Dicționarul elevului deștept - Dicționar de sinonime, antonime și paronime

cuvânt-înainte

Lucrarea de față este o adaptare pentru uz școlar a Dicționarului de sinonime, antonime și paronime apărut în anii trecuți la Editura Litera. Cuprinde peste 16 500 de cuvinte-titlu, adresându-se în primul rând elevilor de gimnaziu și de liceu și venind în întâmpinarea dorinței acestora de a avea la îndemână un instrument de lucru deopotrivă util și eficient, prezentat într-un format prietenos și garantat din punct de vedere al probității științifice.

Un aspect important al specificului limbii române este bogăţia lexicală deosebită a acestuia. Fenomenul, vizibil atât în limba cultă, cât și în limba vorbită, se manifestă în special prin sinonimie (folosirea cuvântului formal diferit pentru a numi aceleaşi relaţii semantice sau aceleaşi sensuri), antonimie (cuvinte care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire şi care au sensuri opuse) şi paronimie (cuvinte-perechi care sunt similare într-o oarecare măsură, dar au un înţeles diferit). Aceste relaţii sunt reflectate explicit în prezentul dicționar, care include cuvinte din fondul literar al limbii române, dar şi cuvinte populare, familiare etc., marcate cu menţiuni speciale (pop., fam. etc.). Lucrarea de față, care nu are ambiția și nici nu și-a propus să fie exhaustivă, prezintă o tratare didactică a materialului selectat; astfel, cuvintele-titlu sunt aranjate în ordine alfabetică, au marcată accentuarea corectă și sunt urmate de elemente ortoepice (când este cazul) și de indicarea clasei morfologice căreia îi aparțin (substantiv, adjectiv, adverb, verb etc.). Cuvintele polisemantice, destul de numeroase în română, au seriile sinonimice separate prin cifre arabe cu punct, de exemplu:

a absolvi vb. 1. a isprăvi, a sfârşi, a termina. 2. a cruţa, a ierta, a scuti.

Cuvintele cu forme identice, dar aparţinând unor clase morfologice diferite se dau în cadrul unui singur articol lexicografic după cifra arabă, de exemplu:

aparte adv., adj. 1. adv. separat. 2. adj. deosebit, distinct, separat.

În dicţionar sunt reflectate relaţiile de sinonimie la nivel de sens, de antonimie la nivel de sens, și, acolo unde este cazul, de paronimie, indiferent de originea şi de semnificaţia cuvântului formal diferit, de exemplu:

acord s. 1. înţelegere, învoire. 2. consens, învoială. ➢ Ant. dezacord, disensiune, litigiu. 3. concordanţă. ➢ Ant. dezacord. 4. armonie. → Par. Acort.

Datorită constrângerilor dictate de spațiu, s-a operat o selecție riguroasă în ceea ce privește numărul de arhaisme, regionalisme și termeni care țin de anumite domenii de specialitate și de forme întrebuințate în limbajul colocvial și în argou, dar, avându-se în vedere dinamismul recent al limbii, s-a acordat un interes special cuvintelor pătrunse relativ de curând în română. Pornindu-se de la premisa că prezenta lucrare, cum o arată și denumirea colecției („Dicționarul elevului deștept"), se adresează unor elevi care au capacitatea, abilitățile și cunoștințele lingvistice necesare unei exprimări diversificate și deopotrivă adecvate împrejurărilor, facem totuși precizarea că, în privința sinonimiei (exceptând termenii tehnici, de exemplu natriu = sodiu), aceasta nu este perfectă, sensurile a două cuvinte nu se suprapun întru totul și nu pot fi întrebuințate indistinct în orice context lingvistic, deci cuvintele sinonime indicate la același cuvânt-titlu pot acoperi unul, două sau mai multe dintre sensuri, totdeauna în funcție de contextul în care sunt întrebuințate.

Cum acest dicționar face parte dintr-o serie mai amplă de instrumente de cunoaștere a limbii române destinate învățământului gimnazial și liceal, s-a făcut o constantă corelare cu Dicționarul explicativ al limbii române, cu Dicționarul ortografic al limbii române și cu Dicționarul de cuvinte și sensuri recente, apărute în aceeași colecție.

Prezentul Dicţionar de sinonime, antonime şi paronime este un instrument în procesul de formare a tuturor celor care doresc să îşi îmbogăţească propriul vocabular, oferindu-le soluţii de variere a mijloacelor de exprimare.

listă de abrevieri

adj. – adjectiv

adv. – adverb

Ant. – antonime

conj. – conjuncţie

fam. – familiar

fig. – figurat

interj. – interjecţie

livr. – livresc

num. – numeral

Par. – paronime

pl. – plural

pop. – popular

prep. – prepoziţie

pron. – pronume

vb. – verb

A

abá s. pănură, dimie, postav.

abandón s. 1. abandonare, părăsire, lepădare. ➢ Ant. revenire; adopţie. 2. renunţare. 3. cedare. 4. abdicare.

a abandoná vb. 1. a lăsa, a părăsi, a lepăda. ➢ Ant. a reveni; a adopta. 2. a renunţa. 3. a ceda. 4. a abdica.

abatáj s. carenaj.

a abáte vb. 1. a devia. 2. a divaga, a se îndepărta. ➢ Ant. a (se) îndrepta. 3. a da, a se opri, a trece. 4. a distrage.

abátere s. 1. deviere. 2. neregulă. 3. anomalie. 4. excepţie. 5. culpă, infracţiune, contravenţie.

abătút adj. mâhnit, descurajat, deprimat, demoralizat, amărât. ➢ Ant. bucuros, vesel, voios, radios.

abcés s. (pop.) buboi, furuncul. → Par. acces.

a abdicá vb. 1. a renunţa, a părăsi. ➢ Ant. a înscăuna, a se încorona. 2. (fig.) a se resemna. 3. a abandona.

abdomén s. burtă, pântece.

abdominál adj. ventral.

aberánt adj. 1. absurd. 2. denaturat, greşit, eronat.

aberáţie s. 1. absurditate. 2. gre­şeală, eroare, rătăcire. 3. abatere.

abiá adv. 1. doar, numai. 2. anevoie, greu. 3. măcar, barem.

abíl adj. 1. îndemânatic. ➢ Ant. inabil, neîndemânatic. 2. (fam.) descurcăreţ. 3. dibaci, isteţ. ➢ Ant. stângaci. → Par. agil.

abilitáte s. 1. îndemânare. ➢ Ant. inabilitate, neîndemânare, stângăcie. 2. măiestrie, pricepere, iscusinţă, dibăcie. → Par. agilitate.

abís s. prăpastie, hău, genune, neant, adânc.

abjéct adj., s. josnic, ticălos, mâr­şav, netrebnic, nemernic, nedemn, mizerabil, detestabil. ➢ Ant. onorabil, respectabil, stimabil, vene­rabil.

abjécţie s. ticăloşie, josnicie, mârşăvie, nemernicie, infamie.

a abjurá vb. 1. a se lepăda, a renega. 2. a nega, a tăgădui. → Par. a adjura, a ajura.

abjuráre s. 1. lepădare, renegare. 2. negare, tăgăduire. → Par. ajurare.

abnegáţie s. devotament, dăruire.

a abolí vb. 1. a desfiinţa, a suprima, a lichida. ➢ Ant. a instaura, a institui. 2. a revoca, a abroga, a anula, a contramanda. ➢ Ant. a valida.

abolíre s. 1. desfiinţare, suprimare, lichidare. ➢ Ant. instaurare, instituire. 2. revocare, abrogare, anulare, contramandare. ➢ Ant. validare.

abominábil adj. 1. dezgustător, repugnant. ➢ Ant. admirabil, adorabil, agreabil. 2. înfiorător, cutremurător, groaznic, oribil, odios, monstruos.

a abordá vb. 1. a acosta. 2. (fig.) a ataca.

abordábil adj. accesibil. ➢ Ant. inabordabil, inaccesibil, inacostabil, neabordabil.

aborigén adj., s. 1. băştinaş, autohton, indigen, neaoş, pământean. ➢ Ant. străin, venetic, pripăşit. 2. localnic.

abracadabránt adj. 1. neobişnuit, ciudat, bizar, straniu. 2. uluitor, extraordinar.

a abreviá vb. a prescurta, a scurta, a reduce, a micşora.

abreviát adj. prescurtat, scurtat, redus, micşorat.

abreviére s. prescurtare, scurtare, reducere, micşorare.

a abrogá vb. a anula, a infirma, a invalida, a aboli, a contramanda, a revoca, a suprima. ➢ Ant. a valida, a adopta.

abrogát adj. anulat, infirmat, invalidat, abolit, contramandat, revocat. ➢ Ant. validat, adoptat.

abrúpt adj. pieziş, prăpăstios, priporos, râpos. ➢ Ant. domol, lin.

a (se) abrutizá vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci, a degrada. ➢ Ant. a (se) civiliza, a (se) înnobila.

