Discover millions of ebooks, audiobooks, and so much more with a free trial

Only $11.99/month after trial. Cancel anytime.

Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță
Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță
Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță
Ebook277 pages4 hours

Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță

Rating: 0 out of 5 stars

()

Read preview

About this ebook

Cartea încearcă să pună în lumină adevărata semnificație a noțiunii de sabat, semnificație pe care a intenționat-o Dumnezeu încă de la actul creației omului ("sabatul ca "amintire"). În carte sabatul este privit ca fiind, în primul rând, "o stare", înainte de a fi "o zi", demonstrându-se că adevăratul sabat se obține doar prin iertarea lui Cristos (sabatul "prezent") și va fi gustat deplin de către om, abia la învierea trupului, în Împărăția lui Cristos (sabatul "speranța"). Sabatul, asemeni tăierii împrejur în carne, (celalalt "semn" al legământului mozaic), și-a împlinit scopul didactic, ambele "semne" transferându-se în inima omului născut din nou.

LanguageRomână
PublisherEzechel Suciu
Release dateJan 12, 2023
ISBN9798215799772
Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță

Related to Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță

Related ebooks

Christianity For You

View More

Reviews for Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță

Rating: 0 out of 5 stars
0 ratings

0 ratings0 reviews

What did you think?

Tap to rate

Review must be at least 10 words

    Book preview

    Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță - Ezechel Suciu

    Drepturi de autor

    © 2022 Ezechel Suciu

    Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nicio formă, prin niciun mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordul prealabil, în scris, al autorului.

    EZECHEL SUCIU

    Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță

    O călătorie de la sabatul Domnului, prin cel al Legii, la sabatul lui Isus, spre cel al Împărăției

    Ediția a II-a

    Ediție îngrijită de Constantin Moisa (București) și Silviu Neagu (Seattle, SUA)

    Lectori: Mihai Dumitrașcu (Galați) și Dianne Bailey (Adelaide, Australia)

    Coperta: Levi Sanciuc (San Antonio, SUA)

    Editura RISOPRINT

    San Antonio, Texas, SUA • 2022

    Câteva din întrebările la care această carte încearcă să dea un răspuns

    „S-a odihnit" Dumnezeu o singură dată (în sabatul de la sfârșitul actului Creator)?

    Este sabatul din Geneza 2 o zi foarte ciudată în care Se odihnește doar Dumnezeu care nu obosește și Adam care nu lucrase nimic?

    De ce sabatul săptămânii Creației e singura zi din cele șapte nemarcată de „o seară și o dimineață"?

    Există vreo dovadă biblică că Domnul a poruncit sabatul înainte de Moise și după Isus?

    Este păcatul singurul lucru care Îl „obosește pe Domnul și iertarea „odihna și bucuria Lui?

    Ce cuprinde oare expresia „toată lucrarea de care S-a „odihnit Domnul în primul sabat?

    E corectă afirmația: Dumnezeu S-a „odihnit dintotdeauna la „umbra crucii lui Cristos?

    Este oare odihna lumii spirituale identică cu odihna lumii materiale?

    Cu cât timp înainte de legiferarea sabatului au început evreii să-l practice?

    Au cunoscut sfinții de dinainte de Moise, precum Iov sau Avraam, sabatul sau doar legile morale și unele legi ceremoniale?

    Este legea sabatului mozaic o lege morală sau doar un semn și o lege ceremonială?

    Este legea sabatului o lege mai mică decât legea ceremonială a tăierii împrejur?

    Este legea sabatului o lege veșnică sau temporară precum au fost unele legi „veșnice" mozaice?

    Isus a dezlegatsabatul de „legăturile" adăugate de rabini sau de rigorile Legii lui Moise?

    Este corectă afirmația: Iertarea aduce Odihna (sabatul) dar Odihna (sabatul) nu aduce Iertarea?

    Este Evanghelia lui Pavel puțin diferită de Evanghelia lui Isus?

    A fost dat sabatul-umbră doar evreilor iar sabatul-iertării tuturor oamenilor?

