Terapia genică pentru sănătate și longevitate. Cum schimbăm predispoziția genetică pentru anumite boli cu ajutorul dietei și a stilului de viață

CUVÂNT ÎNAINTE

Medicina integrativă pătrunde din ce în ce mai mult în facultățile de medicină, spitalele și clinicile din SUA. Programe universitare și de rezidențiat ajută la pregătirea tinerilor medici, în vederea revoluționării acestui domeniu, făcându-i să gândească dincolo de granițele modului în care au fost tratați pacienții în societatea occidentală în ultimii șaptezeci și cinci de ani. Medicina holistică sau integrativă tratează pacientul abordându-l ca pe un întreg.

Pe vremea când eram student la medicină, pregătirea era extrem de tradiționalistă, în sensul că studenții erau învățați să privească mintea și trupul ca două entități separate. Mare parte din această abordare educațională se reflectă în modul în care se practică medicina în prezent, în special într-o perioadă în care ne confruntăm cu divizarea ei în specializări din ce în ce mai înguste, iar practica asistenței medicale elementare se reduce din ce în ce mai mult. La momentul în care mi-am încheiat pregătirea, dogma practicii medicale se concentra pe tratarea trupului și a organelor acestuia, pe care le considera entități separate. Am fost instruit să-mi urmez cariera procedând la fel. Viața ne pune însă din când în când pe gânduri, iar înțelepciunea medicilor cu viziune progresistă – printre care se numără și socrul meu, pionier al chirurgiei cardiace, Gerald Lemole – m-a smuls de pe acest făgaș și mi-a deschis ochii către abordările de terapie neconvențională. Am început să-mi croiesc drum împotriva curentului medicinei convenționale, pentru a descoperi moduri noi de a trata pacienții, pe care nu le învățasem la facultate. Să nu mă înțelegeți greșit – cred din toată inima în puterea științei. Am însă la bază suficient de multă practică și am întâlnit mulți pacienți din toate straturile sociale, cu diferite convingeri în privința vindecării, pentru a aprecia comoara medicinei holistice.

Categoric am învățat cât este de importantă includerea acesteia printre ideile revoluționare, pentru a-mi ajuta pacienții, indiferent de sursa informațiilor. Fiind șef al Institutului de Cardiologie al Spitalului Prezbiterian din New York, am inclus în abordarea mea cele mai inovatoare abordări ale înlocuirii valvelor cardiace. În calitate de director al Programului de Medicină Complementară a spitalului, am sprijinit integrarea practicilor medicale orientale, precum yoga și meditația. Îmbogățirea spectrului instrumentelor potențiale impune de asemenea obținerea unei imagini clinice complete, pentru a putea prescrie medicamente sau proceduri, precum și tehnici de relaxare, exerciții și chiar alimente care pot ajuta la prevenirea și tratarea problemelor de sănătate.

Terapia genică pentru sănătate și longevitate educă atât pacienții, cât și terapeuții pentru a atinge acest scop cuprinzător. Dr. Mitchell Gaynor se concentrează asupra modului în care putem folosi alimentele pentru a favoriza însănătoșirea. Această carte nu se referă doar la consumarea alimentelor sănătoase pentru noi, ci la descătușarea puterii ascunse a hranei de a ne schimba predispoziția genetică pentru anumite boli, aducând informații dintr-o ramură a geneticii numită ecogenetică. Aceasta reprezintă un domeniu aflat în plină expansiune, care aplica filosofia medicinei personalizate, prin utilizarea anumitor substanțe, pentru a ținti profilul genetic al unui pacient de a contracta boli precum cancerul, diabetul și boala coronariană. Concentrându-se asupra nutrienților bioactivi, cum ar fi apigenina din grepfrut, EGCG (polifenolul galat de epigalocatechină) din ceaiul verde și curcumina din curry, medicii vor putea prescrie alimente care acționează la nivelul ADN-ului, pentru a proteja sănătatea. Interesant este faptul că odată ce aplicați practic sfaturile în privința consumării alimentelor ce vizează expresia dumneavoastră genică, veți începe să pierdeți treptat pofta nebună pentru alimentele nocive – cum ar fi carbohidrații extrem de rafinați.

L-am întâlnit pe dr. Gaynor cu ani în urmă, când un pacient de-al său m-a abordat în legătură cu o operație pe cord. Am fost derutat de cererea sa deoarece analizele arătau clar cancer cu metastaze, care urma să-l răpună în câteva luni. Pacientul a zâmbit și m-a rugat să verific din nou data investigațiilor. Cancerul fusese diagnosticat cu peste cinci ani în urmă! Am aflat că pacientul meu fusese vindecat de dr. Gaynor și de-atunci încoace i-am tot trimis acestuia cazuri-limită, inclusiv prieteni și membri de familie. Mitch este fondatorul și președintele institutului Gaynor Integrative Oncology și este cadru didactic universitar (conferențiar) de medicină la Weill Cornell Medical College. În calitate de specialist renumit în domeniul oncologiei și medicinei integrative, Mitchell Gaynor și-a dedicat cariera împletirii practicii medicale cu terapii complementare cu eficiență dovedită, destinate tratării pacienților săi bolnavi de cancer, astfel fiind persoana potrivită care să scrie acest volum referitor la aspectele nutriționale ale prevenirii îmbolnăvirii.

