Bucurați-vă de milioane de cărți electronice, cărți audio, reviste și multe altele cu o perioadă de probă gratuită

Doar $11.99/lună după perioada de probă. Anulați oricând.

Evrei: Primit în Locul Preasfânt
Evrei: Primit în Locul Preasfânt
Evrei: Primit în Locul Preasfânt
Cărți electronice315 pagini5 ore

Evrei: Primit în Locul Preasfânt

Evaluare: 0 din 5 stele

()

Citiți previzualizarea

Informații despre cartea electronică

Dr. Brian Bailey îmbină cu măiestrie experiența acumulată de-a lungul a mulți ani de slujire cu o profunzime unică a cunoașterii Bibliei, făcând din acest comentariu asupra cărții Evrei un adaos neprețuit pentru orice student al Scripturilor. Pe măsură ce folosiți această carte ca un ghid de studiu, vă veți lărgi din punct de vedere mental și spiritual, prin explicarea unor adevăruri cum ar fi excelența lui Hristos deasupra tuturor celorlalte lucruri și modul adevărat și viu prin care putem intra dincolo de perdea, în binecuvântata Sa prezență.
LimbăRomână
Data lansării26 apr. 2021
ISBN9781596659728
Evrei: Primit în Locul Preasfânt
Citiți previzualizarea

Citiți mai multe din Dr. Brian J. Bailey

Legat de Evrei

Cărți electronice asociate

Recenzii pentru Evrei

Evaluare: 0 din 5 stele
0 evaluări

0 evaluări0 recenzii

Ce părere aveți?

Apăsați pentru evaluare

Recenzia trebuie să aibă cel puțin 10 cuvinte

    Previzualizare carte

    Evrei - Dr. Brian J. Bailey

    EVREI

    Primit în Locul Preasfânt

    Dr. Brian J. Bailey

    Titlul original în limba engleză: „Hebrews – Within the Veil"

    © 1995  Brian J. Bailey, Zion Fellowship Inc.

    (EVREI – PRIMIT ÎN LOCUL PREASFÂNT)"

    © 2021 Zion Fellowship Inc.

    Traducerea se bazează pe versiunea 1.1 în limba engleză, aprilie 2021

    Traducerea în limba română: Mircea-Sever Roman

    Editor Delia-Doina Mihai

    Design copertă față:

    © Zion Fellowship Inc.

    Toate drepturile rezervate

    Publicată de Zion Christian Publishers

    A Zion Fellowship ® Ministry

    Publicată ca și carte electronică în limba română în aprilie 2021

    E-book ISBN 1-59665- 972-6

    Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă în nicio formă și prin niciun mijloc electronic sau mecanic fără permisiunea scrisă a editorului,

    cu excepția cazului unor citate scurte în articole sau recenzii.

    Dacă nu se menționează altfel, toate citatele Scripturii din această carte sunt preluate din versiunea Dumitru Cornilescu, 1924.

    Pentru mai multe informații despre versiunea în limba engleză, vă rugăm contactați

    Zion Christian Publishers la:

    P.O. Box 70

    Waverly, New York 14892

    Phone: (607) 565 2801

    Toll free: 1-877-768-7466

    Fax: 607-565-3329

    http://www.zcpublishers.com/

    Pentru mai multe informații despre versiunea în limba română, vă rugăm contactați

    Onisim Moisa

    Email: contact@zionromania.ro

    Telephone: 0723975578

    DEDICAŢIE

    Dedic această carte Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Care a deschis calea pentru ca noi să intrăm în Locul Preasfânt; de asemenea, scumpei mele soţii, Audrey, care este alături de Dumnezeu pe veci.

    MULŢUMIRI

    Am dori să ne exprimăm recunoştinţa faţă de:

    Brian Alarid, pentru ajutorul oferit în editarea şi redactarea manuscrisului acestei cărţi.

    Bonnie Cooper, pentru numeroasele ore pe care le-a petrecut transcriind cursurile predate între anii 1983 şi 1993, asupra Epistolei către evrei.

