Ai grija de viata, de tine, de ceilalti si de natura

EDITORI:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

director editorial:

Magdalena Mărculescu

REDACTARE:

Manuela Sofia Nicolae

ilustrație copertă: ©Getty Images

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Crenguța Rontea

CORECTURĂ:

Dana Anghelescu

Dușa Udrea-Boborel

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Copyright © L’Iconoclaste, Paris, 2019

Titlul original: Prendre soin de la vie

Autori: Christophe André, Gauthier Chapelle, Alexandre Jollien, Ilios Kotsou, Steven Laureys, Caroline Lesire, Matthieu Ricard, Luc Schuiten, Rebecca Shankland, Suzanne Tartière

Copyright © Editura Trei, 2022 pentru prezenta ediţie

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-1464-1

ISBN (epub): 9786064016966

În cinstea vieții,

în cinstea celor care o poartă în pântece,

a celor care au grijă de ea,

în cinstea copiilor, viitorul nostru,

a străbunilor, memoria noastră,

în cinstea animalelor, atât de apropiate,

a plantelor, atât de fascinante

și în cinstea planetei, casa noastră comună.

„Să fii viu în acest frumos univers autoorganizat, să poți participa la dansul vieții cu simțurile ca să o percepi, cu plămânii ca să o respiri, cu trupul ca să te hrănești cu ea, toate acestea sunt un miracol mai presus de cuvinte."

JOANNA MACY

Introducere

Când ne gândim la viață, ni se ivesc în minte felurite imagini: un copil care vine pe lume, un mânz care zburdă pe o pajiște, ciclul anotimpurilor. Auzim bătăile inimii și cântecul păsărilor. Ne gândim cu admirație la arborii care își trag puterea din pământ și cresc hotărât spre cer. Vedem valurile care se sparg neostenit de țărm sau, poate, ne uităm fascinați la bolta înstelată. Nenumăratele manifestări ale vieții din noi și din jurul nostru sunt, toate, o sursă de bucurie și de continuă mirare și încântare.

Din punct de vedere biologic, psihologic, filosofic și spiritual, viața este un fenomen fascinant. Știm astăzi că cel puțin jumătate dintre miliardele de celule din corpul nostru aparțin și fungilor, virușilor, bacteriilor, altora ca „noi". Aerul care hrănește prin intermediul respirației celulele noastre de ființe vii și trăitoare a trecut, înainte de a ajunge la noi, prin nenumărate alte ființe umane pe care le-a hrănit. Tot el a făurit copacii și florile, și a ținut în viață animalele terestre și marine.

Dar viața este și un fenomen vulnerabil. S-au publicat — și se publică încă săptămânal — nenumărate studii științifice, fie pe tema schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității, fie pe cea a epuizării resurselor și a poluării ecosistemelor. Trebuie să admitem că ne-am extins amprenta ecologică peste tot și că suntem pe cale de a modifica în profunzime echilibrele existente de sute și mii de ani.

În 1968, chiar în Ajunul Crăciunului, astronauții americani, care se aflau pe orbită în jurul Lunii, au făcut o fotografie emblematică (căreia i se spune în engleză Earthrise și în română Răsărit de Pământ). Pentru foarte mulți dintre noi, această imagine a casei noastre comune văzute din spațiu — care pentru noi este simbolul locului nostru în Univers — a fost ca un semnal de trezire: din acea clipă, Terra a devenit mai mult decât pământul de sub picioare; a devenit o planetă albastră, atât de minunată, dar și atât de fragilă în spațiul acela fără de sfârșit.

Iată de ce trebuie să avem grijă de ea, ca de bunul nostru cel mai de preț. Să avem grijă de planeta noastră. Să avem grijă de viața din noi, de sănătatea noastră, desigur, dar și de ecosistemul nostru emoțional, atât de des amenințat de tot mai multe solicitări din exterior (ecrane, publicitate, rețele sociale). Să avem grijă și de viața din jurul nostru, de cei care ne sunt apropiați, de natura care ne înconjoară și în care suntem o simplă verigă.

Dar cum să facem, ce să facem? Ce alte modalități noi de a ne raporta la lume ar trebui să inventăm? Iată câteva întrebări la care vom încerca să găsim răspunsuri în această carte.

Vom afla, de exemplu, că, dacă noi locuim în natură, la rândul ei, și ea locuiește efectiv în noi. A avea grijă de sine, de ceilalți și de Terra nu sunt acțiuni separate. Pentru că suntem legați unii de alții și facem parte din natură, a proteja una dintre aceste dimensiuni este echivalent cu a le întări pe celelalte două. Și invers, izolarea noastră va afecta întregul sistem. Sănătatea noastră, a celorlalți, a planetei noastre sunt legate indisolubil.

