Jurnal de mindfulness. Exerciții care vă ajută să găsiți pacea și calmul oriunde v-ați afla

CE ESTE MINDFULNESS?

Opriți-vă, pentru o clipă, din orice activitate.

Observați-vă postura.

Conștientizați-vă respirația.

Vă puteți simți corpul?

Simțiți durere sau tensiune undeva?

Sunteți agitați? Sau sunteți calmi?

Vă simțiți confortabil? Ori sunteți puțin tensionați?

Vă e prea cald? Frig? Sau e numai bine?

Vă e foame sau sete?

Ce simțiți, de fapt, în clipa aceasta?

Enervare? Fericire? Tristețe? Plictiseală? Relaxare?

La aceasta se referă mindfulness.

Mindfulness, starea de prezență conștientă, înseamnă a fi cu totul ÎN PREZENT. Înseamnă să observați cum vă simțiți în clipa de față, ce gândiți, ce vă doriți, fără a critica și fără a judeca.

Înseamnă să învățați să observați tot ce se întâmplă în mintea și în corpul vostru, dar și în mediul exterior: chiorăiturile din stomac, înțepăturile din spate, încleștarea maxilarului, ploaia care bate în geam, norii de pe cer, torsul pisicii, florile din grădină, zâmbetul unui copil, șuierul unui tren îndepărtat, traficul de pe șosea, o vrăbiuță care ciripește pe o ramură, mâncărimea de nas, zgomotul computerului sau gustul pătrățelei de ciocolată care se topește pe limbă.

Mindfulness înseamnă să observați tot ce se întâmplă în clipa de față.

Înseamnă să vă concentrați atenția asupra prezentului.

Chiar în această secundă. În această milisecundă. ACUM.

Înseamnă să trăiți la timpul prezent.

Paradoxul pierdut

Pare ceva foarte ușor de făcut. Și, totuși, multora dintre noi li se pare dificil de pus în practică.

E nevoie de efort. E nevoie de hotărâre. E nevoie de exercițiu sistematic.

Paradoxul este: ceva foarte simplu poate fi destul de greu de realizat.

Dar, în timp, cu practică regulată, zilnică, paradoxul dispare și, treptat, veți câștiga deprinderile care vă sunt de folos.

Cu atenție.

Mindfulness înseamnă:

* să fiți ancorați în prezent

* o cale de a vă concentra asupra prezentului

* o modalitate de a vă liniști gândurile

* un mod eficient de relaxare

* o cale de a da frâu liber creativității

* o modalitate de a vă întări sănătatea fizică și emoțională

* o cale de a vă spori compasiunea și empatia

DE CE SĂ FII PREZENT?

Există din ce în ce mai multe dovezi – psihologice, fiziologice, științifice – că viețile noastre haotice, sub presiune și pline de stres ne fac un rău uriaș.

Mulți dintre noi avem probleme de sănătate fizică și mentală care s-ar atenua semnificativ dacă ne-am face timp să încetinim ritmul și să învățăm, pur și simplu, să respirăm.

Mindfulness ne poate ajuta să devenim mai calmi, mai liniștiți și mai concentrați.

Mindfulness nu are legătură cu eliminarea stresului, pentru că stresul este un fapt de viață, dar ne poate ajuta să facem față mai eficient stresului, dar și altor provocări. S-a dovedit că ajută la atenuarea stresului, a anxietății și depresiei, și poate chiar să ușureze unele simptome ale unor boli, precum sindromul oboselii cronice, tulburările de alimentație, cancerul, durerea cronică și tulburările de somn.

Mindfulness este recunoscut acum de NICE (Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire) ca o formă eficientă de terapie a stresului fizic și psihologic. O consecință a acestui fapt este că medicii, spitalele, organizațiile pentru copii, școlile, serviciile sociale și alte departamente guvernamentale oferă programe de pregătire în mindfulness și îi ajută pe oameni să învețe să mediteze. Meditația ajută mintea să se liniștească și îi oferă capacitatea de a se concentra calm asupra a ceea ce este aici și acum, fiind astfel calea principală și conștientă de a atinge o stare de mindfulness.

MINDFULNESS ȘI TERAPIA COGNITIVĂ

În Orient, mindfulness și meditația sunt practicate de budiști de aproape 3 000 de ani, dar, în ultimele două secole, aceste idei s-au răspândit și în Occident. Meditația s-a asociat cu mișcarea hippy din anii 1960 și 1970, dar beneficiile ei au pătruns apoi în ansamblul societății prin New Age și alte terapii complementare, cum ar fi medicina alternativă și practicile yoga.

În Occident, dezvoltarea, la începutul secolului XX, a „terapiilor bazate pe discuții", cum ar fi psihanaliza lui Freud și Jung, iar, mai târziu, behaviorismul lui Skinner și Ellis, a oferit oamenilor o modalitate de a-și înțelege problemele și presiunile la care sunt supuși. Din aceste două abordări a evoluat ramura umanistă a psihoterapiei, cu terapii cum ar fi gestalt, centrarea pe persoană și psihosinteza. Acest gen de activitate se derulează, de obicei, cu terapeuți în mod individual sau în grupuri.

În secolul XXI, TCC (Terapia Comportamentală