25.

Cadrul tactic general al cercetrii la faa locului Cercetarea propriu-zis la faa locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter general, aplicabile n ntreaga cercetare, astfel nct s se ajung la scopul propus. Principalele elemente tactice, de natur s orienteze activitatea echipei de cercetare la faa locului sunt: Cercetarea la faa locului se efectueaz cu maxim urgen - cercetarea la faa locului trebuie s fie fcut cu maxim urgen, practic, imediat dup ce organul de urmrire penal a fost sesizat despre svrirea unei infraciuni. Aceast cerin, de o importan deosebit, este obligatorie cel puin sub 2 aspecte: a) prin scurgerea timpului exist pericolul producerii unor modificri la locul faptei i al dispariiei sau degradrii urmelor. Asemenea modificri pot fi determinate nu numai de aciunea autorului, ci i de aciunea unor factori neutri: condiiile meteorologice, caracterul perisabil al unor urme (n special cele biologice), intervenia unor persoane care caut s restabileasc ordinea sau s afle ce s-a ntmplat b) prin prezena imediat a organului de UP la faa locului se creeaz posibilitatea identificrii unor martori, fr a se exclude chiar surprinderea autorului la locul infraciunii (urgena cfl este, n fond, o reflectare a principiului operativitii aplicat la ntregul proces, dar i la activitile de cercetare criminalistic). Cercetarea la faa locului se efectueaz complet i detaliat aceast cerin trebuie dublat de obiectivitate i contiinciozitate, astfel nct locul faptei s fie cercetat sub toate aspectele, indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare este tentat s o atribuie evenimentului cercetat. Cercetarea minuioas a ntregului loc al faptei impune echipei de cercetare s-i focalizeze atenia n 2 direcii principale: a) descoperirea i cercetarea minuioas a urmelor urme latente, microurme, urme biologice, precum i a microurmelor care sunt, de regul, imposibil de evitat de ctre infractor b) clarificarea mprejurrilor negative, respectiv a neconcordanei dintre starea locului faptei i fapta ori mprejurrile ca atare (de ex. lipsa urmelor de snge, care normal ar fi trebuit s existe) este mai mult dect important, deseori acestea reprezentnd ncercri de simulare sau disimulare a unor fapte penale. Conducerea i organizarea competent a cfl constituie o condiie esenial pentru realizarea sarcinilor specifice actului procedural analizat. Tactic, aceast cerin se materializeaz prin: a) cercetarea n echip, ce presupune, n primul rnd, o conducere unic. De ex., n ipoteza cfl a unei omucideri, echipa de cercetare este alctuit din procuror, inspectori i ageni de poliie din formaiile de criminalistic i judiciare, precum i medicul legist. Potrivit prevederilor legii, conducerea echipei revine procurorului. Conducerea unitar se supune urmtoarelor cerine: conlucrarea fr rezerve, pe toate planurile, ntre membrii echipei de cercetare sau de investigaie informarea permanent a conductorului cercetrii, care va centraliza toate datele obinute. Anchetatorii orgolioi, vanitoi trebuie s fac un efort, s-i controleze aceste trsturi de personalitate. n fond, este o regul elementar de deontologie profesional . b) organizarea activitii: fiecare dintre membrii echipei de cercetare va avea de ndeplinit sarcini concrete i precise, potrivit atribuiilor sale n cadrul echipei, sarcini ce se cer rezolvate integral i ct mai operativ posibil organizarea desfurrii activitilor de investigare trebuie s se fac ntr-o ordine bine stabilit: orientarea n zona n care se afl situat locul faptei; determinarea i examinarea n ansamblu a locului faptei; cutarea, descoperirea i ridicarea urmelor sau a probelor materiale; fixarea rezultatelor cfl. c) luarea unor msuri de ordine la faa locului acestor msuri trebuie s li se supun inclusiv membrii echipei i chiar superiorii acestora, care, fr a participa efectiv la cercetare, vin s informeze asupra celor ntmplate sau s dea anumite indicaii, cu toate c nu ntotdeauna sunt specializai n domeniu. d) evitarea ptrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite (diverse persoane, ziariti). Reprezentanii presei sau televiziunii pot s asiste, n aceleai condiii de ordine i corectitudine la actele de investigaie, dar n afara perimetrului scenei infraciunii. Fa de acetia, magistratul i membrii echipei de cercetare trebuie s dea dovad de sobrietate, de o anumit fermitate dac jurnalitii sunt excesiv de curioi, furnizndu-le date care pot face obiectul
1

publicrii n faza iniial a anchetei, fr s influeneze negativ evoluia investigaiilor, s trezeasc anumite ecouri nedorite n opinia public, prin exagerri, afirmaii neconforme cu realitatea sau care, pur i simplu, s serveasc fptuitorilor. Fixarea integral i obiectiv a rezultatelor cercetrii = este o cerin de maxim importan n efectuarea unei cfl de bun calitate. Potrivit art. 131 CPP, dup efectuarea cfl, se ncheie un proces-verbal, principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de ctre organul judiciar. Este descris amnunit i cu precizie situaia locului faptei, a urmelor descoperite, a obiectelor examinate i a celor ridicate n vederea cercetrii, a poziiei i strii celorlalte mijloace materiale de prob, etc. n pr-vb se vor folosi formulri clare, precise, concise, din care s rezulte c nu a fost omis niciun amnunt, niciun element util stabilirii adevrului, evitndu-se expresiile ambigue sau echivoce, de natur s conduc la confuzii sau alte interpretri. Consemnrile se vor limita strict la constatrile fcute direct de organul de UP n timpul cercetrii. Nu este permis consemnarea unor stri de fapt inexistente n momentul cercetrii, chiar dac martorii oculari indic schimbarea poziiei unor obiecte, a cadavrului. Aceste aspecte vor fi menionate separat, urmnd s se analizeze n cadrul UP, pe baza declaraiilor martorilor, nvinuitului, victimei. Reguli tactice specifice efecturii cercetrii propriu-zise la faa locului (fara fixare, fara schite) 1. Primele msuri luate de organul competent s efectueze cercetarea: Odat sosit echipa nsrcinat s efectueze cfl, conductorul acesteia are obligaia s iniieze cteva msuri destinate pregtirii cercetrii propriu-zise. Aceste msuri vor fi difereniate n funcie de natura cazului cercetat, precum i de eventuala prezen la locul faptei a unui organ de UP care a ntreprins deja unele activiti cu caracter preliminar, naintea sosirii echipei. a) n situaia n care cercetarea propriu-zis a fost precedat de aciuni premergtoare, atunci pregtirea cercetrii efective va consta n: completarea msurilor viznd salvarea victimelor, nlturarea pericolelor i conservarea urmelor examinarea rapid a locului faptei, delimitarea sa exact i ntrirea msurilor de paz ndeprtarea tuturor persoanelor inutile i reinerea celor care au fcut sesizarea, a martorilor, a persoanelor suspecte, precum i a tuturor celor care pot fi selecionai n calitate de martori asisteni stabilirea precis a sarcinilor ce revin fiecrui membru al echipei i indicarea ordinii n care vor fi ndeplinite activitile de cercetare obinerea unor prime informaii referitoare la fapt, la locul n care a fost svrit, ca i la persoanele antrenate n comiterea ei, inclusiv cu privire la identitatea celor reinui la faa locului, indiferent de calitatea lor b) cercetarea propriu-zis la locul faptei se va face cu respectarea strict a regulilor tactice generale. Bineneles, aplicarea regulilor n discuie se face i n funcie de specificul zonei cercetate (locuri nchise sau deschise), de modificrile aduse. Reguli tactice specifice cercetrii ca atare: limitarea numrului de persoane care ptrund n zona cercetat la strictul necesar prevenirea oricrei modificri n starea sau poziia lucrurilor, paralel cu conservarea urmelor i evitarea crerii altor urme care pot dezorienta cercetarea fixarea cilor de acces i de deplasare a membrilor echipei n perimetrul locului faptei, precum i n locul care urmeaz s fie depozitate mijloacele materiale de prob descoperite, a altor obiecte ce urmeaz s fie ridicate i transportate la laboratoarele de specialitate purtarea echipamentului de protecie (costum, mnui, masc) pentru protejarea urmelor i prevenirea contaminrii acestora, mai ales n cazul urmelor biologice interzicerea comentariilor, aprecierilor sau discuiilor privind natura faptei, mprejurrile n care a fost svrit, starea urmelor, etc. pentru a nu influena, ntr-un mod sau altul, desfurarea cercetrii, ca i pe martorii prezeni la faa locului. 2. Cercetarea n faza static n aceast faz se procedeaz la o examinare atent a locului faptei, att n ansamblul su, ct i pe zonele mai importante, fr a se aduce nici o modificare acestuia.
26.

Dintre activitile mai importante n aceast faz, menionm urmtoarele: a) stabilirea strii i poziiei mijloacelor materiale de prob, a urmelor vizibile, a urmelor materie, etc., aa cum au fost gsite de echipa de cercetare b) msurarea distanei dintre obiectele principale, dintre acestea i urme sau locuri de acces, aspect de natur s serveasc la clarificarea unor mprejurri ale cauzei c) executarea de fotografii de orientare, schi i fotografii ale obiectelor principale, precum i fixarea prin nregistrare videomagnetic d) determinarea eventualelor modificri survenite anterior sosirii echipei de cercetare 3. Cercetarea n faz dinamic - este cea mai complex i laborioas etap a cfl, ntruct presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigaiilor i folosirea integral a mijloacelor tehnico-tiinifice criminalistice aflate la dispoziia lor. Acest moment al cercetrii presupune: a) examinarea amnunit a corpului victimelor, a fiecrui obiect presupus purttor de urme sau care a servit la svrirea infraciunii, fiind permis atingerea/schimbarea poziiei lor b) n executarea fotografiilor i nregistrrilor video de detaliu, a msurtorilor fotografice bidimensionale, se finalizeaz schia locului faptei i se ncepe redactarea pr-vb + realizarea de investigaii pentru obinerea de date ct mai complete c) se iau primele declaraii martorilor i victimei, dac mai este la faa locului, inclusiv persoanelor suspecte (declaraiile se iau separat) d) clarificarea mprejurrilor negative determinate de neconcordana dintre situaia de fapt i evenimentul presupus c s-ar fi produs, de absena unor urme sau obiecte care, n mod normal, ar fi trebuit s existe la faa locului. 27. Reguli tactice aplicate n dispunerea constatrilor tehnico-tiinifice i a experizelor criminalistice
1. Oportunitatea expertizei - asigurarea oportunitii expertizei constituie o prim cerin ce trebuie