Această invitație de a avea grijă de lumea viului în întregul său — un tot unitar și interconectat — poate părea cam prea vastă: când luăm o hotărâre prea ambițioasă sau când ne stabilim un obiectiv prea înalt, riscăm să ne descurajăm pe parcurs, să nu mergem până la capăt și să revenim la vechile obișnuințe. E mai simplu să închidem ochii. Cu toate acestea, există oameni care se mobilizează în toate domeniile și vedem în acest sens, peste tot, inițiative individuale sau colective. Efortul nu este neapărat o corvoadă, se poate face și „cu voioșie", după cum spune Alexandre Jollien. Avem de unde să ne inspirăm, ca să ne susținem reciproc, să ne ajutăm unii pe alții.

În această carte transdisciplinară, nume recunoscute din domeniile neuroștiințelor, meditației, ecologiei, filosofiei și arhitecturii ne propun să explorăm lumea viului, ca să ne minunăm de multiplele sale fațete, dar și ca să îi percepem fragilitatea și să ne dăm seama că este nevoie să avem grijă de tot ce este viu.

Veți descoperi în acest volum câteva invitații spre alte abordări, spre alte moduri de a gândi, de a întreține legătura cu viața și, evident, de a avea grijă de ea; de viața din noi și de cea din jurul nostru. Sperăm că aceste invitații vă vor inspira și vă vor îndemna să vă puneți noi întrebări. Veți primi îndrumări prin intermediul unor fragmente inspiratoare, al unor relatări personale, al unor cercetări și exerciții practice, pe care le veți găsi în paginile următoare. În zilele noastre, există două abordări novatoare care sunt adevărate surse de inspirație:

• Mai întâi este conceptul de care, de sorginte anglofonă, pe care îl putem defini — conform sensului său literal din engleză — ca îngrijire, dar și ca solicitudine sau grijă — preocupare pentru celălalt; este un concept care propulsează valori precum responsabilitatea și solidaritatea.

• Urmează apoi ecopsihologia, această zonă de cercetare și acțiune aflată la intersecția dintre ecologie și psihologie, o zonă care analizează relațiile dintre oameni și mediul lor, și care vizează să le facă mai armonioase.

***

Capitolele din carte vă vor oferi o imagine de ansamblu asupra diverselor modalități de „a avea grijă" de viață, în deplină coerență cu viul din noi și din jurul nostru.

Capitolul 1 — scris de Caroline Lesire, Christophe André și Ilios Kotsou — explorează cele trei mari fațete ale actului de „a avea grijă: de sine, de ceilalți, de Terra. Capitolul 2, scris de Gauthier Chapelle, ne reamintește că întrajutorarea este una dintre legile majore ale naturii. În capitolul 3, filosoful Alexandre Jollien ne îndrumă pe calea „marii sănătăți, cea care ne ajută să intrăm în miezul greutăților pe care le întâmpinăm în viață și al suferințelor prin care trecem. În capitolul 4, neurologul Steven Laureys ne propune să ne explorăm conștiința și trece în revistă câteva dintre efectele benefice ale meditației asupra creierului. În capitolul 5, Matthieu Ricard ne arată că aceia care se îngrijesc de viața lor spirituală devin oameni mai buni. Capitolul 6, pe care îl parcurgem alături de Rebecca Shankland, ne demonstrează că recunoștința are puterea de a ne spori starea de bine și de a ne îmbunătăți relațiile cu ceilalți. În capitolul 7, îl urmărim pe Luc Schuiten, un vizionar al orașului de mâine, cu o arhitectură pusă în slujba viului. În capitolul 8, Suzanne Tartière, medic anestezist la serviciile de asistență medicală de urgență Samu din Paris, ne incită să avem grijă de cei mai în vârstă decât noi. În sfârșit, capitolul 9 (final) dă, din nou, cuvântul lui Caroline Lesire, Ilios Kotsou și Christophe André, pentru a sublinia încă o dată că legăturile cu Viul și încântarea față de acest miracol sunt cel mai bun îndemn să trecem la acțiune în slujba tuturor făpturilor vii.

În paginile acestei cărți veți întâlni și relatările-confesiuni ale multor specialiști care ne vorbesc despre experiențele prin care au trecut muncind în slujba vieții; ne vom întâlni cu autorul și psihiatrul practicant de meditație Edel Maex, unul dintre camarazii noștri mai vechi, cu Jean-Luc Daub și cu povestea refugiului pe care l-a făcut pentru animalele salvate din abatoare, cu Latifa Ibn Ziaten și cu asociația ei pentru tineret și pace, cu Ève Ricard, a cărei legătură cu boala ne învață multe despre viață, și, în sfârșit, cu pediatra Bernadette Lavollay, care se preocupă de schimbarea condițiilor în care vin copiii pe lume. Prin această carte, sperăm să vă dăm un elan interior să treceți la acțiune în slujba unei lumi care să aibă grijă de viață și de toate dimensiunile ei.

