Pasageri

Marta Teodora Traleş

Pasageri

Copyright

Pasageri

COPYRIGHT 2020 Marta Teodora Traleş

COPYRIGHT 2020 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-222-0

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: edituraletras@piatadecarte.com.ro

contact@letras.ro

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii PASAGERI, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Pasageri

Copyright

Capitolul 1

Capitolul 2

Despre autor

Mulţumiri

Note

Volumul de faţă, intitulat provocator Pasageri, prin însăşi aspectul său amfibiu, aşază sub ochii curioşi ai cititorului o paletă variată de sentimente, de gânduri, de nelinişti existenţiale ascunse în sufletul şi în mintea unei adolescente problematizante, angajată pe drumul căutării sinelui, a înţelegerii propriei sale existenţe şi a lumii în care trăieşte şi pe care o „satelizează", demantelându-i tot angrenajul ei complex.

Ceea ce frapează e tocmai faptul că deşi autoarea, elevă în clasa a XI-a, o împătimită a ştiinţei pure, bine ancorată în spaţiul arid al matematicilor (pe terenul cărora a înregistrat an de an izbânzi notabile!), demonstrează că se poate instala cu uşurinţă şi cu autoritate în spaţiul literar pe care îl controlează nu doar prin sesnibilitate, candoare, siguranţă, cât mai ales prin forţa ei contemplativă, prin vigoarea reflexivă ce răzbat din fiecare pagină.

Cartea însăşi nu e altceva decât o lucidă disecare şi explorare a subiectivităţii, un exerciţiu de reformulare a unei substanţe psihice în continuă metamorfoză, o reuşită strădanie de a exersa scriitura analitică, introspectivă şi chiar intimă. Având o conştiinţă morală impecabilă, un acut spirit al analizei, tânăra autoare aflată la prima ei experienţă editorială (după o migăloasă muncă de pionierat solitar care îşi arată acum roadele!), oferă fiinţei disponibilitatea celor mai neaşteptate revelaţii şi problematizează pe teme dintre cele mai surprinzătoare. Înzestrată cu un perfect simţ al măsurii, ne plimbă prin colţurile tenebroase ale minţii umane; încearcă o varietate de trăiri şi de stări; îşi dezvăluie gândurile sau reacţiile intime; şochează prin sinceritatea notaţiilor, prin distilarea limbajului epurat de retorism, prin naturaleţea cu care se lasă pradă contemplării spectacolului lumii. Prin toate acestea, elimină riscul unui diagnostic valoric rezervat, probând talent literar, fineţe analitică, forţă creativă şi infirmând, o dată în plus, incompatibilitatea dintre ştiinţă şi artă.

Considerăm că o astfel de experienţă literară nu poate rămâne singulară şi nu poate avea caracter accidental. Cunoscând bagajul cultural impresionant, calitatea şi volumul lecturilor parcurse, amplitudinea zborului prin gând al tinerei autoare, continua ei mistuire internă, plăcerea pe care o încearcă în zona cunoaşterii, rafinamentul ei sufeltesc, îmi exprim convingerea că va „recidiva" şi, peste ani, o vom număra printre numele mari ale literaturii contemporane şi ale ştiinţei secolului XXI. Cu siguranţă numele Marta Teodora Traleş va deveni renume!

Prof. Tihomir Milin

Pentru D., L. şi P.

Capitolul 1

Eu-fără titlu

Cădere. Urmăresc o foaie în cădere. Aterizează dramatic lângă un morman dărâmat ce emană un aer de epopee neterminată. Ignor scena cu un puternic sentiment de deja vu. Îmi îndrept însă privirea spre o materie neagră nesigură. Emană un tumult intern, un vuiet surd ce răzbate de după nişte pereţi invizibili. Mă atrage. Mă apropii cu o siguranţă inexplicabilă. Parcă suntem doi străini, parcă ne cunoaştem din altă viaţă, şi totuşi parcă împărţim aceeaşi existenţă.

O veche pancartă încadrează materia neagră în tiparul neînţelesului: mintea. Mă înspăimântă puterea misterioasă şi greu de descris. Călătoreşte prin dimensiuni, prin trăiri, dar mai ales: prin mine. Pune stăpânire pe tot ce ştiam şi nu ştiam că există în trup, mă controlează. Mă supun inocent şi mă întreb unde mă duce. Se alimentează din lipsa mea de reacţie; intra în vârtejul de atomi, mă absoarbe: ne contopim. Observ atunci ordinea exagerată.

Nicio particulă nu iese din rând, totul e calculat până la ultima zecimală, până la infinit. Domneşte o nebunie aparte, o nebunie normală locului. Observ brusc răceala locului. Caut un sentiment, vreau o simţire. Sunt expulzată însă brusc din materia neagră, mă respinge ferm. Sunt aruncată spre mormanul renegat. Eu sunt cea in cădere acum.

Aterizez uşor pe mormanul dezordonat. Mă cuprinde un puternic sentiment de familiaritate. Văd şi foaia. O ridic din curiozitate. Sunt câteva rânduri greu de descifrat aruncate peste tot pe foaie. Parcă a fost victima unei furii ce s-a terminat în lacrimi. Foaia e vătămată de vârful unui creion apăsat prea tare, de câteva rupturi deloc superficiale, de câteva lacrimi la locul potrivit; dar mai ales de încărcătura de sentimente. Ridic privirea şi caut în jur din nou o pancartă. Nu