avut n vedere de ctre organele judiciare. n funcie de probele, datele sau materialele existente n cauz, este necesar s se aprecieze dac i n ce msur o expertiz este util, astfel nct nici s nu ntrzie efectuarea unei expertize indispensabile soluionrii cazului. Oportunitatea expertizei se raporteaz i la momentul dispunerii acesteia, mai ales n ideea c o dispunere prematur, ca i ntrzierea acesteia, pot avea consecine negative asupra soluionrii cauzei. n prima ipotez, obiectele sau materialele trimise expertului pot suferi modificri, degradri, etc. Iar n a 2a ipotez, datele sau urmele sunt insuficiente pentru realizarea cercetrii. 2. Stabilirea corect a obiectului expertizei - cerina privind stabilirea corect a obiectului expertizei criminalistice are implicaii directe asupra modului de valorificare judiciar a acestui mijloc de prob. Delimitarea strict a aspectelor de clarificat este de natur s influeneze pozitiv nsi cercetarea fondului problemelor ce constituie obiectul expertizei. Obiectul expertizei judiciare const n lmurirea unor fapte/mprejurri de fapt ce reclam cunotine speciale din diverse domenii. Art. 116 CPP n vederea aflrii adevrului, pentru lmurirea unor fapte sau mprejurri ale cauzei se apeleaz la cunotinele unui expert. Art. 201 CPP instana poate recurge la prerea unor specialiti pentru lmurirea unor mprejurri de fapt. Organele judiciare au datoria s vegheze la respectarea cerinei de limitare a obiectului expertizei criminalistice, n exclusivitate, la ceea ce legea definete generic fapte sau mprejurri, nu la probleme de drept, cum ar fi stabilirea vinoviei sau nevinoviei unei persoanei, ori precizarea naturii juridice a unei fapte sau a unui aspect, reglementate prin acte normative. 3. Formularea clar a ntrebrilor adresate expertului una din cauzele principale ale ajungerii la concluzii eronate sau nefundamentate tiinific o reprezint superficialitatea n fixarea obiectivelor expertizei, fr a mai meniona situaiile n care aceste obiective sunt lsate la aprecierea expertului. Pornind de la faptul c ntrebrile circumstaniaz direct obiectul expertizei, acestea vor trebui formulate cu claritate, concis i precis, evitndu-se exprimrile generale, echivoce, confuze, greite, care i determin pe unii experi s procedeze la reformulri, cu riscul apariiei de neconcordane ntre ceea ce a
3

urmrit organul judiciar i ceea ce a neles expertul din ntrebare, sau la ridicarea unor obiecii ale prilor, pe considerentul c nu s-a dat rspuns ntrebrilor din ordonan sau ncheiere. 4. Asigurarea calitii materialelor trimise spre expertiz expertul va trebui s aib la dispoziie: urmele, obiectele ce se constituie mijloace materiale de prob i modele de comparaie sau obiecte presupuse a fi creat urmele descoperite n cmpul infracional. Prima cerin pe care trebuie s o ndeplineasc aceste materiale este aceea a cunoaterii cu certitudine a provenienei lor. Regula privete att urmele sau mijloacele materiale de prob, dar mai ales modelele tip ori obiectele suspecte trimise expertului. A 2a cerin important se refer la calitatea pe care trebuie s o prezinte materialele, n sensul c ele trebuie s conin sau s reflecte suficiente elemente caracteristice pe baza crora s se fac identificarea. 28. Structura i coninutul planului de UP Planul de UP dup care trebuie s se desfoare o anchet este constituit dintr-o structur unitar de elemente componente, menite s confere eficien activitii de urmrire penal. Sub raport tactic, potrivit opiniilor exprimate n literatura de specialitate, desprinse din studierea experienei organelor judiciare, rezult c principalele elemente constitutive ale planului de urmrire penal sunt versiunile, problemele ce se cer rezolvate n verificarea fiecrei versiuni, precum i activitile desfurate pe baza metodelor tiinifice criminalistice cu ajutorul crora se rezolv aceste probleme. n plan mai sunt precizate termenele de rezolvare a problemelor i, implicit, de verificare, precum i persoanele care urmeaz s participe la soluionarea lor. Dintre elementele sus-menionate, versiunile dein o poziie central n stabilirea i clarificarea faptelor. Celelalte elemente ale planului i au rolul lor bine definit n clarificarea cauzei, ceea ce evideniaz caracterul unitar al planului de UP. Momentul elaborrii unui plan de anchet - alt element tactic important - se impune a fi astfel ales, nct el s nu fie conceput nici prematur i nici tardiv fa de mersul anchetei. O ntocmire prematur, ntr-un moment n care nu se dein dect date sumare cu privire la fapt, poate conduce cercetrile pe o pist fals, ntrziind soluionarea cauzei. Consecinele negative asupra desfurrii cercetrilor poate avea i ntrzierea unor activiti n stabilirea faptelor i mprejurrilor. Planul de UP poate cpta o form scris, cu excepia unor cazuri, spre exemplu n situaia unui flagrant. Coninutul planului de urmrire penal. Coninutul unui plan de urmrire penal este determinat de problemele pe care le are de clarificat ancheta ntr-un moment sau altul. Pentru determinarea acestor elemente, deduse din planul de urmrire penal, organele penale de specialitate trebuie s rspund la o suit de ntrebri, denumit convenional formula celor 7 ntrebri, sau alturi de aceasta, formula celor 4 ntrebri, aplicabile n majoritatea cazurilor. Formula celor 7 ntrebri, cunoscut sub denumirea de disticul lui Daries, are ca destinaie clarificarea aspectelor eseniale ale faptei: ce fapt s-a comis i care este natura ei? Unde s-a comis fapta cercetat? Cnd a fost svrit? Cine este autorul ei? Cum, n ce mod a svrit-o? Cu ajutorul cui? n ce scop a fost comis? Formula celor 4 ntrebri, considerat, ntructva, superioar calitativ primei formule, deoarece delimiteaz mai clar coninutul infraciunii, servete la elucidarea problemelor unei cauze penale plecnd de la elementele constitutive ale acesteia. Astfel: a) determinarea obiectului infraciunii, respectiv a relaiei sociale lezate prin svrirea faptei penale, ca i a obiectului nemijlocit asupra cruia s-a exercitat aciunea ilicit b) stabilirea laturii obiective a infraciunii, n primul rnd a aciunii/inaciunii incriminate de lege, a raportului de cauzalitate ntre acestea i urmrile faptei, precum i a locului, timpului, modului, a altor circumstane n care a fost svrit c) identificarea subiectului activ al infraciunii, a tututor participanilor (complici, instigatori, tinuitori), ca i identificarea subiectului pasiv al faptei penale d) determinarea laturii subiective a infraciunii, prin stabilirea formei vinoviei (intenie direct/indirect, impruden sau neglijen) ca i a mobilului faptei. Problemele ce se cer rezolvate sunt, spre ex. n cazul morii violente cauza morii, natura acesteia (omor, sinucidere, accident), identificarea autorului i a celorlali participani, identificarea victimei, locul,
4

data i modul de svrire, stabilirea vinoviei, mobilul omorului. ntrebrile la care trebuie dat rspuns n anchet difer nu numai de la o categorie la alta de infraciuni, dar i n cadrul aceleiai categorii de infraciuni, date fiind particularitile n care se comit. 29. Tactica elaborrii versiunilor de UP Pentru elaborarea unor versiuni care s serveasc pe deplin aflrii adevrului sub raport tactic, este necesar s fie ntrunite mai multe condiii, printre cele mai importante numrndu-se: a) deinerea unor date sau informaii despre fapta cercetat, corespunztoare sub raport calitativ i cantitativ, pe baza crora s fie elaborate versiunile b) conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicit pregtirea multilateral, experiena i intuiia organului de urmrire penal c) folosirea unor forme logice de raionament, de tipul raionamentelor deductive i inductive, ca i a raionamentului prin analogie. Calitatea i cantitatea datelor reprezint o premis esenial pentru formularea de versiuni de natur s serveasc cu adevrat soluionrii cauzei. a) sub aspect cantitativ, un mininum de date este absolut necesar pentru formularea versiunilor, fie ele referitoare la natura faptei. Lipsa de date sau cantitatea insuficient a acestora echivaleaz cu o infinitate de versiuni, ori cu formularea de versiuni ce pot conduce cercetrile pe piste false, cu cheltuieli inutile de energie uman i material b) dpdv calitativ, informaiile care stau la baza versiunilor, trebuie s fie precise i concrete. Simplele supoziii sau presupunerile lipsite de un suport real nu fac dect s creeze dificulti n desfurarea anchetei (sursa datelor pe care se ntemeiaz o versiune este n majoritatea cazurilor de natur procesual). Elaborarea versiunilor cu profesionalism n elaborarea versiunilor de anchet sunt necesare caliti proprii profesiei de magistrat sau de anchetator: - pregtirea multilateral, experiena i intuiia organului de UP - pregtirea complex presupune stpnirea cunotinelor din domeniul tiinelor juridice, ndeosebi cele penale i din domeniul criminalisticii - experiena ctigat n activitatea de UP reprezint un element de siguran i precizie n investigare - intuiia este un factor decisiv, ea reflectnd capacitatea organului de UP de a descoperi i de a ajunge cu rapiditate la sensul, la explicaia unor fapte sau mprejurri. Folosirea formelor logice de raionament, cum sunt raionamentele deductive, inductive sau raionamentul prin analogie, este absolut necesar pentru elaborarea de versiuni ntemeiate nu numai pe date concrete, ci i pe baza unui proces judicios de gndire. Raionamentul deductiv = o operaie logic, n care se pornete de la general, de la premisele problemei, pentru a se ajunge, printr-o nlnuire de judeci, la particular, deci, la o anumit concluzie ce va servi la elaborarea versiunii. Raionamentul inductiv = operaie logic, invers raionamentului deductiv, nlnuirea de judeci avnd drept punct de plecare elementele particulare ale cauzei, pentru a se ajunge, n final, la aspectele eseniale (acest tip de raionament este ntlnit frecvent n cazurile n care organele de UP dein date puine, deseori cu caracter sumar, referitoare la fapt, ca i la persoana infractorului). Raionamentul prin analogie (transductiv) = operaie logic, n care concluzia este tras pe baza asemnrii dintre elementele caracteristice unui fapt cunoscut i cele ale faptului sau evenimentului aflat n curs de cunoatere (ntlnit mai rar n activitatea organelor judiciare, datorit caracterului incert al concluziilor sale).

30.

Psihologia martorului (particulariti privind recepia senzorial factorii obiectivi si subiectivi)

Mrturia (din perspectiva psihologiei judiciare) = rezultatul unui proces de observare i memorare involuntar a unui fapt juridic, urmat de reproducerea acestuia, ntr-o form oral sau scris, n faa organelor de UP sau a instanelor de judecat. Prin urmare, ne aflm n faa unui proces de cunoatere a realitii obiective, structurat n 4 faze: recepia (percepia) informaiilor, prelucrarea lor logic, memorarea i reproducerea sau recunoaterea, respectiv reactivarea. Procesul de cunoatere a realitii depinde, n esen, de capacitatea fiecrei persoane de a recepiona informaiile primite, de a le prelucra, dar i de subiectivismul i de selectivitatea sa psihic, cu alte cuvinte de o multitudine de factori. Recepia senzorial: 1. Elementele care definesc recepia senzorial a unor evenimente ca prim etap a formrii mrturiei, contureaz un proces psihic de cunoatere, care parcurge mai multe etape: a) senzaia = cea mai simpl form de reflectare senzorial a nsuirilor izolate, ale obiectelor sau persoanelor, prin intermediul unuia dintre organele noastre de sim. Apariia senzaiilor i, ulterior, a percepiei, este n funcie de intensitatea stimulilor care acioneaz asupra analizatorilor. Analizator este definit sistemul sau aparatul organismului uman, alctuit din organele de sim, cile nevoase de transmitere i centrii corespunztori de pe scoara cerebral. Senzaia nu se nate dect n momentul n care stimulul atinge un prag minim, capabil s provoace senzaia. Cu ct sensibilitatea analizatorului este mai mare, cu att este posibil naterea de senzaii prin stimuli mai inteni. Este important de reinut c intensitatea minim sau maxim prin care stimulii pot determina o senzaie (pragurile senzaiei) variaz de la persoan la persoan, magistratul trebuind s aprecieze n fiecare caz n parte limitele posibilitilor de percepie ale unui martor. b) percepia = consecina unor reflectri mai complexe, ce conduce la contientizare, la identificarea obiectelor i fenomenelor. Aceasta face ca procesul percepiei s fie definit drept un act de organizare a senzaiilor, implicit a informaiilor pe care un martor le-a receptat n funcie de diferii factori: interes, experien, necesitate, etc. Faptele, obiectele i persoanele sunt percepute difereniat, unele fiind nregistrate imediat, spre deosebire de altele care trec pe loc secundar, dei au posibilitatea de a influena analizatorii. 2. Factorii de distorsionare (bruiaj), determinai de legitile generale ale senzorialitii, cu influen direct asupra modului de recepionare, proprii fiecrei persoane: a) modul de organizare a informaiilor la nivelul cortexului, care se constituie n structuri i configuraii (Gestalt), permind martorului s perceap ntregul naintea prilor componente. Rapiditatea cu care sunt sesizate elementele componente ale ntregului variaz de la individ la individ. b) constana percepei, fenomen care determin o anumit corectare a imaginii percepute, clasic fiind procesul de aezare n poziia normal a unei imagini care, pe retina noastr, apare rsturnat, potrivit opticilor geometrice. n acest caz, distorsionrile sunt specifice percepiei de persoane, obiecte sau mprejurri familiare martorului. c) fenomenul de iluzie, care conduce la percepii eronate, prin deformarea subiectiv a realitii. Din diversele iluzii, cele optico-geometrice sunt mai frecvente n bruierea mrturiei. De ex., o persoan poate fi apreciat mai scund sau mai nalt, dup cum aceasta a fost perceput ntr-un grup de indivizi mai scunzi ori mai nali. d) fenomenul de expectan, prin care este pregtit s recepioneze anumii stimuli, filtrndu-i pe alii. Exemplul clasic este cel al mamei care se trezete imediat la plnsul copilului , dar poate dormi n prezena altor zgomote mai puternice. e) efectul halo , fenomen ce ne determin s extindem, necritic, un detaliu asupra ntregului (cazul escrocilor care sunt crezui cu uurin persoane oneste datorit nfirii distinse i exprimrii corecte). Factori de distorsionare a recepiei senzoriale a martorilor din perspectiv criminalistic: Ascultarea unui martor presupune, de la bun nceput, s se in cont alturi de legitile generale ale senzorialitii, de principalii factori obiectivi i subiectivi capabili s influeneze procesul de percepie.