1

Ce înseamnă să ai grijă de viață?

Caroline Lesire, Christophe André și Ilios Kotsou

CHRISTOPHE ANDRÉ ESTE PSIHIATRU ȘI UN AUTOR PROLIFIC, CAROLINE LESIRE A ABSOLVIT ȘTIINȚE POLITICE ȘI ESTE ACTIVISTĂ ȘI INSTRUCTOR DE MINDFULNESS, IAR ILIOS KOTSOU ESTE DOCTOR ÎN PSIHOLOGIE, CERCETĂTOR ȘI AUTOR.

Coabităm pe o planetă fascinantă, în care viul se manifestă în nenumărate forme. Dar oare noi, oamenii, cum ne manifestăm prezența în această lume? De cele mai multe ori ne folosim de ea, o utilizăm, respectiv o exploatăm, după cum se va vedea în acest capitol. Și totuși există și o altă modalitate de a trăi în această lume. Cu toții am trecut prin momente de încântare, în care am simțit că suntem conectați, momente în care am simțit o intensă stare de bine, în care am simțit că avem tot ceea ce îi trebuie unei ființe vii: o legătură cu alte ființe pe care le iubim, o conexiune cu Viul, cu tot ceea ce este în viață și poate o legătură cu ceva ce este mai presus de noi și mai măreț. Sunt niște clipe de vis în care simțim că avem, fiecare, locul nostru în lume și în care devenim conștienți de complexitatea și de frumusețea ei.

Cum să-i facem și pe ceilalți să dorească să păstreze acest miracol? Cum să facem să trăim mai bine la un loc, fără să lăsăm pe nimeni pe dinafară? Și, în mod concret, ce relație să stabilim între legătura cu noi înșine, cu ceilalți și cu lumea în care trăim? Acestea sunt câteva dintre direcțiile pe care vă propunem să le explorăm împreună; nu vrem să impunem nimic, dorim doar să vă prezentăm câteva idei și să vă ajutăm să vă făuriți propriul mod de a trece la acțiune.

Cele trei dimensiuni ale grijii față de tot ce este viu

Grija față de viață are mai multe dimensiuni:

• Prima se referă la noi ca indivizi. În ciuda acestei formulări care ar putea părea nombrilistă, grija față de sine este — de cele mai multe ori — o primă etapă în implicarea noastră în slujba celor apropiați și a tot ceea ce ne înconjoară. Iar această grijă față de noi înșine se referă atât la corpul, cât și la mintea noastră. Când suferim, când întreținem în noi dezechilibre, riscăm să ne reducem universul mental la un nucleu dureros. După cum ne explică Alexandre Jollien în capitolul 5, suferința ne determină să ne închidem în noi. Deci nu este deloc deplasat să ne ocupăm de noi, ba chiar dimpotrivă.

• A doua dimensiune presupune grija față de ceilalți: față de cei apropiați mai întâi — de familie, de „tribul" nostru —, dar și față de toate grupurile umane în care evoluăm. Și, dincolo de grupurile de apartenență, să ai grijă de viață înseamnă și să ai grijă de cei vulnerabili, de cei mai fragili, de cei excluși de societate. Înseamnă să acționezi pentru o societate mai incluzivă, mai dreaptă și mai tolerantă.

• În sfârșit, cum să nu-i cuprindem în preocupările noastre grijulii și pe „ceilalți nonumani", după cum le spune militanta ecologistă Joanna Macy animalelor, vegetalelor, tuturor formelor de viață de pe frumoasa și unica noastră planetă?

Ecologia interioară: grija față de sine

Cele mai multe culturi ne îndeamnă să avem grijă de noi înșine; acest fapt este mai evident la culturile tradiționale budiste sau hinduse, dar se regăsește și în îndemnul socratic „Cunoaște-te pe tine însuți", îndemn care ne incită să ne observăm mai bine, ca să ne putem îngriji mai bine de casa noastră interioară. Fiecare dintre noi este un microcosmos, aflat în legătură cu macrocosmosul, iar aceste două dimensiuni se influențează reciproc.

De multe ori, duritatea pe care o manifestăm față de ceilalți și față de Terra își găsește perechea în asprimea cu care ne tratăm pe noi înșine. Deci, atâta vreme cât nu ne vom fi împăcat cu noi înșine, nu vom fi în stare să aducem pacea în lume¹. Etty Hillesum evidențiază exact acest aspect când ne spune: „Singura noastră obligație morală este să creăm în noi înșine luminișuri mari de pace și să le tot lărgim, din aproape în aproape, până când această pace va iradia spre ceilalți. Și cu cât va fi mai multă pace în oameni, cu atât va fi mai multă pace în această lume în continuă