Discover millions of ebooks, audiobooks, and so much more with a free trial

Only $11.99/month after trial. Cancel anytime.

Fața ascunsă a fotbalului
Fața ascunsă a fotbalului
Fața ascunsă a fotbalului
Ebook201 pages3 hours

Fața ascunsă a fotbalului

Rating: 0 out of 5 stars

()

Read preview

About this ebook

 

De ce este jocul de fotbal senzaţional? Pentru toată această sumă de senzaţii tari pe care le provoacă, pentru imprevizibilul, pentru caracterul unic al acestei întreceri al cărei deznodământ depinde în cea mai mare parte de talentul jucătorilor care formează o echipă, de talentul fiecăruia în parte şi de talentul lor de a fi uniţi şi de a lupta până la epuizare pentru cauza comună, adică pentru victorie.

Un gol decisiv, o răsturnare spectaculoasă de scor, efortul de a te ridica şi de a continua lupta cu îndârjire atunci când totul pare pierdut, dau jocului de fotbal o frumuseţe spectaculoasă ce nu mai poate fi egalată de nici o altă competiţie sportivă.

Fotbalul este extraordinar pentru că este viu, pentru că reprezintă viaţa. Şi orice întrecere sportivă de această factură poartă amprenta neştirbită a autenticităţii, deoarece are proprietatea de a transcrie într-un spaţiu restrâns (stadionul, terenul de joc), într-un timp limitat (nouăzeci de minute de joc) viaţa însăşi, cu toate scăderile, cu toate urcuşurile ei, cu pretenţiile, obligativităţile şi recompensele ei, de multe ori neaşteptate, ca într-un joc cu zaruri…

În jocul de fotbal, totul se întâmplă aici şi acum, şi pentru a participa la o astfel de competiţie, jucătorul are nevoie de curaj şi de dăruire, de capacitatea de a se uita pe sine pentru a renaşte pentru victorie.

Lăsând undeva deoparte aceste considerente, vom încerca să ne aplecăm privirile curioase asupra unor elemente de amănunt din culisele jocului de fotbal, acolo unde funcţionează o întreagă industrie spirituală, acolo unde se subsumează toate acele elemente care dau viaţă şi consistenţă jocului de fotbal ca întreg.

Toate aceste elemente sunt oarecum necunoscute simplului spectator, care merge la meciul de fotbal doar pentru a urmări o competiţie celebră, pentru a se relaxa, pentru a fugi de monotonia existenţei de zi cu zi, sau fie pur şi simplu pentru a se relaxa.

Dar pentru acele persoane care activează din interiorul sistemului şi care adesea poartă numele de "oameni din umbră", fotbalul înseamnă mai mult decât atât. Pentru ei, fotbalul înseamnă viaţă, înseamnă însuşi scopul existenţei lor, şi acest lucru nu trebuie neglijat.

Aspectele de culise ale fotbalului, observaţiile atente ale fenomenului fotbalistic sunt adeseori lăsate într-un unghi mort, iar analiştii sportivi se mărginesc în a discuta la nesfârşit faza cutare sau cutare din meciul X, filmată din şase poziţii, vorbind despre decizia incorectă sau abuzivă a arbitrului, despre neregulile comise de anumite cluburi, despre corupţie sau despre avantajele financiare ale nu ştiu cărui transfer.

Fotbalul înseamnă mult mai mult decât atât. Ca actant al fenomenului fotbalistic, în calitate de maseur şi de fizioterapeut, am avut ocazia de a înţelege în profunzime ceea ce, pentru un privitor neatent, poate părea de nedesluşit.

Fotbalul înseamnă viaţă. Viaţa este adesea un joc de fotbal. Scopul acestei cărţi este să explice de ce.