Factorii de natur obiectiv, determinai de mprejurrile n care are loc percepia: vizibilitatea poate fi redus de distana de la care face percepia, de condiiile de iluminare, de condiiile meteorologice, de diverse obstacole interpuse ntre cel care percepe i locul n care se desfoar evenimentul audibilitatea este influenat de distan, de condiiile de propagare a sunetelor, de existena unor surse care pot perturba audiia i de factorii meteorologici, obstacolele care pot da natere la ecouri, reverberaia sunetelor ntlnite n locurile nchise durata percepiei n funcie de perioada mai sau n care se desfoar o aciune, de viteza de deplasare, fie a persoanei sau a obiectului perceput, fie a celui care percepe, iar cteodat de tipul de iluminare. Unii din factorii menionai pot influena i percepia tactil sau olfactiv. disimularea nfirii determinat de nsi persoana autorului infraciunii, care ncearc s se fac perceput ct mai greu, n acest sens apelnd la deghizri, acionnd cu rapiditate, cutnd s distrag atenia, inclusiv cu ajutorul unor complici, folosindu-se de ntuneric sau de diverse obstacole pentru a nu fi vzut. Factorii de natur subiectiv sunt reprezentai de totalitatea particularitilor psiho-fiziologice i de personalitatea individului, apte s nflueneze procesul perceptiv: calitatea organelor de sim, orice defeciune a acestora fie pe latur perceptiv, fie pe cea cortical (orbire, miopie, surzenie) reducnd pn la anulare o parte din posibilitile receptive ale persoanei personalitatea i gradul de instruire a individului vrsta i inteligena persoanei temperamentul i gradul de mobilitate al proceselor de gndire strile de oboseal, precum i reducerea capacitii perceptive, ca urmare a influenei alcoolului, drogurilor, medicamentelor etc., conduc la o scdere a acuitii senzoriale strile afective, ndeosebi cele cu un anumit grad de intensitate, au o influen inhibitorie asupra procesului perceptiv, determinnd alterarea sau dezorganizarea acestuia, situaie ntlnit destul de frecvent la persoanele care asist la fapte cu un caracter ocant i mai ales atunci cnd, n svrirea faptelor respective, sunt antrenate rude, prieteni sau cunotine apropiate atenia sunt avute n vedere calitile ateniei, cum sunt stabilitatea i mobilitatea acesteia, gradul de concentrare i distribuia ei. n al 2lea rnd, trebuie inut seama de tipurile de atenie, voluntar sau involuntar, ultima ntlnit mai des n cazul martorilor, din cauza apariiei neateptate a unui stimul puternic, ocant sau a interesului pe care l poate atrage o persoan, obiect, discuie, aciune. tipul perceptiv cruia i aparine martorul martorul cu recepie de tip analitic (specific n general femeilor) are capacitatea de a reine mai amnunte, mai detalii, spre deosebire de tipul sintetic, care reine ntregul, caracteristicile sale generale.
31.

Pregtirea ascultrii martorilor + elementele tactice de pregtire aplicate n pregtirea ascultrii martorilor

Pregtirea ascultrii martorilor este o regul absolut necesar, n special n faza de UP, i se cere respectat n toate mprejurrile, indiferent de gradul de dificultate al cauzei. Ea presupune: Studierea dosarului cauzei, ce are ca scop principal stabilirea faptelor i mprejurrilor ce pot fi clarificate pe baza declaraiilor martorilor, precum i stabilirea cercului de persoane care cunosc, n parte sau n totalitate, aceste fapte, dintre care vor fi selecionai martorii. Stabilirea martorilor care pot fi audiai de ctre organul de UP pe baza criteriilor procesuale penale i criminalistice: a) sunt identificate persoanele care au posibilitatea s perceap direct faptele i mprejurrile cauzei, dar i acelea care cunosc sau dein indirect date referitoare la fapt, din surse sigure, ct mai aproape de adevr. Din rndul acestora vor fi selecionate persoanele care, potrivit legii, pot depune mrturie. b) n ipoteza n care exist un numr mare de persoane deintoare de informaii, este posibil o selectare a martorilor pe baza calitii datelor pe care le dein, a personalitii lor, a obiectivitii i poziiei fa de cauza cercetat
7

c) claritatea naturii relaiilor acestora cu persoanele implicate n svrirea infraciunii, fiind cunoscut c sentimentele de genul prietenie, dumnie fa de fptuitori sau existena altor interese conduc la alterarea declaraiilor i chiar la mrturie mincinoas. Cunoaterea personalitii martorilor este absolut necesar pentru eficiena ascultrii, presupune obinerea de date cu privire la profilul psihologic, la pregtirea i ocupaia, la natura eventualelor relaii cu persoanele antrenate n svrirea infraciunii. Firete, trebuie cunoscut poziia martorului fa de fapt, precum i fa de condiiile n care a perceput aspectele n legtur cu care este ascultat. Elemente tactice n pregtirea ascultrii martorilor: Determinarea ordinii de ascultare de regul, martorii principali, cei care au perceput nemijlocit faptele, vor fi ascultai naintea martorilor indireci care au obinut datele prin mijlocirea altor persoane sau, pur i simplu, din zvon public. Ordinea de ascultare se stabilete i n funcie de natura relaiilor dintre martor i prile din proces, ca i n funcie de poziia lor fa de cauz (ascultarea martorilor se face nainte/dup ascultarea nvinuitului sau a persoanei vtmate). Stabilirea momentului audierii: a) evitarea posibilei nelegeri ntre martori, ca i influenarea celui care va fi audiat de ctre diverse persoane interesate de cauz (nvinuit, inculpat, parte vtmat, parte civil). Pentru aceasta, citarea se face de urgen, la ore sau zile diferite, astfel nct s nu existe posibilitatea ntlnirii martorilor la sediul organului judiciar i nici suficient timp pentru a-i comunica date referitoare la declaraiile fcute, sau referitoare la ntrebrile puse de anchetator. b) la stabilirea momentului audierii, trebuie avut n vedere programul de activitate i profesia persoanei care urmeaz s fie ascultat, bineneles numai dac este posibil i fr a se submina obiectivitatea anchetei i autoritatea magistratului. Martorii pot fi ascultai i n afara orelor de program, excepie fcnd cazurile deosebite, de genul infraciunilor flagrante, al infraciunilor cu un grad ridicat de pericol social. c) locul de audiere este, de regul, la sediul organului judiciar. Pregtirea ascultrii martorilor necesit, uneori, ntocmirea unui plan de ascultare, pentru fiecare persoan n parte mai ales n cauzele dificile, complicate. n plan vor fi incluse: problemele de clarificat, ntrebrile i ordinea de adresare a lor, eventualele date deprinse din materialele aflate la dosar pe care anchetatorul le poate folosi pe timpul ascultrii. Pot fi pregtite nscrisuri, fotografii, prezentate martorilor pentru lmurirea unor mprejurri, verificarea unor date, etc.
32.

Tactica ascultarii propriu-zise a martorilor (vezi identificarea, ascultarea in faza relatarii libere, adresarea de intrebari, cum trebuie/nu trebuie sa fie aceste intrebari)

Ascultarea unui martor parcurge 3 etape principale, guvernate, pe langa regulile procesuale penale si de regulile tactice criminalistice in etape distincte: etapa identificarii martorilor, etapa relatarii libere si etapa formularii de intrebari, de ascultare a raspunsurilor date de martor. 1. Conduita tactica in etapa de identificare a martorului - etapa consta in: depunerea juramantului de catre martor, apoi, acestuia i se pune in vedere faptul ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa, ulterior in intrebarea acestuia despre nume, prenume, etate, domiciliu (eventual resedinta, daca este cazul) si ocupatie. In continuare, martorul este intrebat daca este sot sau ruda cu vreuna din parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii. Organul judiciar trebuie sa se conduca dupa anumite reguli tactice, proprii debutului audierii: primirea martorului intr-o maniera corecta, civilizata, care trebuie sa fie prezenta inca din momentul asteptarii pana in momentul audierii propriu-zise crearea unui cadru de ascultare sobru, caracterizat de seriozitatea lipsit de factori stresanti, dar pot distrage atentia martorului comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator, astfel incat sa fie redusa incordarea, nelinistea fireasca a martorului.