    Betsy Caram, ShAaron Miller, Joyce Palmer, Mary Humphreys, Leslie Sigsby, Lois Kropf, Judy Danielson, Suzette Erb şi Kevin Womack, pentru corectură.

    CUPRINS

    INTRODUCERE

    O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA EPISTOLEI CĂTRE EVREI

    Partea întâi: 1:1-14: HRISTOS, SUPERIOR PROFEŢILOR ŞI ÎNGERILOR

    Primul avertisment 2:1-4: Ţineţi-vă de lucrurile pe care le-aţi auzit!

    Partea a doua: 2:5-18: IATĂ OMUL – ISUS

    Partea a treia: 3:1-6: HRISTOS ESTE MAI PRESUS DECÂT MOISE

    Al doilea avertisment 3:7 - 4:13: Nu rataţi intrarea in odihna lui Dumnezeu!

    Partea a patra: 4:14 – 5:10: HRISTOS, CU MULT MAI PRESUS DECÂT AARON

    Al treilea avertisment 5:11 – 6:20: Nu fiţi trândavi şi nu vă lepădaţi de credinţă!

    Partea a cincea: 7:1-28: PREOŢIA DUPĂ ORÂNDUIALA LUI MELHISEDEC

    Partea a şasea: 8:1-13: UN NOU SANCTUAR, UN NOU LEGĂMÂNT

    Partea a şaptea: 9:1-28: SÂNGELE LUI HRISTOS, SUPERIOR SÂNGELUI ANIMALELOR Partea a opta: 10:1-20: CALEA CEA NOUĂ ŞI VIE

    Partea a noua: 10:21-25: VIAŢA ÎN LOCUL PREASFÂNT

    Al patrulea avertisment: 10:26-39: Pericolul păcatului intenţionat şi al întoarcerii la păcat

    Partea a zecea: 11:1-40: MĂRTURISIREA CREDINŢEI

    Partea a unsprezecea: 12:1-13: RĂBDAREA NĂDEJDII

    Al cincilea avertisment: 12:14-29: Luaţi seama la amărăciune şi la respingerea lui Hristos!

    Partea a douăsprezecea: 13:1-25: DRAGOSTEA ŞI FAPTELE BUNE

    INTRODUCERE

    Vă urez bun venit la studiul Epistolei lui Pavel către Evrei! Tema pe care o vom aborda este acceptarea în Locul preasfânt. Scopul central al acestei lucrări nu este doar acela de a înţelege cartea Evrei, ci şi de a o experimenta. Tema cărţii Primit în Locul Preasfânt este foarte valoroasă. Cortul întâlnirii ridicat de Moise avea trei secţiuni: curtea de afară, Locul Sfânt și Locul Preasfânt, unde sălăşluia slava lui Dumnezeu. O perdea separa Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Această catapeteasmă împiedica intrarea oamenilor în plinătatea prezenţei lui Dumnezeu.

    În vremea Vechiului Testament, doar Marele Preot putea intra în Locul Preasfânt și doar o singură dată pe an, în Ziua Ispăşirii. Prin această perdea, Duhul Sfânt arăta că oamenii încă nu aveau cale liberă către prezenţa Domnului. A fost nevoie de vărsarea sângelui lui Isus Hristos pentru ca perdeaua să fie ruptă şi noi să putem trece prin ea, pentru a intra în plinătatea prezenţei Sale. Iată ideea centrală a Epistolei către Evrei şi, totodată, motivul pentru care această carte este sacră. Studiind-o, înţelegem cu cât mai măreţ este Noul Legământ faţă de Legământul cel Vechi.

    PATERNITATEA EPISTOLEI

    Prima întrebare care se ridică atunci când ne aflăm în faţă Epistolei către Evrei este cea privitoare la autor: cine a scris această epistolă? Spre deosebire de alte cărţi ale Bibliei, în Evrei nu se menţionează niciun autor. Din acest motiv, s-au făcut tot soiul de speculaţii. În general, epistola îi este atribuită apostolului Pavel, dar unii cercetători ai Bibliei susţin că au motive de a nu fi întru totul de-acord.

