Sunteți pe pagina 1din 1356

Tema nr. 1 Bronsita cronica. Emfizemul pulmonar. Obstructia cailor respiratorii.

BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1101001. Exacerbarea bronsitei este in mod clar legata de perioadele de intensa poluare cu: A. dioxid de azot (NO2) B. dioxid de sulf (SO2) C. bicarbonat de sodiu D. Tetraclorura de carbon E. clorura de amoniu
(pag. 1601)

M1101002. Pneumonia virala severa la varste mici poate duce la obstructie bronsica in special la nivelul: A. traheei B. bronhiilor mari C. cailor respiratorii mici D. alveolei E. oricare dintre ele
(pag. 1602)

M1101003. La persoanele cu deficit de alfa 1-antitripsina procesul panacinar se gaseste: A. difuz B. mai ales la varfurile pulmonare C. mai ales la bazele pulmonare D. corelat cu procesul centroacinar E. la nivelul lobului mediu
(pag. 1602)

M1201004. Care dintre aspectele morfopatologice de mai jos nu caracterizeaza boala pulmonara cronica obstructiva ? A. granulomul noncazeificant B. hiperplazia celulelor mucipare din caile respiratorii mici C. fibroza peribronsica D. hipertrofia musculaturii netede in caile respiratorii mici E. celulele inflamatorii in mucoasa si submucoasa cailor respiratorii mici
(pag. 1601)

M1201005. Care dintre semnele de mai jos nu este caracteristic bolii pulmonare cronice obstructive cu predminanta bronsitei: A. scaderea severa a reculului elastic B. agravarea hipertensiunii pulmonare in timpul efortului C. prezenta unei capacitati de difuziune normale sau usor scazute D. sputa purulenta, abundenta E. hipertensiune pulmonara de repaus moderata sau severa
(pag. 1604)

M1201006. Care dintre proprietatile de mai jos nu apartin aminofilinei utilizate in boala pulmonara cronica obstructiva? A. proprietati cardiotonice B. proprietati diuretice C. depresor respirator D. stimulator respirator E. cresterea contractilitatii diafragmului
(pag. 1606)

M1201007. Care dintre manifestarile de mai jos nu defineste bronsita cronica? A. distensia permanenta, anormala a spatiilor aeriene distal de bronsiolele terminale B. secretia exagerata de mucus la nivel traheobronsic C. tusea si expectoratia cel putin 3 luni pe an, mai mult de 2 ani consecutiv D. hipertrofia glandelor producatoare de mucus E. sputa abundenta, purulenta, persistenta sau recurenta in absenta unui proces supurativ localizat (bronsiectazia)
(pag. 1601)

M1301008. Care dintre factorii etiologici implicati in patogenia bronsitei cronice este considerat a fi cel mai important: A. Predispozitia genetica B. Poluarea aerului C. Fumatul D. Expunerea profesionala la pulberi si gaze toxice E. Factorii infectiosi
(pag. 1601)

M1301009. Care dintre urmatorii germeni apar mai frecvent in timpul exacerbarilor din bronsita cronica? A. Micoplasma pneumoniae B. Hemophzlus influenzae C. Rinovirusurile D. Virusul citomegalis E. Streptococcus pneumoniae
(pag. 1602)

M1301010. Urmatoarele considerente terapeutice privind BPOC sunt corecte, EXCEPTaND A. Absenta obtinerii de raspuns la un drog bronhodilatator nu exclude posibilitatea unui efect pozitiv la administrarea prelungita a altor droguri B. Oprirea fumatului este singura modalitate certa de a stopa progresia sindromului obstructiv cronci in BPOC C. Terapia de substitutie cu nicotina asociata programului de educatie si schimbare comportamentala dubleaza sansa de succes a tentativei de oprire a fumatului D. Ypratropium este considerat de multi autori ca un bronhodilatator de electie E. Germenii bacterieni cel mai frecvent intalniti in BPOC sunt Haemophlus, Streptoccocus pneumoniae si Moraxella catarrhalis, ceea ce recomanda utilizarea unui antibiotic eficient contra microorganismelor secretante de betalactamaze
(pag. 1606)

M1301011. Urmatoarele considerente terapeutice sunt valabile in BPOC, EXCEPTaND: A. Administrarea de mucolitice (aerosoli) in cursul perioadelor intercritice este mai eficienta decat asigurarea unei bune hidratari B. Drenajul postural este eficient in caz de tuse epuizanta sau ineficienta la pacientii cu hipersecretie C. Flebotomia periodica se recomanda in caz de hematocrit > 55% la pacientii cu cefalee si senzatie de cap greu

D. Utilitatea oxigenoterapiei nocturne este justificata de reducerea PaO2 in cursul noptii E. Dozarea aminofilinemiei se recomanda in caz de ineficienta sau toxicitate la administrarea dozelor standard
(pag. 1607)

M1401012. Emfizemul pulmonar poate fi diagnosticat cu precizie prin: A. rezonanta magnetica nucleara B. radiografie toracica C. computer tomografie de inalta rezolutie D. examen de sputa E. radioscopie pulmonara
(pag. 1600)

M1401013. In bronsita cronica indicele Reid reprezinta raportul dintre: A. grosimea peretului bronsic si grosimea musculaturii netede B. grosimea musculaturii netede si grosimea peretului bronsic C. grosimea peretului bronsic si grosimea glandelor submucoase D. grosimea glandelor submucoase si grosimea peretului bronsic E. grosimea glandelor submucoase si grosimea musculaturii netede
(pag. 1601)

M1401014. Concentratia in sange a teofilinei trebuie mentinuta intre: A. 5 -10 mg/l B. 10 15 mg/l C. 15 20 mg/l D. 20 25 mg/l E. peste 25 mg/l
(pag. 1606)

M1501015. Inflamatia mucoasei bronsice in bronsita cronica este realizata prin interventia dominanta a: A. Eozinofiliei B. Interleukinei 8 C. Alfa-1-antitripsinei D. Interleukinei 4 E. Elastazei endogene
(pag. 1601)

M1501016. Fumatul intervine in patogeneza bronsitei cronice si a emfizemului pulmonar prin: A. Atrofia glandelor secretoare de mucus B. Alterarea miscarii cililor C. Stimularea functiei macrofagelor alveolare D. Stimularea antiproteazelor E. Relaxarea musculaturii netede
(pag. 1601)

M1501017. Care din urmatoarele gaze rezultate din poluarea aerului sunt implicate in patogeneza bronsitei cronice si a emfizemului pulmonar: A. Dioxidul de azot (NO2) B. Oxidul de carbon C. Bioxidul de carbon D. Dioxidul de sulf (SO2) E. Amoniacul

(pag. 1601)

M1501018. Bronsita cronica mucopurulenta se caracterizeaza prin: A. Sputa purulenta persistenta sau recurenta B. Sputa perlata C. Sputa mucoasa D. Hemoptizie E. Wheezing precoce
(pag. 1601)

M1501019. In patogenia bronsitei cronice a fost bine demonstrata implicarea: A. Deficitului de ceruloplasmina B. Fumatului C. Poluarii cu amoniac D. Poluarii cu dioxid de azot (NO2) E. Poluarii cu pulberi silicogene
(pag. 1602)

M1501020. Pacientul cu Boala pulmonara cronica obstructiva cu "predominanta bronsita" prezinta de obicei comparativ cu cel cu "predominanta emfizem": A. Dispnee severa permanenta B. Sputa redusa, mucoida C. Infectii bronsice mai putin frecvente D. Varsta la diagnostic peste 60 de ani E. Tuse inainte de debutul dispneei
(pag. 1604)

M1601021. Care dintre urmatorii factori nu se recunosc in etiologia BPOC A. Fumatul B. Factori genetici C. Alcoolismul D. Infectiile bronsice E. Inhalarea cronica a diferitilor iritanti bronsici
(pag. 1601)

M1601022. Factorul etiologic cel mai important in profilaxia BPOC este: A. Expunerea la frig B. Expunerea sporadica la noxe profesionale C. Spatiile aglomerate D. Fumatul E. Virozele respiratorii
(pag. 1601)

M1601023. BPOC predominant bronsitic se diagnostizeaza in jurul varstei de: A. 40 ani B. 50 ani C. 60 ani D. sub 40 ani E. peste 60 ani
(pag. 1604)

M1601024. In BPOC predominant emfizematos presiunea oxigenului arterial este in jurul valorii de: A. 50 mmHg

B. C. D. E.

60 mmHg 70 mmHg peste 80 mmHg sub 50 mmHg


(pag. 1604)

M1601025. La pacientii cu BPOC se recomanda efectuarea flebotomiei terapeutice la un hematocrit cu valoarea de: A. Peste 30% B. Peste 40% C. Peste 50% D. Peste 55% E. La orice valoare a hematocritului
(pag. 1607)

M2201026. Tipic bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta emfizemuluii hematocritul are o valoare intre A. 30-40 B. 35-45 C. 45-55 D. 40-50 E. 30-45
(pag. 1604)

M2201027. Bronsita cronica simpla se caracterizeaza prin A. aparitia frecventa la copilul mic B. aparitia la cei cu tuberculoza pulmonara C. producerea une ispute mucoase D. producerea unei spute purulente E. tuse si dispnee suieratoare
(pag. 1601)

M2201028. Morfopatologia bronsitei cronice cuprinde A. hipertrofia glandelor producatoare de surfactant B. hipertrofia glandelor din submucoasa cailor aeriene mici C. hipertrofia glandelor din caile aeriene mari, cartilaginoase D. infiltrate limfocitare in mucoasa E. prezenta leucocitelor in submucoasa
(pag. 1601)

M2201029. Fumatul tigaretelor este implicat in patogeneza bronsitei cronice prin A. accentuarea miscarilor cililor B. mobilizarea macrofagelor alveolare C. hiperplazia glandelor secreatoare de mucus D. infiltrarea mucoasei bronsice cu eozinofile E. eliberarea de citokine
(pag. 1601)

M2201030. In timpul exacerbarilor din bronsita cronica s-au incriminat urmatorii agenti infectiosi A. streptococul hemolitic B. stafilococul aureu C. rinovirusurile

D. adenovirusurile E. micoplasmele
(pag. 1602)

M2201031. Bolnavul cu bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta bronsitei prezinta A. tuse initial aparuta vara B. tuse initiala aparuta iarna C. tuse seaca permanenta D. tuse cu dureri toracice matinale E. tuse cu expectoratie hemoptoica frecvent
(pag. 1605)

M2201032. Ce reprezinta indicele Reid? A. raportul transaminazelor ASAT / ALAT B. raportul grosime glande submucoase / perete bronsic C. raportul transaminazelor ALAT / ASAT D. raport grosime glande mucoase / glande seroase bronsice E. raport corticala /medulara renala
(pag. 1601)

M2201033. Cea mai precoce modificare structurala pulmonara care poate fi demonstrata la fumatorii tineri este A. obstructia cailor respiratorii mari B. dilatarea cailor respiratorii mari C. obstructia cailor respiratorii mici D. dilatarea cailor respiratorii mici E. ingrosarea cailor respiratorii mari
(pag. 1601)

M2201034. Factorii genetici implicati in etiologia bronsitei cronice sunt: A. deficitul de antitrombina III B. deficitul unor factori ai complementului C. lipsa de transferina D. deficitul de alfa-1 antitripsina E. excesul de enzime proteolitice leucocitare
(pag. 1602)

M2201035. Caracteristicile bolii pulmonare cronice obstructive cu predominenta emfizemului sunt: A. dispnee severa B. episoade frecvente de infectii bronsice C. hipertensiune pulmonara de repaus severa D. capacitatea vitala crescuta E. capacitate de difuziune normala
(pag. 1604)

M2201036. Concentratiile plasmatice eficiente ale teofilinei in bronsita cronica sunt: A. 1-2mg/l B. 5-10mg/l C. 10-15mg/l D. 20-25mg/l E. 50mg/l
(pag. 1606)

M2201037. Efectele oxigenoterapiei in hipoxia arteriala persistenta sunt, exceptind: A. creste performanta cerebrala B. amelioreaza hipertensiunea pulmonara C. creste supravietuirea D. amelioreaza insuficienta cardiaca E. amelioreaza toleranta la effort
(pag. 1607)

M2201038. Complicatiile aparute in cursul tratamentului insuficientei respiratorii acute sunt, cu exceptia: A. ulcerul de stress B. infectiile traheobronsice C. embolia pulmonara D. insuficienta ventriculara stanga E. aritmiile cardiace
(pag. 1609)

M2201039. Imposibilitatea mentinerii schimburilor gazoase dupa indepartarea suportului ventilator mecanic se datoreaza urmatoarelor, cu exceptia: A. sedativelor administrate pentru agitatie B. hipokaliemiei, hiperfosfatemiei C. alcalozei metabolice D. cresterea cantitatii de secretii E. afectiunile neuromusculare
(pag. 1609)

M2201040. Mecanismele prin care fumatul contribuie la patogeneza bronsitei cronice nu cuprind: A. inhibarea antiproteazelor B. alterarea miscarii cililor C. inhibarea functiei eozinofilelor alveolare D. cresterea acuta a rezistentei cailor respiratorii mediata vagal E. inhibrea functiei macrofagelor alveolare
(pag. 1601)

M2201041. Tipic bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta bronsitei hematocritul are o valoare intre A. 30-40 B. 35-45 C. 40-50 D. 45-55 E. 50-55
(pag. 1604)

M2201042. Tipic bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta bronsitei, hipertensiunea pulmonara la efort este A. absenta B. usoara C. moderata D. severa E. agravata
(pag. 1604)

M2201043. Tipic bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta emfizemului, hipertensiunea pulmonara de efort este A. absenta B. usoara C. moderata D. severa E. agravata
(pag. 1604)

M2201044. Tipic bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta emfizemului, tusea apare A. inainte de debutul dispneei B. dupa debutul dispneei C. in faza terminala D. postprandial E. rar
(pag. 1604)

M2201045. Tipic bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta bronsitei tusea apare A. rar B. inainte de debutul dispneei C. dupa debutul dispneei D. postprandial E. concomitent cu debutul dispneei
(pag. 1604)

M2201046. Oxigenoterapia de durata in boala pulmonara cronica obstructiva nu este indicata in: A. cordul pulmonar cu hipoxie severa B. PaO2 de 55 mmHg persistenta C. insuficienta cardiaca dreapta cu sau fara hipoxie arteriala D. PaO2 sub 55 mmHg cu sau fara cord pulmonar E. hipoxia arteriala severa asociata cu eritrocitoza
(pag. 1607)

M2201047. Care dintre afirmatiile urmatoare privind examinarea cordului in bronhopneumopatia cronica obstructiva sunt false A. soc apexian amplu vizibil B. soc apexian greu perceptibil C. matitate cardiaca redusa D. impuls ventricular drept palpabil subxifoidian E. galop presistolic accentuat in inspir
(pag. 1604)

M2301048. Bronsita cronica se defineste clinic prin tuse cu expectoratie: A. cel putin 2 luni / an, mai mult de 2 ani consecutivi B. cel putin 3 luni/ an, mai mult de 2 ani consecutivi C. cel putin 6 luni/ an,mai mult de 3 ani consecutivi D. cel mult 3 luni/ an, 2 ani consecutivi E. continua
(pag. 1601)

M2301049. La pacientii cu boala pulmonara obstructiva cronica (atat in cea de tip A- cu predominanta emfizemului, cat si in cea de tip B - cu predominanta bronsitei), sunt valabile urmatoarele afirmatii: A. aparitia dispneei de efort la valori ale VEMS- ului sub 75% din valoarea prezisa

B. C. D. E.

aparitia dispneei de repaus la valori ale VEMS- ului sub 50% din valoarea prezisa aparitia dispneei de efort la valori ale VEMS- ului sub 50% din valoarea prezisa dispnee de efort aparuta la VEMS sub 25% din valoarea prezisa aparitia retentiei de CO2 la valori ale VEMS-ului < 50% din valoarea prezisa
(pag. 1604)

M2301050. BPOC de tip A - cu predominanta emfizemului (" pink-puffer")se caracterizeaza prin: A. Ht~ 50-55% B. hipoxemie severa: PaO2 ~ 45-60mm Hg C. evolutie rapida spre CPC (HTAP precoce) D. aspect radiografic de hiperinflatie, cord mic E. tuse cu expectoratie abundenta, purulenta
(pag. 1604)

M2301051. Nivelul sangvin al teofilinemiei - peste care pot apare efectele secundare ale terapiei cu metilxantine, (greata,varsaturi, tahiaritmii, convulsii): A. 5 mg/l B. 10 mg/l C. 15 mg/l D. 20 mg/l E. 25 mg/l
(pag. 1606)

M2301052. Tipul B de bronsita cronica obstructiva (" blue bloaters") se defineste prin urmatoarele aspecte caracteristice: A. pacient astenic, cu dispnee severa, cu participarea evidenta a muschilor respiratori accesori B. gazometric: hipoxemie moderata: PaO2 ~ 65-75 mm Hg C. Ht ~ 35 - 45 % D. Pa CO2 de obicei crescut > 50mmHg E. pacient tahipneic, cu expir relativ prelungit , cu buzele protruzionate
(pag. 1604)

M2501053. Diferenierea din punct de vedere clinic ntre bronita cronic obstructiv i astmul bronic se face pe baza: A. Antecedentelor ndelungate de tuse cu expectoraie B. Trecutului ndelungat cu wheezing C. Debutului recent al tusei cu expectoraie D. Prezenei sputei mucopurulente E. Reversibilitii complete a obstruciei bronice sub tratament bronhodilatator
(pag. 1601)

M2501054. Diferenierea clinic dintre astmul bronic i bronita cronic obstructiv se face pe baza: A. Antecedentelor ndelungate de tuse cu expectoraie. B. Trecutului ndelungat cu wheezing. C. Apariiei mai recente a wheezing-ului. D. Prezenei sputei mucopurulente. E. Reversibilitii incomplete a obstruciei bronice sub tratament bronhodilatator.
(pag. 1601)

M2501055. Bronita cronic simpl se caracterizeaz prin: A. Sput purulent persistent sau recurent. B. Producerea unei spute mucoase.

C. Trecut ndelungat de wheezing. D. Dispnee intens. E. Wheezing la inhalarea unor ageni iritani.
(pag. 1601)

M2501056. Bronita cronic purulent se caracterizeaz prin: A. Producerea unei spute mucoase. B. Sput purulent sau persistent n absena unui proces supurativ localizat. C. Dispnee intens. D. Trecut ndelungat de wheezing. E. Debut recent al tusei cu expectoraie.
(pag. 1605)

M2501057. Cel mai frecvent gaz implicat n poluarea atmosferei care exacerbeaz bronita cronic este: A. Dioxidul de sulf (SO2) B. Dioxidul de azot (NO2) C. Oxidul de carbon D. Amoniacul E. Bioxidul de carbon
(pag. 1601)

M2501058. Cei mai frecveni ageni microbieni evideniai n exacerbrile bronitei cronice sunt: A. Micoplasmele B. Rinovirusurile C. Bacteriile patogene D. Virusurile, altele dect rinovirusurile E. Chlamidiile
(pag. 1602)

M2501059. Deficitul congenital de alfa-1-antitripsin se manifest la heterozigoi prin: A. Niveluri serice ntotdeauna sub 0,5 g/l B. Niveluri serice ntre 0,5 i 2,5 g/l C. Niveluri serice peste 2,5 g/l D. Dezvoltarea unui emfizem panacinar sever n prima decad de via E. Manifestri clinice de astm bronic
(pag. 1602)

M2501060. Dispneea de efort apare n bronita cronic stadiul obstructiv cnd: A. VEMS scade sub 50% B. VEMS scade sub 75% C. VEMS scade sub 25% D. Tusea devine mucopurulent E. Apare cianoza
(pag. 1604)

M2501061. Dispneea de repaus apare n bronita cronic stadiul obstructiv cnd: A. VEMS scade sub 50% B. Tusea devine mucopurulent C. VEMS scade sub 25% D. VEMS scade sub 75% E. Apare paloarea generalizat
(pag. 1604)

M2501062. n boala pulmonar cronic cu predominan emfizem: A. Tusea apare nainte de debutul dispneei B. Sputa este abundent, purulent C. Infeciile bronice sunt frecvente D. Hipertensiunea pulmonar de repaus este moderat ctre sever E. Capacitatea de difuziune este constant sczut
(pag. 1604)

M2601063. Care dintre urmtorii factori nu se recunosc n etiologia BPOC A. Fumatul B. Factori genetici C. Consumul excesiv de alcool D. Infeciile bronice E. Inhalarea cronic a diferiilor iritani bronici
(pag. 1601)

M2601064. Care dintre urmtorii parametrii sunt obligatoriu sczuti n BPOC A. CV B. CPT C. VEMS D. D. VE E. CRF
(pag. 1603)

M2601065. Factorul etiologic cel mai important n profilaxia BPOC este: A. Expunerea la frig B. Expunerea sporadic la noxe profesionale C. Spaiile aglomerate D. Fumatul E. Virozele respiratorii
(pag. 1601)

M2601066. BPOC predominant bronitic se diagnostizeaz n jurul vrstei de: A. 40 ani B. 50 ani C. 60 ani D. sub 40 ani E. peste 60 ani
(pag. 1604)

M2601067. n BPOC predominant emfizematos presiunea oxigenului arterial este n jurul valorii de: A. 50 mmHg B. 60 mmHg C. 70 mmHg D. peste 80 mmHg E. sub 50 mmHg
(pag. 1604)

M2601068. La pacienii cu BPOC se recomand efectuarea flebotomiei terapeutice la un hematocrit cu valoarea de: A. Peste 30% B. Peste 40%

C. Peste 50% D. Peste 55% E. La orice valoare a hematocritului


(pag. 1607)

M2601069. Tratamentul bronhodilatator n BPOC utilizeaz A. Simpatomimetice B. Derivai de teofilin C. Antibiotice D. Mucolitice E. Oxigenoterapie prelungit
(pag. 1606)

M2601070. n BPOC, sediul principal al obstruciei este n: A. Bifurcaia traheei B. Cile respiratorii mari C. Cile respiratorii medii D. Cile respiratorii mici E. La nivelul alveolelor pulmonare
(pag. 1601)

M2601071. Renunarea la fumat duce la tineri cu BPOC la: A. Dispariia definitiv a distruciei B. ncetinirea alterrii funciei pulmonare C. Meninerea la acelai nivel al alterrii funciei pulmonare D. Nu se constat nici o modificare E. Duce la deces
(pag. 1601)

M2601072. Exacerbarea BPOC este mod clar legat de poluarea cu: A. SO2 B. NO2 C. Derivai de clor D. Derivai benzoici E. Tolueni
(pag. 1601)

M2601073. n cadrul BPOC, numai n situaii rare, pierderea capilarelor poate duce singur la: A. Hipertensiune pulmonar sever B. Hipertensiune pulmonar uoar C. Abces pulmonar D. Infarct pulmonar E. Dispnee
(pag. 1604)

M2601074. Pacientul cu BPOC folosete: A. Muchii accesori respiratori B. Muschii scaleni C. Muschii intercostali D. Muschii paravertebrali E. Miscri ample ale diafragmei
(pag. 1604)

M2601075. Aportul de O2 la pacienii cu BPOC cu Pa O2 este n jur de: A. 80 mmHg B. 70 mmHg C. 60 mmHg D. 40 mmHg E. sub 40 mmHg
(pag. 1607)

M2601076. Drenajul bronchopulmonar la bolnavi cu BPOC trebuie meninut cnd exist: A. Hipersecreie B. Hiposecreie C. Tuse uscai D. Febr E. Creterea presiunii pariale de CO2
(pag. 1607)

M2601077. Mortalitatea intrasiptaliceasc pentru un pacient cu BPOC este de: A. < 25% B. 25% C. 10% D. >50% E. 30%
(pag. 1610)

M2601078. Factori de risc pentru sntatea operatorului n timpul preparrii cavitilor A. supranclzirea frezei poate produce arsuri de gradul I pe degetele care in piesa cot B. din cauza concentrrii intense n cazul unor caviti dificile, operatorul poate scrni din dini provocndu i fisuri sau chiar fracturi ale smalului C. zgomotul produs de compresor poate produce hipoacuzie D. vibraia produs de piesa cot poate produce afeciuni profesionale de tipul "crampa scriitorului sau sindromul Raynaud E. aerosolul creat n timpul lucrului este un risc permanent pentru sntate
(pag. 194)

M2801079. In boala pulmonara cronica obstructiva cu predominenta emfizemului sunt caracteristice: A. dispnee usoara B. sputa abundenta C. frecvent cord pulmonar cronic D. rezistenta mare E. capacitate de difuziune scazuta
(pag. 1604)

M2801080. In boala pulmonara cronica obstructiva cu predominenta bronsitei sunt caracteristice: A. episoade de insuficienta respiratorie repetate B. dispnee severa C. cord pulmonar rar, exceptand faza terminala D. recul elastic - scadere severa E. rezistenta normala spre crestere usoara
(pag. 1604)

M2801081. Corticoterapia in boala pulmonara cronica obstructiva se incepe cu: A. Prednison - 10 mg/ zi

B. C. D. E.

Prednison - 30 mg/ zi Prednison - 60 mg/ zi Prednison - 1 mg / kgc/ zi Prednison - 2 mg/kgc/zi


(pag. 1607)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1101082. Expunerea pasiva la fumul de tigara se coreleaza cu: A. tuse B. wheezing C. hemoptizie D. productie de sputa E. vomica
(pag. 1601)

M1101083. Care din urmatoarele afirmatii despre pacientii cu obstructie severa si retentie de CO2 sunt adevarate: A. In cursul unei infectii respiratorii apare o alterare pronuntata a simptomatologiei B. supravietuirea este de lunga durata C. 20-30% dintre pacienti au supravietuire peste 5 ani D. nu au vreo modificare a capacitatii de munca E. VEMS>50%
(pag. 1604)

M1101084. Persoanele "blue-bloaters" pot face episoade nocturne de crestere a desaturarii in oxigen prin: A. Intoarcere venoasa crescuta B. episoade de apnee in somn C. tulburare de ritm D. accentuarea hipoventilatiei E. hipertensiune pulmonara
(pag. 1605)

M1101085. Cele mai frecvente bacterii patogene implicate in infectiile respiratorii sunt: A. Rhinovirusuri B. Haemophillus influenzae C. Streptococcus pneumoniae D. Mycoplasma pneumoniae E. Moraxella catarrhalis
(pag. 1606)

M1201086. La patogeneza bolii pulmonare cronice obstructive contribuie: A. infectia cu rinovirus B. nivelul seric crescut al a1antitripsinei C. fumatul D. dioxidul de azot (NO2) E. dioxidul de sulf (SO2)
(pag. 1601/1602)

M1201087. In boala pulmonara cronica obstructiva se gasesc urmatoarele modificari fiziopatologice:

A. B. C. D. E.

cresterea capacitatii functionale reziduale (CRF) reducerea volumului rezidual (VR) cresterea capacitatii pulmonare totale (CPT) cresterea reculului elastic al plamanului scaderea capacitatii vitale
(pag. 1603)

M1201088. Care dintre modificarile de mai jos nu se intalnesc in boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta emfizemului? A. PaCO2 cronic, - 40 mmHg B. PaCO2 cronic, - 60 mmHg C. hematocritul 55% D. PaO2 cronic, - 65 mmHg E. hematocritul - 35%
(pag. 1604)

M1201089. Caracteristicile clinice ale bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta emfizemului sunt: A. tusea instalata inaintea debutului dispneei B. sputa redusa, mucoida C. tusea instalata dupa debutul dispneei D. sputa abundenta, purulenta E. frecventa crescuta a cordului pulmonar
(pag. 1604)

M1201090. Semnele obiective la bolnavii cu boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta emfizemului sunt: A. tahipneea B. bradipneea C. hiposonoritatea bazelor pulmonare D. expirul relativ prelungit E. galopul presistolic accentuat in timpul inspirului
(pag. 1604)

M1201091. Cele mai frecvente bacterii patogene implicate in infectiile respiratorii la bolnavii cu boala pulmonara cronica obstructiva sunt: A. Haemophilus influenzae B. Streptococul beta-hemolitic C. Stretococcus pneumoniae D. Pseudomonas aeruginosa E. Moraxella catarrhalis
(pag. 1606)

M1201092. Emfizemul pulmonar se defineste ca: A. afectiune asociata cu secretia exagerata de mucus la nivel traheobronsic B. distensia permanenta a spatiilor aeriene de la nivelul bronsiilor principale C. afectiune in care se distrug septurile alveolare D. distensia permanenta a spatiilor aeriene distal de bronsiolele terminale E. afectiune in care se pastreaza septurile alveolare
(pag. 1601)

M1301093. Care din urmatoarele caracteristici corespund BPOC cu predominenta emfizemului: A. HTAP severa

B. C. D. E.

Capacitate de difuziune scazuta Cord pulmonar cronic comun Recul elastic scazut sever PaO2 de obicei = 65 75 mmHg
(pag. 1604)

M1301094. Care dintre urmatoarele afirmatii privind rolul enzimelor proteolitice in BPOC le considerati corecte: A. Inhibitorul proteazei 1AT protejeaza integritatea elastinei pulmonare de proteazele leucocitare B. Starea de heterozigot MZ si MS (pentru 1AT) se asociaza in mod cert cu alterarea functiei pulmonare C. Colchicina reduce elastaza endogena leucocitara D. Rolul enzimelor proteolitice in inducerea emfizemului este limitat la pacientii cu deficienta de 1AT E. Homozigotii ZZ si SS au nivele serice de 1AT sub 0,5 g/l si dezvolta emfizem panacinar sever
(pag. 1602)

M1301095. Antibioterapia in managementul BPOC trebuie sa tina cont de o serie de considerente. Bifati situatiile pe care le considerati corecte A. Antibioterapia scade durata si severitatea episoadelor infectioase B. Cele mai mari beneficii se obtin cand pacientii au mai mult de patru exacerbari acute pe an C. Germenii incriminati (Haemophilus, pneumococul, moraxella) sunt evidentiabili in sputa exclusiv in cursul exacerbarilor acute D. Examenul bacteriologic se indica in caz de frisoane, febra, junghi toracic sau cand aspectul purulent nu se modifica la administrarea antibioticelor uzuale E. Tratamentul cu antibiotice se demareaza prompt in cazul cresterii volumului, vascozitatii sau a caracterului purulent al sputei
(pag. 1606)

M1301096. Care din urmatoarele afirmatii, privind BPOC cu predominanta emfizemului, le considerati corecte? A. Starea de nutritie este de regula caracterizata prin suprapondere B. Hipertransparenta retrosternala si atenuarea periferica a desenului peribronhovascular se coreleaza cu emfizemul sever si extensiv, predominant panacinar C. Episoadele infectioase cu recurenta mucopurulenta duc frecvent la insuficienta respiratorie severa si moarte D. Starea generala in repaus este de obicei buna, cu frecventa respiratorie normala si fara folosirea aparenta a muschilor respiratori accesori E. Tomografia computerizata efectuata in vederea localizarii si cuantificarii emfizemului constituie investigatia esentiala, absolut necesara afirmarii diagnosticului si stabilirii strategiei terapeutice.
(pag. 1604, 1605)

M1301097. Care din urmatoarele afirmatii privind explorarea respiratorie in BPOC le considerati corecte: A. Presiunea terminal-expiratorie intrinseca pozitiva depinde de forta reculului elastic si de volumul terminalexpirator B. Factorii de care depinde debitul expirator maxim sunt reprezentati de calibrul cailor respiratorii, reculul elastic al plamanilor si capacitatea de colabare a pulmonului C. Scaderea VEMS sub 25% din valoarea prezisa (in afara exacerbarilor) se asociaza cu dispnee de repaus, hipercapnie si cord pulmonar cronic D. Valori ale PaCO2 de 50 mmHg si ale PaO2 de 50 mmHg pot fi intalnite in BPOC cu predominanta emfizemului E. Scaderea sub 50% a valorii VEMS (fata de valoarea prezisa) se insoteste de regula de aparitia dispneii de effort
(pag. 1603,1604)

M1301098. Conduita de baza in managementul BPOC presupune

A. B. C. D. E.

Vaccinarea anuala antipneumococica Oprirea fumatului, ajutandu-ne eventual cu terapie de substitutie a nicotinei Administrarea preferentiala de izoproterenol in crizele bronhospastice Corticoterapia sistemica cronica in doza maxima tolerata Utilizarea de antibiotice eficiente contra germenilor secretanti de betalactamza in cazul cresterii caracterului purulent sau a cantitatii zilnice de sputa
(pag. 1606,1607)

M1401099. In plamanii pacientilor cu boala pulmonara cronica obstructiva apar urmatoarele modificari: A. edemul B. fibroza peribronsica C. hipotrofia musculaturii netede D. dopuri intraluminale de mucus E. hipoplazia celulelor mucipare
(pag. 1601)

M1401100. Care dintre urmatoarele afirmatii privind implicatiile fumatului in patogeneza bronhopneumopatiei cronice obstructive sunt false: A. poate produce o crestere acuta a rezistentei cailor respiratorii B. inhiba antiproteazele C. renuntarea la fumat asigura reversibilitatea completa a obstructiei severe D. nu inhiba functia macrofagelor alveolare E. conduce la hipertrofia glandelor secretoare de mucus
(pag. 1601)

M1401101. Care dintre urmatoarele afirmatii privind deficitul de a1 antitripsina sunt adevarate: A. indivizii heterozigoti MS au niveluri serice de a1 antitripsina cuprinse intre 2,5 3,5 g/l B. indivizii heterozigoti MZ au niveluri serice de a1 antitripsina cuprinse intre 2,5 3,5 g/l C. indivizii homozigoti ZZ au niveluri serice de a1 antitripsina cuprinse intre 1,5 2,5 g/l D. indivizii homozigoti SS au niveluri serice de a1 antitripsina < 0,5 g/l E. indivizii homozigoti ZZ au niveluri serice de a1 antitripsina < 0,5 g/l
(pag. 1602)

M1401102. Care dintre urmatoarele afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului sunt adevarate: A. capacitatea vitala este crescuta B. volumul rezidual este scazut C. capacitatea pulmonara totala este crescuta D. debitele expiratorii maximale sunt diminuate E. capacitatea plamanului de a transfera CO este crescuta
(pag. 1604)

M1401103. Care dintre urmatoarele afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului sunt adevarate: A. dispneea este severa B. radiografia toracica arata un cord marit C. hematocritul este intre 50 55 % D. hipertensiunea pulmonara la efort este moderata E. episoadele se insuficienta respiratorie sunt mai frecvente
(pag. 1604)

M1501104. Cele mai frecvente aspecte radiologice intalnite in bronsita cronica sunt: A. ingrosarea peretilor bronhiilor, manifestata prin umbre tubulare sau "in sina de tren"

B. C. D. E.

Accentuarea generalizata a desenului bronhovascular Aspect de "geam mat" in campurile pulmonare inferioare Opacitati confluente hilare Multiple arii infiltrative pulmonare, care ulterior vor cavita
(pag. 1605)

M1501105. Explorarea ventilatorie la bolnavii cu boala pulmonara cronica cu "predominanta enfizemului" evidentiaza: A. Capacitatea pulmonara totala (CPT) crescuta B. Volumul rezidual (VR) crescut C. Scaderea reculului elastic al plamanului D. Volumul rezidual (VR) scazut E. Capacitatea vitala (CV) crescuta
(pag. 1603)

M1501106. Pacientii cu Boala pulmonara obstructiva cronica (BPCO) cu "predominanta emfizem" prezinta frecvent comparativ cu cei cu "predominanta bronsita": A. Varsta la diagnostic sub 50 de ani B. Dispnee severa C. Sputa redusa, mucoida D. Infectii bronsice mai frecvente E. Insuficienta respiratorie in stadiul terminal
(pag. 1604)

M1501107. Pacientii cu Boala pulmonara cronica obstructiva (BPCO) cu "predominanta bronsita" prezinta frecvent: A. Hiperinflatie, bule, cord mic pe radiografia toracica B. Cord pulmonar cronic rar, exceptand faza terminala C. Hipertensiune pulmonara in repaus moderata catre severa D. Capacitate de difuziune scazuta net E. Recul elastic normal
(pag. 1604)

M1501108. Indicatia de utilizare a Aminofilinei in bronsita cronica este justificata de urmatoarele efecte: A. Bronhodilatatoare B. Cardiotonice C. Diuretice D. Creste contractilitatea diafragmului E. Antiaritmice
(pag. 1606)

M1501109. Urmatoarele bronhodilatatoare sunt eficiente in terapia bronsitei cronice: A. Bromura de ipratropium B. Aminofilina C. Atropina D. Efedrina E. Terbutalina
(pag. 1606)

M1501110. In bronsita cronica la examenul sputei se izoleaza cel mai frecvent urmatoarele bacterii patogene: A. Streptococcus pneumoniae B. Haemophilus influenzae

C. Staphilococcus aureus D. Moraxella catarrhalis E. Pseudomonas aeruginosa


(pag. 1606)

M1601111. Efectele fiziopatologice ale leziunilor emfizematoase constau in: A. Reducerea reculului elastic al plamanului B. Inflamarea cronica a cailor aeriene C. Cresterea colapsului cailor aeriene in expir D. Cresterea disproportionata a efortului respirator E. Hipersecretia de mucus
(pag. 1602)

M1601112. Cele mai frecvente bacterii patogene responsabile de BPOC sunt: A. Haemophylus influenzae B. Streprococcus haemolyticus grupa B C. Streptococcus pneumoniae D. Moraxella catarhalis E. Staphilococcus aureus
(pag. 1606)

M1601113. Tratamentul bronhodilatator in BPOC utilizeaza A. Simpatomimetice B. Derivati de teofilina C. Anticolinergice D. Mucolitice E. Oxigenoterapie prelungita
(pag. 1606)

M1601114. La niveluri de peste 20 mg/l a teofilinei in BPOC se produce: A. Greata B. Diaree C. Varsaturi D. Tahiaritmie E. Convulsii
(pag. 1606)

M1601115. La examinarea radiologica a plamanilor in BPOC cu predominenta emfizemului se constata: A. Diafragme coborate, aplatizate B. Silueta cardiaca larga marita C. Atenuare periferica a desenului bronho-vascular D. Hipotransparenta retrosternala E. Largirea mediastinului superior
(pag. 1605)

M1601116. In BPOC examenul bacteriologic din sputa se indica in urmatoarele cazuri: A. Hemoptizie B. Febra, frison C. Durere toracica D. Aspectul purulent al sputei nu se modifica la administrarea de antibiotice E. Primul episod usor de bronsita
(pag. 1606)

M2201117. Bronista cronica se defineste prin A. tuse frecventa cel putin 4 luni la rand B. tuse cu expectoratie cel putin 3 luni pe an C. dispnee cu tuse frecventa in sezoanele reci D. sindrom bronsitic 3 luni pe an 2 ani consecutiv E. tuse recurenta, seaca, eventual cu aspect suierator
(pag. 1601)

M2201118. Bronsita cronica mucopurulenta se caracterizeaza prin A. dureri toracice difuze B. tuse cu expectoratie seroasa C. tuse cu expectoratie purulenta D. tuse cu expectoratie purulenta si mucoasa E. dispnee la eforturi mari
(pag. 1601)

M2201119. In bronsita cronica obstructiva sunt A. antecedente de tuse cu expectoratie B. antecedente de dureri toracice toracice difuze C. antecedente de pneumonii repetate D. prezente de la debut obstructia bronsica si wheezingul E. prezente tardiv obstructia bronsica si wheezingul
(pag. 1601)

M2201120. Emfizemul pulmonar A. este o notiune clinica pura B. se defineste morfolgic C. se defineste ca si distensia permanenta anormal a spatiilor aeriene distale D. distensia spatiilor aeriene este situata proximal de bronsiole E. distensia spatiilor aeriene evolueaza cu distrugerea septurilor alveolare
(pag. 1601)

M2201121. In bronhopneumopatia cronica obstructiva studiile morfopatologice au notat A. prezenta leziunilor bronsice difuze B. sediul principal al obstructiei este pe caile respiratorii mici C. s asociaza edem in bronsile mari D. exista hiperplazia celulelor mucipare E. sunt mici tromboze perialveolare
(pag. 1601)

M2201122. Studii postmortem in bronhopneumatia cronica obstructiva au identificat A. sediul principal al obstructiei este situat in bronhiile medii B. obstructia se insoteste de mici tromboze C. exista edem peribronsic D. se gaseste un infiltrat inflamator situat in mucoasa bronsica E. se afla numeroase eozinofile
(pag. 1601)

M2201123. Inhalarea fumului de tigara determina A. vaodilatatie in submucoasa B. bronhoconstrictie

C. eliberarea de histamina intrabronsica D. eliberarea de noradrenalina local E. contractia musculaturii netede


(pag. 1601)

M2201124. Obstruceia cailor aeriene respiratorii mici in cadrul bronsitei cronice A. este o manifestare tardiva la fumatori B. este o manifestare precoce C. este permanenta D. poate fi reversibila la tineri E. se noteaza mai ales la varstnici
(pag. 1601)

