Toate culorile încurcării cuantice. De la mitul peșterii lui Platon la sincronicitatea lui Carl Jung până la universul holografic al lui David Bohm

Rezumatul cărții

Rezumatul cărții

Introducere

Prima parte. Perspectivele precursorilor.

Fenomenele inexplicabile

Gemenii cuantici.

Frații gemeni Ross și Norris McWhirter.

Vicontesa Thelma Furness.

Materie, numai materie, absolut numai materie.

Monismul și reducționismul materialist.

Determinism și cauzalitate.

Continuitatea și direcția timpului.

Conceptul de „nelocalitate"

O realitate obiectivă.

Simptomele iluzorii.

Da, totuși, Teorema completitudinii lui Gödel...

Mintea și creierul.

Mitul peșterii.

Cum este compus un scaun?

Platon și căutarea cunoașterii.

Filozofia platonică.

Mitul peșterii.

De la Platon la „vitalism".

De la Hans Driesch la Carl Jung.

„Gradele de existență" ale lui Ernst Schumacher.

Visuri care sugerează invenții și succese.

De la Platon la Berkeley.

Arborele Berkeley.

Universul există pentru că îl privim.

Contradicțiile evolutive ale ochiului.

Când lucrurile nu sunt ceea ce par.

Ciudatul caz al celor doi președinți.

Explicațiile scepticilor.

Înșelătoria simțurilor.

Obiectivitate și subiectivitate.

Psihologia formei".

Coincidențe, subconștient colectiv, sincronicitate.

Mai puternic decât cele mai puternice computere.

Funcționează doar cu stimuli simpli?

Carl Gustav Jung

Disensiuni si ruptura cu Sigmund Freud.

Libidoul și simbolurile.

Simbolul.

Arhetipuri, idei, concepte.

Al patrulea element exclus.

Arhetipurile ca „imagini primordiale".

Subconștientul colectiv.

Procesul jungian de individuare.

Prima etapă: arhetipul Umbrei.

A doua etapă: arhetipul Anima sau Animus.

A treia etapă: arhetipul „bătrânului înțelept".

A patra etapă: arhetipul Sinelui.

Jung și alchimia: individuația și „Opus alchemicum".

Sincronismul.

Nașterea unei sincronicități.

Filip și căsătoria lui.

Matei și frecvența numărului 31.

Numărul, arhetipul ordinii.

Numere și sincronicitate.

Tetraktia pitagoreenilor.

Seria de aur Fibonacci.

Blestemul Simfoniei a IX-a.

Clubul celor 27.

Wolfgang Pauli și numărul 137.

Numărul 108 în cultura orientală.

Numărul 666.

Determinismul morții.

Justiție divină în orașul Drynor.

Există dreptate divină?

„Aleatorie și „semnul supranatural.

Putem crede în înviere?

Problema entropiei.

Reîncarnarea în religiile orientale.

Învierea în Noul Testament

Dualism. Entropie și sincronicitate.

Dualism..

Omul Entropic.

Entropia nu este ceea ce pare a fi.

Sincronicitatea ca proiect evolutiv inteligent.

Sincronități culturale.

Principiul antropic.

Rolul omului în univers.

Principiul antropic.

Brandon Carter

Principiul antropic „slab".

Principiul antropic „puternic".

John David Barrow și Frank Tipler.

„Principiul suprem antropic".

„Principiul antropic participativ"

„Misionarii conștiinței"

Principiul antropic și timpul.

Punctul Omega al lui Frank Tipler.

În centrul spiritual al universului.

A doua parte. Confirmări științifice.

Dar ce este materia?

Căutarea probelor.

Filosofia și misticismul fizicii.

Carul regelui Milinda.

Separarea propusă de Descartes.

De ce există ceva în loc de nimic?

Totul începe cu Big Bang.

Atomul și reprezentarea lui clasică.

Fizică cuantică.

Atomul și „cuanta".

„Saltul cuantic al electronului".

Dualitatea undă-particulă.

Experimentul cu dublu fantă.

Thomas Young

Evoluția experimentului cu dublu fantă.

Versiune modernă a experimentului cu dublu fantă

Descrierea experimentului bazată pe lansarea unui singur foton

Este plauzibilă prezența în două locuri diferite?

Abilitățile precognitive ale particulelor subatomice.

Atomul și reprezentarea sa cea mai actuală.

„Orbită și „Orbital.

Vedere dinamică a atomului.