O parte din succesul dr. Gaynor ca reputat specialist în combaterea cancerului se datorează capacității sale de a trata omul în ansamblu, folosind o combinație de abordări alopate și terapii alternative. Terapia genică pentru sănătate și longevitate oferă sfaturi practice, precum și rețete de suplimente și sucuri ușor de integrat în viața dumneavoastră. Această carte oferă o viziune asupra evoluției medicinei, arătând cum schimbă alimentele ecogenetice tiparul dumneavoastră genetic. Cartea furnizează date științifice în sprijinul unor practici străvechi și terapii alternative, informații ce reprezintă o componentă importantă a stabilirii unei legături între medicina orientală și cea occidentală. Este un pas important înainte pe calea globalizării medicinei, utilizând în paralel tratamente occidentale convenționale și tratamente alternative neconvenționale, cu rezultate dovedite, pentru tratarea pacientului în ansamblu.

Mehmet C. Oz, doctor în medicină

Prodecan și profesor de chirurgie, Universitatea Columbia –

Spitalul Prezbiterian din New York

Coautor al seriei de cărți pe teme de sănătate intitulată

You: The Owner’s Manual

INTRODUCERE

Mama îmi spunea mereu: „Ești ceea ce mănânci". Abia după ce mi-am încheiat pregătirea ca medic și am devenit specialist oncolog mi-am dat seama câtă dreptate avea.

Mama mea a început să mă învețe despre alimente și sănătate pe când aveam șase ani. Tocmai fusese diagnosticată cu cancer la sân și voia să știu cum să am grijă de mine. La fel ca majoritatea părinților, era preocupată să nu înfulec pufuleți și chipsuri de cartofi, dar, mai mult decât atât, diagnosticul pe care-l primise o determinase să se alăture mișcării adepților alimentelor neprocesate și ai suplimentelor de vitamine, lansată de Adelle Davis. Astfel m-a învățat cum să fac gustări nutritive și cum să creez amestecuri de sucuri de fructe și legume pentru a obține cele mai sănătoase efecte, însoțite de gustul care-mi place. M-a învățat și să gătesc mâncare sănătoasă, iar când ea era nevoită să stea în spital perioade îndelungate, eu eram cel care prepara cina pentru tata și pentru fratele meu mai mare.

Din păcate, lecțiile noastre de nutriție au fost întrerupte rapid la moartea mamei, când aveam nouă ani. Convertirea la alimente sănătoase și suplimente a reprezentat prea puțin pentru ea, pentru că ajutorul a sosit prea târziu, iar partida era ca și pierdută pentru ea: în timpul sarcinii cu fratele meu, cu doisprezece ani în urmă, fusese tratată cu dietilstilbestrol (DES), o formă sintetică de estrogen despre care știm în prezent că este asociat cu un risc mult mai mare de cancer la sân.

Pierderea a fost devastatoare pentru mine, desigur, dar în același timp mi-a dat un scop clar în viață. La moartea mamei m-am hotărât să aflu de ce se întorc celulele oamenilor împotriva lor, așa cum se întâmplase cu celulele ei, provocând boli debilitante, chiar fatale. Am hotărât de asemenea să fac ceva în această privință.

Am studiat medicina, după care am urmat cursuri de specializare în hematologie, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui, și în oncologie, ramură a medicinei care se ocupă cu studiul cancerului – activitate care includea efectuarea de cercetări la Universitatea Rockefeller, pentru a studia biologia moleculară. Acesta din urmă este un domeniu relativ nou, care explorează componentele fundamentale ale vieții la nivel fizic și chimic, în special procesele de control genetic. Ceea ce am învățat de la cercetătorii de vârf de la Rockefeller mi-a dat o perspectivă cu totul nouă asupra rolului genelor în determinarea rezultatelor asupra sănătății pe toată durata vieții. Această nouă viziune asupra funcționării genelor mi-a arătat că accentul pe care-l punea mama mea pe rolul nutriției în asigurarea sănătății era drept la țintă.

Genele, ghemele microscopice de ADN aflate în nucleul fiecărei celule, controlează toate procesele celulare, inclusiv diviziunea celulară. (Cancerul, probabil cea mai temută dintre toate bolile, se dezvoltă atunci când diviziunea celulelor normale – procesul care le permite copiilor să crească și țesutului sănătos să se reînnoiască – o ia razna.)