    În afara faptului că salutul obişnuit al lui Pavel lipseşte, se consideră că stilul în care este scrisă epistola nu corespunde celorlalte scrieri ale apostolului. Totuşi, aceeaşi diferenţă în modul de exprimare poate fi sesizată şi între Apocalipsa şi a treia epistolă a lui Ioan, chiar dacă, în mod clar, autorul este același. Lăsând la o parte aceste nelămuriri, cine altcineva decât Pavel ar fi putut scrie Epistola către Evrei?

    Autorii Noului Testament sunt Matei, Marcu, Luca, Ioan, Iacov, Petru, Iuda şi Pavel. În ceea ce îi priveşte pe Matei, Marcu sau Luca, se consideră în unanimitate că nu ar fi putut scrie epistola în cauză. Este foarte puţin probabil ca autorul să fie Ioan, întrucât stilul lui este foarte simplu şi cel mai adesea ancorat în revelaţie. Cartea Evrei poate fi considerată o exegeză bazată pe Vechiul Testament. Cât despre Iacov şi Iuda, ceea ce au scris ei diferă atât de mult de Epistola către Evrei, încât nu se pune problema ca vreunul dintre ei să fie autorul.

    Cu siguranţă, nici Petru nu este cel căruia Domnul i-a insuflat această scrisoare, întrucât el însuşi a spus că epistolele lui Pavel au un nivel spiritual înalt şi că sunt adesea greu de înţeles (2 Pet. 3:16). Or, dacă Petru considera celelalte scrieri ale lui Pavel dificile, cu siguranţă nu ar fi putut să scrie Epistola către Evrei, socotită cea mai complexă carte a Bibliei, după Apocalipsa. Aşadar, se poate trage concluzia că niciunul dintre autorii Noului Testament, în afară de Pavel, nu ar fi posedat informaţiile necesare pentru o astfel de compoziţie.

    În jurul anului 150 d.Hr., Pantænus din Alexandria, un mare învăţător al vremii, l-a recunoscut pe Pavel ca fiind autorul Epistolei către Evrei. Există şi dovezi interne care indică acelaşi lucru. De exemplu, în Evrei 10:34 se spune: „În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă… ".{1}

    Așadar, cel care scria era închis. Acest fapt ne aminteşte de Pavel care, în timp ce era în lanţuri, a scris câteva epistole inspirate de Duhul Sfânt. De asemenea, autorul epistolei avea o legătură cu Timotei: „Să ştiţi că fratelui Timotei i s-a dat drumul. Dacă vine curând, voi veni împreună cu el să vă văd." (13:23) Şi această afirmaţie trimite către apostolul Pavel, care era părintele spiritual şi un bun prieten al tânărului.

    Maniera în care Pavel ar fi scris Epistola către Evrei s-ar fi deosebit oricum de celelalte epistole. În primul caz, se adresa iudeilor, iar în cel de-al doilea, neamurilor. Dacă epistolele sale către neamuri încep prin recomandarea – „Pavel, apostolul lui Hristos", epistola trimisă evreilor ar fi trebuit să fie diferită, întrucât aceştia nu ar fi putut accepta ca numele lui Pavel să fie scris alături de numele Domnului. Iată motivul pentru care trebuia evitată o astfel de exprimare.

    Prin urmare, ţinând cont de destinatarii scrisorii şi de volumul informaţional bogat cu privire la legea Vechiului Testament, trebuie să presupunem că autorul este Pavel. Mulţi dintre părinţii Bisericii primare susţin acest fapt. Nimeni altcineva nu ar fi putut să scrie această capodoperă. El a fost nu doar învăţătorul neamurilor, ci al întregii Biserici. Din moment ce le-a scris romanilor o epistolă atât de tehnică, în mod cert avea priceperea necesară pentru a concepe şi Epistola către Evrei.