 

 

LanguageRomână
PublisherBuluș Liviu
Release dateJul 16, 2021
ISBN9798201074579
Fața ascunsă a fotbalului
Author

Liviu Bulus

Liviu Bulus is a prolific author of alternative medicine books which have so far been published only in his country of residence, Romania. His theoretical works are the result of a lifetime of practice within the vast field of complementary therapeutic disciplines, such as reflexology, massage, acupuncture, acupressure, homeopathy and many others. After many years of praxis, teaching, experiments and research, he has put his expertise into words, for the help and benefit of others. He is a firm believer in the fact that no illness is incurable – especially today, when not only the standard treatments have advanced, but also our mindset, our attitude towards sickness as such has shifted. Dr. Bulus has observed that our body’s ability to heal itself is in strict concordance with our inner strength, attitude and discipline and he enhances this particular aspect in all his works. A firm believer in the qualities of raw fruit and vegetables and of the plants, in their ability to heal and stabilize, Liviu Bulus explains how to use them in order to maximize their benefits, he provides carefully tested recipes and alternative solutions to a plethora of affections. His books are, most of all, a reminder to turn towards the most basic values, to re-learn how to trust ourselves, to be our own healer, as well as a strong urge to remember the timeless treasures of nature and their therapeutic properties. Wisdom for present times!

Read more from Liviu Bulus

Related to Fața ascunsă a fotbalului

Related ebooks

Related categories

Reviews for Fața ascunsă a fotbalului

Rating: 0 out of 5 stars
0 ratings

0 ratings0 reviews

What did you think?

Tap to rate

Review must be at least 10 words

    Book preview

    Fața ascunsă a fotbalului - Liviu Bulus

    Cuvânt înainte

    ––––––––

    De ce este jocul de fotbal senzaţional? Pentru toată această sumă de senzaţii tari pe care le provoacă, pentru imprevizibilul, pentru caracterul unic al acestei întreceri al cărei deznodământ depinde în cea mai mare parte de talentul jucătorilor care formează o echipă, de talentul fiecăruia în parte şi de talentul lor de a fi uniţi şi de a lupta până la epuizare pentru cauza comună, adică pentru victorie.

    Un gol decisiv, o răsturnare spectaculoasă de scor, efortul de a te ridica şi de a continua lupta cu îndârjire atunci când totul pare pierdut, dau jocului de fotbal o frumuseţe spectaculoasă ce nu mai poate fi egalată de nici o altă competiţie sportivă.

    Fotbalul este extraordinar pentru că este viu, pentru că reprezintă viaţa. Şi orice întrecere sportivă de această factură poartă amprenta neştirbită a autenticităţii, deoarece are proprietatea de a transcrie într-un spaţiu restrâns (stadionul, terenul de joc), într-un timp limitat (nouăzeci de minute de joc) viaţa însăşi, cu toate scăderile, cu toate urcuşurile ei, cu pretenţiile, obligativităţile şi recompensele ei, de multe ori neaşteptate, ca într-un joc cu zaruri...

    În jocul de fotbal, totul se întâmplă aici şi acum, şi pentru a participa la o astfel de competiţie, jucătorul are nevoie de curaj şi de dăruire, de capacitatea de a se uita pe sine pentru a renaşte pentru victorie.

    Lăsând undeva deoparte aceste considerente, vom încerca să ne aplecăm privirile curioase asupra unor elemente de amănunt din culisele jocului de fotbal, acolo unde funcţionează o întreagă industrie spirituală, acolo unde se subsumează toate acele elemente care dau viaţă şi consistenţă jocului de fotbal ca întreg.

    Toate aceste elemente sunt oarecum necunoscute simplului spectator, care merge la meciul de fotbal doar pentru a urmări o competiţie celebră, pentru a se relaxa, pentru a fugi de monotonia existenţei de zi cu zi, sau fie pur şi simplu pentru a se relaxa.

    Dar pentru acele persoane care activează din interiorul sistemului şi care adesea poartă numele de oameni din umbră, fotbalul înseamnă mai mult decât atât. Pentru ei, fotbalul înseamnă viaţă, înseamnă însuşi scopul existenţei lor, şi acest lucru nu trebuie neglijat.

