Crăciunul lui McNamara

Mamei mele

O cititoare constantă a cărților mele

PARTEA 1

Zăpada trosni sub tălpile de cauciuc al unor ghete, sunetul anunțând sosirea cuiva de după colț. Destul de curând, un cuplu de tineri, înlănțuiți unul de celălalt, păși pe strada prost luminată.

Bărbatul în jur de vreo treizeci de ani șoptea nimicuri dulci în urechile fetei, iar aceasta chicotea, flatată. Roșeața din obraji i se accentuă, iar ea își ridică ochii spre chipul lui pentru o clipă. După aceea, își ascunse fața în gulerul hainei lui, chicotind și mai mult.

Un surâs ironic, dar trist, se ridică în colțul buzelor bărbatului. Nu era el prea sigur că făcuse o alegere bună pentru a-și petrece acea seară. Dar, în fond, deja investise destui bani în acea întâlnire, așa că decise să nu abandoneze cursa înainte de a fi marcat.

Își aplecă fața peste cea a însoțitoarei sale, iar buzele lui îi găsiră gura rece. Nu îi păsă însă de aceasta. Nu se îndoia defel că ar fi fost capabil să o încălzească pe femeie curând dacă ar fi fost destul de convingător.

Bărbatul își adânci sărutul fără să se oprească în loc. tânăra femeie se întinse și se prinse de reverele hainei sale pentru a nu cădea pe trotuar.

Brusc, bărbatul se împiedică de ceva în calea sa. Cu un icnet, țopăi înainte, luând și fata cu el. Abia reuși să își regăsească echilibrul, iar mai apoi, în ultima secundă o trase și pe femeie după el pentru a o îndrepta. Cel puțin chicotelile încetaseră, se gândi el cu amărăciune când observă că însoțitoarea sa nu se pute opri din gâfâit, fiind încă în șoc.

— Ce s-a întâmplat, Brian? întrebă ea, apăsându-și mâna mică pe pieptul generos.

— Să fiu al naibii dacă știu, îi răspunse bărbatul, iar o încruntare îi apăru între sprâncene.

Cu întârziere, se gândi și el să se uite în spate pentru a vedea ce l-a determinat să își piardă echilibrul. O gheată singuratică zăcea pe caldarâm, doar parțial acoperită de zăpadă. Dând peste ea, Brian scuturase ceva din pudra albă. Bărbatul își strânse buzele într-un surâs uluit.

— M-am împiedicat în chestia aceea de acolo, îi arătă el, aplecându-și capul spre obiectul vinovat care se găsea în mijlocul drumului.

— Cine ar lăsa o gheată în drum? se miră tânăra femeie.

Brian o privi de parcă ar fi văzut-o pentru prima dată. El spera ca femeia să nu aștepte vreun răspuns din partea lui. În fond, nimeni nu îi ceruse lui opinia înainte de a lăsa gheata aceea acolo.

În ciuda acelei speranțe a sa, el observă în ochii ei că femeia se aștepta ca el să o lumineze în acea privință. Bărbatul își scutură capul  ușor. Asta și merita dacă se gândea să vâneze pe teritoriul unei generații atât de departe în urma generației sale.

— Hai să o luăm din loc, sugeră Brian. Probabil că ești deja înghețată, ghici el.  

Nu îi păsa lui prea mult de cat de bine îi era tinerei. Cu toate acestea, Brian își făcea griji pentru sănătatea sa mentală.

Bărbatul simțea cu tărie că întâlnirea lor a atins de mult data de expirare. Nu mai părea prea important să ajungă să o aibă în pat pe acea femeie. El se temea că aceasta i-ar pune Dumnezeu știe ce întrebare idioată exact în momentul culminant, astfel distrugându-i orice stare de bine.

Femeia