    O PRIVIRE DE ANSAMBLU

    ASUPRA EPISTOLEI CĂTRE EVREI

    În cele ce urmează, vom trece în revistă schiţa cărţii, fără a scăpa din vedere tema centrală a apostolului – acceptarea în Locul preasfânt. Ceea ce caută să demonstreze Pavel pe tot cuprinsul epistolei este superioritatea Noului Legământ faţă de Vechiul Legământ. Astfel, în prima parte este descrisă măreţia Autorului celui de-al doilea legământ, Însuşi Fiul lui Dumnezeu.

    PARTEA ÎNTÂI: 1:1-14

    HRISTOS – SUPERIOR PROFEŢILOR ŞI ÎNGERILOR

    În 1:1, Pavel le reaminteşte evreilor că, în trecut, Dumnezeu a vorbit prin profeţi, dar că acum ne vorbeşte prin Fiul Său. El aduce mai întâi şapte argumente prin care arată că Hristos este superior profeţilor (1:1-3), iar apoi zece dovezi că El este mai presus de îngeri (1:4-14).

    PRIMUL AVERTISMENT: 2:1-4

    În capitolul 2, între versetele 1 şi 4 este consemnat primul dintre cele cinci avertismente pe care Pavel le rosteşte în Evrei. El ne îndeamnă să „ne ţinem" de cuvintele Domnului. Doresc să menţionez că aceste avertismente sunt extraordinare prin faptul că nu sunt adresate necredincioşilor, ci sfinţilor, acelora care ar putea să se lepede de ceea ce au primit. Așadar, putem observa că apostolul Pavel nu adera la ideea că mântuirea, odată primită, nu se poate pierde. Nici Hristos, nici apostolii nu au dat o astfel de învăţătură, iar noi, la rândul nostru, trebuie să ne ţinem departe de capcana aceasta.

    PARTEA A DOUA: 2:5-18

    IATĂ OMUL: ISUS

    Am denumit a doua parte a epistolei „Iată Omul: Isus", pentru că aici ni se vorbeşte despre condescendenţa lui Hristos, Care S-a făcut om pentru a suferi moartea ca să aducă mulţi fii în slavă, să-l nimicească pe cel ce deţinea puterea morţii (Satan), să-i elibereze pe cei înrobiţi de temeri, să fie El Însuşi un mare preot milos pentru noi, să plătească preţul păcatului nostru şi să ne întărească în timpul ispitelor.

    PARTEA A TREIA: 3:1-6

    HRISTOS ESTE MAI PRESUS DECÂT MOISE

    Pornind de la ideea că Noul Legământ este cu mult mai măreţ decât Vechiul Legământ, Pavel dezvoltă tema că Hristos, administratorul Noului Legământ, este mai presus decât Moise, administratorul Vechiului Legământ. Moise instituise Vechiul Legământ care, printr-o perdea, separa omul de prezenţa Domnului, dar Hristos a instituit Noul Legământ, care a înlăturat perdeaua.

    AL DOILEA AVERTISMENT: 3:7 – 4:13

    În partea a treia suntem atenţionaţi să nu ratăm cumva intrarea în odihna lui Dumnezeu. Există încă un aspect pe care trebuie să îl înţelegem: apostolul se temea ca cei cărora le scria să nu eşueze în împlinirea scopului lui Dumnezeu pentru viaţa lor. Pavel nu voia doar ca ei să ajungă în Cer, ci, de asemenea, să termine lucrarea pe care o aveau de făcut pe Pământ. Altfel, răsplata lor în Cer urma să fie mică.

    PARTEA A PATRA: 4:14 – 5:10

    HRISTOS ESTE CU MULT MAI PRESUS DECÂT AARON

    După cum vă amintiţi, Aaron a fost primul mare preot dintre leviţi şi primul mare preot al Vechiului Legământ. Gândul pe care Pavel îl împărtăşeşte în această parte a epistolei este că Fiul lui Dumnezeu este cu mult mai presus decât Aaron şi decât ceea ce reprezintă el. Misiunea lui Aaron s-a terminat la moarte, lucrarea lui Hristos continuă în veşnicie.

