Citiți această carte acum, plus milioane de alte cărți în perioada de probă gratuită

Doar $9.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

OSHO - Viata. Iubire. Ras

OSHO - Viata. Iubire. Ras

De OSHO

Citiți previzualizarea

OSHO - Viata. Iubire. Ras

De OSHO

Lungime:
183 pagini
2 ore
Lansat:
Feb 15, 2019
ISBN:
9786063364211
Format:
Carte

Descriere

Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine. Cărţile din seria „OSHO“ prezintă viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care şi le pun oamenii interesaţi de ştiinţa transformării de sine şi de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieţii contemporane. „Dacă am putea umple întreg pământul cu râs, cu dans şi cântec [...], dacă am putea face din pământ un carnaval al bucuriei, un festival de lumini, am aduce pentru prima dată pe pământ un sentiment al religiozităţii adevărate.“ OSHO AU MAI APĂRUT: • Osho pentru fiecare zi • Trupul muritor şi lumina spiritului • Meditaţii pentru oamenii ocupaţi

Lansat:
Feb 15, 2019
ISBN:
9786063364211
Format:
Carte

Despre autor


Legat de OSHO - Viata. Iubire. Ras

Cărți conex

Previzualizare carte

OSHO - Viata. Iubire. Ras - OSHO

1.png

Life, Love, Laughter: Celebrating Your Existence

Editor/Compiler: Osho International Foundation

Copyright © 1988, 2009 OSHO International Foundation, Elveția,

www.osho.com/copyrights

2016 Grup Media Litera

Toate drepturile rezervate

Materialul de față constă în răspunsurile date de Osho unei audiențe largi, selectate din diverse conferințe ale lui Osho. Toate conferințele lui Osho au fost publicate sub formă de cărți și sunt de asemenea disponibile sub formă de înregistrări audio originale. Înregistrările audio și arhiva completă a conferințelor sale pot fi găsite în cadrul bibliotecii online OSHO, pe www.osho.com/library

OSHO este marcă înregistrată a OSHO International Foundation,

www.osho.com/trademarks.

Editura Litera

O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucureşti, România

tel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19; 0752 548 372

e-mail: comenzi@litera.ro

Ne puteţi vizita pe

www.litera.ro

Viață, iubire, râs. Sărbătorirea existenței

Editor/Compiler: Osho International Foundation

Copyright © 2016 Grup Media Litera

pentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Traducere din limba engleză: Lidia Grădinaru

Editor: Vidraşcu şi fiii

Redactor: Carmen Ștefania Neacșu

Copertă: Flori Zahiu

Tehnoredactare şi prepress: Ofelia Coșman

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

OSHO

Viață, iubire, râs. Sărbătorirea existenței/

Osho International Foundation; trad.: Lidia Grădinaru. –

Bucureşti: Litera, 2016

ISBN 978-606-33-0644-0

ISBN EPUB 978-606-33-6421-1

I. Grădinaru, Lidia (trad.)

294.5

Seriozitatea e un fel de boală; este cancerul sufletului…

Numai prin iubire și râs și o imensă bucurie a vieții începi să simți prezența a ceva care se află dincolo. Când viața devine o aventură, un dans al extazului, numai atunci treci dincolo de închisoarea corpului și a minții și te înalți spre infinit.

Dacă poți să te iubești și dacă poți să râzi total, din toată inima, viața ta va deveni o fericire și o binecuvân­tare nu doar pentru tine, ci și pentru ceilalți.

Vei fi o binecuvântare pentru lume.

OSHO

Viața

Viața în sine nu are înțeles. Are înțeles numai dacă știi să cânți un cântec al veșniciei, dacă poți să emani un parfum al divinului, al dumnezeiescului, dacă poți să devii o floare de lotus – nemuritor, atemporal. Dacă poți să devii iubire pură, dacă poți să înfrumusețezi existența, dacă poți să devii o binecuvântare pentru această existență, numai atunci viața are semnificație, altfel e fără rost. E ca o pânză goală: poți s-o cari toată viața și poți să mori sub greutatea ei, dar ce rost are? Pictează ceva pe ea!

Înțelesul vieții trebuie creat, nu e dat deja. Ți se dă liber­tate, ți se dă creativitate, ți se dă viață. Ți se dă tot ce e nevoie pentru a crea înțeles. Ți se dau toate ingre­dientele esențiale înțelesului, dar înțelesul nu ți se dă, înțelesul trebuie să fie creat de tine. Trebuie să devii tu însuți un creator.

