Războiul Rece: Lupta de 45 de ani împotriva comunismului

INTRODUCERE

Al Doilea Război Mondial s-a încheiat odată cu capitularea Japoniei la 14 august 1945, a doua zi după bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki. Statele Unite și Uniunea Sovietică au ieșit mai puternice din conflict, în timp ce Europa a rămas fără sânge. Cele două mari puteri au încercat să ajungă la un acord pentru a organiza pacea mondială, dar au apărut rapid tensiuni între aceste regimuri politice și economice, care erau în dezacord unul cu celălalt.

În perioada 1947-1953, o primă fază de confruntare între cele două superputeri a împărțit Europa și Asia în două blocuri politice și militare. Cu toate acestea, controlul comun al armelor nucleare a împiedicat declanșarea unui conflict mondial generalizat. Din acel moment, conflictele armate au izbucnit la marginea spațiului închis Est-Vest, soldate cu câteva milioane de morți. Rușii și americanii s-au întrecut în potențialul lor distructiv și s-au angajat într-o impresionantă cursă a înarmării, creând condițiile pentru existența unei lumi bipolare stabilizate. Dar când a izbucnit criza rachetelor din Cuba, în 1962, războiul nuclear între cele două mari puteri a fost evitat la limită. Acest lucru a dat naștere la ideea că un control mai strict al arsenalelor militare era necesar, chiar urgent.

La mijlocul anilor 1960, hegemonia celor două mari puteri a suferit câteva fisuri. Decolonizarea, apariția unor noi actori, dificultățile economice și criticile dure ale opiniei publice mondiale au subminat însăși fundamentele condominiului americano-sovietic (dreptul de suveranitate exercitat de mai multe state asupra unui teritoriu), forțând o fază de destindere între cele două blocuri.

La sfârșitul anilor 1970, noi tensiuni au reaprins temerile legate de un război mondial. Invazia Afganistanului de către trupele sovietice în decembrie 1979 a aruncat federația într-o gravă criză socială, politică și economică. Când Mihail Gorbaciov a venit la putere în 1985, se credea că sfârșitul războiului cu SUA era aproape. Dar ultimele încercări de reformare a aparatului sovietic au dus la diviziuni în cadrul Partidului Comunist, în timp ce economiile socialiste din întreaga lume au început să se prăbușească. Uniunea Sovietică s-a prăbușit în cele din urmă în 1991, punând astfel capăt Războiului Rece, care a avut consecințe profunde și care va modela viitorul lumii.

CONTEXT

UNIREA PUTERILOR

În iunie 1941, în plin război mondial, s-a format o mare alianță între țări aflate în totală opoziție ideologică. Pentru a pune în comun resursele necesare pentru a zdrobi Germania lui Hitler, Marea Britanie a lui Winston Churchill (1874-1965) și Statele Unite ale lui Franklin Roosevelt (1882-1945) au decis să pornească războiul alături de Uniunea Sovietică a lui Iosif Stalin. Împreună, au împins Germania nazistă să se predea la 8 mai 1945. Cele trei mari puteri au trebuit apoi să negocieze împărțirea puterii în lume, prețul pe care Germania va trebui să îl plătească pentru daunele cauzate în timpul războiului și, mai presus de toate, restaurarea unei ordini mondiale pașnice.

APARIȚIA UNOR NOI RELAȚII DE PUTERE ÎN 1945

Statele Unite ale Americii

Statele Unite au fost marele câștigător al celui de-al Doilea Război Mondial. Beneficiind de economia de război, produsul său național brut a crescut cu 220% de când a intrat în conflict, în decembrie 1941, iar pierderile materiale și umane sunt limitate. Americanii aveau, de asemenea, o armată extrem de eficientă, atât din punct de vedere al personalului, cât și al tehnologiei. A fost singura națiune care deținea arme atomice, dezvoltate cu ajutorul oamenilor de știință și soldaților naziști cu câțiva ani mai devreme. Sănătatea lor financiară a fost de așa natură încât, la sfârșitul conflictului,