„Lucruri" sau evenimente?

Localitate și non-localitate.

Legatura cuantica.

Principiul suprapunerii cuantice.

Corelația particulelor subatomice.

Suprapunerea a două particule.

Fenomene de non-localitate și extrasenzoriale.

Un univers „încurcat".

Confirmările întanglementării cuantice.

„Dumnezeu nu joacă zaruri"

Paradoxul EPR.

Paradoxul pisicii lui Schrödinger.

Inegalitatea lui John Stewart Bell.

Experimente care confirmă non-localitatea.

Partea a treia. Perspectivele.

Totul este „un singur lucru".

David Bohm

Potențialul cuantic.

Rolul observatorului.

Fără fragmentare.

„Ordinea implicită și „Ordinea explicată.

O hologramă cosmică gigantică.

Universul holografic.

Karl Pribram

Realitatea există sau nu?

Unde mergem.

Studiul sufletului devine parte a fizicii.

Henry Stapp. Teoria cuantică și liberul arbitru.

Energia Spiritului.

Bibliografie

Introducere

Cartea este împărțită în trei părți. În prima parte (Intuițiile) autorul tratează cele mai relevante ipoteze asupra realității iluzorii a lumii perceptibile. Existența unui nivel de conștiință care transcende materia a fost prevăzută de marii gânditori. Această idee o găsim în Mitul peșterii lui Platon, în „Teoria imaterialistă a lui Berkeley, în „Psihologia formei (Gestaltpsychologie). Sursa cea mai autoritară se află în lucrările despre inconștientul colectiv și pe teoria sincronicității de Carl Jung.

În a doua parte (Confirmări) autorul descrie într-un mod elementar, dar detaliat, calea fizicii cuantice, de la experimentul lui Thomas Young al barierei cu două fante până la fenomenele de suprapunere a stărilor și corelația cuantică. Prin aceste chei privilegiate este posibil să înțelegem încurcarea cuantică. În partea a treia (Perspective) autorul descrie teoriile dezvoltate de David Bohm asupra „potențialului cuantic asupra „universului implicat și explicat și asupra viziunii holografice a cosmosului. Totul este explicat cu o simplitate absolută, fără utilizarea formulelor matematice și cu ajutorul multor ilustrații.

Omenirea, de la origini, a dorit să investigheze originea și compoziția lucrurilor, să le descopere funcționarea și scopul intim.

Metoda utilizată universal este de a descompune obiectele în părți din ce în ce mai mici, apoi analizându-le cu fiecare tehnică posibilă, de la investigații vizuale până la reacții chimice. Acest lucru se întâmplă și astăzi. De exemplu, dacă un om de știință dorește să descopere structura chimică și fizică a unui cub de granit, îl va sparge în bucăți din ce în ce mai mici până când acesta va fi împărțit în atomi individuali.

Cu toate acestea, dacă omul de știință însuși vrea să investigheze particulele individuale care alcătuiesc atomul, primește o surpriză incredibilă. Cubul de granit se comportă ca un cub de gheață. Omul de știință vede materia devenind lichidă, evaporându-se, dispărând între degete. Materia solidă devine energie care vibrează.

Particulele unice sunt transformate în unde fluctuante fără mai multă corporalitate.

La nivel subatomic, materia nu mai este materie solidă, ea devine ceva diferit. Particulele elementare ne înșeală.

Arată ca niște pete solide dacă cineva le observă, dar se comportă ca undele vibrante atunci când nu sunt observate.

Practic atomii conțin doar vid.

La suprafață, credem că putem atinge, cântări, manipula și măsura materia. Dar, în compoziția sa cea mai intimă, materia devine o undă de gol, energie, informație, undă sau vibrație. Ceea ce ni se pare material solid, în esența sa cea mai intimă, nu mai este material solid.

În acest moment, este clar că nu mai putem vorbi de o singură realitate. În funcție de nivelurile de observare, de la extrem de mici la infinit de mari, există multe realități, toate diferite, dar toate absolut adevărate.

Sau, poate, există multe aspecte ale unei realități superioare, încă necunoscute. Toate filozofiile și religiile au întotdeauna emis ipoteza unei „zone a spiritului" care transcende materia; nimeni, cu toate acestea, nu a putut vreodată să ofere dovezi ale existenței sale. Astăzi fizica cuantică deschide o fereastră uriașă pe orizonturi pe care, până în secolul trecut, nu le-am fi putut imagina. Confirmările provin din experimentele efectuate cu succes, în special cele referitoare la fenomenul încurcării cuantice.