    Este întoarcerea la umbră, după ce a venit trupul (Cristos), o cădere din har, o despărțire de Cristos?

    Este sabatul doar un timp (o zi de sărbătoare) sau mai degrabă o stare (nevinovăția) și un loc (Edenul) de părtășie perfectă cu Dumnezeu?

    Etc.

    Cercetați toate lucrurile și luați ce este bun!

    Adevărul vă va face liberi!

    Prefața editorului

    Cartea pastorul Ezechel Suciu, nu reprezintă o polemică asupra Legii lui Moise în general și a sabatului în special, ci o necesară și binevenită pledoarie pentru Cel despre care el ar putea afirma împreună cu Andrei, fratele lui Simon Petru: Noi L-am găsit pe Mesia (care, tălmăcit, înseamnă Cristos) (Ioan 1:41). Sau împreună cu Filip, un consătean al lui Andrei și Simon Petru, care în ziua următoare avea să-i declare viitorului apostol Natanael: Noi L-am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, și proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. (Ioan 1:45).

    (Notă. Drept consecință a pregătirii mele filologice, precizez aici că eu optez pentru arhaicul grup de cuvinte: a prooroci, prooroc, proorocie etc., pe care le prefer traducerilor moderne care au eliminat un o, luând ca punct de plecare termenul slav proroku. De ce n-au făcut la fel cu Avraam, Isaac, Aaron? Etimologia cuvintelor cu pricina mă duce la grecescul proorao = a vedea mai dinainte.

    Ori, proorocii inspirați de Duhul proorociei au văzut mai dinainte patimile Domnului Isus Cristos și slava de care aveau să fie ele urmate. Cf. 1 Petru 1:10-11).

    Pastorul Ezechel Suciu L-a găsit pe Domnul păcii, astfel că în cartea de față, el se face ecoul unei minunate profeții a evanghelistului Vechiului Testament, care a scris: Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii." El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oștirilor. (Isaia 9:6-7).

    În acordurile și armonia acestei Împărății, cu sabatul odihnei desăvârșite, își încheie autorul demersul său, cu puterea unui predicator plin de Duhul Sfânt și cu priceperea unui păstor experimentat, într-o viață întreagă de slujire, mai ales a Diasporei române din Statele Unite.

    Cel mai potrivit simbol, cred eu, pentru Bisericile Penticostale, este flacăra de la Rusalii, deoarece sub asemănarea unor limbi de foc a coborât Duhul Sfânt peste primii creștini.

    Și în inima bunului și vechiului meu prieten Ezechel, alcătuind cartea de față cu multă migală și studiu amplu și bine argumentat, a ars același foc al Duhului Sfânt referitor la care profetul Ieremia a scris următoarele: Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui!", iată că în inima mea este ca un foc mistuitor închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. (Ieremia 20:9).

    Deoarece agenda mea editorială foarte încărcată și activitatea de pastor itinerant foarte intensă m-au determinat să amân primirea manuscrisului său, atunci când, după vindecarea mea miraculoasă de Covid, i-am spus că a venit vremea cărții sale, pastorul Ezechel Suciu mi-a scris ceva care, cred eu, merită a fi dat publicității:

    Bunul meu frate și prieten Ticu,

    Sunt așa de bucuros că Domnul mi-a ascultat ruga și după o trecere prin Valea Umbrei Morții, Bunul Dumnezeu, v-a ridicat să mai ajutați pe sfinți când sunt în nevoie.

    Vin deci cu nevoia mea de a vă ruga să „șlefuiți și această a șasea carte scrisă de mine în vremea unui „sabat forțat, prilejuit de ciuma numită „Covid-19. (Am scris, însă, nu despre acest „sabat al pandemiei, ci despre acel tainic și minunat sabat divin coborât din Cer, ca să ne ducă la Cer, prin crucea lui Cristos aducătoare a adevăratei odihne de tip divin).

    Subiectul fiind unul foarte sensibil, mă rog lui Dumnezeu să vă dea puterea și măiestria Duhului de pricepere și înțelepciune divină pentru reușita fățuirii acestui mic ghem de frământării ale bătrâneții mele care tânjește la Sabatul de la urmă.

    Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

    Ezechel Suciu, trudind a lăsa în urmă „cuvinte în slujba Cuvântului".

    Și afirm, cu deplină convingere, că prietenul meu și-a dus până la capăt demersul său, sub călăuzirea Duhului Sfânt despre care Mântuitorul le-a spus apostolilor: Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi. (Ioan 16:13-14)

    Și astfel pastorul Ezechel Suciu, cel căruia Duhul lui Dumnezeu i-a marcat deopotrivă slujirea și scrisul, și pe care l-a inspirat și i-a condus mintea și mâna a reușit să arate, cu putere și precizie spre Acela care a strigat odinioară, și continuă s-o facă și în zilele noastre, poate chiar mai mult ca oricând: Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară. (Matei 11:28-30)

    Aș mai adăuga aici și următorul fapt: deoarece scrierea de față are o orientare profund cristică și cristocentrică, autorul face ca toate căile, de la un capăt la altul al istoriei trecute și viitoare, să conducă spre Golgota, unde Mielul lui Dumnezeu, prin jertfa Sa ispășitoare, a ridicat păcatul omenirii și, împlinind toate umbrele Vechiului Așezământ, continuă să strângă sub umbra aripilor Sale pe orice credincios sincer și serios care, caută din toată inima adevărata odihnă, nu numai a trupului, ci a întregii sale personalități.

    Nu cred că aș greși spunând că și scrierea de față poate fi privită ca niște aripi de porumbel după care suspina psalmistul David (Psalmul 55:6) și care pot duce pe cititorul cu frică de Dumnezeu, care va citi această scriere fără prejudecăți, la sursa odihnei dumnezeiești, greu de evaluat, dar foarte ușor de experimentat.

    În orice caz, după ce abordează tema pe care și-a propus-o, cu lux de amănunte și o argumentează cu o mulțime de dovezi îmbibate de slovele Scripturii, prietenul meu trece foarte repede peste săptămâna judecăților și pedepselor apocaliptice aplicate omenirii aflate sub domnia lui Anticrist; ba nu se oprește nici asupra cetății Noului Ierusalim care, pogorându-se de la Dumnezeu va fi reședința Bisericii lui Cristos, soția Mielului (Apocalipsa 21:10-24), ci el își vede liniștit de drumul său și face apoi să se audă ecourile mărețe și mișcătoare ale Împărăției mileniale. Un tribut de adorare adus Domnului domnilor și Împăratului împăraților!

    În ceea ce privește stilul său original, fratele Ezechel recurge uneori la fraze ample, marcate de paranteze, precizări și adaosuri care i se par justificate, ceea ce corespunde strădaniei unui narator care vorbește pe nerăsuflate despre lucrurile care îi stau pe inimă.

    Aproape că el ar putea zice împreună cu tânărul Elihu, unul dintre prietenii neprihănitului Iov: Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu; lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca niște burdufuri noi, gata să plesnească. Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele și voi răspunde. Nu voi căuta la înfățișare, nu voi linguși pe nimeni; căci nu știu să lingușesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu. (Iov 32:18-22)

    Cât privește metoda sa didactică, este de apreciat prezența la sfârșitul meditațiilor a unei liste cu întrebări clare și concrete, menite să-și provoace cititorii să gândească și astfel să înrădăcineze în mintea lor adevărurile Scripturii. Căci la mărturiile extrabiblice, autorul apelează doar în cazuri extreme, fără să le pună pe picior de egalitate cu ceea ce este scris, dorința lui fierbinte fiind ca nici unul dintre cititorii lui să nu se abată de la slova, și mai ales de la spiritul Scripturii.

    Așa că dacă, unindu-mă cu autorul acestei cărți, am proclamat în permanență: Sola Scriptura, acum fac la fel, strigând cu toată puterea și bucuria: Soli Deo Gloria!