Moștenim genele de la părinții noștri și – conform celor învățate la facultatea de medicină – zestrea genetică a fiecăruia a fost stabilită în mare măsură la momentul concepției, după care rămâne stabilă pe tot parcursul vieții. Dacă ADN-ul moștenit de la părinți v-a făcut să fiți robust și sănătos, conform acestei teorii înseamnă că sunteți bine echipat. Dacă genele v-au făcut susceptibil de cancer, obezitate sau artrită… ei bine, asta v-a fost soarta. Conform acestui mod de gândire învechit, se considera că sănătatea e în mare măsură rezultatul unei loterii genetice și nu aveați cum să vă schimbați soarta.

Pe când am ajuns însă la Rockefeller, progresele în biologia moleculară dăduseră peste cap acest mod static și predeterminat de a privi sănătatea. Noile cercetări arătau că boala sau sănătatea nu sunt doar o problemă de „predispoziție genetică, dată de „genele bune sau „genele rele" provenite de la mamă sau de la tată. Imaginea care ieșea la iveală era în realitate mult mai subtilă și mai complexă și ne dădea fiecăruia dintre noi un rol mult mai activ în ce privește gestionarea stării de sănătate, prin alegeri nutriționale și legate de stilul de viață.

Biologia moleculară ne învață că setul individual complet, alcătuit din peste douăzeci de mii de gene – numit „genom –, conține miriade de informații infime, care instruiesc celulele să îndeplinească funcții esențiale. Nu toate aceste gene sunt active în permanență. Multe sunt latente și activarea sau nu a acestora, precum și începerea influențării biologiei noastre de către ele – fie în sensul că ne fac mai robuști, fie în sensul că ne îmbolnăvesc – se numește „expresie genică. Influența principală asupra expresiei genice o are mediul în care trăim, iar aici intră în joc ocazia noastră de a exercita o influență pozitivă, prin intermediul nutriției.

În secolul XXI, mediul ne bombardează zi de zi cu resturi de pesticide, chimicale carcinogene, mari cantități de substanțe de tip alimentar care includ zahăr rafinat și grăsimi periculoase. Aceste substanțe din alimentație, din aerul respirat și din apă interacționează cu genele din celulele noastre, pe unele activându-le, iar pe altele dezactivându-le. Cele mai rele dintre chimicale pot transforma celulele în tumori, acesta fiind în mare măsură motivul pentru care unul din trei americani va face cancer. În realitate, 90–95% dintre formele de cancer sunt legate de substanțele toxice din mediul înconjurător.¹ Cancerul nu este însă singura boală provocată de acest haos chimic în care trăim. În prezent avem parte de o epidemie de boli ale tiroidei, în special la femeile de vârstă medie, care aproape întotdeauna iau la început forma unei boli autoimune declanșate de toxinele din mediul înconjurător. Aproape 20% dintre copiii noștri au dizabilități de învățare, emoțională sau de dezvoltare, iar incidențele diabetului și astmului cresc exponențial. Efectul mediului asupra genelor noastre este implicat și în toate aceste boli.

În acest nor întunecat se întrevede însă și o rază de lumină. Poate că avem o posibilitate limitată de a controla nivelul toxinelor din mediul înconjurător extern, dar fiecare dintre noi poate exercita un control extraordinar asupra a ceea ce introduce în mediul intern – adică asupra a ceea ce mănâncă. Fiind mai atenți și mai chibzuiți în privința alegerilor nutriționale, nu numai că reducem sau eliminăm multe din influențele toxice care interacționează cu genele noastre provocând boala, ci ne putem influența expresia genică pentru a activa enzimele ce pot neutraliza sau elimina substanțele toxice din țesuturile noastre, pentru a stimula procesele celulare în vederea întăririi sistemului imunitar și pentru a determina regresia bolilor, inclusiv a cancerului.

Utilizarea nutrienților în acest mod strategic pentru a combate boala și a favoriza sănătatea se numește „nutrigenetică" și este principiul de bază al Terapiei genice pentru sănătate și longevitate. Nutrigenetica este de fapt o ramură a unui domeniu mai larg, numit „ecogenetică", aceasta din urmă concentrându-se mai puternic asupra modului în care trăim în mediul nostru și asupra modului în care interacționează mediul în ansamblu cu genomul individual, producând sănătate sau boală. De exemplu, nivelul activității fizice desfășurate de noi poate încuraja (sau descuraja) producția mai multor enzime care inhibă fenomenul inflamației. În paralel, faptul că suntem grași sau slabi ne afectează capacitatea de a transmite semnale mai slabe (dacă suntem slabi) sau mai puternice (dacă suntem obezi) de suprimare a substanțelor ce ucid cancerul.

Planul de terapie genică ia în calcul toate aceste interacțiuni. Acesta este conceput pentru a ajuta la combaterea celor mai larg răspândite și mai îngrijorătoare boli ale vremurilor noastre, acționând în direcția protejării sănătății și bunăstării generale, prin controlul greutății, reducerea stresului și activitate fizică.

