Sunteți pe pagina 1din 8

Teoria culorilor

Se numete culoare percepia de ctre ochi a uneia sau a mai multor frecvene (sau lungimi de und) de lumin. n cazul oamenilor aceast percepie provine din abilitatea ochiului de a distinge cteva (de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiai imagini. Percepia culorii este influenat de biologie (de ex. unii oameni se nasc vznd culorile diferit, alii nu le percep deloc, vezi daltonism), de evoluia aceluiai observator sau i de culorile aflate n imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind explicaia multor iluzii optice). Culoarea, noiune perceptiv, nu trebuie confundat cu lungimea de und, noiune fizic. Ochiul uman este incapabil s disting ntre galbenul monocromatic (lumin cu o singur lungime de und) i o compoziie de verde i rou. Aceast iluzie optic permite afiarea culorii galbene pe ecranul monitorului cu ajutorul componentelor elementare verde i rou, i, n general, sinteza tricrom RGB. tiina culorii, denumit cromatic, include printre altele percepera culorii de ctre ochiul uman, originea culorii n diversele materiale, teoria culorii n art i aspectele fizice ale culorii n spectrul electromagnetic. Culoarea (lungimea de und) este doar una din proprietile luminii, altele fiind de ex. direcia, viteza, intensitatea, coerena, polarizarea. Dintre acestea ochiul uman nu e sensibil la viteza, coerena sau polarizarea luminii, avnd nevoie pentru evidenierea acestora de aparate de msur corespunztoare. n natura nu exista culori pure, ci doar combinatii de culori, singurul aparat care emite unde care se apropie de undele monocromatice ideale fiind Laserul.

Lumina alba (sau aproape alba) emisa de soare contine tot spectrul de culori in ea. Pentru a o separa in mai multe culori trebuie doar o prisma triunghiulara transparenta prin care trece o raza de lumina si se obtin culorile curcubeului ROGVAIV (Rosu-Orange-Galben-Verde-Albastru-Indigo-Violet).

Lumina monocromatic
culoare intervalul de lungimi de und rou oranj galben verde azur albastru violet ~ 610-780 nm ~ 590-650 nm ~ 575-590 nm ~ 510-560 nm ~ 485-500 nm ~ 452-470 nm ~ 380-424 nm intervalul de frecven e ~ 480-405 THz ~ 510-480 THz ~ 530-510 THz ~ 600-530 THz ~ 620-600 THz ~ 680-620 THz ~ 790-680 THz

Lumina monocromatic este o radiaie electromagnetic perfect sinusoidal. 1

Alternativ, n loc de frecven, se utilizeaz lungime de und , unde c este viteza luminii n vid. Lumina monocromatic este vizibil pentru ochiul uman numai dac lungimea de und se ncadreaz ntre aproximativ 380-400 nm i 700-760 nm (sau, echivalent, frecvena ei este ntre aproximativ 750 THz i 430 THz). Fiecare culoare are o anumita lungime de unda. Violetul incepe de la aprox. 470 nanometri pana la Rosu care se termina la 750 nanometri. (nainte de Violet sunt undele ultraViolete (uv) iar dupa Rosu sunt undele infraRosii (ir) nu se vd cu ochiul liber).

Caracterizarea culorii luminii


Lumina produs de o surs luminoas este, n general, un amestec (o sum) de radiaii electromagnetice de diferite lungimi de und i intensiti, adic, echivalent, o suprapunere de radiaii monocromatice. O caracterizare complet a luminii se poate face doar prin exprimarea puterii radiate pe fiecare lungime de und (sau, echivalent, pe fiecare frecven). Aceast caracterizare este dat de o funcie de distribuie spectral a puterii (engl. Spectral Power Distribution SPD).

Descompunerea spectral

Spectrul luminii albe Descompunerea spectral a luminii const n izolarea radiaiilor de diferite lungimi de und, adic separarea individual a fiecrei componente monocromatice. Descompunerea spectral poate fi realizat:

Descompunerea luminii cu ajutorul unei prisme optice * Utiliznd dispersia luminii (variaia indicelui de refracie al unui material transparent n funcie de lungimea de und), prin trecerea luminii prisme optice. Un fenomen similar are loc n cazul curcubeului.

Prin difracia luminii printr-o reea de difracie.