    Aspectele de culise ale fotbalului, observaţiile atente ale fenomenului fotbalistic sunt adeseori lăsate într-un unghi mort, iar analiştii sportivi se mărginesc în a discuta la nesfârşit faza cutare sau cutare din meciul X, filmată din şase poziţii, vorbind despre decizia incorectă sau abuzivă a arbitrului, despre neregulile comise de anumite cluburi, despre corupţie sau despre avantajele financiare ale nu ştiu cărui transfer.

    Fotbalul înseamnă mult mai mult decât atât. Ca actant al fenomenului fotbalistic, în calitate de maseur şi de fizioterapeut, am avut ocazia de a înţelege în profunzime ceea ce, pentru un privitor neatent, poate părea de nedesluşit.

    Fotbalul înseamnă viaţă. Viaţa este adesea un joc de fotbal. Scopul acestei cărţi este să explice de ce.

    CAPITOLUL I

    FOTBALUL SAU SPECTACOLUL TOTAL

    ––––––––

    I. 1. Fotbalul ca spectacol

    Despre fotbal se scrie şi se vorbeşte foarte mult: un joc ce are răspândire pe toate continentele, pe toate meridianele, jucat şi iubit de oameni dintre cei mai diferiţi. Un joc ce a depăşit de mult, credem, dimensiunea strict ludică, îndreptându-se spre o zonă filosofic-istorică, înglobând în sevele sale adânci nevoia de joc, interpretarea vieţii ca joc, eliberarea unor energii, deopotrivă ale spectatorului şi ale jucătorului.

    Orice meci de fotbal este istorie, dar este şi spectacol, şi poate că nimic nu este mai interesant pentru privitorul atent decât istoria devenită spectacol. Actorii jocului cu balonul rotund îşi exprimă talentul nu numai cu picioarele, ci cu întreaga fiinţă: întreaga lor energie creatoare este pusă în slujba realizării unui spectacol măreţ, un spectacol în spatele căruia se ascund ore îndelungate de antrenament necruţător, de privaţiuni de la plăcerile personale, de luptă pentru victorie.

    Faţă de lumea antică, fotbalul reprezintă progresul pe care omenirea l-a realizat, înlocuind gesticulaţia anonimă a braţelor şi mlădierea hipnotică a vocilor cu forţa picioarelor.

    Şi totuşi, există un fior nevăzut care traversează Antichitatea şi ajunge până în zilele noastre, un fior care poate fi perceput de către privitorul modern. Există dragostea pentru joc, dorinţa unui rezultat performant, în numele căruia se face totul, se munceşte oricât, se fac oricâte investiţii şi oricâte sacrificii. Munca în echipă îşi spune cuvântul, iar rezultatul este meritul tuturor şi al fiecăruia în mod individual, în acelaşi timp. Puţine sporturi pot întruni ambele condiţii în acelaşi timp, şi poate de aceea fotbalul este denumit, în zilele moderne, sportul rege, şi pe bună dreptate.

    Fotbalul este un joc miraculos, un subiect care nu se poate epuiza niciodată. Şi în afara acestui lucru, fotbalul este un spectacol care merită toată atenţia, şi nu numai la un nivel superficial, de suprafaţă, deoarece acest edificiu se doreşte a fi, din toate timpurile, şi pentru toate echipele, oriunde în lume, cât mai solid şi de bine fundamentat, pentru a se transforma într-un act artistic de calitate.