Mi-am bazat recomandările din acest volum pe cei aproape treizeci de ani de experiență vastă în postura de clinician. După specializarea în hematologie și oncologie, am devenit director al secției de oncologie medicală de la Strang Cancer Prevention Center, unde am continuat studiul interacțiunii dintre nutrienți și gene început la Rockefeller. Am continuat și explorarea toxicogenomicii, disciplina ce studiază modul în care afectează toxinele din mediu expresia genică. Am descoperit că multe din funcțiile celulare subiacente care joacă un rol în producerea cancerului – inflamația, proteinele de semnalizare, factorii de transcripție, reglarea hormonală, metabolismul toxinelor, reacția sistemului imunitar – sunt factori determinanți într-un spectru larg de boli. Mai concret, aceste funcții ar putea fi influențate la nivel celular de utilizarea strategică a nutrienților, indiferent de boala în chestiune. Exact așa a început să se extindă activitatea mea în acest scop.

Când am început să includ concepte nutrigenetice în îngrijirea pacienților, nutriția abia dacă era în atenția multor medici. Majoritatea facultăților de medicină și a programelor de rezidențiat ofereau câteva cursuri pe tema deficiențelor de nutriție și a bolilor asociate acestora, dar asta era tot.

Modul meu de a proceda era total neortodox, deși eram un specialist oncolog cu pregătire tradițională – chiar ocupam un post de profesor la una dintre cele mai bune facultăți de medicină din țară –, așa că medicii au început să-mi trimită pacienți, adesea cazuri pentru care metodele de tratament convenționale fuseseră epuizate. Deoarece rezultatele pe care am reușit să le obțin printr-o abordare nutrigenetică erau adesea uluitoare, recomandările s-au înmulțit și am acumulat din ce în ce mai multă experiență în urma practicii.

Să luăm, de exemplu:

• Pacientul menționat de dr. Oz în cuvântul înainte la această carte, care l-a abordat pentru o operație pe cord după cinci ani de la diagnosticarea cu cancer și care ar fi trebuit să fie răpus de boală în câteva luni. Abordarea mea nutrigenetică a dus la remisiunea completă a bolii sale.

• Dentistul (care, întâmplător, era tatăl meu) care a făcut hepatită C după ce s-a înțepat accidental cu un ac. Înainte de terapia cu interferon, pe vremea când încă nu existau tratamente pentru hepatita C, i-am recomandat un regim cu mirodenii chinezești obișnuite, alge și sucuri până nu a mai rămas nici urmă de virus, iar boala nu a mai recidivat niciodată.

• Femeia cu melanom, pe care am început să o tratez după ce oncologul ei o trimisese la o instituție de îngrijiri paliative. Cancerul ei, care pornise de la călcâi, se răspândise în sus pe membrul inferior, iar leziunile se infectaseră, făcând ca piciorul ei stâng să fie de patru ori mai gros decât dreptul. Boala metastazase și în plămâni și abdomen. Am tratat-o cu chimioterapie în doze mici, terapie farmacologică imunitară, ceai verde și magnolie, iar în trei luni cancerul era în remisiune completă.²

• Tânărul din Turcia care suferea de hepatită autoimună și insuficiență hepatică. La Mayo Clinic i se administraseră steroizi în doze mari și i se spusese că trebuie să se înscrie pe o listă de așteptare pentru transplant hepatic. Eu i-am administrat glutation, resveratrol, turmeric, acid alfa lipoic și acizi grași omega-3, iar funcționalitatea ficatului său a început să revină la normal. A recuperat toată greutatea pe care o pierduse și în decurs de trei luni era înapoi la școală. Hepatita lui autoimună s-a vindecat și omul nu a avut nevoie niciodată de transplant.

• Femeia bolnavă de cancer pancreatic în stadiul IV, al cărei oncolog i-a spus că mai are de trăit între patru și șase luni. Am pus-o pe un regim dietetic cu legume crucifere, suplimente și sucuri, combinat cu chimioterapie, iar cancerul a intrat complet în remisiune și situația a rămas neschimbată aproape douăzeci de ani.

• Femeia care suferea de o boală dermatologică rară, colagenoză perforantă, motiv pentru care a mers la centre medicale universitare de renume din întreaga lume înainte să ajungă la mine. Avea peste tot pe brațe, picioare și spate leziuni cutanate roșii, difuze și extrem de dureroase, care se întindeau din ce în ce mai mult, în pofida dozelor mari de steroizi și a terapiei cu raze ultraviolete. I-am tratat inflamația, alergiile și dezechilibrul imunitar subiacente. În câteva luni, leziunile cutanate de pe brațe dispăruseră, iar cele de pe picioare se amelioraseră în proporție de 80%.