Rezultatul acestei descompuneri este spectrul, numit astfel de ctre Isaac Newton de la cuvntul latin pentru apariie. Sir Isaac Newton a creat pentru prima data o diagrama circulara a culorilor, in anul 1666.

Caracterizarea culorii corpurilor


O suprafa care reflect lumina reflect independent fiecare component spectral (fiecare frecven sau, echivalent, fiecare lungime de und). Astfel, caracterizarea fizic a culorii unui obiect se face printr-o 2

funcie care d, pentru fiecare lungime de und (sau frecven), raportul dintre puterea radiaiei reflectate i puterea radiaiei incidente. O suprafa care reflect difuz toate lungimile de und n mod egal este perceput ca alb, n timp ce una neagr absoarbe toate lungimile de und, fr a reflecta nici una. Similar, se poate caracteriza culoarea n transparen a unui corp printr-o funcie care asociaz fiecrei lungimi de und un coeficient de transmisie.

Percep ia culorii luminii


Ochiul nu distinge, ca avnd culori diferite, orice surse luminoase cu distribuii spectrale diferite. Explicaia este c pe retin se gsesc trei tipuri de receptori, receptorii din fiecare tip fiind sensibili n mod diferit la diferitele componente din spectrul luminii. Rspunsul fiecrui senzor este un nivel de excitaie, care poate fi reprezentat ca un numr real. Dou culori sunt percepute identic dac oricare dintre ele declaneaz acelai rspuns din partea fiecrui tip de receptor. Matematic, cele de mai sus se formalizeaz astfel. Fiecare tip de celule se caracterizeaz printr-o curb de sensibilitate spectral o funcie definit pe intervalul de lungimi de und ale luminii vizibile i cu valori reale pozitive.

Percep ia culorilor obiectelor


Dou culori identice pot fi percepute diferit datorit calibrrii percepiei culorilor dup mediu. Cele dou discuri galbene au exact aceeai culoare, dar sunt percepute ca avnd culori diferite. Percepia culorilor de ctre ochi de fapt, de ctre creier este complicat de faptul c analizatorul vizual compar culoarea luminii reflectate de un obiect cu culorile luminii din mediu. Astfel, o coal alb (care reflect n mod egal toate culorile spectrului) apare alb i dac este iluminat cu lumin galben (de la un bec electric cu incandescen), i dac este iluminat cu lumin alb (de la Soare), dei distribuia spectral a puterii luminii reflectate n cele dou cazuri este diferit. Acest lucru se ntmpl deoarece creierul compenseaz culoarea luminii primite de ochi dinspre coala de hrtie, calibrndu-se dup culorile luminii ambiante. Invers, aceeai culoare vzut n condiii diferite este perceput diferit, datorit aceluiai proces de compensare.

Reprezentarea culorilor
Problema unei caracterizri standardizate pentru culori se pune n multe domenii, ntre altele, fabricarea coloranilor i vopselurilor, fotografia color, televiziune, design grafic, sisteme de iluminare. Exist mai multe standarde n acest sens, cele mai multe fiind bazat pe standardul de reprezentare XYZ definit de Commission internationale de l'clairage n 1931.

Temperatura de culoare

Culoarea luminii emise de un corp perfect negru

Pentru surse ce produc lumin destul de asemntoare cu cea produs de un corp negru incandescent, culoarea poate fi caracterizat prin temperatura pe care trebuie s-o aib un corp perfect negru pentru a produce culoarea respectiv. Aceast temperatur se numete temperatura de culoare a sursei.

Sinteza culorilor
Sinteza aditiv

Sinteza aditiv a unei culori const n obinerea luminii de o anumit culoare prin combinarea unor surse de lumin de diferite culori fixate, numite culori primare. Sinteza aditiv se realizeaz, de exemplu, n tuburile catodice ale televizoarelor i monitoarelor de calculator, precum i n monitoarele TFT i n videoproiectoare. n cadrul sintezei aditive, intensitatea fiecrei surse individuale poate fi variat, astfel c distribuia sa spectral a puterii se nmulete cu un factor, iar distribuia spectral a puterii luminii rezultate este suma funciilor de distribuie spectral a puterii ale surselor individuale. Sinteza aditiv este deci un proces liniar.