abrutizáre s. animalizare, dezumanizare, îndobitocire, degradare, decădere. ➢ Ant. civilizare, înnobilare.

abrutizát adj. animalizat, dezumanizat, îndobitocit, degradat.

absént adj. 1. (fig.) distrat. ➢ Ant. atent. 2. lipsă. Ant. prezent.

a absentá vb. a lipsi. ➢ Ant. a se afla.

absénţă s. 1. lipsă, inexistenţă. ➢ Ant. prezenţă. 2. indiferenţă, dezinteres. 3. neatenţie, distracţie.

absolút adj., adv. 1. adj. complet, deplin, desăvârşit, perfect, infinit, total. 2. adj. suveran, total. 3. adj. necondiţionat, suprem. ➢ Ant. relativ. 4. adj. imperios, neapărat, stringent. 5. adv. exact. 6. adv. complet, completamente, total. ➢ Ant. parţial, aproape.

absolutísm s. autocraţie. ➢ Ant. relativism.

absolutíst adj. autocrat, autocratic. ➢ Ant. relativist.

a absolví vb. 1. a isprăvi, a sfârşi, a termina. 2. a cruţa, a ierta, a scuti.

absolvíre s. 1. isprăvire, terminare. 2. cruţare, iertare, scutire.

a absorbí vb. 1. a îmbiba, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. 2. (fig.) a domina, a preocupa, a stăpâni, a captiva, a capta, a atrage. → Par. a adsorbi.

absórbţie s. încorporare, resorbţie, absorbire. → Par. adsorbţie.

absúrd adj., s. 1. adj. aberant, ilogic, nelogic, neraţional, stupid, (livr.) iraţional. ➢ Ant. logic, raţional. 2. s. absurditate.

absurditáte s. 1. aberaţie, aiureală, bazaconie, fantasmagorie, prostie, stupiditate, inepţie. 2. absurd, nonsens.

a se abţíne vb. a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpâni. → Par. a se obţine.

abţínere s. înfrânare, reţinere, stăpânire. → Par. obţinere.

abundént adj. bogat, îmbelşugat, mult, copios. ➢ Ant. sărac.

abundénţă s. belşug, îndestulare, bogăţie, surplus, îmbelşugare. ➢ Ant. mizerie, sărăcie.

ábur s. 1. vapori. 2. (fig.) boare.

a se aburcá vb. a se căţăra.

a aburí vb. 1. a asuda. 2. a adia. 3. a se îmbujora, a se rumeni. 4. a se umezi, a se înceţoşa.

abúz s. 1. samavolnicie, ilegalitate. 2. exces, exagerare, necumpătare. → Par. obuz.

abuzív adj., adv. 1. adj. arbitrar, despotic, silnic. 2. adv. arbitrar, samavolniceşte, ilegal, excesiv.

ac s. macaz.

académic adj. distins, solemn, (livr.) elevat.

acalmíe s. linişte.

acántă s. talpa-ursului.

acár s. 1. macagiu. 2. acarniţă.

acárníţă s. acar.

a accéde vb. 1. a pătrunde. 2. a con­simţi.

a accelerá vb. a grăbi, a urgenta, a iuţi, a zori, a precipita, a pripi. ➢ Ant. a încetini, a tergiversa, a tărăgăna.

acceleráre s. grăbire, urgentare, zorire, precipitare, pripire. ➢ Ant. încetinire, tergiversare, tărăgănare.

accelerát adj. grăbit, rapid, zorit, precipitat, pripit. ➢ Ant. încetinit, tergiversat, tărăgănat.

a (se) accentuá vb. 1. a (se) evidenţia, a marca, a (se) releva, a (se) reliefa, a sublinia. ➢ Ant. a (se) estompa, a voala, a slăbi. 2. a se intensifica, a (se) adânci, a (se) întări, a (se) amplifica. ➢ Ant. a (se) calma, a (se) diminua, a (se) tempera.

accentuáre s. 1. evidenţiere, marcare, relevare, reliefare, subliniere. ➢ Ant. estompare, voalare, slăbire. 2. intensificare, întărire, amplificare. ➢ Ant. calmare, diminuare, temperare.

accentuát adj. 1. evidenţiat, marcat, reliefat, subliniat. ➢ Ant. neaccentuat, estompat, voalat. 2. intensificat, întărit, amplificat. ➢ Ant. calmat, diminuat, temperat.

a acceptá vb. a aproba, a admite, a consimţi, a încuviinţa. ➢ Ant. a dezaproba, a refuza, a respinge.

acceptábil adj. admisibil, convenabil, satisfăcător, bun, mulţumitor. ➢ Ant. neacceptabil, inacceptabil, neadmisibil, inadmisibil.

acceptáre s. 1. aprobare. 2. admitere. ➢ Ant. inacceptare, neacceptare, neprimire, refuzare, respingere.

acceptát adj. 1. aprobat. 2. admis.

accépţie s. sens, înţeles, semnificaţie.

accés s. 1. intrare. 2. criză, atac. → Par. abces.

accesíbil adj. 1. abordabil, practicabil. 2. inteligibil. ➢ Ant. inaccesibil, neaccesibil.

accesóriu adj., s. 1. adj. auxiliar, secundar, suplimentar. 2. s. podoabă, garnitură.

accidént s. 1. neregularitate. 2. avarie.

a (se) accidentá vb. a (se) răni, a (se) vătăma.

accidentál adj. întâmplător, neprevăzut, cazual.

accidentát adj. 1. neregulat. ➢ Ant. neaccidentat. 2. rănit, vătămat.

acérb adj. înverşunat, agresiv, caustic, necruţător, aspru, dur.

achinezíe s. imobilitate.

a achitá vb. 1. a lichida, a onora, a plăti. 2. a ucide, a omorî. ➢ Ant. a acuza, a condamna, a învinovăţi, a osândi. 3. a ierta, a absolvi.

achitáre s. 1. lichidare, onorare, plată, plătire. ➢ Ant. neachitare. 2. omorâre, ucidere. 3. iertare, absolvire.

achitát adj. 1. lichidat, onorat, plătit. ➢ Ant. neachitat. 2. omorât, ucis. 3. iertat, absolvit.

achizitór s. colector.

achizíţie s. colectare.

a achiziţioná vb. 1. a cumpăra, a procura. ➢ Ant. a livra, a furniza. 2. a colecta, a aduna, a strânge.

aciculár adj. aciform.

acifórm adj. acicular.

a (se) aciuá vb. a (se) pripăşi, a (se) adăposti, a (se) oploşi, a (se) stabili.

aciuáre s. pripăşire, adăpostire, oploşire, stabilire.

aciuát adj. pripăşit, adăpostit, oploşit, stabilit.

a aclamá vb. a ovaţiona. ➢ Ant. a huidui, a şuiera.

aclamáţii s. pl. osanale, ovaţii, urale. ➢ Ant. huiduială.

a (se) aclimatizá vb. a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăţa, a (se) obişnui.

aclimatizáre s. acomodare, adaptare, deprindere, familiarizare, obişnuire.

aclimatizát adj. acomodat, adaptat, deprins, familiarizat, obişnuit.

acolít s. complice. → Par. aconit.

acólo adv. (pop.) colo. ➢ Ant. aici.

a (se) acomodá vb. a (se) aclimatiza, a (se) adapta, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) obişnui.

acomodáre s. aclimatizare, adaptare, deprindere, familiarizare, obişnuire.

acomodát adj. aclimatizat, adaptat, deprins, familiarizat, obişnuit.

a acompaniá vb. 1. a secunda. 2. a însoţi, a întovărăşi, a conduce.

acompaniére s. însoţire, întovărăşire, conducere.

aconít s. omag. → Par. acolit.

acónt s. arvună, avans.

a acontá vb. a arvuni, a avansa.

acoperămĺnt s. acoperiş.

a acoperí vb. 1. a înveli. ➢ Ant. a descoperi, a dezgoli, a dezveli. 2. a astupa. 3. a ascunde, a masca, a tăinui. ➢ Ant. a descoperi, a destăinui, a dezvălui, a divulga. 4. a parcurge. 5. a achita.

acoperíre s. 1. învelire. 2. astupare. 3. ascundere, mascare, tăinuire. ➢ Ant. descoperire, destăinuire, dezvăluire, divulgare.

acoperíş s. acoperământ, înveliş, învelitoare.

acoperít adj. 1. învelit. 2. astupat. 3. ascuns, camuflat, mascat, tăinuit.

acord s. 1. înţelegere, învoire. 2. consens, învoială. ➢ Ant. dezacord, disensiune, litigiu. 3. concordanţă. ➢ Ant. dezacord. 4. armonie. → Par. acort.

a acordá vb. 1. a da, a oferi. 2. a conferi. 3. a potrivi, a regla.

a acostá vb. 1. a aborda. 2. (fig.) a agăţa.

acreálă s. (fig.) amărăciune.

a (se) acrí vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oţeti. 2. a (se) altera, a (se) strica.

acríme s. acreală.

acríre s. 1. înăcrire, oţetire. 2. alterare, stricare.

acrít adj. 1. acru, înăcrit, acidulat, oţetit. 2. alterat, stricat. 3. (fig.) necăjit, indispus, plictisit.

acríu adj. acrişor, mistreţ. ➢ Ant. dulce.

acrobátic adj. echilibristic.

a acroşá vb. a agăţa, a anina, a suspenda, a atârna, a spânzura.