• Tânăra proaspăt căsătorită, în vârstă de 23 de ani, care dezvoltase o formă severă de psoriazis pe față și pe gât. Fusese tratată de mai mulți dermatologi cu cure de prednison, care ajutau temporar, dar boala recidiva luând forme din ce în ce mai grave de fiecare dată când micșora doza medicamentului, iar acest lucru începuse să o sperie. I-am recomandat o alimentație adecvată cazului ei, iar după o lună toate leziunile dispăruseră, în următorii cinci ani nemaiavând loc nici o recidivă.

• Frizerul de 61 ani care se îngrășase foarte mult după ce se rănise la genunchi și devenise diabetic. Urmând planul nutrigenetic recomandat de mine, a slăbit 30 kg într-un an, iar în prezent ia doar o mică doză de metformin în loc de insulină.

În prezent, îmi împart timpul în mod egal între Gaynor Integrative Oncology, unitate axată pe tratarea pacienților cu cancer, și Gaynor Wellness, unde aplic aceleași principii ecogenetice pentru a trata persoane cu diverse probleme, de la întreținerea stării generale de sănătate și prevenirea bolilor până la slăbit, insomnie, oboseală cronică, boli dermatologice și boala Parkinson.

În ambele instituții folosesc meditația, meloterapia, jocul imaginației și psihoterapia cognitiv-comportamentală, la care se adaugă în paralel activități precum terapia fizică recuperatorie, yoga, gimnastica aerobică și chi-kung, dar și consilierea nutrițională bazată pe aceleași principii prezentate în volumul de față. Scopul meu este întotdeauna să tratez pacientul în ansamblu, într-un mod ce recunoaște natura complexă a bolilor cronice, și să acționez la fiecare nivel al proceselor de însănătoșire a organismului – fiziologic, genetic, psihosocial și spiritual – pentru a-i crea acestuia o stare optimă de bine.

Recomandările din această carte, cu capacitatea lor puternică și bine țintită de a influența expresia genică, ne-a dus de fapt la o nouă definiție a ceea ce înțelegem prin sănătate. În această nouă viziune, nu ar trebui să ne considerăm pur și simplu „sănătoși sau „bolnavi, ci „bine gestionați sau „rău gestionați din punct de vedere ecogenetic, pe tot parcursul vieții. Acest lucru este valabil îndeosebi deoarece noile progrese realizate în diagnosticarea bolilor nu mai fac diferența între sănătate și boală printr-o împărțire netă în alb și negru, ci mai degrabă în nuanțe de gri. Cu alte cuvinte, cu toții avem în noi germenii bolii. Întrebarea este dacă potențialul de îmbolnăvire se va transpune în realitate sau dacă boala va rămâne în fază latentă.

Tehnologiile de imagistică, precum cea prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografia computerizată (CT), precum și studiile de anatomie patologică mult mai detaliate ne arată că, cu cât devin mai precise instrumentele noastre de detectare a bolii, cu atât mai frecvent vom depista afecțiunile în stadii din ce în ce mai incipiente. Multă vreme am descoperit germenii unor boli grave la oameni surprinzător de tineri. De exemplu, 45% dintre soldații uciși în misiune în timpul Războiului din Coreea și 77% dintre cei uciși în Războiul din Vietnam prezentau primele semne de boală cardiacă. Până și copiii cu vârste sub trei ani – uneori chiar și fetuși – pot prezenta aceste semne incipiente. Situația este aceeași pentru aproape orice boală pe care alegeți să o studiați atent.

De exemplu, în prezent se estimează – și e plauzibil acest lucru – că aproape 100% din oameni, dacă le-ar fi disecată tiroida în vederea examinării cu cele mai moderne metode, ar prezenta semne de cancer sau de mutație precanceroasă. Indiferent cât de fin e feliat țesutul prelevat, mereu pot exista tumori mai mici, care să încapă în spațiile dintre secțiuni și să fie depistate. Același lucru este valabil în cazul cancerului de prostată. Aproape 50% din bărbații cu vârste cuprinse între 60 și 70 ani vor prezenta semne ale bolii, dacă vor fi examinați astfel. Aproximativ 40% dintre femeile cu vârste cuprinse între 40 și 50 ani vor prezenta semne de cancer mamar, la examinarea cu noile microscoape.

Realitatea neliniștitoare este, și în acest caz, că fiecare dintre noi prezintă semnele de boală în formă latentă sau premergătoare, cu evoluție lentă. Acest fapt nu ne transformă însă în victime pasive. Nu atunci când putem exercita control asupra alimentelor consumate, influențând astfel în mod semnificativ modul în care se exprimă genele noastre pentru a ne afecta sănătatea. Realitatea este că, în bine sau în rău, practicăm în permanență terapia genică de capul nostru. Respirăm în fum de țigară, sorbim o apă gazoasă, ne antrenăm pentru maraton. În fiecare caz, participăm la un proces care implică reglarea propriei stări genetice.

Odată ce înțelegem implicațiile faptului de a fi capabili să ne influențăm expresia genică și coroborăm acest fapt cu prevalența precursorilor bolii, cu multă vreme înainte de apariția simptomelor, pledoaria în favoarea planului de terapie genică devine extrem de captivantă.