Sinteza substractiv a culorilor

n cadrul sintezei substractive, culoarea se obine prin filtrri succesive ale unei surse albe prin filtre de diferite culori i trii ale filtrrii. Filtrarea se face, de obicei, prin plasarea unei cerneli pe hrtie: dac cerneala nu este aplicat, rmne hrtia alb, care reflect aproape n totalitate lumina incident; dac se aplic cerneal, n zona respectiv cerneala absoarbe selectiv anumite lungimi de und, culoarea hrtiei fiind dat de lungimile de und deabsorbite. Dac mai multe cerneluri se aplic una peste alta, coeficientul de transmisie pentru fiecare lungime de und rezult ca produs al coeficienilor de absorbie ai cernelurilor individuale. Pentru a controla tria aplicrii fiecrei cerneluri, cerneala se aplic n puncte mici unul lng altul, acoperind un anumit procentaj din suprafaa hrtiei. Fenomenele care determin culoarea obinut sunt puternic neliniare. Ca urmare, modelarea obinerii culorilor prin sintez substractiv este o problem dificil. 4

Cum se creaza culorile pe monitor

Monitoarele LCD au in componenta ecranelor Cristale Lichide (Liquid Crystal Diodes). Fiecare pixel al unui ecran LCD are trei subpixeli care au trei filtre: rosu, verde si albastru pentru a reda culorile. Prin controlul voltajului care este aplicat, fiecare subpixel poate varia in peste 256 de nuante. Combinand subpixelii ajungem la o paleta de peste 16.8 milioane culori (256 nuante de rosu x 256 nuante verde x 256 nuante albastru).

Culorile i importanta lor n viaa noastr


Culorile suprafetelor, asa cum le percepem noi, sunt de fapt capacitatea respectivelor suprafete de a absorbi anumite unde luminoase si de a le reflecta pe celelalte. Masuram culorile dupa caracterul in sine, valoare (luminozitate) si intensitate (saturatie). In functie de componenta calorica pe care o au, culorile se impart in calde si reci.

Aceasta componenta a fost studiata in relatie cu efectul pe care il au culorile asupra psihicului uman. Astfel, s-a observat ca albastrul da o senzatie de racoare in timp ce galbenul si oranjul una de caldura. In functie de proprietatile culorilor pot fi create scheme armonice.

Roata culorilor
Teoria culorilor dup modelul RYB (red-yellow-blue) este folosit n art n general, pictur, grafic, design interior, etc. Ea nu este altceva decat o conventie pe care artistii, designerii si in general persoanele care lucreaza cu culorile o utilizeaza pentru a gasi cele mai bune acorduri cromatice. Pentru a nelege mai uor i a vizualiza aceast teorie, se folosete aa numitul cerc cromatic (roata culorilor sau steaua culorilor sau color wheel) creat de Johannes Itten.

Triunghiul culorilor principale se formeaza din Rosu, Galben si Albastru.

Culorile primare sunt rou, galben i albastru. Culorile primare nu sunt create prin combinarea altor culori i au cel mai nalt grad de strlucire. Aceste culori sunt cele 3 de la care pornesc deja celelalte culori. Prin combinarea lor n diferite proporii i cu ajutorul nonculorilor, se obin toate culorile din natur. Atunci cand combinam doua culori principale rezulta o secundara, dupa cum urmeaza: Atunci cand adaugam culorile secundare (Oranj, Violet, Verde) triunghiului principalelor obtinem urmatoarea figura.

ROSU + GALBEN = ORANJ

GALBEN + ALBASTRU = VERDE

ALBASTRU + ROSU = VIOLET

Acum, daca ne inchipuim si un al treilea nivel cromatic (cel tertiar) vom descoperi o roata din ce in ce mai complexa si mai simpatica. O adevarata prietena cand vine vorba de combinatii de culori. Acest tip de ilustrare a relatiilor dintre culori ii apartine lui Itten, cel mai important teoretician al cromatologiei.

O alta infatisare a rotii culorilor poate fi si steaua cromatica, derivata din suprapunerea triunghiului principalelor peste cel al secundarelor si al celor doua triunghiuri tertiare.

Nonculorile
Pe scurt, cand vorbim despre nonculori, vorbim despre ALB si NEGRU dar si despre combinatiile dintre ele, care rezulta in nenumarate tonuri de GRI neutru.