M2201125. Pneumoniile virale severe au rol in patogeneza bronsitei cronice A. numai pe teren alergic B. doar la adolescenti C. se intrica la cei cu deficit imun D. la copii mici E. poate determina obstructie cronica pe caile aeriene respiratorii mici
(pag. 1602)

M2201126. Sindromul clinic din bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta emfizemului pulmonar cuprinde A. predominanta neta a barbatilor obezi B. istoric indelungat de tuse redusa C. dispnee de efort cu evolutie lunga D. episoade recurente de dureri toracice E. expectoratie intermitent mucoasa in cantitate redusa
(pag. 1604)

M2201127. In stadii avansate in bronhopneumopatia cronica obstrucitva cu predominanta emfizemului tabloul clinic cuprinde A. tip constitutional astenic B. deficit ponderal C. bolnav febil D. bolnav bradipneic E. aspect rubeotic al faciesului
(pag. 1604)

M2201128. Examenul obiectiv in bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominantna emfizemului evidentiaza A. bolnav tahipneic B. expir prelungit C. tuse seaca frecventa chinuitoare D. in pozitie sezanda bolnavii se reazema spre spate E. au frecvent buzele protruzionate
(pag. 1604)

M2201129. La examenul obiectiv al emfizematosului cu bronhopneumopatie cronica obstructiva se noteaza A. la percutie hipersonoritate difuza B. la percutia bazelor este timpanism C. freamatul pectoral este accentuat

D. murmur vezicular accentuat E. murmur vezicular diminuat


(pag. 1604)

M2201130. Auscultatia pulmonara in bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului se noteaza A. wheezing B. expir suierator C. expir prelungit D. murmur vezicular diminuat E. raluri fine de tonalitate inalta la sfarsitul expirului
(pag. 1604)

M2201131. In bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului examenul obiectiv al cordului evidentiaza A. soc apexian amplu, vizibil B. soc apexian greu perceptibil C. matitate cardiac redusa D. se palpeaza impulsul ventricular drept in regiunea subxifoidiana E. galop presistolic accentuat in inspir
(pag. 1604)

M2201132. Explorarea functionala respiratorie releva in bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului urmatoarele date A. capacitatea pulmonara totala nemodificata B. volumul rezidual crescut C. capacitatea vitala scazuta D. capacitatea de transfer a CO este nemodificata E. permeabilitatea capilarului pulmonar este nemodificata
(pag. 1604)

M2201133. In bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului examenul radiologic poate releva A. desen bronhoalveolar accentuat bilateral B. diafragme coborate C. aplatizarea cupolelor diafragmatice D. hipertransparenta pulmonara E. bule de emfizem bazale
(pag. 1605)

M2201134. Examenul radiologic in bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului noteaza A. hipotransparenta pulmonara bazala B. cresterea transparentei retrossternale C. cardiomegalie, predominant a cordului drept D. ingustarea siluetei cardiace E. atenuarea periferica a desenului bronhovascular
(pag. 1605)

M2201135. Tomografia computerizata in diagnosticul bronhopneumopatiei cronice obstructive cu predominanta emfizemului A. se indica de rutina pentru diagnostic B. cuantifica emfizemul

C. se indica in diagnosticul formei buloase D. are valoare prognostica E. are valoare practica limitata
(pag. 1605)

M2201136. Evolutia clinica in bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului se caracterizeaza prin A. frecvente recurente infectioase severe B. evolutie rapida spre agravare, secundar infectiilor C. dispnee severa D. dispnee progresiva E. are lungi perioade de acalmie
(pag. 1605)

M2201137. In bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta emfizemului A. acuzele cardiace sunt precoce B. apare frecvent angina pectorala C. insuficienta cardiaca dreapta este precoce D. insuficienta cardiaca dreapta este de obicei un eveniment terminal E. insuficienta respiratorie hipercapnica este deseori un eveniment terminal
(pag. 1605)

M2201138. Pacientul cu bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta bronsitei are urmatoarele caracteristici A. este fumator inveterat B. are antecedente de pneumonii repetate C. frecvent are antecedente de tuberculoza pulmonara D. are trecut de dispnee progresiva E. antecedente de tuse cronica cu expectoratie purulenta
(pag. 1605)

M2201139. Pacientul cu bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta bronsitei are urmatoarele date A. antecedente de viroze repetate B. tuse frecventa initial vara C. tuse frecventa initial iarna D. recurente cu expectoratie mucopurulenta E. frecvente spute hemoptoice
(pag. 1605)

M2201140. Pacientul cu bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta bronsitei prezinta A. varsta medie de peste 50 ani B. varsta medie la debut sub 40 ani C. dispnee in crize D. tuse cronica E. recurente mucopurulente frecvente
(pag. 1604)

M2201141. Examenul obiectiv al bolnavului cu bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta bronsitei prezinta A. tip astenic B. facies roz C. tip supraponderal

D. torace alungit astenic E. cianoza faciala si periferica


(pag. 1605)

M2201142. Examenul obiectiv la bolnavul cu bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta bronsitei evidentiaza A. facies roz B. torace emfizematos C. matitate bazala D. hipersonoritate E. pulsatii epigastrice
(pag. 1605)

M2201143. Examenul obiectiv in bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta bronsitei arata A. torace emfizematos B. sonoritate pulmonara C. raluri bronsice diseminate D. raluri crepitante E. ral-frecatura bazala
(pag. 1605)

M2201144. In bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominanta bronsitei examenul cordului poate arata A. pulsatii epigastrice B. suflu sistolic apical C. galop presistolic drept D. frecvente extrasistole ventriculare E. suflu holosistolic tricuspidian
(pag. 1605)

M2201145. Emfizemul panacinar intereseaza la nivelul acinului zonele A. centrale B. superioare C. periferice D. inferioare E. intermediare
(pag. 1602)

M2201146. Nivelul seric de alfa-1-antitripsina este A. crescut in reactii inflamatorii B. crescut dupa administrare de estrogen C. scazut in reactii inflamatorii D. scazut dupa administrare de progesteron E. normal la valori peste 2,5mg/l
(pag. 1602)

M2201147. Inflamatia din bronsita cronica difera de cea din astmul bronsic prin: A. afectarea epiteliului alveolar B. localizarea peribronsiolara a modificarilor fibrotice C. predominanta eozinofilelor D. predominanta neutrofilelor E. relatie direct proportionala intre intensitatea inflamatiei si reactivitatea bronsica

(pag. 1601)

M2201148. Emfizemul pulmonar se caracterizeaza prin urmatoarele, exceptand: A. distensia permanenta a spatiilor alveolare distal de bronsiile principale B. distrugerea septelor alveolare C. intereseaza zonele centrale ale acinului in emfizemul centrolobular D. interesarea numai a zonelor periferice ale acinului in emfizemul panacinar E. apare in deficitul de alfa-1 antitripsina
(pag. 1602)

M2201149. Episoadele respiratorii acute din bronsita cronica se caracterizeaza prin: A. infectii virale si bacteriene B. infectii cu micoplasme C. infectii cu rinovirusuri mai frecvent in timpul si intre exacerbari D. avansarea obstructiei cronice independent de etiologie E. infectii virale usoare la fumatori ce pot agrava obstructia in caile respiratorii
(pag. 1602)

M2201150. Mecanismele prin care fumatul contribuie la patogeneza bronsitei cronice sunt: A. inhiba antiproteazele B. altereaza miscarea cililor C. inhiba functia eozinofilelor alveolare D. creste acut rezistenta cailor respiratorii mediata vagal E. inhiba functia macrofagelor alveolare
(pag. 1601)

M2201151. Bronsita cronica obstructiva se caracterizeaza prin: A. ingustarea cailor respiratorii B. diminuarea debitelor maximale ale fluxului respirator C. pierderea reculului elastic al plamanului D. cresterea rezistentei cailor respiratorii E. scaderea rezistentei cailor respiratorii
(pag. 1602)

M2201152. Deficitul de alfa-1 antitripsina se caracterizeaza prin cu exceptia: A. produce precoce emfizem centrolobular B. niveluri serice de peste 1,5 g/l la homozigotii ZZ sau SS C. alterarea functiei respiratori se dezvola in decada a treia - a patra de viata D. se transmite autosomal codominant E. incidenta heterozigotilor MZ sau MS variaza intre 5-14% in populatia generala
(pag. 1602)

M2201153. Debitele maximale respiratorii sunt rezultatul unei corelatii intre: A. reculul elastic al plamanilor B. gradul de inflamatie al cailor respiratorii C. calibrul cailor respiratorii D. efortul respirator de crestere a ventilatiei E. capacitatea de colabare a cailor respiratorii
(pag. 1603)

M2201154. Boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta bronsitei se coreleaza cu: A. scaderea reculului elastic

B. C. D. E.

hipertensiune pulmonara agravata la effort accentuarea aspectului bronhovascular la baze, cord mic episoade de insuficienta respiratorie repetate varsta la diagnost peste 60 ani
(pag. 1604)

M2201155. Volumele pulmonare si debitele ventilatorii pezinta inboala pulmonara cronica obstuctiva cu predominanta emfizemului urmatoarele modificari A. capacitate vitala normala B. CPT(capacitate pulmonara totala) normala C. VR(volum rezidual) scazut D. Capacitate vitala scazuta E. Debite expiratorii maximale diminuate
(pag. 1604)

M2201156. Examenul microscopic al sputei la pacientii cu bronsita cronica se indica: A. la toti pacientii in perioadele de exacerbare B. cand aspectul purulent al sputei nu se modifica la administrarea antibioticelor uzuale C. in caz de febra, frison D. in caz de durere toracica E. cand vascozitatea si volumul secretiilor creste
(pag. 1606)

M2201157. Corectarea malnutritiei in boala pulmonara cronica obstructiva determina: A. cresterea fortei musculare B. diminuare dispneei C. cresterea capacitatii de efort D. ameliorarea importanta a functiei pulmonare E. accentuarea oboselii
(pag. 1606)

M2201158. Care din urmatoarele afirmatii despre bronsita cronica sunt adevarate? A. hipertrofia glandelor producatoare de mucus se asociaza cu emfizemul B. prevalenta este mai mare la muncitorii expusi la pulberi organice C. obstructia cailor respiratorii mici este cea mai precoce modificare structurala D. exces de mucus in tractul traheobronsic produce tuse si expectorate E. hiperplazia celulelor mucipare predomina in caile respiratorii mari
(pag. 1601)

M2201159. Din punct de vedere farmacologic care dintre afirmatiile urmatoare sunt adevarate referitor la teofilina: A. are efect bronhodilatator, cardiotonic si diuretic B. nu prezinta variabilitate a absortiei si degradarii de la un pacient la altul C. insomnia apare frecvent cand nivelurile sanguine sunt in limitele terapeutice D. tahiaritmiile si convulsiile apar la niveluri sanguine sub 20mg/l E. administrarea parenterala este indicata in insuficienta respiratorie
(pag. 1606)

M2201160. Corticoterapia sistemica se utilizeaza: A. numai dupa utilizarea fara succes a bronhodilatatoarelor B. la unii pacienti cu eozinofilie a sputei C. dupa obiectivarea modificarilor prin spirometrie

D. inaintea drenajului pulmonar E. inaintea utilizarii corticoterapiei orale


(pag. 1607)

M2201161. Oxigenoterapia de durata in boala pulmonara cronica obstructiva este indicata in: A. cordul pulmonar cu hipoxie severa B. PaO2 de 55 mmHg persistenta C. insuficienta cardiaca dreapta cu sau fara hipoxie arteriala D. PaO2 sub 55 mmHg cu sau fara cord pulmonar E. hipoxia arteriala severa asociata cu eritrocitoza
(pag. 1607)

M2201162. Insuficienta respiratorie acuta in boala pulmonara cronica obstructiva se caracterizeaza prin: A. cresterea PaCO2 cu 10 mmHg B. scaderea acuta a PaO2 cu cel putin 10-15 mmHg C. hipercapnia moderata asociata cu un pH mai mic de7,30 D. orice grad de hipercapnie ce se asociaza cu un pH sub 7,30 E. este precedata de infectii traheobronsice
(pag. 1608)

M2201163. Factorii precipitanti ai insuficientei respiratorii acute in BPOC sunt: A. sedativele B. infectiile traheobronsice C. episoadele de poluare intensa a atmosferei D. oxigenoterapia in exces E. insuficienta ventriculara stanga
(pag. 1608)

M2201164. Oprirea ventilatiei mecanice in insuficienta respiratorie acuta ce necesita suport ventilator se incearca cand: A. volumul curent spontan este mai mic de 5 ml/kg B. pacientul este constient C. travaliul respirator este ameliorat D. capacitatea vitala de peste 10ml/kg E. schimburile gazoase se mentin
(pag. 1609)

M2201165. Prognosticul bolii pulmonare cronice obstructive se coreleaza negativ cu: A. hipertensiune pulmonara severa B. predominenta componentei emfizematoase C. oxigenoterapia de durata D. scaderea VEMS-ului sub 25% din valoarea normala prezisa E. predominenta componentei bronsitice
(pag. 1610)

M2201166. Emfizemul unilateral (sindromul Macleod) se caracterizeaza prin: A. alveole pulmonare reduse ca numar B. distructie de septe alveolare C. artera pulmonara de partea afectata hipoplazica D. cai respiratorii normale structural E. dilatarea bronsiolelor terminale

(pag. 1610)

M2201167. Dintre factorii patogeni care produc bronsita cronica obstructiva fac parte: A. dioxidul de azot B. fumatul C. deficitul de alfa-1 antitripsina D. diizocianatul de toluen E. infectiile repetate
(pag. 1602)

M2201168. Emfizemul pulmonar centrolobular se caracterizeaza prin,cu exceptia: A. localizare in centrul acinilor B. raport ventilatie/perfuzie marit C. capilare intacte in centrul acinului si absente la periferie D. disfunctie respiratorie evidenta cand sunt afectate multe unitati acinare E. este prototipul de modificare din deficitul de alfa-1 antitripsina
(pag. 1601)

M2201169. In boala pulmonara cronica dispneea de repaus se caracterizeaza prin: A. VEMS-ul scade sub 50% din valoarea prezisa B. VEMS-ul scade sub 25% din valoare prezisa C. Se asociaza cu cordul pulmonar D. Nu se asociaza cu retentia de CO2 E. VEMS-ul scade cu 25% din valoarea prezisa
(pag. 1604)

M2201170. Indicele Reid se caracterizeaza prin: A. hipertrofia glandelor submucoase din caile respiratorii mici B. raportul dintre grosimea glandelor submucoase si cea a peretelui bronsic C. are o valoare de 0,52 0,08 la cei cu antecedente de bronsita acuta D. valorile scazute ale indicelui se asociaza frecvent cu simptomatologia E. are o valoare de 0,44 0,09 la cei fara antecedente de bronsita cronica
(pag. 1601)

M2201171. Factorii genetici implicati in etiologia bronsitei cronice nu cuprind: A. deficitul de antitrombina III B. deficitul unor factori ai complementului C. lipsa de transferina D. deficitul de alfa-1 antitripsina E. excesul de enzime proteolitice leucocitare
(pag. 1602)

M2201172. Emfizemul pulmonar se caracterizeaza prin urmatoarele A. distensia permanenta a spatiilor alveolare distal de bronsiile principale B. distrugerea septelor alveolare C. intereseaza zonele centrale ale acinului in emfizemul centrolobular D. interesarea numai a zonelor periferice ale acinului in emfizemul panacinar E. apare in deficitul de alfa-1 antitripsina
(pag. 1602)

M2201173. Boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta bronsitei NU se coreleaza cu: A. scaderea reculului elastic

B. C. D. E.

hipertensiune pulmonara agravata la efort accentuarea aspectului bronhovascular la baze, cord mic episoade de insuficienta respiratorie repetate varsta la diagnostic peste 60 ani
(pag. 1604)

M2201174. Constituie medicamente bronhodilatatoare A. metilxantinele B. albuterolul C. metoprololul D. atropina E. cefaclorul


(pag. 1606)

M2201175. Reducerea chirurgicala a volumului pulmonar in tratamentul pacientilor cu BPOC: A. a fost introdusa recent B. are ca scop scaderea elasticitatii plamanului C. se aplica la cei cu emfizem omogen D. este in stadiu experimental E. este cea mai buna metoda de tratament a emfizemului
(pag. 1607)

M2201176. Tipic bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta emfizemului hipertensiunea pulmonara in repaus este A. absenta B. usoara C. moderata D. intensa E. severa
(pag. 1604)

M2201177. Tipic bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta bronsitei, hipertensiunea pulmonara in repaus este A. absenta B. usoara C. moderata D. severa E. agravata
(pag. 1604)

M2201178. Din punct de vedere farmacologic care dintre afirmatiile urmatoare sunt false referitor la teofilina: A. are efect bronhodilatator, cardiotonic si diuretic B. nu prezinta variabilitate a absortiei si degradarii de la un pacient la altul C. insomnia apare frecvent cand nivelurile sanguine sunt in limitele terapeutice D. tahiaritmiile si convulsiile apar la niveluri sanguine sub 20mg/l E. administrarea parenterala este indicata in insuficienta respiratorie
(pag. 1606)

M2201179. Complicatiile aparute in cursul tratamentului insuficientei respiratorii acute sunt: A. ulcerul de stress B. infectiile traheobronsice C. embolia pulmonara

D. insuficienta ventriculara stanga E. aritmiile cardiace


(pag. 1609)

M2201180. Imposibilitatea mentinerii schimburilor gazoase dupa indepartarea suportului ventilator mecanic se datoreaza urmatoarelor: A. sedativelor administrate pentru agitatie B. hipokaliemia, hiperfosfatemia C. alcalozei metabolice D. cresterea cantitatii de secretii E. afectiunile neuromusculare
(pag. 1609)

M2201181. Care dintre afirmatiile urmatoare privind emfizemul pulmonar sunt false A. este o notiune pur clinica B. se defineste morfologic C. se defineste ca si distensia permanenta anormal a spatiilor aeriene distale D. distensia spatiilor aeriene este situat proximal de bronsiole E. distensia spatiilor aeriene evolueaza cu distrugerea septurilor alveolare
(pag. 1601)

M2201182. Care dintre afirmatiile urmatoare privind morfopatologia in bronhopneumopatia cronica obstructiva sunt false A. sunt prezente leziuni bronsice difuze B. sediul principal al obstructiei este pe caile respiratorii mici C. se asociaza edem in bronsiile mari D. exista hiperplazia celulelor mucipare E. sunt mici tromboze perialveolare
(pag. 1601)

M2201183. Fumatul tigaretelor NU se implica in patogeneza bronsitei cronice prin A. accentuarea miscarilor cililor B. mobilizarea macrofagelor alveolare C. hiperplazia glandelor secretoare de mucus D. infiltrarea mucoasei bronsice cu eozinofile E. eliberarea de citokine
(pag. 1601)

M2201184. Inhalarea fumului de tigara NU determina A. vasodilatatie in submucoasa B. bronhoconstrictie C. eliberarea de histamina intrabronsica D. eliberarea de noradrenalina local E. contractia musculaturii netede
(pag. 1601)

M2201185. In timpul exacerbarilor din bronsita cronica NU s-au putut incrimina urmatorii agenti infectiosi A. streptococul hemolitic B. stafilococul aureu C. rinovirusurile D. adenovirusurile

E. micoplasmele
(pag. 1602)

M2201186. Care dintre afirmatiile urmatoare privind bronhopneumopatia cronica obstructiva sunt false A. la percutie obtinem hipersonoritate difuza B. la percutia bazelor este timpanism C. freamatul pectoral este accentuat D. murmurul vezicular este accentuat E. murmurul vezicular este diminuat
(pag. 1604)

M2201187. Care dintre afirmatiile urmatoare privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominant emfizemului sunt false A. bolnavul este tahipneic B. are expir prelungit C. are tuse seaca chinuitoare D. n pozitie sezanda bolnavii se reazema spre spate E. au frecvent buzele protruzionate
(pag. 1604)

M2201188. Care dintre afirmatiile urmatoare privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu predominant emfizemului sunt false A. acuzele cardiace sunt precoce B. apare frecvent angina pectorala C. insuficienta cardiaca dreapta este precoce D. insuficienta cardiaca dreapta este de obicei un eveniment terminal E. insuficienta respiratorie hipercapnica este deseori un eveniment terminal
(pag. 1605)

M2201189. Care dintre afirmatiile urmatoare privind pacientul cu bronhopneumopatia cronica obstructiva sunt false A. este fumator inveterat B. are antecedente de pneumonii repetate C. frecvent are antecedente de tuberculoza puolmonara D. are trecut de dispnee progresiva E. are antecedente de tuse cronica cu expectoratie purulenta
(pag. 1605)

M2201190. Care dintre afirmatiile urmatoare privind tusea la pacientul cu bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta bronsitei sunt false A. apare initial vara B. apare initial iarna C. e seaca, permanenta D. se insoteste de dureri toracice matinale E. frecvent apare expectoratie hemoptoica
(pag. 1605)

M2201191. Care dintre afirmatiile urmatoare privind pacientul cu bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta bronsitei sunt false A. varsta medie e peste 50 ani B. varsta medie la debut e sub 40 ani C. dispnee apare in crize D. tusea e cronica

E. recurente mucopurulente frecvente


(pag. 1604)

M2201192. Care dintre afirmatiile urmatoare privind bolnavul cu bronhopneumopatie cronica obstructiva cu predominanta bronisitei sunt false A. este un tip astenic B. are facies roz C. este un tip supraponderal D. are torace alungit astenic E. are cianoza faciala si preiferica
(pag. 1605)

M2201193. Care dintre afirmatiile urmatoare privind examenul cordului in bronhopneumopatia cronica obstructiva sunt false A. pulsatii epigastrice B. suflu sitolic apical C. galop presistolic drept D. frecvente extrasistole ventriculare E. suflu holosistolic tricuspidian
(pag. 1605)

M2201194. Emfizemul panacinar NU intereseaza la nivelul acinului zonele A. centrale B. superioare C. periferice D. inferioare E. intermediare
(pag. 1602)

M2301195. In boala pulmonara cronic- obstructiva, la nivelul cailor respiratorii mici , se descriu urmatoarele elemente morfopatologice: A. hiperplazia celulelor secretoare de mucus B. celule inflamatorii la nivelul mucoasei si submucoasei C. hipertrofia musculaturii netede D. indice Reid = 0,44 +/- 0,09 E. edem si fibroza peribronsica
(pag. 1601)

M2301196. Hiperplazia celulelor secretorii e stimulata de: A. enzimele neutrofilelor B. factorul alfa de necroza tisulara C. elastaze D. mediatorii lipidici E. catepsina G
(pag. 1601)

M2301197. Mecanismele prin care fumatul joaca un rol esential in patogeneza BPOC sunt: A. inhibarea functiei macrofagelor alveolare B. alterarea miscarii ciliare C. inhibarea antiproteazelor D. inflamatia bronsiilor mari E. hipertrofia si hiperplazia glandelor secretoare de mucus

(pag. 1601)

M2301198. In cazul bolii pulmonare obstructive cronice de tip A: cu predominanta emfizemului ("pinkpuffer") se descriu urmatoarele caracteristici: A. tuse cronica,cu sputa abundenta B. tipul constitutional al pacientului - de obicei astenic, cu pierdere ponderala evidenta (prin epuizare); cu folosirea evidenta a muschilor respiratori accesori C. aspect radiografic - cu accentuarea desenului bronhovascular la baze si cord marit D. gazometric: PaO2 ~ 70 mm Hg E. CPT crescut, VR crescut
(pag. 1604)

M2301199. Cei mai frecventi agenti patogeni implicati in cursul infectiilor respiratorii din BPOC: A. Haemophilus influenzae B. bacilul Friedlander C. stafilococ D. Streptococcus pneumoniae E. Moxarella catarrhalis
(pag. 1606)

M2301200. Tipul B de bronsita cronica obstructiva (" blue bloaters") se defineste prin: A. pacient supraponderal, cianotic,edematos, prezentand episoade de apnee in somn B. capacitate pulmonara totala crescuta, si scaderea capacitatii de difuziune C. radiologic: accentuarea aspectului bronhovascular, cord marit D. Ht ~ 35-45 % E. varsta diagnosticarii > 60 ani
(pag. 1605)

M2301201. Aminofilina (cea mai utilizata metilxantina in tratamentul bolii pulmonare obstructive cronice) are ca efecte: A. bronhodilatatia B. efect inotrop + C. scaderea edemului si bronhiolospasmului (prin actiune antiinflamatorie) D. efect diuretic E. cresterea fortei de contractie a diafragmului (in conditii de hipoxie sau oboseala musculara)
(pag. 1606)

M2301202. Indicatiile oxigenoterapiei cronice in BPOC sunt: A. hipoxie arteriala persistenta - PaO2 = 55-60 mmHg, asociata cu semne de cord pulmonar B. PaO2 = 50 mmHg, fara cord pulmonar C. PaO2 = 75 mmHg, cu eritrocitoza si semne de insuficienta cardiaca dreapta D. PaO2 = 60mm Hg cu eritrocitoza si semne de insuficienta cardiaca dreapta E. PaO2 = 75 mm Hg cu sleep- apnee
(pag. 1607)

M2301203. Efectele secundare ce pot apare in tratamentul cu metilxantine (la valori ale teofilinemiei > 20 mg/l) sunt: A. tahiaritmie B. greturi, varsaturi C. retentie de urina D. pareza musculaturii netede intestinale E. convulsii
(pag. 1606)

M2301204. Principiile de baza ce trebuie respectate in timpul corticoterapiei in BPOC sunt: A. initierea corticoterapiei se face concomitent cu initierea medicatiei bronhodilatatoare B. inceperea terapiei cu prednison: 0,5 mg/ kg/zi, cu scaderea ulterioara progresiva a dozelor C. obiectivarea modificarilor obtinute, prin spirometrie si evaluarea schimburilor gazoase , cu oprirea corticoterapiei in lipsa ameliorarii obiective D. supravegherea tolerantei digestive E. descresterea dozei pana la doza minima care mentine o functie pulmonara satisfacatoare
(pag. 1607)

M2301205. Care din urmatoarele afirmatii privind BPOC le considerati corecte: A. Beta-2- agonistii tip Metaproterenol, administrati oral sau in aerosoli au efecte cardiace adverse mai severe decat izoproterenolul B. Administrarea in aerosoli a beta 2 agonistilor este mai putin nociva cardiovascular decat administrarea orala C. Bromura de ypratropium este considerata de multi autori drept bronhodilatator de electie in BPOC D. Rolul corticoterapiei inhalatorii la pacientii cu hiperreactivitate bronsica si cu BPOC este cert stabilit E. Eozinofilia sputei delimiteaza mai bine decat eozinofilia sangvina - pacientii ce raspund bine la corticoterapie
(pag. 1606-1607)

M2301206. Efectele rezectiei bilaterale a corpului carotidian (ca atitudine terapeutica pre- transplant pulmonar - in boala obstructiva cronica) sunt: A. eliminarea dispneei, prin cresterea adaptabilitatii ventilatiei la hipoxemie si hipercapnie B. ameliorarea schimburilor gazoase C. stimularea mecanicii pulmonare D. reducerea tolerantei la effort E. ameliorarea distributiei
(pag. 1607)

M2301207. La pacientii hipercapnici, atitudinea terapeutica recomandata in vederea ameliorarii schimburilor gazoase , a cresterii fortei musculare si adaptabilitatii ventilatiei: A. folosirea continua a ventilatiei cu presiune negativa B. ventilatie cu presiune intermitenta pozitiva C. ventilatie cu presiune negativa,utilizata intermitent D. utilizarea ventilatiei cu presiune negativa pentru perioade de 8h/zi, 2 zile consecutiv E. o posibila complicatie a acestei metode terapeutice o reprezinta apneea obstructiva in somn.
(pag. 1607-1608)

M2301208. Criteriile definitorii ale diagnosticului de insuficienta respiratorie acuta, la pacientii cu obstructie cronica a cailor respiratorii sunt: A. cresterea PaCO2 cu 10-20 mm Hg B. scaderea PaO2 cu cel putin 10-15 mm Hg C. orice grad de hipoxemie, asociat cu pH<7,30 D. orice grad de hipercapnie, asociat cu pH<7,30 E. scaderea acuta a PaO2 de la 70 mmHg la 60 mmHg
(pag. 1608)

M2301209. Conditiile care trebuie respectate in cazul instituirii intubatiei endotraheale, la pacientii cu insuficienta respiratorie acuta: A. se indica la pacientii hipercapnici, cu obnubilare evidenta B. evitarea hiperinflatiei si barotraumei C. asigurarea scaderii treptate a PaCO2 pana la valorile normale D. scaderea treptata a PaCO2 sub valorile normale

E. nivelul- tinta al PaCO2 - sa corespunda cu valorile obisnuite (ridicate)ale pacientului cu BPOC - 50-60 mmHg
(pag. 1608)

M2501210. Bronita cronic obstructiv se caracterizeaz prin: A. Antecedente ndelungate de tuse cu expectoraie. B. Apariia trzie a wheezingului. C. Producerea unei spute mucoase. D. Debut recent al tusei cu expectoraie. E. Trecut ndelungat cu whezing.
(pag. 1601)

M2501211. Inflamaia mucoasei bronice din bronit se caracterizeaz prin: A. Aspectul predominant eozinofilic. B. Localizare predominant peribroniolar a modificrilor fibrotice. C. Intervenia predominant a interleukinei 8. D. Intervenia predominant a elastazei endogene. E. Intervenia predominant a alfa-1-antitripsinei.
(pag. 1601)

M2501212. Hiperplazia celulelor secretorii de mucus specific bronitei cronice este stimulat de: A. Interleukina 8. B. Enzimele neutrofilelor. C. Elastaze. D. Catepsina G. E. Interleukina 4.
(pag. 1601)

M2501213. Mecanismele prin care fumatul intervine n patogeneza bronitei cronice sunt reprezentate de: A. Alterarea micrii cililor. B. Inhibarea funciei macrofagelor alveolare. C. Hipertrofia i hiperplazia glandelor secretoare de mucus. D. Stimularea antiproteazelor. E. Relaxarea musculaturii netede.
(pag. 1601)

M2501214. Bronita cronic are o prevalen mai mare la muncitorii din: A. Fabricile de bumbac B. Fabricile de mase plastice expui la diizocianatul de toluen C. Fabricile de bere D. Centralele nucleare E. Centralele electrice
(pag. 1602)

M2501215. Factorii implicai n patogenia bronitei cronice sunt: A. Fumatul B. Poluarea cu oxid de carbon C. Deficitul de ceruloplasmin D. Poluarea cu dioxid de sulf (SO2) E. Infecia bronic
(pag. 1602)

M2501216. Deficitul congenital de alfa-1-antitripsin se manifest la homozigoi prin: A. Niveluri serice ntotdeauna sub 0,5 g/l B. Niveluri serice ntre 0,5 i 2,5 g/l C. Niveluri serice peste 3,5 g/l D. Dezvoltarea unui emfizem panacinar sever n decadele a treia - a patra de via E. Dezvoltarea unui emfizem panacinar sever n prima decad de via
(pag. 1602)

M2501217. Specifice bolnavilor cu boal pulmonar cronic cu predominan emfizem sunt: A. Vrsta la diagnostic n jur de 60 ani B. Dispneea sever C. Tusea nainte de debutul dispneei D. Infecii bronice frecvente E. Hematocrit 35-45%
(pag. 1604)

M2501218. Specifice bolnavilor cu boal pulmonar cronic cu predominan bronit sunt: A. Vrsta la diagnostic n jur de 50 de ani B. Tusea naintea debutului dispneei C. Dispnee sever de la debut D. Sput abundent purulent E. Infecii bronice rare
(pag. 1604)

M2501219. Explorarea paraclinic a bolnavilor cu boal pulmonar cronic cu predominan emfizem evideniaz: A. Hiperinflaie, bule, cord mic la radiografia toracic B. Hematocrit 35-45% C. Recul elastic normal D. Capacitate de difuziune sczut E. PaO2 cronic 65 - 75 mmHg
(pag. 1604)

M2501220. Explorarea paraclinic a bolnavilor cu boal pulmonar cronic cu predominan bronit evideniaz: A. Hiperinflaie, bule, cord mic la radiografia toracic B. Hematocrit 50 - 55% C. Recul elastic normal D. PaCO2 cronic 50 - 60 mmHg E. PaO2 cronic 45 - 60 mmHg
(pag. 1604)

M2501221. n boala pulmonar cronic cu predominan bronit: A. Dispneea este uoar B. Tusea apare nainte de debutul dispneei C. Sputa este abundent, purulent D. Hipertensiunea pulmonar de repaus este absent sau uoar E. Capacitatea de difuziune este constant sczut
(pag. 1604)

M2501222. n boala pulmonar cronic cu predominan emfizem probele funcionale ventilatorii evideniaz:

A. B. C. D. E.

Recul elastic cu scdere sever Rezisten normal spre cretere uoar Capacitate de difuziune sczut Capacitate de difuziune normal spre scdere uoar Recul elastic normal
(pag. 1604)

M2501223. n boala pulmonar cronic cu predominan bronit probele funciuonale ventilatorii evideniaz: A. Recul elastic normal B. Rezisten mare C. Recul elastic cu scdere sever D. Rezisten normal spre cretere uoar E. Capacitate de difuziune normal spre scdere uoar
(pag. 1604)

M2501224. Efectele secundare cele mai frecvente determinate de utilizarea dozelor peste 20 mg/l de teofilin ca bronhodilatator n bronita cronic sunt: A. Greaa i vrsturile B. Tahiaritmiile C. Convulsiile D. Diareea E. Tusea seac
(pag. 1606)

M2501225. n bronita cronic Aminofilina este utilizat n terapie datorit urmtoarelor efecte benefice: A. Antiaritmice B. Bronhodilatatoare C. Cardiotonice D. Diuretice E. Scade contractilitatea diafragmului
(pag. 1604)

M2501226. Oxigenoterapia de durat este indicat n bronita cronic atunci cnd: A. Apare hipercapnie persistent B. Hipoxia arterial este persistent i sever (PaO2 = 55-60 mmHg) C. Apare eritrocitoza i semnele de insuficien cardiac dreapt D. Tusea devine productiv E. Dispneea de repaus este constant
(pag. 1607)

M2501227. Cele mai frecvente bacterii patogene izolate la examenul sputei n bronita cronic sunt: A. Escherichia coli B. Streptococus pneumoniae C. Haemophilus influenzae D. Staphilococcus aureus E. Moraxella catarrhalis
(pag. 1606)

M2501228. Utilizarea Aminofilinei n bronita cronic n doze terapeutice la un nivel sanguin ntre 10 i 15 mg/l poate determina ca efecte secundare: A. Tahiaritmii B. Convulsii

C. Insomnie D. Nervozitate E. Constipaie


(pag. 1606)

M2501229. Principalele aspecte radiologice ntlnite n boala pulmonar cronic obstructiv cu predominan bronit sunt: A. Hiperinflaie, bule, cord mic B. ngroarea pereilor bronhiilor cu aspect de umbre tubulare sau "n in de tren C. Accentuarea generalizat a desenului bronhovascular D. Infiltrat difuz pe ambele vrfuri pulmonare E. Opaciti confluente hilare
(pag. 1605)

M2601230. Efectele fiziopatologice ale leziunilor emfizematoase constau n: A. Reducerea reculului elastic al plmnului B. Inflamarea cronic a cilor aeriene C. Creterea colapsului cilor aeriene n expir D. Creterea proporionat a efortului respirator E. Hipersecreia de mucus
(pag. 1602)

M2601231. La auscultaia plmnului n BPOC cu predominen bronitic se constat: A. Crepitaii bazale B. Raluri bronice umede C. Wheezing D. Murmur vezicular ters E. Tiraj
(pag. 1605)

M2601232. BPOC tipul bronic (B) se caracterizeaz prin: A. Hematocrit peste 50-55% B. Normocapnie C. Rare infecii bronice D. Sput abundent purulent E. Dispnee marcata
(pag. 1605)

M2601233. BPOC are o prevalen mai mare la muncitorii expui la: A. Mediu uscat B. Diisocianatul de toluen C. Bumbac D. Gudron E. Produse alimentare
(pag. 1602)

M2601234. Cele mai frecvente bacterii patogene responsabile de BPOC sunt: A. Haemophylus influenzae B. Streprococcus haemolyticus grupa B C. Streptococcus pneumoniae D. Moraxella caarhalis E. Staphilococcus aureus

(pag. 1606)

M2601235. La niveluri de peste 20 mg/l a teofilinei n BPOC se produce: A. Grea B. Diaree C. Vrsturi D. Tahiaritmie E. hipotensiune
(pag. 1606)

M2601236. La examinarea radiologic a plmnilor n BPOC cu predominena emfizemului se constat: A. Diafragme coborte, aplatizate B. Siluet cardiac larg mrit C. Atenuare periferic a desenului bronho-vascular D. Hipotransparen retrosternal E. Lrgirea mediastinului superior
(pag. 1605)

M2601237. n BPOC examenul bacteriologic din sput se indic n urmtoarele cazuri: A. Hemoptizie B. Febr, frison C. Durere toracic D. Cianoza periorala E. Primul episod uor de bronit
(pag. 1606)

M2601238. BPOC se definete ca stare n care: A. Exist obstrucie cronic B. n care este emfizem C. Exist obstrucie acut D. Nu exist obstrucie cronic E. Este o suprainfecie a unei afeciuni acute
(pag. 1601)

M2601239. ocul apexian n BPOC este perceput n: A. Regiunea xiphoidian B. Regiunea subxiphoidian C. Linie medioclavicular stng D. n spaiul intrecostal 4, linia medioclavicular E. Regiunea mediastinului antero- infero
(pag. 1604)

M2801240. In infectiile respiratorii la pacientii cu boala pulmonara cronica obstructiva sunt cel mai frecvent implicati urmatorii germeni: A. Streptoccocus pneumoniae B. Moraxella pertussis C. Bordetella pertussis D. Haemophilus pneumoniae E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1606)

M2801241. Efectele utile ale metilxantinelor in boala pulmonara cronica obstructiva sunt: A. bronhodilatatie

B. C. D. E.

stimularea respiratiei cresterea contractilitatii diafragmului stimularea beta - receptorilor bronsici efectul anticoilinergic
(pag. 1606)

M2801242. Fatigabilitatea musculara, in special a diafragmei,dupa intreruperea ventilatiei mecanice,se remit la niveluri terapeutice de: A. aminofilina B. beta2 agonisti C. aspirina D. digoxin E. furosemid
(pag. 1609)

M2801243. Complicatiile aparute in cursul tratamentului insuficientei respiratorii acute sunt: A. aritmiile cardiace B. insuficienta de ventricul stang C. embolia pulmonara D. hemoragia gastrointestinala prin ulcer de stress E. insuficienta renala acuta
(pag. 1609)

M2801244. Tratamentul insuficientei respiratorii acute in bolile obstructive pulmonare cronice presupune: A. tratamentul hipoxiei B. reeducarea respiratorie C. tratamentul infectiei D. indepartarea secretiilor bronsice E. inlaturarea factorului obstructiv
(pag. 1609)

M2801245. Aritmiile cardiace aparute in cursul tratamentului insuficientei respiratorii acute se pot datora: A. betablocantelor B. hipomagneziemiei C. hipoxiei D. alcalozei E. tonicardiacelor
(pag. 1609)

Tema nr. 2 Pneumoniile.


BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1102001. Cele mai multe particule inhalate se depoziteaza in bronhiolele mici sau in alveole, putand declansa infectia, daca marimea lor nu depaseste in diametru: A. 8 micrometri B. 5 micrometri C. 10 micrometri D. 15 micrometri E. 20 micrometri
(pag. 1586)

M1102002. Sindromul pneumonic "tipic" (debut brusc, tuse productiva cu sputa purulenta, durere toracica de tip pleural, semne de condensare pulmonara) este de obicei cauzat de: A. Streptoccocus pneumoniae B. Mycoplasma pneumoniae C. Pneumocystis carinii D. Coxiella burnetti E. Chlamydia psittaci
(pag. 1587)

M1102003. Eritemul multiform, anemia hemolitica, meningita buloasa, encefalita si mielita transversa pot complica evolutia unei pneumonii cu: A. Streptoccocus pneumoniae B. Chlamydia psittaci C. Mycoplasma pneumoniae D. Legionella pneumophila E. Staphylococcus aureus
(pag. 1587)

M1102004. Pot da cavitatie pulmonara urmatorii germeni, cu EXCEPTIA: A. Anaerobi orali B. Bacili enterici aerobi Gram negativi C. Mycoplasma pneumoniae D. Streptoccocus pneumoniae tip III E. Staphylococcus aureus
(pag. 1588)

M1102005. Pentru ca un frotiu Gram din probele de sputa studiate la o marire mica (obiectiv de 10x, ocular de 10x) sa faca dovada contaminarii minimale cu secretii din tractul respirator superior numarul de polimorfonucleare si celule epiteliale pe camp trebuie sa fie: A. <10 polimorfonucleare si >25 celule epiteliale B. >10 polimorfonucleare si <25 celule epiteliale C. >25 polimorfonucleare si <10 celule epiteliale D. <25 polimorfonucleare si >10 celule epiteliale E. Nici unul dintre acestea

(pag. 1589)

M1202006. Care este procedura invaziva standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator inferior in vederea precizarii etiologiei unei pneumonii severe la bolnavi imunocompromisi? A. aspiratia transtraheala B. biopsia pulmonara deschisa C. punctia pulmonara transtoracica percutana D. examenul bacteriologic al sputei expectorate E. bronhoscopia cu fibre optice
(pag. 1589)

M1202007. Ribavirinul este eficient in: A. terapia precoce a infectiei cu virusul gripal A B. terapia pneumoniei cu citomegalovirus C. terapia pneumoniei cu Legionella pneumophila D. terapia infectiei cu virusul respirator sincitial E. terapia pneumoniei variceloase
(pag. 1593)

M1202008. Care este antibioticul de electie util in pneumonia cu Legionella pneumophila A. penicilina B. ampicilina C. amoxicilina D. vancomicina E. eritromicina
(pag. 1591)

M1202009. Durata tratamentului in infectiile pulmonare cu Mycoplasma si Legionella este de: A. 1 pana la 7 zile B. 2 pana la 3 saptamani C. 6 saptamani D. 7 zile E. 30 zile
(pag. 1591)

M1402010. Receptorul pentru flora normala gram-pozitiva din oro-faringe este: A. lizozimul B. interleukina 5 C. interferonul D. fibronectina E. leucocitul B
(pag. 1586)

M1402011. "Nuclei in picatura sunt particule cu diametrul de: A. <5m B. intre 5m si 7m C. >7m D. intre 7m si 9m E. > 9m
(pag. 1586)

M1402012. Urmatoarele afirmatii privind aspiratia transtraheala sunt adevarate: A. se foloseste foarte des pentru diagnostic

B. C. D. E.

sensibilitatea procedurii este mica specificitatea este mica metoda se poate aplica la pacientii cu diateza hemoragica esantionul obtinut este contaminat cu secretiile tractului respirator superior
(pag. 1589)

M1402013. Doza de Clindamicina la pacientii internati cu pneumonie este: A. 300-600 mg la i.v. la 6 ore B. 300-600 mg la i.v. la 8 ore C. 600-900 mg la i.v. la 6 ore D. 600-900 mg la i.v. la 8 ore E. 600-900 mg la i.v. la 12 ore
(pag. 1591)

M1502014. Cel mai frecvent agent infectios implicat in producerea pneumoniei la copiii intre 6 luni si 5 ani este: A. Haemophilus influenzae B. Streptococcus pneumoniae C. Staphylococcus aureus D. Mycoplasma pneumoniae E. Chlamidia psittaci
(pag. 1587)

M1502015. Agentul patogen cel mai frecvent intalnit in "pneumonia comunitara" si care determina un sindrom pneumonic tipic este: A. Mycoplasma pneumoniae B. Streptococcus pneumoniae C. Staphylococcus aureus D. Pseudomonas aeruginosa E. Pneumocystis carinii
(pag. 1587)

M1502016. Sindromul pneumonic "atipic" este de regula produs de: A. Mycoplasma pneumoniae B. Streptococcus pneumoniae C. Pseudomonas aeruginosa D. Staphylococcus aureus E. Bacili enterici aerobi gram negativi
(pag. 1587)

M1502017. Medicamentul de electie pentru pneumonia cu Legionella pneumophila este: A. Oxacilina B. Vancomicina C. Eritromicina D. Penicilina E. Cloramfenicolul
(pag. 1591)

M1502018. Durata optima de tratament in infectiile cu Mycoplasma pneumoniae si Legionella pneumophila este: A. O saptamana B. O luna C. 1-2 saptamani

D. 2-3 saptamani E. 3-4 saptamani


(pag. 1591)

M1502019. Etiologia pneumoniilor survenite la pacientii cu infectii pe catetere intravenoase este cel mai frecvent determinata de: A. Staphylococcus aureus B. Mycoplasma pneumoniae C. Pseudomonas aeruginosa D. Anaerobi orali E. Haemophylus influenzae
(pag. 1586)

M1602020. Pneumonia cu virusul respirator sincitial este mai frecventa la urmatoarea grupa de virsta: A. 1-5 ani B. sub 6 luni C. 10-15 ani D. peste 18 ani E. peste 70 de ani
(pag. 1587)

M1602021. Hipogamaglobulinemia severa se asociaza cu urmatorii agenti patogeni pulmonari: A. Pseudomonas aeruginosa B. Micobacterium tuberculosis C. Nocardia D. Bacterii incapsulate E. Cytomegalovirus
(pag. 1587)

M1602022. La pacientii tratati pe termen lung cu glucocorticoizi apar frecvent pneumonii cu A. Pneumocystis carinii B. Enterobacter C. S. aureus D. Anaerobi E. M. tuberculosis
(pag. 1587)

M1602023. Doza de Clindamicina la pacientii internati cu pneumonie este: A. 300-600 mg iv la 6 ore B. 1500mg iv la 8 ore C. 600-900 mg iv la 12 ore D. 600- 900 mg iv la 8 ore E. 1-2 g la 24 de ore
(pag. 1591)

M1602024. Antibioticul de electie in pneumonia cu Legionella pneumophila este: A. Metronidazol B. Eritromicina C. Amicilina-Sulbactam D. Cefalosporine de prima generatie E. Ciprofloxacina
(pag. 1591)

M2202025. Diagnosticul n pneumonita de hipersensibilizare se pune: A. Numai pe prezena precipitinelor B. Pe baza modificrilor specifice la radiografia toracic C. Pe aspectul radiologic de fagure de miere D. Pe baza modificrilor patognomonice descrise la tomografia computerizat E. Pe anamnez pozitiv, examen fizic, teste pulmonare, expunere la antigene
(pag. 1574)

M2202026. Tratamentul cu glucocorticoizi este obligatoriu pentru remiterea simptomelor n : A. PH (pneumonite de hipersensibilizare) acut B. PH recurent C. PH subacut D. PH cronic E. PH acut i cronic
(pag. 1576)

M2202027. Etiologia specifica microbiana ramane incerta la aproape: A. 1/6 din pacienti B. 1/8 din pacienti C. 1/2 din pacienti D. 1/3 din pacienti E. 1/5 din pacienti
(pag. 1585)

M2202028. Celulele care tapeteaza caile respiratorii centrale: A. sunt ciliate B. sunt pseudostratificate C. sunt celule epiteliale cilindrice D. procentul lor scade in caile respiratorii periferice E. toate cele de mai de mai sus
(pag. 1585)

M2202029. Pneumocitele de tipul I acopera: A. 85% din suprafata alveolara B. 90% din suprafata alveolara C. 75% din suprafata alveolara D. 95% din suprafata alveolara E. 70% din suprafata alveolara
(pag. 1585)

M2202030. Tractul respirator inferior, la indivizii sanatosi, este colonizat cu: A. bacili Gram negativi B. bacili Gram pozitivi C. streptococi de grup D D. Clostridium E. este steril in mod normal
(pag. 1585)

M2202031. H. influenzae apare la: A. copii de 6 ani B. copii de 6 luni C. copii de 6 luni-5 ani

D. copii pana la 6 luni E. copii peste 5 ani


(pag. 1587)

M2202032. Diagnosticul diferential la pacientii cu pneumonie nosocomiala nu include: A. insuficienta cardiaca congestiva B. pneumonita lupica C. sindromul de detresa respiratorie D. leziuni induse de medicamente si oxigen E. afectiuni pulmonare preexistente
(pag. 1588)

M2202033. Rezolutia infiltratelor dureaza: A. 8 saptamani de la internare B. 12 saptamani de la internare C. pana la 8 saptamani de la internare D. pana la 6 saptamani de la internare E. pana la 2 saptamani de la internare
(pag. 1588)

M2202034. Nu pot fi cultivati prin metode de rutina: A. Mycoplasma B. Chlamydia C. Pneumocystis D. micobacterii E. toti de mai sus
(pag. 1589)

M2202035. Complicatiile supurative, ca si criterii de spitalizare nu includ: A. artrita B. flebita C. empiem D. endocardita E. meningita
(pag. 1589)

M2202036. Amantadina este eficienta: A. in tratamentul gripei A B. in prevenirea infectiei cu gripa A C. in terapia precoce a infectiei cu gripa A D. in prevenirea infectiei cu virus sincitial respirator E. in prevenirea pneumoniei variceloase
(pag. 1593)

M2202037. Simptomele extrapulmonare nu includ: A. cefalee B. mialgii C. oboseala D. greata E. dispnee


(pag. 1587)

M2202038. Legioneloza nu se poate trata cu: A. Eritromicina B. Trimetoprim-sulfametoxazol C. amoxicilina D. ciprofloxacina E. doxiciclina
(pag. 1591)

M2202039. Infectia cu C. trachomatis si virusul sincitial respirator sunt mai frecvente la: A. adulti B. copii sub 6 ani C. copii peste 6 ani D. batrani peste 60 de ani E. copii sub 6 luni
(pag. 1587)

M2202040. Se depun in principal in cavitatile nazale si caile respiratorii superioare: A. particulele > 100 micrometri B. particule < 3-5 micrometri C. particule < 0,5 micrometri D. particulele > 10 micrometri E. particule < 8 micrometri
(pag. 1586)

M2202041. Durata tratamentului in infectiile cu mycoplasma si Legionella este de: A. 4 saptamani B. 1 saptamana C. 2-4 saptamani D. 2 pana la 3 saptamani E. pana in 2 luni
(pag. 1591)

M2202042. Durerile de gat, raguseala si wheezingul sunt relativ frecvente in pneumonia cu: A. S.pneumoniae B. C.pneumoniae C. L. pneumophila D. H. Capsulatum E. C. immitis
(pag. 1857)

M2202043. Sindromul pneumonic atipic la un pacient cu HIV sugereaza infectia cu: A. L. pneumophila B. C. pneumoniae C. M. pneumoniae D. Pneumocystis E. H. influenzae
(pag. 1587)

M2202044. Durata tratamentului n infeciile cu Legionella este de : A. 1 sptmn B. 4 sptmni C. 2-3 sptmni

D. 5 zile E. 4-5 sptmni


(pag. 1591)

M2202045. In forma acuta a pneumoniilor de hipersensibilizare in ce interval de timp de la expunerea la antigen apar simptomele? A. intre 1-3 ore B. intre 6-8 ore C. intre 10-12 ore D. dupa cateva saptamani E. dupa cateva zile
(pag. 1574)

M2202046. Care este cel mai obisnuit aspect radiologic al unei pneumonite de hipersensibilizare cronice? A. infiltrat reticulo-nodular difuz B. infiltrate nodulare discrete C. infiltrate prost delimitate D. revarsatul pleural E. oricare dintre cele de mai sus
(pag. 1574)

M2202047. Ce arata de obicei lavajul bronhoalveolar in fibroza pulmonara idiopatica A. predominanta neutrofilelor B. predominanta limfocitelor T CD4+ C. predominanta eozinofilelor D. predominanta mastocitelor E. toate cele de mai sus
(pag. 1575)

M2202048. Ce arata de obicei lavajul bronoalveolar in sarcoidoza? A. predominanta neutrofilelor B. predominanta limfocitelor T CD4+ C. predominanta eozinofilelor D. predominanta mastocitelor E. depletia limfocitara
(pag. 1575)

M2202049. Care dintre urmatoarele boli NU fac parte dintre pneumoniile eozinofilice idiopatice? A. sindromul eozinofilic-mialgic B. sindromul Loffler C. pneumonia eozinofilica cronica D. granulomatoza alergica Churg-Strauss E. pneumonia eozinofilica acuta
(pag. 1576)

M2302050. Alegerea initiala a antibioterapiei de urgenta se bazeaza pe urmatoarele criterii, cu exceptia: A. Circumstantele aparitiei infectiei B. Tabloul clinic C. Aspectul radiografiei toracice D. Frotiul de sputa E. Hemocultura

(pag. 1585)

M2502051. Inhalarea aerosolilor infecioi reprezint o cale de transmitere a germenilor patogeni microbieni n plmni implicat n producerea pneumoniilor. Efectul patogen este recunoscut pentru: A. Particulele cu diametrul mai mare de 10 micrometri B. Particulele cu diametrul mai mic de 5 micrometri C. Particulele cu diametrul mai mare de 15 micrometri D. Particulele cu diametrul mai mic de 20 micrometri E. Particulele inhalate indiferent de diametru
(pag. 1586)

M2502052. Modalitatea de transmitere a pneumoniei prin inhalare de aerosoli infecioi este specific pentru: A. Legionella pneumophila B. Staphylococcus aureus C. Streptococcus pneumoniae D. Haemophilus influenzae E. Moraxella catarrhalis
(pag. 1585 - 1586)

M2502053. Modalitatea de transmitere a pneumoniei prin inhalarea de aerosoli infecioi este specific pentru urmtoarele forme etiologice cu excepia: A. Gripa B. Psitacoza C. Febra Q D. Mycoplasma pneumoniae E. Pneumonia cu Legionella pneumophila
(pag. 1586)

M2502054. Transmiterea pneumoniei prin aspirarea agenilor patogeni care colonizeaz orofaringele este specific pentru urmtoarele etiologii cu excepia: A. Streptococcus pneumoniae B. Mycoplasma pneumoniae C. Haemophilus influenzae D. Staphylococcus aureus E. Moraxella catarrhalis
(pag. 1585)

M2502055. Diseminarea hematogen a infeciei de la un focar extrapulmonar este specific pentru: A. Pneumonia cu Legionella pneumophila B. Febra Q C. Pneumonia cu Staphylococcus aureus D. Pneumonia cu Haemophilus influenzae E. Pneumonia cu Streptococcus pneumoniae
(pag. 1586)

M2502056. Pneumonia aprut la bolnavii cu catetere intravenoase infectate are cel mai frecvent o etiologie determinat de: A. Moraxella catarrhalis B. Streptococcus pneumoniae C. Staphylococcus aureus D. Legionella pneumophila E. Haemophilus influenzae

(pag. 1586)

M2502057. Cel mai frecvent agent infecios ntlnit n pneumoniile ntlnite la copiii cu vrsta cuprins ntre 6 luni i 5 ani este: A. Haemophilus influenzae B. Staphylococcus aureus C. Virusul respirator sinciial D. Chlamydia trachomatis E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1587)

M2502058. Pacienii cu defecte ale imunitii mediate celular cu un numr de limfocite CD4 mai mic de 500/mm3 prezint risc crescut pentru apariia pneumoniilor determinate de: A. Staphylococcus aureus B. Haemophilus influenzae C. Mycobacterium tuberculosis D. Pseudomonas aeruginosa E. Streptococcus pneumoniae
(pag. 1587)

M2502059. Sindromul de pneumonie tipic este de obicei cauzat de agentul patogen cel mai des ntlnit la "pneumonia comunitar i anume: A. Staphylococcus aureus B. Mycoplasma pneumoniae C. Streptococcus pneumoniae D. Pseudomonas aeruginosa E. Pneumocistis carini
(pag. 1587)

M2502060. n pneumonia cu Legionella pneumophila medicamentul de elecie este: A. Ampicilina B. Cloramfenicolul C. Penicilina D. Cefalosporinele E. Eritromicina
(pag. 1591)

M2502061. Urmtorii ageni patogeni care determin pneumonii nu pot fi cultivai prin metodele de rutin cu excepia: A. Mycoplasma pneumoniae B. Pneumocistis carini C. Legionella pneumophila D. Germeni anaerobi E. Staphylococcus aureus
(pag. 1589)

M2602062. Pneumonia cu virusul respirator sinciial este mai frecventa la urmtoarea grup de vrsta: A. 1-5 ani B. sub 6 luni C. 10-15 ani D. 20-30 ani E. peste 70 de ani
(pag. 1587)

M2602063. Hipogamaglobulinemia severa se asociaz cu urmtorii ageni patogeni pulmonari: A. Pseudomonas aeruginosa B. Micobacterium tuberculosis C. Nocardia D. Staphylococus aureus E. Bacterii incapsulate
(pag. 1587)

M2602064. Care dintre urmatoarele micrororganisme produce sindromul de pneumonie "atipic" A. Stafilococ aureu B. M. pneumoniae C. Streptococcus pneumoniae D. M. tuberculosis E. Cytomegalovirus
(pag. 1587)

M2602065. La pacienii tratai pe termen lung cu glucocorticoizi apar frecvent pneumonii cu A. Pneumocystis carinii B. M. pneumoniae C. S. aureus D. Anaerobi E. M. tuberculosis
(pag. 1587)

M2602066. Doza de Clindamicina la pacienii internai cu pneumonie este: A. 300-600 mg iv la 6 ore B. 1500mg iv la 8 ore C. 600-900 mg iv la 8 ore D. 600- 900 mg iv la 12 ore E. 1-2 g la 24 de ore
(pag. 1591)

M2602067. Antibioticul de elecie n pneumonia cu Legionella pneumophila este: A. Metronidazol B. Eritromicina C. Amicilina-Sulbactam D. Cefalosporine de generaia a treia E. Ofloxacina
(pag. 1591)

M2802068. In ultimii 15 ani in Europa Streptococcus pneumoniae are urmatoarele caracteristici: A. este totdeauna sensibil la penicilina B. creste constant numarul tulpinilor cu un anumit grad de rezistenta la penicilina C. este rezistent la penicilina D. este totdeauna sensibil la amoxicilina E. este totdeauna sensibil la cefuroxim
(pag. 963)

M2802069. Sursa de Legionella pneumophyla este reprezentata de: A. apa contaminata B. aerul C. solul

D. alimentele E. ingrasamintele naturale


(pag. 1025)

M2802070. Clasa de antibiotice de ales in tratamentul legionellozei este urmatoarea: A. peniciline B. macrolide C. aminoglicozide D. cefalosporine E. chinolone
(pag. 1028)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1102071. Indivizii normali sunt purtatori ocazionali, la nivelul nazofaringelui, de agenti patogeni pulmonari, cum ar fi: A. Streptoccocus pneumoniae B. Mycoplasma pneumoniae C. Haemophilus influenzae D. Moraxella catarrhalis E. Nici unul dintre ei
(pag. 1585)

M1102072. La pacientii spitalizati pentru pneumonie dobandita in comunitate, dintre cei mai frecventi patogeni sunt: A. Pseudomonas aeruginosa B. Streptoccocus pneumoniae C. Bacilii enterici Gram negativi D. Haemophilus influenzae E. Legionella pneumophila
(pag. 1586)

M1102073. La pacientii cu pneumonie dobandita in spital, mai mult de 50% din cazuri sunt induse de: A. Bacilii enterici Gram negativi B. Mycoplasma pneumoniae C. Pseudomonas aeruginosa D. Haemophilus influenzae E. Chlamydia pneumoniae
(pag. 1586)

M1102074. Dintre agentii patogeni foarte frecventi, nu pot fi cultivati prin metodele de rutina: A. Steptoccocus pneumoniae B. Mycoplasma pneumoniae C. Chlamydia pneumoniae D. Legionella pneumophila E. Pseudomonas aeruginosa
(pag. 1589)

M1102075. Dintre criteriile de spitalizare a pacientilor cu pneumonie nu fac parte: A. Pacient varstnic (>65 ani) B. Boli asociate semnificative (renale, cardiace, pulmonare, etc.)

C. Febra >38 C D. Cauza probabila a pneumoniei este streptoccocus pneumoniae E. Tahipneea (>30 respiratii/minut); tahicardia (>140/minut); hipotensiunea (<90 mmHg sistolica); hipoxemia (PO2 arteriala <60 mmHg); alterarea acuta a statusului mental
(pag. 1589)

M1102076. Pentru pneumonia datorata pneumococilor susceptibili antibioticele de electie sunt: A. Penicilina B. Metronidazolul C. Ampicilina D. Trimetoprim-sulfametoxazolul E. Vancomicina
(pag. 1591)

M1102077. In tratamentul pneumoniilor nosocomiale, cauzate de bacili Gram negativi enterici sunt eficiente urmatoarele combinatii de antibiotice, cu EXCEPTIA: A. Ceftazidin+Fluoroquinolona B. Ticarcilina/Clavulanat+Aminoglicozid C. Meticilina+Vancomicina D. Imipenem+Aminoglicozid E. Penicilina+Metronidazol
(pag. 1593)

M1202078. Sindromul pneumonic atipic se caracterizeaza prin: A. debut brusc cu febra B. debut gradat C. predominanta simptomelor extrapulmonare D. semne de condensare pulmonara E. tuse seaca
(pag. 1587)

M1202079. Tratamentul pneumoniei pneumococice cu tulpini care au rezistenta intermediara la penicilina (CMI, 0,1-1 g/ml) cuprinde: A. penicilina 800000 u la 12 ore i.m. B. penicilina 10 mil. u la 12 ore i.v. C. ampicilina 2 g la 6 ore i.v. D. cefotaxima 1 g la 6 ore E. doxiciclina 300 mg/24 ore
(pag. 1592)

M1202080. Care dintre criteriile de mai jos nu obliga la spitalizarea bolnavilor cu pneumonie? A. tahipneea > 30 respiratii/minut B. leucocitele = 8500/mm3 C. alterarea acuta a statusului mental D. varsta de 25 ani E. diabetul zaharat asociat
(pag. 1589)

M1202081. Care sunt criteriile de spitalizare a pacientilor cu pneumonie ? A. PaO2 < 60 mmHg B. PaO2 = 90 mmHg C. frecventa cardiaca = 68 batai/minut D. frecventa respiratorie > 30/minut

E. TA < 90 mmHg sistolica


(pag. 1589)

M1202082. In care dintre tipurile etiologice de pneumonii se impune spitalizarea bolnavilor ? A. pneumonia cu Staphylococcus aureus B. pneumonia cu Klebsiella pneumoniae C. pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae D. pneumonia cu anaerobi E. pneumonia cu Haemophilus influenzae
(pag. 1589)

M1202083. Terapia antimicrobiana orala empirica folosita in tratamentul ambulator al pacientilor cu pneumonie comunitara vizeaza urmatorii patogeni probabili: A. Pseudomonas aeruginosa B. Mycoplasma pneumoniae C. Streptococcus pneumonia D. Chlamidia pneumoniae E. Staphylococcus aureus
(pag. 1590)

M1202084. Agentii patogeni mai frecvent implicati in etiologia pneumoniilor comunitare la pacientii in varsta cu boala cronica respiratorie subjacenta sunt: A. L.pneumophila B. H.influenzae C. M.catarrhalis D. Pneumocistis carinii E. citomegalovirus
(pag. 1590)

M1202085. Care sunt medicamentele active in tratamentul etiologic al unei pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae A. doxiciclina B. eritromicina C. ciprofloxacina D. metronidazolul E. tobramicina
(pag. 1591)

M1302086. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la pneumonie sunt exacte? A. Identificarea microorganismului etiologic permite o terapie antimicrobiana adecvata B. Tratamentul antimicrobian de urgenta se incepe dupa confirmarea de laborator a agentului cauzal C. Agentii cauzali sunt reprezentati de bacterii, mycoplasme, chlamidii, virusi D. Etiologia specific microbiana ramane incerta in aproape 2/3 din cazuri E. Alegerea initiala a terapiei antimicrobiene este de obicei empirica
(pag. 1585)

M1302087. Dintre microorganismele ce determina pneumonii, unele pot scapa actiunii mecanismelor microbicide persistand in macrofag A. Staphylococus aureus B. Streptococus fecalis C. Mycobacterium tuberculosis D. Haemophilus influenzae E. Legionella pneumophila

(pag. 1585)

M1302088. Infectarea plamanului prin inseminare hematogena este recunoscuta in urmatoarele situatii: A. Endocardita stafilococica a inimii drepte B. Endocardita stafilococica a inimii stangi C. Sindromul Lemierre D. Intubatia traheala E. Sinuzita maxilara
(pag. 1586)

M1302089. Aspectul anatomopatologic al focarului pneumonic poate fi: A. Interesarea initiala a interstitiului B. Interesarea initiala a alveolelor C. Necroza tesutului pulmonarcu producerea de multiple cavitati cu diametru sub 2 cm D. Invadarea cu exudat a bronhiilor mari si traheei E. Bronhopneumonie confluenta ce nu poate fi distinsa de pneumonia lobara
(pag. 1586)

M1302090. Selectati germenii patogeni cei mai frecvent intalniti in pneumonia comunitara: A. Streptococus pneumoniae B. Chlamidia pneumoniae C. Pseudomonas aeruginosa D. Haemophilus influenzae E. Staphylococus aureus
(pag. 1586)

M1302091. Care din urmatoarele relatii patogene varsta - agent infectant sunt valabile? A. Micrococus catarralis la copii sub 6 luni B. Haemophilus influenzae la batrani C. Mycoplasma pneumonie la batrani D. Legionella pneumophila la copii intre 6 luni si 5 ani E. Chlamidia trachomatis la copii sub 6 luni
(pag. 1587)

M1302092. Dintre agentii patogeni pulmonari asociati cu defectele specifice ale imunitatii gazdei, urmatorii apar asociati in neutropenii severe (< 500 neutrofile/mm3): A. Streptococus pneumoniae B. Pseudomonas aeruginosa C. Mycobacterium tuberculosis D. Staphylococus aureus E. Citomegalovirus
(pag. 1587)

M1302093. Sindromul clinic din pneumonia "tipica" are urmatoarele caracteristici: A. Este generat de Streptococus pneumoniae, Haemophilus influenzae, anaerobi si aerobi din flora orala B. Matitatea are topografie precisa C. Debutul este gradat D. Predomina simptomele extrapulmonare E. Durerea este de tip pleural
(pag. 1587)

M1302094. Selectati afirmatiile corecte legate de examenul sputei in pneumonie:

A. Contaminarea sputei cu anaerobi orali constituie cauza frecventa de diagnostic eronat a infectiei pulmonare cu anaerobi B. In sindromul pneumonic tipic, specificitatea diagnostica a frotiului Gram din Sputa este de 85% C. Prezenta florei mixte pe frotiul necontaminat sugereaza o infectie cu anaerobi D. In pneumonia cu Blastomices, germenul se evidentiaza in sputa prin coloratia Giemsa E. Evidentierea infectiei micobacteriene se realizeaza prin colorarea directa cu anticorpi fluorescenti
(pag. 1589)

M1302095. Criteriile de spitalizare pentru pacientii cu pneumonie sunt urmatoarele: A. Tahipnee > 20 resp./minut B. Tahicardie >90/minut C. TAS<90 mmHg D. PaO2>80 mmHg E. Incapacitatea administrararii orale a tratamentului
(pag. 1589)

M1402096. Agentii patogeni microbieni care produc pneumonie in mediu spitalicesc sunt: A. fungi B. chlamydia psittaci C. streptococcus pneumoniae D. pseudomonas aeruginosa E. bacili enterici aerobi gram-negativi
(pag. 1586)

M1402097. Pacientii care au o hipogamaglobulinemie severa (<200mg/dl) au risc de infectii cu: A. pseudomonas aeruginosa B. nocardia C. bacterii incapsulate D. streptococcus pneumoniae E. haemophilus influenzae
(pag. 1587)

M1402098. Cauze infectioase de cavitatie pulmonara sunt. A. pseudomonas aeruginosa B. staphylococcus aureus C. streptococcus pneumoniae tip I D. histoplasma capsulatum E. granulomatoza Wegener
(pag. 1588)

M1402099. Criterii de spitalizare a pacientilor cu pneumonie: A. alterarea acuta a statusului mental B. PO2 arteriala > 60 mmHg C. imposibilitatea tratarii ambulatorii D. incapacitatea administrarii orale a tratamentului E. pacient > 50 de ani
(pag. 1589)

M1402100. Factori incriminati in raspunsul slab la terapia antimicrobiana empirica: A. flebita B. atelectazie C. obstructie endobronsica

D. peritonita E. empiem
(pag. 1589)

M1402101. Urmatoarele afirmatii privind bronhoscopia cu fibre optice sunt adevarate: A. este procedura invaziva standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator superior B. este procedura invaziva standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator inferior C. este o metoda relativ bine tolerata D. nu se efectueaza la copii sub 10 ani E. nu se efectueaza la copii sub 5 ani
(pag. 1589)

M1502102. Principalele cai de patrundere in plaman a germenilor microbieni patogeni care determina producerea de pneumonii sunt reprezentate de: A. Aspirarea organismelor care colonizeaza orofaringele B. Inhalarea aerosolilor infectiosi C. Diseminarea hematogena a infectiei de la un focar extrapulmonar D. Inocularea directa ca rezultat al intubatiei traheale sau al plagilor injunghiate E. Diseminarea limfatica a infectiei de la un focar extrapulmonar
(pag. 1585-1586)

M1502103. Cei mai frecventi agenti etiologici ai pneumoniilor comunitare sunt: A. Streptococcus pneumoniae B. Haemophilus influenzae C. Pseudomonas aeruginosa D. Chlamydia pneumoniae E. Legionella pneumophila
(pag. 1586)

M1502104. Etiologia pneumoniilor dobandite in spital este cel mai frecvent determinata de: A. Streptococcus pneumoniae B. Pseudomonas aeruginosa C. Staphylococcus aureus D. Mycoplasma pneumoniae E. Haemophilus influenzae
(pag. 1586)

M1502105. In comunitatile in care infectia cu virusul imunodeficientei umane de tip 1 (HIV-1) este endemica, etiologia pneumoniei este determinata in primul rand de urmatorii agenti patogeni: A. Chlamydia psittaci B. Pneumocystis carinii C. Mycobacterium tuberculosis D. Stafilococcus aureus E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1586-1587)

M1502106. La bolnavii cu forme grave de pneumonii se pot folosi urmatoarele proceduri invazive pentru obtinerea de material biopsic pulmonar: A. Aspiratia transtraheala B. Punctia pulmonara transtoracica percutanata C. Bronhoscopia cu fibre optice D. Biopsia pulmonara deschisa E. Biopsia ganglionara

(pag. 1589-1590)

M1502107. Necroza tesutului pulmonar este o complicatie survenita in evolutia pneumoniilor a caror etiologie este determinata de: A. Anaerobii orali B. Mycoplasma pneumoniae C. Pseudomonas aeruginosa D. Staphylococcus aureus E. Mycobacterium tuberculosis
(pag. 1588)

M1502108. In pneumoniile nosocomiale cu Staphylococcus aureus se intalneste frecvent rezistenta la: A. Meticilina B. Oxacilina C. Penicilina D. Ampicilina E. Vancomicina
(pag. 1593)

M1502109. Utilizarea Amantadinei ca agent terapeutic in pneumonii este recomandata pentru: A. Prevenirea infectiei cu virusul sincitial respirator B. Prevenirea aparitiei infectiei cu virusul gripal tip A la pacientii neimunizati in timpul unei epidemii de gripa A C. Terapia precoce (5 pana la 7 zile) a infectiei cu virusul gripal tip A D. Tratamentul pneumoniei variceloase E. Tratamentul pneumoniei cu citomegalovirus
(pag. 1593)

M1502110. Cele mai eficiente antibiotice utilizate in pneumonia comunitara cu Haemophylus influenzae sunt: A. Eritromicina B. Doxiciclina C. Amoxicilina + Clavulanat D. Penicilina E. Clindamicina
(pag. 1591)

M1602111. Care dintre urmatoarele reprezinta criterii de internare la pacientii cu pneumonie: A. Leucopenia sub 5000/ mmc B. Varsta peste 65 ani C. Infectia cu Streptococcus pneumoniae D. Imposibilitatea tratarii ambulatorii E. Subfebrilitate
(pag. 1589)

M1602112. La un pacient spitalizat pentru pneumonie cu Haemophilus influenzae se poate initia tratament cu: A. Cefalosporine de generatia a IIIa B. Metronidazol C. Gentamicina D. Ampicilina-sulbactam E. Trimetoprim-sulfametoxazol (cotrimoxazol)
(pag. 1591)

M1602113. Care dintre urmatoarele reprezinta cauze de cavitatie pulmonara: A. Anaerobi orali B. Staphilococcus aureus C. Subspecii de Nocardia D. Streptococcus pneumoniae E. Neoplasme pulmonare
(pag. 1588)

M1602114. Care dintre urmatoarele sunt cai de transmitere a patogenilor microbieni in plamini: A. Aspirarea organismelor care colonizeaza orofaringele B. Ingestia de substante infectate C. Inhalarea aerosolilor infectiosi D. Administrare iv de produse contaminate E. Diseminare hematogena de la un focar extrapulmonar
(pag. 1585,1586)

M1602115. Care dintre urmatoarele antibiotice se pot administra in tratamentul pneumoniilor cu Moraxella catarrhalis. A. Penicilina G B. Cefalosporine C. Eritromicina D. Metronidazol E. Ampicilina-sulbactam
(pag. 1591)

M1602116. Care dintre urmatoarele cauze neinfectioase produc cavitatie pulmonara. A. Diabet zaharat B. Insuficienta renala C. Infarct pulmonar D. Neoplasme pulmonare E. Granulomatoza Wegener
(pag. 1588)

M2202117. La pacienii cu sindrom pneumonic tipic sunt adevrate urmtoarele afirmaii, n ceea ce privete examenul sputei: A. Frotiul Gram din sput este de obicei mai sensibil i mai specific dect cultura sputei B. Se prefer examinarea n coloraie Giemsa C. Se prefer examinarea preparatelor umede de sput D. Existena florei mixte pe frotiul Gram sugereaz o infecie cu anaerobi E. Sputa este frecvent contaminat cu anaerobi orali
(pag. 1589)

M2202118. Lavajul bronhoalveolar n pneumonita de hipersensibilitate: A. Este indispensabil B. Poate fi indicat n anumite circumstane C. Conine limfocite T n cantitate mare D. Poate demonstra o cretere marcat a mastocitelor i bazofilelor E. La pacienii cu expunere recent se constat creterea numrului celulelor CD4
(pag. 1574)

M2202119. n diagnosticul de rutin al pneumonitei de hipersensibilitate se folosesc urmtoarele examinri paraclinice: A. Radioscopia toracic

B. C. D. E.

Teste cutanate de provocare Teste inhalatorii de provocare Teste pulmonare funcionale Teste de hipersensibilizare n vitro
(pag. 1574)

M2202120. Care dintre afirmaiile privind patogeneza pneumonite de hipersensibilizare sunt adevrate: A. Este o reacie mediat de complexe imune B. Este rezultatul unei reacii de hipersensibilitate celular C. Celulele T imunoreglatorii au un rol minor n generarea leziunilor D. Se produc granuloame n plmni E. n expunerile recente la antigen cresc CD 4 n lichidul de lavaj
(pag. 1574)

M2202121. Care dintre afirmaiile despre Pneumonita de hipersensibilizare sunt adevrate: A. Este o boal de colagen B. Se asociaz adenopatie paratraheal C. Forma cronic se difereniaz prin biopsie de alte afeciuni interstiiale D. Este o variant de aspergiloz E. Aspectul de "fagure de miere apare n stadiul final
(pag. 1575)

M2202122. Un tratament eficient al pneumonitelor de hipersensibilizare depinde de: A. Precocitatea instituirii tratamentului cu glucocorticoizi B. Schimbarea mediului de via C. Evitarea antigenului D. Durata tratamentului cu corticoizi E. Doza iniial de glucocorticoizi
(pag. 1575-6)

M2202123. Agenii patogeni cel mai frecvent implicai n pneumoniile din sanatorii sunt: A. Streptococul beta-hemolitic B. Pseudomonas aeruginosa C. Pneumocystis carinii D. Pneumococul E. Bacili enterici gram negativi
(pag. 1586)

M2202124. Care dintre agenii patogeni enumerai mai jos determin pneumonii la pacienii cu neutropenie sever: A. Pseudomonas aeruginosa B. Pneumocystis carinii C. M. Tuberculosis D. Nocardia E. Aspergillus
(pag. 1587)

M2202125. Alegerea initiala a terapiei antimicrobiene se bazeaza pe: A. tabloul clinic B. existenta modificarilor la radiografia toracica C. antibiograma D. cunoasterea tiparelor curente de sensibilitate la agentii microbieni

E. pe frotiurile din sputa


(pag. 1585)

M2202126. Peretii alveolari sunt formati din: A. endoteliu capilar B. celule mezangiale C. membrana bazala capilara D. tesut interstitial E. tesut de granulatie
(pag. 1585)

M2202127. Care dintre urmatoarele microorganisme pot scapa de actiunea mecanismelor microbicide si pot persista in macrofage? A. streptococus Viridans B. Moraxella Catharalis C. Mycobacterium tuberculosis D. Streptococus Pneumoniae E. Legionella
(pag. 1585)

M2202128. Exsudatul inflamator este responsabil pentru: A. epigastralgii B. cefalee C. febra D. frisoane E. mialgii
(pag. 1585)

M2202129. Factorii incriminati in raspunsul slab la terapia empirica nu includ: A. flebita B. artrita C. hipersensibilitate la medicament D. colita cu P. aeruginosa E. diagnostic microbiologic gresit
(pag. 1589)

M2202130. Agentii de electie in pneumonia comunitara cu tablou tipic sunt: A. trimetoprim-sulfametoxazol B. ampicilina C. amoxicilina D. fluorochinolonele E. penicilina
(pag. 1591)

M2202131. La pacientii varstnici cu pneumonie comunitara se poate folosi: A. penicilina B. doxiciclina C. amoxicilina+clavulanat D. clindamicina E. fluorochinolone
(pag. 1591)

M2202132. Indicatiile pentru chirurgia abceselor pulmonare sunt: A. tusea cu expectoratie B. dispneea nocturna C. neoplasmul D. atelectazia E. hemoptizia masiva
(pag. 1592)

M2202133. Sindromul pneumonic atipic se caracterizeaza prin urmatoarele cu exceptia: A. debut gradat B. tuse productiva C. tuse seaca D. simptome pulmonare E. anomalii pe radiografi toracica in ciuda simptomelor minime
(pag. 1587)

M2202134. Pneumonia cu Legionella se asociaza cu: A. deteriorarea statusului imun B. hiponatremie marcata C. anomalii renale D. hipernatremie marcata E. anomalii hepatice
(pag. 1587)

M2202135. In cazul pneumoniilor de spital copatogenii sunt: A. bacili enterici gram negativi B. bacili gram pozitvi C. P. aeruginosa D. organisme foarte virulente E. Nocardia
(pag. 1587)

M2202136. Pacientii cu pneumonie nosocomiala cu o boala subiacenta cu neutropenie: A. adesea nu au infiltrate pulmonare B. nu au niciodata secretii purulente C. adesea nu au secretii purulente D. au intotdeauna secretii purulente E. au intotdeauna infiltrate pulmonare
(pag. 1588)

M2202137. Pacientii cu abcese anaerobe: A. sunt predispusi la aspirarea continutului orofaringian B. nu au peridontopatii C. de obicei au peridontopatii D. unii au un proces cronic fibrozant E. fistulizare a granulelor sulfurice
(pag. 1588)

M2202138. Radiografiile pulmonare: A. nu pot determina gradul cavitatiei pulmonare B. determina gradul cavitatiei pulmonare C. confirma prezenta infiltratelor pulmonare

D. nu evalueza extinderea inflamatiei E. determina gradul interesarii pleurale


(pag. 1588)

M2202139. Pleurezia si marirea ganglionilor hilari nu sugereaza: A. infectie cu Pseudomonas B. infectie cu Chlamidia C. infectie cu Pneumococ D. infectie cu Pneumocystis E. infectie cu Virus citomegalic
(pag. 1588)

M2202140. Factorii incriminati in raspunsul slab la terapia antimicrobiana sunt: A. artrita B. atelectazie C. revarsate parapneumonice D. flebita E. empiem
(pag. 1589)

M2202141. Tulpinile de S. aureus rezistente la meticilina sunt rezistente la: A. clindamicina B. eritromicina C. fluorochinolone D. vancomicina E. penicilina
(pag. 1593)

M2202142. Punctia pulmonara transtoracica percutanata necesita: A. hemostaza eficienta B. capacitatea de a suporta hemoragia pulmonara C. capacitatea de a suporta pneumotoraxul D. ventilatie mecanica E. functie respiratorie profund alterata
(pag. 1589)

M2202143. Sindromul pneumonic tipic se caracterizeaza prin: A. aparitia brusca a febrei B. tuse seaca C. durere toracica de tip pleural D. manifestari extrapulmonare E. sputa purulenta
(pag. 1587)

M2202144. Biopsia pulmonara este recomandata: A. cand probele bronhoscopice nu sunt relevante B. la bolnavi cu pneumonie progresiva C. la bolnavi cu probe bronhoscopice relevante D. la pacienti imunocompromisi E. in pneumonia cu S. pneumoniae
(pag. 1590)

M2202145. Diseminarea hematogen spre plmn de la un focar extrapulmonar este caracteristic infeciilor cu A. Pneumococ B. Mycoplasma C. Stafilococ aureu D. Legionella E. Fusobacterium
(pag. 1586)

M2202146. Care din agenii infecioi enumerai determin, n mod tipic pneumonii prin inhalarea aerosolior infecioi: A. Stafilococul B. Histoplasma C. Virusul gripal D. Bacilul tuberculos E. Legionella pneumophila
(pag. 1586)

