Exegeză ghidată de spirit

Introducere

Introducere

În cartea sa "Pneuma and Logos, Dr. John W. Wyckoff a afirmat că: O problemă din domeniul hermeneuticii care este adesea menționată, dar rareori discutată pe larg, este cea a relației dintre Duhul Sfânt și procesul de interpretare."¹ În cartea sa, el analizează cinci întrebări cheie.

"Care este, dacă există, relația dintre Duhul Sfânt și hermeneutica biblică?

Dacă Duhul Sfânt este implicat, care este natura și conținutul cunoașterii dobândite ca urmare a acestei implicări?

Cine se califică drept un interpret ghidat de Duhul Sfânt: cu cine lucrează Duhul Sfânt în acest proces?

Cum lucrează Duhul Sfânt cu interpretul; care este natura rolului Duhului Sfânt în raport cu cel al interpretului uman? "²

Care este rolul omului în interpretare atunci când este implicat Duhul Sfânt?³

Din nefericire, în cercetarea sa, el a constatat că cei care au postulat un rol al Duhului în interpretare nu au oferit descrieri extinse ale acestei lucrări. Nu au fost date detalii specifice cu privire la cum Duhul Sfânt l-a ajutat pe interpret să înțeleagă mesajul. de asemenea, acești interpreți nu au indicat în termeni concreți, cognitivi, cum diferă înțelegerea dată de Duhul Sfânt de cea obținută prin mijloace obișnuite.⁴

Exegeză ghidată de spirit va contribui cu răspunsuri la întrebările puse de Dr. Wyckoff. Acesta va discuta

Rolul nostru în colaborarea cu Duhul Sfânt în procesele de exegeză și hermeneutică.

Rolul Duhului Sfânt în aceste procese.

Modul în care Duhul Sfânt ne călăuzește în procese.

Câteva definiții cheie

Dr. Wyckoff definește exegeza ca fiind procesul de scoatere din text a înțelesului dorit de autor și înțeles de cititorii originali în situația lor istorică ⁵

Fee și Stuart definesc exegeza ca fiind procesul de a afla ce a însemnat inițial textul.

Eu sugerez că o definiție mai bună a exegezei este aceea că exegeza este procesul prin care căutăm o percepție exactă și completă a unei reprezentări a realității. Exegeza include discernerea dacă o reprezentare a realității corespunde realității – este adevărată. Adevărul este reprezentarea exactă și completă a realității.

Cuvintele sunt unități de limbaj, vorbite sau scrise, care funcționează ca o reprezentare a realității. Un pasaj din Biblie este o reprezentare a realității făcută de autorul pasajului respectiv. Deoarece considerăm că Biblia este adevărată, considerăm că toate pasajele din Biblie sunt adevărate – ele corespund realității. De asemenea, susținem că ele corespund realității pe care autorul pasajului a intenționat să o reprezinte. Definițiile exegezei care caută sensul dorit de autor caută de fapt să determine reprezentarea realității pe care autorul a intenționat să o facă.

Atunci când auzim un pasaj din Scriptură, percepția noastră asupra a ceea ce am auzit devine o reprezentare a realității. Trebuie să discernem dacă această reprezentare a realității – percepția noastră – corespunde cu ceea ce a intenționat autorul și dacă corespunde realității – este adevărată. Căutând modul în care auzitorii originali au înțeles pasajul ne oferă o altă reprezentare a realității pentru a ne ajuta să discernem între ceea ce a vrut autorul și înțelegerea noastră.

Discuția despre Rolul nostru se bazează pe Ioan 16:13 și pe poruncile biblice de a nu ne baza pe propria noastră înțelegere, de a întreba, căuta, bate, auzi, discerne, urma și gândi la aceste lucruri și pe observațiile mele despre Duhul Sfânt care mă ghidează spre adevăr în timp ce am urmat aceste porunci. (Proverbe 3:5-6; Luca 11:9-11; Marcu 4:3-25; Apocalipsa 2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22; 1 Ioan 4:1-3; Ioan 10:27; Filipeni 4:8). Este inclus un exemplu de exegeză ghidată de Duhul Sfânt și rezultatul acesteia: identitățile pergamentul și călăreții din cartea Apocalipsei.

Rolul nostru

1: Întrebați și continuați să întrebați

Ucenicii l-au rugat pe Isus să-i învețe cum să se roage. Isus își începe învățătura cu rugăciunea Domnului. Urmează cu parabola unui om care cere și continuă să ceară pâine prietenului său. Prin intermediul parabolei, Isus i-a învățat că perseverența produce rezultate, apoi îi instruiește să ceară, să caute, să bată la ușă cu aceeași perseverență demonstrată în parabolă.