2. Etapa relatarii libere:

In aceasta etapa, dupa crearea cadrului psihologic favorabil obtinerii unor declaratii sincere, martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce tie cu privire la aceasta (art. 86 CPP). Aceasta faza are un avantaj, si anume spontaneitatea sa, faptele fiind prezentate asa cum au fost percepute si memorate de catre martor. Pentru aceasta martorul trebuie lasat sa expuna, potrivit personalitatii sale, asa cum isi aminteste, ceea ce a perceput si conform modului sau de ordonare a ideilor. Regulile dupa care se ghideaza magistratul sau anchetatorul: ascultarea martorului cu rabdare si calm, fara a fi intrerupt, chiar daca acesta relateaza faptele cu lux de amanunte evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica, prin care se aproba sau resping afirmatiile martorului ajutarea cu tact a martorului, mai ales daca nivelul intelectual il mpiedica sa faca o relatare libera cat de cat coerenta, fara insa a-l sugestiona daca martorul se pierde in amanunte sau se abate in mod deliberat de la subiectul relatarii, organul judiciar trebuie sa intervina cu suficienta fermitate, dar civilizat, in reorientarea relatarii spre obiectul marturiei organul judiciar isi va nota aspectele mai semnificative, ca si eventualele contraziceri sau neclaritati din expunere, dar fara sa procedeze cu ostentatie sau sa se intrerupa martorul cerandu-i sa mai repete o anumita idee sau sa fie mai explicit. 3. Reguli tactice aplicate in etapa formularii de intrebari: - etapa nu are caracter obligatoriu (mai este denumita si Interogarea martorului, Relatarea ghidata, Dispozitie-interogatoriu). Intrebarile sunt necesare intrucat depozitia martorului poate contine denaturari, frecvente fiind: denaturarea prin adaugare (exagerare sau nascocire de fapte imaginare) denaturarea prin omisiune (relatarea avand caracter incomplet, ca urmare a subestimarii importantei unui anumit aspect sau ca urmare a unei rele-credinte) denaturarea prin substituire (faptele, persoanele, obiectele reale sunt substituite cu altele, percepute anterior, ca urmare a asemanarilor existente intre ele) denaturare prin transformare (modificarea succesiunii reale a faptelor, a locului unor detalii in timp si spatiu). Pentru inlaturarea acestor denaturari, dar si pentru stabilirea corectitudinii sau exactitatii dispozitiei, organul judiciar va trebui sa intervina cu intrebari, care se impart in mai categorii, din perspectiva tacticii criminalistice: a) intrebari de completare a aspectelor omise din declaratie sau care contin detalii suficiente pentru stabilirea imprejurarilor de fapt b) intrebari de precizie, necesare, de pilda, pentru determinarea cu exactitate a circumstantelor de loc, timp si mod de desfasurare a unui eveniment, precum si pentru stabilirea surselor din care martorul a obtinut date despre fapta c) intrebari ajutatoare, destinate reactivarii memoriei, ca si inlaturarea denaturarilor, de genul substituirilor sau transformarilor, prin referiri, de exemplu, la evenimentele importante din viata martorului, evenimente desfasurate concomitent cu faptele despre care este ascultat d) intrebari de control, destinate verificarii afirmatiilor, pe baza unor date certe, in ipoteza sesizarii de denaturari, in special prin adaugare sau transformare ca si in ipoteza existentei suspiciunii cu privire la b-c a martorului. Dpdv tactic criminalistica, in formularea si adresarea intrebarilor este absolut necesar sa se respecte urmatoarele reguli: intrebarile trebuie sa fie clare, precise, concise si exprimate intr-o forma accesibila persoanei ascultate, potrivit varstei, experientei, pregatirii si inteligentei sale intrebarile vor viza strict faptele percepute de catre martor, iar nu punctul sau de vedere referitor la natura acestora sau la problemele de drept intrebarile nu vor contine elemente de intimidare, de punere in dificultate a martorului sau promisiuni pe care organul judiciar nu le poate respecta
9

prin modul de formulare a intrebarilor si tonul pe care sunt adresate nu trebuie, in niciun caz, sa se sugereze raspunsul. Raportat la gradul lor de sugestibilitate, intrebarile pot fi: intrebari determinative, deschise, lipsite de sugestibilitate (cum era imbracat invinuitul?, in ce zi a saptamanii s-a petrecut fapta?), ca si intrebari la care se raspunde prin da si nu intrebari incomplet sau complet disjunctive, inchise, care contin elemente de sugestie, in special ultimele, martorul fiind pus sa aleaga intre cele 2 alternative (victima avea sau nu geanta?) intrebari implicative (ipotetice), cu mare grad de sugestibilitate, intrucat pornesc de la presupunerea ca martorul a perceput o anumita imprejurare (cutitul era in mana dreapta sau stanga?, nu este asa ca..?). Ascultarea raspunsurilor la intrebari presupune, obligatoriu, respectarea unei conduite tactice specifice. Regulile tactice specifice ascultarii raspunsurilor sunt, in esenta, urmatoarele: a) ascultarea martorului cu toata atentia si seriozitatea, evitandu-se plictiseala, enervarea, expresiile ori gesturile de aprobare sau dezaprobare care il pot deruta pe martor b) la sesizarea unor contradictii in raspunsurile martorului, organul judiciar nu trebuie sa reactioneze imediat, sa-si exteriorizeze surprinderea ori nemultumirea, ci sa o inregistreze, pentru clarificarea ei ulterioara c) urmarirea cu atentie, dar fara ostentatie, a modului in care reactioneaza martorul la intrebari, sau daca si-au facut aparitia indicii de posibila nesinceritate. Daca se constata ca martorul incearca sa minta, raportat la particularitatile fiecarei cauze, procedeele tactice sunt diferite, unele apropiindu-se de cele specifice tacticii ascultarii invinuitului, fireste fara depasirea cadrului legal.
33.

Particularitati ale psihologiei victimei

Primul moment al formarii declaratiilor victimei il reprezinta receptia, ca rezultanta psihologica a perceptiei sale senzoriale, in momentul in care este supusa unei agresiuni. Situatia de victima se asociaza cu ideea de suferinta fizica si morala. Prin urmare, alaturi de senzatiile auditive sau vizuale, intalnim inclusiv senzatiile de durere (cutanate), ca si senzatiile olfactive si gustative. In legatura cu receptia auditiva, omul este capabil sa perceapa dintr-o infinitate de nuante, o multitudine de fenomene sonore ce insotesc obligatoriu sau intamplator savarsirea unei infractiuni. De aceea, in functie de imprejurarile asupra carora persoana vatamata este ascultata, ea trebuie sa redea cuvinte, expresii, modul de a vorbi al agresorului, interesul anchetatorului fiind reproducerea cuvintelor, a termenilor, expresiilor, cifrelor sau a sensului convorbirii, a continutului de idei. Prezinta interes determinarea urmatoarelor imprejurari: distanta dintre sursa sonora si organul receptor, apreciata in functie de intensitatea undelor sonore directia de propagare a fenomenelor sonore poate avea caracter de certitudine cand este intemeiata pe senzatii auditive si vizuale determinarea/identificarea fenomenelor acustice (omul nu percepe pur si simplu sunete, ci acestea sunt insotite de intelegerea lor). Iluziile acustice pot influenta, insa, receptia fenomenelor sonore, in sensul distorsionarii ei. In legatura cu receptia vizuala, dintre undele electromagentice ce actioneaza asupra analizatorului vizual, pot provoca senzatii vizuale doar cele cu lungimea de unda cuprinsa intre 396 si 760 milimicroni, respectiv intre violet si rosu. Ochiul expus la intuneric, supus cateva momente luminii mai intense, isi reduce capacitatea de adaptare. Daca exista disfunctionalitati in modul de concentrare a receptorilor vizuali, in diferite zone ale retinei, apar probleme in distingerea culorilor: acromatopsie totala sau discromatopsii (daltonismul). Pe langa aceste defecte, mai pot aparea probleme de genul: imagini consecutive, constand in persistarea acestora dupa ce stimulul incepe sa actioneze, in culori normale sau inversate (negative) contrastului simultan, in care un obiect cenusiu pare mai alb pe un fond negru decat pe un fond alb, iar pe un fond cromatic tinde sa ia nuanta culorii complementare fondului (pe galben devine albastrui).
10

In legatura cu receptia cutanata, s-au identificat 3 categorii de senzatii cu mecanisme diferite: a) senzatiile tactile (de atingere, de presiune), provocate de deformarea locala a pielii, viteza acestei deformari determina intensitatea senzatiei tactile b) senzatiile termice de cald si rece, care se manifesta sub actiunea unui stimul cu o temperatura mai mare, respectiv mai mica decat temperatura pielii c) senzatiile de durere sunt provocate de orice stimul mai intens care duce la vatamare tesutului, a terminatiilor nervoase din piele. In legatura cu receptia olfactiva, ea reprezinta rezultatul stimularii receptorilor olfactivi de catre anumite substante care se gasesc in stare gazoasa sau sub forma de vapori, receptori situati in membrana mucoasa a cavitatii nazale. Relativitatea receptiei olfactive poate fi intalnita in situatii de genul: nedeterminarea unor caracteristici generale ale mirosului stabilirea directiei din care ar fi provenit mirosul false identificari ale caracteristicilor olfactive determinate de tensiunea emotionala. Alte categorii de senzatii, mai rar intalnite in practica, pot avea o oarecare insemnatate in formarea unei imagini complete despre evenimentele in legatura cu care relateaza persoana vatamata. De exemplu: o senzatiile interne sau organice (sete, greata, foame, sufocare) o senzatiile kinestezice sau de miscare (cu ajutorul carora ne dam seama de pozitia membrelor, directia si viteza miscarii acestora) o senzatiile de echilibru, care reflecta modificarile pozitiei corpului in raport de centrul lui de greutate, de pozitia si directia miscarilor capului, de accelerare sau de incetinire a miscarii pe orizontala, vericala si circular. Factori de distorsionare a recepiei senzoriale a victimei din perspectiv criminalistic: Factorii de natur obiectiv, determinai de mprejurrile n care are loc percepia: conditiile de iluminare in care are loc perceptia vizuala influenteaza vizibilitatea insusirilor obiectelor, in special a culorii acestora conditiile meteorologice sunt factorii care pot optimiza, dar mai ales perturba procesul perceptiv. Ceata, ploaia sau ninsoarea puternica reduc considerabil vizibilitatea, iar vantul puternic si furtuna creeaza greutati si erori in perceptia auditiva. distanta mare si diversele obstacole, interpuse intre persoana vatamata si obiectul observatiei sale, ii ingreuneaza procesul perceptiv, reducandu-i vizibilitatea, aparand erori in procesul auditiv din cauza ecourilor sau reverberatiilor produse de obstacole existenta unor surse sonore poate bruia perceptia auditiva durata percepiei calitatea perceptiei este conditionata de perioada mai sau n care se desfoar o aciune, de viteza de deplasare a celui care percepe sau a obiectivului perceptiei, uneori de tipul de iluminare disimularea nfirii este provocata de nsi persoana autorului infraciunii, care apeleaza la deghizri, cauta s distrag atenia actionand cu rapiditate, folosind diverse metode care sa ingreuneze identificarea sa complexitatea fenomenului perceput face tot mai dificila perceptia si mai ales memorarea lui. Factorii de natur subiectiv sunt reprezentai de totalitatea particularitilor psiho-fiziologice i de personalitate ale persoanei vatamate, fie ca efectul lor este unul vremelnic, fie ca este de durata. Astfel: calitatea organelor de sim, orice defeciune a acestora afectand o parte din posibilitatile de perceptie, respectiv capacitatea senzoriala a persoanei vatamate personalitatea i gradul de instruire a individului vrsta i sexul persoanei vatamate personalitatea si gradul de instruire a individului temperamentul i gradul de mobilitate al proceselor de gndire strile de oboseal, precum i reducerea capacitii perceptive, ca urmare a influenei alcoolului, drogurilor, medicamentelor etc., conduc la o scdere a acuitii senzoriale strile afective, ndeosebi cele cu un anumit grad de intensitate, au o influen inhibitoare asupra procesului perceptiv, determinnd alterarea sau dezorganizarea acestuia, situaie ntlnit destul de
11

frecvent la persoanele care asist la fapte cu un caracter ocant i mai ales atunci cnd, n svrirea faptelor respective, sunt antrenate rude, prieteni sau cunotine apropiate atenia sunt avute n vedere calitile ateniei, cum sunt stabilitatea i mobilitatea acesteia, gradul de concentrare i distribuia ei. n al 2lea rnd, trebuie inut seama faptul ca receptia senzoriala mai poate fi in functie si de tipul perceptiv caruia ii apartine persoana vatamata.
34.

