Profețiile Maya

Gerald Benedict

Profeţiile maya pentru 2012

Editura Litera

2011

Mayan Prophecies

Gerald Benedict

Copyright © 2008 Gerald Benedict

Ediţie publicată în UK 2008 de Watkins Publishing,

Sixth Floor, Castle House, 75-76 Wells Street, London W1T3QH

Prezenta ediţie apărută prin înţelegere cu Agenţia Literară Livia Stoia

Editura Litera

O. P. 53; C. P. 212, sector 4, Bucureşti, România

tel.: 031 425 16 19; e-mail: comenzi@litera.ro

Ne puteţi vizita pe www.litera.ro

Profeţiile maya pentru 2012

Gerald Benedict

Copyright © 2011 Litera

pentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Traducere din limba engleză

Carmen Nedelcu

Editor: Vidraşcu şi fiii

Copertă: Ionuţ Broştianu

Redactori: Mona Apa, Andreea Stoica

Corector: Cristiana Miu

ISBN ePub: 978-606-600-510-4

Lectura digitală protejează mediul

Versiune digitală realizată de elefant.ro

Soţiei mele, Nadège, elementul de stabilitate din lumea mea în continuă schimbare.

Fie ca în preajma ta să domnească veşnic pacea.

Binecuvântare maya

Mulţumiri

Îi datorez mii de mulţumiri redactorului meu, Michael Mann, pentru sfaturile înţelepte şi îndrumările pe care mi le-a dat în tot timpul cât am scris această carte. S-ar putea să fie el însuşi un Chilam. În timp ce eu cercetam stelele, Penny Stopa m-a ţinut cu picioarele pe pământ. Ochiul de vultur al lui Shelagh Boyd ar fi fost apreciat chiar şi de astronomii maya, la fel ca şi sfatul ei amical şi sugestiile pe care mi le-a oferit. Îi datorez mulţumiri soţiei mele, Nadège, pentru mintea limpede şi pentru corecturile pe care le-a făcut, cu talentul său pentru matematică. Sunt recunoscător din suflet fiicei mele, Noémie, fiindcă a reuşit să ne salveze oferindu-ne imaginea Calendarului Rotund.

Îi sunt îndatorat lui Roeland Looff pentru permisiunea de a cita de pe site-ul său, http://www.astrologycourse.org.

Duncan M. Roads, redactorul interesantei publicaţii Nexus New Times, ne-a permis să cităm din vol. 14, nr. 3, aprilie-mai 2007, şi din vol. 10, nr. 3 (aprilie-mai 2003) http://www.nexusmagazine.com.

De asemenea, mulţumiri lui Jacob Rhythmic Dragon, director de comunicaţii al Fundaţiei pentru Legea Timpului (http://www.lawoftime.org), care ne-a oferit îndrumări indispensabile în legătură cu profeţia Telectononului, citatele fiind prezentate şi transcrise de doctorul José Argüelles/Valum Votan, căruia îi sunt sincer recunoscător.

Îi sunt recunoscător şi lui Eden Sky pentru entuziasmul său şi pentru că m-a ajutat să folosesc materialul referitor la Pacal Votan de pe site-ul său: http://www.13moon.com.

Îi mulţumesc, de asemenea, şi lui David A. Dundee, astronom, director şi preşedinte al Fernbank Science Centre Planetarium, care m-a ajutat când eram pierdut în spaţiu, permiţându-mi să folosesc materialul referitor la conjuncţiile planetare pentru 2012, mai ales pe cele cu privire la solstiţiul de iarnă. Mulţumiri celor de la NASA, care mi-au răspuns cu amabilitate la întrebările legate de activitatea petelor solare şi de schimbările referitoare la câmpul magnetic al Pământului în 2012.

Am făcut toate eforturile pentru a-mi asigura permisiunea de a reproduce materialele protejate prin copyright şi aş fi extrem de fericit dacă mi s-ar aduce la cunoştinţă orice omisiune pe care am făcut-o, pentru a o putea corecta în ediţiile viitoare ale acestei cărţi.

Profeţia nu este o prezicere, deşi pretinde acest lucru. Profeţia este un fir din ţesătura complexă a sensului, a imaginii generale asupra lumii. În felul acesta, ea poate fi văzută ca un mod de viaţă.

Armin Geertz

Profeţiile maya sunt pe punctul de a se împlini. Unele chiar acum, altele mâine. Profeţiile acestea există deoarece populaţia maya cunoştea timpul cosmic. Ei ştiau că în anumite vremuri este necesar să păstrezi secretul înţelepciunii cosmice. Acesta a fost scopul profeţiilor, de a-şi putea transmite mai departe secretele iniţiaţilor din viitor.

Hunbatz Men

Înţelepciunea înseamnă cunoaşterea în profunzime a marilor metafore ale sensului.

C. G. Jung

Introducere. Civilizaţia maya - privire de ansamblu -

Mayaşii aveau o înţelegere holistică a spiritului, a sufletului, a zeilor, a fiinţelor umane şi a numerelor. Din integrarea subtilă a acestor elemente au fost construite calendarele lor şi au emanat energiile pentru formularea profeţiilor.

