Plumb (Carte pentru toți)

CRONOLOGIE

1881

Pe 4 septembrie, se naşte, la Bacău, Gheorghe Vasiliu (viitorul poet George Bacovia).

Era fiul lui Dimitrie şi al Zoiţei Vasiliu.

1888

Din cauza îmbol­năvirii de malarie, îi este amânată cu un an înscrierea în ciclul primar.

1889–1894

Urmează primele clase la Şcoala dom­nească nr. 1 din Bacău.

1894

Se înscrie la Gim­naziul „Principele Ferdinand" din Bacău. Tânărul Vasiliu D. Gheorghe vădeşte aptitudini pentru desen, muzică şi gimnastică.

1899

Debutează în Literatorul lui Al. Macedonski, cu poezia Şi toate (semnată V. George Bacău).

Obține Premiul I la concursul de desen artistic organizat la București, de Societa­tea „Tinerimea Română", sub egida Ministerului Instruc­ţiu­nii Publice şi Cultelor.

La anii tinereţii

1899–1903

Cu un parcurs sincopat de corigenţe la limba elină şi mate­matică şi succese la desen, tânărul G. Vasiliu reuşeşte să absolve studiile liceale, frecventând Liceul Militar din Iaşi şi, ulterior, Liceul „Principele Ferdinand din Bacău. Liceul – „cimitir al tinereţii mele, cum va fi invo­cat într-un poem – i-a prilejuit contactul cu profe­sorii G. Ibrăileanu şi D. D. Pătrăşcanu.

Cu soţia, în 1935

1903

Se înscrie la Facul­tatea de Drept a Uni­ver­sităţii din Bucureşti.

Publică în revista Vieaţa nouă, de la Bucureşti, poeziile Amurg, Lacustră şi Nevroză. În altă revistă, din Iaşi (Arta), îi apar versurile intitulate Toamnă şi Melan­colie, când semnează pentru întâia oară cu pseudonimul G. Bacovia.

Participă la cenaclul lui Macedonski, făcând cunoştinţă cu mai multe per­sonalităţi literare ale momentului.

1904–1906

Colaborează la mai multe reviste (Arta, Mărgări­tarul, Românul literar, Liga con­servatoare ş.a.).

1907

Din cauză că nu și-a trecut examenele, este exmatriculat de la Facultatea de Drept din București, în al doilea an de studii. Se transferă la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi.

1908–1911

Deși se înscrie la examenele curente, nu se prezintă să le susțină. Nici licenţa nu o trece fără pro­bleme, fiind respins în mai multe sesiuni. În toamna lui 1911, reuşeşte totuşi să absolve facultatea (nu va profesa însă niciodată).

Între timp, publică sub pseudonimul G. Andoni poemele Finis, Gris, Plumb, în revista Versuri şi proză.

1912

Îi apare poemul Nervi de toamnă în Insula, revista lui Ion Minulescu.

Predă ca suplinitor la şcoli din Bacău şi din comuna Călugăra.

1913

Este copist şi, apoi, ajutor de contabil la cancelaria Prefec­turii Bacău.

Împreună cu fiul şi soţia (1956)

1914

Este internat la Sanatoriul de boli nervoase al docto­rului Mărgăritescu din Bucureşti.

1916

Al. Macedonski semnează articolul Bacovia, apărut în Făclia.

În ianuarie, se pro­duce debutul edito­rial al poetului – prin ieșirea de sub tipar a volumului de poezii Plumb (Tipografia „Flacăra, Bucureşti), sub îngrijirea lui Ion Pillat, „prietenul care i-a „adunat cu sila" versurile pentru această primă carte.

Volumul va fi recen­zat în acelaşi an de Ovid Densușianu, Ion Vinea, N. Davi­descu, F. Aderca.

Este copist clasa a III-a la Direcţiunea învăţământului secun­dar şi superior a Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor.

În calitatea sa de func­ţionar al Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, nu are voie să-şi părăsească serviciul nici în „caz de ocupaţie" (care are loc prin întrarea în București a trupelor Puterilor Centrale).

1918

Poetul primeşte un concediu de o lună pentru îngrijirea sănătăţii.

1920

Lucrează șef de birou clasa a III-a la Direc­ţiunea generală a asis­tenţei sociale din Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

1921

La câteva luni după ce îi este desființat postul, este numit şef de birou clasa I la aceeași Direcţiune generală a asistenţei sociale (din care va demi­siona, peste puţin timp, invocând boala de care suferea).

1923

Cezar Petrescu publică în mai multe rânduri texte despre „nedreptăţitul" Bacovia, cerând republicarea volu­mului Plumb.

Volumul Plumb primeşte Premiul Ministerului Artelor (în valoare de 5 000 de lei).

E. Lovinescu publică studiul Poezia nouă, cu Bacovia tratat în secţiunea „simbolis­mului românesc", alături de Ion Minulescu, Elena Farago şi Camil Baltazar. Studiul lovinescian fixează termenii sinuoasei receptări bacoviene în epocă şi mai târziu.

1925

Este înfiinţată, la Bacău, publicaţia Ateneul literar, deve­nită peste puţin timp Ateneul cul­tural (–1928), con­dusă de Gr. Tăbăcaru şi G. Bacovia; revista va găzdui multe din­tre producţiile poe­tu­lui (poeme în versuri şi în proză şi frag­mente din romanul liric Cântec târziu – construit în jurul unui erou care „se zbate în lume ca într-o cameră de plumb", după cum va mărturisi autorul său într-un interviu).

Predă ca profesor de desen şi caligrafie la Şcoala Normală de Băieţi şi apoi la Şcoala Comercială de Băieţi, din Bacău.

Poetul Adrian Maniu semnează medalionul „Bacovia" în revista bucureş­teană Mişcarea literară.

G. Bacovia este pre­zent cu zece poezii în Antologia poeţilor de azi, vol. I, coordo­nată de Ion Pillat şi Perpessicius.

1926

Îi este publicat al doi­lea volum