ácru adj. 1. acrit. ➢ Ant. dulce. 2. alterat. ➢ Ant. nealterat, proaspăt. 3. amărât, mâhnit, posomorât, ursuz, posac, morocănos. ➢ Ant. bucuros, surâzător, vesel, voios, zâmbăreţ, zâmbitor.

act s. 1. document, dovadă, înscris. 2. legitimaţie. 3. faptă, acţiune, rea­lizare.

actív adj., s. 1. adj. harnic, dinamic, energic. ➢ Ant. inactiv, pasiv. 2. s. parte.

a activá vb. 1. a lucra, a munci. 2. a dinamiza, a intensifica, a înviora, a activiza.

activáre s. dinamizare, intensificare, înviorare, activizare.

activitáte s. îndeletnicire, lucru, muncă, ocupaţie, preocupare, treabă.

a activizá vb. a activa, a intensifica, a impulsiona, a întări, a dinamiza.

actór s. artist, interpret.

actríţă s. artistă, interpretă.

actuál adj. contemporan, curent, prezent, nou, recent, modern. ➢ Ant. depăşit, inactual, învechit, perimat. → Par. actuar.

actualitáte s. contemporaneitate, prezent. ➢ Ant. inactualitate.

actualménte adv. acum, azi. ➢ Ant. cândva, odată.

a acţioná vb. 1. a deplasa, a mişca. 2. a chema. 3. a lucra, a activa, a munci.

acţiúne s. 1. faptă. 2. operaţie. 3. mişcare. ➢ Ant. inacţiune. 4. intrigă, subiect. 5. proces. → Par. aucţiune.

acuitáte s. agerime, clarviziune, pătrundere, (fig.) ascuţime.

acúm adv. 1. imediat, îndată, (pop.) acuşi. ➢ Ant. atunci, altădată. 2. actualmente. 3. adineauri. ➢ Ant. cândva. 4. deocamdată, momentan.

a (se) acumulá vb. 1. a (se) aduna, a (se) înmagazina, a (se) strânge. 2. a tezauriza.

acumuláre s. 1. adunare, înmagazinare, strângere. 2. tezaurizare.

acuratéţe s. exactitate.

acút adj. 1. ascuţit, înalt, subţire. 2. intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu.

a (se) acuzá vb. 1. a (se) învinovăţi, a (se) învinui. 2.  a inculpa, (livr.) a incrimina. ➢ Ant. a (se) dezvinovăţi, a (se) disculpa, a (se) îndreptăţi, a (se) justifica.

acuzát s., adj. inculpat, împricinat. ➢ Ant. justificat, îndreptăţit.

acuzatór s., adj. 1. s. procuror. 2. adj. incriminator. 3. adj. (rar) rechizitorial.

acuzáţie s. 1. învinovăţire, învinuire, incriminare, incriminaţie. ➢ Ant. dezvinovăţire. 2. inculpare, (livr.) incriminare, incriminaţie. ➢ Ant. disculpare.

ácvilă s. pajură, vultur, (rar) aceră.

acvilín adj. coroiat.

adágio adv. încet, lento, rar. → Par. adagiu.

adáos s. anexă, apendice, completare, supliment.

a (se) adaptá vb. 1. a (se) aclimatiza, a se deprinde, a se acomoda, a (se) familiariza. 2. a adecva, a potrivi, (livr.) a apropria, a (se) armoniza. → Par. a adopta.

adaptábil adj. (fig.) maleabil, mlădios. ➢ Ant. inadaptabil, neadaptabil. → Par. adoptabil.

adaptabilitáte s. (fig.) maleabilitate, mlădiere. ➢ Ant. inadaptabilitate, neadaptabilitate.

adaptáre s. aclimatizare, acomodare. ➢ Ant. inadaptare, neadaptare. → Par. adoptare.

adăpătoáre s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) teică.

adăpóst s. 1. culcuş, sălaş. 2. găzduire. 3. azil, refugiu.

a adăpostí vb. 1. a găzdui. 2. a oploşi, a pripăşi.

adăpostíre s. 1. găzduire. 2. oploşire, pripăşire.

adăpostít adj. apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat.

a adăugá vb. 1. a completa, a suplimenta. ➢ Ant. a reduce. 2. a spori, a mări. ➢ Ant. a scădea, a diminua, a împuţina, a micşora.

adĺnc adj., s. 1. adj. afund, profund. 2. s. adâncime, afund, fund, profunzime, străfund. 3. s. prăpastie, abis, hău, genune. 4. adj. grav, jos. 5. adj. profund. ➢ Ant. simplist, superficial.

a (se) adâncí vb. 1. a afunda. 2. a (se) agrava, a (se) amplifica, a (se) intensifica, a se accentua. 3. a aprofunda, a dezvolta.

adâncíme s. adânc, profunzime, (livr.) profunditate, afund.

adâncitúră s. 1. scufundătură, (pop. şi fam.) scofâlcitură. 2. scobitură, gaură, cavitate, cavernă.

adecvát adj. 1. nimerit, potrivit, oportun, corespunzător. ➢ Ant. inadecvat, neadecvat, nepotrivit, inoportun.

a ademení vb. 1. a tenta, a ispiti. 2. a înşela, a seduce. 3. a păcăli, a înşela, a amăgi. 4. a capta, a captiva.

ademeníre s. 1. tentaţie. ➢ Ant. dezgustare. 2. înşelare, seducere. 3. păcălire, amăgire. 4. captare, captivare.

ademenít adj. 1. înşelat, sedus. 2. tentat. 3. păcălit, amăgit. 4. captat, captivat.

ademenitór adj., s. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. ➢ Ant. dezgustător, repugnant, repulsiv, respingător, scârbos.

adépt s. susţinător, (rar) părtaş. ➢ Ant. adversar, potrivnic, rival, oponent.

a aderá vb. 1. a se ralia, a se alătura, a se ataşa. 2. a intra, a se înscrie.

aderáre s. 1. adeziune. 2. intrare, înscriere.

adésea adv. adeseori, des, deseori, frecvent. ➢ Ant. arareori, rar, rareori.

adevćr s. 1. realitate, veridicitate, (livr.) veracitate. ➢ Ant. minciună, neadevăr. 2. autenticitate, exactitate. ➢ Ant. eroare, fals, falsitate, inexactitate.

adevărát adj., adv. 1. adj. autentic, real, veridic, veritabil, nefalsificat. ➢ Ant. neautentic, fals, falsificat, inventat, născocit, neadevărat, scornit, ticluit, simulat. 2. adj. corect, drept, exact, just. ➢ Ant. eronat, greşit, incorect, inexact. 3. adv. drept, just.

a (se) adeverí vb. 1. a confirma, a atesta, a certifica, a demonstra, a corobora, a dovedi, a susţine. ➢ Ant. a contesta, a infirma, a denega. 2. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza.

adeverínţă s. dovadă, certificat, act, atestat, înscris.

adeveríre s. confirmare, atestare, certificare, demonstrare. ➢ Ant. denegare, infirmare.

adeverít adj. dovedit, confirmat, atestat, certificat, demonstrat. ➢ Ant. infirmat, denegat.

adeziúne s. aderare, raliere.

a adiá vb. 1. a aburi. 2. a fredona, a murmura, a îngâna. 3. a pomeni.

adiacént adj. 1. contiguu. 2. alăturat, învecinat, limitrof.

adícă adv. 1. anume. 2. aşadar, deci.

adiére s. boare, pală, suflare, suflu, undă.

ad-ínterim adj. invar. interimar, locţiitor.

adío interj. amin, gata, (fam.) aleluia.

adipós adj. gras, seboreic.

a adiţioná vb. a aduna, a suma, a adăuga.

adiţionál adj. suplimentar, adăugător.

ad-lítteram adv. exact, întocmai, literal, textual.

a administrá vb. 1. a cârmui, a conduce, a gospodări, (pop.) a oblădui. 2. a aplica, a face.

administrátor s. 1. intendent, econom. 2. vechil, vătaf.

administráţie s. 1. administrare, cârmuire, conducere, (rar) gospodărire, (pop.) oblăduire. 2. intendenţă.

admirábil adj. 1. deosebit, remarcabil. ➢ Ant. ordinar. 2. adorabil, splendid, încântător, fermecător. ➢ Ant. detestabil.

admiráţie s. preţuire, stimă. ➢ Ant. detestare, dispreţ, dispreţuire.

admís adj. aprobat, acceptat, primit.

admisíbil adj. acceptabil. ➢ Ant. inacceptabil, inadmisibil, neadmisibil.