„În ciuda tuturor cunoştinţelor dobândite de oamenii de ştiinţă în legătură cu civilizaţia maya, mai există o sumedenie de întrebări care nu-şi găsesc răspunsul. Nimeni n-a explicat în mod satisfăcător unde şi când a apărut civilizaţia maya sau cum s-a dezvoltat ea într-un mediu atât de ostil habitatului uman. Nu deţinem informaţii sigure nici în legătură cu originea calendarului lor, scrierea hieroglifică şi sistemul matematic. Nu înţelegem nici nenumărate detalii ce ţin de organizarea politico-socială, de religie, structura economică şi viaţa de zi cu zi. Chiar şi catastrofa cutremurătoare din secolul al IX-lea, care a dus la brusca abandonare a vastelor aşezări maya, rămâne o enigmă, acesta fiind unul dintre marile mistere arheologice care nu au fost încă elucidate." (Gallenkamp)¹

Explicarea termenului de profeţie

Cuvântul „profeţie este folosit în mai multe sensuri. În accepţiunea tradiţională, care îşi are originea în Vechiul Testament, profetul sau prorocul a fost trimis de Dumnezeu să transmită un mesaj specific, la un moment dat, unui anumit grup de oameni. Profetul trebuia să fie o persoană fără pată din punct de vedere religios şi de o moralitate care să nu poată fi pusă la îndoială, pentru a îndeplini condiţiile de puritate cerute de Dumnezeu. În general, mesajul profetului era unul de prevenire, vorbea despre viitor relatând consecinţele care vor apărea dacă oamenii vor continua să ia în derâdere legile lui Dumnezeu şi nu îşi vor schimba felul de viaţă. Profetul Ieremia a primit mesajul direct, atunci când Dumnezeu i-a spus: „Iată am pus cuvintele Mele în gura ta (Ieremia 1:9). Isaia s-a oferit: „Iată-mă, trimite-mă pe mine (Isaia 6:8). Iezekiel a primit mesajul pe care urma să-l transmită mai departe într-un mod oarecum dramatic: „Mi s-au deschis cerurile şi am văzut nişte vedenii dumnezeieşti (Ezechiel 1:1). În aceste feluri se stabilea autoritatea profetului. El transmitea oamenilor mesajul pe care-l avea, descriindu-le felul în care viitorul va fi dictat de propriul lor comportament şi de alegerile pe care le făceau.

În termeni mai populari, cuvântul „profeţie" înseamnă a face cunoscut ceea ce se va întâmpla în viitor, indiferent de modul în care ne comportăm. Putem să facem prea puţine sau chiar nimic pentru a schimba cursul evenimentelor, iar cea mai bună reacţie este să fim pregătiţi. Un astfel de profet a trăit în secolul al XVI-lea şi a fost un francez de origine provensală, numit Nostradamus, care, în interpretarea unuia dintre specialişti (Reading), a prezis, pe lângă multe alte evenimente, marile inundaţii din New Orleans, încălzirea globală şi viitoarea abdicare a regelui Carol al III-lea al Angliei. Profeţiile lui Edgar Cayce (1877–1945) sunt în aceeaşi notă. Cayce primea aceste profeţii ca urmare a unor stări de transă autoinduse. El a prezis ridicarea Atlantidei, distrugerea Californiei, inversarea polilor magnetici ai Pământului şi a doua venire a lui Hristos. Pe lângă aceste forme de profeţie există cele care, în mod obişnuit, se numesc predicţii (preziceri) sau divinaţii şi care, în Antichitatea clasică, erau asociate cu oracolele, şi, pe tot parcursul istoriei, cu astrologia.

Toate aceste forme de profeţie se regăsesc în tradiţia maya, dar acestora li s-a adăugat un element extrem de important. Autoritatea unei profeţii adevărate constă nu numai în sursele de inspiraţie ale profetului, ci şi în măsura în care adaugă o nouă perspectivă tradiţiei dobândite a revelaţiei. În acest caz, puterea profeţiei merge dincolo de caracterul aparent de atenţionare şi transmite o direcţie în sensul maturităţii spirituale şi a felului în care se poate dobândi aceasta. O astfel de profeţie dezvăluie adevăruri care au un caracter atât practic, cât şi transcendental. Profeţiile maya îndeplinesc această condiţie, îndeosebi cele comunicate de profeţii şi învăţaţii maya contemporani, cum ar fi Hunbatz Men. Profeţiile maya ne avertizează în legătură cu marile schimbări care sunt pe punctul de a se petrece şi, în acelaşi timp, ne întăresc conştiinţa spirituală. Atât de adânc este înrădăcinată noţiunea de profeţie în cultura şi modul de viaţă al civilizaţiei maya, încât ne putem gândi la ea ca la un ADN spiritual.