    AL TREILEA AVERTISMENT: 5:11 – 6:20

    Avertismentul consemnat în această secţiune se referă la trândăvie şi la lepădarea de credinţă. Credincioşii evrei erau „greoi la pricepere". Lor le erau suficiente adevărurile începătoare ale lui Hristos. Pavel îi îndeamnă să treacă mai departe de principiile de bază ale credinţei şi, astfel, să se apropie de desăvârşire. În loc să rodească ierburi folositoare (roada Duhului Sfânt) prin vieţile lor, ei produceau spini şi mărăcini (faptele firii carnale). Din păcate, atunci când refuză să înainteze, credincioşii decad şi îşi pierd bucuria.

    PARTEA A CINCEA: 7:1-28

    PREOŢIA DUPĂ ORÂNDUIALA LUI MELHISEDEC

    După moartea lui Hristos, slujba preoţească a fost luată de la neamul lui Levi şi a fost instituită o nouă preoţie, după orânduiala lui Melhisedec.

    PARTEA A ŞASEA: 8:1-13

    UN NOU SANCTUAR, UN NOU LEGĂMÂNT

    Dacă există un Nou Legământ şi o nouă preoţie, atunci trebuie să existe şi un nou loc de închinare.

    PARTEA A ŞAPTEA: 9:1-28

    SÂNGELE LUI HRISTOS, SUPERIOR SÂNGELUI ANIMALELOR

    Un legământ (sau un testament) are ca temei moartea testatorului său. Un testament nu poate intra în vigoare până când cel care l-a scris nu a murit. Isus Hristos este Testatorul Noului Testament. El a lăsat ca ultimă voie toate binecuvântările cereşti peste poporul Său, dar moştenirea nu intra în vigoare până nu murea. Vechiul Testament avea ca temei sângele şi moartea unor animale, dar sângele acestora nu poate fi comparat cu sângele lui Dumnezeu Însuşi. Pavel subliniază acest fapt. Mulţi dintre evrei au stăruit în tradiţia de a sacrifica pe altar animale, dar apostolul le-a arătat că printr-o singură jertfă, Hristos a îndepărtat pe veci păcatele noastre.

    PARTEA A OPTA: 10:1-20

    CALEA CEA NOUĂ ŞI VIE

    Calea cea nouă şi vie trece prin perdeaua ruptă a Templului, către Locul preasfânt. În relaţia cu Dumnezeu nu trebuie să ne mulţumim cu rămânerea în curţile de afară şi nici măcar în Locul sfânt, aşa cum erau dispuşi să facă evreii credincioşi. Ei erau mulţumiţi să se stabilească pe platoul spiritual pe care îl atinseseră şi nu se străduiau să ajungă la destinaţie, dincolo de perdea. Pentru poporul Său, Hristos a deschis o cale către Locul preasfânt, către plinătatea prezenţei Sale, către odihna desăvârşită şi către desăvârşirea spirituală.

    PARTEA A NOUA: 10:21-25

    VIAŢA ÎN LOCUL PREASFÂNT

    Acesta este locul binecuvântat în care dorim să locuim de-a pururea. Aici, cugetul are pace deplină şi experimentăm plinătatea slavei lui Dumnezeu. Răscumpărarea deplină se află dincolo de perdea, în Locul preasfânt.

    AL PATRULEA AVERTISMENT: 10:26-39

    Cel de-al patrulea avertisment apare foarte târziu. Acesta este îndreptat împotriva păcatului cu voia şi a recăderii. Am putea crede că dacă cineva a ajuns suficient de departe în viaţa de credinţă, nu va da înapoi, dar, regretabil, în orice punct al călătoriei sale un om poate reveni la vechile obiceiuri.