Astăzi știm că există un nivel de realitate care nu mai este supus constrângerilor fizicii newtoniene. Fizica materiei nu mai este suficientă pentru a descrie universul.

Fizica cuantică demonstrează existența unui nivel în care energia și informațiile preiau materia. Acesta este așa-numitul nivel „non-local". L-am putea defini la nivel psihic sau spiritual. La acest nivel, o Inteligență universală interacționează cu umanitatea. Căile comunicării cu universul inteligent trec prin inconștientul colectiv care a fost teorizat de Carl Jung.

Sincronicitățile jungiene ne ghidează într-un proiect cultural evolutiv. Este un proiect de care începem să devenim conștienți.

Prima parte. Perspectivele precursorilor.

Fenomenele inexplicabile

Secondo alcuni testi rinomati di tecnica aeronautica, il calabrone non può volare a causa della forma e del peso del proprio corpo in rapporto alla superficie delle sue ali. Ma il calabrone non lo sa, e perciò continua a volare.

(Igor Ivanovich Sikorsky, pioniere russo dell’aviazione)

Cartea Recordurilor Guinness conține multe ciudățenii. Printre aceste știri neobișnuite există una foarte specială. Acesta este clasamentul referitor la perechile de gemeni născuți în momente diferite. Guiness enumeră perechile de gemeni care s-au născut cu cel mai mare decalaj între ele.

Contrar a ceea ce s-ar putea imagina, acest interval nu constă în ore sau zile, ci chiar luni. De exemplu, în 2000, Sandra Beveridge din West Lothian, un județ scoțian, a născut gemeni la distanță de 28 de zile. Peggy Lynn, o doamnă din Pennsylvania, s-a descurcat și mai bine. În 1995, Peggy a născut gemeni născuți la o distanță de 84 de zile. Cu toate acestea, recordul actual aparține Mariei Jones-Elliot care a născut-o pe Amy în Irlanda în 2013 și abia după 87 de zile a născut-o pe geamana ei Katie.

Medicii precizează că acestea sunt cazuri foarte rare. Aceste cazuri apar doar atunci când gemenii cresc în saci placentari separați.

Gemenii cuantici.

Există un aspect interesant care m-a convins să menționez evidența nașterilor gemene întârziate. Este faptul că cartea „The Guinness Book of Recods s-a născut din stiloul a doi autori. Numele lor erau Ross și Norris McWhirter și, de asemenea, erau gemeni. Acești doi gemeni, pe lângă faptul că au fost autorii cărții, au fost protagoniștii unui eveniment „imposibil.

Guinness este în prezent a treia cea mai bine vândută carte din lume, după Biblie și Coran. Această carte reprezintă dezvoltarea practică a unei idei născute într-un mod complet casual, în timpul unei excursii de vânătoare care a avut loc pe 4 mai 1951.

Unul dintre participanții la vânătoare a fost Sir Hugh Beaver, director general al Guinness Breweries din Dublin.

Sir Beaver nu a reușit să lovească unele păsări cu numele curios de „pluvii aurii" (Pluvialis apricaria). Păsările au fost mai rapide decât pușca lui și au fugit cu mare viteză imediat ce au simțit prezența vânătorului.

Acest inconvenient a stârnit o dezbatere între Sir Beaver și ceilalți vânători, pentru a determina care pasăre era cea mai rapidă.

În zilele care au urmat, Sir Beaver, care, evident, nu era foarte ocupat cu rolul de administrator, a continuat să mediteze asupra problemei. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că mulți, ca și el, ar fi interesați să știe nu numai care pasăre a fost cea mai rapidă, ci orice alt tip de excelență în diferite spectacole. Prin urmare, a decis să creeze o carte în care toată lumea să poată accesa acest tip de informații.

Conținutul cărții trebuia să fie o colecție de primate în diferite activități. În consecință, Sir Beaver a solicitat ajutor de la doi specialiști din sectorul atletismului, frații Ross și Norris McWhirter, și i-a însărcinat să scrie cartea.

Cartea a ieșit pentru prima dată pe 27 august 1955 cu semnătura celor doi frați. Titlul era „Cartea Guinness a Recods". Cartea a avut imediat acel succes răsunător care continuă și astăzi. (Fig.1). Evident, autorii au devenit foarte cunoscuți, astfel încât evenimentele din viața lor sunt foarte bine documentate și martorizate.