M2202147. Care din urmtoarele afirmaii sunt adevrate: A. Gripa crete frecvena pneumoniilor bacteriene secundare cu H influenzae B. Gripa crete frecvena pneumoniilor secundare cu stafilococ aureu C. Pneumonia din grip nu se produce n urma inhalrii aerosolilor infectai D. Apariia gripei n comunitate este urmat de multe cazuri secundare de infecie E. Perioada de incubaie n grip este de cteva sptmni
(pag. 1586)

M2202148. Defectele imunitii mediate celular se asociaz, n mod caracteristic, cu infecii cu: A. bacterii ncapsulate B. stafilococ aureu C. pneumocystis carinii D. cytomegalovirus E. histoplasma capsulatum
(pag. 1587)

M2202149. Care dintre afirmaiile urmtoare despre nocardioz sunt adevrate: A. Nu determin leziuni cutanate B. Se complic frecvent cu leziuni ale sistemului nervos central C. Manifestrile majore se pot limita la febr, tahipnee, agitaie D. Poate determina necroza esutului pulmonar cu apariia de caviti E. Simptomatologia poate lipsi la imunosupresai
(pag. 1588)

M2202150. Sunt considerate criterii diagnostice majore n aspergiloza bronhopulmonar alergic: A. Astmul bronic B. Culturi pozitive pentru Aspergillus fumigatus din sput C. Infiltratele pulmonare cu eozinofile D. Eozinofilie periferic>1000/l E. Reacie cutanat imediat la alergenele de Aspergillus
(pag. 1576)

M2202151. Pneumoniile eozinofilice idiopatice includ: A. Sindromul Loeffler

B. C. D. E.

Sindromul eozinofilic-mialgic Sindromul hipereozinofilic Pneumonia eozinofilic cronic Granulomatoza alergic Churg-Strauss
(pag. 1576)

M2202152. Sindromul hipereozinofilic se caracterizeaz prin: A. Prezena a mai mult de 1500 eozinofile/mmc n sngele periferic pentru mai mult de 6 luni B. Prezena dovezilor de infestare parazitar C. Anomalii de valv tricuspid D. Cardiomiopatie dilatativ E. Infiltrarea ficatului, splinei, sistemului nervos
(pag. 1577)

M2202153. Profilaxia pneumoniilor cuprinde: A. Imunizarea pacienilor la risc B. Folosirea unor camere cu presiune pozitiv pentru izolarea pacienilor cu pneumonie ce se poate transmite prin aerosoli C. Reducerea aciditii gastrice D. Utilizarea de mnui de ctre persoanele care ngrijesc pacieni care sunt infectai cu bacili gram negativi aerobi E. Administrarea de ageni blocani H2 pentru prevenirea ulceraiilor de stres
(pag. 1594)

M2202154. Terapia antimicrobian bazat pe coloraia Gram a sputei, n pneumoniile nozocomiale se face cu: A. Vancomicin B. Ceftazidim C. Aztreonam D. Imipenem E. Fluorochinolon
(pag. 1592)

M2202155. Pentru pacienii cu infecie HIV sunt adevrate urmtoarele afirmaii: A. Se indic vaccinul penumacocic i antihemofilus B. Este frecvent pneumonia cu Streptococcus pneumoniae C. Sindromul pneumonic atipic sugereaz infecia cu Pneumocystis D. Nu apar infecii cu bacterii ncapsulate E. Diagnosticul se poate pune prin examinarea frotiului din sput cu coloraie Giemsa
(pag. 1586-94)

M2202156. Care din urmtoarele afirmaii privind modul de producere a pneumoniei nu este adevrat: A. Aspirarea florei patogene din orofaringe este cel mai frecvent mecanism de producere a pneumoniei B. Sursele patogenilor pulmonari anaerobi sunt plcile dentare i fisurile gingivale C. Colonizarea orofaringelui cu bacili aerobi gram-negativi este obinuit la subiecii sntoi D. Histoplasmoza i febra Q apar dup inhalarea aerosolilor infecioi E. Fibronectina este receptorul florei gram-negative din orofaringe
(pag. 1585-6)

M2202157. Pneumonia tipic se caracterizeaz prin: A. Apariia brusc a febrei B. Tuse productiv C. Agenii patogeni pot fi anaerobi din flora oral

D. Predomin de obicei simptomele extrapulmonare E. Se asociaz frecvent anomalii renale i hepatice


(pag. 1587)

M2202158. Urmtoarele afirmaii despre pneumonia cu Mycoplasma sunt adevrate: A. Se poate asocia eritemul multiform B. Anemia hemolitic este o complicaie posibil C. Se poate trata cu Cefuroxim D. Determin frecvent caviti pulmonare E. Incubaia este lung
(pag. 1586-90)

M2202159. Examinarea serologic indic o infecie cu Mycoplasma pneumoniae dac: A. Un singur titru de anticorpi IgM este > 1/16 B. Un singur titru de anticorpi Ig G > 1/128 C. Exist o cretere de 2 ori a anticorpilor Ig G la imunofluorescena indirect D. Exist o cretere de 4 ori a anticorpilor Ig G la imunofluorescena indirect E. Exist o cretere de 5 ori a anticorpilor Ig G la imunofluorescena indirect
(pag. 1590)

M2202160. Terapia antimicrobiana empirica in pneumoniile nosocomiale cu flora mixta cuprinde: A. ceftazidim+clindamicina B. ticarcilina/clavulanat sau piperacilina/tazobactam C. imipenem+aminoglicozid D. fluorochinolona+clindamicina E. Eritromicina+doxiciclina
(pag. 1592)

M2202161. Drogurile de electie pentru infectia datorata pneumococilor sensibili la penicilina sunt: A. penicilina B. ampicilina C. cefotaxim D. ceftriaxona E. eritromicina
(pag. 1592)

M2202162. La pacientii cu factori de risc pentru infectie cu HIV: A. trebuie excluse tuberculoza si celelalte cauze de pneumonie atipica B. tratamentul empiric: trimetoprim-sulfametoxazol sau pentamidina C. pacientii trebuie evaluati pentru infectie cu pneumocystis D. doza de trimetoprim in tratamentul empiric este 15-20 g/kg in fiecare zi, in 4 prize E. trimetoprim-sulfametoxazolul este mai slab decat pentamidina
(pag. 1592)

M2202163. Pneumonia nosocomiala este data de: A. bacili enterici gram negativi B. S. aureus C. C. pneumoniae D. P. aeruginosa E. M. pneumoniae
(pag. 1593)

M2202164. Diseminarea hematogena: A. la pacienti cu endocardita bacteriana B. la pacienti cu miocardita C. la toxicomani D. in infectii cu Fusobacterium E. de obicei cu S. aureus
(pag. 1586)

M2202165. Bronhoscopia cu fibre optice: A. este rau tolerata B. permite vizualizarea directa a cailor respiratorii superioare C. probele trebuie colorate cu acid-alcool D. esantionul este de obicei contaminat cu flora orofaringiana E. rezultatele au aratat sensibilitate si specificitate scazuta
(pag. 1589-1590)

M2202166. Doxiciclina si eritromicina sunt active impotriva: A. M. pneumoniae B. C. trachomatis C. S. pneumoniae D. C. pneumoniae E. la adultii cu tablou atipic la care se suspecteaza P. carinii sau L. pneumophilla
(pag. 1591)

M2202167. Pneumonia cu anaerobi se poate trata cu: A. amoxicilina in asociere cu metronidazol B. clindamicina C. metronidazolul are o actiune adecvata asupra cocilor gram pozitivi microaerofili D. metronidazol trebuie suplimentat cu un agent betalactamic E. amoxicilin/acid clavulanic
(pag. 1592)

M2202168. Infectia cu Legionella trebuie tratata cu eritromicina: A. i.v. la fiecare 6 ore B. 10 g C. la cei in stare critica se adauga rifampicina D. 1 g E. timp de 3 saptamani
(pag. 1592)

M2202169. In pneumonii: A. pacienti cu hipergamoglobulinemie severa >200mg/dl, au risc de infectie cu bacterii incapsulate B. neutropenia severa >500 neutrofile pe milimetru cub, creste riscul de infectie cu P. aeruginosa C. pacientii cu HIV si cu CD4+ <500/milimetru cub au risc crescut pentru infectii cu M. tuberculosis D. terapia cu glucocorticoizi creste riscul pentru tuberculoza si nocardioza E. pacientii cu HIV si cu CD4+ <200/mm cub sunt expusi la risc pentru P. carinii si histoplasma
(pag. 1587)

M2202170. Pacientii cu pneumonie cu S. aureus hematogena: A. raspunsul inflamator e initial limitat la interstitiul pulmonar B. intotdeaunaau febra si dispnee C. semnele de consolidare apar numai cand infectia se extinde la bronhii

D. pacientii sunt in stare grava E. nu au semne de endocardita


(pag. 1587)

M2202171. Patogenii microbieni pot patrunde in plaman prin: A. aspirarea organismelor care colonizeaza orofaringele B. inhalarea aerosolilor infectiosi C. diseminarea limfatica D. diseminarea contigua E. inoculare indirecta
(pag. 1585-1586)

M2202172. Pacientii spitalizati pentru pneumonie dobandita in comunitate sunt infectati cu: A. S. pneumoniae B. Legionella pneumophila C. Moraxella catharalis D. Chlamydia trachomatis E. Virusul sincitial respirator
(pag. 1586)

M2202173. Pneumonia atipica poate fi produsa de: A. L. pneumophila B. C. pneumoniae C. P. carinii D. C. psittaci E. S. Pneumoniae
(pag. 1586)

M2202174. Cauze de cavitatie: A. fusobacterii B. actinomyces C. coci anaerobi D. Chlamydia pneumoniae E. coccidioides immitis
(pag. 1588)

M2202175. Nu sunt criterii de spitalizare a pacientilor cu pneumonie: A. imposibilitatea tratarii ambulatorii B. boli asociate nesemnificative C. tahipnee > 15/min D. alterarea acuta a statusului mental E. pacient varstnic peste 65 ani
(pag. 1589)

M2202176. Terapia antimicrobian empiric n "pneumoniile nozocomiale cauzate mai probabil de stafilococul aureu se face cu: A. Ceftazidim B. Nafcilin C. Vancomicin D. Aminoglicozide E. Amoxicilin
(pag. 1592)

M2202177. Medicamentele de elecie pentru tratamentul pneumoniei pneumococice sunt: A. Eritromicina B. Penicilina C. Doxiciclina D. Amplicilina E. Amoxicilina
(pag. 1591)

M2202178. Tratamentul n pneumonia cu Legionella se poate face cu: A. Doxiciclin B. Ciprofloxacin C. Eritromicin D. Ampicilin E. Trimetoprim-sulfametoxazol
(pag. 1591)

M2202179. Agenii patogeni cel mai frecvent implicai la persoane cu deficite ale imunitii celulare sunt: A. Pneumocystis carinii B. Haemophilus influenzae C. Histoplasma capsulatum D. Cytomegalovirus E. Pseudomonas influenzae
(pag. 1587)

M2202180. Urmtorii ageni infecioi sunt foarte rar cauze de cavitaie: A. H. Influenzae B. Bacili enterici aerobi gram-negativi C. Legionella D. Mycoplasma pneumoniae E. Histoplasma capsulatum
(pag. 1588)

M2202181. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la diagnosticul pneumoniilor de hipersensibilizare sunt false? A. apar frecvent neutrofilia si limfopenia dupa expunerea acuta la antigen B. apar frecvent neutropenia si limfocitoza dupa expunerea acuta la antigen C. eozinofilia este caracteristica D. anticorpii antinucleari sunt frecventi E. toate formele bolii pot fi asociate cu cresterea VSH
(pag. 1574)

M2202182. Care din urmatoarele antigene nu este implicat in producerea "plamanului spalatorului de branza"? A. izocianatii B. aspergillus C. penicillium casei D. bacillus subtilis E. blana animala
(pag. 1575)

M2202183. Ce modificari poate decela tomografia computerizata in pneumonitele de hipersensibilizare?

A. B. C. D. E.

cresterea densitatii pulmonare bombarea peretilor bronhiilor medii prezenta adenopatiei biliare bilaterale opacifierea parcelara a spatiului aerian cu aspect reticular si nodular toate cel de mai sus
(pag. 1574)

M2202184. Ce denota studiul functiei pulmonare in pneumonitele de hipersensibilizare? A. aspect obstructiv B. aspect restrictiv C. reducerea capacitatii de difuzie D. scaderea compliantei pulmonare E. reducerea volumelor pulmonare
(pag. 1574)

M2202185. Care dintre urmatoarele afirmatii privind diagnosticul pneumonitele de hipersensibilizare sunt false? A. testele cutanate sunt indispensabile diagnosticului B. testele inhalatorii de provocare sunt utile numai in scop de cercetare C. testele in vitro de hipersensiblizare de tip celular se coreleaza bine cu clinica pneumonitelor de hipersensiblizare D. testele cutanate sunt utile numai in scop de cercetare E. identificarea unor anticorpi impotriva antigenului respectiv este util pentru diagnostic
(pag. 1575)

M2202186. Care dintre urmatoarele exemple apartin pneumoniilor eozinofilice idiopatice A. reactii medicamentoase B. sindromul Loffler C. pneumonia eozinofilica cronica D. infestari parazitare E. pneumonia eozinofilica acuta
(pag. 1576)

M2202187. Care dintre urmatoarele exemple apartin pneumoniilor eozinofilice cu etiologie cunoscuta? A. sdr Loffler B. sdr eozinofilic-mialgic C. reactii medicamentoase D. micoze bronhopulmonare alergice E. pneumonia eozinofilica acuta
(pag. 1576)

M2202188. Care dintr urmatoarele medicamente pot declansa penumonia eozinofilice induse medicamentos? A. nitrofurantoin B. sarurile de aur C. tiazidele D. diureticele de ansa E. penicilinele
(pag. 1576)

M2202189. Care dintre urmatoarele NU sunt criterii majore de diagnostic in aspergiloza bronhopulmonara alergica? A. dopuri de sputa maronie in antecedente

B. C. D. E.

culturi pozitive pentru Aspergillus fumigatus din sputa crestera anticorpului IgE specific pr Aspergillus fumigatus astmul bronsic bronsiectazii centrale
(pag. 1576)

M2202190. Care dintre urmatoarele caracterizeaza sindromul eozinofilic mialgic? A. este cauzat de suplimentul dietetic de L-triptofan B. ese uneori asociat cu infiltrate pulmonare C. se asociaza cu parazitozele D. este o boala acuta febrila E. este o vasculita sistemica
(pag. 1576)

M2202191. Care dintre urmatoarele NU caracterizeaza sindromul Loffler A. este o pneumonie eozinofilica benigna B. este o suferinta acuta C. are manifestari clinice zgomotoase D. este o vasculita sistemica E. este cauzata de suplimentul dietetic de L-triptofan
(pag. 1577)

M2202192. Care dintre urmatoarele caracterizeaza pneumonia eozinofilica cronica? A. are manifestari clinice zgomotoase B. dureaza de la cateva saptamani la cateva luni C. are durata mai mica de 7 zile D. este secundara parazitozelor E. este o boala febrila acuta cu etiologie cunoscuta
(pag. 1577)

M2202193. Care dintre urmatoarele afirmatii privitoare la angeita alergica si granulomatoasa ChurgStraus sunt false? A. este o vasculita localizata B. este o vasculita sistemica C. boala apare numai la tineri D. afecteaza extrem de rar rinichiul E. afecteaza frecvent sistemul nervos
(pag. 1577)

M2302194. Indivizii normali sunt purtatori ocazionali ai urmatorilor patogeni la nivelul orofaringelui cu exceptia: A. Streptococus pneumonie B. Streptococcus pyogenes C. Micobacterium tuberculosis D. Corynebacterium diphteriae E. Haemofilus influenze
(pag. 1586)

M2302195. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte: A. Colonizarea mucoasei orofaringiene la subiectii sanatosi depaseste 20 % B. Etilismul cronic,DZ,varsta inaintata cresc colonizarea orofaringelui cu flora gram negativa C. Distrugerea fibronectinei mucoasei orofaringiene favorizeaza colonizarea cu flora gram negativa

D. fibronectina reprezinta receptorul pentru flora gram negative E. 50% dintre adultii normali aspira secretiile orofaringiene in tractul respirator in cursul somnului
(pag. 1585-1586)

M2302196. Diseminarea hematogena a infectiei de la un focar extrapulmonar apare in urmatoarele conditii: A. Infectarea cateterului venos B. Abces retrogaringian C. Tromboflebita venelor jugulare D. Sindrom Tietze E. Sindrom Menetrier
(pag. 1586)

M2302197. Selectati afirmatiile corecte referitoare la posibilitatile de contaminare in pneumonie: A. Inhalarea particulelor infectate in sindromul Lemierre B. O singura particula inhalata de dimensiune potrivita este suficienta pentru declansarea infectiei C. Particulele cu diametrul mai mare de 10 um se depun in bronsiile mijlocii si mari D. Particulele cu diametrul sub 5 mm se depun in brinsiile mici si alveole E. Pneumonia cu Legionella apare prin inhalarea de aerosoli infectai
(pag. 1586)

M2302198. Care dintre urmatoarele afirmatii privitoare la morfopatologia focarului pneumonic este exacta: A. Bronhopneumonia confluenta se distinge evident de pneumonia lobara B. Pneumonia necrotizanta realizeaza o cavitate mica cu diametrul mai mic de 5 cm C. Abcesul pulmonar realizeaza cavitati multiple cu diametrul minim de peste 5 cm D. Procesul pneumonic poate interesa initial interstitiul E. Procesul pneumonic poate interesa alveolele
(pag. 1586)

M2302199. Care din urmatorii agenti patogeni sunt cel mai frecvent intalniti in pneumonii: A. H Influenzae. B. Chlamydia pneumoniae C. Serratia marcescens D. Pseudomonas aeruginosa E. Mycoplasma pneumonie
(pag. 1586)

M2302200. Gripa provoaca o crestere a frecventei pneumoniilor secundare cu: A. Staphylococus aureus B. Legionella pneumophylla C. Mycoplasma pneumonie D. Haemofilus influenze E. Streptococus pneumonie
(pag. 1586)

M2302201. Care corespondenta dintre varsta si agentul infectios reala: A. Chlamydia trachomatis intre 5 si 10 ani B. Virusul respirator sincitial la batrani C. H.Influenzae intre 6 luni si 5 ani D. Micoplasma pneumonie intre 20-30 ani E. Legionella pneumophla la sugari

(pag. 1587)

M2302202. Selectati agentii patogeni asociati cu deficientele specifice ale imunitatii gazdei: A. Hipergamaglobulinemie severa-Mycobacterium tuberculosis B. Neutropenie secundara-Pseudomonas Aeruginosa C. Scaderea limfocitelor CD4 sub 200/mm3 Pneumocistis carini D. Scaderea limfocitelor CD4<50/mm3-infectia cu Cytomegalovirus E. Terapia cu glucocorticoizi-infectia cu Nocardia
(pag. 1587)

M2302203. Pneumoniile atipice se caracterizeaza clinic prin: A. Debut brusc B. Tuse productiva C. Cefalee D. Mialgii E. Oboseala
(pag. 1587)

M2302204. In etiologia pneumoniei sunt implicate: A. Bacterii B. Micoplasme C. Virusuri D. Riketii E. Plasmodium falciparum
(pag. 1585)

M2302205. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte: A. Pneumonia este o boala singulara B. Identificarea germenului etiologic are o importanta redusa C. Tratamentul antimicrobian se institue de urgenta D. Etiologia microbiana specifica,ramane incerta la 1/3 din pacientii fara expectoratie,reactie pleurala si hemoculturi sterile E. Confirmarea serologica se realizeaza din prima saptamana
(pag. 1585)

M2302206. Selectati raspunsurile corecte: A. Pneumonia este o infectie a parenchimului pulmonar B. Pneumonia este expresia unui grup de infectii specifice C. Terapia antimicrobiana adecvata necesita identificarea germenului etiologic D. Micoplasmele riketiile,chlamidiile constituie agentii etiologici frecventi intalniti E. Alegerea initiala a terapiei antimicrobiene ramane empirica
(pag. 1585)

M2302207. In mecanismele de aparare ale plamanului intervin: A. Celulele ciliate pseudostratificate B. Celulele secretoare de mucus C. Pneumocitele de tip I D. Pneumocitele de tip II E. Macrofagele alveolare si limfocitele
(pag. 1585)

M2502208. Cile de ptrundere n plmn a agenilor patogeni microbieni implicai n patogenia pneumoniilor sunt:

A. B. C. D. E.

Aspirarea organismelor care colonizeaz orofaringele Inhalarea aerosolilor infecioi cu diametrul mai mare de 10 micrometri Diseminarea hematogen a infeciei de la un focar extrapulmonar Diseminarea contigu Inocularea direct
(pag. 1585-1586)

M2502209. Din punct de vedere epidemiologic agenii patogeni cel mai frecvent izolai la pacienii spitalizai pentru pneumonie dobndit n comunitate sunt: A. Streptococcus pneumoniae B. Haemophilus influenzae C. Chlamydia pneumoniae D. Legionella pneumophila E. Staphylococcus aureus
(pag. 1586)

M2502210. Din punct de vedere epidemiologic agenii patogeni cel mai frecvent izolai la pacienii tratai pentru pneumonii dobndite n spital sunt: A. Haemophilus influenzae B. Bacilii enterici gram-negativi C. Pseudomonas aeruginosa D. Staphylococcus aureus E. Legionella pneumophila
(pag. 1586)

M2502211. Epidemia de grip poate crete frecvena pneumoniilor bacteriene secundare cu: A. Streptococcus pneumoniae B. Pseudomonas aeruginosa C. Staphylococcus aureus D. Haemophilus influenzae E. Legionella pneumophila
(pag. 1586)

M2502212. n comunitile n care infecia cu virusul imunodeficienei umane de tip 1 (HIV1) este endemic, cauzele cele mai frecvente de pneumonie comunitar sunt: A. Moraxella catarrhalis B. Pneumocystis carini C. M. Tuberculosis D. Staphylococcus aureus E. Legionella pneumophila
(pag. 1587)

M2502213. Cei mai frecveni ageni infecioi ntlnii n pneumoniile survenite la copiii cu vrsta sub 6 luni sunt: A. Mycoplasma pneumoniae B. Chlamydia trachomatis C. Virusul respirator sinciial D. Moraxella catarrhalis E. Staphylococcus aureus
(pag. 1587)

M2502214. Cei mai frecveni ageni infecioi ntlnii n pneumoniile survenite la adulii tineri sunt: A. Mycoplasma pneumoniae

B. C. D. E.

Staphylococcus aureus Moraxella catarrhalis Chlamydia psittaci Chlamydia pneumoniae


(pag. 1587)

M2502215. Cei mai frecveni ageni infecioi izolai n pneumoniile survenite la btrnii cu boal cronic pulmonar sunt: A. Haemophilus influenzae B. Legionella pneumophila C. Moraxella catarrhalis D. Staphylococcus aureus E. Pseudomonas aeruginosa
(pag. 1587)

M2502216. Terapia cu glucocorticoizi pe termen lung favorizeaz apariia pneumoniilor cu: A. Mycobacterium tuberculosis B. Nocardia C. Pseudomonas aeruginosa D. Mycoplasma pneumoniae E. Chlamydia pneumoniae
(pag. 1587)

M2502217. Neutropenia sever (<500 neutrofile/mm3) crete riscul pentru apariia de pneumonii determinate de: A. Pseudomonas aeruginosa B. Enterobacteriacee C. Staphylococcus aureus D. Aspergillus E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1587)

M2502218. Pacienii care au hipogamaglobulinemie sever (<200 mg/dl) prezint risc crescut pentru apariia pneumoniilor determinate de: A. Mycobacterium tuberculosis B. Streptococcus pneumoniae C. Haemophilus influenzae D. Staphylococcus aureus E. Aspergillus
(pag. 1587)

M2502219. Sindromul pneumonic atipic este produs de regul de: A. Mycoplasma pneumoniae B. Staphylococcus aureus C. Mycobacterium tuberculosis D. Legionella pneumophila E. Pneumocistis carini
(pag. 1587)

M2502220. Procedurile invazive folosite pentru obinerea de material bioptic pulmonar la bolnavii cu forme grave de pneumonii cuprind: A. Puncia pulmonar transtoracic percutan B. Bronhoscopia cu fibre optice

C. Biopsia ganglionar D. Biopsia pulmonar deschis E. Cateterismul venos


(pag. 1589 - 1590)

M2502221. Pneumoniile determinate de urmtorii germeni patogeni pot determina n evoluie necroza esutului pulmonar: A. Staphylococcus aureus B. Mycobacterium tuberculosis C. Mycoplasma pneumoniae D. Haemophilus influenzae E. Anaerobii orali
(pag. 1588)

M2502222. Complicaiile de tip cavitaie pulmonar pot apare n evoluia pneumoniilor determinate de: A. Anaerobi orali B. Pseudomonas aeruginosa C. Staphilococcus aureus D. Streptococcus pneumoniae tip III E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1588)

M2502223. Tratamentul cu Amantadin n pneumonii este recomandat pentru: A. Prevenirea apariiei infeciei cu virusul gripal tip A la pacienii neimunizai n timpul unei epidemii de grip A B. Terapia precoce (5 pn la 7 zile) a infeciei cu virusul gripal tip A C. Tratamentul pneumoniei din rujeol D. Tratamentul pneumoniei cu citomegalovirus E. Prevenirea infeciei cu virusul sinciial respirator
(pag. 1593)

M2502224. n pneumonia cu Haemophilus influenzae eficiena cea mai ridicat o prezint urmtoarele antibiotice: A. Eritromicina B. Penicilina C. Oxacilina D. Doxiciclina E. Amoxicilina + Clavulanat
(pag. 1591)

M2502225. Pentru profilaxia activ a pneumoniilor sunt disponibile actual urmtoarele vaccinuri pentru imunizarea mpotriva urmtorilor patogeni pulmonari: A. Virusurile gripale A i B B. Haemophilus influenzae tip B C. Virusul rujeolei D. Streptococcus pneumoniae E. Pneumocistis carini
(pag. 1594)

M2502226. Pneumonia primar viral poate fi dat de: A. Grip B. Virusul sinciial respirator C. Pneumocistis carini D. Virusurile rujeolei

E. Citomegalovirus
(pag. 1587)

M2602227. Urmtoarele afirmaii privind mecanismele de aprare ale plmnului sunt adevrate, cu excepia: A. Aproximativ 95% din celulele care tapeteaz cile respiratorii centrale sunt ciliate, pseudostratificate epiteliale cilindrice B. Fiecare celul ciliat conine aproximativ 1000 de cili C. Cilii se mic n valuri de circa 200 de ori pe minut D. Cilii sunt acoperii de o pelicul groas de aproximativ 8 m E. Celulele ciliate se nvecineaz cu celulele secretoare de mucus n trahee, bronhii i bronhiole.
(pag. 1585)

M2602228. Pneumonii aprute n mod tipic n urma inhalrii de aerosoli infecioi sunt urmtoarele: A. Febr Q B. Nocardioza C. Legioneloza D. Pneumonia cu Pneumocystis carinii E. Gripa
(pag. 1586)

M2602229. Agenii infecioi responsabili de pneumonii la copii sub 6 luni, mai frecvent, sunt: A. Mycoplasma pneumonie B. Moraxella catarrhalis C. Chlamydia trachomatis D. Citomegalovirusul E. Virusul respirator sinciial
(pag. 1587)

M2602230. Agenii patogeni pulmonari asociai cu neutropenie sever sunt: A. Pseudomonas aeruginosa B. Streptococcus pneumonie C. Mycobacterium tuberculosis D. Staphylococcus aureus E. Aspergillus
(pag. 1587)

M2602231. Pneumonia dat de Mycoplasma se poate complica cu: A. Hiponatremie marcat B. Eritem nodos C. Rgueal D. Encefalit E. Anemie hemolitic
(pag. 1587)

M2602232. Cauze frecvente de cavitaie pulmonar sunt urmtoarele: A. Pseudomonas aeruginosa B. Streptococcus pneumonie tip II C. Gripa D. Nocardia asteroides E. Hemophillus influenzae
(pag. 1588)

M2602233. Criterii de spitalizare a pacienilor cu pneumonie sunt urmtoarele cu excepia: A. complicaii supurative B. cauza probabil a pneumoniei este Streptococcus pneumoniae C. pacient tnr (0-4 ani) D. leucocitoz (peste 10000 globule albe/mm3) E. incapacitatea administrrii orale a tratamentului
(pag. 1589)

M2602234. Antibioticele de elecie n pneumonia pneumococic comunitar sunt: A. Eritromicin B. Ciprofloxacin C. Penicilina G D. Ampicilina E. Doxaciclina
(pag. 1591)

M2602235. Pacienii cu Legionella au indicaie de tratament cu: A. Ceftazidin + Clindamicin Aminoglicozid B. Penicilin Aminoglicozid + Fluorochinolone C. Metronidazol 500mg i.v. la 8 ore D. Eritromicin 1g i.v. la 6 ore E. Rifampicin
(pag. 1592)

M2602236. Urmtoarele afirmaii sunt adevrate cu excepia: A. Ribavirina (200mg/zi) este eficient n epidemia cu grip A B. Amantidina i.v. e eficient n pneumonie cu Cytomegalovirus C. Mutanii represai sunt inhibai doar de acid clavulanic, sulbactam i imipenem D. Acyclovirul i.v. e indicat n pneumonie variceloas E. Singurul agent beta lactamic cu aciune mpotriva mutanilor respresai este imipenemul
(pag. 1593)

M2602237. Care dintre urmatoarele reprezint criterii de internare la pacienii cu pneumonie: A. Leucopenia sub 5000/ mmc B. Varsta peste 65 ani C. Infectia cu Streptococcus pneumoniae D. Imposibilitatea tratarii ambulatorii E. Subfebrilitate
(pag. 1589)

M2602238. Care din urmatorii factori sunt implicati n rspunsul slab la terapia antimicrobian empiric a pneumoniilor: A. Afeciuni cronice asociate B. Atelectazie, revarsate pleurale C. Vrsta naintat D. Diagnostic microbiologic incorect E. Complicaii infecioase (empiem)
(pag. 1589)

M2602239. n tratamentul ambulator al pneumoniilor cu Mycoplasma pneumoniae sunt eficiente: A. Tetraciclina B. Cefuroxim

C. Doxiciclina D. Eritromicina E. Ciprofloxacina


(pag. 1590)

M2602240. La un pacient spitalizat pentru pneumonie cu Haemophilus influenzae se poate initia tratament cu: A. Cefalosporine de generaia I.-a B. Metronidazol C. Gentamicina D. Ampicilin-sulbactam E. Trimetoprim-sulfametoxazol (cotrimoxazol)
(pag. 1591)

M2602241. Care dintre urmatoarele reprezint cauze de cavitaie pulmonara: A. Anaerobi orali B. Staphilococcus aureus C. Subspecii de Nocardia D. Streptococcus pneumoniae E. Neoplasme pulmonare
(pag. 1588)

M2602242. Care dintre urmatoarele sunt ci de transmitere a patogenilor microbieni n plmni: A. Aspirarea organismelor care colonizeaz orofaringele B. Ingestia de substane infectate C. Inhalarea aerosolilor infecioi D. Diseminare hematogena de la un focar extrapulmonar E. Administrare iv de produse contaminate
(pag. 1585-1586)

M2602243. Care din urmatorii agenti patogeni produc pneumonie la pacienii infectai cu HIV: A. M. tuberculosis B. Pneumocystis carinii C. Haemophilus influenzae D. Staphylococcus aureus E. Legionella pneumoniae
(pag. 1586)

M2602244. Care dintre urmatoarele antibiotice se pot administra n tratamentul pneumoniilor cu Moraxella catarrhalis. A. Penicilina G B. Cefalosporine C. Eritromicina D. Metronidazol E. Ampicilina-sulbactam
(pag. 1591)

M2602245. Care dintre urmatoarele cauze neinfecioase produc cavitaie pulmonar A. Granulomatoza Wegener B. Insuficienta renala C. Infarct pulmonar D. Neoplasme pulmonare

E. Diabet zaharat
(pag. 1588)

M2802246. Hipogamaglobulinemia severa se asociaza cu pneumonii cu: A. Mycobacterium tuberculosis B. Pneumocystis carinii C. Histoplasma capsulatum D. Streptococcus pneumoniae E. Haemophilus influenzae
(pag. 1587)

M2802247. Raspunsul slab la terapia antimicrobiana empirica se poate datora: A. diagnosticului microbiologic incorrect B. agentului antimicrobian neadecvat C. dozei gresite de agent antimicrobian D. complicatiilor infectioase:empiem,metastaza septica,suprainfectie E. duratei prea lungi a tratamentului
(pag. 1589)

M2802248. Cauze infectioase de cavitatie pulmonara pot fi: A. subspecii Bacteroides B. fusobacterii C. granulomatoza Wegener D. paramixovirusuri E. Streptococcus pneumoniae tip III
(pag. 1588)

M2802249. Terapia antimicrobiana empirica folosita in tratamentul ambulator al pacientilor cu pneumonie comunitara se faceeficient cu Amoxicilina/Clavulanat cand germenul incriminat este: A. Streptococcus pneumoniae B. Haemophilus influenzae C. Moraxella catarrhalis D. Anaerobi E. Legionella pneumophila
(pag. 1590)

M2802250. Pot produce betalactamaze codate cromozomial: A. Mycobacterium tuberculosis B. Serratia marcescens C. Enterobacter cloacae D. Morganella morganii E. Pseudomonas aeruginosa
(pag. 1593)

Tema nr. 3 Tuberculoza pulmonara (forme clinice, diagnostic, tratament).


BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1103001. Tuberculoza la copiii mici (primara) este aproape invariabil insotita de: A. Revarsat pleural B. Empiem tuberculos C. Atelectazie D. Limfadenopatie hilara/mediastinala E. Bronsiectazii
(pag. 1112)

M1103002. In tratamentul initial, zilnic, al tuberculozei la adult, doza de Izoniazida recomandata este de: A. 5mg/Kg; maxim 300mg B. 10mg/Kg; maxim 600mg C. 15mg/Kg; maxim 900mg D. 20mg/Kg; maxim 1200mg E. Nici una din aceste doze
(pag. 1117)

M1103003. In tratamentul initial, zilnic, al tuberculozei la adult, doza de Rifampicina recomandata este de: A. 5mg/Kg; maxim 300mg B. 10mg/Kg; maxim 600mg C. 15mg/Kg; maxim 900mg D. 20mg/Kg; maxim 1200mg E. Nici una din aceste doze
(pag. 1117)

M1203004. Diagnosticul definitiv al tuberculozei este certificat prin: A. Cultura, cu izolarea si identificarea M tuberculosis intr-o proba diagnostica, reprezentata, in majoritatea cazurilor, de sputa B. Radiografia toracica anormala, la un pacient cu simptome respiratorii C. Intradermoreactia la PPD pozitiva D. Bronhoscopie E. Diagnostic serologic, bazat pe detectarea anticorpilor impotriva antigenelor micobacteriene
(pag. 1115-1116)

M1203005. Vindecare tuberculozei depinde in mod esential de: A. complianta pacientului la tratament B. suportul social C. suportul material D. igiena E. alimentatie
(pag. 1117)

M1203006. Monitorizarea raspunsului la tratamentul antituberculos beneficiaza esential de:

A. B. C. D. E.

Evaluarea bacteriologica prin culturi seriate Evaluarea radiologica prin radiografii toracice seriate Evaluare prin intradermoreactia la PPD, seriata Evaluare prin bronhoscopie cu biopsii Evaluare prin test serologic pentru anticorpi impotriva antigenelor micobacteriene
(pag. 1118)

M1203007. Care dintre urmatoarele chimioterapice antituberculoase este (sunt) utilizate in strategiile de chimioterapie profilactica: A. Izoniazida B. Rifampicina C. Pirazinamida D. Etambutolul E. Streptomicina
(pag. 1120)

M1303008. Cea mai frecventa rezistenta primara a M. tuberculosis in Europa este la: A. etambutol B. streptomicina C. pirazinamida D. izoniazida E. rifampicina
(pag. 1119)

M1403009. Tabloul clinic in tuberculoza pulmonara secundara prezinta: A. semne sI simptome specifice: febra, frisoane si junghi toracic B. semne si simptome nespecifice: febra, transpiratii nocturne, anorexie, scadere ponderala, astenie C. in cazuri foarte rare hemoptizie D. tuse, dispnee si wheezing E. stetacustica pulmonara relevanta pentru tuberculoza
(pag. 1112,1113)

M1403010. In diagnosticul tuberculozei urmatoarele afirmatii legate de examenul bacteriologic sunt corecte, cu o exceptie: A. sunt necesare trei probe de sputa B. recoltarea sputei trebuie facuta preferabil dimineata C. in cazul fragmentelor tisulare este obligatorie pastrarea lor in formaldehida pana la insamintarea pe mediul de cultura D. microscopia directa furnizeaza rezultate immediate E. rezultatele furnizate de culturile micobacteriene necesita o perioada mai lunga de timp (4 -8 saptamani)
(pag. 1115,1116)

M1403011. Aspectul radiologic pulmonar tipic in asocierea tuberculoza - SIDA este: A. tabloul clasic, cel al leziunilor localizate la nivelul lobului superior, cu infiltrate si caverne B. leziuni cavitare tipice C. leziuni infiltrative segmentare D. nici un aspect radiologic nu este patognomonic E. miliara tuberculoasa
(pag. 1116)

M1403012. Proceduri diagnostice suplimentare pentru diagnosticul tuberculozei pulmonare, in anumite situatii, pot fi urmatoarele, cu EXCEPTIA: A. inducerea productiei de sputa prin nebulizare ultrasonica de ser hiperton

B. C. D. E.

fibrobronhoscopia lavajul bronho-alveolar lavajul gastric matinal rezonanta magnetica nucleara


(pag. 1116)

M1403013. Doza de isoniazida recomandata in tratamentul tuberculozei este de: A. 10mg/kg corp, maxim 600mg/zi, indiferent de ritmul de administrare B. 5mg/kg corp, maxim 300mg/zi in administrare zilnica, putind fi crescuta doza la copii C. 20mg/kg corp, indiferent de ritmul de administrare D. 5mg/kg corp, maxim 300mg/zi in administrare zilnica, putind fi crescuta doza la adulti E. 15 mg/kg corp, indiferent de ritmul de administrare
(pag. 1117)

M1403014. Reactia adversa cea mai frecventa din timpul tratamentului pentru tuberculoza este: A. nevrita optica B. hepatita toxica medicamentoasa C. hiperuricemia D. trombocitopenia E. lezarea nervului optic
(pag. 1118)

M1403015. Regimul terapeutic recomandat in tratamentul tuberculozei in situatia unui caz nou cu frotiu sau cultura poziva este: A. 2 luni HRZ urmat de 2 luni HR B. 2 luni HRZES urmat de 4 luni HR C. 2 luni HRZE urmat de 4 luni HR D. 3 luni HRZE urmat de 3 luni HR E. 3 luni HRZE urmat de 5 luni HR
(pag. 1118)

M1503016. Tuberculoza pulmonara primara are urmatoarele caractere principale: A. Se intalneste frecvent la copii B. Rezulta din reactivarea unei infectii latente C. Leziunea ce ia nastere dupa infectie este de obicei centrala D. Se asociaza cu limfadenopatie periferica E. in majoritatea cazurilor leziunea nu se vindeca spontan
(pag. 1112)

M1503017. Tuberculoza pulmonara postprimara (secundara) se caracterizeaza prin: A. Se intalneste frecvent la copii B. Rezulta din infectia strict exogena cu agenti patogeni C. Este localizata de obicei in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori D. Leziunile se vindeca spontan, fara tratament E. Prezenta sputei perlate
(pag. 1112)

M1503018. Printre medicamentele de prima linie folosite in tratamentul tuberculozei pulmonare sunt mentionate si urmatoarele cu exceptia unuia. Care este acesta: A. Izoniazida B. Rifampicina C. Ciprofloxacina

D. Pirazinamida E. Etambutolul
(pag. 1117)

M1503019. Cel mai important impediment in calea vindecarii bolnavilor cu tuberculoza pulmonara este reprezentat de: A. Chimiorezistenta dobandita B. Lipsa de aderenta a pacientilor la regimurile terapeutice C. Costul ridicat al medicatiei D. Toxicitatea crescuta a medicatiei E. Deficiente ale personalului medical care supravegheaza administrarea medicatiei
(pag. 1117)

M1503020. Dozele zilnice de Izoniazida recomandate pentru tratamentul initial al tuberculozei pulmonare la adult sunt: A. 15 mg/Kg, maxim 1 g B. 15-25 mg/Kg C. 5 mg/Kg, maxim 300 mg D. 10 mg/Kg, maxim 600 mg E. 15-30 mg/Kg, maxim 2 g
(pag. 1117)