a admíte vb. 1. a aproba, a accepta, a primi. ➢ Ant. a interzice, a refuza, a respinge. 2. a consimţi. 3. a îngădui, a permite.

admítere s. aprobare, acceptare, primire. ➢ Ant. interzicere, respingere. 2. consimţire.

a admonestá vb. a certa, a mustra, a dojeni, a critica. ➢ Ant. a lăuda.

admonestáre s. ceartă, mustrare, dojană, observaţie, critică. ➢ Ant. lăudare, laudă.

a adnotá vb. a însemna, a nota, a comenta.

adnotáre s. notă, notiţă, adnotaţie.

adolescént s. tânăr, băietan, june, flăcău.

adolescéntă s. fetişcană, tânără.

a adoptá vb. 1. a înfia. ➢ Ant. a abandona. 2. a-şi însuşi, a primi, a accepta. ➢ Ant. a respinge. → Par. a adapta.

adoptáre s. 1. înfiere. ➢ Ant. abandonare. 2. însuşire, primire, acceptare. ➢ Ant. respingere. → Par. adaptare.

adoptív adj. 1. înfiat. 2. vitreg.

adópţie s. înfiere. ➢ Ant. abandon.

a adorá vb. a diviniza, a idolatriza, a venera, a slăvi, a zeifica, a proslăvi, a preamări. ➢ Ant. a urî, a detesta.

adorábil adj. fermecător, încântător, admirabil, excepţional, splendid. ➢ Ant. detestabil.

adoráre s. divinizare, idolatrizare, venerare, slăvire, zeificare. ➢ Ant. detestare, dispreţuire.

adorát adj. divinizat, idolatrizat, venerat, slăvit, zeificat, preţuit. ➢ Ant. detestat.

a adormí vb. 1. a muri, a răposa, a deceda, a se sfârşi. 2. (fig.) a linişti, a potoli, a alina, a calma. 3. a aţipi. ➢ Ant. a (se) trezi, a (se) deştepta, a (se) scula.

adormít adj. 1. mort, răposat, decedat. 2. (fig.) molatic, greoi. 3. tihnit.

adresánt s. destinatar. ➢ Ant. expeditor.

a adúce vb. 1. a cauza, a pricinui, a provoca. 2. a se potrivi, a semăna, a se asemăna. 3. a produce, a rodi.

a adulá vb. a măguli, a linişti, a flata.

adulatór adj. linguşitor.

a adulmecá vb. a mirosi, a simţi.

adúlt adj. matur.

adultér adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (fig.) trădător. ➢ Ant. credincios, devotat, fidel. 2. s. infidelitate, înşelăciune, necredinţă, (fig.) trădare.

a adumbrí vb. a (se) umbri.

a aduná vb. 1. a acumula. 2. a tezauriza. 3. a economisi, a agonisi. ➢ Ant. a irosi, a risipi. 4. a totaliza, a însuma, a suma. ➢ Ant. a scădea. 5. a (se) întruni, a (se) reuni, a (se) strânge. ➢ Ant. a (se) împrăştia, a (se) despărţi, a (se) răşchira, a (se) răsfira, a (se) răzleţi, a (se) risipi. 6. a recolta. 7. a colecta. 8. a colecţiona, a culege, a strânge.

adunáre s. 1. acumulare. 2. tezaurizare. 3. totalizare. 4. recoltare. 5. colectare. 6. colecţionare, culegere, strângere. 7. întâlnire. 8. întrunire, reuniune.

adunát adj. strâns. ➢ Ant. irosit, risipit.

adunătúră s. (depr.) gloată, strânsură, mulţime, ceată.

adús adj. aplecat, gârbov, gârbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strâmbat, sucit. ➢ Ant. drept.

advérs adj. opus, contrar, oponent. → Par. avers.

adversár s., adj. 1. s. concurent, rival, oponent. 2. s., adj. duşman, inamic. ➢ Ant. amic, prieten.

áer s. 1. atmosferă, văzduh. 2. fizionomie, aspect, mină, înfăţişare. 3. epitaf.

aerián adj. diafan, transparent, vaporos.

a aerisí vb. a ventila.

aerób adj. aerobiotic. ➢ Ant. anaerob.

aerobiótic adj. aerob.

aerocartográf s. aerofotografie.

aerodróm s. aeroport.

aeronávă s. vehicul aerian.

aeroplán s. avion, aeronavă.

afábil adj. binevoitor, amabil, tandru, cordial, drăguţ, galant. → Par. amabil.

afácere s. ocupaţie, îndeletnicire, treabă.

afáră interj., adv. 1. interj. ieşi, marş, pleacă. 2. adv. în exterior. ➢ Ant. înăuntru.

a afâná vb. a înfoia. → Par. a afina.

afânát adj. moale, poros, pufos, (rar) înfoiat. ➢ Ant. bătătorit, bătut, tare.

a afectá vb. 1. a destina, a da, a acorda. 2. a întrista, a mâhni, a îndu­rera. 3. a leza, a prejudicia. 4. a se preface, a simula.

afectát adj. mâhnit, trist, abătut, îndurerat, prefăcut. ➢ Ant. neafectat.

afectív adj. 1. emotiv, emoţional. 2. sentimental. → Par. evectiv.

afectuós adj. dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mângâietor, tandru, (fig.) cald. ➢ Ant. sec.

afecţiúne s. 1. dragoste, simpatie, prietenie, tandreţe, ataşament. ➢ Ant. aversiune. 2. boală, maladie, suferinţă.

afinitáte s. potrivire.

a (se) afirmá vb. 1. a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice. ➢ Ant. a contesta, a denega, a infirma, a nega, a tăgădui. 2. a se evidenţia, a se impune, a se remarca, a se distinge, a excela.

afirmáţie s. declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă. ➢ Ant. negare, negaţie.

afíş s. anunţ, înştiinţare.

afişiér s. avizier, panou.

a (se) aflá vb. 1. a auzi, (fig.) a răsufla. 2. a cunoaşte, a şti. 3. a fi, a exista. ➢ Ant. a lipsi. 4. a găsi, a născoci, a inventa, a descoperi. 5. a fi, a figura, a se găsi, a se număra.

afláre s. găsire. ➢ Ant. lipsă, lipsire.

afluénţă s. 1. aglomeraţie, aflux, mulţime. 2. abundenţă, belşug, supraproducţie.

aflúx s. afluenţă. → Par. eflux.

aforísm s. maximă, sentinţă, cugetare, dicton.

aforístic adj. sentenţios.

a afretá vb. a navlosi.

afrikáander s. bur.

afrónt s. 1. jignire, ofensă, insultă. 2. calomnie.

a se afumá vb. (fig.) a se îmbăta, a se ameţi, a se chercheli, a se aghesmui, a bea.

afumát adj. (fig.) ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

afumătoáre s. afumătorie.

afumătoríe s. afumătoare.

afúnd adj., s., adv. 1. adj. adânc, profund. 2. s. adânc. 3. adv. adânc, tare, greu.

a se afundá vb. a (se) adânci, a (se) cufunda, a (se) scufunda.

afundáre s. adâncire, cufundare, scufundare.

afurisénie s. excomunicare, anatemă.

a (se) afurisí vb. 1. a excomunica, a anatemiza. ➢ Ant. a binecuvânta. 2. a blestema. 3. a se jura.

afurisít adj., s. 1. adj. anatemizat, excomunicat. ➢ Ant. binecuvântat, blagoslovit. 2. adj., s. blestemat, îndrăcit, rău, ticălos.

agále adv. alene, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel. ➢ Ant. grăbit, grabnic, iute, repede, zorit, rapid.

a agasá vb. a zădărî, a întărâta, a incita, a stârni, a hărţui, a instiga, a provoca, a aţâţa. ➢ Ant. a calma.

agasánt adj. 1. enervant, supărător, iritant. ➢ Ant. calmant. 2. neplăcut, antipatic. ➢ Ant. plăcut, agreabil, drăguţ.

a agăţá vb. 1. a atârna, a prinde, a pune, a spânzura, a suspenda, a anina. ➢ Ant. a desprinde, a deznina. 2. a fixa. 3. a acosta.

agăţáre s. 1. atârnare, prindere, spânzurare, suspendare, aninare. ➢ Ant. desprindere, dezninare. 2. fixare. 3. acostare.

agăţătoáre s. atârnătoare, gaică, (pop.) aninătoare.

agăţătór adj. căţărător, suitor, urcător.