Culorile, asa cum le percepem noi, nu sunt nimic altceva decat proprietatea obiectelor din jurul nostru de a reflecta undele electromagnetice ale luminii intr-o anumita proportie. Albul este rezultatul reflectiei totale in timp ce negrul este rezultatul absorbtiei totale a luminii. Albul, negrul si griurile derivate sunt considerate neutre, de aceea ele pot fi combinate cu orice culoare fara a pune in pericol calitatea raportului cromatic. In pictura sunt folosite tocmai pentru a pune in valoare culorile pure si au scop de acompaniament. Un alt rol pe care il pot juca albul, negrul sau griurile neutre este acela de pauza cromatica, ele neavand caracter cromatic propriu zis. Pot fi folosite pentru a tempera o culoare pura, pentru a desparti culori ce nu creaza armonie sau cand se doreste obtinerea contrastului simultan. Atunci cand combinam o singura culoare cu alb, negru sau gri fara a mai adauga nici o alta culoare rezulta monocromia.

Tonurile si nuantele
De foarte multe ori acesti termeni sunt utilizati ca si cum ar fi sinonimi. Ei bine, nu sunt! Tonurile unei culori sunt drumul pe care o culoare il poate parcurge catre alb sau negru. Ex.: rosul vireaza catre negru:

Ex.: rosul vireaza catre alb:

Nuantele unei culori sunt obtinute prin virarea unei culori catre o alta culoare. Ex.: rosul vireaza catre galben, prin oranj: 7

Atat tonurile cat si nuantele unei culori sunt nelimitate ca si numar iar combinatiile sunt de ordinul sutelor de mii, iar lucrurile se complica si mai mult in momentul in care apar in ecuatie si tonurile nuantelor, pentru ca fiecare nuanta rezultata din amestecul dintre doua culori poate vira la randul ei catre alb sau negru.

Armonia si acordurile cromatice


Printre pictori circula o zicala foarte inteleapta: "Nu exista culori urate, numai raporturi gresite!", o atitudine pozitiva pentru a ajunge la rezultate valoroase. Orice culoare poate genera armonie daca isi gaseste un partener de dialog cromatic sau daca este utilizata in cantitatea si la calitatea potrivite. Armonia cromatica este descrisa de teoreticieni si plasticieni in termeni apropiati armoniei muzicale. Sa observat ca anumite combinatii de culori sunt neplacute, in timp ce altele ofera privitorului o stare de bine si chiar de placere, precum face si muzica. Pentru a obtine armonia cromatica e necesar sa cunoastem specificul fiecarui tip de contrast, sa utilizam schemele cromatice clasice descoperite de specialisti sau pur si simplu sa ne urmam propriul simt artistic. Contrastele cromatice, asa cum au fost descrise de catre Itten, sunt urmatoarele: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Contrastul culorilor in sine Contrastul inchis-deschis sau valoric Contrastul cald-rece sau caloric Contrastul cantitativ Contrastul calitativ Contrastul complementarelor Contrastul simultan

Schemele cromatice considerate armonice sunt: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Monocromia Schema analogica sau a culorilor alaturate Schema complementarelor Schema complementarelor cu disjunctie Schema triadica Schema tetradica sau a complementarelor duble

Culoarea accentueaza puterea de memorare a omului prin trairile pe care le induce. Ne amintim toata viata de un peisaj montan, un tablou celebru, o persoana, mai ales prin intermediul culorilor care ne-au fermecat la primul impact cu acestea . De multe ori, bolnavi si pesimisti, am primit suflul vietii prin impactul cu o culoare vie, care a indus in sufletul nostru optimismul necesar insanatosirii. O singura culoare induce plictiseala, monotonie, daca este privita mult timp. Ne plac peisajele, tablourile, unii oameni, incaperile pentru ca sunt caracterizate prin imbinarea armonioasa a culorilor. De fapt nu culorile in sine, ci valorile cromatice obtinute prin combinarea, dispunerea, armonizarea si echilibrarea valorilor diferitelor tonuri si nuante cromatice sunt cele care isi pun amprenta pe sufletul omenesc. Fara culori, fara lumina am fi mult mai saraci, mai nelinistiti, si am pierde puterea de a intelege si de a stapani unele fenomene naturale.