Particularitati ale psihologiei invinuitului sau inculpatului

1. Particularitile psihologice ale procesului formrii i redrii declaraiilor nvinuitului sau

inculpatului: Complexitatea mecanismelor psihologice ale nvinuitului sau inculpatului rezult din specificitatea etapelor infracionale pe care acesta le traverseaz. In linii mari, se apreciaza ca mecanismele psihologice ale faptuitorului trebuie raportate la 3 etape: a) in prima etapa se contureaza latura subiectiva a infractiunii, prin mecanisme psihologice specifice conceperii activitatii infractionale si rezolutiei infractionale b) in etapa a 2a, are loc desfasurarea activitatii infractionale, de regula in 3 faze succesive: faza actelor pregatitoare, faza actelor de executare si faza urmarilor. In aceasta etapa, au loc procese psihice puternice care dezorganizeaza forta inhibitorie a scoartei cerebrale si, deci, receptia senzoriala. c) in etapa a 3a, postinfractionala, isi fac aparitia procesele psihice, determinate de teama, de lupta dusa de faptuitor pentru evitarea raspunderii penale, specifice incercarilor de simulare, de disimulare si, in general, minciunii. In primele 2 etape intalnim o succesiune de stadii, de momente intrapsihice: reprezentarea si tendinta de comitere a actului, deliberarea si ezitarea, conturarea intentiei, alegerea mijloacelor si a victimei, sesizarea momentului savarsirii si executarea. 2. Psihologia invinuitului/inculpatului din perioada postinfractionala - svrirea unui act ilicit, se poate instala, la majoritatea infractorilor, o stare de tensiune psihic, alta dect cea de tensiune preinfracional, mai mult sau mai puin evident, determinat de teama de a nu fi descoperii, i care motiveaz dominanta depresiv a individului. Procesele psihice caracteristice acestui moment genereaza neliniste, nesiguranta si un comportament nefiresc: - plecarea precipitata de la locul faptei - distrugerea sau ascunderea unor mijloace materiale de proba - disparitia de la domiciliu - incercarea de creare a unor alibiuri prin deplasarea imediata intr-un alt loc, in care incearca sa se faca remarcati - incercarea de ascundere prin simularea altor infractiuni. 3. Psihologia invinuitului/inculpatului in momentul interogatoriului: Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezint cteva caracteristici care trebuie cunoscute, mai ales pentru contracararea ncercrilor de inducere n eroare a organului judiciar prin simulare, disimulare, minciun sau prin folosirea altor mijloace prin care acesta considera ca poate evita tragerea la raspundere penala. a) Depistarea prezenei strii de emoie care poate dezvlui dezacordul dintre cele afirmate i cele petrecute n realitate, dintre adevr i minciun, reprezint o problem major a tacticii de anchet. Este important de tiut c strilor emoionale, de tensiune psihic, le sunt specifice o serie de manifestri viscerale i somatice, cele mai importante fiind: accelerarea si dereglarea ritmului respiraiei, paralel cu dereglarea emisiei vocale (rguire), scderea salivaiei (senzatie de uscare a buzelor si a gurii) cresterea presiunii sanguine si accelerarea batailor inimii, insotite de fenomene vasodilatorii (congestionare) sau vasoconstrictorii (paloare) contractarea muschilor scheletici, manifestata prin crispare sau prin blocarea functiilor motorii schimbarea mimicii i pantomimicii, pe un fond de agitaie, transpus frecvent n micri i gesturi, ntr-o conduit care nu mai corespunde comportamentului normal al individului
12

modificarea timpului de reactie sau de latenta, caracterizat prin intarzierea raspunsului la intrebari care contin cuvinte critice, intarzieri care pot ajunge la circa 4 secunde, fata de timpul in care se raspunde la intrebarile necritice. b) Incercarile de simulare sau disimulare (se pot depista cu poligraful). Dintre modurile de simulare (contrafacere) ori disimulare (ascundere) transpuse si sub forma verbala, respectiv de minciuna, invinuitii sau inculpatii apeleaza mai frecvent la urmatoarele: o refuzul de a vorbi sau de a recunoaste faptele care li se imputa o invocarea imosibilitatii de a-si aduce aminte o prezentarea de alibiuri, fie create premeditat, fie inventate in momentul ascultarii o recunoasterea unor fapte minore, in scopul disimularii celor importante o motivarea faptului ca savarsirea infractiunii este consecinta provocarii sau a unui moment de ratacire o simularea nebuniei sau a tulburarii functiilor unor organe de simt (surzenie, mutenie, orbire) o incercari de sinucidere sau de automutilare. Deseori in fata organului de urmarire penala, dar mai ales a instantelor, inculpatul isi retrage declaratiile facute anterior, motivand ca au fost obtinute prin presiuni sau intimidare. Modurile de manisfestare mentionate pot fi uneori realmente sincere si intru totul justificate.
35.

Trasaturi de personalitate care ar trebui sa defineasca profilul psihologic al magistratului/anchetatorului/juristului in general (in carte titlul subiectului este - Consideratii asupra trasaturilor de personalitate a magistratului sau a celui care efectueaza ancheta penala)

n ascultarea nvinuitului sau inculpatului ca, de altfel, n ntreaga activitate de realizare a actului de justiie, un rol deloc de neglijat - despre care se vorbete ns destul de puin - l are personalitatea magistratului, a celorlali juriti sau organe de cercetare, chemai s afle adevrul, s pronune o soluie temeinic i legal ntr-o anumit cauz penal. Pe tot parcursul investigarii unei fapte penale, anchetatorul este obligat sa dea dovada de corectitudine, rabdare, demnitate, intelegere. El trebuie sa aiba puterea sa recunoasca si sa-si controleze anumite trasaturi ale personalitatii de natura sa se repercuteze negativ asupra cercetarilor, cum ar fi, de ex., nervozitatea, superficialitatea, duritatea, supraaprecierea propriilor calitati, tendinta de exagerare, de suspectare a oricarei persoane audiate, indiferent de calitatea acesteia. Un comportament negativ conduce la rezultate deseori negative. Psihologii afirma ca si in cazul investigatiilor penale, succesul poate depinde de efectul Galatea sau efectul Pygmalion. a) Efectul Galatea este consecinta increderii in sine, a organizarii, a depasirii propriilor limite, prin cunoasterea lor, pentru a obtine o productivitate mai mare in profesie. b) Efectul Pygmalion este si el consecinta echilibrului dintre prestatiile (asteptarile) pe care le avem de la altii sau altii le au de la noi. Intreaga noastra atitudine (verbala sau comportamentala), mai mult sau mai putin constienta, interactioneaza cu asteptarile. Un astfel de echilibru il face un interlocutor mai cooperant, mai deschis. Dintre multiplele calitati care se cer persoanei chemate sa participe la infaptuirea justitiei, o semnificatie aparte au: creativitate in gandire, in sensul evitarii schemelor fixe, a sabloanelor, nici o fapta, imprejurare sau persoana nefiind asemanatoare cu alta capacitatea de prelucrare cu obiectivitate si simt critic a tuturor datelor, informatiilor obtinute in timpul UP capacitatea de stabilire a contactului psihologic cu persoana ascultata, ceea ce presupune stapanirea legilor permisivitatii evitarea exagerarilor in interpretarea declaratiilor sau a pozitiei adoptate de persoana ascultata in calitate de invinuit controlarea sentimentelor de simpatie sau antipatie fata de cel ascultat in calitate de invinuit/inculpat.

13

Precizari: a) este importanta capacitatea de evitare a deformarii profesionale care poate conduce la exagerari in interpretarea declaratiilor si a atitudinii unor persoane de b-c care se manifesta intr-un mod aparent suspect, din cauza tensiunii psihice (balbaieli, neclaritate in expunere, alte manifestari somatoviscerale) b) controlarea sentimentelor de simpatie sau antipatie fata de invinuit/inculpat. Exista astfel infractori simpatici de tipul escrocilor, dar si persoane ursuze, cu aparenta de infractor inrait, care trezesc sentimente de mila si, respectiv, de repulsie, cu incidenta evidenta asupra subiectivitatii in care se efectueaza ascultarea si, in general, intreaga cercetare a cazului. c) apelarea la elemente de permisivitate prin care se intelege acceptarea (constienta sau inconstienta) a unui individ de a fi studiat psihologic de catre interlocutorul sau. Organul judiciar poate influenta permisivitatea invinuitului, transparenta sa, nu atat din cauza primei impresii pe care o produce, ci prin modul in care abordeaza intregul caz. Nu trebuie uitat ca si cel interogat il studiaza pe anchetator cu o motivare poate mai puternica decat aceea cu care este studiat invinuitul de catre anchetator. De exemplu, anchetatorul competent, perseverent, ferm, cu experienta, face parte din categoria celor socotiti periculosi de catre infractorii familiarizati cu ancheta .
36.

Pregatirea ascultarii invinuitului sau inculpatului

Pentru ca interogarea nvinuitului sau a inculpatului s-i ating scopul propus, se impune, n primul rnd, o organizare riguroas a acestei activiti care, n linii mari, se apropie de pregtirea ascultrii martorului. Astfel: 1. Studierea materialelor sau datelor existente in cauza: Pe plan tactic criminalistic, studierea materialelor cauzei presupune cunoaterea datelor referitoare la modul i mprejurrile n care s-a svrit fapta, la probele existente n acel moment la dosar, la participanti, la persoana vatamata, la martori etc., date care urmeaza sa fie completate, confirmate sau verificate si prin declaratiile invinuitului sau ale inculpatului. Studierea materialului cauzei, ca, de altfel, intreaga pregatire a ascultarii, se efectueaza cu maxima urgenta si operativitate, regula tactica dominanta in incercarea de solutionare a cauzelor penale. 2. Cunoasterea personalitatii invinuitului sau a inculpatului, ce serveste la conturarea ulterioara a laturii subiective a infractiunii: a) Trasaturile psihice ale personalitatii: o caracterul, trasatura psihica ce defineste manifestarile de conduita cu semnificatie morala pozitiva (sinceritate, corectitudine, deminitate) sau negative (nesinceritate, egoism, cruzime) o temperamentul, trasatura ce determina diferentierea psihica a indivizilor in functie de capacitatea energetica si dinamica a comportamentului (sangvinic, coleric, flegmatic sau melancolic) o aptitudinile, unele cu sens general (inteligenta, precizia memoriei, spiritul de observatie, imaginatia), iar altele cu sens special, ajungand pana la talent (pentru muzica, poezie, sport). b) Factori care au influentat sau conditionat conduita somato-psihica (vorbire, mers) si sociala a invinuitului/inculpatului: o mediul familial sau social in care a evoluat si s-a format, scolile urmate, locul in care si-a satisfacut serviciul militar o cercul de prieteni, in general sistemul si natura relatiilor sociale in care a fost sau se afla antrenat, deci al mediului ales o nivelul de inteligenta, slabiciunile, pasiunile sau viciile, starile psihofizice, gradul de pregatire intelectuala, comportamentul in familie si in societate, activitati desfasurate o eventualele antecedente penale, raporturile cu alti participanti la savarsirea infractiunii sau cu victima.