áger adj. 1. sprinten, iute, vioi, isteţ, deştept, agil. ➢ Ant. greoi, molatic, molâu. 2. inteligent. 3. perspicace, pătrunzător. ➢ Ant. bleg, mărginit, nătărău, nătâng, năuc, obtuz, prost, prostănac, redus, tâmp.

a (se) aghesmuí vb. (fig.) a se chercheli, a se îmbăta, a se ameţi, a bea.

aghiúţă s. drac, diavol, satană.

agíl adj. sprinten, ager, vioi, dinamic, iute, isteţ. ➢ Ant. molatic, molâu. → Par. abil.

agilitáte s. agerime, sprinteneală, iuţeală, vioiciune, isteţime. ➢ Ant. stângăcie, neîndemânare. → Par. abilitate.

a (se) agitá vb. 1. a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma. 2. a (se) clătina, a (se) scutura. 3. a se frământa, a se nelinişti, a se zbuciuma, a se zvârcoli. ➢ Ant. a se astâmpăra, a se calma, a se domoli, a se linişti, a se potoli.

agitát adj. clocotitor, frământat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat. ➢ Ant. liniştit, calm, temperat.

agitáţie s. 1. clocot, frământare, freamăt, învolburare, zbatere, zbucium. 2. frământare, neastâmpăr, nelinişte, zbucium, (livr.) impacienţă. ➢ Ant. astâmpăr, linişte, tihnă. 3. frământare, tulburare, vâlvă, zarvă.

a se aglomerá vb. a se suprapopula, a se ticsi, a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui.

aglomerát adj. suprapopulat, ticsit, îngrămădit, înghesuit, îmbulzit. ➢ Ant. deşert, gol, pustiu. → Par. aglomerant.

aglomeráţie s. afluenţă, aflux, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală.

a agonisí vb. a economisi, a aduna, a acumula, a strânge. ➢ Ant. a cheltui, a risipi, a prăpădi, a irosi.

agramát adj., s. incult. ➢ Ant. cărturar.

agramatísm s. incultură.

agrár adj. agricol.

a (se) agravá vb. a (se) înrăutăţi, a (se) complica, a (se) înăspri. ➢ Ant. a (se) ameliora, a (se) îmbunătăţi.

agraváre s. înrăutăţire, complicare, înăsprire. ➢ Ant. ameliorare, îmbunătăţire.

a agreá vb. a simpatiza.

agreábil adj. 1. simpatic, plăcut, atrăgător, frumos. ➢ Ant. neagreabil, dezagreabil, antipatic, urât.

a se agregá vb. a se uni, a se contopi, a se alipi. ➢ Ant. a se dezagrega.

agremént s. 1. distracţie, amuzament, divertisment. 2. aprobare, consimţământ.

a agresá vb. a ataca.

agresiúne s. atac. ➢ Ant. neagresiune.

agresív adj. 1. provocator, războinic. ➢ Ant. neagresiv, inagresiv, paşnic. 2. violent, impulsiv, brutal.

agresór adj., s. atacator, cotropitor, invadator, năvălitor.

agrícol adj. agrar.

agricultór s. plugar.

agúd s. dud.

agúdă s. dudă.

agurijoáră s. portulacă.

a se ahtiá vb. a dori, a jindui, a râvni.

ahtiát adj. avid, setos, însetat, dornic.

ai s. usturoi.

aíci adv. (pop.) ici. ➢ Ant. dincolo, acolo.

aídoma adv. întocmai, asemenea, aievea, exact.

a aiurá vb. a delira.

aiúrea adv. 1. altundeva, departe. 2. anapoda. ➢ Ant. cumsecade.

a ajúnge vb. 1. a sosi, a veni. 2. a se întâlni. 3. a răzbate, a răzbi, a pătrunde, a străbate. 4. a deveni. 5. a parveni, a se căpătui, a izbuti.

ajúngere s. sosire, venire.

ajúns adj., s. parvenit, îmbogăţit.

a ajustá vb. a adapta, a potrivi, a acomoda.

a (se) ajutá vb. 1. a (se) ajutora, a (se) sprijini, a (se) susţine. ➢ Ant. a împiedica, a încurca. 2. a folosi, a servi, a sluji.

ajutătór adj. auxiliar, susţinător.

ajutór s., interj. 1. s. ocrotire, sprijin, protecţie. 2. s. reazem, sprijin, sprijinitor. 3. interj. săriţi.

alái s. cortegiu, suită, escortă, convoi.

alandála adv. anapoda.

a (se) alarmá vb. a (se) nelinişti, a (se) speria, a (se) emoţiona, a (se) tulbura. ➢ Ant. a (se) astâmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli.

alarmánt adj. îngrijorător. ➢ Ant. liniştitor, consolator, calmant.

alarmát adj. îngrijorat. ➢ Ant. astâmpărat, calm, domolit, liniştit, nealarmat, neîngrijorat, potolit.

alármă s. 1. alertă. 2. (fig.) nelinişte, spaimă, sperietură.

alaún s. (pop.) piatră-acră.

a (se) alăturá vb. 1. a anexa, a adăuga. 2. a juxtapune, a confrunta, a compara. 3. a se alipi. 4. a adera.

alb adj., s. 1. (poetic) dalb. ➢ Ant. negru. 2. coliliu.

albástru adj. senin, azuriu, bleu. → Par. alabastru.

albăstreálă s. ultramarin, sineală.

albeáţă s. 1. leucom. 2. (fig.) lumină, azur, claritate.

álbie s. 1. copaie, covată, troacă. 2. curs, matcă, vad, (pop.) făgaş.

albinár s. apicultor, stupar, prisăcar.

albinărél s. prigorie.

albinărít s. apicultură, prisăcărit, stupărit.

albişoáră s. obleţ, sorean.

albitúră s. 1. rufărie, schimburi, lenjerie. 2. reglet. 3. baboiaş, caracudă, mărunţiş, plevuşcă.

a alcătuí vb. 1. a crea. 2. a redacta. 3. a elabora, a întocmi, a realiza. 4. a compune, a construi. 5. a compune, a constitui, a forma.

alcoól s. spirt, băutură.

alcoólic s., adj. 1. s., adj. băutor, beţiv, beţivan. 2. adj. spirtos. ➢ Ant. nealcoolic.

alcoolísm s. beţie.

aldín adj., s. compact, gras.

aleán s. 1. dor, nostalgie, melancolie. 2. amar, durere, suferinţă.

alegătór s. elector.

a alége vb. 1. a selecţiona, a selecta. 2. a (se) decide, a (se) hotărî. 3. a vota. 4. a prefera. 5. a distinge. 6. a se grupa.

alégere s. 1. selecţionare, selectare. 2. (la pl.) scrutin, vot, votare.

aléne adv. agale, domol, încet, rar, cătinel. ➢ Ant. grăbit, repede, iute, rapid.

a alergá vb. 1. a fugi, a goni. 2. a umbla. 3. a hoinări, a vagabonda.

alergáre s. 1. cursă. 2. fugă, goană.

a (se) alertá vb. 1. a alarma. 2. a se nelinişti, a se alarma.

alértă s. alarmă.

alés adj. 1. selecţionat. 2. deosebit, rar, scump, valoros, preţios. ➢ Ant. obişnuit. 3. eminent. 4. distins, rafinat, select, stilat, subtil, remarcabil, excepţional. ➢ Ant. ordinar.

alezán adj. roib.

a aliená vb. 1. a (se) înstrăina, a transfera, a preda. 2. (fig.) a înnebuni, a se sminti, a se ţicni, a se scrânti.

alienáre s. 1. înstrăinare, transferare, predare. 2. (fig.) nebunie.

alienát adj. 1. înstrăinat, transferat, predat. 2. nebun, dement, scrântit.

alienáţie s. nebunie, demenţă, sminteală, ţicneală.

a alimentá vb. 1. a mânca, a (se) hrăni, a se întreţine. 2. a aproviziona.

alimentáţie s. alimentare, hrană, hrănire, nutrire, nutriţie.

a (se) aliná vb. 1. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli. 2. a mângâia, a răsfăţa, a dezmierda.

alináre s. 1. calmare, domolire, liniştire, potolire. 2. mângâiere, răsfăţare, dezmierdare.

a (se) aliniá vb. a (se) înşira, a (se) înşirui, a (se) ordona, a se aranja.

alínt s. mângâiere.

a alintá vb. a mângâia, a dezmierda, a (se) răsfăţa, a (se) răzgâia.

alintáre s. mângâiere, răsfăţare, răz­gâiere.

alintát adj. răsfăţat, răzgâiat, dezmierdat, mângâiat.

a (se) alipí vb. a anexa, a se alătura, a se ataşa, a adera.

alocuţiúne s. discurs. → Par. elocuţiune, locuţiune.

alpéstru adj. alpin, montan.

altár s. (la creştini) sanctuar, (rar) pristol.

altădátă adv. odinioară, cândva, demult, odată. ➢ Ant. acum, actualmente.

áltcumva adv. altfel. ➢ Ant. aşa.

a (se) alterá vb. 1. a se descompune, a se înăcri, a se strica. 2. a falsifica. → Par. a alterna.

alteráre s. 1. descompunere, înăcrire, stricare. 2. falsificare.

alterát adj. 1. descompus, înăcrit, stricat. ➢ Ant. proaspăt. 2. falsificat.

altercáţie s. ceartă, sfadă, ciocnire. → Par. alteraţie.

alternáre s. rotaţie, succesiune.