    PARTEA A ZECEA: 11:1-40

    MĂRTURISIREA CREDINŢEI

    Capitolul unsprezece este bine-cunoscutul pasaj al credinţei şi al eroilor credinţei. Întrucât credincioşii evrei ţineau atât de multe ritualuri religioase vechi, Pavel a dorit să sublinieze că numai credinţa în Isus Hristos poate să mântuiască şi să ducă la desăvârşire.

    PARTEA A UNSPREZECEA: 12:1-13

    RĂBDAREA NĂDEJDII

    În acest pasaj, Pavel îi îndeamnă pe evrei să dea deoparte orice piedică şi să alerge către ţintă şi către linia de sosire.

    AL CINCILEA AVERTISMENT: 12:14-29

    Avertismentul final al lui Pavel este ca ei să nu îngăduie ca inima să fie cuprinsă de amărăciune şi, apoi, să Îl respingă pe Hristos. El spune: „Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte (...) din Ceruri!"

    PARTEA A DOUĂSPREZECEA: 13:1-25

    DRAGOSTEA ŞI FAPTELE BUNE

    În concluzie, vedem că dragostea şi faptele bune sunt roada omului care trăieşte în Locul preasfânt al lui Dumnezeu.

    PARTEA ÎNTÂI: 1:1-14

    HRISTOS – SUPERIOR PROFEŢILOR ŞI ÎNGERILOR

    Hristos este mai presus decât profeţii

    1-3: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut şi veacurile. El, care este oglinda slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi Care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte."

    În această epistolă, apostolul Pavel caută să arate că Noul Legământ este cu mult mai măreţ decăt Vechiul Legământ. Prin urmare, primul lucru pe care îl face este acela de a Îl prezenta pe Autorul Noului Legământ, Însuşi Fiul lui Dumnezeu.

    „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri.... În perioada Vechiului Testament, Dumnezeu vorbise copiilor Săi prin profeţi, dar, continuă Pavel, „Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul. În versetele 2 şi 3, apostolul subliniază că Fiul lui Dumnezeu este cu mult mai presus decât toţi profeţii. Prin urmare, pentru a face ca superioritatea lui Isus să fie bine înţeleasă, Pavel face şapte afirmaţii remarcabile în acest sens.

    1. Hristos este „moştenitor al tuturor lucrurilor"

    Prima afirmaţie măreaţă pe care Pavel o face cu privire la superioritatea lui Isus este aceea că El este moştenitor al tuturor lucrurilor. Prin urmare, aici se pune în discuţie moştenirea. Care este diferenţa dintre moştenirea unui profet şi moştenirea Fiului lui Dumnezeu? Profetului Daniel i s-a spus: „Iar tu, du-te, până va veni ziua sfârşitului; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor" (Dan. 12:13). Lui i s-a arătat că moştenirea sa este un loc anume din Ceruri, dar Fiul este moştenitorul întregului Cer. Totul Îi aparţine Fiului. Toată puterea I-a fost dată în Cer şi pe Pământ (Mat. 28:18; Fil. 2:9-11). Hristos este moştenitorul tuturor lucrurilor, în timp ce răsplata unui profet sau a unui sfânt al lui Dumnezeu este să stea în locul specific, pregătit pentru el dinainte de începutul lumii.

    2. „...prin care a făcut şi veacurile"

    Alături de Dumnezeu-Tatăl, Fiul a fost creator al universului. Scriptura arată foarte clar că Tatăl a creat toate lucrurile prin Isus Hristos (Ef. 3:9; In. 1:3,10). Așadar, cum Îl poţi compara pe Creator cu un profet? Aceştia din urmă doar vestesc că Dumnezeu este Cel care a creat lumea, dar Cel care i-a creat este mult mai presus decât cei care pur şi simplu afirmă că i-a făcut. În Geneza 1:26, Moise vesteşte că Dumnezeu este creatorul. Ieremia, la rândul lui, vestea că Domnul este Cel care a făcut Cerurile şi Pământul (Ier. 32:17). De asemenea, profeţii au arătat că Dumnezeu este Creatorul, dar Fiul este Cel prin care totul a fost creat, inclusiv îngerii şi profeţii (Col. 1:15-18).