Iar când devii tu însuți un creator, lucrezi împreună cu Dumnezeu, devii o parte din Dumnezeu.

Fără început, fără sfârșit

Oamenii mă întreabă: „De ce e viața asta așa de misterioasă?" De unde să știu eu? Așa e ea! Este pur și simplu un fapt, eu nu vorbesc despre teorii. Nu spun că teoria mea e că viața e misterioasă – atunci m-ai putea întreba de ce. Pur și simplu așa e ea. Copacii sunt verzi. Tu întrebi de ce. Copacii sunt verzi fiindcă sunt verzi. Nu se pune problema de ce.

Dacă poți să întrebi de ce și întrebarea poate primi un răspuns, atunci viața nu va mai fi un mister. Dacă se poate răspunde la de ce, atunci viața nu poate fi un mister. Viața e un mister fiindcă nici un „de ce" nu e relevant.

Am auzit o istorioară:

MullaNasruddin îi spunea unuia dintre discipolii săi că viața e ca o femeie. M-am mirat, așa că am ascultat cu atenție ce spunea.

Spunea: „Bărbatul care spune că înțelege femeile se laudă. Bărbatul care crede că le înțelege e naiv. Bărbatul care pretinde că le înțelege e ambiguu. Bărbatul care vrea să le înțeleagă e visător. Pe de altă parte, bărbatul care nu spune că le înțelege, care nu crede că le înțelege, care nu pretinde că le înțelege, care nici nu vrea să le înțeleagă – le înțelege!

Și așa e și viața. Viața e o femeie. Încearcă să înțelegi viața și va fi vai de capul tău. Nu mai căuta să înțelegi. Trăiește-o pur și simplu și o vei înțelege. Înțelegerea nu o să fie de tip intelectual, teoretic; înțelegerea o să fie totală. Înțelegerea nu o să fie verbală; o să fie nonverbală. Acesta este înțelesul atunci când spunem că viața e un mister. Poate fi trăită, dar nu poate fi rezolvată.

Poți cunoaște ce e viața, dar nu poți să spui ce e ea. Acesta este înțelesul misterului. Când spunem că viața e un mister, spunem că viața nu e o problemă. O problemă poate fi rezolvată. Un mister e ceea ce nu poate fi rezolvat. Și e bine că viața nu poate fi rezolvată, altfel ce ne-am face? Ia gândește-te. Dacă viața nu e un mister și vine cineva și ți-o explică, ce faci? Nu-ți rămâne decât să te sinucizi. Chiar și asta va părea lipsit de sens.

Viața e un mister; cu cât ești mai conștient de asta, cu atât mai frumoasă este ea. Vine o clipă când începi dintr-odată să o trăiești, începi să curgi odată cu ea. Între tine și viață se dezvoltă o relație orgasmică, dar nu poți să-ți dai seama ce e. Asta-i frumusețea vieții, asta e adân­cimea ei infinită.

Și, da, nu există început, nu există sfârșit. Cum ar putea viața să aibă un început și un sfârșit? Începutul ar însemna că ceva a apărut din nimic, iar sfârșitul ar însemna că a existat ceva și s-a prefăcut în nimic. Acesta ar fi un mister și mai mare. Când spunem că viața nu are început, spunem că a existat dintotdeauna. Cum ar putea exista un început? Poți să tragi o linie și să spui că din acest moment a început viața, cum spuneau teologii creș­tini? Ei spuneau că viața a început într-o anumită zi de luni, cu patru mii de ani înainte de Hristos. Bineînțeles, trebuie să se fi întâmplat dimineața. Dar cum poți numi acea zi luni când nu a existat o duminică înaintea ei? Și cum poți să spui dimineață, când nu a existat o noapte înainte de ea? Ia gândește-te.

Nu, nu poți să faci un semn – asta-i o prostie. Nu e posibil să tragi o linie, deoarece chiar și pentru a trage o linie este nevoie de ceva. Trebuie să o preceadă ceva, altfel demarcarea nu e cu putință. Poți să tragi o linie dacă există două lucruri, dar cum să tragi o linie dacă există numai un lucru? Gardul din jurul casei e posibil fiindcă ai un vecin. Dacă nu ai vecin, dacă dincolo de gard nu e nimic, gardul nu poate să existe. Dacă dincolo de gard nu e absolut nimic, gardul se prăbușește în nimic. Cum poate el să existe? Este nevoie ca dincolo de gard să fie ceva care să-l țină.