áltfel conj., adv. 1. conj. altminteri. 2. adv. altcumva, altminteri. ➢ Ant. aşa, întocmai.

altitúdine s. înălţime, cotă.

altmínteri conj., adv. altfel, altcumva, altcum. ➢ Ant. aşa, întocmai.

álto s. violă.

aluát s. cocă.

alunár s. gaiţă-de-munte.

a alunecá vb. 1. a se da, a luneca. 2. a se deplasa. 3. (fig.) a greşi. 4. a se strecura, a pătrunde.

alunecúş s. gheţuş, lunecuş.

a alungá vb. 1. a izgoni, a goni, a fugări. ➢ Ant. a chema. 2. a înlătura, a expulza.

alungít adj. 1. lungăreţ, lunguieţ. 2. prelung, lung. ➢ Ant. scurt.

a alunizá vb. a aseleniza.

alunizáre s. aselenizare.

alúră s. înfăţişare, aspect, chip.

alúviu s. holocen. → Par. eluviu.

aluviúne s. nămol, glod. → Par. eluviune.

alveólă s. celulă.

amábil adj. binevoitor, serviabil, curtenitor, politicos. ➢ Ant. bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios, nepoliticos. → Par. afabil, amiabil.

amabilitáte s. bunăvoinţă, serviabilitate, bunătate, politeţe. ➢ Ant. bădărănie, bruscheţe, brutalitate, grosolănie, necuviinţă. → Par. afabilitate.

amalgám s. talmeş-balmeş.

amán interj. iertare, îndurare.

amanét s. gaj, garanţie, (pop.) zălog, ipotecă, chezăşie.

a amanetá vb. (pop.) a zălogi, a ipoteca. ➢Ant. a răscumpăra.

amánt s. iubit, prieten, drăguţ, ibovnic, (arg.) gagic, gagiu, amorez.

amántă s. iubită, prietenă, drăguţă, ibovnică, (arg.) gagică.

amár adj., s. 1. adj. (fig.) chinuitor, trist, necăjit. 2. s. jale, chin, necaz. 3. s. mulţime.

amárnic adj. 1. straşnic, cumplit, grozav. 2. aprig.

amatór adj., s. diletant, neprofesio­nist. ➢ Ant. profesionist.

amatorísm s. diletantism, neprofesionalism. ➢ Ant. profesionism.

amăgeálă s. escrocherie, amăgire, viclenie.

a amăgí vb. a înşela, a păcăli, a minţi, a deruta.

amăgíre s. 1. înşelare, păcălire, derutare. 2. iluzie, (livr.) himeră.

amăgitór adj. 1. înşelător, derutant. 2. ispititor, iluzoriu.

amănúnt s. detaliu.

amănunţít adj. 1. amplu, detaliat. ➢ Ant. concis, laconic, lapidar, succint, sumar. 2. meticulos, migălos, minuţios, riguros, scrupulos.

amărăciúne s. 1. amăreală, neplăcere. 2. mâhnire, supărare, tristeţe. ➢ Ant. satisfacţie, plăcere, bucurie.

amărĺt adj. 1. trist, mâhnit, necăjit, supărat. ➢ Ant. vesel, vioi, radios. 2. (fig.) uzat, ponosit, degradat.

a (se) amărď vb. a (se) mâhni, a (se) scârbi, a (se) întrista. ➢ Ant. a (se) bucura.

a amâná vb. 1. a tărăgăna, a tergiversa, a încetini. ➢ Ant. a accelera, a urgenta. 2. a lăsa.

amândói num. ambii.

a ambalá vb. 1. a împacheta. ➢ Ant. a dezambala. 2. a se însufleţi, a se înflăcăra, a se anima, a se antrena.

ambaláre s. împachetare. ➢ Ant. dezambalare.

ambiánt adj. înconjurător.

ambiánţă s. mediu, anturaj, climat, cadru, atmosferă.

ambiguitáte s. echivoc.

ambíguu adj. echivoc, neclar, confuz, nedesluşit, nelămurit, obscur. ➢ Ant. clar, explicit, lămurit.

ámbii num. amândoi, pereche.

ambíţie s. 1. orgoliu, mândrie. 2. aspiraţie, râvnă, dorinţă.

a (se) ambiţioná vb. a se încăpăţâna, a se îndărătnici.

ambiţiós adj. încăpăţânat, orgolios.

ambulánţă s. autosanitară, salvare.

a se ameliorá vb. a (se) îmbunătăţi, a (se) îndrepta. ➢ Ant. a se înrăutăţi, a se agrava, a se acutiza.

amelioráre s. îmbunătăţire, îndreptare. ➢ Ant. înrăutăţire, agravare, acutizare.

a amendá vb. a penaliza. → Par. a emenda.

amendáre s. penalizare. → Par. emendare.

améndă s. penalitate, penalizare.

a ameninţá vb. 1. a se răsti, a se stropşi, a apostrofa. 2. (fig.) a paşte, a pândi.

ameninţáre s. 1. primejdie, pericol. 2. admonestare, apostrofare.

ameninţătór adj. primejdios.

amént s. (pop.) mâţişor.

a (se) amestecá vb. 1. a combina, a îmbina, a împreuna, a asocia. 2. a (se) amesteca, a se băga, a încurca. 3. a se băga, a interveni, a se implica.

amestecáre s. combinare, îmbinare, asociere, unire.

amestecát adj. diferit, eterogen, felurit, împestriţat, pestriţ, variat.

amestecătúră s. încâlceală, încurcătură.

ameţeálă s. buimăceală.

a (se) ameţí vb. 1. a (se) buimăci, a (se) năuci, a se ului, a (se) zăpăci, a se pierde. ➢ Ant. a se dezmetici, a se dezmeţi. 2. a se îmbăta, a se chercheli, a se turmenta, (fig.) a se afuma, a se aghesmui. ➢ Ant. a se dezbăta.

ameţít adj. 1. buimac, zăpăcit, aiurit. 2. beat, îmbătat, cherchelit, turmentat, (fig.) afumat, aghesmuit. ➢ Ant. treaz, nebăut.

ameţitór adj. 1. uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. 2. tulburător, (fig.) îmbătător.

amfibián s. batracian.

amfitrión s. gazdă.

amiábil adj. binevoitor, amabil, prietenos. → Par. amabil.

amíc s. prieten, tovarăş, ortac. ➢ Ant. duşman, inamic, potrivnic, vrăjmaş.

amicál adj., adv. 1. adj. prietenesc, prietenos, tovărăşesc. ➢ Ant. neprietenesc, inamic, ostil, duşman. 2. adv. prieteneşte, bine.

amícă s. prietenă, tovarăşă.

amicíţie s. prietenie, tovărăşie. ➢ Ant. duşmănie, ostilitate, vrăjmăşie.

amidopirínă s. piramidon.

amín interj. adio.

a amintí vb. a cita, a menţiona, a pomeni, a semnala, a consemna.

amintíre s. 1. semnalare, pomenire, menţionare. 2. suvenir. 3. memorie.

a amnistiá vb. a ierta, a scuza.

amór s. 1. iubire, dragoste. ➢ Ant. ură, duşmănie, ostilitate. 2. ataşament, afecţiune, pasiune.

a se amorezá vb. a se îndrăgosti, a se înamora.

amorezát adj. îndrăgostit, înamorat.

amórsă s. nadă.

a se amortizá vb. a se dilua, a se estompa, a se atenua, a slăbi, a reduce.

a amorţí vb. 1. a insensibiliza, a înţepeni, a paraliza, a înlemni, a în­cremeni. ➢ Ant. a se dezmorţi. 2. a hiberna. 3. a slăbi, a atenua.

amorţít adj. înţepenit, insensibilizat, paralizat, înlemnit, încremenit. ➢ Ant. dezmorţit.

a amplasá vb. a aşeza, a fixa, a plasa, a situa, a stabili.

amplasáre s. aşezare, fixare, plasare, situare, stabilire.

a (se) amplificá vb. a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări, a extinde, a creşte. ➢ Ant. a (se) diminua, a (se) micşora, a (se) reduce, a slăbi.

amplificáre s. 1. intensificare, întărire, mărire, extindere, creştere. ➢ Ant. diminuare, micşorare, reducere, slăbire.

amplificát adj. intensificat, întărit, mărit, sporit, extins. ➢ Ant. diminuat, micşorat, redus, slăbit.

amplitúdine f. (fig.) amploare, proporţie.

amploáre s. extindere, mărire, întindere, vastitate, cuprindere.