    Pastor Constantin (Ticu) Moisa, consilier editorial București, Mai 2021

    Prefața lectorului

    Vreme de secole, sabatul a stârnit polemici în lumea credincioșilor și continuă și astăzi să creeze pasiuni și argumentări, pe alocuri cu amplitudini semnificative, care nu de puține ori, reușesc să împartă lumea creștină în tabere antagoniste. Iudaizatorii din creștinismul timpuriu vor excela să comunice cu multă persuasiune faptul că pentru a fi un urmaș al Domnului Isus presupune ca întâi să devii evreu, să ți legea Vechiului Testament, la care să adaugi credința în Isus Cristos. Deși vremurile s-au schimbat, contextul cultural religios de asemenea, disputa cu privire la ținerea sabatului continuă să aducă în sânul creștinismului multă confuzie, mai ales pentru cei imaturi spiritual, cei ce nu și-au făcut timp să-și pună întrebări grele, și nu au aprofundat studiul Scripturii pentru a-și însuși viziunea biblică cu privire la această temă.

    Fundamentată pe revelația scrisă, Biblia, cartea „Sabatul - Amintire, Prezență și Speranță", este o reevaluare a sabatului, având o perspectivă largă asupra rolului pe rare îl joacă aceasta zi în planul lui Dumnezeu și în practica credincioșilor de-a lungul timpului. Autorul pornește din antichitate, de la perioada pre Lege, apoi ne face cunoștință cu așezarea acestei zile speciale în legea mozaică, în practica lui Isus Cristos, după care ne prezintă sabatul în învățătura apostolului Pavel și sfârșește cu „Împărăția finală a lui Dumnezeu care nu este altceva decât un Sabat Veșnic".

    Apreciez faptul că pastorul Ezechel Suciu, alege să trateze, pe lângă alte subiecte dificile, de data aceasta pe cel al sabatului. Abordarea sa, lipsită de incisivitatea specifică celor ce iubesc polemica, ne ajută să înțelegem semnificația sabatului de-a lungul istoriei biblice cu aplicații pentru trăirea creștină de zi cu zi. În general cam toți credincioșii consideră principiul sabatic biblic și necesar, dar accentul asupra unei zile anume, continuă să ridice bariere ce fac ireconciliabilă viețuirea în armonie a celor ce în mod sincer aleg să trăiască pentru Cristos.

    Suntem copleșiți atunci când realizăm planul divin revelat progresiv umanității, care pe lângă alte elemente semnificative, va așeza sabatul într-un loc central al vieții de credință și ca multe alte elemente ale Vechiului Legământ va fi parte din umbra lucrurilor viitoare. Autorul epistolei către Evrei va sublinia adevărata noastră odihnă care este în Cristos Isus. Așa se face că cel ce ajunge la libertatea pe care o dă Mântuitorul prin har se va putea bucura chiar și atunci când „Unul socotește o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face…" (Romani 14:5-6).

    Îmi doresc ca acei ce se vor apleca asupra acestei cărți, să ajungă să experimenteze adevărata libertate în Cristos, care să ajute la maturizarea lor în credință și astfel convinși că toate zilele sunt la fel de sfinte să îi închine lui Dumnezeu fiecare zi. Și fără să disprețuiască pe cel ce pune un accent special pe o anumită zi din săptămână, să ajungă să facă totul ca pe un act de închinare pentru Cel ce este Domn peste toate, chiar și Domn al sabatului.

    Mihai Dumitrașcu – Pastor al Bisericii Creștine „Emanuel" Galați, Iunie 2021

    Mulțumiri

    Mulțumesc bunului Dumnezeu care m-a inspirat și m-a protejat ca să pot scrie această carte, în cea mai mare parte a ei, tocmai în vremea grea a pandemiei Covid-19, pe când mă aflam în ostrovul Oahu, din arhipelagul Hawaiian, în perioada slujirii Bisericii Române din Honolulu.

    Mulțumesc apoi…

    Bisericii Betania din Honolulu, Hawaii, pentru că mi-a oferit cadrul unde să lucrez și să împărtășesc cu toți membrii adunării, aceste meditații pe subiectul sabatului biblic.