Originile

Maya nu este un popor dispărut, şters din istorie, iar, în prezent, populaţia numără aproximativ şase milioane de oameni, printre care şi cei ce continuă să menţină vechile tradiţii şi practici legate de calendarul străvechi. Originea civilizaţiei maya este însă obscură, şi această problemă continuă să fie dezbătută de oamenii de ştiinţă. Printre cele mai fanteziste şi mai şocante teorii este cea privind posibila descendenţă din supravieţuitorii Atlantidei. O altă teorie se referă la vechile migraţii peste strâmtoarea Bering, la sfârşitul ultimei glaciaţiuni. Mult mai plauzibilă însă este descendenţa lor din rândul olmecilor, care au populat zonele de coastă dintre Vera Cruz şi Tabasco. Dovezile acestei origini se bazează pe o mitologie comună a zeului Kukulcan, care se poate să fi fost o persoană în carne şi oase, ca, de pildă, un rege înţelept şi bun. Se crede că în timpul epocii maya preclasice timpurii şi mijlocii, cu aproximaţie între anii 1000 şi 300 î.Hr., mitul lui Kukulcan a fost purtat de populaţia migratoare şi de comercianţi în regiunea maya a Yucatánului şi a Guatemalei. Cu toate acestea, cercetările curente sugerează că originile civilizaţiei maya sunt mai larg răspândite decât ale olmecilor şi că ar fi vorba de o asociere de diferite influenţe.

Din câte ştim despre mayaşi, aceştia sunt scunzi, cu pielea închisă la culoare şi cu părul negru, drept, o caracteristică fiind rotunjimea craniului. Vorbesc o mulţime de limbi şi dialecte, toate provenite dintr-o singură limbă, care a existat înainte de anul 2000 î.Hr. De la această dată timpurie, populaţia migratoare maya, care practica vânătoarea, a început să treacă la agricultură, care a necesitat, însă, o aşezare permanentă. De la această simplă bază agrară a evoluat una dintre cele mai sofisticate civilizaţii din America Centrală şi prima care a dezvoltat scrierea, matematica şi o cunoaştere extraordinară a astronomiei. Tot ei au fost cei care au pus bazele unei arhitecturi ceremoniale publice impresionante.

Geografie şi agricultură

În jurul anului 1540, în perioada când avea loc şi cucerirea spaniolă, populaţia maya ocupa Guatemala, Hondurasul Britanic, acum numit Belize, şi El Salvador, iar în Mexic locuia în regiunile Yucatán, Campeche, Quintana Roo, cea mai mare parte din Tabasco şi estul statului Chiapas. Teritoriile erau extrem de diverse din punct de vedere geografic şi climatic, variind de la vulcani acoperiţi cu zăpadă până la câmpii mănoase şi de la păduri tropicale până la deşerturi aride. Aceste regiuni se împart în mod natural în trei zone, după cum urmează:

Munţii din sudul Guatemalei şi vestul statului El Salvador, în care predomină vulcanii, canioanele, iar clima este temperată.

Zona ţinuturilor joase centrale, care include jumătatea de sud a peninsulei Yucatán, această regiune fiind o pădure tropicală, udată de ploi abundente.

Partea de nord a peninsulei Yucatan, care este o regiune cu calcar poros, în care solul a fost erodat şi unde râurile şi lacurile s-au format în adâncime. Aici, precipitaţiile sunt mai rare, iar solul rămas este superficial, roca este expusă, iar pădurea face loc unor zone de arbuşti pitici.

Civilizaţia maya a înflorit în zona imenselor ţinuturi joase, în regiunea calcaroasă care formează peninsula Petén-Yucatán, ce pătrunde în golful Mexic. Aici, clima este foarte caldă, iar în sud, extrem de umedă în timpul sezonului ploios, din mai până în octombrie. Regiunea de nord a peninsulei este mult mai uscată, populaţia maya trebuind să „excaveze şi să construiască mii de cisterne subterane, în formă de sticle (Coe, 2). Agricultura care s-a dezvoltat în aceste ţinuturi joase a pus şi ea probleme fiindcă s-a făcut în detrimentul pădurii, unde s-a aplicat tehnica „taie şi arde folosită astăzi în Amazon. Fiecare dintre zonele astfel curăţate era cultivată doar doi sau trei ani, preponderent cu porumb. Studii recente arată că metoda de curăţire a terenului era completată de un sistem de terase susţinute de blocuri de piatră. Se crede că porumbul era cultura dominantă, dar cu certitudine se cultiva şi o plantă numită ramón, cu denumirea latinească Brosimum alicastrum. Este posibil, însă, ca această ultimă cultură să fi fost păstrată doar pentru momente de criză. Către sfârşitul epocii clasice, se apreciază că agricultura maya era capabilă să susţină o populaţie de opt până la zece milioane de indivizi, un procent însemnat dintre aceştia nefiind fermieri, dar având cunoştinţele administrative şi practice care au stat la baza civilizaţiei lor. Deteriorarea pământului obţinut prin tăierea pădurilor şi, ca urmare, continua degradare a agriculturii ar putea reprezenta unul dintre motivele declinului rapid al civilizaţiei maya şi al misterioasei şi bruştei dispariţii a acesteia în secolul al