    La acest lucru contribuie elemente pe care adesea suntem tentaţi să nici nu le luăm în considerare. Acest lucru este o greşeală. La reuşita unei echipe, la un rezultat pozitiv şi strălucitor, la o calificare spectaculoasă, contribuie forţe care sunt interdependente. Fireşte, actorii, cei unsprezece jucători care îşi dăruiesc spectacolului întreaga energie şi întreaga forţă creatoare, făcând din joc un mod de a trăi, un principiu de existenţă, şi, adesea, mai mult decât o carieră ce presupune o contrapondere financiară solidă. Mai sunt şi oamenii din umbră, despre care nu se vorbeşte, poate, atât de mult pe cât ar trebui: fireşte, antrenorul, persoana care dirijează întreaga orchestraţie ludică, şi fără de care nimic nu ar prinde un contur; apoi, cei care contribuie la buna desfăşurare a antrenamentelor, care se ocupă de partea de pregătire fizică a jucătorilor, de partea de refacere şi recuperare, cei care au grijă ca actorilor să nu le lipsească nimic, cei care supraveghează buna desfăşurare a faptelor.

    Despre aceştia din urmă se vorbeşte puţin, şi poate că acest lucru constituie o nedreptate. Şi fotbalul, ca oricare alt demers social, are aspecte care sunt lăsate într-un con de umbră, are oameni care acţionează din spatele cortinei, pentru un spectacol de calitate.

    Rezultatul? Suma geometrică a tuturor acestor eforturi comune. Rezultatul este cel care schimbă totul, fie în bine, fie în rău. Rezultatul este aspectul vizibil al unor eforturi invizibile pentru spectatorul venit să asiste la joc. Şi întotdeauna rezultatul trebuie judecat în funcţie de această multitudine de factori interni.

    De ce este numit fotbalul un spectacol? Pentru că se descătuşează anumite forţe de o intensitate zguduitoare, pentru că are o desfăşurare logică şi coerentă care nu poate fi trecută cu vederea. Pentru că are anumite legi care nu se pot schimba, de la care nu se poate face excepţie, şi pentru că are şi acea considerabilă şi fermecătoare, aproape magică doză de hazard care ţine spectatorul cu răsuflarea tăiată, în aşteptarea deznodământului, care adesea poate să apară în chiar ultimul minut de joc. Hazardul este ceea ce conferă fotbalului statutul cu totul special, frumuseţea şi suspansul. Şi hazardul îşi spune cuvântul cu adevărat: ştim cu toţii că, oricât de bine pregătită ar fi o echipă, se poate întâmpla să piardă în faţa unui adversar mai bine pregătit sau pur şi simplu cu mai mult noroc.

    Şi apoi, hazardul se mai poate manifesta şi în domenii mai puţin pragmatice, poate: starea vremii, condiţiile terenului de joc, sau calitatea publicului pot influenţa foarte mult rezultatul, ajungându-se adeseori la răsturnări spectaculoase de situaţii.

    Dintr-un alt unghi de vedere, fotbalul este o industrie. Această sintagmă este foarte des întrebuinţată, şi pe drept cuvânt. Este o industrie deoarece are o organizare ierarhică internă foarte coerentă, coduri etice şi administrative, reguli precise de funcţionare, activează la nivel naţional, internaţional, prin cluburi, federaţii şi alte modalităţi de structurare. Presupune o dimensiune bugetară ce nu trebuie lăsată în afara discuţiei, şi este ştiut, în acest sens, că industria fotbalului este una dintre cele mai bogate din întreaga societate. În plus, componenta financiară îşi spune cuvântul în motivarea jucătorilor şi a antrenorilor, iar rezultatul pozitiv poate mări sau, respectiv, micşora suma alocată. Acestea sunt principiile care stau la baza întregi societăţi, de altfel.

    Evident, există şi numeroase critici aduse sportului-rege. Poate că sunt lucruri în fotbal care nu sunt plăcute; în orice caz, ele sunt subiecte ale analizei pe toate canalele sportive de televiziune şi în toate ziarele de specialitate. Nu ne vom ocupa de ele, deoarece controversele nu fac obiectul studiului nostru. Nu acestea reprezintă seva adâncă a fotbalului, de aceea este de dorit să mergem cât mai puţin în această direcţie. Important pentru demonstraţia noastră este să admitem că fotbalul este pasiune, sacrificiu, talent, voinţă, spectacol, industrie, poate şi un pic de nebunie, ambiţie şi muncă, foarte multă muncă.