14

3. Organizarea modului de desfasurare a ascultarii tactic, aceasta presupune: a) stabilirea cu precizie a problemelor, care urmeaza a fi clarificate cu ocazia ascultarii, precum si a datelor ce trebuie verificate cu acest prilej b) pregatirea materialului probator ce urmeaza sa fie folosit in timpul ascultarii (mijloace materiale de proba, fotografii, diverse inregistrari) c) determinarea ordinii in care se va face ascultarea. Daca in cauza exista mai multi invinuiti/inculpati, la inceput vor fi ascultati cei care detin mai multe date, sau cei care fac declaratii sincere si complete. Pentru obtinerea cat mai multor date, deseori se impune ascultarea mai intai a martorilor, prioritate avand martorii oculari. d) stabilirea modalitatii de citare, a datei, a orei si locului in care acestia urmeaza sa fie prezenti in vederea ascultarii. Ordinea si modalitatea de citare trebuie astfel concepute incat sa se evite, cel putin in faza primelor ascultari, contactul intre diversele persoane interesate in cauza, indeosebi in ipoteza existentei mai multor invinuiti sau inculpati, martori, persoane vatamate, parti civile, etc. 4. Planificarea ascultarii: Finalizarea pregtirii ascultrii nvinuitului sau inculpatului se va materializa ntr-un plan de ascultare, ntocmit pentru fiecare nvinuit sau inculpat n parte. Acesta va contine problemele de clarificat si succesiunea de abordare a lor, intrebarile de fond sau de amanunt, la care va trebui sa raspunda cel audiat, materialele care vor fi prezentate, etc. Planul va avea un caracter flexibil, astfel incat va fi posibila adaptarea, modificarea sau formularea de noi intrebari referitoare la fapta cercetata si la persoana autorului. Cadrul tactic al ascultarii propriu-zise a invinuitului sau a inculpatului (conduita tactica in faza relatarii libere, in faza adresarii de intrebari, tipuri de intrebari, modalitati si procedee tactice de interogare) Ascultarea invinuitului/inculpatului se desfasoara in 3 etape principale, urmate de consemnarea declaratiilor: 1. crearea unei atmosfere favorabile ascultarii si stabilirii contactului psihologic cu suspectul, devenit invinuit sau inculpat (ascultarea se desfasoara in prezenta aparatorului, intr-un cadru sobru, lipsit de elemente care pot distrage atentia sau determina in mod inutil aparitia unui sentiment de teama) 2. adaptarea de catre magistrat sau politist a unei atitudini demne in raport de autoritatea pe care o reprezinta 3. crearea unei atmosfere propice confesiunii, marturisirii din chiar momentul primului contact cu cel anchetat (cel care efectueaza ascultarea trebuie sa aiba o atitudine pozitiva, capacitate de identificare cu alta persoana si respect neconditionat fata de fiinta umana). Verificarea identitatii invinuitului sau inculpatului consta in intrebarea acestuia cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenia, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatia, adresa, antecedente penale si alte date necesare stabilirii situatiei sale personale. Modalitati tactice de ascultare in faza relatarii libere - dupa ce se aduce la cunostinta obiectul cauzei si al ascultarii, invinuitul sau inculpatul va fi lasat sa faca o relatare libera, cerandu-i-se sa dea si o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea care i se aduce. Modalitatile de audiere se raporteaza in primul rand la prevederile art. 71 CPP, dispozitii cu un pronuntat caracter tactic, carora li se adauga si alte reguli tactice: a) fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat, fara ca de fata sa fie alti invinuiti sau inculpati, in eventualitatea in care exista mai multi b) invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa declare liber tot ce stie despre cauza = el nu va putea fi intrerupt pana la terminarea relatarii, chiar daca se constata ca este nesincer (numai in masura in care se va abate intentionat de la subiect, i se va pune in vedere sa revina la fondul problemei) c) ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale declaratii date anterior d) invinuitul sau inculparul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte e) nu se va admite folosirea de violenta, amenintari sau alte mijloace de constrangere, probe, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a obtine probe (art. 68 CPP). Este interzisa obtinerea cu orice pret a recunoasterii invinuirii.
37. 15

Conduita organului judiciar, pe timpul relatrii libere, are o semnificaie tactic deosebit. Pentru aceasta: a) va fi impusa o atmosfera de calm si rabdare, evitandu-se intreruperile sau interventiile inutile, chiar si in situatia nesinceritatii celui ascultat b) va fi urmarit cu atentie, in permanenta, fara ostentatie, comportamentul celui ascultat, privirea sa si modul in care ea penduleaza de la anchetator in alta directie, pentru sesizarea starilor de neliniste, de deruta, a incercarilor de disimulare c) vor fi evitate, pe intreaga durata a ascultarii, expresiile, gesturile de suparare, de nemultumire sau de enervare, intreaga sa atitudine trebuind sa se caracterizeze prin retinere si prin impasibilitate, astfel incat nicio reactie sa nu-i tradeze parerile referitoare la sustinerile persoanei anchetate. Avantajele notabile ale retalarii libere sunt: a) posibilitatea cunoasterii sau verificarii cu exactitate a modului in care s-a savarsit infractiunea si a mobilului acesteia, indeosebi in ipoteza unor declaratii sincere si complete b) obtinerea de date despre faptele si imprejurarile cauzei, despre participanti, date pe care organul judiciar nu le detinea c) posibilitatea studierii si cunoasterii invinuitului/inculpatului, a pozitiei acestuia fata de fapta comisa, chiar in ipoteza unor declaratii nesincere sau incomplete. Este foarte important de stiut ca inca din faza relatarii libere, invinuitul poate fi conditionat sa faca declaratii sincere. Astfel, desi organul judiciar va trebui sa-si controleze cea mai mica reactie care l-ar putea face permisiv pentru cel ascultat, totusi, el trebuie sa stabileasca un contact uman cu interogatul, marcat psihic de starea de frustrare in care se afla, mai ales daca este arestat. Tactica ascultarii in faza adresarii de intrebari - formularea ntrebrilor reprezint ultima etap activ a audierii, aceasta fiind socotit momentul cel mai ncordat al ascultrii nvinuitului sau inculpatului. Tactica formulrii de ntrebri este n funcie de declaraiile fcute anterior de nvinuit sau inculpat, de caracterul lor sincer i complet. n esen, poziia unui nvinuit sau inculpat, cu privire la nvinuirea adus, poate lua urmtoarele forme: a) recunoasterea sincera si completa a faptelor si a invinuirii aduse b) respingerea invinuirii si probarea lipsei lor de temeinicie c) disimularea adevarului prin recunoasterea de fapte, unele cu caracter penal, insa minore, avand sau nu legatura cauza cercetata d) refuzul de a face declaratii, respingerea acestora sau prezentarea de probe si alibiuri false. In cazul primelor 2 variante, sunt necesare intrebari cu caracter de verificare, clarificare si eventual de completare, ori de precizare. In cazul ultimelor 2 variante, pe langa intrebarile de verificare sau de clarificare, se va pune accentul pe intrebari de completare, de detaliu, care vor servi atat la stabilirea integrala a adevarului, cat si la dovedirea declaratiilor mincinoase. Unele intrebari pot avea drept scop ajutarea invinuitului/inculpatului sa-si reaminteasca o serie de detalii seminificative pentru lamurirea deplina a cauzei. Clasificarea Intrebarilor: dupa caracterul lor general: intrebari de control, de precizare, de completare sau ajutatoare dupa specificul problemelor urmarite prin ascultarea invinuitilor/inculpatilor: a) intrebari cu caracter general, referitoare la faptele sau imprejurarile cauzei, privite in totalitatea lor b) intrebari-problema, care vizeaza aspectele concrete ale cauzei (cum ati imobilizat victima?) c) intrebari de detaliu, avand un scop asemanator intrebarilor adresate martorilor, insa cu o finalitate diferita (in ce incapere era victima?). Intrebarile vor fi formulate intr-un mod clar, precis si concis, fiind evitate cu totul intrebarile sugestive. Modalitatile tactice de adresare a intrebarilor se raporteaz la poziia nvinuitului sau inculpatului fa de nvinuirea adus, de ncercrile de disimulare a adevrului i, bineneles, de structura sa psihic. Spre ex., in cazul in care apare refuzul de a face declaratii, organul judiciar va cauta sa afle care este motivul refuzului (teama, neincrederea in organul judiciar, acoperirea unor complici). De asemenea, in cazul declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, a respingerii invinuirii ori a persistarii in refuzul de a face declaratii, se poate recuge si la revenirea asupra declaratiilor date anterior.

16

Procedeele tactice de ascultare a invinuitului/inculpatului, raportate la imprejurarile mentionate anterior, pot fi urmatoarele: a) tactica ascultarii repetate, utilizata frecvent in cazul declaratiilor incomplete, contradictorii si mincinoase, in care intrebarile de detaliu au o mare importanta b) tactica ascultarii inscrucisate, avand drept scop destramarea sistemului de aparare al invinuitului sau inculpatului c) tactica intalnirilor surpriza, folosita in momentele psihice de o anumita tensiune, create special pentru obtinerea unor declaratii sincere d) tactica complexului de vinovatie, care consta in alternarea unor intrebari neutre cu intrebari ce contin cuvinte afectogene, referitoare la fapta, la rezultatele ei, la persoanele implicate, care da rezultate bune la persoanele mai sensibile. In aplicarea acestor procedee tactice, se recurge si la conjugarea lor cu alte elemente tactice constand in: folosirea contradictiilor din propriile lor declaratii si in prezentarea altor probe sau mijloace materiale de proba, obtinute in timpul cercetarilor, din care rezulta indubitabil temeinicia invinuirii. Din acest punct de vedere, procedeele tactice se impart in: 1. procedeul ascultarii progresive, in care invinuitului/inculpatului i se prezinta gradat probele sau datele privind invinuirea ce i se aduce, incepand cu datele despre care stie ca se afla in posesia anchetatorului si terminand cu cele la care nu se astepta sa fie detinute de organul judiciar 2. procedeul ascultarii frontale = prezentarea inca din primul moment, pe neasteptate, a probelor celor mai importante, din care rezulta cu claritate vinovatia celui ascultat (nu este recomandabil sa se faca inainte de relatarea libera a invinuitului/inculpatului). Indicatori psihofiziologici ai emotiei Indicatori fiziologici de depistare a emotiei: Aparatele de detectare a minciunii se bazeaza in esenta pe urmatoarele elemente: - in momentul ascultarii, individul prezinta o serie de manifestari emotionale - persoana ascultata nu-si poate controla in intregime aceste manifestari emotionale. Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emoionale, folosii de actualele tehnici de detectare a sinceritii sau nesinceritii, sunt consecina unor procese fiziologice (cauzate de tensiunea psihic specific), cum ar fi: a) modificarile activitatii cardiovasculare, manisfestate in ritmul si amplitudinea pulsului, precum si tensiunea arteriala b) modificarea caracteristicilor normale ale respiratiei care, in prezenta emotiei, devine neregulata si mai grea c) modificarea rezistentei electrice a pielii, denumita si reactia electrodermica (RED) d) modificarea caracteristicilor normale ale vocii, functia fonatorie influentata de schimbarea tremurului fiziologic al muschiului aparatului fonorespirator e) modificarea caracteristicilor scrierii, indeosebi in privinta vitezei de executie si a presiunii, care poate creste sau se poate reduce. Un alt indicator important al tensiunii psihice il reprezinta activitatea electrica a scoartei cerebrale, inregistrata prin intermediul electroencelafalului sub forma de electroencefalograme (EEG). Mijloace tehnice de detectare a tensiunii psihice, a simularii cele mai importante sunt: 1. Poligraful, cunoscut si sub denumirea de detector de minciuni, este folosit inclusiv n ara noastr, fiind un instrument care nregistreaz sub form grafic trei indicatori de baz i modificrile fiziologice tipice strilor de stres psihologic: a) tensiunea arteriala si pulsul b) dereglarile respiratiei (2 trasee) c) rezistenta electrodermica (RED) sau biocurentii d) contractura musculara. Inregistrarile se fac pe o banda de hartie speciala, prin intermediul unor parghii prevazute cu penite, a caror actiune se face electronic, penite care descriu trasee specifice, din interpretarea carora se pot deduce momentele de tensiune ale persoanei ascultate. La aparatele mai noi se inregistreaza un al 4lea indicator:
38. 17

presiunea musculara exercitata de mainile si picioarele celui ascultat, care se modifica in momentele de stres-tensiune. 2. Detectorul de stres emotional in voce (PSE), cunoscut si sub denumirea de Dektor. Indicatorul fiziologic folosit pentru determinarea tensiunii psihice, il reprezinta microtremurul vocii, determinat de starile neuro-vegetale specifice emotiei. 3. Detectorul de stres emotional in scris este un dispozitiv anex al poligrafului, care nregistreaz tot sub form grafic modificrile intervenite n scrisul unei persoane aflate ntr-o stare de tensiune psihic. Se inregistreaza 3 caracteristici ale scrierii: timpul de latenta, durata scrierii raspunsului si presiunea scrierii.
39.