    3. „...oglindirea slavei lui Dumnezeu"

    Fiul lui Dumnezeu este strălucirea slavei Tatălui. Hristos este izvorul luminii şi al slavei. Singurul profet care a gustat din această slavă şi care a reflectat-o a fost Moise. Totuşi, el nu a avut o slavă a lui, ci doar oglindea slava pe care Hristos a pus-o asupra lui când stătea în lumina prezenţei Domnului, pe muntele Sinai. Este important să sesizăm diferenţa dintre Moise şi Hristos în ceea ce priveşte slava. Faţa lui Moise strălucea de slava lui Dumnezeu. Această slavă a fost lăsată asupra lui şi nu provenea din fiinţa sa (Ex. 34:28-35). De asemenea, Dumnezeu a făcut Bisericii Sale din vremurile de pe urmă o astfel de promisiune: „...slava Domnului răsare peste tine" (Is. 60:1). Această juruinţă este confirmată de Pavel în 2 Corinteni 3:7-10. Slava lui Dumnezeu pe care a experimentat-o Moise se va manifesta în moduri şi mai măreţe în trezirea spirituală ce are să vină în zilele de pe urmă.

    Hristos este izvorul întregii lumini şi slave. Sursa gloriei nu este în profeţi sau în noi înşine. Există pericolul de a crede că puterea şi gloria sălăşluiesc în noi. Odată, aflându-mă la o conferinţă pastorală din Noua Zeelandă, am auzit un cuvânt profetic care ne avertiza în acest sens. Iată ce spunea Duhul: „Să nu uitaţi că voi sunteţi doar canale; nu sunteţi izvorul." În decursul anilor, am văzut oameni distruşi, fiindcă au crezut că sursa se află în ei înşişi. Izvorul nu este altul decât Isus Hristos. Hristos în noi este izvorul. Aceasta este o atenţionare ca fiecare dintre noi să trăiască în smerenie, recunoscând mereu care este sursa puterii sale.

    4. „...întipărirea Fiinţei Lui"

    Fiecare dintre profeţi a arătat un aspect anume din natura lui Dumnezeu. De pildă, Moise era cunoscut pentru blândeţea lui, iar Ieremia pentru compasiune. Uneori, se spune despre el că avea o inimă ca de femeie, fiindcă era foarte, foarte milostiv. Apostolul Ioan a reflectat dragostea lui Isus; Pavel a arătat îndelunga răbdare (1 Tim. 1:16).

    Cu toate acestea, Hristos a fost o întruchipare perfectă a tuturor calităţilor Tatălui, astfel încât a putut să îi spună lui Filip „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl (In. 14:9). Isus este o replică perfectă a Tatălui. Cuvântul „întipărire înseamnă literalmente o pecete sau o imprimare.

    În vechime, oamenii apăsau peceţi de metal pe ceară topită, iar imaginea exactă a peceţii se imprima pe suprafaţa de ceară. La aceasta se referă şi expresia folosită de apostolul Pavel: „...întipărirea Fiinţei Lui". Isus este perfect identic cu Tatăl, iar această calitate nu poate fi atribuită niciunui alt om.

    5. „...ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui"

    Pavel repetă acest adevăr în Coloseni 1:15-17: „El (Isus) este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El." Să ne oprim un moment asupra acestei expresii folosite de Pavel: „toate se ţin prin El".

    Un prieten de-al meu ţinea un curs asupra creaţiei, în cadrul unei universităţi. El le-a spus: „Lemnul din banca aceasta are suficientă putere atomică să arunce în aer întreaga clădire în care ne aflăm. Ce credeţi că ţine atomii

    Îți este utilă previzualizarea?
    Pagina 1 din 1