––––––––

Figura 1 - Gemenii Norris (stânga) și Ross McWhirter (dreapta) autori ai primei ediții a „The Guinness Book of Recods". Cei doi au fost protagoniștii unui caz incredibil de comunicare extra-senzorială.

Frații gemeni Ross și Norris McWhirter.

Ross și Norris s-au născut la 12 august 1925 din William McWhirter, editor al Sunda Pictorial, și Margaret Williamson. În 1950 amândoi au devenit jurnaliști sportivi. Un prieten de-al lor, alergătorul Christopher Chataway, a fost angajat la fabrica de bere Guinness. Când Christopher a aflat că administratorul Hugh Beaver căuta oameni competenți pentru a face o carte despre primate, le-a recomandat gemenilor. Cei doi au primit imediat sarcina de a scrie cartea.

În anii 1960, Ross a devenit activist politic al partidului conservator. Indiferent de perioadele dificile, el a susținut multe legi restrictive adoptate de Marea Britanie împotriva populației irlandeze.

El a promovat chiar și o recompensă de 50.000 de lire sterline pentru oricine a furnizat informații utile pentru arestarea unei celule IRA (armata republicană irlandeză). La acea vreme, IRA efectua multe atacuri la Londra. IRA îl privea pe Ross McWhirter ca pe un inamic direct.

La 27 noiembrie 1975, doi membri ai IRA l-au ucis pe jurnalist. Cei doi l-au așteptat când s-a întors acasă. Când a sosit, i-au tras două focuri cu un revolver. Era 6.45 după-amiaza.

În același timp în care a fost ucis Ross, fratele său geamăn Norris se afla la aproximativ 45 de kilometri distanță, vorbind cu niște oameni. Dintr-o dată, Norris se clatină, de parcă i-ar exploda capul. Spre uimirea celor prezenți, aproape că leșina. Era 6.45 după-amiaza.

Oamenii prezenți au mărturisit acest fapt. Mărturia este documentată de cărturarul Guy Lyon Playfair în cartea sa „Twin Telepathy":

„La începutul serii de 27 noiembrie 1975, doi bărbați înarmați au tras două focuri de armă asupra scriitorului și personalității TV Ross McWhirter. Ambuscada a avut loc în timp ce victima stătea în pragul casei sale din nordul Londrei. El a fost dus la spital, dar a fost declarat mort la scurt timp după sosire. Un martor ocular care era împreună cu fratele său geamăn Norris McWhirter mi-a dat această mărturie: - În același timp în care Ross a fost împușcat, Norris a avut o reacție dramatică, aproape ca și când ar fi fost lovit de un glonț invizibil.

Acesta nu este singurul caz al unei gemeni care, aflându-se la o distanță mare, reacționează la evenimentele care implică celălalt gemeni.

Vicontesa Thelma Furness.

Thelma Morgan, născută în Elveția la 23 august 1904, era fiica lui Harry Hays Morgan, un diplomat american care a servit ca consul SUA la Buenos Aires și Bruxelles. Thelma și sora geamănă Gloria s-au născut la Laura Delphine Kilpatrick. (Fig.2).

Laura Delphine era nepoata unui general al Uniunii și, prin bunica ei maternă, era descendentă a casei regale spaniole din Navarra.

Prin urmare, surorile gemene aveau toate condițiile necesare pentru a participa la cea mai bună societate a vremii. Thelma a devenit amanta prințului de Wales, viitorul rege Edward al VIII-lea.

Într-adevăr, Thelma a precedat-o pe Wallis Simpson în inima lui Edward. Mai târziu, însă, pentru dragostea lui Wallis, Edward a renunțat la tron ​​și a devenit Duce de Windsor.

În timpul relației sale cu prințul Edward, în 1929, Thelma s-a căsătorit cu un nobil, vicontele Marmaduke Furness. Căsătoria nu a durat mult, dar i-a permis să poarte titlul de vicontesa Furness pe tot parcursul vieții. În timpul scurtei căsătorii, Thelma l-a născut pe William Anthony.

Gloria gemenei lui Thelma s-a căsătorit cu Reginald Claypoole Vanderbilt. În ciuda vieții lor diverse și pline de evenimente, cele două surori au păstrat o puternică legătură psihică.

Această legătură s-a manifestat puternic când Thelma, care era însărcinată cu William Anthony, și-a născut copilul prematur. În acel moment se afla la Melton Mowbray, Marea Britanie.