Toate dietele își au scopurile lor. Unele sunt axate pe pierderea în greutate, altele pe reducerea riscului de a face boală coronariană. Unele au la bază vaga dorință de „detoxifiere" sau de a elimina din organism acumularea de toxine periculoase, cauzată de substanțele poluante și reziduurile metabolice.

Planul de terapie genică poate atinge acele obiective, dar scopul său este mult mai elementar și în același timp mai cuprinzător. Este conceput pentru a păstra bolile latente în stare latentă și pentru a ajuta bolile active să revină în starea latentă. În acest scop acționează astfel încât să păstreze o mulțime de variabile ale sănătății în echilibrul corespunzător.

Prea multe diete alimentare încurajează un fel de virtute (de exemplu, pierderea în greutate) în detrimentul altora (cum ar fi prevenirea cancerului). Nu prea are sens să slăbești dacă în decursul acestui proces se accentuează inflamația întregului organism, care poate duce la alte probleme de sănătate. În mod asemănător, nu prea are sens să urmezi o dietă bună pentru sănătatea inimii ignorând în paralel posibilitatea activării vreunei forme de cancer. Planul de terapie genică împletește toate aceste elemente într-o imagine holistică și conștientă a sănătății omului în ansamblu, ce privește în aceeași măsură toate afecțiunile microscopice latente sau în fază precursoare care, dată fiind influența ecogenetică proastă, s-ar putea transforma în boală.

De departe cele mai importante cauze de deces în Statele Unite sunt boala coronariană și cancerul, acestea reprezentând motivul pentru aproximativ 50% dintre decese anual. Diabetul este un alt „ucigaș" important. Obezitatea, boala sistemică și expunerea la substanțe toxice sunt factori care contribuie la toate acestea și la multe alte boli. Îmbătrânirea este un proces prin care trecem cu toții și deși efectele acestuia nu pot fi evitate în totalitate, pot fi gestionate în vederea optimizării calității vieții.

Luate la un loc, aceste boli și procese sunt printre cele mai importante obstacole care stau în calea sănătății și a fericirii. Ele sunt, prin urmare, neapărat țintele principale ale nutriției ecogenetice și ale planului de terapie genică.

Planul este astfel conceput încât să vă ajute să:

• rezistați la cancer

• rezistați la boala coronariană

• rezistați la diabet

• vă păstrați o greutate sănătoasă

• inversați scăderea imunității

• ameliorați efectele îmbătrânirii

• eliminați toxinele din organism

• aveți mai multă energie

Oricine dorește să-și îmbunătățească starea de sănătate poate beneficia de dietă pur și simplu urmând îndrumările generale ale acesteia, în vederea efectuării unor alegeri nutriționale mai bune. Formula nu este una rigidă. Nu trebuie să vă înscrieți într-un program complicat, care să cuprindă pași și etape și niveluri. În același timp, însă, cineva preocupat de o anumită problemă de sănătate poate urma recomandările dietei specifice bolii în cauză și poate folosi dieta preventiv, pentru a reduce riscul de a contracta o anumită boală, cu mult înainte să devină vizibil vreun simptom. Și cei care speră să inverseze anumite procese ale unei boli pot utiliza planul într-un mod și mai nuanțat și mai bine țintit. De exemplu, în cazul femeilor în postmenopauză, deficitul de vitamina D poate duce la osteoporoză, iar probabilitatea producerii fracturilor crește, prin urmare creșterea aportului de vitamina D, atât din dietă, cât și din suplimente, va ajuta majoritatea femeilor să reducă riscul de apariție a fracturilor. Acest lucru nu se întâmplă însă la toate. Diferențele de alcătuire genetică se traduc prin faptul că nu toate femeile aflate în postmenopauză prezintă aceeași vulnerabilitate. În consecință, creșterea consumului de vitamina D nu ar trebui să reprezinte recomandarea acoperitoare pentru toate femeile.

La această etapă știu că unii dintre dumneavoastră probabil gândiți: „Dar dacă mă îngrijorează mai multe boli? Mă va ajuta planul de terapie genică dacă vreau să slăbesc? În familia mea am rude apropiate care au avut cancer și vreau să previn ridurile". Într-un cuvânt, da! De asta se ocupă planul de terapie genică – prevenirea și tratarea bolilor, la nivel genetic. În cazul menționat mai sus, arăt cum poate ajuta vitamina D la prevenirea producerii fracturilor în rândurile femeilor aflate la postmenopauză. Pe lângă întărirea oaselor, vitamina D are multe alte beneficii: întărește imunitatea, îmbunătățește funcționarea creierului și sănătatea inimii și vă protejează împotriva cancerului. În consecință, în timp ce citiți aceste recomandări, în special pe cele din capitolele dedicate anumitor boli, rețineți că toți acești nutrienți au multe alte beneficii. Cartea este împărțită în funcție de boli (de exemplu, cancerul, afecțiunile cardiace); totuși, în realitate problemele de sănătate sunt arareori atât de precis delimitate. Nutrienții prezentați aici au toți multe substanțe bioactive, ale căror efecte sănătoase pot fi observate la nivelul întregului organism. Sănătatea bună aduce după sine sănătate bună: aplicând sfaturile din această carte o veți porni pe calea care duce spre o viață mai fericită și mai sănătoasă.