Dacă viața a început într-o anumită zi de luni, e nevoie ca o zi de duminică să o preceadă. Altfel, ziua de luni s-ar prăvăli și ar dispărea. Și tot așa, nici un sfârșit nu e cu putință. Viața este, viața este pur și simplu. A fost și va fi. E veșnică.

Și să nu începi să te gândești la asta. Altfel o vei rata, tot timpul pe care îl vei pierde gândindu-te la asta va fi doar timp pierdut degeaba. Folosește acel timp, folosește acel spațiu, folosește acea energie pentru a trăi viața.

O problemă de viață și de moarte

O povestioară de la hasidici:

Când rabinul Bunam stătea să-și dea duhul, nevasta lui a izbucnit în lacrimi.

El i-a spus:

– De ce plângi? Toată viața n-am făcut decât să învăț cum să mor.

Viața constă în a trăi. Nu e un lucru, e un proces. N-ai cum să ajungi la viață decât trăind-o, decât fiind viu, decât curgând, revărsându-te odată cu ea. Dacă tu cauți înțelesul vieții într-o dogmă, într-o filosofie, într-o teo­logie, atunci sigur ai să ratezi și înțelesul, și viața.

Viața nu te așteaptă undeva, ea se întâmplă în tine. Nu e un țel care trebuie atins în viitor, e aici și acum, chiar în clipa asta – e în respirația ta, circulă în sângele tău, bate în inima ta. Viața ta ești tu, tot ceea ce reprezinți tu, și, dacă începi să-i cauți înțelesul în altă parte, o vei rata. Omul a făcut secole întregi asta.

Conceptele au devenit foarte importante, explicațiile au devenit foarte importante – iar ceea ce e real a fost complet uitat. Nu ne uităm la ceea ce este deja aici, vrem speculații logice.

Am auzit o poveste foarte frumoasă:

Acum câțiva ani, un american de succes a avut o criză de identitate gravă. A fost la psihiatri, dar n-a rezolvat nimic, căci nici unul nu a știut să-i spună care e înțelesul vieții – lucrul pe care voia el să-l știe. După o vreme a aflat de un guru venerabil și incredibil de înțelept, care trăia într-o regiune miste­rioasă și extrem de inaccesibilă din munții Himalaya. A fost încredințat că doar acel guru avea să-i spună ce înseamnă viața și care ar trebui să fie rolul lui. Așa că și-a vândut toate bunurile lumești și a pornit în căutarea atotștiutorului guru. A rătăcit opt ani prin Himalaya, din sat în sat, în efortul de a-l găsi. Și apoi, într-o zi, a dat de un păstor care i-a spus unde trăia guru și cum să ajungă la el.

I-a luat aproape un an să-l găsească, dar până la urmă l-a găsit. Guru era într-adevăr venerabil, de fapt trecut bine de o sută de ani. Guru a acceptat să-l ajute, mai ales când a aflat de toate sacrificiile pe care le făcuse omul în acel scop.

– Cu ce pot să te ajut, fiule? a întrebat guru.

– Trebuie să știu care e sensul vieții, a spus omul.

Fără să ezite, guru a răspuns:

– Viața e un râu fără sfârșit.

– Un râu fără sfârșit? a repetat omul, uimit. După ce am bătut atâta drum să te găsesc, tot ce ai să-mi spui e că viața e un râu fără sfârșit?

Guru a fost zguduit, șocat. S-a supărat foarte tare și a spus:

– Vrei să spui că nu e?

Nimeni nu îți poate spune care e sensul vieții. E viața ta, și înțelesul trebuie să fie al tău. Himalaya nu ți-e de ajutor. Nimeni în afară de tine nu îl poate găsi. E viața ta, iar sensul ei ți-e accesibil doar ție. Numai trăind-o, miste­rul ți se va dezvălui.