    Fotbalul – sportul în general - este singurul element capabil să-i unească pe toţi, lăsând la o parte orice diferenţieri sociale, politice, economice, orice orgolii şi vanităţi.

    Este adevărat, putem condamna un arbitru care face greşeli grave sau care este corupt, putem acuza un preşedinte de club care vinde meciurile, dar cel mai înţelept lucru pe care trebuie să-l facem cu toţii – şi, considerăm, singurul valabil, este să aplaudăm lupta, spectacolul şi realizările jucătorilor, talentul unora dintre ei, şi golul, fără de care jocul nu ar avea sens.

    Mulţi intelectuali fini, atinşi de microbul fotbalului, fac adesea, în scris, comparaţii între scriitori sau artişti, pe de-o parte, şi fotbalişti, sau diversele posturi pe care aceştia joacă, pe de altă parte. Un meci de fotbal între echipe din zone diferite (blocuri, străzi, cartiere, oraşe, provincii, ţări, continente) funcţionează ca revelator al mărcilor psiho-culturale, specific locale. Nu trebuie să fii specialist în fotbal comparat ca să citeşti particularităţile fotbalului brazilian faţă de cele ale fotbalului saxon, estetica barocă a driblingului şi a fentei faţă de pragmatica protestantă, utilitaristă, a jocului la rezultat, bazat pe forţă şi angajament.

    Mondializarea fotbalului este, fireşte, inseparabilă de globalizarea economică şi de politica mondială, şi totuşi, cumva deasupra tuturor acestor categorii. Adevărata legitimare a echipelor de fotbal o dau întâlnirile şi competiţiile internaţionale, sau cel puţin la nivel naţional.

    Este interesant faptul că, deşi s-a încercat, prin tot felul de imixtiuni, anexarea fotbalului la remorca politică a diferitelor regimuri totalitare, de la nazism la comunism şi la alte forme aberante de conducere şi de legiferare politică, deşi extremismul, exagerarea şi xenofobia îşi pun adesea amprenta pe manifestările spectatorilor sau ale galeriilor, toate aceste devieri nu au avut succesul scontat.

    Şi poate că mai degrabă, prin fotbal, potenţialul de violenţă al grupurilor sociale agresive este mai degrabă izolat şi sublimat. Fotbalul este un sport al responsabilităţii faţă de setul de reguli interne şi faţă de suporteri. Aceştia din urmă, la care se adaugă presa, media în general, sunt primii care sancţionează blaturile, aranjamentele financiare de culise şi abuzurile de orice fel, şi din orice ramură a jocului.

    În ceea ce priveşte fotbalul românesc, şi gândindu-ne la perioada comunistă, perioada care a afectat grav toate structurile sociale tradiţionale, putem vorbi chiar despre o rezistenţă prin intermediul jocului cu balonul rotund. Imixtiunile în activitatea cluburilor a familiei conducătoare este un fapt ştiut, demonstrabil printr-o studiere atentă a presei vremii. Meciurile aveau o miză subiacent politică, deseori aveau loc fraude masive. Un fapt miraculos este apariţia, în această perioadă, a singurei publicaţii româneşti fără absolut nici o referire la politica de partid şi de stat: suplimentul fotbalistic al ziarului Sportul.

    Este demn de remarcat faptul că singura zonă liberă de comunism din presa românească dinaintea lui 1989 nu a fost, deci, o revistă culturală sau o publicaţie-magazin, ci o revistă de fotbal. Şi poate că unii dintre cititori îşi vor aminti chiar şi azi de cozile imense de la chioşcurile de ziare, în zilele în care apărea suplimentul.

    În România nu s-a rezistat numai prin literatură sau prin modalităţi de eschivare, ci şi prin fotbal, prin acest supliment de libertate al fotbalului, prin cultura fotbalistică şi prin chiar potenţialul subversiv al acesteia. Rezistenţa prin cultură maschează, de fapt, o altă stare de lucruri, mult mai puţin studiată, şi cu atât mai importantă, care este adevărata rezistenţă: rezistenţa prin subculturi.