    Bisericii Betania din San Antonio pentru deschiderea ei de a prezența subiectul și în cadrul adunării în sărbătoare a sfinților din mai multe adunări de părtășie de duminica dimineața. Am reușit astfel să reiau și să îmbunătățesc cât am putut meditațiile acestei cărți.

    Familiei: soției Iuliana, celor șase copii ai noștri și tuturor ginerilor, nurorilor, nepoților și nepoatelor, care m-au înconjurat cu dragoste și înțelegere în acest timp de efort.

    Pastorului Ioan Petric din Gherla cu care am avut discuții pe subiect, în Honolulu, încurajându-mă în mai multe ocazii să continui să scriu și mai ales să public această carte.

    Vechiului meu prieten și colaborator, Zaharia Bica, pentru contra-argumentele oferite în dezbaterea discutatului și disputatului subiect pe care îl abordez, încercându-mi astfel abilitățile argumentative.

    Bunului și vechiului meu prieten, sponsor al celor mai multe din cheltuielile legate de tipărirea cărților mele, pastorul și antreprenorul Nicu Chiorean din arealul Clujului meu mult iubit.

    Priceputului pastor, poet și editor, Constantin (Ticu) Moisa, pentru bunăvoința și destoinicia cu care „a șlefuit" și această carte a unui mai puțin priceput în ale artei scrisului.

    Tânărului meu prieten, pastorului Silviu Neagu, pentru că a sacrificat din orele de odihnă citind manuscrisul acestei cărți și corectând anumite neajunsuri editoriale ale ei.

    Mai vechiului meu prieten, pastorului Mihai Dumitrașcu, care deși era și el supra aglomerat cu munca, a avut bunăvoința să citească manuscrisul și să scrie un cuvânt de apreciere privind această carte.

    Bunului meu prieten și frate în Cristos, arhitectul Levi Sanciuc, pentru coperta cărții, o compoziție care reușește să exprime esența demersului de față.

    Unor autori și predicatori sabatiști care prin cărțile sau prelegerile lor m-au provocat și m-au ajutat „să mă pun în papucii lor și astfel să văd subiectul și din „partea cealaltă

    Nu în ultimul rând, mulțumesc și acelor frați și surori care mi-au scris, întărindu-mi încredințarea că subiectul vine de Sus, pentru că mesajele acestor meditații - mărturiseau ei - le-a adus și lor pace și odihnă ca și cea de sabat, în inimile lor.

    Autorul

    Octombrie 2022, San Antonio, Texas

    Cuvânt înainte

    Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi. (Ioan 8:32)

    Nu mi-am închipuit vreodată că voi fi determinat să scriu o carte despre acest subiect mult disputat și discutat în lumea teologică, dar un imbold lăuntric nu mi-a dat pace. Așa că am găsit cu cale să caut mai multă lumină și „odihnă" asupra subiectului, în primul rând, pentru mine și cei apropiați mie, cât și pentru toți frații mei, sinceri căutători ai adevărului divin. Desigur, vorba marelui matematician Grigore Moisil: Eu sunt omul care demonstrez, nu conving! Și în cazul demersului de față convingerea va fi (dacă va fi!), rezultatul conlucrării cititorului cu Scripturile și cu Duhul Sfânt, Autorul lor. Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu (2 Samuel 22:29).

    Majoritatea creștinilor nu au o problemă cu acest subiect, fie că nu sunt confruntați cu el și nu își pun întrebări asupra lui, fie că au încredere oarbă în ce li s-a spus de către mai marii grupării sau cultului religios căruia aparțin, sau lipsindu-le poate interesul, curajul și cunoștințele necesare clarificării lui. Așa se face că majoritatea creștinătății a adoptat tacit una dintre cele trei practici: (1) ziua de sabat (odihnă) duminica, (2) ziua de sabat (odihnă) sâmbăta, conform tradiției evreiești și (3) toate zilele tratate la fel, odihnindu-se când pot sau când decid ei, nepracticând sabatul. Această diversitate de stil de viață nu ar fi ultima tragedie, dacă membrii acestor categorii de credincioși, nu s-ar certa adesea între ei, care mai de care considerându-se superiori sau mai spirituali decât cei diferiți de ei.

