Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Gradina Lui Poppy
Gradina Lui Poppy
Gradina Lui Poppy
Cărți electronice119 pagini2 ore

Gradina Lui Poppy

Evaluare: 0 din 5 stele

()

Citiți previzualizarea

Informații despre cartea electronică

Poppy a muncit din greu la proiectul ei pentru concursul de design al grădinii școlii. Planul ei? Să construiască o grădină splendidă, cu fructe și legume sănătoase pentru cantina școlii și flori sălbatice, care atrag albinele! Dar, când este acuzată că ideea nu îi aparține, Poppy e gata să renunțe... Însă prietenele sale au o idee. Cum va reuși Poppy să-și vadă grădina transformată în realitate? Noroc că prietenele sale au câteva idei grozave!

LimbăRomână
Data lansării7 aug. 2020
ISBN9786060730880
Gradina Lui Poppy
Citiți previzualizarea
Autor

Holly Webb

Holly Webb is one of Britain's best-loved children's writers. She has written over a hundred books for children and her work has been translated into over thirty languages. Holly lives in Tilehurst, just outside of Reading, Berkshire, with her husband, three children and several cats. Visit www.holly-webb.com or @HollyKateWebb.

Citiți mai multe din Holly Webb

Legat de Gradina Lui Poppy

Cărți electronice asociate

Recenzii pentru Gradina Lui Poppy

Evaluare: 0 din 5 stele
0 evaluări

0 evaluări0 recenzii

Ce părere aveți?

Apăsați pentru evaluare

Recenzia trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte

    Previzualizare carte

    Gradina Lui Poppy - Holly Webb

    Capitolul Unu

    – Nu-mi pasă ce e, câtă vreme ne ajută să scăpăm de cartea aia afurisită, îi spuse Poppy, profund nemulțumită, lui Izzy.

    – Nu-ți place? o întrebă Izzy mirată. Dar ție îți plac câinii! Vorbești non-stop despre Billy, chiar dacă spui mereu că e „o blondă".

    – Dar nu mai știu niciun câine care să fie așa cum e cățelul din cartea aia! Nu-mi vine să cred că ne-a dat să facem comentariu la cartea aia. Domnul Finlay nu va fi tocmai încântat dacă scriu că-i o carte îngrozitoare și că mă îndoiesc profund că autorul a văzut vreun câine în viața lui! oftă Poppy. În fine, ssssst, se întoarce!

    Proful lor, domnul Finlay, intră în grabă în clasă.

    – Scuze, copii! Așa, în sfârșit, mi-au dat voie să vă arăt filmulețul ăsta. Doamna Angel a ținut morțiș să-l vedem cu toții. A fost un secret foarte bine păstrat până acum!

    Poppy le aruncă o privire lui Emily și Mayei, aflate de cealaltă parte a mesei, și ridică din sprânceană. Probabil era iarăși un proiect trăsnit pe teme istorice (astea erau specialitatea domnului Finlay), dar, pe de altă parte, ăsta se anunța puțin mai interesant.

    Domnul Finlay se agita în fața panoului interactiv, care nu reacționa cum și-ar fi dorit el, dar, într-un final, reuși să deschidă un filmuleț de pe YouTube și-și privi elevii încântat.

    – Bun, copii! Urmăriți cu atenție...

    Filmulețul începea cu un grup de copii care alergau prin iarbă spre camera de filmat, după care trecea direct la un cadru cu ei săpând, sărind în și din gropi și plantând copaci.

    – Ce plictisitor... mormăi Nick din banca din spate, iar Poppy și Izzy dădură ochii peste cap. Lui Nick și tovarășilor lui, totul li se părea plictisitor, în afară de fotbal și motociclete. Lui Poppy nu-i displăcea ideea de a planta copaci, câtă vreme apoi putea să facă o baie fierbinte ca să dea jos țărâna de pe ea. Organizase cu Izzy, Maya și Emily o acțiune de curățenie la râu în urmă cu doar câteva săptămâni și se distraseră de minune. Poate că n-ar fi stricat să planteze și niște copaci...

    – În acest an, suntem în căutarea unei școli cu idei!

    Un bărbat încălțat cu cizme de cauciuc se apropia sigur pe el de camera de filmat, croindu-și drum printre copiii zâmbăreți și plini de noroi. I se părea cunoscut, se gândi Poppy, deși nu știa de unde să-l ia. Poate-l văzuse la TV? Și colegilor li se părea, toți șușotind între ei la fel de intrigați.

    – Gata, știu cine e! exclamă Izzy. Tata se uită la emisiunea lui de grădinărit! Îl cheamă Cam... Cam nu știu cum.

    – Morris, șopti domnul Finlay, întorcându-se spre fete și dând din cap spre Izzy. Cam Morris. E realizatorul emisiunii Iubește-ți colțul de verdeață.

    – Tatei îi place mult, îi șopti Izzy lui Poppy. Se uită mereu la emisiunea lui. Spune că află tot felul de chestii care îl ajută.

    Poppy încuviință. Tatăl lui Izzy era grădinar, așa că era de înțeles.

    – Ssssst, fetelor... Fiți atente! le spuse domnul Finlay, arătând cu degetul spre ecran.

    Cam Morris tocmai povestea ceva despre un concurs de grădinărit între școli.