ámplu adj. 1. întins, cuprinzător, larg, vast, mare. ➢ Ant. restrâns, redus. 2. detaliat, amănunţit. ➢ Ant. succint, sumar, concis, rezumativ.

ampréntă s. urmă.

a amputá vb. 1. a tăia, a secţiona, a reteza. 2. a scurta, a reduce. 3. a detaşa, a desprinde. → Par. a imputa.

amputáre s. tăiere, secţionare. 2. scurtare, reducere. 3. detaşare, desprindere. → Par. imputare.

amulétă s. fetiş, talisman.

amúrg s. 1. înserare, crepuscul, asfinţit. ➢ Ant. zori. 2. (fig.) bătrâneţe.

a amurgí vb. a se însera, a se întuneca.

a amuţí vb. a tăcea. ➢ Ant. a se auzi.

a (se) amuzá vb. a (se) distra, a (se) veseli, a (se) bucura, a râde. ➢ Ant. a (se) indispune, a (se) plictisi, a (se) întrista, a (se) posomorî, a (se) scârbi.

amuzamént s. distracţie, divertisment, agrement, petrecere. ➢ Ant. plictiseală.

amuzánt adj. comic, hazliu, nostim, vesel, (livr.) hilar, hilariant, plăcut, distractiv. ➢ Ant. plictisitor, trist, anost.

anabolísm s. asimilaţie.

analéptic adj. reconfortant, tonifiant, fortifiant, întăritor, tonic.

analgézic s., adj. calmant, sedativ.

a analizá vb. 1. a cerceta, a examina, a investiga, a studia. ➢ Ant. a sintetiza, a rezuma, a recapitula. 2. a comenta, a explica, a interpreta.

analizáre s. 1. comentare, explicare, interpretare. ➢ Ant. sintetizare, rezumare, recapitulare. 2. cercetare, examinare, investigare, studiere.

analíză s. cercetare, examinare, investigare, investigaţie, studiere. ➢ Ant. sinteză, rezumare, recapitulare.

analóg adj. asemănător. ➢ Ant. deosebit, diferit, distinct.

analogíe s. asemănare, similitudine. ➢ Ant. deosebire, diferenţă.

ananghíe s. nevoie, strâmtoare.

anápoda adv., adj. 1. adv. orbeşte. 2. adj. ciudat, bizar, neobişnuit, straniu.

anarhíe s. haos, indisciplină, dezordine. ➢ Ant. ordine.

anatémă s. excomunicare, afurisenie.

a anatemizá vb. a excomunica, a afurisi, a blestema.

anatemizát adj. excomunicat, afurisit, blestemat.

ancestrál adj. strămoşesc.

a anchetá vb. a cerceta, a interoga.

anchétă s. cercetare.

andívă s. cicoare-de-grădină.

androgín adj., s. hermafrodit, bisexual. → Par. androgen.

anecdótă s. 1. glumă, (fam.) banc. 2. snoavă, poveste.

anémic adj. slab, astenic, anemiat.

anevóie adv. abia, anevoios, dificil. ➢ Ant. lesne, uşor, facil.

anevoiós adj. 1. dificil, greu. ➢ Ant. lesnicios, uşor, facil. 2. obositor.

anéx adj. anexat.

a anexá vb. 1. a alătura, a ataşa, a adăuga. ➢ Ant. a detaşa, a (se) separa. 2. a alipi, a încorpora. ➢ Ant. a retroceda, a dezanexa.

anéxă s. adaos, supliment.

anexiúne s. anexare.

a (se) angajá vb. 1. a băga, a încadra, a lua, a numi, a primi. ➢ Ant. a (se) concedia, a destitui, a (se) elibera, a licenţia. 2. a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, a se vârî. 3. a făgădui, a se însărcina, a promite, a se obliga, a se prinde, (fig.) a se lega. 4. a înrola, a încorpora. 5. a închiria.

angajamént s. făgăduială, făgăduinţă, promisiune.

angajáre s. 1. încadrare, numire, primire. 2. intrare, încadrare. ➢ Ant. concediere, destituire, eliberare, licenţiere.

angaját s. salariat, slujbaş, (la pl.) personal.

angélic adj. 1. îngeresc. ➢ Ant. demonic, diabolic, mefistofelic. 2. serafic, nobil. 3. pur, nepătat.

angoásă s. nelinişte, tulburare, îngrijorare.

a anihilá vb. 1. a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. 2. a nimici, a desfiinţa, a anula.

anihiláre s. 1. contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. 2. nimicire, desfiinţare, anulare.

a animá vb. a însufleţi, a electriza, a entuziasma, a înflăcăra.

animál s. 1. fiinţă, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare, făptură. 2. dobitoc, fiară, jivină, vită.

animálic adj. bestial, brutal, josnic, mizerabil, degradant, dobitocesc. ➢ Ant. omenos, milos.

animalitáte s. bestialitate, dobitocie, josnicie, brutalitate.

animát adj. însufleţit, viu. ➢ Ant. inanimat, neanimat, neînsufleţit.

animatór s. însufleţitor.

animáţie s. 1. însufleţire, vioiciune, avânt, elan, exaltare. 2. larmă, zgomot, gălăgie, hărmălaie.

animozitáte s. duşmănie, ură, ostilitate, divergenţă, disensiune. ➢ Ant. înţelegere, armonie.

a (se) aniná vb. a (se) agăţa, a suspenda, a (se) prinde, a spânzura, a atârna. ➢ Ant. a desprinde, a deznina.

anináre s. agăţare, suspendare, atârnare. ➢ Ant. desprindere, dezninare.

aninătoáre s. agăţătoare.

a aniversá vb. a celebra, a sărbători, a serba, a comemora.

aniversáre s. celebrare, sărbătorire, serbare, comemorare.

anodín adj. neînsemnat, inofensiv.

anomalíe s. 1. abatere, deviere, neregularitate. 2. cusur, defect, meteahnă.

anoním adj. 1. necunoscut, neştiut. ➢ Ant. cunoscut. 2. nesemnat. ➢ Ant. iscălit, semnat.

anorgánic adj. mineral, neorganic.

anormál adj. nefiresc, nenormal, neobişnuit, bizar, ciudat. ➢ Ant. normal.

anóst adj. 1. plictisitor, plicticos. ➢ Ant. comic, hazliu, nostim. 2. neinteresant, banal, searbăd. ➢ Ant. captivant, interesant, fascinant.

ansámblu s. 1. totalitate. 2. colectiv, formaţie, trupă.

anserifórme s. palmipede.

antagoníst adj. antagonic, opus. ➢ Ant. neantagonist.

antecedént adj. anterior, premergător, precedent.

antecesór s. predecesor, premergător.

antepórt s. avanport.

anteriór adj. 1. dinainte. ➢ Ant. posterior. 2. precedent, premergător. ➢ Ant. posterior, ulterior, următor. → Par. interior.

anterioritáte s. antecedenţă. ➢ Ant. poste­rioritate.

antestépă s. silvostepă.

antíc adj. vechi, arhaic.

anticár adj., s. 1. adj. antitanc. 2. s. buchinist.

anticariát s. anticărie.

antichitáte s. vechime.

a anticipá vb. 1. a prevesti, a devansa. 2. a presimţi, a preveni.

anticipát adj. prealabil, preliminar, premergător.

antidót s. contraotravă.

antielectrón s. pozitron.

antiemétic adj. antivomitiv.

antihelmíntic s., adj. vermifug.

antimaláric s., adj. antipaludic.

antipalúdic s., adj. antimalaric.

antipátic adj. dezagreabil, dezgustător, nesuferit, repulsiv, respingător, neplăcut. ➢ Ant. simpatic, agreabil, atrăgător, plăcut.

antipatíe s. aversiune, repulsie, dezgust, repugnanţă, silă, scârbă. ➢ Ant. simpatie, atracţie, ataşament.

antipirétic s., adj. febrifug.

antitánc adj. anticar.

antitérmic s., adj. febrifug, antifebril.

antitéză s. contrast, opoziţie.

antologíe s. florilegiu. → Par. antilogie.

antonomasíe s. antonomază.

antráct s. pauză.

a (se) antrená vb. 1. a mobiliza. 2. (fig.) a se ambala, a se aprinde, a se înfierbânta, a se înflăcăra. → Par. a angrena.

antrenánt adj. mobilizator.

antrenáre s. 1. mobilizare. 2. (fig.) ambalare, înflăcărare.

antresól s. mezanin.

antréu s. 1. vestibul, vestiar. 2. marchiză, verandă.

antricót s. cotlet, costiţă.

antropofág s. canibal, sălbatic.

antropofagíe s. canibalism.

antropoíd s., adj. antropomorf.

antropomórf s., adj. antropoid.

antroponímic adj. antroponomastic.

anturáj s. 1. companie, societate, tovărăşie. 2. mediu, ambianţă, cadru.

a anulá vb. 1. a revoca, a abroga, a invalida. ➢ Ant. a adopta, a valida, a aproba. 2. a rezilia. 3. a contramanda. 4. a desfiinţa.

anuláre s. 1. abrogare, invalidare, revocare. ➢ Ant. adoptare, validare, aprobare. 2. reziliere. 3. contramandare. 4. desfiinţare.

anulát adj. 1. abrogat, revocat, invalidat. ➢ Ant. adoptat, validat, aprobat. 2. reziliat. 3. contramandat. 4. desfiinţat.

anúme adv., adj. 1. adv. adică. 2. adv. dinadins, intenţionat, înadins, special. 3. adj. exact, precis, anumit.