    Noțiunea de sabat este folosită de vreo 80 de ori în Vechiul Testament și de vreo 56 de ori în Noul Testament (traducerea Dumitru Cornilescu). Având în vedere că Noul Testament reprezintă o treime din conținutul Scripturii, procentual, cuvântul sabat este folosit de mai multe ori în Noul Testament. Ca urmare a acestui fapt preocuparea creștinilor pentru un astfel de subiect, este cu totul justificată.

    (Menționez că pe parcursul acestui studiu, veți întâlni cuvântul sabat scris fie Sabat fie sabat. Acest lucru subliniază faptul că în textele originare ale Scripturilor, nefiind litere mici și mari, traducătorii Bibliei și-au permis libertatea să-l scrie cu ce literă de început au dorit).

    Cartea de față nu are în vedere problema odihnei fizice despre care suntem convinși că este necesară și de care se ocupă mult și medicina zilelor noastre. Cartea de față este expresia preocupării personale asupra conceptului biblic de odihnă (sabat divin), pentru ca, mai apoi, folosind Scripturile Sfinte, să ajut și pe alți căutători sinceri ai adevărului eliberator din robia umbrelor.

    De-asemenea cartea nu își propune să prezinte contradicțiile din sânul creștinismului pe problema sabatului, începând din Ierusalim, trecând prin Roma lui Constantin cel Mare și până în zilele noastre. De ce? Pentru că mă interesează, în primul rând, ce spune Dumnezeu în Scriptură și mai puțin ce spun iudaizatorii, împăratul Constantin, papa de la Roma, tradiția sau mărturisirea de credință a vreunuia din cultele sau organizațiile religioase de ieri sau de azi.

    Pornesc cu convingerea că doar cele două principii: Sola Scriptura și Semper Reformanda (Doar Scriptura și Reformă Permanentă), ne mai pot scoate din bucla fără sfârșit a deșertăciunii căutărilor fără rost și fără șanse de a găsi lumina. Dar chiar și aceste două principii se cer a fi aplicate într-un duh de smerenie și dragoste de Dumnezeu și de oameni, altfel riscăm ca găsind lumina să pierdem căldura.

    Toți suntem de acord cu faptul că Dumnezeu a vorbit ca să se facă înțeles și ascultat. Dacă adesea nu-L înțelegem, e pentru că problema înțelegerii mesajului biblic nu este la Dumnezeu, ci la noi. Personal agreez cu principiul hermeneutic conform căruia cea mai bună cale pentru o înțelegere corectă a Cuvântului Lui Dumnezeu este studierea Bibliei pe cărțile ei, așa că am încercat să aplic acest principiu și subiectului de față, „călătorind" alături de sabat, de la Geneza la Apocalipsa.

    De ce cred că aceasta este cea mai bună cale? În primul rând pentru că Duhul Sfânt a scris Biblia pe cărți, folosindu-se de anumiți oameni, anumite împrejurări, de un anumit loc și timp al istoriei omului. A o studia pe cărți, ținând cont de toate aceste contexte: spirituale, sociale, politice și culturale, înseamnă a avea cele mai mari șanse de a o înțelege corect. Ia seama la citire era îndemnul sfântului apostol Pavel către ucenicul său Timotei (1 Timotei 4:13), așa că atunci când ne apropiem de Scriptură trebuie să o facem cu toate instrumentele științei sfinților, și cu toată umilința și atenția de care suntem în stare, într-un duh de rugăciune și dependență de Duhul Sfânt.

    În al doilea rând, istoria Bisericii și a interpretării Bibliei confirmă faptul că scoaterea unui text din context devine adesea un pretext. Adică, scoaterea unui pasaj din contextul cărții din care face parte, poate deveni un pretext pentru cititor sau pentru teolog. Așa că, după bunul lor plac (și poate din multa lor neatenție și neștiință), vor putea (re)construi teologia pe care au moștenit-o, pe care și-o imaginează sau pe

    Enjoying the preview?
    Page 1 of 1