    După 1990, lucrurile au suferit o modificare de perspectivă: jucătorii români de mare valoare, care, prizonieri în societatea închisă a ceauşismului, nu puteau fi transferaţi la echipe de club din străinătate, au început să migreze masiv spre acestea; s-a produs o schimbare de mentalitate, în sensul adevăratului profesionalism.

    Se vorbeşte, adesea, despre concurenţa dintre fotbalul american şi fotbalul european. Este o falsă problemă aceea a susţine că fotbalul născut de continentul european va fi, în cele din urmă, detronat de către fotbalul american, ca o consecinţă sine qua non a procesului de americanizare a lumii.

    Însă, atât cât permit calculele probabilistice, acest lucru este imposibil. Lucrurile ar putea sta, mai degrabă, invers: avem de-a face cu o europenizare, cu o colonizare a lumii prin fotbal, inclusiv a Americii, în timp ce fotbalul american, apropiat mai degrabă de rugby, rămâne un fenomen social-ludic cu o răspândire şi o popularitate minime în afara Statelor Unite ale Americii. Campionatul Mondial de Fotbal şi cel European, sunt, ca impact social şi ca amploare mediatică, un fenomen planetar, în vreme ce fotbalul american este un fenomen local, o tradiţie culturală specifică şi care nu are nici o şansă de impunere fermă pe plan mondial.

    Şi pentru că tot am menţionat existenţa unor denigratori ai fenomenului fotbalistic, ar trebui să adăugăm că acele persoane care văd în fotbal o insultă la adresa inteligenţei, o victorie a trupului asupra minţii, a spiritului burghez, conformist asupra celui liber fac o eroare fundamentală. Este oarecum ridicol să te revolţi împotriva unui joc pe care nu faci nici un efort să-l înţelegi, deşi pozezi în adept al gândirii libere.

    De ce este fotbalul un spectacol unic, un spectacol mereu diferit şi niciodată acelaşi? Să ne gândim la efervescenţa unui stadion aflat sub atracţia magnetică a unui meci în plină desfăşurare, un meci spectaculos, aflat sub incidenţa fair-play-ului, un meci frumos, bine condus, cu strategie interesantă, un meci a cărui miză, totodată, nu este deloc neglijabilă: acesta este un spectacol unic, după cum şi un spectacol de teatru este mereu diferit şi niciodată acelaşi. Un text este învăţat, iar spectatorul merge la sala de spectacole pentru a urmări evoluţia şi interpretarea unor actori de excepţie. Tot astfel şi fotbalul: regulile fundamentale, constituite, nu se schimbă niciodată: interpretarea, însă, este cea care ţine suporterul cu sufletul la gură, aşteptarea rezultatului care adesea se plasează sub zodia capricioasă a hazardului, căci dacă la teatru finalul piesei poate fi, oarecum, cunoscut, unui spectator care a citit în prealabil textul operei dramatice, în cazul sportului rege finalul este întotdeauna neaşteptat, o schimbare bruscă a şansei poate bulversa totul, dând întregului spectacol conotaţii noi.

    Şi apoi, creativitatea metaforică a crainicului care transmite un meci, capacitatea sa de a se entuziasma sau de a fi dezamăgit, de a fi trup şi suflet cu stadionul sunt cele ale unui mare şi talentat actor, actor care îşi trăieşte rolul până la epuizarea totală. Să ne amintim de momentul brazilian al marcării unui gol, moment prelungit de crainic printr-o exclamaţie de cel puţin treizeci de secunde, în contextul unui adevărat vacarm al tribunelor; iar cuvintele noastre sunt prea sărace pentru a sugera intensitatea acestui moment.

    Şi pentru că tot am vorbit de regimul totalitar, să ne amintim că în acele zile de tristă amintire fotbalul

    Enjoying the preview?
    Page 1 of 1