M1503021. Contraindicatia majora a chimioterapiei profilactice cu Izoniazida este determinata de: A. Ulcerul duodenal cronic B. Boala hepatica activa C. Hiperuricemia si artralgiile D. Nevrita optica E. Pruritul si tulburarile gastrointestinale
(pag. 1120)

M1603022. Tratamentul tuberculozei cuprinde: A. Cefalosporine B. Ciclosporina C. Streptomicina D. Gentamicina E. Amfotericina


(pag. 1117)

M1603023. Medicamentele antituberculoase de linia doua sunt: A. Gentamicina B. Etionamida C. Norfloxacina D. Dapsona E. Colistina
(pag. 1106)

M1603024. Intradermoreactia la PPD: A. Are valoare considerabila in diagnosticul tuberculozei active B. Nu are importanta deosebita in screening ul infectiei cu M.tuberculosis C. Asigura un argument suplimentar pentru diagnosticul tuberculozei in cazurile cu culturi negative D. Reactiile fals negative sunt rare la pacientii imunodeprimati E. Reactiile fals negative sunt rare la pacientii cu tuberculoza agresiva

(pag. 1116)

M2203025. Regimul terapeutic de electie in tuberculoza pulmonara cuprinde A. o faza initiala de 6 luni B. o faza initiala de 2 luni C. o cura medie de 6-8 luni D. un tratament intensiv de o luna E. un tratament energic de 9 luni
(pag. 1117)

M2203026. Durata tratamentului in tuberculoza pulmonara poate fi redusa la 4 luni A. la cei disciplinati B. la cei cu BK+ in culturi dar negativi la examenul direct al sputei C. la cei cu BK- in culturi D. la cei cu aspect radiologic necaracteristic E. la cei afebrili si asimptomatici
(pag. 1117)

M2203027. Dozele indicate in tratamentul initial al tuberculozei pulmonare sunt A. izoniazida 5 mg/kgcorp B. izoniazida 10 mg/kgcorp C. izoniazida 15 mg/kgcorp D. izoniazida 10 tablete pe zi indiferent de greutate E. izoniazida se administreaza de preferinta injectabil
(pag. 1117)

M2203028. Tuberculoza pulmonara primara are urmatoarele date: A. se intilneste frecvent la adolescenti B. are localizare adeseori in zonele pulmonare superioare C. cand prevalenta TBC este mare se localizeaza frecvent in campurile pulmonare medii si inferioare D. evolueaza frecvent cu hemoptizie E. adesea apare in sarcina
(pag. 1112)

M2203029. Tuberculoza pulmonara primara A. este mai frecventa la sugari B. evolueaza extensiv la gravide C. este secundara unei infectii initiale cu bacil Koch D. frecvent leziunile sunt apicale E. se asociaza adesea cu HIV
(pag. 1112)

M2203030. Tuberculoza primara pulmonara A. este frecventa in sudul SUA B. afecteaza predominant batranii C. leziunea postinfectie este de obicei centrala D. se asociaza cu adenopatie lobara E. frecvent se complica cu reactie pleurala
(pag. 1112)

M2203031. In tuberculoza primara pulmonara la copii mici adenopatia hilara poate determina A. crize astmatice

B. C. D. E.

compresie bronsica si atelectazie compresie vasculara si hemoptizie compresie pe nervul laringeu compresie vagala
(pag. 1112)

M2203032. In tuberculoza primara pulmonara diseminarea hematogena A. este foarte rara B. este totdeauna simptomatica C. evolueaza tipic cu hemoptizie D. determina crize astmatice E. este frecventa si adesea simptomatica
(pag. 1112)

M2203033. Tuberculoza miliara A. este frecventa la fumatori B. complica adesea leziunile cavitare C. este frecventa la imunodeprimati D. este secundara pleureziei bacilare E. se complica frecvent cu leziuni fibrocavitare
(pag. 1112)

M2203034. Tuberculoza secundara A. este frecventa la copii mici B. evolueaza benign la sugari C. afecteaza bazele pulmonare D. se localizeaza si in segmentele superioare ale lobilor inferiori E. se complica cu leziuni miliare
(pag. 1112)

M2203035. In tuberculoza postprimara tabloul clinic A. este specific B. debuteaza cel mai frecvent cu jughi toracic C. este insidios D. este dominat de febra inalta E. este sugerat de dispneeea in crize nocturne
(pag. 1112)

M2203036. Tuberculoza postprimara recunoaste urmatoarele date clinice: A. sindrom febril prelungit B. febra intermitenta C. transpiratii matinale, abundente D. tuse tipica, chintoasa, suieratoare E. dispnee nocturna
(pag. 1112)

M2203037. Hemoptizia in tuberculoza postprimara A. reprezinta o eventualitate foarte rara B. frecvent se poate manifesta prin striuri sanghine C. este tipica doar pentru leziunile extinse D. reprezinta o complicatie majora, frecventa, adesea letala E. este mai frecventa la tineri

(pag. 1113)

M2203038. Pentru diagnosticul tuberculozei pulmonare primare la copiii mici A. se preleveaza sputa matinala B. se recolteaza toata sputa diurna C. se preleveaza sputa prin brnhocopie D. se determina culturi din produsul prelevat prin lavaj gastric matinal E. se determina culturi pentru BK din scaun
(pag. 1116)

M2203039. Regimul terapeutic de electie in aproape toate formele de tuberculoza la adult, consta intr-o: A. faza initiala de 3 luni (izoniazida+rifampicina+pirazinamida), urmata de o faza de continuare de 3 luni (izoniazida+rifampicina) B. faza initiala de 2 luni (izoniazida+rifampicina+pirazinamida), urmata de o faza de continuare de 4 luni (izoniazida+pirazinamida) C. faza initiala de 2 luni (izoniazida+rifampicina+etambutol), urmata de o faza de continuare de 3 luni (etambutol+streptomicina) D. faza initiala de 2 luni (izoniazida+rifampicina+pirazinamida), urmata de o faza de continuare de 4 luni (izoniazida+rifampicina) E. faza initiala de 2 luni (izoniazida+rifampicina), urmata de o faza de continuare de 4 luni (rifampicina+pirazinamida)
(pag. 1118)

M2203040. Pleurezia tuberculoasa se caracterizeaza prin A. lichid pleural purulent, cu multe limfocite B. concentratia glucozei in lichidul pleural, normala sau usor crescuta C. exudat cu concentratia proteinelor sub 50% din concentratia proteinelor serice D. exudat cu leucocite: 500-2500 pe microlitru E. exudat cu celule mezoteliale in numar crescut
(pag. 1115)

M2203041. Medicamentele din linia a doua de tratament al tuberculozei A. au o eficienta similara cu cele din prima linie B. sunt bine tolerate de pacienti C. sunt putin toxice D. pot fi folosite si ca tratament initial al tuberculozei E. se folosesc doar in cazurile rezistente la tratamentul din prima linie
(pag. 1118)

M2203042. Urmatoarea posologie este recomandata pentru medicamentele antituberculoase in regimurile intermitente A. streptomicina: 15 mg/kgc B. izoniazida: 15mg/kgc C. rifampicina: 25-30 mg/kgc D. pirazinamida: 10-15 mg/kgc E. etambutol: 50-70mg/kgc
(pag. 1118)

M2203043. Pacient varstnic, cu tuberculoza pulmonara dezvolta in timpul tratamentului cu tuberculostatice, artralgii si hiperuricemie. Care din urmatoarele medicamente sunt incriminate in aparitia artritei gutoase? A. streptomicina B. pirazinamida C. rifampicina

D. hidrazida E. cicloserina
(pag. 1119)

M2203044. Care din urmatoarele tuberculostatice poate fi implicat in aparitia trombocitopeniei autoimune? A. PAS B. ofloxacina C. izoniazida D. etionamida E. rifampicina
(pag. 1118)

M2303045. Despre tuberculoza pulmonara primara se pot afirma urmatoarele, cu exceptia A. in zonele cu prevalenta scazuta se intalneste mai frecvent la copii B. poate fi localizata in campurile pulmonare mijlocii C. leziunea se asociaza cu limfadenopatie paratraheala D. poate determina aparitia de empiem E. leziunea este de obicei periferica
(pag. 1112)

M2303046. Agentii de prima linie in tratamentul tuberculozei sunt, cu exceptia A. pirazinamida B. streptomicina C. etionamida D. rifampicina E. isoniazida
(pag. 1117)

M2303047. Aspectul radiologic in tuberculoza pulmonara poate evidentia urmatoarele, cu exceptia A. aspect normal B. aspect de nodul solitar C. aspect de leziune localizata frecvent la nivelul lobului inferior D. infiltrate alveolare difuze E. imagine de caverna
(pag. 1115)

M2303048. La inceputul evolutiei bolii tuberculoase pot apare, cu exceptia A. transpiratii nocturne B. astenie C. dispnee severa D. alterarea starii generale E. febra
(pag. 1112)

M2303049. In evolutia tuberculozei pulmonare pot apare urmatoarele , cu exceptia A. durere toracica B. hemoptizie masiva C. sputa purulenta D. febra cel mai frevent in platou E. sindrom de detresa respiratorie
(pag. 1116)

M2503050. Cea mai frecvent cale de transmitere a tuberculozei pulmonare n prezent este: A. Aspirarea agenilor patogeni care colonizeaz orofaringele B. Diseminare hematogen C. Inhalarea particulelor infectante D. Laptele crud infectat E. Calea transcutanat
(pag. 1110)

M2503051. Global se apreciaz c dintre persoanele infectate cu Mycobacterium tuberculosis vor dezvolta boala aproximativ: A. 50% B. 40% C. 20% D. 30% E. 10%
(pag. 1110)

M2503052. Riscul de apariie a tuberculozei active la persoanele infectate cu bacili tuberculoi este crescut n caz de tratament cu: A. Antibiotice prelungite B. Antimicotice C. Imunosupresoare D. Antiaritmice E. Antihipertensive
(pag. 1111)

M2503053. Caracterele principale ale tuberculozei pulmonare primare sunt: A. Frecvena crescut la copii B. Apariia ca urmare a reactivrii unei infecii latente C. Apariia dup infecie a unor leziuni centrale D. Asocierea cu limfadenopatii periferice E. Lipsa de vindecare spontan n majoritatea cazurilor
(pag. 1112)

M2503054. Caracterele principale ale tuberculozei pulmonare postprimare (secundare) sunt: A. Localizarea n segmentele apicale i posterioare ale lobilor superiori B. Frecvena crescut la copii C. Vindecarea spontan fr tratament D. Absena sputei hemoptoice E. Originea din infecia strict exogen cu ageni patogeni
(pag. 1112)

M2503055. Tuberculoza primar se caracterizeaz prin urmtoarele aspecte cu excepia: A. Rezult n urma unei infecii iniiale cu bacili tuberculoi B. Se ntlnete frecvent la copii C. Este localizat adesea n cmpurile pulmonare mijlocii i inferioare D. Leziunea se vindec numai sub tratament E. Diseminare hematogen frecvent
(pag. 1112)

M2503056. O persoan cu infecie cu M. tuberculosis dovedit prin testare cutanat, care dobndete i infecia cu HIV prezint un risc anual de dezvoltare a tuberculozei active de:

A. B. C. D. E.

1% 3 - 15% 20 - 25% 40% 50%


(pag. 1115)

M2503057. Folosirea chimioterapiei profilactice cu Izoniazid are drept contraindicaie major: A. Boala hepatic activ B. Ulcerul duodenal cronic C. Guta D. Nevrita optic E. Tulburrile gastrointestinale
(pag. 1120)

M2503058. n tratamentul iniial al tuberculozei pulmonare la adult se recomand urmtoarea doz zilnic de izoniazid: A. 5 mg/Kg, maxim 300 mg B. 15 mg/Kg, maxim 1 g C. 15 - 25 mg/Kg D. 10 mg/Kg maxim 600 mg E. 15 - 30 mg/Kg, maxim 2 g
(pag. 1117)

M2603059. Tratamentul TBC cuprinde: A. Betalactamine B. Ciclosporina C. Streptomicina D. Gentamicin E. Amfotericin


(pag. 1117)

M2603060. TBC primar pulmonar este caracterizat prin: A. Se ntlnete frecvent la aduli B. Radiologic apare polimorfism lezional C. Este localizat n cmpurile pulmonare apicale D. Leziunea se asociaz cu limfadenopatie hilar sau paratraheal E. n majoritatea cazurilor leziunea nu se vindec spontan
(pag. 1112)

M2603061. Intradermoreacia la PPD este: A. Reacia de hipersensibilitate de tip II B. Este cel mai larg utilizat pentru screeningul infeciei cu M. Tuberculosis C. Are o sensibilitate i o specificitate crescut D. Este o reacie de hipersensibilitate tip III E. Reaciile fals negative nu sunt frecvente la pacienii imunodeprimai
(pag. 1116)

M2603062. Contraindicaiile profilaxiei cu Izoniazid includ prezena: A. Astmului bronic B. BPOC C. Infarctului miocardic acut

D. Bolii hepatice active E. Neoplasmului bronhopulmonar


(pag. 1120)

M2803063. Tuberculoza genitourinara se caracterizeaza prin: A. reprezinta 90% din totalul cazurilor de tuberculoza extrapulmonara B. sumar de urina patologic cu hematurie si cilindri hialini C. piurie cu urocultura negativa si urina acida D. nu raspunde la tratament E. face parte din formele clinice de tuberculoza primara
(pag. 1113)

M2803064. Dintre reactiile adverse ale tratamentului tuberculozei, fac parte: A. hepatita B. hiperuricemia si artralgiile-cea mai importanta reactie medicamentoasa C. nevrita optica produsa de rifampicina D. tulburari psihice E. ulcer gastric
(pag. 1118)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1103065. Care din afirmatiile urmatore, privind tuberculoza secundara, sunt adevarate: A. Este localizata de obicei in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori B. Gradul afectarii parenchimului pulmonar variaza in limite largi, de la mici infiltrate la boala cavitara extinsa C. Ganglionii limfatici hipertrofiati pot comprima bronhiile cauzand atelectazie segmentara sau lobara D. Diseminarea hematogena este frecventa si poate induce cele mai severe manifestari E. Dupa formarea cavernelor, continutul necrotic lichefiat este descarcat in caile respiratorii, determinand leziuni satelite
(pag. 1112)

M1103066. Sunt considerate medicamente de prima linie in tratamentul tuberculozei, urmatoarele, cu EXCEPTIA: A. Cicloserina B. Izoniazida C. Pirazinamida D. Etionamida E. Rifampicina
(pag. 1117)

M1103067. Sunt creditate cu hepatotoxicitate, punand probleme speciale la pacienti cu boala hepatica activa, urmatoarele medicamente: A. Streptomicina B. Rifampicina C. Pirazinamida D. Izoniazida E. Etambutolul
(pag. 1119)

M1103068. Care din afirmatiile urmatoare privind medicamentele de prima linie in tratamentul tuberculozei sunt adevarate: A. Realizeaza concentratii serice maxime la 2-4 ore si eliminarea aproape completa in 24 ore

B. C. D. E.

Asocierea lor permite scaderea dozelor individuale cu pastrarea efectului Sunt recomandate pe baza activitatii lor bactericide si de sterilizare Administrarea asociata, dar intermitenta, mareste riscul chimiorezistentei Se caracterizeaza printr-o rata scazuta de inducere a chimiorezistentei
(pag. 1117)

M1103069. Care din afirmatiile urmatoare privind monitorizarea raspunsului la tratament in tuberculoza sunt adevarate: A. Evaluarea bacteriologica este metoda preferata de monitorizare a raspunsului la tratament B. Evaluarea radiologica este metoda preferata de monitorizare a raspunsului la tratament C. La sfarsitul celei de-a treia luni, aproape toti pacientii trebuie sa prezinte culturi negative D. La unii pacienti conversia (negativarea) frotiului poate urma conversiei culturilor; acest fenomen se datoreaza probabil expectoratiei si vizualizarii microscopice a bacililor morti E. Prezenta frotiurilor pozitive dupa 5 luni trebuie considerata un indiciu al esecului terapeutic
(pag. 1118)

M1103070. Care din afirmatiile urmatoare privind vaccinarea BCG sunt adevarate: A. Vaccinarea BCG realizeaza profilaxia tuberculozei secundare B. Estimarile eficacitatii in cadrul studiilor randomizate a variat intre 80% si 0% C. Studiile au descoperit existenta unor rate mai inalte ale eficacitatii protectiei la nou nascuti si copii mici fata de meningita tuberculoasa si tuberculoza miliara D. Efectele secundare cele mai frecvente sunt ulceratia la locul vaccinarii si limfadenita regionala E. Vaccinarea BCG induce reactivitate la PPD
(pag. 1120)

M1203071. Clasificarea tuberculozei pulmonare recunoaste, in prezent, urmatoarele tipuri: A. tuberculoza primara B. tuberculoza postprimara (secundara) C. tuberculoza pleurala D. tuberculoza cailor respiratorii superioare E. tuberculoza ganglionara
(pag. 1112)

M1203072. Tuberculoza primara prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici: A. Rezulta in urma unei infectii initiale cu bacilul tuberculos B. Rezulta din reactivarea endogena a unei infectii latente C. Este localizata, de obicei, in campurile pulmonare mijlocii si inferioare D. Este localizata, de obicei, in segmentele apicale si posterioare ale lobilor pulmonari superiori E. Este mai frecventa la copil
(pag. 1112)

M1203073. Simptomele care pot sugera tuberculoza pulmonara pot fi: A. febra B. transpiratiile nocturne C. scaderea din greutate D. hemoptizia E. durerea precordiala
(pag. 1112)

M1303074. Hemoptizia poate surveni, in tuberculoza ca o consecinta a: A. aspergilomului B. anevrism Rasmussen C. anevrism micotic

D. histoplasmoza E. erodarea unui vas din peretele unei caverne


(pag. 1112)

M1303075. In legatura cu tuberculoza pulmonara se poate afirma, cu EXCEPTIA: A. se poate intalni hipernatremie datorita secretiei inadecvate de hormon antidiuretic B. majoritatea pacientilor prezinta modificari patologice la examenul fizic toracic C. boala extensiva poate fi cauza de sindrom de detresa respiratorie a adultului D. in unele cazuri la examenul fizic se poate observa hipocratism digital E. ralurile inspiratorii pot aparea mai frecvent dupa tuse
(pag. 1112-1113)

M1303076. Despre vaccinul BCG sunt false urmatoarele afirmatii: A. poate prezenta ca si complicatie limfadenita regionala B. poate prezenta ca si complicatie infectie diseminata si deces C. nu prezinta ca si complicatie osteomielita D. dimensiunea reactiei la testul PPD efectuat ulterior poate prezice gradul de protectie E. raspunsul tisular local incepe la 2 - 3 zile dupa vaccinare
(pag. 1120)

M1303077. Piridoxina se adauga obligator regimului terapeutic ce contine izoniazida la urmatoarele categorii de pacienti: A. femei care alapteaza B. pacienti cu SIDA C. vegetarieni D. pacienti infectati HIV E. pacienti cu insuficienta renala cronica
(pag. 1117)

M1303078. Intre medicamentele de linia a doua in tratamentul tuberculozei se includ: A. amoxicilina+acid clavulanic B. clofazimina C. sparfloxacina D. tiacetazona E. ciclosporina
(pag. 1117)

M1303079. Sunt tuberculostatice de prima linie: A. pirazinamida B. etionamida C. rifampicina D. PAS E. streptomicina
(pag. 1117)

M1303080. Despre tratamentul tuberculozei urmatoarele afirmatii sunt false, cu EXCEPTIA: A. la pacientii cu culturi negative , durata tratamentului poate fi redusa la 4 luni B. tratamentul intermitent este mai putin eficient decat cel continuu C. in general, in prima faza a tratamentului se administreaza izoniazida, rifampicina, pirazinamida D. rifampicina, izoniazida, pirazinamida si etambutolul se administreaza de regula pe cale orala E. tiacetazona este un tuberculostatic de prima linie
(pag. 1117)

M1403081. Tuberculoza pulmonara primara: A. se intilneste frecvent la copii in zonele cu prevalenta inalta a tuberculozei B. este localizata de obicei in campurile pulmonare mijlocii si inferioare C. se asociaza frecvent cu limfadenopatie hilara sau paratraheala D. leziunea Ghon reprezinta forma activa a bolii E. leziunile sunt de oicei periferice
(pag. 1112)

M1403082. Tuberculoza pulmonara primara evolueaza spre boala manifesta clinic: A. in special la copiii cu deficite imune, malnutritie sau infectie HIV B. frecvent sub forma unui revarsat pleural C. in formele severe poate apare cavitatia acuta D. prin diseminare hematogena E. vindecarea se obtine in putine cazuri
(pag. 1112)

M1403083. In tuberculoza postprimara: A. leziunile pulmonare sunt polimorfe B. localizarile predilecte sunt in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori si in segmentele superioare ale lobilor inferiori C. nu se poate vorbi de remisiune spontana D. raspunsul la tratament este nefavorabil in majoritatea cazurilor E. aproximativ 1/3 din pacientii netratati decedeaza prin tuberculoza pulmonara severa in decurs de cateva saptamani sau luni
(pag. 1112)

M1403084. Mediile de cultura utilizate pentru izolarea micobacteriilor in diagnosticul tuberculozei sunt: A. mediul Sabouraud B. mediul Middlebrook C. mediul Lowenstein - Jensen D. mediul geloza - sange E. mediul Pike
(pag. 1116)

M1403085. IDR la tuberculina: A. este utilizata in screening-ul infectiei cu M. tuberculosis B. are valoare limitata in diagnosticul tuberculozei active, datorita sensibilitatii si specificitatii sale reduse C. pot apare reactii fals negative la pacientii imunodeprimati sau la cei cu tuberculoza agresiva D. pot apare reactii pozitive si dupa infectii cu micobacterii netuberculoase sau dupa vaccinarea BCG E. testul pozitiv confirma diagnosticul de boala activa
(pag. 1116)

M1403086. Agent de prima linie in tratamentul tuberculozei este: A. kanamicina B. rifampicina C. etionamida D. cicloserina E. isoniazida
(pag. 1117)

M1403087. Medicamentele de linia doua in tratamentul tuberculozei: A. au un grad mare de intoleranta si toxicitate

B. C. D. E.

nivel mai scazut de eficienta sunt recomandate in formele severe de boala se administreaza pe o durata scurta de timp sunt utilizate in cazul pacientilor cu chimiorezistenta la medicamentele din linia intai
(pag. 1117,1118)

M1403088. Regimul terapeutic de electie in majoritatea cazurilor de tuberculoza, atat la adulti cat si la copii presupune: A. o faza initiala de 2 luni cu administrarea numai a isoniazidei si rifampicinei B. o faza de consolidare de 4 luni cu administrarea de isoniazida si rifampicina C. faza initiala de 2 luni cu administrarea de isoniazida, rifampicina, pirazinamida +/- etambutol sau streptomicina D. asocierea piridoxinei la pacientii cu risc crescut de deficienta a acestei vitamine E. administrare zilnica obligatorie pe toata durata tratamentului
(pag. 1117)

M1403089. Referitor la monitorizarea tratamentului tuberculozei prin evaluare bacteriologica: A. presupune doua examene de sputa (la inceputul si sfarsitul tratamentului) B. peste 80% dintre pacienti vor avea culturile din sputa negative la sfarsitul lunii a 2-a de tratament C. la sfarsitul celei de-a 3-a luni de tratament aproape toti pacientii trebuie sa prezinte culturi negative D. persistenta culturilor pozitive la 3 luni de tratament sau peste aceasta perioada ridica suspiciunea de esec terapeutic E. conversia (negativarea) frotiului BAAR se produce inaintea conversiei culturilor
(pag. 1118)

M1503090. Diagnosticul definitiv al tuberculozei pulmonare depinde de izolarea si identificarea Mycobacterium tuberculosis intr-o proba de sputa. Probele trebuie: A. Inoculate pe un mediu pe baza de agar sau cu ou B. Incubate la 20 C in atmosfera de CO2 5% C. Inoculate pe mediul Lowenstein-Jensen D. Supravegheate 4-8 saptamani pe medii solide deoarece au o crestere lenta E. Incubate la 37 C in atmosfera de CO2 5%
(pag. 1116)

M1503091. Izolarea si identificarea Mycobacterium tuberculosis intr-o proba de sputa se face modern prin utilizarea mediilor lichide. Aceasta presupune: A. Detectarea radiometrica a cresterii B. Identificarea prin teste biochimice a tulpinilor micobacteriene izolate C. Identificarea tulpinilor izolate prin probe pentru acizii nucleici D. Timp scazut necesar pentru izolarea si stabilirea speciei la 2-3 saptamani E. Timp necesar pentru izolarea si stabilirea speciei de 4-6 saptamani
(pag. 1116)

M1503092. Care dintre medicamentele urmatoare folosite in tratamentul tuberculozei pulmonare fac parte din agentii terapeutici de prima linie utilizati in aceasta afectiune: A. Kanamicina B. Izoniazida C. PAS D. Pirazinamida E. Etionamida
(pag. 1117)

M1503093. Monitorizarea raspunsului la tratament al tuberculozei pulmonare prin examen microscopic

al frotiului BAAR se realizeaza: A. B. C. D. E. Daca efectuarea de culturi micobacteriene nu are valoare practica La 2, 5 si 6 luni Lunar La un an Daca TBC este chimiorezistenta
(pag. 1118)

M1503094. Modalitatile de administrare ale tratamentului in tuberculoza pulmonara sunt: A. Zilnic pe toata durata curei B. O data pe luna C. De trei ori pe saptamana D. De doua ori pe saptamana E. Saptamanal
(pag. 1117)

M1503095. Tuberculoza chimiorezistenta este rezultatul: A. Monoterapiei B. Terapiei combinate, adica in regimuri de 2-3 chimioterapice antituberculoase C. Lipsei de complianta a pacientului care nu a luat terapia prescrisa in mod curent D. Folosirii curelor de 6-9 luni E. Folosirii curelor de 12-18 luni
(pag. 1119)

M1503096. La pacientii cu insuficienta renala cronica chimioterapia antituberculoasa trebuie sa respecte anumite reguli suplimentare: A. Nu se recomanda utilizarea aminoglicozidelor B. Etambutolul este utilizat in toate schemele terapeutice fara restrictii C. Izoniazida, rifampicina si pirazinamida pot fi administrate in dozele uzuale in cazurile de insuficienta renala usoara pana la moderata D. Dozele de izoniazida si pirazinamida trebuie reduse la toti pacientii cu insuficienta renala cronica in program de hemodializa E. Pirazinamida se administreaza in doze reduse la toti pacientii cu insuficienta renala cronica severa, cu exceptia celor ce sunt supusi hemodializei
(pag. 1119)

M1603097. Tuberculoza primara se poate complica cu: A. Tuberculoza miliara B. Comprimare bronsica cu obstructie si atelectazie segmentara sau lobara C. Meningita tuberculoasa D. Bronsita cronica E. Emfizem obstructiv prin obstructie partiala a bronsiilor de catre ganglionii hipertrofiati
(pag. 1112)

M1603098. Procedurile diagnostice suplimentare din tuberculoza sunt: A. Inducerea productiei de sputa prin nebulizare ultrasonica de ser hiperton B. Tomografia computerizata C. Bronhoscopia fibroscopica D. Probe prelevate prin lavaj gastric matinal E. Hemocultura
(pag. 1116)

M1603099. In tarile cu prevalenta inalta de tuberculoza programele de control al tuberculozei trebuie sa

se bazeze pe urmatoarele elemente cheie: A. Detectarea cazurilor predominant prin detectare activa B. Detectarea cazurilor predominant prin detectare pasiva C. Administrarea unei cure standard de chimioterapie de scurta durata la toti pacientii cu frotiuri din sputa pozitive D. Administrarea supravegheata a medicamentelor E. Depistare prin test PPD
(pag. 1121)

M2203100. Tratamentul tuberculozei pulmonare cu strptomicina A. este indicat in toate cazurile B. reduce mortalitatea C. conduce la vindecare in toate cazurile D. s sociaza rar cu dezvoltarea rezistentei la streptomicina E. conduce frecvent la aparitia rezistentei la streptomicina
(pag. 1117)

M2203101. Tratamentul tuberculozei pulmonare cu rifampicina A. reprezinta o medicatie bacteriostatica B. impune un tratament de lunga durata C. are reactii adverse severe D. a condus la reducrea tratamentului sub 12 luni E. alaturi de izoniazida si priazinamida reprezinta un tratament standard
(pag. 1117)

M2203102. Agenti de prima linie in tratamentul tuberculozei pulmonare sunt urmatoarele medicamente A. izoniazida B. rifampicina C. nolicinul D. streptomicina E. amikacina
(pag. 1117)

M2203103. Avantajele agetnilor teraputice din prima linie a tratamentului tuberculozei pulmonare sunt A. activitate bacteriana B. lipsa reactiilor adverse C. au activitate de sterilizare bacteriana D. nu influenteaza functia hepatica E. au rata scazuta de inducere a chimiorezistentei
(pag. 1117)

M2203104. Medicamentele din linia a doua in tratamentul tuberculozei pulmonare A. sunt indicate la bolnavii cu alergii medicamentoase B. au activitate bactericida C. sunt indicate in cazul chimiorezistentei ca medicamente de prima linie D. au un grad de toxicitate redus E. au un grad ridicat de intoleranta
(pag. p1117)

M2203105. Medicamentele de linia a doua include A. kanamicina B. strptomicina

C. amikacina D. ampicilina E. cicloserina


(pag. 1117)

M2203106. Derivatii de rifampicina cu actiune prelungita A. nu sunt indicati de rutina in tuberculoza pulmonara B. au indicatii restranse C. includ rifabutinul D. includ rifapentinul E. sunt in curs de evaluare
(pag. 1117)

M2203107. Tratamentul actual al tuberculozei pulmonare cuprinde A. o faza initiala de 2 luni B. administrarea initiala de tripla asociere: izoniazida, rifampicina si pirazinamida C. tratament initial cu streptomicina si rifampicina D. se recomanda un tratament injectabil initial cu streptomicina zilnic o luna E. un tratament adjuvant cu corticoizi
(pag. 1117)

M2203108. Faza de continuare a tratamentului initial sau faza de sterilizare cuprinde A. o perioada de 6 luni B. o perioada de 4 luni C. in functie de evolutia clinica perioada poate fi scurtata la 6 saptamani D. se administreaza izoniazida si rifampicina E. de obicei se administreaza in doze zilnice
(pag. 1116)

M2203109. In tratamentul initial al tuberculozei pulmnare rifampicina se administreaza A. in doze de 10mg/kgcorp B. maximum 600mg/zi C. in doza initiala de 20mg/kgcorp D. se prefera forma injectabila E. maximum pe zi este de 800mg
(pag. 1117)

M2203110. Streptomicina se administreaza in tratamentul initial al tuberculozei pulmonare A. in toate cazurile la adult B. in doze de 15 mg/kgcorp C. maximum 1 g/zi D. se poate administra oral E. se administreaza numai la gravide
(pag. 1117)

M2203111. Tuberculoza pulmonara primara A. afecteaza regiunea pulmonara superioara B. evolueaza cu febra mare C. frecvent determina dispnee D. leziunea este periferica E. leziunea se vindeca spontan
(pag. 1112)

M2203112. Tuberculoza pulmonara primara A. este frecventa in tarile nordice B. se asociaza cu leziuni faringiene C. leziunea pulmonara poate sa nu fie detectata pe radiografia toracica D. leziunea evolueaza cu febra si frisoane E. leziunea se transforma intr-un mic nodul calcifiat
(pag. 1112)

M2203113. Tubercolza pulmonara primara la copii cu defecte imunitare A. poate evolua lent, insidios B. poate progresa rapid cu manifestari clinice C. adesea se poate complica cu rujeola D. leziunea initiala ramane strict localizata E. leziunea se extinde frecvent, cu revarsat
(pag. 1112)

M2203114. Tuberculoza pulmonar primara la copii cu malnutritie sau HIV A. leziunea poate evolua cel mai des treptat spre micsorare B. leziunea initiala se poate extinde rapid C. leziunea se complica adesea cu ascita D. leziunea se complica cu revarsat pleural E. se complica totdeauna cu empiem tuberculos bilateral
(pag. 1112)

M2203115. Tuberculoza primara pulmonara la copii mici A. este foarte rar insotita de adenopatie lobara B. este frecvent asociata cu adenopatie periferica C. totdeauna se insoteste de adeonaptie hilara D. evolueaza spre cavitatie E. se vindeca fara sechele, spontan
(pag. 1112)

M2203116. Diseminarea hematogena in tuberculoza primara pulmonara A. este manifestare benigna B. poate induce tuberculoza cavitara C. poate determina leziuni granulomatoase in diferite organe D. la subiectii imunodeprimati evolueaza cu hepatita asociata E. la cei imunodeprimati poate determina tuberculoza miliara sau meningita tuberculoasa
(pag. 1112)

M2203117. Tuberculoza postprimara are urmatoare elemente A. se localizeaza adesea apical B. rezulta din reactivarea endogena a unei infectii latente C. complica adesea o leziune pleurala D. determina frecvent leziuni extrapleurale E. se complica cu adenopatie hilara
(pag. 1112)

M2203118. Tuberculoza pulmonara secundara A. evolueaza adesea cu infiltrate apicale B. frecvent se vindeca spontan

C. la subiectii netratati evolueaza letal la cca 1/3 din cazuri D. se manifesta prin determinari extrapulmonare E. frecvent se complica cu cancer pulmonar
(pag. 1112)

M2203119. Tuberculoza pulmonara secundara evolueaza adesea cu: A. junghi toracic B. dispnee in crize C. febra hectica D. subfebrilitati E. transpiratii nocturne
(pag. 1112)

M2203120. Durerea toracica in tuberculoza secundara A. poate aparea in prezenta cavernelor mari B. are caracter pleuritic C. seamana cu durerea din angina pectorala D. se insoteste de sughit rebel E. apare in caz de leziuni subpleurale
(pag. 1113)

M2203121. Examenul clinic-fizic pulmonar in tuberculoza secundara A. este esential pentru diagnostic B. este de utilitate restransa C. toti bolnavii prezinta raluri bronsice diseminate D. ocazional se precep raluri ronflante E. uneori se percepe suflu amforic
(pag. 1113)

M2203122. Manifestarile sistemice in tuberculoza secundara include A. subfebrilitatea B. rubeoza faciala C. faciesul zigomatic D. febra hectica E. scaderea ponderala
(pag. 1113)

M2203123. In tuberculoza secundara se poate nota A. frecvent facies congestionat B. adesea paloarea tegumentelor C. anemie usoara D. limfocitoza E. uneori hiponatremie
(pag. 1113)

M2203124. Cheia diagnosticului de tuberculoza pulmonara este data de A. tabloul clinic nespecific B. sindromul febril acut C. indicele inalt de suspiciune D. sindromul bronsitic cronic E. examenul radiologic sugestiv cu infiltrate in lobii superiori
(pag. 1115)

M2203125. Diagnosticul de tuberculoza pulmonara este suspicionat atunci cand A. pacientul prezinta tablou clinic de suspiciune B. are febra intermitenta C. are radiografia toracica anormala D. are pe radiografie infiltrate in lobii superiori E. prezinta la radiografie caverne in lobii superiori
(pag. 1115)

M2203126. Pacientii cu tuberculoza pulmonara si imunosupresie evolueaza adesea cu A. aspecte radiologice tipice, cavitare B. infiltrate apicale bilaterale C. aspecte atipice la radiografia pulmonara D. infiltrate in regiunile pulmonare inferioare E. adenopatii hilare gigante
(pag. 1115)

M2203127. Examenul microscopic al BAAR in diagnosticul tuberculozei pulmonare A. se efectueaza din probe de sputa recoltate vesperal B. se solicita o proba de sputa din perioada febrila C. se recolteaza 3 probe de sputa matinal D. se solicita recoltarea prin bronhoscopie a sputei E. se efectueaza pe frotiu din sputa matinala
(pag. 1116)

M2203128. Determinarea moderna a culturii micobacteriene se face prin: A. utilizare mediilor lichide B. folosirea mediului cu ou sau cu agar C. detectarea radiometrica a cresterii bacteriene D. identificarea tulpinilor izolate prin probe pentru acizii nucleici E. identificare prin teste biochimice
(pag. 1116)

M2203129. Examenul radiologic pulmonar in tuberculoza pulmonara A. este totdeauna sugestiv pentru diagnostic B. poate releva infiltrate pulmonare apicale C. arata adesea cavitati pulmonare apicale D. uneori poate fi normal E. noteaza adesea revarsate pleurale
(pag. 1116)

M2203130. Examenul radiologic pulmonar in tuberculoza pulmonara A. releva adesea infiltrate situate bazal B. releva cavitati solitare posterobazale C. arata leziuni infiltrative apicale D. poate arata un aspect radioscopic normal E. este patognomonic mai ales la cei cu SIDA
(pag. 1116)

M2203131. In tratamentul tuberculozei pulmonare testarea sensiblitiatii la medicamente A. este facultativa B. este obligatorie la toti pacientii

C. este obligatorie doar la copii D. este necesara la cei alregici E. este obligatorie in caz de recadere dpa un prim tratament
(pag. 1116)

M2203132. Diagnosticul clinic de tuberculoza pulmonara cu culturi negative pentru bacilul Koch A. se infirma categoric B. se sustine prin argumente epidemiologice certe C. se sustine prin intradermoreactie la PPD pozitiv D. se poate afirma prin raspuns bun la tratament E. se sustine prin modificari pozitive radiologice postterapeutice
(pag. 1116)

M2203133. Factorii ce sustin diagnosticul de boala micobacteriana netuberculoasa sunt A. prezenta focarului de tuberculoza inactiva B. lipsa factorilor de risc pentru tuberculoza C. test cutanat pozitiv la PPD D. prezenta unei boli pulmonare obstructive cronice E. prezenta unei intradermoreactii negative la PPD
(pag. 1116)

M2203134. Teste adjuvante de diagnostic in tuberculoza pulmonara secundara sunt A. teste serologice pentru determinarea antigenului bacterian B. teste biochimice serologice C. detectarea acidului tuberculostearic prin cromatografia lichidului cefalorahidian in meningita bacilara D. nu sunt specifice si patognomonice E. sunt in stadiu de evaluare clinica
(pag. 1116)

M2203135. Urmatoarele doze sunt recomandate pentru medicamentele utilizate in tratamentul initial al tuberculozei la adult A. izoniazida: 15 mg/kg, zilnic B. pirazinamida: 5mg/kg, zilnic, maxim 300mg C. rifampicina: 10mg/kg, zilnic, maxim 600mg D. amikacina: 1g/zi E. etambutol: 15-25 mg/kg, zilnic
(pag. 1118)

M2203136. Tuberculoza pulmonara primara se caracterizeaza prin A. leziuni la nivelul campurilor pulmonare superioare B. leziune centrala cu adenopatie hilara C. leziune periferica cu adenopatie hlara D. leziune periferica cu adenopatie paratraheala E. leziuni la nivelul campurilor pulmonare mijlocii si inferioare
(pag. 1114)

M2203137. Tuberculoza primara postprimara A. afecteaza frecvent segmentele superioare ale lobilor inferiori B. de obicei este localizata in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori C. poate evolua spre remisiune spontana D. poate evolua spre sindromul detresei respiratorii a adultului E. cronicizata, nu reprezinta un risc pentru eliminarea bacililor tuberculosi in mediul inconjurator

(pag. 1114)

M2203138. Pericardita tuberculoasa se caracterizeaza prin: A. prevalenta la tineri in prezent B. aparitie frecventa la pacientii infectati cu HIV C. revarsat pleural de tip exudat, frecvent hemoragic D. evolutie fatala in lipsa tratamentului E. absenta frecaturii pericardice
(pag. 1115)

M2203139. Tuberculoza genitourinara poate evolua cu A. dureri pelvine si tulburari menstruale B. polakiurie, disurie C. dureri lombare si hematurie D. examen sumar de urina in limite normale E. infertilitate
(pag. 1115)

M2203140. Spondilita tuberculoasa: A. implica cel mai frecent un corp vertebral B. afecteaza la adult vertebrele toracice superioare C. afecteaza la adult vertebrele lombare superioare D. colapsul corpilor vertebrali conduce la aparitia unui abces paravertebral "rece" E. poate evolua cu paralizie
(pag. 1115)

M2203141. Morbul Pott: A. implica frecvent doi sau mai multi corpi vertebrali B. aparitia cifozei se observa din stadiile intermediare ale bolii C. procesul infectios nu difuzeaza niciodata la nivelul peretelui toracic D. procesul infectios se poate manifesta si cau n abces de psoas E. leziunile mari produc sindrom de compresiune medulara
(pag. 1115)

M2203142. Tuberculoza miliara poate evolua cu A. meningism B. splenomegalie C. hepatomegalie D. examen oftalmologic negativ pentru tuberculi coroidieni E. cu leziuni de tip caverna cu diametru de 2mm diseminate in ambele campuri pulmonare
(pag. 1116)