anumít adj. 1. anume, aparte, deosebit, special. 2. cunoscut, ştiut, precizat, specificat, stabilit. 3. special. 4. (pl.) unii.

anúnţ s. 1. înştiinţare, aviz. 2. ştire, veste. → Par. enunţ.

a anunţá vb. 1. a comunica, a transmite, a relata, a emite, a difuza. 2. a informa, a înştiinţa, a vesti. → Par. a enunţa.

anunţáre s. 1. comunicare, relatare, difuzare. 2. informare, înştiinţare, vestire. →Par. enunţare.

anvelópă s. supracopertă.

anvergúră s. amploare.

anxietáte s. nelinişte, tulburare, grijă, îngrijorare.

aparénţă s. 1. aspect, înfăţişare. 2. iluzie, imagine.

aparént adj. 1. nereal, iluzoriu, imaginar, înşelător. 2. vădit, vizibil.

aparíţie s. 1. ivire. ➢ Ant. dispariţie. 2. încolţire, înfiripare, naştere. 3. publicare, tipărire.

apárte adv., adj. 1. adv. separat. 2. adj. deosebit, distinct, separat. ➢ Ant. împreună, laolaltă. 3. adj. particular, individual.

a aparţíne vb. a ţine.

apátic adj. indiferent, pasiv, nepăsător, indolent, impasibil. ➢ Ant. activ, energic, silitor, perseverent, sârguincios.

apatíe s. indiferenţă, pasivitate, nepăsare, indolenţă, impasibilitate. ➢ Ant. sârguinţă, perseverenţă, râvnă.

ápă s. 1. pârâu. 2. râu. 3. fluviu. 4. mare. 5. ocean. 6. fântână. 7. cişmea.

a (se) apărá vb. 1. a ocroti, a păzi, a proteja, a feri. 2. a supraveghea, a veghea. 3. a (se) dezvinovăţi, a pleda.

apăráie s. baltă, băltoacă.

apăráre s. 1. ocrotire, păzire, protejare. 2. supraveghere, veghere. 3. pază. 4. pledoarie. 5. defensivă. ➢ Ant. ofensivă, atac.

apărát adj. 1. adăpostit, ocrotit, păzit, protejat. 2. supravegheat, vegheat.

apărătór s. 1. ocrotitor, păzitor, protector. 2. avocat.

a apăreá vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se zări. ➢ Ant. a dispărea, a se ascunde, a se pierde, a pieri. 2. a încolţi, a se înfiripa, a înflori, a se naşte, a răsări. ➢ Ant. a dispărea, a muri, a pieri.

a apăsá vb. 1. a presa. 2. a împila, a asupri, a oprima, a exploata. 3. a copleşi.

apăsáre s. 1. presare. 2. copleşire.

apăsát adj. 1. energic, sigur. 2. răspicat.

apăsătór adj., s. 1. adj. copleşitor. 2. s., adj. asupritor, împilator, opresor.

apél s. 1. chemare, (pop.) strigare. 2. cerere, rugăminte.

a apelá vb. a recurge, a cere, a se adresa, a solicita.

apéndice s. anexă, adaos, supliment.

aperitív s. gustare.

apertúră s. deschizătură, deschidere. → Par. apretură.

apetisánt adj. 1. gustos, delicios, savuros. 2. îmbietor, atrăgător, ispititor, excitant. ➢ Ant. neapetisant, repulsiv.

apetít s. 1. poftă. 2. dorinţă, doleanţă.

apicultór s. albinar, prisăcar, stupar.

apicultúră s. albinărit, prisăcărit, stupărit.

a aplaná vb. 1. a înlătura, (rar) a pacifica, a potoli, a linişti, a domoli, a lichida. 2. a netezi, a nivela, a îndrepta, a egala.

aplanáre s. 1. înlăturare, potolire, liniştire, domolire, lichidare, (rar) pacificare. 2. netezire, nivelare.

a (se) aplecá vb. 1. a (se) culca, a (se) c­urba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) pleca. ➢ Ant. a (se) dezdoi, a (se) îndrepta. 2. a alăpta. 3. a (se) supune, a (se) umili, a se ploconi.

aplecáre s. 1. culcare, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. ➢ Ant. dezdoire, îndreptare. 2. alăptare. 3. supunere, umilire.

aplecát adj. 1. curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat. ➢ Ant. drept, neaplecat. 2. alăptat. 3. supus, umilit.

a aplicá vb. 1. a folosi, a întrebuinţa, a utiliza, a administra. 2. a pune, a aşeza, a fixa, a potrivi.

aplicáre s. 1. folosire, întrebuinţare, utilizare. 2. (fig.) aptitudine, talent. 3. punere, fixare, aşezare, potrivire.

aplicáţie s. (fig.) aptitudine, înclinaţie, vocaţie, predispoziţie, talent, pasiune.

aplómb s. îndrăzneală.

apocalíptic adj. înspăimântător, îngrozitor, monstruos.

apocríf adj. neautentic.

apogéu s. (fig.) culme, culminaţie, zenit.

apologíe s. panegiric. ➢ Ant. calomnie.

apórt s. contribuţie.

apostílă s. rezoluţie.

a apostrofá vb. a mustra, a dojeni, a critica, a imputa.

a apoteozá vb. 1. a glorifica. 2. a diviniza, a zeifica, a idolatriza, a deifica.

apoteóză s. glorificare, slăvire, consacrare.

a apreciá vb. 1. a evalua, a preţui, a estima. ➢ Ant. a dispreţui, a neglija. 2. a preţui, a cinsti, a onora, a respecta, a stima. ➢ Ant. a ignora, a desconsidera. 3. a considera, a crede, a socoti.

apreciábil adj. considerabil, important, însemnat. ➢ Ant. neglijabil, inapreciabil, neimportant, neînsemnat, insignifiant, nesemnificativ.

apreciát adj. 1. preţuit, stimat, respectat. 2. evaluat, estimat.

apreciére s. 1. evaluare, estimare. 2. atenţie, cinstire, onoare, respect, stimă. ➢ Ant. ignorare, dispreţ. 3. consideraţie, judecată.

aprét s. scrobeală.

a apretá vb. a scrobi.

apretát adj. scrobit.

áprig adj. 1. înfocat, înflăcărat, iute. ➢ Ant. calm, domol, liniştit, stăpânit, temperat. 2. impetuos, avan, nestăpânit. 3. hrăpăreţ, rapace, lacom. 4. violent. ➢ Ant. blajin, blând.

aprílie s. (pop.) prier.

a (se) aprínde vb. 1. a aţâţa, a face. ➢ Ant. a stinge. 2. a se înfierbânta, a se înflăcăra, a se înfoca, a se întărâta. ➢ Ant. a se domoli, a se potoli. 3. a se încinge.

apríndere s. 1. aţâţare. ➢ Ant. stingere. 2. încingere.

apríns adj. 1. încins. ➢ Ant. stins. 2. (fig.) înflăcărat, entuziasmat, exaltat. ➢ Ant. potolit. 3. (fig.) enervat, înfuriat, nestăpânit, pornit.

aproápe adv. 1. (pop.) acolea, colea. ➢ Ant. departe. 2. aproximativ, cam.

a aprobá vb. 1. a accepta, a admite, a consimţi, a încuviinţa. ➢ Ant. a dezaproba, a reproba. 2. a consimţi, a soluţiona. ➢ Ant. a refuza, a respinge. 3. a adopta, a valida. ➢ Ant. a abroga, a anula, a invalida.

aprobáre s. 1. acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare. ➢ Ant. dezaprobare, reprobare, refuz. 2. adoptare, validare. ➢ Ant. abrogare, anulare, invalidare.

aprobát adj. 1. acceptat, admis, consimţit, încuviinţat. ➢ Ant. dezaprobat, reprobat, refuzat. 2. adoptat, validat. ➢ Ant. abrogat, anulat, invalidat.

a aprofundá vb. a adânci, a dezvolta.

a (se) apropiá vb. 1. a veni. ➢ Ant. a (se) depărta, a (se) distanţa, a (se) îndepărta. 2. a semăna, a se asemăna, a se potrivi. → Par. a apropria.

apropiére s. 1. împrejurime, preajmă, vecinătate. 2. potrivire. → Par. apropriere.

a apropriá vb. a-şi atribui, a-şi însuşi. → Par. a apropia.

apropriére s. atribuire, însuşire. → Par. apropiere.

a aprovizioná vb. a alimenta.

aproximatív adv. aproape, cam, circa, vreo, (pop.) ca. ➢ Ant. exact.

apt adj. capabil, bun, util. ➢ Ant. inapt, neapt.

aptitúdine s. chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, talent, vocaţie, capacitate.

a (se) apucá vb. 1. a lua. 2. a înhăţa. 3. a cuprinde. 4. a agăţa. 5. a prinde. 6. a se îndrepta, a se orienta.

apucát adj., s. nebun, smintit, furios, turbat.

apucătór adj. hrăpăreţ.

apucătúră s. deprindere, comportare,