Impresionismul 120 ilustraţii

Drum prin pădurea Fontainebleau, Claude Monet, 1865

Ulei pe pânză, 97 x 130 cm. Ordrupgaardsamlingen, Copenhaga

Impresioniştii şi şcoala clasică de artă

După cum am mai menționat, grupul tinerilor artişti – viitorii impresionişti – a luat ființă la începutul anilor 1860. Claude Monet, fiul unui proprietar de magazin din Le Havre, Frédéric Bazille, fiul unei familii înstărite din Montpellier, Alfred Sisley, un tânăr englez născut în Franța, şi Auguste Renoir, fiul unui croitor parizian, toți au venit să studieze pictura în studioul profesorului Charles Gleyre, în 1862.

Pentru ei, Gleyre era întruparea şcolii clasice de artă. La vremea când i-a întâlnit pe viitorii impresionişti, acesta avea şaizeci de ani. Născut în Elveția, pe malul lacului Lean, locuia în Franța din copilărie. După ce a terminat Şcoala de Arte, Gleyre a petrecut şase ani în Italia.

Succesul său la Salonul de la Paris l-a făcut celebru. Gleyre s-a format într-un studio organizat de faimosul artist de salon Hippolyte Delaroche. Profesorul a pictat tablouri imense, bazate pe teme din Sfânta Scriptură şi mitologia antică, realizate cu o claritate clasică. Modelarea nudurilor feminine putea fi comparată doar cu lucrările marelui Jean-Auguste-Dominique Ingres.

Auguste Renoir, în conversațiile cu fiul său, celebrul regizor Jean Renoir, spunea că cea mai bună parte a educației lui a avut loc în studio. Şi-a descris profesorul ca pe „un elvețian puternic, cu barbă şi miop" (Jean Renoir, Pierre – Auguste Renoir, tatăl meu, Paris, Gallimard, 1981, p. 114).

Potrivit lui Renoir, studioul, care era situat în Cartierul Latin, pe malul stâng al Senei, era „o cameră mare, plină cu oameni tineri sprijinindu-se de şevalet. La nord, o fereastră îngustă lăsa ca lumina gri să curgă pe obiectele aflate sub observație." (op. cit. şi loc. cit.). Studenții erau toți foarte