Etnoculinarul romanesc

Întreaga Românie e încă o țară ne-descoperită (nu numai gastronomic), iar bucătăria românească a rămas, datorită nepăsării și a ignoranței vechi de două sute de ani, extrem de regionalizată, insulară, aproape inaccesibilă. Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. (...) Trăim în era turismului gastronomic (...), iar bucătăria românească este cel puțin la fel de originală, de savuroasă și de spectaculoasă ca și orice altă mare bucătărie a lumii... M-au tentat să-mi povestesc păsul și cârciumarii, ajunși la oală de lemn, pe care, foarte des, câte cineva îi întreabă, în te miri ce limbă, ce au românesc pe listele de bucate, iar ei, săracii și neumblații, dau din umeri și din tigăile pline numai cu... „turnedo“, „șatobriant“, „escalop“! Și mi-am mai zis că și celorlalți – „arheologilor“, bucuroși de experiențe senzuale stranii și paseiste, dar și tuturor celor ce sunt (și mănâncă) pe Dunăre și prin Carpați – le-ar plăcea să afle ce a mai rămas viu din istoria țărănească, târgoveață și boierească a vieții românești de zi cu zi, a gătitului și a băutului.   

Radu Anton Roman