M2203143. Tuberculoza sistemului nervos central A. nu evolueaza cu hidrocefalie B. are o evolutie mai scurta decat a meningitei bacteriene C. este frecvent o complicatie a tuberculozei pulmonare miliare D. examinarea LCR releva un numar crescut de leucocite cu predominanta limfocitelor din faza initiala E. in faza initiala numarul leucocitelor din LCR poate fi crescut prin predominanta neutrofilelor
(pag. 1115)

M2203144. Intradermoreactia la PPD utilizata ca test diagnostic in tuberculoza pulmonara A. are o valoare certa in diagnosticul tuberculozei active

B. C. D. E.

reactile fals negative sunt frecvente la pacientii cu tuberculoza cronica este utilizat in toate cazurile cu culturi de bacil Koch din sputa pozitive reactiile fals negative sunt frecvente la cei cu tuberculoza agresiva este extrem de util pentru diagnosticul tuberculozei in cazurile cu culturi negative
(pag. 1115)

M2203145. Tuberculoza gastrointestinala A. este localizata cel mai frecent la nivelul colonului descendent B. se poate confunda clinic cu boala Crohn C. poate evolua cu dureri abdominale D. poate evolua cu hematochezie E. tratamentul tuberculostatic este exclusiv
(pag. 1114)

M2203146. Tuberculomul A. este o manifestare frecventa a tuberculozei B. se manifesta clinic prin crize epileptice C. nu apar niciodata in evolutie semne de focar D. pentru diagnostic se impune examen CT sau RMN E. leziuni inelare ce fixeaza substanta de contrast pot sugera aceasta forma clinica de tuberculoza
(pag. 1114)

M2203147. In tuberculoza pulmonara se pot intalni urmatoarele semne fizice A. paloare B. hipocratism digital C. suflu amforic D. raluri ronflante datorate obstructiei bronsice partiale E. raluri sibilante
(pag. 1115)

M2203148. In analizele de laborator la un pacient cu tuberculoza pulmonara se poate remarca A. anemie usoara B. leucocitoza C. hiponatremie datorita sindromului de secretie inadecvata a hormonului antidiuretic D. anemie severa E. hipopotasemie
(pag. 1116)

M2203149. Tuberculoza genitourinara A. poate fi asimptomatica B. decurge cu leziuni distructive severe ale rinichilor C. sumarul de urina este patologic in 100% din cazuri D. culturile efectuate din trei probe matinale de urina furnizeaza un diagnostic definitiv in aproape 90% din cazuri E. examenul de urina evidentiaza albuminurie si hematurie
(pag. 1114)

M2203150. Agentii de prima linie in tratamentul tuberculozei sunt A. izoniazida B. kanamicina C. streptomicina D. amikacina

E. rifampicina
(pag. 1117)

M2203151. Agentii de prima linie in tratamentul tuberculozei A. sunt administrati in totalitate pe cale orala B. au concentratiile serice maxime la 6 ore C. au o rata crescuta de inducere a chimiorezistentei D. au o capacitate crescuta de a preveni recaderea E. sunt intens bactericide
(pag. 1118)

M2203152. Medicamentele ce pot fi utilizate in cazurile de tuberculoza rezistente sunt A. etambutol B. ofloxacina C. etionamida D. pirazinamida E. PAS
(pag. 1118)

M2203153. In linia a doua de tratament a tuberculozei pot fi folosite urmatoarele medicamente A. tiacetazona B. clofazimina C. cicloserina D. amoxicilina+acid clavulanic E. etambutolul
(pag. 1118)

M2203154. Urmatoarea posologie este recomandata pentru medicamentele antituberculoase in regiunle zilnice A. etambutol: 15-25 mg/kgc B. streptomicina: 15 mg/kgc C. pirazinamida: 5-10 mg/kgc D. rifampicina: 15-20 mg/kgc E. izoniazida: 10 mg/kgc
(pag. 1118)

M2203155. In tratamentul tuberculozei, piridoxina este adaugata regmului terapeutic A. in dozele de 50-100 mg/zi B. la pacientii cu IRC C. la diabetici D. la gravide E. in toate cazurile de anemie
(pag. 1118)

M2203156. Regimul optim de tratament pentru femeile gravide cu tuberculoza pulmonara este A. cu streptomicina 2 luni B. izoniazida si rifampicina 6 luni C. izoniazida si rifampicina, suplimentat cu etambutol in primele 2 luni D. pirazinamida 2 luni E. de 9 luni
(pag. 1119)

M2203157. Pacientii cu tuberculoza pulmonara si boala hepatica severa asociata pot fi tratati cu A. izoniazida+ rifampicina B. etambutol C. pirazinamida D. rifampicina E. streptomicina
(pag. 1119)

M2203158. Ce schema de tuberculostatice puteti utiliza la un caz cu tuberculoza pulmonara rezistenta la toate medicamentele din prima linie? A. cicloserina+ofloxacina+PAS+etionamida B. amikacina+capreomicina C. ofloxacina+etionamida+cicloserina+amikacina D. PAS+cicloserina+ofloxacina+capreomicina E. PAS+amikacina+capreomicina
(pag. 1118)

M2203159. Care dintre urmatoarele afirmatii despre tuberculom sunt false? A. este o manifestare frecventa a tuberculozei B. se manifesta clinic prin crize epileptice C. nu apar niciodata in evolutie semne de focar D. pentru diagnostic se impune examen CT sau RMN E. leziuni inelare ce fixeaza substanta de contrast pot sugera aceasta forma clinica de tuberculoza
(pag. 1114)

M2203160. Agentii de prima linie in tratamentul tuberculozei nu cuprind A. izoniazida B. kanamicina C. streptomicina D. amikacina E. rifampicina
(pag. 1117)

M2203161. Care din afirmatiile de mai jos referitoare la administrarea streptomicinei in tratamentul initial al tuberculozei pulmonare sunt gresite A. se administreaza in toate cazurile la adult B. se administreaza in doze de 15mg/kgcorp C. se administreaza maximum 1g zilnic D. se poate administra oral E. se administreaza numai la gravide
(pag. 1117)

M2203162. Durata tratamentului in tuberculoza pulmonara nu poate fi redusa la 4 luni A. la cei disciplinati B. la cei cu BK+ in culturi dar negativi la examenul direct al sputei C. la cei BK- in culturi D. la cei cu aspect radiologic necaracteristic E. la cei afebrili si asimptomatici
(pag. 1117)

M2203163. Medicamentele de a doua linie in tratamentul tuberculozei NU cuprind: A. kanamicina

B. C. D. E.

streptomicina amikacina ampicilina cicloserina


(pag. 1117)

M2203164. Medicamentele din linia a doua in tratamentul tuberculozei pulmonare A. nu sunt indicate la bolnavii cu alergii medicamentoase B. nu au activitate bactericida C. nu sunt indicate in cazul chimiorezistentei ca medicamente de prima linie D. au un grad de toxicitate ridicat E. au un grad scazut de intoleranta
(pag. 1117)

M2203165. Care din urmatoarele afirmatii despre tuberculoza pulmonara secundara sunt false A. evolueaza adesea cu infiltrate apicale B. frecvent se vindeca spontan C. la pacientii netratati evolueaza letal in cca 33% din cazuri D. se manifesta prin determinari extrapulmonare E. frecvent se complica cu cancer pulmonar
(pag. 1112)

M2203166. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza primara pulmonara sunt false A. este frecventa in tarile nordice B. se asociaza cu leziuni faringiene C. leziunea pulmonara poate sa nu fie detectata pe radiografia toracica D. leziunea evolueaza cu febra si frisoane E. leziunea se transforma intr-un mic nodul calcifiat
(pag. 1112)

M2203167. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza pulmonara primara la copii cu defecte imunitare sunt false: A. paote evolua lent, insidios B. poate progresa rapid cu manifestari clinice C. adesea se poate complica cu rujeola D. leziunea initiala ramane strict localizata E. leziunea se extinde frecvent cu revarsat
(pag. 1112)

M2203168. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza pulmonara primara la copii mici sunt false A. este foarte rar insotita de adenopatie lobara B. este frecvent asociata cu adenopatie periferica C. totdeauna se insoteste de adenopatie hilara D. evolueaza spre cavitatie E. se vindeca fara sechele spontan
(pag. 1112)

M2203169. In tuberculoaz primara pulmonara la copii mici adenopatia hilara NU poate determina A. crize astmatice B. compresie bronsica si atelectazie C. compresie vasculara si hemoptizie

D. compresie pe nervul laringeu E. compresie vagala


(pag. 1112)

M2203170. Care dintre urmatoarele afirmatii privind diseminarea hematogena in tuberculoza primara pulmonara sunt false A. este foarte rara B. este totdeauna simptomatica C. evolueaza tipic cu hemoptizie D. determina crize astmatice E. este frecventa si adesea simptomatica
(pag. 1112)

M2203171. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza pulmonara primara sunt false A. se intalneste frecvent la adolescenti B. are localizare adeseori in zonele pulmonare superioare C. cand prevalenta tuberculozei este mare se localizeaza frecvent in campurile pulmonare medii si inferioare D. evolueaza frecvent cu hemoptizie E. adesea apare in sarcina
(pag. 1112)

M2203172. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza pulmonara primara sunt false A. este mai frecventa la sugari B. evolueaza extensiv la gravide C. este secundara unei infectii initiale cu bacil Koch D. frecvent leziunile sunt apicale E. se asociaza adesea cu HIV
(pag. 1112)

M2203173. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza pulmonara primara sunt false A. este frecventa in sudul SUA B. afecteaza predominant batranii C. leziunea postinfectie este de obicei centrala D. se asociaza cu adenopatie lobara E. frecvent se complica cu reactie pleurala
(pag. 1112)

M2203174. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza pulmonara primara sunt false A. afecteaza regiunea pulmonara superioara B. evolueaza cu febra mare C. frecvent determina dispnee D. leziunea este periferica E. leziunea se vindeca spontan
(pag. 1112)

M2203175. Unele din urmatoarele afirmatii referitoare la dozele indicate in tratamentul initial al tuberculozei pulmonare sunt gresite A. izoniazida 5mg/kgcorp B. izoniazida 10 mg/kgcorp C. izoniazida 15 mg/kgcorp D. izoniazida 10 tablete pe zi indiferent de greutate E. izoniazida se administreaza de preferinta injectabil

(pag. 1117)

M2203176. Care dintre urmatoarele afirmatii privind spondilita tuberculoasa sunt false A. implica cel mai frecvent un corp vertebral B. afecteaza la adult vertebrele toracice superioare C. afecteaza la adult vertebrele lombare superioare D. colapsul corpilor vertebrali conduce la aparitia unui abces paravertebral rece E. poate evolua cu paralizie
(pag. 1115)

M2203177. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza gastrointestinala sunt false A. este localizata cel mai frecvent la nivelul colonului descendet B. se poate confunda clinic cu boala Crohn C. poate evolua cu dureri abdominale D. poate evolua cu hematochezie E. tratamentul tuberculostatic este exclusiv
(pag. 1114)

M2203178. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza genitourinara sunt false A. poate fi asimptomatica B. decurge cu leziuni distructive ale rinichilor C. sumarul de urina este patologic in toate cazurile D. culturile efectuate din trei probe matinale de urina furnizeaza un diagnostic definitiv in 90% din cazuri E. examenul de urina evidentiaza albuminurie si hematurie
(pag. 1114)

M2203179. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tuberculoza primara postprimara sunt false A. afecteaza frecvent segmentele superioare ale lobilor inferiori B. de obicei este localizata in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori C. poate evolua spre remisiune spontana D. poate evolua spre sindromul detresei respiratorii a adultului E. cronicizata nu reprezinta un risc pentru eliminarea bacililor tuberculosi in mediul inconjurator
(pag. 1114)

M2303180. Despre tuberculoza postprimara se poate afirma in mod fals: A. leziunea poate fi localizata in segmentele superioare ale lobilor inferiori B. nu determina in general boala cavitara extensiva C. determina leziuni satelite in interiorul plamanilor D. poate produce pneumonia tuberculoasa E. aproximativ 67% din pacientii netratati decedeaza
(pag. 1113)

M2303181. Modificarile de laborator frecvente in tuberculoza pulmonara sunt, cu exceptia A. anemie severa B. limfocitoza C. hipernatremie D. leucocitoza E. secretie inadecvata de SIADH
(pag. 1113,1114)

M2303182. Despre examenul clinic in tuberculoza pulmonara nu se pot afirma urmatoarele A. majoritatea pacientilor au modificari detectabile la examenul fizic

B. C. D. E.

pot prezenta raluri expiratorii, mai ales dupa tuse apare suflu tubar in zonele cu caverne mari paloare in unele cazuri se pot auzi raluri ronflante
(pag. 1114)

M2303183. Despre diagnosticul tuberculozei pulmonare sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia A. se pot utiliza frotiuri de sputa colorate auramina-rodamina B. se poate utiliza examenul microscopic al probelor colorate Kinyoun C. coloratia cu fucsina bazica Ziehl-Neelsen este nesatisfacatoare D. pentru detectarea cresterii micobacteriei pe cultura sunt necesare 2-3 saptamani E. detectarea cresterii se poate face si prin utilizarea mediilor lichide
(pag. 1115)

M2303184. Tratamentul tuberculozei pulmonare include: A. etambutol 10 mg/kg zilnic B. lobectomia C. rifapentin administrat o data pe saptamana D. isoniazida 15mg/kg zilnic E. amikacina injectabila
(pag. 1117)

M2303185. Pacientii cu afectiuni hepatice pun probleme in cazul administrarii: A. isoniazidei B. aminoglicozide C. etambutol D. pirazinamida E. rifampicina
(pag. 1119)

M2303186. Despre tuberculoza pulmonara nu se pot afirma urmatoarele A. intradermoreactia cu PPD este cea mai larg utilizata metoda de screening B. in absenta unui istoric de vaccinare BCG un test cutanat negativ poate furniza un argument in plus pentru diagnostic C. IDR la tuberculina are sensibilitate si specificitate mare D. testarea PPD se face cu 5 unitati injectate subcutanat E. intradermoreactia este citita la 48-72 ore, urmarind diametrul longitudinal al reactiei
(pag. 1116)

M2303187. Despre tuberculoza pulmonara se poate afirma A. rezistenta dobandita se dezvolta in timpul curei cu un regim adecvat B. tratamentul tuberculostatic nu reprezinta contraindicatie pentru alaptare C. pacientii pot fi tratati pana la 24 luni D. tratamentul cu pirazinamida nu trebuie intrerupt daca apare artrita gutoasa E. in cazul aparitiei tulburarilor gastro-intestinale tratamentul trebuie intrerupt
(pag. 1119)

M2303188. Despre vaccinarea BCG nu se pot afirma: A. raspunsul tisular local incepe la 2-3 saptamani B. nu poate cauza complicatii grave C. nu poate determina osteomielita D. limfadenita regionala apare la 1-10% din cei vaccinati

E. induce reactivitate la PPD


(pag. 1120)

M2303189. Despre tuberculoza pulmonara se poate afirma, cu exceptia A. silicotuberculoza necesita prelungirea tratamentului cu cel putin 3 luni B. pacientii cu boala hepatica severa pot fi tratati cu streptomicina C. pacientii pot fi asimptomatici in cazul cresterii de 3 ori a aminotransferazelor D. streptomicina nu determina afectare oculara E. vindecarea trebuie confirmata pritr-o proba de sputa
(pag. 1119)

M2303190. Urmatoarele medicamente nu determina in general afectiuni oculare: A. pirazinamida B. streptomicina C. isoniazida D. etambutol E. rifampicina
(pag. 1117)

M2303191. Despre tuberculoza pulmonara sunt false, cu exceptia: A. tuberculoza este clasificata de obicei in tuberculoza pulmonara si extrapulmonara B. gradul afectarii parenchimului variaza in limite largi C. la inceputul bolii apar semne specifice D. imaginea radiologica tipica este de infiltrat in lobii superiori E. prezenta frotiurilor pozitive dupa 4 luni de tratament este considerata esec terapeutic
(pag. 1112)

M2303192. Despre tuberculoza pulmonara nu se pot afirma urmatoarele: A. evaluarea bacteriologica este metoda preferata de monitorizare a tratamentului B. in timpul tratamentului pacientii trebuie monitorizati pentru toxicitatea medicamentoasa C. la pacientii cu varsta inaintata transaminazele serice trebuie masurate in mod repetat D. rifampicina nu necesita intrerupere in cazul aparitiei trombocitopeniei E. in cazul insuficientei renale cronice, pirazinamida nu poate fi administrata in doze uzuale
(pag. 1118)

M2303193. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate privind tuberculoza pulmonara: A. regimul terapeutic pentru gravide cuprinde: isoniazida, pirazinamida, suplimentate cu etambutol B. se poate practica pneumectomie ca tratament C. artralgiile produse de pirazinamida sunt tratate cu fenilbutazona D. intoleranta la medicamente se poate manifesta ca prurit E. hepatita este reactia adversa cea mai de temut in timpul tratmentului
(pag. 1118)

M2303194. Medicamente incluse in tratamentul tuberculozei pulmonare sunt: A. ciclosporina B. clofazimina C. amoxicilina+acid clavulanic D. ofloxacina E. capreomicina
(pag. 1117)

M2503195. Dintre speciile patogene aparinnd complexului Mycobacterium tuberculosis cele care pot

determina infecie la om sunt: A. B. C. D. E. Mycobacterium tuberculosis Mycobacterium bovis Mycobacterium africanum Nocardia Rhodococcus
(pag. 1109)

M2503196. Factorii determinani ai riscului de dezvoltare a bolii dup infecia tuberculoas sunt: A. Vrsta - n special adolescena i adultul tnr B. Coinfecia cu HIV C. Silicoza D. Hemofilia E. Infarctul miocardic acut
(pag. 1110 - 1111)

M2503197. n tuberculoza primar se ntlnesc frecvent ca forme de manifestare: A. Pleurezia B. Limfadenopatia hilar sau mediastinal C. Peritonita TBC D. Tuberculoza miliar E. Meningita tuberculoas
(pag. 1112)

M2503198. Probele de sput prelevate pentru izolarea i identificarea Mycobacterium tuberculosis trebuie: A. Incubate la 37 grade C n atmosfer de CO2 5% B. Inoculate pe un mediu pe baz de agar i ou C. Incubate la 26 grade C n atmosfer de CO2 5% D. Inoculate pe mediul Lwenstein - Jensen E. Supravegheate 4 - 8 sptmni
(pag. 1116)

M2503199. Utilizarea mediilor lichide pentru izolarea i identificarea M. tuberculosis presupun: A. Identificarea tulpinilor micobacteriene izolate prin teste biochimice B. Detectarea radiometric a creterii C. Identificarea tulpinilor izolate prin probe pentru acizii nucleici D. Timp necesar pentru izolarea i stabilirea speciei de 4-6 sptmni E. Timp necesar pentru izolarea i stabilirea speciei de 2 - 3 sptmni
(pag. 1116)

M2503200. Medicamentele de prim linie folosite n tratamentul tuberculozei pulmonare cuprind: A. Izoniazida B. Rifampicina C. Ciprofloxacina D. Pirazinamida E. Etambutolul
(pag. 1117)

M2503201. Agenii terapeutici de prim linie folosii n tratamentul tuberculozei pulmonare cuprind: A. Izoniazida B. Kanamicina

C. PAS D. Etionamida E. Pirazinamida


(pag. 1117)

M2503202. Afectarea nervului optic poate apare sub tratamentul cu urmtoarele chimioterapice antituberculoase: A. Izoniazida B. Rifampicina C. Streptomicina D. Pirazinamida E. Etambutolul
(pag. 1118)

M2503203. Apariia chimiorezistenei n terapia tuberculozei este favorizat de: A. Folosirea curelor scurte de 6 - 9 luni B. Folosirea curelor lungi de 12 - 18 luni C. Lipsa de complian a pacienilor care nu au luat terapia prescris n mod curent D. Monoterapie E. Terapia combinat, adic n regimuri de 3 - 4 chimioterapice antituberculoase
(pag. 1119)

M2503204. Regulile suplimentare care trebuie respectate n prescrierea chimioterapiei antituberculoase la pacienii cu insuficien renal cronic sunt: A. Evitarea folosirii aminoglicozidelor B. Utilizarea n doze reduse a pirazinamidei la toi pacienii cu insuficien renal cronic sever cu excepia celor ce sunt supui hemodializei C. Izoniazida, rifampicina i pirazinamida se administreaz n doze uzuale n cazurile de insuficien renal uoar pn la moderat D. Etambutolul se poate folosi fr restricie n toate schemele terapeutice E. Dozele de izoniazid i pirazinamid trebuie reduse la toi pacienii cu insuficien renal cronic n program de hemodializ
(pag. 1119)

M2503205. Chimioterapia profilactic n tuberculoza pulmonar este justificat la: A. Contacii apropiai ai cazurilor contaginoase care prezint reacii pozitive la testarea cutanat la PPD cu un diametrul mai mare sau egal cu 15 mm al suprafeei indurate B. Sugarii i copii care au venit n contact cu cazuri contagioase i au test PPD negativ C. Persoanele infectate cu HIV cu test cutanat la PPD negativ i care au un risc crescut de dezvoltare a tuberculozei i sunt anergice la testarea cu alte antigene ce provoac hipersensibilitate de tip ntrziat, cum ar fi Candida i cele de oreion D. Reacii pozitive la testarea cutanat PPD cu un diametru mai mare sau egal cu 10 mm la persoanele cu infecie cu HIV E. Persoane cu risc foarte sczut de dezvoltare a tuberculozei n caz de infecie cu diametrul de 10 mm sau mai mic al suprafeei de induraie
(pag. 1120)

M2503206. n tuberculoza pulmonar se pot folosi urmtoarele modaliti de administrare a tratamentului: A. O dat pe lun B. Zilnic pe toat durata curei C. De 3 ori pe sptmn D. Sptmnal E. De 2 ori pe sptmn

(pag. 1117)

M2503207. Reaciile fals negative la intradermoreacia PPD pot s apar la: A. Pacienii imunodeprimai B. Pacienii cu tuberculoz agresiv C. Pacienii vaccinai BCG D. Pacienii infectai cu M. tuberculosis, dar fr boal activ E. Pacieni sensibilizai prin infecii cu micobacterii netuberculoase
(pag. 1116)

M2503208. Reaciile pozitive la intradermoreacia la PPD apar la: A. Pacienii vaccinai BCG B. Pacienii imunodeprimai C. Pacienii infectai cu M. tuberculosis, dar fr boal activ D. Pacieni sensibilizai prin infecie cu micobacterii netuberculoase E. Pacienii cu tuberculoz activ
(pag. 1116)

M2503209. La bolnavii hepatici urmtoarele chimioterapice antituberculoase trebuie folosite cu pruden datorit hepatotoxicitii: A. Izoniazida B. Etambutolul C. Rifampicina D. Pirazinamida E. Ciprofloxacina
(pag. 1119)

M2503210. Urmtoarele chimioterapice antituberculoase pot fi administrate n siguran deplin la gravide: A. Izoniazida B. Rifampicina C. Etambutolul D. Streptomicina E. Vincristina
(pag. 1119)

M2503211. Eecul tratamentului antituberculos trebuie suspectat atunci cnd: A. Culturile din sput ale pacientului rmn pozitive dup 2 luni de tratament B. Frotiurile BAAR rmn pozitive dup 5 luni de tratament C. Culturile din sput ale pacientului rmn pozitive dup 3 luni de tratament D. Frotiurile BAAR rmn pozitive dup 3 luni de tratament E. Culturile din sput ale pacientului rmn pozitive dup 5 luni de tratament
(pag. 1119)

M2503212. Rifampicina folosit n terapia tuberculozei pulmonare poate determina urmtoarele efecte adverse: A. Afectare hepatic B. Trombocitopenie autoimun C. Nevrit optic D. Afectare renal E. Tulburri cardiace
(pag. 1118 - 1119)

M2603213. Speciile aparinnd complexului M. Tuberculosis sunt: A. M. tuberculosis B. M. avium C. M. bovis D. M. scrofulaceum E. M. Africanum
(pag. 1109)

M2603214. Bacili acido-alcoolo-rezisteni sunt: A. M. tuberculosis B. Nocardia C. Streptococcus pneumoniae D. Haemophylus influenzae E. Pseudomonas aeruginosa
(pag. 1109)

M2603215. Urmtoarele forme de tuberculoz sunt contagioase: A. Tuberculoza osteo-articular fr fistul cutanat B. Tuberculoz pulmonar cavitar C. Tuberculoz pulmonar cu frotiu din sput negativ i culturi pozitive D. Tuberculom E. Tuberculoza pericardic
(pag. 1110)

M2603216. Urmtoarele afirmaii sunt corecte n tuberculoza pleural: A. Afectarea pleural este frecvent n tuberculoza secundar B. Lichidul pleural n tuberculoza pleural poate fi hemoragic C. Lichidul pleural este exudat, cu predominena celulelor mezoteliale D. PH-ul lichidului pleural peste 7,2 E. Se poate rezolva spontan
(pag. 1113)

M2603217. Urmtoarele afirmaii sunt adevrate n tuberculoza post primar: A. Rezult n urma unei infecii iniiale cu bacili tuberculoi B. Rezult din reactivarea endogen a unei infecii recurente C. Este localizat de obicei n lobul mediu drept D. Apare frecvent sput striat cu snge E. Semnele fizice sunt importante
(pag. 1112-1113)

M2603218. Meningoencefalita TBC se caracterizeaz printr-un lichid cefalorahidian: A. BAAR sunt vizualizai pe frotiul direct efectuat din sedimentul LCR n 80% din cazuri B. Hiperglicorahie C. Hiperproteinorahie D. Eozinofile n numr crescut E. Elemente celulare cteva sute/mm3 iniial predominant PMN ulterior nlocuite cu limfocite
(pag. 1115)

M2603219. Ageni de prima linie n tratamentul tuberculozei: A. Izoniazid B. Penicilin C. Cicloserin

D. Rifampicin E. Etambutol
(pag. 1117)

M2603220. Metode de diagnostic pozitiv n tuberculoz pulmonar: A. Examen microscopic al BAAR B. BCG C. Proceduri radiologice D. Intradermoreacia Cassoni E. Cultura micobacterian
(pag. 1115-1116)

M2603221. Manifestri clinice n tuberculoza pulmonar: A. Febr B. Dispnee C. Transpiraii nocturne D. Artralgii E. Hemoptizie
(pag. 1112-1113)

M2603222. Celule eseniale implicate n imunitatea celular n TBC: A. Euzinofile B. Pneumocite C. Limfocite T D. Limfocite B E. Celule mezoteliale
(pag. 1111)

M2803223. Tuberculoza primara pulmonara se caracterizeaza prin: A. vindecare spontana in majoritatea cazurilor B. poate evolua spre tuberculoza miliara la imunodeprimati C. este tuberculoza de tip adult D. imaginea radiologica sechelara este de mic nodul calcificat E. afectarea pleurala este frecventa in tuberculoza primara.
(pag. 1112)

M2803224. Toracocenteza in tuberculoza pleurala evidentiaza: A. caracter de transudat B. este tipica prezenta mononuclearelor in stadii avansate C. lichid de culoare galbuie sau hemoragic D. frecvente celule mezoteliale E. caracter de exudat.
(pag. 1113)

M2803225. Diagnosticul in meningita TBC necesita: A. punctie lombara-facultativ B. culturi din LCR C. CT,RMN D. punctie lombara- obligatoriu E. biopsie in caz de tuberculom
(pag. 1115)

M2803226. Diagnosticul radiologic in tuberculoza pulmonara se bazeaza pe: A. infiltrat la nivelul lobului superior pulmonar B. caverna la nivelul lobului superior pulmonar C. topografia apicala are caracter exclusiv D. poate fi intalnit orice aspect radiologic E. un film normal nu exclude diagnosticul
(pag. 1116)

M2803227. Intradermoreactia la PPD se caracterizeaza prin: A. are cea mai mare valoare in diagnosticul tuberculozei active B. sensibilitate si specificitate reduse C. nu exista reactii fals negative D. reactiile fals negative sunt frecvente la pacientii imunodeprimati E. reactia pozitiva inseamna obligatoriu tuberculoza activa
(pag. 1116)

M2803228. Dintre agentii de prima linie in tratamentul tuberculozei fac parte: A. kanamicina B. izoniazida C. amikacina D. rifampicina E. etambutolul
(pag. 1117)

M2803229. Medicamentele de linia a doua in tratamentul tuberculozei au urmatoarele caracteristici: A. un grad ridicat de intoleranta si toxicitate B. includ si antibiotice chinolonice C. include si amoxicilina/ acid clavulanic D. un nivel ridicat al eficientei E. include streptomicina
(pag. 1117)

M2803230. Monitorizarea raspunsului la tratamentul tuberculozei se bazeaza pe: A. evaluarea radiologica este metoda preferata B. in regimurile de 6 luni, 20% din pacienti vor avea culturi din sputa negative C. prezenta frotiurilor pozitive dupa 5 luni inseamna esec terapeutic D. evaluarea bacteriologica nu este recomandata E. urmarirea toxicitatii medicamentoase
(pag. 1118)

Tema nr. 4 Astmul bronsic.


BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1104001. Corpii Creola din lumenul bronsic provin din: A. epiteliul cailor aeriene B. distructie limfocitara C. proteine granulare ale polimorfonuclearelor neutrofile D. membrane macrofagice E. hipersecretie de mucus
(pag. 1567)

M1204002. La un pacient cu astm bronsic, hiperinflatia marcata a toracelui, folosirea muschilor respiratori accesori si prezenta pulsului paradoxal semnifica: A. obstructia severa a cailor respiratorii B. un tablou obisnuit intalnit in criza de astm bronsic C. pneumonia D. embolia pulmonara E. asocierea infectiei
(pag. 1570)

M1204003. Diagnosticul de astm bronsic se stabileste prin unul sau mai multe dintre urmatoarele teste: A. Demonstrarea obstructiei reversibile a cailor aeriene B. Demonstrarea existentei reactiilor cutanate pozitive la diversi alergeni C. Demonstrarea eozinofiliei in sange D. Demonstrarea eozinofiliei in sputa E. Demonstrarea cresterii IgE serice
(pag. 1570)

M1204004. Dintre catecolaminele utilizate in tratamentul astmului bronsic, cel mai puternic efect bronhodilatator il are (au): A. izoproterenolul B. epinefrina C. izoetarina D. rimiterolul E. hexoprenalina
(pag. 1571)

M1204005. Calea preferata de administrare a medicamentelor stimulatoare a receptorilor betaadrenergici, utilizate in tratamentul astmului bronsic, este: A. Inhalatorie B. Intravenoasa C. Intramusculara D. Subcutanata E. Orala
(pag. 1571)

M1204006. Cromoglicatul de sodiu este utilizat in tratamentul astmului bronsic datorita efectului (efectelor): A. De inhibare a degranularii mastocitelor B. Bronhodilatator C. Antiinfectios D. Expectorant E. Mucolitic
(pag. 1572)

M1204007. In astmul bronsic cu crize rare, tratamentul de electie este reprezentat de: A. administrarea de simpaticomimetice inhalatorii, la nevoie B. adminitrarea cronica de simpaticomimetice inhalatorii C. administrarea cronica de glucocorticoizi pe cale inhalatorie D. administrarea cronica de simpaticomimetice, glucocorticoizi si agenti stabilizatori ai mastocitelor E. administrarea cronica de glucocorticoizi pe cale orala
(pag. 1573)

M1404008. Mecanismele imunologice par a fi legate cauzal de dezvoltarea astmului in proportie de: A. <25% B. intre 25% si 35% C. >35% D. intre 35% si 45% E. > 45%
(pag. 1568)

M1404009. Obstructia reversibila a cailor aeriene, ca diagnostic pentru astmul bronsic, este definita conventional ca o crestere a VEMS-ului, dupa 2 pufuri dintr-un agonist beta-adrenergic. Cu cate procente creste VEMS-ul: A. <5% B. intre 5% si 10% C. >10% D. intre 10% si 15% E. > 15%
(pag. 1570)

M1504010. Cel mai eficace tratament al episoadelor acute de astm se realizeaza folosind: A. Agentii stabilizatori ai mastocitelor B. Corticoterapia inhalatorie C. Medicatia anticolinergica D. Corticoterapia orala E. Beta-2-agonistii sub forma de aerosoli
(pag. 1572)

M1504011. Diagnosticul de astm necesita obligatoriu demonstrarea: A. Eozinofiliei din sputa si sange B. IgE serice crescute C. Hiperinflatiei pulmonare la radiografia toracica D. Obstructiei reversibile a cailor aeriene E. Reactiilor cutanate pozitive la diversi alergeni
(pag. 1570)

M1504012. Bromura de ipratropiu produce bronhodilatatie la bolnavii cu astm bronsic prin: A. Efect anticolinergic

B. C. D. E.

Stimularea receptorilor beta-adrenergici Diminuarea inflamatiei mucoasei bronsice Inhibitia fosfodiesterazei Inhibarea degranularii mastocitelor
(pag. 1571-1572)

M1504013. Urmatoarele medicamente folosite in astmul bronsic sunt foarte selective pentru tractul respirator si sunt lipsite practic de efecte adverse cardiace notabile la doze uzuale cu exceptia: A. Metaproterenolului B. Terbutalinei C. Fenoterolului D. Albuterolului E. Saligeninele
(pag. 1571)

M1604014. Medicamentele cele mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade de astm sunt: A. Inhibitorii enzimei de conversie B. Blocantii de calciu C. Antiinflamatoarele nesteroidice D. Antibioticele betalactamice E. Antiinflamatoare steroidice
(pag. 1568)

M1604015. La examenul clinic la un pacient astmatic in criza gasim: A. wheezing B. hipersudoratie C. hipersecretie apoasa nasoconjunctivala D. jugulare turgescente E. bradiaritmie
(pag. 1570)

M1604016. Diagnosticul diferential dintre astmul bronsic si insuficienta ventriculara stanga acuta are la baza prezenta: A. stridorului B. efortului muschilor respiratori accesori C. ralurile umede la baze D. expectoratia perlata,aderenta E. degetele hipocratice
(pag. 1570)

M1604017. Anticolinergicele utilizate in tratamentul astmului bronsic au ca dezavantaj: A. actiunea lenta-in 60-90 de minute B. aparitia tahicardiei excesive,mai mult de 120 batai/minut C. existenta numai ca preparate injectabile D. hepatotoxicitatea E. contraindicatiile administrarii in afectiuni renale asociate
(pag. 1571)

M1604018. La pacientul astmatic in criza trebuie evitata administrarea de: A. diuretice B. sedative C. betaadrenergice

D. antibiotice E. antipiretice
(pag. 1570)

M2204019. Aspirina reactioneaza incrucisat cu antiinflamatoarele nonsteroidiene la bolnavii cu astm bronsic si sensibilitate la aspirina cu: A. salicilamida B. propoxifenul C. fenilbutazona D. salicilatul sodic E. acetaminofenul
(pag. 1568)

M2204020. A fost mentionat ca efect secundar principal dupa rezorcinolilor: A. tremor B. inducerea candidozei bucale C. greata D. torsada varfurilor E. prelungirea conducerii la nivelul nodulului atrio-ventricular
(pag. 1571)

M2204021. Teofilina are concentratia plasmatica terapeutica de: A. 0,1-0,1 microg/ml B. 1-2 microg/ml C. 10-20 microg/ml D. 100-200 microg/ml E. 1000-2000 microg/ml
(pag. 1571)

M2204022. In definitia astmului bronsic se subliniaza: A. ca este o afectiune a alveolelor pulmonare B. ca este o afectiune la nivelul laringelui C. ca este o afectiune a cailor respiratorii D. ca este o afectiune a interstitiului E. ca este o afectiiune a cailor respiratorii si a interstitiului.
(pag. 1566)

M2204023. Definitia astmului bronsic mentioneaza: A. ca exista o reactivitate crescuta a cailor respiratorii B. ca exista o reactivitate normala a cailor respiratorii C. ca exista o reactivitate scazuta a cailor respiratorii D. ca exista o reactivitate specifica a cailor respiratorii E. ca exista o reactivitate crescuta sau normala a cailor respiratorii
(pag. 1566)

M2204024. In astmul bronsic, conform definitiei este afectat: A. caile respiratorii superioare B. arborele traheobronsic C. laringele D. bronsiile sub 2 cm diametru E. traheea
(pag. 1566)

M2204025. Conform definitiei astmului bronsic, reactivitatea bronsica se produce la: A. alergeni B. infectii virale C. infectii bacteriene D. efort fizic E. la o multitudine de stimuli
(pag. 1566)

M2204026. Astmul bronsic se manifesta din punct de vedere fiziologic prin: A. schimbarea sensului de difuziune a gazelor la nivelul membranei alveolare B. alterarea schimbului de gaze la nivelul membranei alveolare C. prin cresterea timpului de contact al gazelor cu membrana alveolara D. ingustarea generalizata a conductelor aeriene E. reducerea capacitatii pulmonare
(pag. 1566)

M2204027. Atacurile din astmul bronsic evolueaza tipic: A. minute, ore B. saptamani C. luni D. ani E. secunde
(pag. 1566)

M2204028. In status astmaticus obstructia: A. este blanda B. este reversibila spontan C. dureaza minute D. se poate termina fatal E. este reversibila la terapia obisnuita
(pag. 1566)

M2204029. Astmul bronsic este: A. o afectiune rara B. o afectiune foarte frecventa C. o afectiune a femeilor D. o afectiune intalnita numai la copii E. o afectiune intalnita numai la persoane peste 60 ani
(pag. 1566)

M2204030. Astmul bronsic apare: A. la toate varstele B. predomina la varstele de peste 60 ani C. numai la femei D. numai peste 40 ani E. numai la copii
(pag. 1566)

M2204031. Astmul bronsic se clasifica, din ratiuni epidemiologice si clinice: A. in functie de stimulii principali care provoaca episoadele acute B. in functie de varsta la care apare C. in functie de zona geografica

D. in functie de ora la care apare E. in functie de efortul fizic la care apare


(pag. 1566)

M2204032. In astmul alergic sunt: A. niveluri crescute de IgA B. niveluri crescute de IgD C. niveluri crescute de IgE D. niveluri crescute de IgG E. niveluri scazute de IgE
(pag. 1567)

M2204033. Trasatura de baza a diatezei astmatice este: A. hiperexcitabilitatea nespecifica a arborelui traheobronsic B. conductanta crescuta C. permeabilitatea diminuata D. reducerea suprafetei de schimb gazos E. permebilitatea crescuta a membranei alveolocapilare
(pag. 1567)

M2204034. Care este trasatura cea mai frecvent intalnita in astmul bronsic: A. prezenta terenului alergic B. hiperexcitabilitatea nespecifica a arborelui traheobronsic C. conductanta crescuta D. permebilitatea crescuta a membranei alveolocapilare E. conductanta scazuta
(pag. 1567)

M2204035. Reactivitatea bronsica: A. creste dupa infectii virale numai la astmatici B. creste dupa infectii virale numai la normali C. creste dupa infectii virale si la normali si la astmatici D. nu este influentata de infectii virale E. nu este influentata de poluanti.
(pag. 1567)

M2204036. Reactivitatea bronsica dupa o infectie virala ramane crescuta: A. mai multe ore B. o zi C. mai multe zile, sub o saptamana D. o saptamana E. mai multe saptamani
(pag. 1567)

M2204037. Reactivitatea bronsica dupa expunere la ozon ramane crescuta: A. mai multe ore B. o zi C. cateva zile D. mai multe saptamani E. mai multe luni
(pag. 1567)

M2204038. Mecanismul reactivitatii bronsice este explicat prin ipoteza: A. neurogena B. inflamatiei cailor aeriene C. deficitului de receptori D. deficitului enzimatic E. deficitului de stimulare neurogena
(pag. 1567)

M2204039. In lichidul de lavaj bronhoalveolar la bolnavii cu astm bronsic au fost gasite numeroase: A. trombocite B. celulele epiteliale C. celule dendritice D. celule gliale E. celule mucipare
(pag. 1567)

M2204040. Mediatorii eliberati in astmul bronsic care produc o inflamatie imediata sunt: A. Prostaglandina A B. Prostaglandina B C. Prostaglandina C D. Prostaglandina D2 E. Prostaglandina G
(pag. 1567)

M2204041. Mediatorii eliberati in astmul bronsic care produc o inflamatie imediata sunt: A. Leucotriena A B. Leucotriena B C. Leucotriena C D. Leucotriena M E. Leucotriena N
(pag. 1567)

M2204042. In astmul bronsic se elibereaza factorii chemotactici: A. TNF-alfa B. IL-1 C. Leucotriena B4 D. Limfotoxina E. Casexina
(pag. 1567)

M2204043. Limfocitele T sunt implicate in patogeneza astmului bronsic deoarece: A. Sunt prezente in numar mare in caile aeriene B. Produc citokine care stimuleaza raspunsul umoral de tip IgG C. Produc citokine care stimuleaza raspunsul umoral de tip IgM D. Limfocitele TH1 stimuleaza cresterea celulelor B prin IL-6 E. Limfocitele TH1 produc IL-4 si IL-5
(pag. 1567)

M2204044. Mecanismele imunologice pot fi legate cauzal de dezvoltarea astmului bronsic: A. la 75-85% dintre bolnavii adulti B. la 25-35 % dintre bolnavii adulti C. mai frecvent la adulti