La acea vreme, sora ei Gloria se afla de cealaltă parte a oceanului, în New York, așa că nu era complet conștientă de nașterea prematură.

Totuși, în același timp cu ceea ce se întâmpla cu sora ei geamănă, Gloria a suferit și dureri abdominale severe, la fel ca și când ar trebui să nască un copil.

Gloria a fost imediat ajutată, dar nu a fost posibil să se stabilească cauza durerii ei.

Abia mai târziu a fost posibilă conectarea durerilor Gloriei la nașterea lui Thelma, care a avut loc în același timp.

Gloria a participat misterios la necazurile Thelmei, de parcă ar fi fost una cu sora ei. Unirea a fost nu numai psihică, ci și fizică.

Cele două cazuri pe care le-am menționat sunt foarte cunoscute. Există dovezi abundente și fiabile cu privire la aceste cazuri. Aceste cazuri confirmă faptul că unele perechi de gemeni, în virtutea unei legături misterioase stabilite prin nașterea comună, pot împărtăși senzații fizice într-un mod care contrazice orice lege elementară a fizicii. Acest lucru este mai evident atunci când luăm în considerare distanța dintre gemeni când se întâmplă faptele.

Notorietatea și mărturiile acestor cazuri fac dificilă argumentarea faptului că acestea sunt povești fictive. Aceste episoade sunt atât de bine documentate încât sunt menționate și pe site-ul web al CICAP (Italian Committee for the Control of Claims on Pseudo-sciences).

Această asociație și-a făcut misiunea de a contesta și discredita orice pretenție legată de fenomene extrasenzoriale. Cu toate acestea, CICAP catalogează cazurile descrise ca „coincidențe senzoriale și le definește ca „cazuri decisiv senzaționale.

De fapt, poveștile acestor gemeni arată o mare corespondență cu unele aspecte tipice ale particulelor subatomice. Fizica cuantică a arătat că două particule corelate, adică unite de condiții particulare (de obicei, s-au născut dintr-un eveniment comun) dobândesc capacitatea de a rămâne „conștient" conectate la orice distanță, ca și cum ar fi o singură particulă. Vom vorbi despre acest lucru în a doua parte a cărții.

––––––––

Figura 2 - Thelma Morgan, vicontesa Furness (dreapta) cu geamana ei Gloria. În timp ce Thelma, în Marea Britanie, era în pragul unei nașteri premature, sora ei Gloria, din New York, a simțit aceleași dureri.

Materie, numai materie, absolut numai materie.

„Materialiștii și nebunii nu au niciodată îndoieli".

(Gilbert Keith Chesterton)

Conform științei actuale, există lucruri care „pot fi, iar altele care „nu pot fi.

Primele sunt toate acele lucruri care pot fi cântărite, măsurate și reproduse în laborator. Printre aceste lucruri înțelegem și efectele conexe, precum magnetismul și forța gravitației.

Toate celelalte cazuri, începând cu fenomene extrasenzoriale, sunt rezultatul iluziei sau superstiției, iar susținătorii lor sunt înșelători sau, în cel mai bun caz, suferă de tulburări psihice și ar trebui să fie supuși tratamentului medical. Pentru a susține această teză, se caută explicații absurde care se învecinează cu ridicolul. În orice caz, existența acestor fenomene este negată în prealabil.

Trebuie spus că grupul științific sprijină această atitudine pe baze aparent solide, adică pe legi fizice cunoscute. Aceste legi au fost stabilite și consolidate de câteva secole. Acestea sunt legile pe care noi înșine le putem verifica dacă observăm lumea din jurul nostru folosind simțurile noastre înșelătoare. Voi încerca să rezum pe scurt teoriile materialiste.

Monismul și reducționismul materialist.

Conceptul de monism este foarte vechi, datează din secolul al V-lea î.Hr., în special în filozofia lui Parmenide. Termenul „monism a fost folosit în 1734 de filosoful german Christian Wolff care, în lucrarea sa „Psihologia rațională, definește „moniști ca fiind cei care „admit un singur tip de substanță.

Monismul se distinge de dualism sau pluralism, conform căruia întregul este atribuibil a două sau mai multe tipuri de substanțe. Unele dualisme tipice sunt:

- psihic / materie

- Mintea / corpului.