Primul lucru pe care vreau să ți-l spun e să nu-l cauți în altă parte. Nu-l căuta în mine, nu-l căuta în scripturi, nu-l căuta în explicații inteligente. Ele nu fac decât să-ți umple până la refuz mintea goală, nu îți transmit sensul vieții. Și, cu cât mintea e mai înțesată de cunoștințe moarte, cu atât mai mărginit și prost devii. Cunoștințele îi prostesc pe oameni; le tocesc sensibilitatea. Îi umplu până la refuz, îi apasă ca o greutate, le întăresc egoul, dar nu îi luminează și nu le arată calea. Fiindcă lucrul acesta nu e posibil.

Viața există deja în tine, clocotind. Numai acolo poți avea contact cu ea. Templul nu e afară, tu ești altarul lui. Așa că, dacă vrei să știi ce e viața, primul lucru pe care trebuie să-l ții minte este să nu o cauți niciodată în afară, să nu încerci să afli de la altcineva. Înțelesul nu poate fi transferat așa. Cei mai mari maeștri n-au spus niciodată nimic despre viață – ei te-au aruncat întotdeauna înapoi în tine însuți.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l ții minte e acesta: odată ce știi ce e viața, știi și ce e moartea. Și moartea face parte din același proces. În mod obișnuit, credem că moar­tea vine la sfârșit, credem că moartea se opune vieții, credem că moartea e dușmanul, însă moartea nu e duș­manul. Dacă te gândești la moarte ca la un dușman, asta arată pur și simplu că n-ai reușit să afli ce e viața.

Viața și moartea sunt două polarități ale aceleași ener­gii, ale aceluiași fenomen – fluxul și refluxul, ziua și noap­tea, vara și iarna. Nu sunt separate și nu sunt opuse, nu sunt contrare. Moartea nu e sfârșitul vieții; de fapt, este încheierea unei vieți, crescendoul unei vieți, apogeul, finalul. Și, odată ce cunoști viața și procesul ei, înțelegi și ce e moartea.

Moartea este o parte integrantă, organică a vieții și e foarte prietenoasă cu viața. Viața există datorită morții; moartea oferă fundalul. De fapt, moartea e un proces de înnoire. Și moartea se întâmplă în fiecare clipă. În clipa în care inspiri și expiri au loc atât viața, cât și moartea. Când inspiri, are loc viața; când expiri, are loc moartea. De aceea, atunci când se naște un copil, primul lucru pe care îl face e să inspire, atunci începe viața. Iar când moare un bătrân, ultimul lucru pe care îl face e să ex­pire, atunci pleacă viața. Expirația e moarte, inspirația e viață – sunt precum cele două roți ale unei căruțe. Viața se dato­rează inspirației la fel de mult cum se datorează expirației. Expirația face parte din inspirație. Nu poți să inspiri dacă încetezi să mai expiri. Nu poți să trăiești dacă încetezi să mai mori. Omul care a înțeles ce e viața permite morții să aibă loc; o salută. El moare în fiecare clipă și în fiecare clipă reînvie. Crucea și învierea lui se petrec încontinuu, ca un proces. El moare față de trecut în fiecare clipă și renaște iar și iar în viitor.

Dacă cercetezi viața, vei fi în stare să știi ce e moartea. Numai dacă înțelegi ce e moartea, poți să înțelegi ce e viața. Cele două sunt organice, inseparabile. De obicei, din frică, noi am creat o divizare. Credem că viața e bună și moartea e rea. Credem că viața e de dorit și moartea e de evitat. Credem că trebuie să ne ferim cumva de moarte. Această idee absurdă ne creează nenumărate suferințe, pentru că o persoană care se apără de moarte e incapabilă să trăiască. Cel care se teme să expire nu poate nici să inspire și se blochează. Atunci el doar se târăște; viața lui nu mai e curgere, viața lui nu mai e un râu.

Dacă vrei cu adevărat să trăiești, trebuie să fii gata să mori. Cine se teme de moarte în tine? Viața se teme de moarte? Asta nu e cu putință. Cum să se teamă viața de propriul său proces integral? Altcineva se teme în tine. Egoul se teme în tine. Viața și moartea nu sunt opuse; egoul și moartea sunt opuse. Viața și moartea

Ați ajuns la sfârșitul acestei previzualizări. Înscrieți-vă pentru a citi mai multe!
Pagina 1 din 1

Recenzii

Ce părere au oamenii despre OSHO - Viata. Iubire. Ras

0
0 evaluări / 0 Recenzii
Ce părere aveți?
Evaluare: 0 din 5 stele

Recenziile cititorilor