Discover millions of ebooks, audiobooks, and so much more with a free trial

Only $11.99/month after trial. Cancel anytime.

O pisicuță pentru Lucy
O pisicuță pentru Lucy
O pisicuță pentru Lucy
Ebook79 pages1 hour

O pisicuță pentru Lucy

Rating: 0 out of 5 stars

()

Read preview

About this ebook

Lucy e foarte supărată când află că trebuie să se mute în alt oraș și să se despartă de prietenii ei. Părinții ei
speră că Sky, o siameză superbă, o va ajuta să depășească momentul. Deși o îndrăgește imediat pe Sky, fetița pretinde că nu o interesează, iar biata siameză se simte singură și nedorită de nimeni.

LanguageRomână
Release dateJul 18, 2017
ISBN9786063351594
O pisicuță pentru Lucy
Author

Holly Webb

HOLLY WEBB is a former children's book editor who has authored over ninety books for children published in the UK. Besides Maisie Hitchins, other series that have crossed the pond include My Naughty Little Puppy, the Rose books, the Lily books, and Animal Magic. Webb lives in Berkshire, England, with her husband, three boys, and Milly, her cat. Visit her website at www.holly-webb.com.

Read more from Holly Webb

Related to O pisicuță pentru Lucy

Related ebooks

Children's Animals For You

View More

Reviews for O pisicuță pentru Lucy

Rating: 0 out of 5 stars
0 ratings

0 ratings0 reviews

What did you think?

Tap to rate

Review must be at least 10 words

    Book preview

    O pisicuță pentru Lucy - Holly Webb

    Capitolul unu

    Maşina porni, şi Lucy îşi lipi faţa de geam, privind cu tristeţe înapoi spre casă. Doar că nu mai era casa ei. În câteva ore avea să sosească aici o altă familie, cu un alt camion de mutări, aidoma celui care pornise greoi la drum înaintea maşinii lor. Îşi înghiţi lacrimile în timp ce se depărtau, uitându-se lung la Nutmeg şi Ginger, cele două pisici simpatice din casa vecină. Se speriaseră de agitaţia şi vânzoleala angajaţilor firmei de mutări, dar acum se întorseseră la locul lor obişnuit – zidul de cărămidă dintre curtea familiei lui Lucy şi cea de alături. Aici stăteau tolănite de obicei la soare, iar lui Lucy îi plăcea mult să se joace cu ele, să le mângâie şi să se poarte de parcă ar fi fost ale ei. Îşi dorea de multă vreme o pisică şi îşi rugase părinţii de multe ori, dar ei îi spuseseră întotdeauna că trebuia să aştepte să mai crească.

    Cele două pisici roşcovane se uitară curioase după maşină. Lucy coborî geamul şi le făcu cu mâna. Nutmeg mieună şi se dădu jos de pe zid, făcând câţiva paşi spre caldarâm. Fetiţa se ­smior­căi nefericită. Nu-i venea să creadă că n-avea să le mai vadă niciodată. Câteva se­cunde mai târziu, maşina coti de pe strada lor, şi nu se mai văzură nici pisicile, ba nici măcar casa.

    – Cât durează până ajungem? întrebă Kieran, fratele mai mare al lui Lucy, scoţându-şi pentru o clipă din urechi căștile de la iPod-ul cel nou.

    – Probabil vreo două ore, spuse mama. Pe la prânz ar trebui să fim deja acolo!

    – Nu vi se pare grozav că am plecat spre casa cea nouă? adăugă tatăl lor cu entuziasm.

    Lucy se smiorcăi şi nu spuse nimic. O strânse şi mai tare în braţe pe Stripy, pisicuţa ei veche de jucărie. Lăsaseră în urmă căminul de până atunci şi se îndreptau spre o simplă casă – o casă oribilă, care n-avea să devină niciodată „acasă".

    Abia dacă scoase o vorbă tot drumul. Se uita doar pe fereastră şi, în sinea ei, era frământată de gânduri. O casă nouă, o şcoală nouă şi niciun prieten! Îi era deja foarte dor de Ellie, prietena ei cea mai bună, care acum avea probabil ora de sport. „Oare ei i-e dor de mine?" se întrebă ea.

    – Aproape am ajuns! spuse la un moment dat mama, emoţionată, trezind-o din visurile în care se vedea înapoi la şcoala ei, la clubul de fotbal, cu Ellie. Uite, Lucy, asta e strada noastră! Nu ţi se pare frumoasă?

    Fetiţa scoase un mârâit de apro­bare. Era, într-adevăr, frumoasă: grădini viu colorate şi case cu înfăţişare priete­noasă. Dar pentru ea nu era acasă.

    – A, bun, au sosit şi cei de la mutări! Hai să începem descărcatul! Pun pariu că voi doi vreţi să vedeţi ­camerele, nu-i aşa?

    Tatăl lor părea încă mai încântat decât mama – dacă se putea aşa ceva.

    Camera lui Lucy era uriaşă – mult mai mare decât cea veche, exact aşa cum îi spusese fericită mama.

    – Şi o putem vopsi în ce culoare vrei tu, Lucy, îi promise ea, punând jos o cutie cu jucării. Poate lila, ce zici?

    Lucy se aşeză pe patul pe care oamenii de la mutări îl lăsaseră provizoriu într-un colţ şi privi în jur, strângând-o pe Stripy la piept. Ar fi vrut să poată fi entuziasmată, dar totul i se părea prea nou şi diferit.

    Sfârşitul de săptămână trecu pe nesimţite în vălmăşagul despachetărilor. Lucy

    Enjoying the preview?
    Page 1 of 1