Organizarea si desfasurarea testarii la poligraf

Intregul proces de desfasurare a testarii starilor emotionale, se desfasoara in 3 etape importante: pregatirea, testarea propriu-zisa si interpretarea rezultatelor. 1. Pregtirea testrii - aceast operaie necesit studierea materialului cauzei, n prile n care l privesc pe cel ascultat i cunoaterea personalitii acestuia. n plus, este absolut necesar un examen medical, una dintre condiiile obligatorii de testare fiind integritatea strii psihice i fizice. O alt cerin, uneori omis, este i aceea ca persoana care urmeaz s fie examinat s nu fi fost supus anterior unor interogri ndelungate. In practica noastra, testarea nu se face decat cu consimtamantul scris al persoanei care va fi examinata. 2. Dialogul pre-test reprezint o etap intermediar, ntre pregtirea i testarea propriu-zis. La nceput, celui testat i se dau explicaii referitoare la principiile de funcionare a aparaturii, la drepturile pe care le are n legtur cu acest procedeu. Dupa ce se cere consimtamantul de testare, se face un instructaj privind modul de comportare pe timpul examinarii. Printre altele, subiectul trebuie sa stea relaxat in scaun, sa fie atent la intrebarile adresate si sa raspunda cu da sau nu. In continuare, subiectul este instalat la poligraf, atasandu-i-se tubul pneumograf, mansonul de tensiune arteriala si electrozii pentru detectarea rezistentei electrodermale (RED). Este verificata functionarea instalatiei. 3. Testarea propriu-zis const n formulri de ntrebri scurte, clare i precise, la care se rspunde cu da i nu. Testele, de regul, pregtite anterior, conin: - intrebari neutre, pentru linistea subiectului - intrebari de control, pentru stabilirea raspunsurilor afirmative (da) si negative (nu), sincere, necesare compararii cu raspunsurile la intrebarile critice - intrebari cu continut afectogen, referitoare direct la fapta, la imprejurarile cauzei cercetate. De regula, chestionarul contine pana la 10 intrebari. 4. Interpretarea diagramei. Interpretarea rezultatelor testrii se efectueaz pe baza comparrii caracteristicilor de traseu ale rspunsurilor sincere la ntrebri neutre (fr ncrctur emotiv) ca i la rspunsurile nesincere cu caracter de control, cu rspunsurile nesincere la ntrebrile relevante (cu ncrctur afectogen). Cel care examineaza trebuie sa dispuna de modele de raspunsuri sincere si nesincere, ultimele fiind obtinute prin intermediul intrebarilor de control. Aceste metode vor servi drept comparatie cu raspunsurile date la intrebarile relevante.
40.

Deplasarea si intrarea la locul perchezitiei + primele masuri luate la locul perchezitiei

Deplasarea la locul percheziiei trebuie pregtit cu mult atenie pentru a se asigura caracterul inopinat al aciunii, astfel nct persoana percheziionat s fie abordat prin surprindere, fr a i se da timp s nlture obiectele sau nscrisurile vizate de ctre organul judiciar, ori s dispar de la domiciliu. In localitatile mari, masina cu care se deplaseaza membrii echipei nu va fi oprita in dreptul intrarii in imobilul in care se va face perchezitia, ci la o distanta mai mare. In localitatile mai mici, masina va fi oprita in fata sediilor administratiei de stat, a unor intreprinderi, firme, magazine, in functie de distanta pana la locul perchezitiei. La perchezitiile efectuate in blocurile cu multe etaje, liftul va fi oprit cu un etaj mai sau
18

de palierul la care se afla amplasat apartamentul, preferabil fiind ca o parte din membrii echipei sa vina pe scara. In eventualitatea existentei unor caini de paza in curtile caselor perchezitionate sau in apartamente, trebuie gasita o modalitate de linistire a acestora. Intrarea la locul perchezitiei se face potrivit particularitatilor fiecarui caz in parte. De regula, se suna sau se bate la usa, membrii echipei asezandu-se astfel incat prin vizor ori fereastra sa nu fie observata decat o persoana . Daca in casa sau apartament locuiesc mai multe familii, este indicat sa se sune la familia la care nu se face perchezitia. In eventualitatea in care nu este nimeni in casa, se procedeaza la deschiderea usii in prezenta unui reprezentant al persoanei perchezitionate, a unui vecin avand capacitate de exercitiu, a responsabilitatii comitetului de locatari sau a unui delegat al primariei. Daca se constata ca, totusi, este cineva in locuinta sau in incapere, se va trece la fortarea usii, dupa ce in prealabil s-a atras atentia asupra acestei masuri, precum si asupra calitatii organului care efectueaza perchezitia. In situatii deosebite, fara a mai aminti infractiunile flagrante, cand din datele existente la dosar sau din materialul informativ obtinut in vederea pregatirii perchezitiei, rezulta ca ne aflam in fata unor indivizi periculosi, a unor recidivisti, se va proceda la patrunderea fortata, fara intarziere, la locul perchezitiei. Intreaga operatie de patrundere la locul perchezitiei se face in prezenta martorilor asistenti si eventual a aparatorului ales. Pentru perchezitiile efectuate la locul de munca al persoanei, se va apela la sprijinul conducatorilor sau patronilor care au dreptul sa permita intrarea in intreprindere sau institutie, persoane ce vor fi rugate sa procedeze astfel incat sa nu se cunoasca imediat adevaratul scop al organului judiciar. Primele masuri luate la locul perchezitiei - Dup intrarea la locul percheziiei, cel care conduce echipa i va prezenta legitimaia de magistrat sau poliist i, dac este cazul, autorizaia dat de procuror n vederea efecturii acestui act (art.101 CPP). nainte de nceperea percheziiei propriu-zise, se impune luarea unor msuri cu caracter preliminar, cum sunt: 1. Inspectarea rapid a ntregului loc percheziionat, ndeosebi a W.C.-urilor, sobelor, mainilor de gtit, tuburilor de aruncat gunoiul si, in general, a oricarei instalatii ce ar putea fi folosita in vederea distrugerii obiectelor sau inscrisurilor cautate. 2. Luarea msurilor de contracarare a oricrei aciuni violente. Din momentul nceperii i pe ntreaga durat a percheziiei, organul de urmrire penal trebuie s fie pregtit s contracareze orice aciune violent a persoanei percheziionate, mai ales daca se detin date ca aceasta ar putea fi inarmata sau ca va incerca sa se apere. Prin asemenea masuri, trebuie prevenite eventualele incercari de sinucidere, posibile in cazul descoperirii unor obiecte care probeaza categoric participarea persoanei la o infractiune cu un grad ridicat de pericol social. 3. Strangerea tuturor persoanelor gasite la locul perchezitiei intr-o singura incapere sau intr-un spatiu limitat, inclusiv a celor care dorm, in afara copiilor mici, a bolnavilor, spatiu pe care nu-l vor parasi pana la terminarea perchezitiei, decat cu aprobarea organului de UP insarcinat sa-i supravegheze (se poate recurge si la o perchezitie corporala a persoanelor gasite la locul perchezitiei) 4. Studierea atenta si familiarizarea cu locul ce va fi perchezitionat (persoanei la care se va face perchezitia i se vor cere explicatii cu privire la destinatia fiecarei incaperi, la cei care le locuiesc sau le folosesc, precum si cu privire la ce se gaseste in imobil; incaperile vor fi incuiate pana la verificarea lor efectiva) 5. Organizarea perchezitiei propriu-zise (vor fi indicate modalitatile de actiune, blocarea intrarilor si iesirilor si puse sub control alte posibilitati de comunicare cu exteriorul).
41.

Reguli tactice aplicate in efectuarea perchezitiei propriu-zise (cea domiciliara)

Efectuarea unei percheziii se raporteaz la natura i particularitile locului cercetat. Indiferent, ns, de aceste particulariti, percheziiilor le sunt comune cteva reguli cu caracter tactic. 1. perchezitia se efectueaza cu minutiozitate, intinderea si profunzimea cercetarii fiind in functie de natura obiectivelor care trebuie descoperite: intr-un fel se procedeaza in ipoteza cautarii unor obiecte furate, de genul autorirismelor, motocicletelor, radiocasetofoanelor, hainelor de blana, etc. si, altfel, in ipoteza cautarii unor obiecte de valoare cu volum mic (bijuterii, valuta) sau a unor inscrisuri. Se va avea in vedere si posibilitatea dezmembrarii sau fragmentarii obiectelor furate.
19

2. perchezitia se desfasoara metodic, sistematic, ceea ce presupune cercetarea detaliata a fiecarei

incaperi, a fiecarei piese de mobilier, instalatii sanitare sau obiect casnic care ar putea servi ca ascunzatoare, potrivit particularitatilor corpurilor cautate. Se stabileste directia in care se face cercetarea pornindu-se de la dreapta sau stanga intrarii. Daca la cautare participa mai multe persoane, perchezitia se va efectua la intamplare, pornindu-se de la intrare, la dreapta si la stanga, de-a lungul peretilor si apoi, concomitenta a mai multor incaperi, daca echipa de perchezitie dispune de suficient personal. 3. va fi observat in permanenta comportamentul persoanei perchezitionate observarea va fi facuta, de regula, de organul de UP care conduce perchezitia sau de catre cineva cu experienta in materie. 4. perchezitia trebuie efectuata in stricta conformitate cu prevederile legii magistratul sau politistul va impune o atmosfera de calm, de obiectivitate, dirijand cu competenta activitatea membrilor echipei, pentru evitarea unor atitudini sau operatii abuzive, de genul intimidarii persoanelor perchezitionate, al distrugerii si degradarii unor obiecte, ravasirii inutile a incaperii. Pentru descoperirea ascunzatorilor - cei care efectueaz percheziia, trebuie s se raporteze particularitilor locului cercetat - practic acestea prezentndu-se ntr-o infinitate de variante.
a) stabilirea concordantei dintre dimensiunile interioare si cele exterioare, ceea ce permite descoperirea peretilor dubli sau a vaselor cu un fund dublu b) determinarea greutatii normale a unor lucruri, a continutului unor vase, rezervoare, borcane in care se introduc, frecvent, obiectele produs al infractiunii c) depistarea unor imprejurari negative, precum diferenta de nuanta sau de prospetime a culorilor cu care sunt vopsiti peretii, mobila, lipsa depunerilor specifice de praf intre scandurile parchetului, modificarea frecventei sunetului emis la ciocanirea unui corp sau perete, dispunerea unor obiecte sau mobile in locuri care nu-si justifica prezenta d) studierea modului de construire si de asamblare a mobilei, obiectelor si instalatiilor casnice, frecvent folosite ca ascunzatori.

Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezitiei aceasta se face potrivit art. 105 si 109 CPP. Pot fi ridicate obiectele si inscrisurile avand legatura cu fapta cercetata si cele ca caror detinere este interzisa de lege sau care apartin altor persoane, de la care au fost sustrase si care nu doresc sa fie cunoscut continutul lor. 42. Efectuarea perchezitiei corporale Percheziia corporal, dup cum se cunoate, este destinat cutrii de obiecte i de nscrisuri aflate asupra unei persoane. Potrivit prevederilor art.106 CPP, ea se efectueaz de ctre organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziiilor art.104 alin (1) CPP, sau de ctre persoana desemnat de acest organ. Datorit particularitilor sale, ca i metodelor de efectuare, din punct de vedere tactic criminalistic percheziia persoanei este mprit, convenional, n percheziia mbrcmintei i percheziia corpului. Prin modul de desfasurare si procedeele aplicate, se poate sustine ca perchezitia corporala parcurge mai multe faze: 1. Perchezitia preliminara este destinat prentmpinrii unei aciuni violente a persoanei percheziionate, ceea ce presupune, n primul rnd, dezarmarea acestei, respectiv verificarea imprejurarii daca are sau nu asupra sa o arma alba sau de foc, precum si orice alte obiecte sau substante ce ar putea pune in pericol organul judiciar, permitand celui perchezitionat sa fuga.
Tactic, trebuie sa se procedeze astfel incat persoana sa fie pusa in imposibilitatea de a reactiona. Pentru aceasta, cel perchezitionat va fi asezat cu fata la perete, la o distanta de cel putin 1m, in functie de inaltimea sa. I se va cere sa ridice mainile deasupra capului, sa se sprijine pe perete si sa desfaca picioarele. Se cerceteaza, pe rand, partea dreapta si stanga a corpului, organul de UP asezandu-se intr-o pozitie laterala si punand un picior in fata piciorului din partea corpului cercetata. Perchezitia amanuntita, se efectueaza de sus in jos, incepand cu obiectele de pe cap (palarie, caciula, sapca). Se cerceteaza spatele, portiunile de sub brate, mainile de la umar pana la degete, pieptul. Vor fi verificate picioarele prin interior si exterior, pana la glezna, precum si mansetele pantalonilor, ciorapii (in care deseori se introduc obiecte mici, bani, cutite), iar la urma pantofii. Cercetarea se face si prin palpare ferma, prin strangerea portiunilor de imbracaminte mai groasa intrucat, la o simpla pipaire, obiectele subtiri, inclusiv metalice, pot trece deseori nesesizate. Vor fi golite toate buzunarele, verificandu-se daca imbracamintea nu are buzunare secrete, organul de UP ridicand eventualele arme descoperite si obiectele/inscrisurile gasite, in acest mod evitandu-se o posibila incercare de aruncare a lor. 20

2. Perchezitia obiectelor de imbracaminte aceasta parte a percheziiei presupune verificarea n parte

a fiecrei piese din care este format, a lenjeriei i a nclmintei, la nevoie acestea putnd fi scoase de pe corpul persoanei. Dezbracarea este necesara, atat pentru faptul ca permite o verificare minutioasa a imbracamintei, cat si pentru posibilitatea perchezitionarii separate a corpului. La imbracaminte, se verifica captuseala, cusaturile, buzunarele, gulerele, vatelina de la umeri, tesaturile interioare de la piept, de care pot fi lipite inscrisurile, valuta, greu de sesizat la o simpla pipaire. Daca se considera necesar, imbracamintea poate fi descusuta, atat cat sa permita verificarea interioara. Se verifica si lenjeria intima, batistele, ele putand fi apretate cu droguri. La incaltaminte, se verifica captuseala, branturile, talpa, tocurile ce pot fi transformate in ascunzatori de obiecte mici, in special bijuterii sau valuta. De asemenea, se verifica portmoneele, curelele de la pantaloni, ceasurile, brichetele, agendele, tocurile de ochelari, servietele, posetele, geamantanele. In cercetarea acestor obiecte vor fi folosite surse puternice de lumina, inclusiv in radiatii invizibile, precum si instrumente de marit care permit descoperirea mesajelor cifrate. 3. Perchezitia corpului ca atare - aceasta se efectueaz de ctre o persoan de acelai sex cu persoana percheziionat, la nevoie apelndu-se la sprijinul medicului. Principala modalitate de ascundere o reprezint introducerea obiectelor n orificiile naturale, iar cteodat, chiar nghiirea obiectelor, mai ales dac pot fi eliminate cu uurin. Se va cere medicului sa verifice orificiile naturale, iar dupa aceea se va recurge la examenul radiologic. De asemenea, se va proceda la cercetarea: pielii capului si a talpilor picioarelor (pe care pot fi lipite diverse mesaje cifrate), parul (indeosebi cocul si buclele), fara a se neglija parul barbatilor, protezele de maini si de picioare, inclusiv cele dentare, alte dispozitive sau aparate medicale. Daca exista indicii ca ar putea fi folosite in scop criminal, si animalelor trebuie sa li se faca un control. Consemnarea rezultatelor perchezitiei persoanei se face prin pr-vb, cat si prin fixarea lor cu ajutorul fotografiei sau a inregistrarii video. Ele vor fi insotite de o declaratie luata imediat persoanei. Pregatirea prezentarii pentru recunoastere si efectuarea prezentarii pentru recunoastere I. Pregatirea prezentarii presupune: studierea materialului cauzei, ascultarea prealabila si organizarea prezentarii pt recunoastere. Cunoasterea materialului cauzei vizeaza stabilirea cu exactitate a obiectului prezentarii pentru recunoastere, respectiv a persoanelor, cadavrelor, obiectelor care trebuie identificate. Prin studierea materialelor cauzei se vor stabili subiectii procesuali care vor fi chemati sa faca recunoasterea = persoane care au perceput direct subiectul prezentarii pentru recunoastere. Acestor persoane trebuie li se cunoasca posibilitatile de perceptie, fixare si redare, pozitia fata de fapta cercetata sau fata de cei pe care trebuie sa-i recunoasca. In studierea materialului este foarte importanta determinarea conditiilor in care a avut loc perceptia, de ele tinandu-se seama in momentul prezentarii pentru recunoastere. Ascultarea prealabila a persoanei care face recunoasterea, in legatura cu persoanele, cadavrele, etc.ce urmeaza sa fie identificate, vizeaza mai multe obiective:
43. a) cunoasterea exacta a posibilitatilor reale de perceptie, fixare si redare ale pers respective, a trasaturilor sale psihice b) determinarea conditiilor de loc, timp si mod de perceptie, a factorilor subiectivi care ar fi putut influenta procesul de perceptie senzoriala c) stabilirea volumului de date referitoare la caracteristicile de identificare pe care persoana le-a perceput si memorat.

Prezentarea pentru recunoastere trebuie efectuata urgent pentru a se evita posibilitatea stergerii din memorie a semnalmentelor si exercitarea unor influente din partea persoanelor care nu au interesul sa fie identificate. Organizarea prezentarii pentru recunoastere se face in functie de conditiile in care a avut loc perceptia si de natura obiectului recunoasterii. Organizarea trebuie sa se faca in conditii cat mai apropiate cu cele existente in momentul observarii persoanei sau obiectului de identificat de catre martor, victima etc. Persoana care va fi prezentata pentru recunoastere trebuie sa fie imbracata in aceleasi haine in care a fost observata de catre martor sau in haine asemanatoare. In cazul in care autorul a fost deghizat in momentul savarsirii infractiunii, vor fi folosite aceleasi elemente de deghizare.
21

Va fi alcatuit un grup de persoane in care va fi introdusa persoana de recunoscut si alegerea celor din grup se va efectua cu respectarea unor criterii de asemanare (varsta, talie etc.). Niciuna dintre persoanele selectate sa alcatuiasca grupul nu trebuie sa fie cunoscuta de catre martor. Locul in care se organizeaza recunoasterea este sediul serviciului medico-legal, al politiei, sau al parchetului, locul in care martorul a perceput persoana sau obiectul ori locuri cu caracteristici asemanatoare. Conditiile de iluminare in care martorul a perceput persoana sau obiectele trebuie avute in vedere la pregatirea recunoasterii. II. Efectuarea prezentarii - Pentru recunoasterea persoanelor dupa semnalmente statice, in incaperea in care este prevazut sa se desfasoare recunoasterea, vor fi invitate cele 3, 4 persoane alese pentru alcatuirea grupului, in care va fi introdusa persoana care urmeaza a fi recunoscuta. Persoanele invitate vor primi explicatii despre actul la care iau parte si li se va pune in vedere ca nu au voie sa vorbeasca sau sa-si faca semne. Persoanei de identificat i se va cere sa ocupe un loc in cadrul grupului. Este invitata apoi persoana stabilita pentru efectuarea recunoasterii. Pe parcursul recunoasterii este interzis sa se pronunte numele vreunei persoane sau sa se faca anumite gesturi care pot fi interpretate ca elemente de sugestie. Daca martorul recunoaste persoana prezentata, va trebui sa se refere la elementele caracteristice de care s-a servit pentru recunoastere, aceste aspecte fiind mentionate in pr-vb.
Daca martorul nu recunoaste persoana prezentata sunt avute in vedere alternative: martorul sau victima a identificat persoana, dar a evitat s-o declare in momentul recunoasterii = trebuie sa se stabileasca cu exactitate motivele retinerii, recunoasterea fiind reluata in aceleasi conditii si acelasi grup de persoane martorul nu a recunoscut persoana - daca nu a recunoscut-o din cauza insuficientei caracteristicilor de identificare fixate in memoria martorului = organul judiciar se va orienta dupa varianta ca desi persoana este nerecunoscuta, este totusi prezenta in grup. La efectuarea prezentarii pentru recunoastere a persoanelor mai sunt importante urmatoarele reguli: persoana care urmeaza sa fie recunoscuta de mai multi martori va fi prezentata separat, fiecaruia dintre acestia, in aceleasi conditii si in acelasi grup de persoane, dar in care isi va schimba locul dupa fiecare prezentare daca sunt mai multe persoane care urmeaza sa fie recunoscute de un singur martor, acestea vor fi prezentate pe rand, in grupuri avand de fiecare data alta alcatuire.

In cazul recunoasterii persoanelor dupa fotografie, se va proceda la asezarea fotografiei celui vizat pentru identificare intr-un grup de 4 fotografii executate in aceleasi conditii tehnice si reprezentand indivizi cu caracteristici de identificare asemanatoare. Pe spatele fiecarei fotografii, vor fi mentionate datele de identificare ale persoanelor din imagine. Recunoasterea persoanei dupa voce sau vorbire presupune separarea martorului de persoanele din grupul alcatuit in acest scop. Se vor crea conditii de audibilitate cat mai apropiate de cele in care martorul a perceput vocea si vorbirea persoanei de identificat. Organul judiciar va trebui sa incerce sa orienteze discutia spre o tema apropiata de faptele cercetate, determinand persoana de identificat sa foloseasca o parte din cuvintele sau expresiile percepute anterior. Recunoasterea persoanei dupa mers va fi efectuata in conditiile indicate de martori; astfel, va fi avuta in vedere distanta de la care martorul a perceput miscarea, lungimea aproximativa a drumului parcurs de persoana observata, directia in care se deplasa. Recunoasterea cadavrelor prezint o serie de dificulti specifice, sub raport tactic fiind necesar aplicarea de reguli, dintre care unele se deosebesc de cele ale recunoaterii persoanelor. Prezentarea pentru recunoastere nu se va face decat dupa o pregatire corespunzatoare, la nevoie recurgandu-se si la toaleta cadavrului. In niciun caz cadavrul nu trebuie prezentat dezbracat. De asemenea, cadavrul nu poate fi prezentat spre recunoastere mai multor persoane odata, intrucat exista pericolul unei sugestii colective. Daca starea cadavrului nu permite identificarea decat dupa diverse caracteristici particulare (cicatrice, negi, etc.), rezultatele recunoasterii trebuie sa fie interpretate cu multa prudenta, neexcluzandu-se posibilitatea unei asemanari si a unor false identificari. In cazul persoanelor emotive (copii, batrani) este indicat sa li se arate intai fotografia cadavrului si dupa sa se treaca la recunoasterea efectiva. Recunoasterea obiectelor persoana care efectueaza recunoasterea poate fi lasata sa examineze detaliile obiectelor, avand, astfel, posibilitatea sa dea si mai multe explicatii privitoare la detaliile caracteristice. Recunoasterea animalelor este uneori necesara, cel mai adesea fiind intalnita in cazul animalelor domestice. Recunoasterea se va face la locul in care se afla animalul si in prezenta martorilor asistenti. De regula, este necesara recunoasterea animalelor furate sau pierdute.
22