D. mai frecvent la varstnici E. mai frecvent la femei


(pag. 1568)

M2204045. Reactia intarziata la bolnavii cu astm bronsic alergic apare: A. la toti barbati B. la o minoritate dintre bolnavi C. la 30-50% dintre bolnavi D. la femei E. la copii
(pag. 1568)

M2204046. Reactia intarziata la bolnavii cu astm bronsic alergic apare: A. la toti bolnavii B. la 48-72 ore de la expunere C. la 70-80% dintre bolnavi D. la aproape jumatate dintre bolnavi E. la minute de la expunere
(pag. 1568)

M2204047. Stimul farmacologic cel mai des asociat cu producerea unui episod acut de astm este: A. cefalosporine B. quinolonele C. tetraciclinele D. tartrazina E. macrolidele
(pag. 1568)

M2504048. Pentru susinerea diagnosticului de astm bronic este obligatoriu s se demonstreze: A. Obstrucia reversibil a cilor aeriene B. Eozinofilia din sput i snge C. IgE seric crescut D. Hiperinflaia pulmonar la radiografia toracic E. Pozitivitatea reaciilor cutanate la diveri alergeni
(pag. 1570)

M2504049. Pentru a susine diagnosticul diferenial dintre bronita cronic i astmul bronic trebuie s se evidenieze n primul rnd: A. Lipsa perioadelor pur asimptomatice B. Dispneea permanent C. Eozinofilia din snge D. Absena expectoraiei mucopurulente E. Hiperinflaia pulmonar la examenul radiologic
(pag. 1570)

M2504050. Utilizarea bromurii de ipratropiu n astmul bronic este justificat de producerea bronhodilataiei prin: A. Stimularea receptorilor beta - adrenergici B. Diminuarea inflamaiei mucoasei bronice C. Inhibiia fosfodiesterazei D. Inhibarea degranulrii mastocitelor E. Efect anticolinergic

(pag. 1571 - 1572)

M2504051. Cu excepia unuia singur urmtoarele medicamente folosite n terapia astmului bronic sunt foarte selective pentru tractul respirator i sunt lipsite practic de efecte cardiace adverse: A. Terbutalina B. Fenoterolul C. Saligeninele D. Albuterolul E. Metaproterenolul
(pag. 1571)

M2504052. Mecanismul de aciune al cromolynului de sodiu este: A. Inhibiia degranulrii mastocitelor B. Reducerea inflamaiei cilor aeriene C. Efect anticolinergic D. Stimularea receptorilor beta - adrenergici E. Inhibiia fosfodiesterazei
(pag. 1572)

M2504053. Tratamentul cel mai eficient al episoadelor acute de astm se realizeaz prin folosirea: A. Beta - 2 - agonitilor sub form de aerosoli B. Agenilor stabilizatori ai mastocitelor C. Corticoterapiei inhalatorii D. Medicaiei anticolinergice E. Corticoterapiei orale
(pag. 1572)

M2504054. Urmtoarele medicamente sunt recomandate pentru terapia de durat a astmului bronic cu excepia: A. Metotrexatului B. Beta - 2 - agonitilor C. Corticoterapiei inhalatorii D. Agenii stabilizatori ai mastocitelor E. Corticoterapiei orale
(pag. 1572 - 1573)

M2504055. Urmtorii stimuli interacioneaz cu reactivitatea cilor aeriene i produc episoade acute de astm bronic cu excepia: A. Alergenilor B. Stimulilor farmacologici C. Infeciilor respiratorii D. Fumatului E. Efortului fizic
(pag. 1567 - 1569)

M2504056. Menionai care din urmtorii stimuli nu produc episoade acute de astm bronic prin interaciunea cu reactivitatea cilor aeriene: A. Oxidul de carbon B. Efortul fizic intens C. Ozonul D. Infeciile virale E. Stresul emoional
(pag. 1568 - 1569)

M2504057. Demonstrarea reversibilitii obstruciei cilor aeriene n astmul bronic presupune: A. O cretere cu 15 procente sau mai mult a VEMS dup 2 puff-uri dintr-un agonist beta - adrenergic B. Dispariia dispneei dup tratament C. Dispariia tusei dup tratament D. O cretere cu 5 procente sau mai puin a VEMS dup 2 puff-uri dintr-un agonist beta - adrenergic E. O cretere cu 10 procente sau mai puin a VEMS dup 2 puff-uri dintr-un agonist beta - adrenergic
(pag. 1570)

M2604058. Medicamentele cele mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade de astm sunt: A. Inhibitorii enzimei de conversie B. Antiinflamatoarele nesteroidice C. Blocanii de calciu D. Antibioticele betalactamice E. Antiinflamatoare steroidice
(pag. 1568)

M2604059. La examenul clinic la un pacient astmatic n criza,in mod caracteristic constatam A. wheezing B. hipersudoraie C. hipersecreie apoasa nasoconjunctivala D. jugulare turgescente E. bradiaritmie
(pag. 1570)

M2604060. Reversibilitatea obstruciei cailor aeriene n astm este definita convenional ca o cretere procentuala dupa administrarea de betamimetic cu: A. 5% B. 10% C. 15% D. 20% E. 25%
(pag. 1570)

M2604061. Diagnosticul diferential dintre astmul bronsic si insuficienta ventriculara stanga acuta are la baza prezena: A. stridorului B. efortului muchilor respiratori accesori C. ralurile umede la baze D. expectoraia perlata,aderenta E. degetele hipocratice
(pag. 1570)

M2604062. Anticolinergicele utilizate n tratamentul astmului bronic au ca dezavantaj: A. hepatotoxicitatea B. apariia tahicardiei excesive,mai mult de 120 batai/minut C. existena numai ca preparate injectabile D. D aciunea lenta-n 60-90 de minute E. contraindicaiile administrarii n afeciuni renale asociate
(pag. 1571)

M2604063. La pacientul astmatic n criza trebuie evitata administrarea de: A. diuretice

B. C. D. E.

sedative betaadrenergice antibiotice antipiretice


(pag. 1572)

M2604064. Terapia medicamentoas a astmului este reprezentat de: A. Mineralocorticoizi B. Ageni stabilizatori ai neutrofilelor C. Anticolinergici D. Antagoniti beta adrenergici E. Alfa blocante
(pag. 1571)

M2704065. Diagnosticul de astm se stabileste prin demonstrarea obstructiei reversibile a cailor respiratorii definita prin: A. Reversibilitatea absoluta cunormalzarea VEMS dupa 1 puf de agent beta-adrenergic B. Reversibilitatea absoluta cu cresterea VEMS cu 5% dupa 2 pufuri de agent beta-adrenergic C. Reversibilitatea cu cresterea VEMS cu 15% dupa 3 pufuri de agent beta-adrenergic D. Reversibilitatea cu cresterea VEMS cu 15% dupa 2 pufuri de agent beta-adrenergic E. Nici una din afirmatiile de mai sus
(pag. 1570)

M2704066. Aminofilina administrata intravenos in exacerbarea de astm este: A. Primul medicament indicat B. Mai eficienta de 3-4 ori in reducerea bronhospasmului decat beta2simpaticomimeticele inhalatorii C. Apare mai sigura decat beta2simpaticomimeticele data find lipsa de efecte secundare D. Dozele variaza intre 250- 750 mg/24 ore E. Medicatie asociata dupa prima ora de la utilizarea de beta2simpaticomimetice, atunci cand acestea nu controleaza bronhospasmul
(pag. 1572)

M2704067. Utilizarea de glucocorticoizi in exacerbarea de astm apare eficienta: A. Daca adminstrarea initiala se face pe cale inhalatorie B. Pentru doze conventionale de prednison - 40-60mg/zi C. La doze de prednison mai mari decat cele conventionale D. In mai putin de 6 ore de la administarea per os E. Numai in administrare iv de metilprednisolon
(pag. 1572)

M2804068. In timpul unei crize de astm prezinta alterari: A. exclusiv capacitatea vitala B. rezistenta la flux si volumul rezidual C. exclusiv FEV1 (VEMS) D. FEV1, volumul rezidual si rezistenta la flux E. Toti parametrii spirometrici
(pag. 1569)

M2804069. Diagnosticul de astm bronsic se stabileste prin demonstrarea: A. hipersensibilitatii la alergeni B. scaderii FRV1 C. scaderii capacitatii vitale

D. cresterii volumului rezidual E. obstructiei reversibile a cailor aeriene


(pag. 1570)

M2804070. Cel mai eficient tratament al episoadelor acute de astm este administrarea de: A. beta2 agonisti B. corticoizi C. metilxantina D. antibiotice E. antialergice
(pag. 1572)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1104071. In astm se elibereaza urmatorii mediatori cu rol in reactia inflamatorie: A. leucotriene C, D, E B. factorul de activare plachetar C. fosfolipaza A2 D. serotonina E. bradichinina
(pag. 1567)

M1104072. Urmatoarele medicamente pot fi asociate cu inducerea unor episoade acute de astm: A. indometacin B. naproxen C. captopril D. atenolol E. amlodipina
(pag. 1568)

M1104073. Poluantii atmosferici implicati in astm pot fi: A. monoxidul de carbon B. dioxidul de azot C. ozon D. benzen E. dioxid de sulf
(pag. 1568)

M1104074. Infectiile pulmonare care induc exacerbarea acuta a astmului bronsic, sunt mai frecvent determinate de: A. Haemophilus influenzae B. Chlamydia pneumoniae C. Rhinovirusuri D. Virusul sincitial respirator E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1569)

M1104075. Astmul bronsic indus de effort este caracterizat prin: A. lipsa modificarii reactivitatatii cailor aeriene B. aparitia unor contractii pasagere ale musculaturii netede C. hiperemie termic indusa la nivelul mucoasei bronsice

D. congestia microvascularizatiei mucoasei bronsice E. lipsa producerii unor sechele in timp indelungat
(pag. 1569)

M1104076. Morfopatologic in astmul bronsic se poate evidentia: A. hipertrofia musculaturii netede bronsice B. atrofia vaselor mucoasei si submucoasei bronsice C. edem al mucoasei bronsice D. infiltrate limfocitare in peretele bronsic E. ingrosarea marcata a membranei bazale a mucoasei bronsice
(pag. 1569)

M1204077. Definitia astmului bronsic include una sau mai ulte dintre urmatoarele afirmatii: A. astmul bronsic este o afectiune a cailor respiratorii, caracterizata printr-o reactivitate crescuta a arborelui traheo-bronsic, la o multitudine de stimuli B. astmul bronsic se caracterizeaza, din punct de vedere fiziopatologic, printr-o ingustare generalizata a conductelor aeriene, care poate ceda spontan sau ca raspuns la tratament C. astmul bronsic se caracterizeaza, din punct de vedere clinic, prin accese de dispnee, tuse si wheezing D. astmul bronsic este o boala cu evolutie episodica, cu exacerbari acute, care alterneaza cu perioade asimptomatice E. astmul bronsic este o afectiune care evolueaza cu tuse cronica, productiva
(pag. 1566)

M1204078. Clasificarea etiologica a astmului bronsic recunoaste, in prezent, urmatoarele forme: A. astm alergic B. astm idiosincrazic C. astm profesional D. astm infectios E. astm de effort
(pag. 1566)

M1204079. In astmul alergic se pot constata unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte clinice sau de laborator: A. Antecedente personale sau familiale de boli alergice B. Leucocitoza C. Eozinofilia D. Cresterea IgE in ser E. Teste de provocare pozitive la inhalarea unui antigen specific
(pag. 1566-1567)

M1204080. Stimulii care interactioneaza cu reactivitatea cailor aeriene si care pot induce episoade acute de astm, pot fi reprezentati de: A. alergeni B. infectii C. factori profesionali D. medicamente - aspirina E. medicamente - digoxin
(pag. 1567-1569)

M1204081. Astmul profesional poate apare dupa expunerea la una sau mai multe dintre urmatoarele noxe: A. Pulberi de lemn sau vegetale B. Agenti farmaceutici

C. Chimicale industriale si mase plastice D. Enzime biologice E. Effort


(pag. 1568)

M1204082. Cele mai eficace mijloace de tratament in astmul bronsic sunt reprezentate de: A. eliminarea agentilor cauzali din mediul unui astmatic alergic B. medicamente care inhiba contractia musculaturii netede bronsice C. medicamente care diminueaza si/sau previn inflamatia D. antibiotice E. expectorante
(pag. 1570-1571)

M1204083. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu rezorcinolii (terbutalina, fenoterol) si saligeninele (albuterol-salbutamol) utilizati in terapia astmului bronsic: A. sunt selective pentru tractul respirator B. sunt lipsite de efecte cardiace notabile, cu exceptia dozelor mari C. sunt active pe toate caile de administrare D. au efect prelungit (4-6 ore) E. nu se adeministreaza la copil
(pag. 1571)

M1204084. Glucocorticoizii sunt indicati in terapia astmului bronsic in urmatoarele situatii: A. la orice pacient la care boala nu este controlata prin bronhodilatatoare inhalatorii B. In criza de astm usoara C. In criza de astm severa D. In astmul bronsic cu crize frecvente E. In criza de astm bronsic care evolueaza concomitent cu pneumonie
(pag. 1572)

M1304085. Medicamentele asociate frecvent cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic sunt: A. aspirina B. coloranti (tartrazina) C. antagonisti adrenergici D. agenti de sulfitare E. norfloxacin
(pag. 1568)

M1304086. Simptomele persistente de astm bronsic pot fi tratate cu: A. 2 agonisti inhalatori cu durata lunga de actiune B. teofilina retard C. parasimpatolitice D. diuretice E. propranolol
(pag. 1573)

M1304087. Pacientii cu simptome remanente sau continue de astm bronsic si functie pulmonara instabila sunt tratati cu: A. steroizi orali in doza unica zilnica B. teofilina retard C. parasimpatolitice D. 2 agonisti inhalatori cu durata lunga de actiune

E. antibiotice
(pag. 1573)

M1304088. Astmul alergic se asociaza cu: A. istoric personal sau familial de boli alergice (rinite, urticarie, eczema) B. reactie cutanata de tip papula eritematoasa pozitiva la injectarea intradermica de extracte din antigenele aerogene C. niveluri crescute de IgE in ser D. teste de provocare pozitiva prin inhalarea unui antigen specific E. niveluri scazute de IgE in ser
(pag. 1566)

M1304089. Pacientii cu astm idiosincrazic se recunosc dupa: A. lipsa unui teren alergic in antecedentele personale si heredocolaterale B. teste cutanate negative C. niveluri normale de IgE in ser D. bradicardie E. modificari ale TA
(pag. 1567)

M1304090. Forma nesezoniera de astm bronsic poate fi consecinta alergiei la: A. pene B. fanerele animalelor C. praf cu paraziti D. fungi si alte antigene din mediul inconjurator E. oxigen
(pag. 1568)

M1304091. Mecanismele obstructiei cailor aeriene din astmul bronsic profesional sunt: A. formarea de IgE specifice determinate de agentii agresori B. eliberarea directa de substante vasoconstrictoare C. stimulare directa sau reflexa a cailor respiratorii la persoanele cu astm latent sau boala franca D. formarea de IgA specifice la actiunea agentului agresor E. eliberarea de substante vasodilatatoare la contactul cu substantele incriminate
(pag. 1568)

M1304092. Terminarea unui episod de astm bronsic este frecvent marcata de: A. tuse cu expectoratie groasa, filanta B. spirale Curshman (sputa ia forma cailor aeriene distale) C. la examenul microscopic - eozinofile si cristale Charcot-Leyden D. scadere TA E. bradicardie
(pag. 1570)

M1304093. Episoade recurente de bronhospasm, care trebuie diferentiate de astmul bronsic, se pot intalni in: A. tumori carcinoide B. embolii pulmonare recurente C. bronsite cronice D. tromboflebita profunda E. tahicardie paroxistica
(pag. 1570)

M1304094. Glucocorticoizii se folosesc in tratamentul astmului bronsic pentru efectul lor: A. bronhodilatator B. de a reduce inflamatia cailor aeriene C. benefic in suferintele acute, cand obstructia severa a cailor aeriene nu cedeaza la alte tratamente D. bronhoconstrictor E. antitusiv
(pag. 1571)

M1404095. Astmul bronsic alergic se asociaza adesea cu: A. urticaria B. reactii cutanate de tip sclerodermie C. niveluri crescute de IgA in ser D. Eczema E. istoric familial de boli alergice
(pag. 1566)

M1404096. Astmul idiosincrazic se caracterizeaza prin: A. antecedente heredocolaterale alergice prezente B. antecedente personale alergice absente C. testele cutanate sunt negative D. nivelurile de IgE sunt crescute E. nivelurile de IgE sunt normale
(pag. 1567)

M1404097. In lichidul de lavaj bronhoalveolar se gasesc un numar crescut de: A. leucotriene F B. eritrocite C. limfocite D. neutrofile E. celule epiteliale
(pag. 1567)

M1404098. Care dintre urmatoarele afirmatii privind anticolinergicele in tratamentul astmului bronsic sunt false: A. au actiune lenta B. au potenta foarte mare C. sunt necesare 60 pana la 90 de minute pana la atingerea bronhodilatatiei maxime D. bromura de ipratropiu este contraindicata la pacientii cu afectiuni cardiace E. bromura de ipratropiu este un compus cuaternar de amoniu neabsorbabil
(pag. 1571)

M1504099. In tratamentul de durata al astmului bronsic sunt recomandati: A. Beta-2-agonistii B. Corticoterapia inhalatorie C. Agentii stabilizatori ai mastocitelor D. Corticoterapia orala E. Metotrexatul
(pag. 1572, 1573)

M1504100. Mentionati care din medicamentele urmatoare sunt evitate categoric in astmul bronsic: A. Opiaceele B. Sedativele si tranchilizantele

C. Metotrexatul D. Sarurile de aur E. Blocantele beta-adrenergice


(pag. 1572)

M1504101. Parametrii clinici care atrag atentia asupra riscului de agravare a epidoadelor acute de astm bronsic sunt: A. Prezenta pulsului paradoxal B. Folosirea muschilor respiratori accesori C. Hiperinflatia marcata a toracelui D. Prezenta de raluri subcrepitante pe ambele arii pulmonare E. Prezenta de raluri sibilante pe ambele arii pulmonare
(pag. 1572)

M1504102. Cei mai frecventi agenti infectiosi implicati in exacerbarea acuta a astmului la copiii mici sunt: A. Virusul sincitial respirator B. Virusul gripal C. Virusul paragripal D. Rhinovirusurile E. Adenovirusurile
(pag. 1569)

M1504103. Astmul alergic se asociaza adesea cu: A. Un istoric personal si/sau familial de rinite, urticarie si eczema B. Reactii cutanate de tip papula eritematoasa pozitiva la injectare intradermica de extracte din antigenele aerogene C. Niveluri crescute de IgE in ser D. Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific E. Rinoree purulenta
(pag. 1566, 1567)

M1604104. Care din urmatoarele elemente fac parte din definitia astmului A. se manifesta prin ingustarea localizata a unei bronsii B. este o afectiune caracterizata prin reactivitate crescuta a arborelui traheo-bronsic C. bronhospasmul cedeaza intodeauna spontan si rapid D. bronhospasmul se manifesta prin accese de dispnee, tuse si wheezing E. crizele sunt declansate prin expunere la o multitudine de stimuli
(pag. 1566)

M1604105. Astmul se caracterizeaza prin: A. crize episodice B. exacerbari acute intercalate cu perioade asimptomatice C. dispnee exclusiv nocturna D. durata atacurilor de dispnee este de cateva secunde E. pot exista episoade de evolutie cu dispnee continua timp de cateva yile
(pag. 1566)

M1604106. Care sunt caracteristicile etiologice ale astmului bronsic: A. este o boala heterogena B. astmul alergic se asociaza cu istoric personal/familial de boli alergice C. apare mai frecvent la pacientii mari fumatori D. astmul idiosincrazic implica evidentierea de nivele serice crescute de IgE

E. poate aparea in urma unor infecsii respiratorii,cu aparitia wheezing si dispnee


(pag. 1567)

M1604107. Mecanismul inflamator din astm implica participarea esentiala a urmatoarelor celule: A. eritrocite B. eozinofile C. mastocite D. macrofage E. limfocite
(pag. 1567)

M1604108. Diagnosticul diferential al astmului bronsic trebuie sa includa: A. TBC pulmonar miliar B. Septicemie cu Gram negativi C. tumori/edem laringian D. neoplasm/stenoza bronsica E. tumori carcinoide
(pag. 1570)

M1604109. Tratamentul antiinflamator al astmului bronsic include: A. Glucocorticoizi B. cromolynul de sodiu C. nedocromilul de sodiu D. epinefrina E. salbutamolul
(pag. 1571, 1572)

M1604110. Tratamentul bronhodilatator al musculaturii netede in astmul bronsic include: A. oxigenoterapia B. izoproterenolul C. metaproterenolul D. antileukotrienele E. albuterolul
(pag. 1571)

M2204111. Aspirina reactioneaza incrucisat cu antiinflamatoarele nonsteroidiene la bolnavii cu astm bronsic si sensibilitate la aspirina cu: A. naproxenul B. zomepiracul sodic C. acetaminofenul D. ibuprofenul E. acidul mefenamic
(pag. 1568)

M2204112. Reactia incrucisata la tartazina la bolnavii cu astm bronsic sensibili la aspirina este: A. absenta B. foarte frecventa C. intalnita la 10% dintre bolnavi D. intalnita la jumatate dintre bolnavi E. este controversata
(pag. 1568)

M2204113. In sensibilitatea la spirina la bolnavii cu astm bronsic: A. hipersensibilitatea este mecanismul principal de producere B. mecanismul nu este inca elucidat C. se poate face desensibilizare D. nu se poate face desensibilizare E. desensibilizarea la aspirina creste toleranta si la alti agenti antiinflamatori nesteroidieni.
(pag. 1568)

M2204114. S-a asociat cu agravarea astmului bronsic folosirea: A. agonistilor beta1 selectivi la doze mari B. antagonistilor beta1 selectivi la doze mici C. folosirea antagonistilor beta1 selectivi la nivel ocular D. agonistilor beta2 selectivi la doze mari E. agonistilor beta2 selectivi la doze mici
(pag. 1568)

M2204115. Agenti de sulfitare care produc episoade acute de astm sunt: A. metabisulfitul de potasiu B. bisulfitul de sodiu C. monoglutamatul de sodiu D. dioxidul de sulf E. bisulfitul de potasiu
(pag. 1568)

M2204116. Agentii de sulfitare care produc episoade acute de astm: A. sunt prezenti in alimente B. sunt prezenti in medicamente C. sunt prezenti in bauturi D. sunt prezenti in aer E. sunt prezenti in vin
(pag. 1568)

M2204117. Exacerbarea astmului a fost raportata dupa solutii ce contin sulfiti intilnite in: A. oftalmologice topice B. glucocorticoiziilor cu administrare intravenoasa C. unele solutii bronhodilatatoare inhalatorii D. apa E. vin
(pag. 1568)

M2204118. Agravarea astmul indusa de agentii de sulfitare: A. are mecanism necunoscut B. are mecanism de hipersensibilitate C. poate fi diagnosticata prin provocare orala D. poate fi diagnosticata prin provocare inhalatorie E. poate fi diagnosticata prin dozarea IgE specifice
(pag. 1568)

M2204119. Poluarea mediului si aerului afecteaza bolnavii cu astm bronsic prin: A. expunerea in zonele rurale B. expunerea in zonele industriale C. expunerea in zonele urbane

D. inversiunile termice E. mase stagnante de aer


(pag. 1568)

M2204120. La un bolnav astmatic se evita: A. Opiacee B. Bromura de ipratropium C. Sedativele D. Tranchilizantele E. Albuterolul
(pag. 1572)

M2204121. Tratamentul de durata in astmul bronsic: A. are scopul asigurarii functiei pulmonare cea mai buna posibila B. se face prin educarea bolnavului C. prin administrarea medicatiei anitiinflamatoare numai la nevoie D. prin administrarea de steroizi orali zilnic la bolnavii cu simptome remanente sau continue si cu functie pulmonara instabila E. evitarea aspirinei si antiinflamatoarelor nesteroidiene
(pag. 1573)

M2204122. Mortalitate in astm este: A. mare B. mica C. crescuta in zone rurale D. crescuta in zone urbane E. intermediara
(pag. 1573)

M2204123. Sindromul respirator tipic declansat de aspirina: A. afecteaza cu precadere copii B. afecteaza in principal adultii C. poate fi intalnit si la copii D. afecteaza numai femeile E. afecteaza numai varstnicii
(pag. 1568)

M2204124. Sindromul respirator tipic declansat de aspirina: A. poate fi intalnit si la copii B. incepe cu criza de astm severa C. incepe prin rinita vasomotorie cronica D. se asociaza cu rinosinuzita hiperplazica E. se asociaza cu urticarie
(pag. 1568)

M2204125. Sindromul respirator tipic declansat de aspirina: A. este intalnit numai la copii B. incepe cu criza de astm severa C. incepe prin rinita vasomotorie cronica D. se asociaza cu rinosinuzita hiperplazica E. se asociaza cu polipi nazali
(pag. 1568)

M2204126. Sindromul respirator tipic declansat de aspirina: A. afecteaza in principal adultii B. criza de astm apare la consumul unor doza mari de aspirina C. se asociaza cu congestie oculara D. se asociaza cu congestie nazala E. episoadele acute de astm sunt severe
(pag. 1568)

M2204127. Sindromul respirator tipic declansat de aspirina: A. afecteaza in principal femeile B. criza de astm apare la consumul unor doza foarte mici de aspirina C. se asociaza cu congestie cutanata D. se asociaza cu congestie oculara E. episoadele acute de astm sunt foarte usoare
(pag. 1568)

M2204128. Prevalenta sensibilizarii la aspirina la bolnavii astmatici: A. variaza de la un studiu la altul B. 10% este un procent rezonabil C. 20% este un procent rezonabil D. 40% este un procent rezonabil E. 60% este un procent rezonabil
(pag. 1568)

M2204129. Aspirina reactioneaza incrucisat cu antiinflamatoarele nonsteroidiene la bolnavii cu astm bronsic si sensibilitate la aspirina cu: A. propoxifenul B. indometacinul C. acetaminofenul D. fenoprofenul E. salicilatul colinic
(pag. 1568)

M2204130. Factorii profesionali care afecteaza bolnavii cu astm bronsic sunt: A. sarurile metalice B. pulberile de lemn si vegetale C. mase plastice D. detergenti E. activitatea cu oamenii
(pag. 1568)

M2204131. In criza severa de astm bronsic: A. zgomotele respiratorii pot disparea B. zgomotele respiratorii se amplifica C. wheezingul are o tonolitate foarte joasa D. wheezingul are o tonalitate foarte inalta E. apare pulsul paradoxal
(pag. 1570)

M2204132. Diagnosticul diferential al astmului bronsic se face cu: A. tumori carcinoide B. embolii pulmonare recurente

C. pneumoniile cu eozinofile D. vasculite sistemice E. pancreatita acuta severa


(pag. 1570)

M2204133. Medicamentele care inhiba contractia musculaturii netede bronsice sunt: A. agenti stabilizatori B. metilxantine C. inhibitorii sintezei mediatorilor D. anticolinergice E. antagonsitii receptorilor mediatorilor
(pag. 1571)

M2204134. Medicamentele care previn si/sau diminueaza inflamatia sunt: A. agenti stabilizatori ai mastocitului B. agonistii beta-adrenergici C. glucocorticoizii D. anticolinergici E. blocantii canalelor de calciu
(pag. 1571)

M2204135. Stimulantele adrenergice utilizate in tratamentul astmului: A. activeaza proteinele G B. formeaza adenozin monofosfat ciclic C. inactiveaza proteinele G D. formeaza guanin monofosfat ciclic E. stimuleaza sinteza de epinefrina
(pag. 1571)

M2204136. Cei mai folositi rezorcinoli sunt: A. metaproterenolul B. albuterolul C. lisinoprilul D. fenoterolul E. nitrendipina
(pag. 1571)

M2204137. Compusii cuaternari de amoniu anticolinergici: A. sunt reprezentati de bromura de ipratropium B. au dezavantajul actiunii lente C. au avantajul lipsei efectelor secundare D. au dezavantajul unei potente relativ modeste E. se administreaza oral
(pag. 1571)

M2204138. Ingustarea conductelor aeriene din astmul bronsic este: A. reversibila spontan B. ireversibila C. reversibila la terapie D. numai la nivelul cailor respiratorii mari E. numai la nivelul cailor respiratorii mici
(pag. 1566)

M2204139. Din punct de vedere clinic, astmul bronsic se manifesta prin: A. accese de dispnee B. accese de tuse C. accese de wheezing D. accese de febra E. accese de stridor
(pag. 1566)

M2204140. Astmul bronsic este o boala: A. episodica B. cu perioade lipsite de simptome C. fara exacerbari D. cu afectare minima a cailor respiratorii E. cu afectare laringiana
(pag. 1566)

M2204141. Dupa atac, bolnavul cu astm bronsic: A. Are febra B. Are frison C. Pare ca isi revine complet D. Poate prezenta o perioada de cateva zile cu un grad de obstructie E. Poate prezenta un sindrom restrictiv reversibil la terapie
(pag. 1566)

M2204142. Status astmaticus este: A. obstructie severa ce persista zile B. accese de frisoane succesive C. obstructie severa ce persista saptamani D. accese de febra precedate de frisoane E. obstructie redusa cu suprapunerea de epiosade de obstructie severa
(pag. 1566)

M2204143. Raportul pe sexe in astmul bronsic este: A. egal la copii B. egal peste 30 ani C. 2:1 masculin/feminin la adulti D. 2:1 masculin/feminin la copii E. 1:2 masculin/feminin la adulti
(pag. 1566)

M2204144. Astmul bronsic se clasifica in: A. astm infectios B. astm alergic C. astm viral D. astm bacterian E. astm idiosincrazic
(pag. 1566)

M2204145. In astmul alergic: A. Se asociaza istoric familial de boli alergice B. Se asociaza istoric personal de boli alergice

C. Nu se asociaza rinita in familie D. Nu se asociaza urticaria in familie E. Nu se asociaza rinita la bolnav


(pag. 1567)

M2204146. Caracterisiticile astmului idiosincrazic sunt: A. Apare dupa o afectiune a tractului respirator superior B. Testele cutanate sunt negative C. Testele cutanate sunt pozitive D. IgE sunt normale E. IgE sunt crescute
(pag. 1567)

M2204147. Astmul bronsic idiosincrazic poate prezenta o simptomatologie apropiata de: A. pleurita B. bronsiectazie C. sarcoidoza D. bronsita cronica E. bronhopneumonie
(pag. 1567)

M2204148. Bolnavii cu reactivitate cailor aeriene mare prezinta: A. simptome mai usoare B. simptome mai severe C. simptome rare D. simptome persistente E. simptome izolate
(pag. 1567)

M2204149. Bolnavii cu reactivitate cailor aeriene mare prezinta: A. Fluctuatii diurne mari B. Necesitatea unui tratament mai intens C. Crize rare D. Treziri noaptea E. Simptome usoare
(pag. 1567)

M2204150. Crizele la bolnavii cu astm bronsic cu reactivitatea cailor aeriene mare sunt: A. usoare B. rare C. noaptea D. devreme, in cursul diminetii E. persistente
(pag. 1567)

M2204151. Poluantii atmosferici care influenteaza reactivitatea bronsica sunt: A. substante oxidante B. ozon C. dioxid de azot D. dioxidul de sulf E. dioxidul de carbon
(pag. 1567)

M2204152. Alergenii modifica reactivitatea bronsica: A. in decurs de cateva minute B. in decurs de cateva ore C. in decurs de cateva zile D. si o mentine crescuta o zi E. si o mentine crescuta mai multe saptamani
(pag. 1567)

M2204153. Dupa o doza mare de alergen, episoadele acute de astm bronsic: A. pot surveni zilnic B. se mentin o perioada mai lunga C. duc la imunizare D. amelioreaza simptomatologia prin epuizarea mediatorilor E. nu infleunteaza reactivitatea bronsica, alergia fiind evidenta doar la doze mici de alergen
(pag. 1567)

M2204154. In lichidul de lavaj bronhoalveolar la bolnavii cu astm bronsic au fost gasite numeroase: A. limfocite B. celulele epiteliale C. neutrofile D. mastocite E. celule mucipare
(pag. 1567)

M2204155. In lichidul de lavaj bronhoalveolar la bolnavii cu astm bronsic au fost gasite numeroase: A. trombocite B. limfocite C. celule gliale D. celulele epiteliale E. celule spumoase
(pag. 1567)

M2204156. Elemente ale procesului inflamator din astmul brosnic sunt evidente: A. Pe biopsiile endobronsice B. Si la bolnavi asimptomatici C. Numai la bolnavi cu crize severe D. Numai la bolnavii alergici E. Pe biopsiile din pleura
(pag. 1567)

M2204157. Caile aeriene in astmul bronsic sunt: A. edematiate B. infiltrate cu eozinofile C. infiltrate cu limfocite D. cu membrana bazala ingrosata E. infiltrate cu celule gliale
(pag. 1567)

M2204158. Caile aeriene in astmul bronsic sunt: A. infiltrate cu limfocite B. infiltrate cu eozinofile

C. infiltrate cu celule spumoase D. hipertrofie glandulara E. cu membrana bazala epiteliala ingrosata


(pag. 1567)

M2204159. In biopsiile bronsice la bolnavii cu astm bronsic se constata: A. scaderea celularitatii B. scaderea densitatii capilare C. ocazional denudarea epiteliului D. diminuarea numarului de glande E. cresterea celularitatii
(pag. 1567)

M2204160. Celulele care joaca un rol important in astmul bronsic sunt: A. monocitele B. mastocitele C. trombocitele D. neutrofilele E. bazofilele
(pag. 1567)

M2204161. Celulele care joaca un rol important in astmul bronsic sunt: A. limfocitele B. monocitele C. eozinofile D. neutrofilele E. macrofagele
(pag. 1567)

M2204162. Celulele care joaca un rol important in astmul bronsic sunt: A. eozinofilele B. mastocitele C. celulele spumoase D. neutrofilele E. bazofilele
(pag. 1567)

M2204163. Mediatorii eliberati in astmul bronsic care produc o inflamatie imediata sunt: A. TNF B. IL-2 C. Bradikinina D. Prostaglandina F2-alfa E. Factorul de activare plachetara
(pag. 1567)

M2204164. Mediatorii eliberati in astmul bronsic sunt: A. Leucotriena D B. IFN C. Prostaglandina E2 D. Histamina E. IL-10
(pag. 1567)

M2204165. Mediatorii eliberati in astmul bronsic care produc o inflamatie imediata sunt: A. Histamina B. TNF C. Bradikinina D. IL-6 E. PAF
(pag. 1567)

M2204166. Leucotriene si prostaglandinele eliberate in astmul bronsic produc: A. inflamatie intensa B. bronhodilatatie C. bronhoconstrictie D. congestie vasculara E. edem local
(pag. 1567)

M2204167. Leucotrienele eliberate in astmul bronsic produc: A. dilatatia musculaturii neted B. reducerea productiei de mucus C. cresterea productiei demucus D. afectarea transportului mucociliar E. edem
(pag. 1567)

M2204168. In astmul bronsic se elibereaza factorii chemotactici care actioneaza la nivelul: A. bazofilelor B. plachetelor C. mastocitelor D. eozinofilelor E. leucocitelor polimorfonucleare
(pag. 1567)

M2204169. Proteinele eozinofilului importante in patogeneza astmului bronsic sunt: A. proteina bazica majora B. proteina cationica eozinofilica C. proteina S D. amiloid E. catepsina
(pag. 1567)

M2204170. Proteinele granulare ale eozinofilului: A. sunt bronhoconstrictoare B. joaca un rol in componenta infiltrativa C. sunt capabile sa distruga epiteliul cailor aeriene D. duc la formarea corpilor Creola E. duc la formarea corpilor Mallory
(pag. 1567)

M2204171. Limfocitele T sunt implicate in patogeneza astmului bronsic deoarece: A. Produc citokine care stimuleaza raspunsul umoral de tip IgE B. Produc citokine care stimuleaza raspunsul umoral de tip IgG

C. Limfocitele TH2 stimuleaza cresterea celulelor B D. Limfocitele TH2 produc IL-4 si IL-5 E. Limfocitele TH1 produc IL-4 si IL-5
(pag. 1567)

M2204172. IL-4 este o citokina care produce in astmul bronsic: A. inhibarea maturarii limfocitelor B B. stimularea cresterii celulelor B C. inhibarea sintezei de imunoglobuline D. stimularea sintezei de imunoglobuline E. promovarea proliferarii, diferentierii si activarii eozinofilelor
(pag. 1567)

M2204173. IL-5 in astmul bronsic: A. este secretata de eozinofile B. este secretata de limfocitele TH2 C. este secretata de limfocitele TH1 D. activeaza mastocitele E. activeaza eozinofilele
(pag. 1567)

M2204174. Stimulii care produc episoade acute de astm sunt: A. alergici B. farmacologici C. ocupationali D. emotionali E. durerosi
(pag. 1567)

M2204175. Stimulii care produc episoade acute de astm sunt: A. legati de effort B. durerosi C. infectiosi D. farmacologici E. de mediu
(pag. 1567)

M2204176. Alergenii implicati in inducerea sensibilizarii in astmul bronsic: A. sunt in majoritate din aer B. influenteaza raspunsul IgE C. trebuie sa fie suficienti de abundenti D. trebuie sa fie in cantitati mici E. trebuie sa fie prezenti pentru perioade lungi de timp
(pag. 1567-1568)

M2204177. In astmul alergic, dupa ce s-a produs sensibilizarea: A. pacietul poate prezenta o reactivitate mare B. sunt necesare cantitati mari de alergen pentru producerea simptomelor C. sunt necesare cantitati extrem de mici de alergen pentru producerea simptomelor D. este implicat la 75-85% dintre pacienti E. este implicat la 25-35% dintre bolnavi
(pag. 1568)

M2204178. Astmul bronsic alergic este: A. mai frecvent sezonier B. mai frecvent la copii C. mai frecvent la adultii tineri D. mai frecvent la femei E. mai frecvent la mucegaiuri
(pag. 1568)

M2204179. Astmul alergic nesezonier se produce la: A. polen de graminee B. polen de ambrozie C. fanerele animalelor D. polen de buruieni E. fungi
(pag. 1568)

M2204180. Reactia intarziata la bolnavii cu astm bronsic alergic apare: A. la 10 zile de la expunere B. la o minoritate dintre bolnavi C. la 30-50% dintre bolnavi D. la 6-10 ore de la expunere E. la 80% dintre bolnavi
(pag. 1568)

M2204181. Stimulii farmacologici cel mai des asociati cu producerea unui episod acut de astm sunt: A. Antagonistii beta-adrenergici B. Agonistii beta-adrenergici C. Agonistii simpaticomimetici D. Agentii de sulfitare E. Cromonele
(pag. 1568)

M2304182. Medicamentele asociate frecvent cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic sunt: A. aspirina B. colorantii (tartrazina) C. antagonistii adrenergici D. agentii de sulfatare E. norfloxacin
(pag. 1568)

M2304183. Pacientii cu astm bronsic pot dezvolta crize de astm severe in prezenta urmatorilor poluanti atmosferici: A. ozonul B. dioxidul de azot C. dioxidul de sulf D. oxigen E. apa
(pag. 1568)

M2304184. Severitatea obstructiei in astmul bronsic este data de: A. wheezing B. bradicardie

C. disparitia murmurului vezicular D. prezenta murmurului vezicular E. puls paradoxal


(pag. 1570)

M2304185. Simptomele persistente de astm bronsic pot fi tratate cu: A. 2 agonisti inhalator cu durata lunga de actiune B. teofilina retard C. parasimpatolitice D. diuretice E. propranolol
(pag. 1573)

M2304186. Pacientii cu simptome remanente sau continui de astm bronsic si functie pulmonara instabila sunt tratati cu: A. steroizi orali in doza unica zilnica B. teofilina retard C. parasimpatolitice D. beta 2 agonisti inhalatori cu durata lunga de actiune E. diuretice
(pag. 1573)

M2304187. Astmul alergic se asociaza cu: A. istoric personal sau familial de boli alergice (rinite, urticarii, eczeme) B. reactie cutanata de tip papula eritematoasa pozitiva la injectarea intradermica de extracte din antigenele aerogene C. niveluri crescute de IgE in ser D. teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific E. niveluri scazute de IgE in ser
(pag. 1566)

M2304188. Pacientii cu astm idiosincrazic se recunosc dupa: A. lipsa unui teren alergic in antecedente personale si heredocolaterale B. teste cutanate negative C. niveluri normale de IgE in ser D. bradicardie E. modificari ale TA
(pag. 1567)

M2304189. Forma nesezoniera de astm bronsic poate fi consecinta alergiei la: A. pene B. fanerele animalelor C. praf cu paraziti D. fungi si alti antigeni din mediul inconjurator E. oxigen
(pag. 1568)