    – Și cel mai grozav este că, dacă designul școlii voastre iese câștigător, veți participa și voi la o emisiune nouă, Să creștem împreună. Fiecare școală poate trimite câte un proiect de grădină, iar noi vom selecta șase școli cărora echipa noastră le va amenaja grădinile!

    – Am putea ajunge la TV!? exclamă Emily entuziasmată.

    – Numai dacă ieșim câștigători, îi atrase Maya atenția. Spre deosebire de restul clasei, ea nu era tocmai încântată de idee. Mama ei era o cântăreață celebră, una foarte faimoasă chiar, pe nume India Kell, așa că era obișnuită cu interviurile, fotografii și echipele de filmare. Și nu-și dorea deloc să fie cunoscută.

    Cam Morris vorbea acum despre designul grădinilor, despre faptul că nu trebuia să le fie teamă dacă unele idei li se păreau prostești sau chiar trăsnite, fiindcă uneori acestea erau cele mai bune. La final, le zâmbi larg și strigă „Baftă!", în timp ce toți copiii chiuiau de bucurie, făceau cu mâna și săreau ca niște apucați.

    – Un singur proiect? întrebă cineva, iar domnul Finlay încuviință.

    – Da, mă tem că se poate trimite doar un proiect pe școală. Va fi dificil să alegem.

    Jensen, unul dintre prietenii lui Nick, începu să fluture mâna pe sus.

    – Și trebuie să facem toți? Ce se întâmplă dacă nu vrem?

    O parte dintre băieți râseră pe înfundate, iar domnul Finlay oftă ușor.

    – Nu, Jensen, nu trebuie să participați decât dacă vreți. Voiam să vă las să vă gândiți un pic la concurs și la ce fel de proiect v-ar plăcea să faceți. Dar nu-i nimic. Am pregătită o fișă cu exerciții la matematică pe care n-am apucat să v-o dau până acum. Poți să le rezolvi pe-astea, în loc de proiect...

    Jensen zâmbi larg. Îl cunoșteau deja foarte bine pe domnul Finlay ca să-și dea seama când nu vorbea serios.

    – Gata, îmi plac grădinile! spuse el repede și toată lumea pufni în râs.

    N-ar fi știut să recunoască o plantă nici dac-ar fi sărit la el și l-ar fi mușcat de nas, se gândi Poppy.

    Nu că ea ar fi știut foarte multe despre grădini, dar îi plăcea să deseneze și să-și imagineze tot felul de lucruri. Nu se mai gândise niciodată până acum la amenajarea unei grădini. Mă rog – și zâmbi în sinea ei –, cu excepția fazei de prințesă prin care trecuse la șase ani. Pe vremea aceea, nu voia să poarte decât roz (la școală, acceptase să se rezume la elastice de păr, dacă altceva nu se putea) și toată ziua nu făcea decât să se uite la DVD-uri cu Barbie și să deseneze palate fermecate. Care aveau grădini. Dar se gândi că doamnei Angel nu i-ar fi plăcut ca oamenii de la TV să construiască o pistă de aterizare pentru Pegasus (frații ei mai mari erau pasionați de elicoptere la vremea respectivă, iar ea se zăpăcea) și fântâni arteziene cu limonadă roz. Trandafirii încă-i plăceau, deși acum n-ar mai fi ales doar unii roz...

    Doar că grădinile de trandafiri nu erau prea interesante, se încruntă ea. Cum s-ar fi putut gândi la designul unei grădini când nu știa nimic despre ele?

    Observă că Izzy era cu mâna pe sus.

    – Domnule Finlay? Dar grădina unde o să fie amenajată? Adică, trebuie să știm cât de mare va fi și ce formă va avea. Ca să ne adaptăm proiectul la spațiul pe care-l avem la dispoziție.

    Poppy și prietenele ei o priviră cu admirație – era genul de întrebare inteligentă pe care o punea Izzy. Nimeni altcineva nu se mai gândise să întrebe asta. Dar fetele din banca din spatele lor făceau comentarii răutăcioase în șoaptă. Știau exact cât de tare trebuiau să vorbească – suficient de tare cât să audă Izzy, dar nu și domnul Finlay și domnișoara Grace, asistenta sa.

    – E așa o tocilară, murmură Ali, iar acolitele sale, Lucy și Elspeth, i se alăturară.

    – Iar te dai bine pe lângă profi, Izzy?

    – Oooooo, un proiect... Ce noroc pe Izzy! O să aibă și mai multe teme de făcut!

    – Oricum doar asta face, chicoti Ali.

    Poppy se întoarse și-i aruncă o privire fulgerătoare lui Ali. Izzy nu spuse nimic, dar Poppy știa că le auzise. Lăsase capul în jos și părul îi venise în ochi, ceea ce însemna că avea urechile descoperite – și i se făcuseră roșii ca focul.

    Ali se uită la Poppy cu ochii ei mari – erau de un albastru azuriu, cu gene negre și lungi care, împreună cu părul ei castaniu, des și cârli­onțat, o făceau să arate ca o păpușă delicată de porțelan. Numai că, de fapt, era unul dintre cei mai răutăcioși oameni pe care Poppy îi cunoscuse vreodată. Iar faptul că părea atât de drăguță – mai puțin când zâmbea malițios, chestie

    Îți este utilă previzualizarea?
    Pagina 1 din 1