În primul capitol prezint ceea ce numesc eu Planul de bază, principiile nutrigenetice generale ale alimentației sănătoase, care se aplică în cazul tuturor și fiecăruia.

După ce am stabilit aceste îndrumări cuprinzătoare, trec la prezentarea abordării ecogenice în cazul a cinci dintre cele mai presante probleme de sănătate ale populației noastre – obezitatea, boala coronariană, cancerul, diabetul și îmbătrânirea –, fiecăreia dedicându-i câte un capitol.

Apoi vă ofer un plan de meniuri zilnice și rețete care vă îndrumă rapid pentru a încorpora conceptele nutrigenetice de bază în regimul dumneavoastră.

Multe dintre rețetele din această carte reprezintă adaptări ale celor care mi-au fost transmise de mama mea, ceea ce vă poate ajuta să vă formați o idee în privința dedicării mele personale de o viață elaborării și împărtășirii acestei abordări a nutriției cu scop determinat.

Deși nu s-a confirmat la acea vreme, mama mea a bănuit mereu că dietilsilbestrolul cu care fusese tratată în timpul primei sarcini îi declanșase cancerul. Mai apoi, însă, ani mai târziu, la un curs de biochimie din studenție, profesorul a declarat cu empatie că, în urma unor experiențe efectuate pe animale, s-a demonstrat că estrogenul farmacologic produce cancer, iar acest lucru se știa de treizeci de ani. Totuși acele descoperiri nu fuseseră aplicate în practica medicală clinică. Pentru prima dată mi-am dat seama că viața mamei mele ar fi fost salvată în cazul în care s-ar fi acționat în baza cunoștințelor existente încă de pe atunci.

În prezent, avem mult mai multe cunoștințe legate de modul în care este influențată expresia genică de către diverse substanțe, atât în bine, cât și în rău. Sunt extrem de încântat să vă pot transmite acum aceste cunoștințe, prin intermediul Terapiei genice pentru sănătate și longevitate.

¹ P. Anand, A. B. Kunnumakara, C. Sundaram et al., „Cancer Is a Preventable Disease That Requires Major Lifestyle Changes", Pharmaceutical Research 25, nr. 9 (2008): 2097–116.

² M. Gaynor et al., „Complete Remission of Widely Metastatic Melanoma", Cancer Strategies Journal 2, nr. 2 (2014): 10-13.

PARTEA I

Combaterea bolilor cu ajutorul terapiei genice

CAPITOLUL 1

Planul de bază

Privită dintr-o perspectivă nutrigenetică, dieta americanului obișnuit nu are o imagine prea plăcută. În general, majoritatea americanilor mănâncă mult prea multe alimente bogate în carbohidrați, grăsimi saturate și zahăr. Aproximativ 33% dintre caloriile dietei obișnuite provin din grăsimi (11% sub formă de grăsimi saturate), circa 15% din proteine și aproape 52% din carbohidrați.

Faptul că mai mult de jumătate din calorii provin din carbohidrați pare în sine disproporționat, dar imaginea e chiar mai proastă de-atât, deoarece dieta americanului obișnuit este mult prea frecvent plină cu cel mai rău tip de carbohidrați: zaharuri simple sau procesate, sirop de porumb bogat în fructoză, cereale rafinate. Printre sursele cele mai bogate în calorii pentru adultul obișnuit sunt produsele de patiserie dulci, pâinea, sucurile acidulate, pizza, pastele făinoase și alcoolul. Această tendință nu semnalează doar o disproporție, ci o alunecare abruptă într-o singură direcție dezastruoasă către alimentele care contribuie puternic la declanșarea a cinci boli care ne preocupă cel mai mult: cancerul, boala coronariană, inflamația, obezitatea și îmbătrânirea prematură.

Planul de bază este ceea ce propun ca prim pas în schimbarea direcției și recâștigarea pământului solid sub picioare din punct de vedere nutrițional. Este o abordare amplă a alimentației, înrădăcinată într-o știință extrem de sofisticată, dar în mod deliberat am făcut-o să fie simplă și suficient de practică pentru a da rezultate în cazul omului obișnuit, în viața reală. La urma urmei, o dietă nu trebuie să fie un cult, iar dacă este prea extremă ca cerințe – dacă necesită o abatere prea mare sau exagerată de la obiceiurile de hrănire „normale" –, oamenii își vor pierde motivația și vor începe să dea înapoi.

