Noaptea întuneric din Viața lui Filip

Tragedie

A fost cândva o simplă familie din clasa de mijloc care locuia în mediul rural al municipiului Arcoverde cu numele de familie Andrade Correia. Familia era formată din cinci persoane: Filip Andrei, tatăl, Angelica, mama, Samantha, Constantin și Bartolomeu, copiii lor. Pentru o lungă perioadă de timp, au trăit în pace.

Filip a fost tatăl îndepărtat, prea atașat de muncă, care de obicei a acordat mai multă atenție soției și copiilor săi în weekend. A fost puțin, dar nimeni nu s-a plâns, pentru că era inevitabil.

Totul se petrecea în normalitate până în ziua fatală. Era la sfârșitul anului școlar, când toată familia s-a adunat, și-a făcut bagajele, s-a urcat în mașină și a pornit în weekend pentru a scăpa de monotonia vieții de zi cu zi.

Inițial, nu s-a întâmplat nimic neobișnuit. Traversau barierele autostrăzii Br 232 aglomerate și ajungeau în apropiere de Caruaru, la capătul unei curbe, au fost surprinși de o altă mașină care venea spre ei. Rezultat: Coliziune frontală, cu mașini care ies de pe banda principală.

Salvarea a venit rapid, toți au fost trimiși la spitalul din capitală cu ajutorul pompierilor tratați în stare de urgență când ajung acolo. S-au făcut eforturi inițiale pentru a le restabili starea de sănătate, iar unii au trebuit să fie trimiși la ATI.

În cadrul spitalului au trecut două zile și, din păcate, accidentul s-a soldat cu decese: Patru de la Familia Correia și un altul de la Familia Gouveia, ocupanți ai celuilalt vehicul. Dintre primii, singurul rămas a fost Filip. El încă nu știa, prin urmare, starea sa de sănătate a necesitat îngrijiri.

Puțin mai târziu, rănile se vindecau, iar când medicii și-au dat seama că este bine, i s-a spus vestea tristă că și-a pierdut întreaga familie în tragicul accident. Reacția a trecut de la șocul inițial la revoltă. Și acum? Ce ar face el?

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să colaboreze din toate punctele de vedere pentru o recuperare mai rapidă. Scopul a fost să scape de locul trist, macabru al spitalului.

Cu o săptămână de efort, el a fost eliberat în cele din urmă și primul lucru pe care l-a făcut a fost să cheme un taxi. A așteptat încă cincisprezece minute să ajungă șoferul, un baldachin albastru, iar la îmbarcare același lucru l-a întâmpinat pe șofer și i-a indicat destinația: Stația de autobuz. La semnalul său, mașina a plecat imediat și s-a confruntat cu un trafic intens a ajuns în cincisprezece minute la locația dorită. Filip a plătit biletul, și-a luat rămas bun și s-a dus la parter. El a condus la cabina unde a fost informat că următorul autobuz spre Arcoverde va ajunge într-o oră. Pentru a trece timpul, a traversat bulevardul, a luat suc cu pâine cu brânză în cantină și a mai avut timp să petreacă într-o mică librărie de unde și-a cumpărat revistele preferate. După aceea, a traversat bulevardul în direcția opusă și s-a întors la stația de autobuz. A cumpărat biletul și a mai așteptat ceva.

Sosind în autobuz cu destinația iubita sa Arcoverde, el nu a pierdut timpul, intrând imediat alegând unul dintre scaunele din față. El a așteptat un pic mai mult și apoi în cele din urmă acestea sunt oprite.

Acesta a fost începutul călătoriei înapoi. În timpul lungii călătorii, a avut timp să reflecteze asupra stării actuale, a luat o discuție cu vecinul fotoliului și a profitat de ocazie pentru a citi revistele pe care le cumpărase. Când se simțea obosit, a luat un pui de somn.

Trei ore mai târziu, s-a trezit cu denivelările mașinii și și-a dat seama că se afla în apropierea pământului său, iubitul Arcoverde din atâtea povești. Câteva momente mai târziu, ține valiza, bate în cabina șoferului și cere să oprească. Șoferul se supune stațiilor de autobuz și în cele din urmă coboară, spre locul său (cincisprezece metri), în apropiere de Satul Caraibelor. Ținând ceea ce a mai rămas din valize, este nevoie de încă cincisprezece minute pentru a ajunge la casa lui, iar când ajunge, cade epuizat pe pat. Încerca să doarmă pentru a-și ușura mintea zbuciumată și se ridica zilele trecute doar pentru a da o soartă vieții sale sărace.

Partea I - Acasă

Noaptea întuneric din viața lui Filip

Este zori. Filip se trezește, se scaldă, schimbă pânza, pregătește și mănâncă micul dejun (pâine cu ouă), se spală pe dinți și pleacă spre orașul în care urma să-și îndeplinească funcția publică. Funcția sa de auditor fiscal al fermei de stat, de înaltă ierarhie și remunerare, rodul eforturilor sale de concurență.

În douăzeci de minute", cu mașina, ajunge la locul său de muncă, stâlpul fermei de stat din Arcoverde, o clădire mare, cu două etaje. După ce trece de poarta de intrare, trece printr-un coridor și o altă ușă, iar apoi are acces la holul principal unde se află grupurile de lucru. Își salută cu blândețe colegii și este mângâiat de faptul tragediei. Îi mulțumește și începe să trudească. Mai mult, el a petrecut aproximativ opt ore la fața locului și în afara lucrului cu tovarășii și, la rândul său, nu a avut loc nicio anomalie. Când își termină sarcinile, își ia la revedere că face același traseu în sens invers, merge dincolo de poarta de intrare-ieșire și se duce la mașina parcată pe strada vecină. Când a ajuns, s-a așezat în scaunul său, a pornit aprinderea și apoi a început să rezolve niște meserii în așteptare și apoi a plecat. El ia bulevardul principal din centrul orașului, merge la cartierul bun si câteva momente mai târziu are acces la autostrada BR 232.

Cu viteză moderată, este nevoie de doar cincisprezece minute pentru a ajunge acasă. Ține mașina în garaj, se apropie