Știința materialistă reduce toată realitatea la un singur tip de substanță, materia. În același timp, materialismul exclude orice prezență psihică sau spirituală. Numai tot ceea ce este fizic este real. Mintea, gândul, conștiința sunt doar reziduurile proceselor chimice care au loc în creier.

De altfel, specificăm că nu există doar monism materialist; de exemplu, există și un monism numit „idealist. Acesta este „mentalism și afirmă exact opusul: doar aspectul mental este real.

Ambele poziții sunt incorecte în lumina descoperirilor recente ale fizicii cuantice, așa cum vom vedea mai târziu în carte. De fapt, ambii neagă faptul că poate exista un univers în care materia și psihicul (sau spiritul) să lucreze împreună armonios într-un mare proiect creativ.

Determinism și cauzalitate.

Conform acestor principii, universul este o mașină care funcționează ca un ceas. Totul este stabilit, totul este determinat. Fiecare eveniment, fiecare schimbare a unui obiect este funcțională pentru poziția sa, viteza sa inițială și forțele materiale prezente în jurul său.

O sămânță absoarbe nutrienții din sol și produce un germen. Sămânța împinge germenul în sus cu o anumită forță. Dacă rezistența este suficientă, germenul de semințe rupe crusta solului și apare, altfel moare sub pământ.

Când o lăstare iese din pământ, forța rădăcinilor o împinge în sus. În acel moment, el poate concura cu plantele din jur absorbind lumina soarelui și ploaia. Totul funcționează ca un ceas, planta crește printr-o serie de mecanisme, de care planta nu este absolut conștientă.

Dacă arunc o piatră, aceasta va urma o cale determinată de greutatea ei și de forța cu care am aruncat-o. Dacă piatra lovește un obiect, îi dă obiectului lovit o forță proporțională cu energia deținută. Nu se va întâmpla niciodată ca o piatră să se arunce autonom sau să se miște un obiect, dacă nu este stimulat de un alt obiect.

Prin urmare, fiecare acțiune este cauzată de o altă acțiune. Fiecare acțiune moștenește forța din acțiunea care a provocat-o și distribuie forța acțiunilor ulterioare.

Acest lucru este foarte util pentru știința actuală, deoarece vă permite să determinați poziția fiecărui obiect din univers în orice moment și să prevedeți comportamentul mașinilor și echipamentelor industriale. Mașinile, dacă primesc energiile potrivite, pot îndeplini funcții precise până la o miime de milimetru pentru a obține rezultatele dorite.

René Descartes a împărțit realitatea în dualismul minte-materie, anticipând astfel conceptul de determinism, care exclude necesitatea unei minți. Conceptul de excludere a minții în favoarea unicității materiei a fost dezvoltat ulterior de Isaac Newton și Pierre Laplace, în cartea sa despre mecanica cerească. (Mécanique céleste, 1805).

Aceasta a fost prima carte care nu-l menționează pe Dumnezeu ca fiind cauza creației. Împăratul Napoleon însuși a fost uimit și l-a întrebat pe Laplace: „De ce nu l-ai menționat pe Dumnezeu în lucrarea ta?".

Laplace a răspuns „Este o ipoteză de care nu aveam nevoie".

Cauzalitatea neagă absolut posibilitatea existenței unui proiect creativ la care să participe omul. Inteligența umană este un produs secundar inutil al materiei. Totul funcționează bine fără a fi nevoie de un aport de informații de orice fel.

Continuitatea și direcția timpului.

Afirmația științei este că fiecare eveniment este cauzat de un alt eveniment. La rândul său, fiecare eveniment îi provoacă pe alții. Aceasta implică conceptul că toate schimbările și toată dinamica universului se întâmplă continuu, fără nicio pauză, într-un carusel care a început cu Big Bang și nu se va termina niciodată. Mai mult, toată această evoluție continuă are loc într-o singură direcție, în funcție de săgeata timpului care se desfășoară doar înainte.

Numim „direcția timpului" un fenomen astfel încât un sistem fizic poate evolua de la o stare inițială la o stare ulterioară, la un moment dat, dar nu poate reveni niciodată la starea inițială.

Realitatea așa cum o percepem se numește realitate la nivel macroscopic. La acest nivel suntem supuși legii entropiei. Această lege spune că dezordinea poate crește doar cu timpul. Deci, dacă spargi un pahar, cu siguranță vei putea sparge fiecare piesă în continuare. Cu toate acestea, uitați că diferitele piese se vor reconecta pentru a forma din nou paharul sănătos.

În mod