De aceea, Planul de bază este concentrat doar pe câteva concepte fundamentale și pe motivele pentru care conceptele sunt oferite ca îndrumări, nu pe prescripții comportamentale bătute în cuie.

Realitatea este că, până și în cazul celor mai stricte regimuri alimentare, rezultatele pozitive, măsurabile pot fi obținute și apar adesea chiar și în condițiile respectării parțiale a acestora. Cu alte cuvinte, nu trebuie să urmați cu strictețe o dietă pentru a beneficia de ea.

Să luăm, de exemplu, rezultatele anunțate pe scară largă în 2007 ale studiului efectuat la Stanford, care a durat ani, prin care se compara reducerea greutății în urma respectării a patru diete ce se bucură de popularitate: Atkins, Zone, Ornish și LEARN. După rezultatele publicate în Journal of the American Medical Association³, studiul părea să demonstreze că dieta Atkins avea ca urmare cea mai mare scădere în greutate – aproximativ 4,5 kg în comparație cu 1,1–2,5 kg în cazul celorlalte. Fusese însă într-adevăr testată dieta Atkins? Dacă priviți mai atent detaliile rezultatelor studiului, veți descoperi că membrii grupului care a urmat dieta Atkins nu au consumat de fapt alimentele recomandate de această dietă. Conform recomandărilor acesteia, cei aflați la regim ar fi trebuit să se limiteze la mai puțin de 20 g de carbohidrați pe zi în primele două luni, iar apoi la mai puțin de 50 g pentru tot restul duratei studiului. Cercetătorii au raportat însă că grupul Atkins consuma în medie 60 g de carbohidrați la două luni după începerea dietei, aproximativ 113 g la șase luni și aproape 140 g la sfârșitul studiului.

Aceasta nu înseamnă că dietele sărace în carbohidrați nu dau rezultatele pretinse – într-adevăr, rezultatele mai bune privind scăderea în greutate obținute de cei care au urmat regimul Atkins sugerează că scăderea aportului de carbohidrați (lucru realizat cu succes de cei aflați la dietă, în comparație cu cei care au urmat celelalte diete) poate da rezultate. Ideea este însă că nimeni din cadrul studiului nu a urmat dieta Atkins. Cel puțin ar trebui să ne întrebăm dacă dorim să atribuim rezultatele studiului planului alimentar care poartă denumirea „Atkins. Sau „Zone sau „Ornish" sau altul.

De fapt nimeni nu „a urmat" în cadrul studiului vreuna dintre aceste diete. Cei despre care se spune că ar fi urmat dieta Zone nu au reușit niciodată să realizeze împărțirea carbohidraților, proteinelor și grăsimilor în proporție de 40–30–30. Cel mai mult s-au apropiat de acest deziderat la două luni de la începerea dietei, când au ingerat în medie 42%, 24%, respectiv 35% din fiecare categorie enumerată anterior. După aceea, la fel ca orice alt grup din cadrul studiului, au revenit treptat la situația inițială. Cei care au urmat dieta LEARN nu și-au atins niciodată ținta reprezentată de proporția de 55–60% pentru carbohidrați. Cei care au urmat dieta Ornish nu s-au apropiat niciodată de pragul de 10% grăsime consumată, pe care conform dietei nu ar fi trebuit să-l depășească. Variații similare se observă la multe alte studii, printre care se numără un studiu impresionant de cuprinzător și de longeviv, efectuat în 2009 la Harvard.⁴

Ideea este să încercați să procedați cum puteți mai bine, mai întâi înarmându-vă cu cele mai bune informații disponibile, pentru a fi sigur că scopul căruia vă dedicați merită efortul. Apoi trebuie să vă stabiliți alegerile legate de respectarea principiilor ecogenetice de alimentație, pentru a vă apropia cu încredere de mulțimea de beneficii optime, fără să vă preocupați că ați depășit cantitatea recomandată dintr-un aliment sau altul cu câteva procente în plus sau în minus și fără să fiți îngrijorat că nu respectați cu exactitate recomandările.

Pentru ca efortul să fie mai suportabil din punctul de vedere al stricteții respectării regimului și pentru a simplifica și demistifica această căutare a unei diete mai sănătoase, planul de bază este fundamentat mai întâi și în principal pe ceea ce numesc Regula treimilor.

Conceptul I: Regula treimilor

Sfidând strictețea dietei bogate în proteine, sărace în carbohidrați și cu cantitate redusă de grăsimi, care a dominat gândirea nutriționistă timp de peste o generație, Planul meu de bază vă propune să consumați în linii mari alimente astfel încât fiecare dintre cei trei grupe importante de macronutrienți – grăsimi, carbohidrați și proteine – să vă furnizeze câte o treime din calorii. Conform ultimelor descoperiri științifice, pur și simplu nu există nici o logică la baza ideii favorizării, respectiv marginalizării vreunuia din grupurile de