M2304190. Mecanismele obstructiei cailor aeriene din astmul profesional sunt: A. formarea de IgE specifici determinata de agentul agresor B. eliberarea directa de substante vasoconstrictoare C. stimularea directa sau reflexa a cailor respiratorii la persoanele cu astm lent sau cu boala franca D. formarea de IgA specifici la actiunea agentului agresor

E. eliberarea de substante vasodilatatoare la contactul cu substanta incriminata


(pag. 1568)

M2304191. Simptomele astmului bronsic constau in: A. dispnee B. tuse C. wheezing D. tahicardie E. TA crescuta
(pag. 1570)

M2304192. Terminarea unui episod de astm bronsic este frecvent marcata de: A. tuse cu expectoratie groasa, filanta B. spirale Curshmann (sputa ia forma cailor aeriene distale) C. la examinarea microscopica - eozinofile si cristale Charcot - Leyden D. scaderea TA E. bradicardie
(pag. 1570)

M2304193. Episoade recurente de bronhospasm, care trebuie diferentiate de astmul bronsic, se pot intalni in: A. tumori carcinoide B. embolii pulmonare recurente C. bronsite cronice D. tromboflebita profunda E. tahicardie paroxistica
(pag. 1570)

M2304194. Cei mai folositi rezorcinoli in tratamentul astmului bronsic,cu actiune selectiva pe tractul respirator sunt: A. metaproterenolul B. terbutalina C. fenoterolul D. metilxantinele E. lidocaina
(pag. 1571)

M2304195. Glucocorticoizii se folosesc in tratamentul astmului bronsic pentru efectul lor: A. bronhodilatator B. de a reduce inflamatia cailor aeriene C. benefic in suferintele acute, cand obstructia severa a cailor aeriene nu cedeaza la alte tratamente D. bronhoconstrictor E. antitusiv
(pag. 1571)

M2304196. Agentii stabilizatori ai mastocitelor (cromoglicatul de sodiu si nedocromilul de sodiu) se pot folosi in tratamentul astmului bronsic pentru ca: A. influenteaza tonusul cailor aeriene B. inhiba degranularea mastocitelor C. impiedica eliberarea mediatorilor chimici ai anafilaxiei D. imbunatatesc functia pulmonara E. reduc reactivitataea cailor aeriene distale la astmatici

(pag. 1572)

M2304197. Simptomatologie asemanatoare cu a astmului bronsic poate fii intalnita in: A. insuficienta ventriculara stanga acuta B. afectiune endobronsica C. embolii pulmonare recurente D. pneumonie cu eozinofilie E. litiaza biliara
(pag. 1570)

M2304198. Reducerea diametrului cailor aeriene reprezinta trasatura fiziopatologica de baza in astmul bronsic si se realizeaza prin: A. contractia musculaturii netede B. congestie vasculara C. edem al peretelui bronsic D. secretie vascoasa, trenanta E. relaxarea musculaturii netede
(pag. 1570)

M2304199. Sputa bolnavilor cu astm bronsic microscopic prezinta: A. cristale Charcot - Leyden B. eozinofile C. spirale Curschmann D. limfocite E. rozete lupice
(pag. 1570)

M2304200. Atacul de astm bronsic se manifesta clinic la debut prin: A. senzatie de constrictie toracica B. tuse neproductiva C. wheezing D. tahipnee, tahicardie E. hematemeza
(pag. 1570)

M2304201. Trebuie evitate categoric in criza de astm bronsic, datorita riscului de deprimare a ventilatiei alveolare, urmatoarele medicamente: A. opiaceele B. sedativele C. tranchilizantele D. corticoizii E. metilxantinele
(pag. 1572)

M2504202. Diagnosticul diferenial al insuficienei ventriculare stngi fa de astmul bronic este sprijinit de evidenierea: A. Ralurilor sibilante pe ambele arii pulmonare B. Ralurilor umede la baze C. Ritmului de galop D. Sputei cu striuri de snge E. Asteniei fizice i psihice
(pag. 1570)

M2504203. Sindromul respirator tipic declanat de aspirin: A. ncepe prin rinit vasomotorie cronic B. Determin n timp o rinosinuzit hiperplazic cu polipi nazali C. Este specific numai copiilor D. Determin astm E. Asociaz congestii nazale i oculare
(pag. 1568)

M2504204. Absorbia sistemic crescut care acompaniaz dozele mari de steroizi inhalatori folosii n terapia astmului bronic poate determina: A. Candidoz oral i disfonie B. Cataract C. ncetinirea creterii la copii D. Purpur E. Alopecie
(pag. 1572)

M2504205. Astmul alergic se caracterizeaz prin asocierea cu: A. Un istoric personal i/sau familial de boli alergice B. Reacii cutanate de tip papul eritematoas pozitive la injectarea intradermic de extracte din antigenele aerogene C. Niveluri de IgE normale D. Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific E. Niveluri de IgG crescute n ser
(pag. 1566 - 1567)

M2504206. Astmul idiosincrazic se caracterizeaz prin: A. Lipsa antecedentelor heredocolaterale sau personale pentru teren alergic B. Teste cutanate negative la injectarea intradermic de extracte din antigenele aerogene C. Niveluri crescute de IgE n ser D. Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific E. Niveluri de IgG crescute n ser
(pag. 1567)

M2504207. Att la subiecii astmatici ct i la cei normali reactivitatea bronic crete dup: A. Infeciile virale ale tractului respirator B. Expunerea la poluani atmosferici oxidani precum ozonul i dioxidul de azot C. Tratamentul cu inhibitori calciu D. Folosirea preparatelor antialergice E. Folosirea teofilinei intravenos
(pag. 1567)

M2504208. Medicamentele cel mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm sunt: A. Aspirina B. Colorani precum tartrazina C. Antagoniti beta adrenergici D. Agenii de sulfitare E. Romerganul
(pag. 1568)

M2504209. Reactivitatea ncruciat ntre aspirin i alte inflamatoare nonsteroidiene este important pentru recunoaterea riscului de inducere a unor episoade de astm. Exist un grad mare de reactivitate ncruciat ntre aspirin i:

A. B. C. D. E.

Indometacin Fenoprofen Ibuprofen Acetaminofen Salicilatul sodic


(pag. 1568)

M2504210. Mecanismele obstruciei cilor aeriene n astmul profesional sunt: A. Formarea de IgE specifice B. Eliberarea direct de substane vasoconstrictoare C. Stimularea direct sau reflex a cilor respiratorii la persoanele cu astm latent sau boal franc D. Formarea de IgG specifice E. Inhibarea eliberrii de endotelin
(pag. 1568 - 1569)

M2504211. Exacerbarea acut a astmului bronic la copii mici este realizat cel mai frecvent de urmtorii ageni infecioi: A. Virusurile gripale B. Virusurile paragripale C. Adenovirusurile D. Virusul sinciial respirator E. Rhinovirusurile
(pag. 1569)

M2504212. Exacerbarea acut a astmului bronic la copii mari i la aduli este realizat cel mai frecvent de urmtorii ageni infecioi patogeni: A. Virusul gripal B. Virusul paragripal C. Adenovirusurile D. Rhinovirusurile E. Virusul sinciial respirator
(pag. 1569)

M2504213. Crizele de bronhoconstricie la astmatici pot fi declanate de efortul fizic n urmtoarele circumstane: A. Efort fizic intens (exemplu alergarea) B. Temperatura aerului inhalat sczut C. Temperatura i umiditatea aerului inhalat crescut D. Efortul fizic uor E. Umiditatea aerului crescut
(pag. 1569)

M2504214. Medicamentele contraindicate categoric n astmul bronic sunt: A. Metotrexatul B. Srurile de aur C. Opiaceele D. Sedativele i tranchilizantele E. Blocantele beta - adrenergice
(pag. 1572)

M2504215. Riscul de agravare al episoadelor acute de astm bronic este evideniat de urmtorii parametrii clinici sugestivi: A. Prezena de raluri subcrepitante pe ambele arii pulmonare

B. C. D. E.

Prezena de raluri sibilante pe ambele arii pulmonare Prezena pulsului paradoxal Folosirea muchilor respiratori accesori Hiperinflaia marcat a toracelui
(pag. 1572)

M2504216. Principalele dezavantaje ale compuilor cuaternari de amoniu neabsorbabili (metilnitratul de atropin i bromura de ipratropiu) folosii n terapia astmului bronic sunt: A. Aciunea lent B. Aciunea rapid C. Potena relativ modest D. Aciunea inotrop negativ E. Aciunea proaritmic
(pag. 1571)

M2504217. Clearance-ul teofilinei, util n terapia astmului bronic, scade odat cu utilizarea concomitent a urmtoarelor medicamente: A. Eritromicina B. Chinolonele C. Cimetidina D. Propranololul E. Fenobarbitalul
(pag. 1571)

M2504218. Clearance-ul teofilinei, util n terapia astmului bronic, crete odat cu utilizarea concomitent a urmtoarelor medicamente: A. Fenobarbital B. Fenitoina C. Eritromicina D. Chinolone E. Cimetidina
(pag. 1571)

M2504219. Specifice pentru diagnosticul clinic pozitiv al astmului bronic sunt: A. Dispneea B. Wheezing-ul C. Tusea cu expectoraie groas filant D. Tusea cu expectoraie mucopurulent E. Durerile toracice
(pag. 1570)

M2504220. Examenul microscopic al sputei la bolnavii cu astm bronic prezint urmtoarele aspecte specifice pentru diagnosticul pozitiv: A. Frecvente polimorfonucleare B. Frecvente eozinofile C. Cristale Charcot - Leyden D. Frecvent flor microbian Gram pozitiv E. Frecvent flor microbian Gram negativ
(pag. 1570)

M2504221. Diagnosticul diferenial al bronitei cronice fa de astmul bronic presupune evidenierea: A. Lipsei perioadelor pur asimptomatice B. Episoadelor de dispnee i wheezing

C. Tusei cronice cu expectoraie D. Durerii toracice la efort E. Degetelor hipocratice


(pag. 1570)

M2604222. Care din urmtoarele elemente fiziopatologice fac parte din definiia astmului bronsic: A. se manifest prin ngustarea localizat a unei bronii B. este o afeciune caracterizat prin reactivitate crescut a arborelui traheo-bronic C. bronhospasmul cedeaz ntodeauna spontan i rapid D. bronhospasmul se manifest prin accese de dispnee, tuse i wheezing E. crizele sunt declanate prin expunere la o multitudine de stimuli
(pag. 1566)

M2604223. Astmul bronsic se caracterizeaz prin: A. crize episodice B. exacerbri acute intercalate cu perioade asimptomatice C. dispnee exclusiv nocturn D. durata atacurilor de dispnee este de cateva secunde E. pot exista episoade de evoluie cu dispnee continu timp de cateva yile
(pag. 1566)

M2604224. Care sunt caracteristicile etiologice ale astmului bronic: A. este o boal heterogen B. astmul alergic se asociaz cu istoric personal/familial de boli alergice C. apare mai frecvent la pacienii mari fumtori D. astmul idiosincrazic implic evidenierea de nivele serice crescute de IgE E. poate aprea n urma unor infecii respiratorii,cu apariia wheezing i dispnee
(pag. 1567)

M2604225. Mecanismul inflamator din astm implic participarea esenial a urmtoarelor celule: A. eritrocite B. eozinofile C. mastocite D. macrofage E. limfocite
(pag. 1567)

M2604226. Principalii mediatori inflamatori implicai n patogenia astmului bronic sunt: A. tromboxanul A2 B. bradikinina C. prostaciclina I2 D. leucotrienele C,D,E E. prostaglandine E,F,G
(pag. 1567)

M2604227. Diagnosticul diferenial al astmului bronic trebuie s includ: A. TBC pulmonar miliar B. Septicemie cu Gram negativi C. tumori/edem laringian D. neoplasm/stenoz bronic E. tumori carcinoide
(pag. 1570)

M2604228. Tratamentul antiinflamator n astmul bronic const din administrarea de: A. Glucocorticoizi B. cromolynul de sodiu C. nedocromilul de sodiu D. epinefrina E. salbutamolul
(pag. 1571-72)

M2604229. Tratamentul bronhodilatator al musculaturii netede n astmul bronic include: A. oxigenoterapia B. izoproterenolul C. metaproterenolul D. antileukotrienele E. albuterolul
(pag. 1571)

M2604230. n situaiile de urgen n astmul bronic se administreaz: A. corticosteroizi inhalatori doze mari B. beta 2 agonti aerosoli C. aminofilin inhalator D. aminofilin injectabil E. glucocorticoizi injectabili
(pag. 1572-73)

M2604231. Substanele cel mai frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm sunt: A. Ageni de sulftitrare B. Tartrazina C. Amiodarona D. Salicilatul sodic E. Agonitii beta-adrenergici
(pag. 1568)

M2604232. Cei mai muli astmatici au: A. Hipercapnie B. Alcaloz respiratorie C. Acidoz respiratorie D. Hipocapnie E. Acidoz metabolic
(pag. 1569)

M2604233. Semne care indic severitatea obstruciei n astm sunt urmtoarele, cu excepia: A. Sibilante i ronflante bazal bilateral B. Pulsul paradoxal C. Tusea dispenizant D. Dispariia murmurului vezicular E. Senzaia de constricie toracic intern
(pag. 1570)

M2604234. Urmtoarele medicamente folosite n astm sunt stimulante adrenergice: A. Bromura de ipratropiu B. Saligeninele

C. Rezorcinolii D. Metilxantinele E. Izoproterenol


(pag. 1571)

M2604235. Efectele adverse cele mai frecvente ale teofilinei sunt: A. Hipersalivaia B. Anorexia C. Cefaleea D. Tremorul E. Somnolena
(pag. 1751)

M2604236. Urmtoarele afirmaii privitor la glucocorticoizi nu sunt adevrate: A. Streoizii sistemici se folosesc, depreferin, n suferinele acute B. Doar glucocorticoizii injectabili sunt i bronhodilatatori C. Doza uzual de nceput n SUA este de 40-60mg metilprednisolon la fiecare 12 ore D. Dexametazona se folosete n continuarea terapiei cu corticosteroizi E. Glucosteroizii inhalatori produc efect benefic dup 2 pn la 4 sptmni
(pag. 1572)

M2604237. Dintre efectele adverse ale GS inhalatori se numr: A. Cataracta B. Stimularea creterii la copii C. Purpura D. Stimularea glandelor suprarenale E. Disfonie
(pag. 1572)

M2604238. Urmtoarele afirmaii privind agenii stabilizatori ai mastocitelor nu sunt adevrate: A. Efectul major al acestora este creterea concentraiei de AMPc prin inhibiia fosfodiesterazei B. Inhib degranularea bazofilelor C. Sunt de elecie folosii n astmul infecios D. Blocheaz doar reacia tardiv la antigen E. Necesit o prob terapeutic
(pag. 1572)

M2604239. Sunt adevrate urmtoarele afirmaii referitor la prognosticul i evoluia clinic n astm: A. Rata mortalitii este de 50000 decese pe an la 10 milioane pacieni cu risc B. Evoluia clinic sugereaz un pronostic bun la aproximativ 60% din pacieni C. Numrul copiilor care mai au astm la 7 sau 10 ani variaz ntre 26%-78% D. Astmul ca i BPOC progreseaz E. Remisiuni spontane pot aprea la 40% din cei la care boala apare la vrsta adult
(pag. 1573)

M2704240. Urmatoarele sunt adevarate privind prevalenta in astmul bronsic: A. Astmul bronsic apare la toate varstele dar predomina la varstele tinere B. Jumatate din cazuri apar pana la varsta de 2 ani C. La copii exista raport 2/1 masculin / feminin D. Raportul pe sexe se egalizeaza pana la varsta de 30 ani E. Prevalenta in populatia adulta ajunge la 15%
(pag. 1566)

M2704241. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate privind rolul eozinofilelor in patogenia astmului A. Intervin ca si mastocitele in etapa tardiva a reactiei inflamatorii din astm B. Intervin patogenic prin secretia de proteina cationica eozinofila si proteina bazica majora C. Protein cationica eozinofila si a proteina bazica majora sunt capabile sa distruga epiteliul bronsic D. Eozinofilele sunt stimulate de IL5 eliberata de limfocitele LT H2 E. Sunt celule cheie in patogenia astmului idiosincrazic
(pag. 1567)

M2704242. Urmatoarele sunt adevarate privind patogenia astmului A. Mecanismele imunologice par a fi cauzale la 25-35% din pacienti B. Pentru forma sezoniera apar implicate mai frecvent alergene ca: praful, penele, fulgii C. Expunerea la antigenele inhalante determina un raspuns imediat cu obstructia cailor aeriene ce se instaleaza in minute D. Reactia intarziata este constanta si major implicata in aparitia bronhoconstrictiei instalate in urmatoarea ora dupa cea provocata de raspunsul imediat E. Mecanismul prin care un antigen declanseaza astmul depinde de reactia antigen-anticorp pe care o declanseaza la nivelul mastocitelor pulmonare
(pag. 1568)

M2704243. Urmatoarele sunt adevarate privind astmul la aspirina: A. Este cea mai frecventa forma severa de astm B. Asociaza rinita vasomotorie cronica, rinosinuzita hiperplazica cu polipi nazali C. Prevalenta in populatie a sensibilitatii la aspirina este de aproximativ 10% D. Exista reactie incrucisata a sensibilitatii intre aspirina si antiinflamatoarele nesteroidiene E. Mecanismul implica generare de leucotriene
(pag. 1568)

M2704244. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate privind rolul efortului fizic in patogenia astmului A. Este unul din cei mai comuni factori precipitanti B. Aerul cald si umed induce mai frecvent bronhoconstrictie C. Mecanismul de producere pare a fi legat de hiperemia si congestia mucoase bronsice D. La unii pacienti poate fi singurul factor declansator E. Cu timpul astmul ce initial a fost declansat de effort apare declansat si prin alti "triggeri"
(pag. 1569)

M2704245. In tratamentul astmului mecanismul de actiune a beta2agonistii include: A. Activarea proteinelor G, cu cresterea AMP ciclic B. reducerea eliberarii de mediatori C. scaderea hiperreactivitatii bronsice D. cresterea clearance-ului muco-ciliar E. toate mecanismele enumerate
(pag. 1572)

M2804246. In astmul alergic, expunerea la antigene poate produce: A. Un raspuns imediat, dezvoltat in cateva minute B. Un raspuns imediat, urmat la 6-10 ore de un al doilea val = reactia intarziata C. O reactie intarziata la 6-10 ore D. Un raspuns imediat, la aproximativ o ora E. Un raspuns intarziat la aproximativ 2 zile
(pag. 1568)

M2804247. Se numeste "astm idiosincrazic"astmul la persoane cu

A. B. C. D. E.

antecedente alergice teste cutanate negative teste cutanate pozitive Ig E normale Ig E crescute
(pag. 1567)

M2804248. Stimulantele adrenergice folosite in terapia astmului bronsic sunt: A. catecolaminele B. rezorcinolii C. saligeninele D. metilxantinele E. atropina
(pag. 1571)

M2804249. Folosirea anticolinergicelor in tratamentul astmului bronsic este limitatade: A. efectele adverse sistemice B. actiunea lenta C. potenta relativ modesta D. efectul bradicardizant E. contraindicatia asocierii cu simpaticomimetice
(pag. 1571)

M2804250. In astmul bronsic glucocorticoizii se folosesc: A. pentru a produce bronhodilatatie B. pentru efectul lor antiinflamator C. cand obstructia se agraveaza sub terapie intensiva cu bronhodillatatoare D. numai inhalator E. numai parenteral
(pag. 1571)

M2804251. Cromolynul si nedocromilul de sodiu au efect: A. bronhodilatator B. de inhibare a degranularii mastocitare C. curativ D. profilactic E. de reducere a reactivitatii cailor aeriene distale
(pag. 1572)

Tema nr. 7 Infarctul miocardic acut.


BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1107001. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de angioplastia coronariana percutana transluminala (PTCA) primara in infarctul miocardica acut (IMA), cu EXCEPTIA: A. se face in loc de tromboliza medicamentoasa B. este la fel de eficienta ca si tromboliza medicamentoasa in IMA cu hipotensiunea arteriala C. este superioara tromboliticelor in soc cardiogen D. este superioara tromboliticelor in IMA la virstnici E. este o alternativa terapeutica in contraindicatii la trombolitice
(pag. 1498)

M1107002. Clasa Killip III de disfunctie ventriculara stinga din infarctul miocardic acut se caracterizeaza prin: A. absenta semnelor de congestie venoasa pulmonara B. raluri de staza la bazele pulmonare C. prezenta zgomotului de galop IV si a semnelor de insuficienta ntriculara dreapta D. edem pulmonar acut E. soc cardiogen
(pag. 1501)

M1107003. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de tratamentul medicamentos in infarctul miocardic acut (IMA), cu EXCEPTIA: A. La debutul IMA , aspirina 160-325 mg trebuie mestecata pentru o absorbtie bucala B. Este bine sa se evite administrarea nitratilor in IMA de ventricul drept C. Inhibitorii enzimei de conversie trebuie administrati in IMA si insuficienta cardiaca D. Inhibitorii enzimei de conversie trebuie administrati in IMA si BRS E. Antagonistii canalelor de calciu trebuie administrati de rutina in IMA
(pag. 1500)

M1107004. Urmatoarele afirmatii sunt adevarata legate de betablocante administrate postinfarct miocardic acut, cu EXCEPTIA: A. scad mortalitatea globala B. previn reinfarctarea C. previn moartea subita D. betablocantele sunt indicate la majoritatea pacientilor postinfarct E. istoricul de astm bronsic nu este o contraindicatie istoricul de astm bronsic nu este o contraindicatie
(pag. 1500)

M1107005. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de infarctul miocardic acut de ventricul drept, cu EXCEPTIA: A. se asociaza cu infarctul anterior B. clinic sunt semne de insuficienta cardiaca dreapta cu sau fara hipotensiune arteriala C. segmentul ST este supradenivelat in V4R D. disfunctia ventriculara dreapta este detectata ecografic E. tratamentul este de expansiune volemica

(pag. 1502)

M1107006. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, legate de preventia secundara in infarctul miocardic acut, cu EXCEPTIA: A. aspirina administrata postinfarct reduce riscul de mortalitate B. betablocantele administrate cronic postinfarct scad rata mortalitatii C. antagonistii canalelor de calciu sunt recomandati de rutina in tratamentul pe termen lung D. inhibitorii enzimei de conversie sunt indicati indefinit postinfarct cu insuficienta cardiaca E. factorii de risc ai aterosclerozei trebuie modificati in sens favorabil
(pag. 1506)

M1107007. Creatinfosfokinaza totala creste in urmatoarele afectiuni, cu EXCEPTIA: A. boli musculare si traumatisme musculare B. cardioversie electrica C. hipotiroidism D. pancreatita acuta E. atacul vascular cerebral
(pag. 1494)

M1107008. Urmatoarele afirmatii sunt adevarata legate de betablocante administrate in faza acuta a infarctului miocardic acut, cu EXCEPTIA: A. reduc incidenta aritmiilor severe B. reduc ischemia recurenta C. nu reduc reinfarctarea D. reduc mortalitatea in absenta trombolizei E. controleaza durerea
(pag. 1500)

M1207009. Cea mai obisnuita acuza de prezentare a bolnavilor cu infarct miocardic acut este reprezentata de: A. durere B. palpitatii C. jena precordiala D. intepaturi precordiale E. lesin
(pag. 1493)

M1207010. Cea mai frecventa modalitate de imagistica folosita la pacientii cu infarct miocardic acut este reprezentata de: A. ecocardiografia bidimensionala B. ecografia unidimensionala C. rezonanta magnetica nucleara D. tomografia computerizata E. ventriculografia radioizotopica
(pag. 1495)

M1207011. In infarctul miocardic acut, creatinfosfokinaza creste in: A. 12-14 ore B. 16-18 ore C. 10-12 ore D. 4-8 ore E. 20-24 ore
(pag. 1494)

M1207012. Un element esential in tratamentul pacientilor cu suspiciune de infarct miocardic acut il reprezinta: A. digoxinul B. chinidina C. xilina D. diltiazemul E. aspirina
(pag. 1495)

M1207013. Analgezicul extrem de eficient pentru durerea asociata cu infarctul miocardic este reprezentat de: A. morfina B. paduden C. ibuprofen D. diclofenac E. indometacin
(pag. 1495)

M1307014. Marea majoritate a deceselor datorate fibrilatiei ventriculare in infarctul miocardic acut apar in: A. primele 24 ore B. primele 3 zile C. prima saptamana D. in prima luna E. in primele 3 luni
(pag. 1495)

M1307015. Indicati cel mai elocvent semn fizic in diagnosticul anevrismului apical ventricular stang post infarct miocardic: A. hipotensiunea arteriala B. aparitia zgomotului III C. suflu sistolic apexian D. dublu impuls apical E. suflu diastolic apexo-axilar
(pag. 1505)

M1307016. Care este agentul antiplachetar standard in infarctul miocardic acut? A. dipiridamolul B. ticlopidina C. aspirina D. clopidogrelul E. antiinflamatoriile nesteroidiene
(pag. 1499)

M1407017. Morfina administrata in controlul durerii din IMA se caracterizeaza prin urmatoarele cu EXCEPTIA A. este un analgezic extrem de eficient pentru durerea asociata cu IMA B. poate reduce constrictia arteriolara si venoasa mediata simpatic C. scaderea debitului cardiac si a tensiunii arteriale contraindica folosirea morfinei D. are efect vagotonic si poate cauza bradicardia E. staza venoasa rezultata poate scadea debitul cardiac si tensiunea arteriala
(pag. 1495)

M1407018. Despre CK totala in IMA sunt adevarate urmatoarele cu EXCEPTIA A. creste in 4-8 ore de la debutul IMA B. este lipsita de specificitate C. o crestere de 2-3 ori poate urma unei injectii intramusculare D. revine la normal dupa 48-72 ore E. nivelurile de CK totala pot ramane crescute 7-10 zile dupa IMA
(pag. 1494)

M1407019. Una din urmatoarele afirmatii despre PTCA este falsa A. poate fi aplicata si la pacientii cu contraindicatii la terapia trombolitica B. nu e mai eficienta decat tromboliza C. aplicabilitatea sa este serios limitata de considerente logistice D. se asociaza cu un prognostic mai bun pe termen lung decat tromboliza E. asigura un beneficiu special la pacientii cu soc cardiogen
(pag. 1498)

M1407020. Despre insuficienta de pompa in IMA sunt adevarate urmatoarele cu EXCEPTIA: A. reprezinta principala cauza de deces in spital B. se coreleaza bine cu extensia necrozei ischemice C. cele mai frecvente semne clinice sunt ritmurile de galop Z3 si Z4 D. nu se coreleaza cu mortalitatea precoce E. se coreleaza bine cu mortalitatea tardiva
(pag. 1500)

M1407021. Terapia trombolitica: A. reduce riscul relativ de mortalitate intraspitaliceasca pana la 50% cand este administrata in primele 12 ore de la debutul IMA B. nu influenteaza dimensiunea infarctului C. limiteaza disfunctia VS D. nu reduce incidenta aritmiilor ventriculare maligne E. se administreaza de electie la pacientii cu subdenivelare de segment ST
(pag. 1497)

M1407022. Contraindicatiile relative ale terapiei trombolitice sunt: A. istoric de hemoragie cerebrovasculara in urma cu 10 ani B. diateza hemoragica cunoscuta C. accident vascular nehemoragic in ultimul an D. suspiciune disectie de aorta E. hemoragii interne active
(pag. 1498)

M1407023. Cea mai frecventa si potential cea mai serioasa complicatie a trombolizei este: A. reactii alergice la streptokinaza B. hipotensiune arteriala C. fibrilatie ventriculara D. hemoragie E. hipertensiune arteriala
(pag. 1498)

M1407024. Dopamina A. la doze de 2 10 (g/Kg)/min are efect cronotrop negativ B. nu este utila la pacientii cu insuficienta de pompa

C. la doze de 2 10 (g/Kg)/min are efect inotrop pozitiv D. este o amina sintetica parasimpatico-mimetica E. la doze mici (<2 (g/Kg)/min) are efect vasoconstrictor renal si splahnic
(pag. 1502)

M1507025. Ocluzia trombotica a arterei coronare din infarctul miocardic acut este declansata de: A. Eliberarea de oxid nitric B. Fisura, ruperea sau ulcerarea unei placi de aterom C. Dezvoltarea unui anevrism D. Eliberarea de prostaglandina E2 E. Eliberarea de endotelina 1
(pag. 1492)

M1507026. In diagnosticul infarctului miocardic acut determinarea troponinei T-cardiac-specifica (cTnT) si troponinei I-cardiac-specifica (cTnI) este utila din mai multe motive: A. Se determina cu usurinta folosind reactii radioimunologice B. Pot creste dupa infarctul miocardic la niveluri de peste 20 de ori mai mari decat valoarea de repaus C. Nivelurile lor raman crescute maxim 24-48 de ore dupa debutul infarctului miocardic acut D. Nu este util in diagnosticul infarctului miocardic acut la pacientii care se prezinta la examenul medical dupa mai mult de 24-48 de ore de la debutul simptomelor E. Cresc dupa afectarea musculaturii scheletice secundara traumatismelor
(pag. 1494)

M1507027. Mioglobina este utila pentru diagnosticul infarctului miocardic acut deoarece: A. Este eliberata in sange doar in cateva ore de la debutul infarctului miocardic B. Este foarte specifica pentru diagnostic C. Nivelurile ei pot ramane crescute timp de 7-10 zile dupa debutul infarctului miocardic D. Este utila pentru diagnosticul infarctului miocardic la pacientii care se prezinta la examenul medical dupa mai mult de 24-48 de ore de la debutul simptomelor E. Are o specificitate superioara troponinei T cardiac-specifice (cTnT) si troponinei I cardiac-specifice (cTnI)
(pag. 1494)

M1507028. Reactia nespecifica la injuria miocardica din infarctul miocardic acut se manifesta prin: A. Leucocitoza cu limfocitoza B. Leucocitoza polimorfonucleara care apare la cateva ore de la debutul durerii si persista timp de 3-7 zile C. Viteza de sedimentare a hematiilor creste mult atingand varful la 24-48 de ore de la debut si revine la normal dupa 3-4 zile D. Leucocitoza polimorfonucleara atinge foarte rar niveluri pana la 8-9.000 leucocite pe microlitru E. Leucocitoza polimorfonucleara care apare la 24-48 de ore de la debutul infarctului si persista 10-14 zile
(pag. 1495)

M1507029. Ventriculografia radioizotopica realizata cu hematii marcate cu 99mTc este utila in diagnosticul infarctului miocardic acut deoarece: A. Demonstreaza frecvent afectarea cineticii parietale si scaderea fractiei de ejectie ventriculare B. Este foarte specifica pentru diagnostic C. Poate distinge infarctele acute de cicatricile cronice D. Apreciaza dimensiunile infarctului E. Pune in evidenta prezenta revarsatului pericardic
(pag. 1495)

M1507030. Tratamentul initial al infarctului miocardic acut in departamentul de urgenta nu presupune utilizarea: A. Aspirinei

B. C. D. E.

Morfinei Nitroglicerinei Inhibitorilor enzimei de conversie Beta-blocantilor


(pag. 1495-1496)

M1607031. Activarea plachetara etapa a trombozei din patogeneza IMA este stimulata de urmatorii agonisti, cu EXCEPTIA: A. Epinefrina B. Serotonina C. Colagen D. Bradikinina E. ADP
(pag. 1492)

M1607032. Durerea anginoasa din IMA poate fi localizata sau iradiaza in urmatoarele zone, cu EXCEPTIA: A. Epigastru B. Brate bilateral C. Umarul stang D. Mandibula E. Inferior de ombilic
(pag. 1493)

M1607033. Durerea anginoasa din IMA este absenta mai ales la bolnavii cu: A. IMA anterior B. Bolnavi tineri C. Diabet zaharat D. IMA lateral E. IMA de VD
(pag. 1493)

M1607034. La debutul IMA, sindromul clinic de hiperactivitate parasimpatica constand din bradicarie si ? sau hipotensiune atriala are o incidenta de pana la 50% la bolnavii cu: A. IMA anterior B. IMA inferior C. Clasa hemodinamica II D. IMA asociat cu TV E. IMA antero - septal
(pag. 1493)

M1607035. Tratamentul antitrombotic anticoagulant cu heparina in IMA este controlat si ajustat in functie de: A. Timpul de protrombina B. Timpul partial de tromboplastina activat C. Indice de protrombina D. Timp Quick E. Timp de sangerare
(pag. 1499,1500)

M2207036. Indicati care din urmatoarele modificari este inalt specifica pentru diagnosticul de infarct miocardic: A. Un raport al nivelului CK-MB: activitate CK > sau = cu 2,5

B. C. D. E.

Nivele crescute ale CK in primele 4-8 h Un raport CK-MB2:CK-MB1> 1,5 Un raport CK-MB2:CK-MB1> 1,3 Un raport CK-MB2:CK-MB1> 0,5
(pag. 1494)

M2207037. Intre 10 si 14 zile de la debutul unui infarct miocardic acut ce marker seric cardiac mai poate fi prezent in singe: A. CK B. CK-MB C. cTnI D. cTnT E. Mioglobina
(pag. 1494)

M2207038. Care din urmatoarele afirmatiile privind mioglobina nu ester adevarata: A. Evidentierea mioglobinei este un test specific pentru diagnosticul de infarct miocardic B. Mioglobina este eliberata in singe doar in citeva ore de la debutul infarctului miocardic C. Mioglobina este unul din primii markeri serici cardiaci care creste peste nivelul normal dupa un infarct miocardic D. Este rapid excretata in urina E. Nivelurile sanguine revin la valoarea normala in 24 de ore de la debutul infarctului
(pag. 1494)

M2207039. Care din urmatorii agenti s-a dovedit ca scade mortalitatea spitaliceasca in infarctul miocardic acut A. Nitroglicerina administrata intravenos B. Beta-blocantele administrate intravenos C. Diltiazemul D. Verapamilul E. Morfina
(pag. 1496)

M2207040. Care din urmatorii agenti administrat la pacienti cu infarct miocardic acut sunt asociate cu un risc crescut de mortalitate: A. Aspirina B. Morfina C. Nitratii D. Beta-blocante E. Blocantii de calciu
(pag. 1497)

M2207041. La care categorie de bolnavi intra in discutie terapia de reperfuzie: A. Cu supradenivelarea segmentului ST de cel putin 1 mm in aVR B. Cu supradenivelarea segmentului ST de cel putin 1 mm in cel putin doua derivatii vecine C. Cu subdenivelarea segmentului ST de cel putin 1 mm in cel putin doua derivatii vecine D. Cu modificari dinamice ale undei T E. In caz de durere recurenta chiar in absenta modificarilor ECG
(pag. 1497)

M2207042. La un bolnav cu infarct miocardic fara supradenivelarea segmentului ST specificati care din urmatorii agenti poate fi daunator: A. Betablocante

B. C. D. E.

Heparine cu greutate moleculara joasa Nitroglicerina intravenos Tromboliticul Morfina


(pag. 1497)

M2207043. La un bolnav care a avut un infarct miocadic indicati cind se indica administrarea inhibitorilor enzimei de conversie, indiferent daca exista sau nu insuficienta cardiaca: A. La o fractie de ejectie mai mica de 60% B. La o fractie de ejectie mai mica de 55% C. La o fractie de ejectie mai mica de 50% D. La o fractie de ejectie mai mica de 45% E. La o fractie de ejectie mai mica de 40%
(pag. 1500)

M2207044. Care din urmatoarele afirmatii privind clasificarea Killip la pacienti cu infarct miocardic nu este adevarata: A. Clasa Killip 0: fara semne de congestie venoasa B. Clasa Killip I: fara semne de congestie pulmonara sau venoasa C. Clasa Killip II:insuficienta cardiaca moderata evidentiata prin prezenta ralurilor la baza plaminilor, galop Z3, tahipnee sau semne de insuficienta cardiaca drepata, incluzind staza venoasa sau hepatica D. Clasa Killip III: insuficienta cardiaca severa, edem pulmonar E. Clasa IV: soc cu presiune sistolica mai mica de 90 mm Hg si semne de vasoconstrictie periferica, cianoza periferica, confuzie mentala si oligurie
(pag. 1501)

M2207045. La un pacient cu infarct miocardic indicati situatia in care apare semnele hemodinamice de functie ventriculara stinga anormala A. Cind contractia este serios afectata la 5% din masa ventriculului sting B. Cind contractia este serios afectata la 5-10% din masa ventriculului sting C. Cind contractia este serios afectata la 10-15% din masa ventriculului sting D. Cind contractia este serios afectata la 15-20% din masa ventriculului sting E. Cind contractia este serios afectata la 20-25% din masa ventriculului sting
(pag. 1501)

M2207046. La un bolnav cu infarct miocardic indicati momentul in care apare socul cardiogen A. In infarctizarea a 20% din masa ventricului sting B. In infarctizarea a 20-25% din masa ventricului sting C. In infarctizarea a 25-30% din masa ventricului sting D. In infarctizarea a 30-35% din masa ventricului sting E. In infarctizarea a 40% din masa ventricului sting
(pag. 1501)

M2207047. Care dintre urmatorii agenti poate fi folositi la pacienti care prezinta grade mai putin profunde de hipotensiune si daca trebuie evitat un efect cronotrop pozitiv: A. Izoproterenol B. Norepinefrina C. Dopamina D. Dobutamina E. Milrinona
(pag. 1502)

M2207048. In ce localizare a infarctului miocadic poate exista un grad cel putin minor de necroza a

ventriculului drept: A. B. C. D. E. Inferoposterior Antero-septal Anterior Lateral inalt Anteo-lateral


(pag. 1502)

M2207049. La un bolnav cu infarct miocardic inferoposterior ce elemente pe ECG va sugereaza infarctul de ventricul drept: A. Subdenivelarea segmentului ST in V1-V3 B. Cresterea amplitudinii undei R in V1-V2 C. Supradenivelarea segmentului ST in V4R D. Cresterea duratei QRS in V4R E. Cresterea timpului de aparitie a deflexiunii intrinsecoide in V4R
(pag. 1502)

M2207050. La un bolnav cu infarct miocardic acut ce element ajuta la diagnosticul diferential dintre ruptura de sept interventricular si ruptura unui muschi papilar: A. Insuficienta ventriculara stinga severa B. Suflu pansistolic C. Grad superior de oxigen la nivelul ventriculului drept dovedit prin cateterism cardiac D. Reducerea deteriorarii hemodinamice prin contrapulsatie intraaortica cu balon E. Reducerea deteriorarii hemodinamice prin administrarea de nitroprusiat
(pag. 1503)

M2207051. In prezent, pentru ce categorie de bolnavi este rezervat tratamentul antiaritmic: A. Cu extrasistole ventriculare frecvente B. Cu extrasistole ventriulare multifocale C. Cu extrasistole precoce D. Cu aritmii ventriculare sustinute E. Cu aritmii ventriculare nesustinute
(pag. 1503)

M2207052. La un bolnav cu infarct miocardic acut in ce situatie indicati pentru tratamentul tahicardiei sinusale, ca prima optiune, betablocantul: A. Daca este asociata anemia B. Daca este asociata febra C. Daca este asociata o disfunctie metablica D. Daca exista insuficienta cardiaca E. In starea hiperdinamica
(pag. 1504)

M2207053. La un bolnav cu infarct miocadic acut complicat cu insuficienta de pompa indicati agentul de electie pentru tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare: A. Metoprolol B. Verapamil C. Diltiazem D. Propranolol E. Digoxin
(pag. 1504)

M2207054. La un bolnav cu infarct miocardic cu bradicardie sinusala persistenta ( frecventa cardiaca

sub 50-60 batai /min) dupa o doza initiala de 0,5 mg atropina ce tratament se va institui: A. B. C. D. E. Atropina in doze suplimentare a cite 0,2 mg pina la o doza totala de 2 mg Pacing electric Soc electric Izoproterenol Diltiazem pentru a controla ischemia care induce bradicardia
(pag. 1504)

M2207055. Ce subgrup de bolnavi cu infarct miocardic si bloc complet nu tolereaza pacing-ul: A. Cu infarct miocardic inferior B. Cu infarct miocardic inferoposterior C. Cu infarct miocardic posterior D. Cu infarct de ventricul drept E. Cu infarct miocardic anterior
(pag. 1504)

M2207056. La ce subgrup de bolnavi cu infarct miocardic compliacat cu bloc AV complet poate fi necesar pacing-ul secvential atrioventricular bicameral: A. In infarctul de ventricul drept B. In infarctul inferior C. In infarctul posterior D. In infarctul infero-posterior E. In infarctul anterior
(pag. 1504)

M2307057. Infarctul miocardic inferior se vizualizeaza electrocardiografic in derivatiile: A. V1,V2, V3 B. DI,aVL, V5,V6 C. DII, DIII, aVF D. V7, V8, V9 E. V1-V6
(pag. 1173)

M2307058. Care din urmatoarele medicamente influenteaza remodelarea ventriculara postinfarct? A. betablocantii B. blocantii canalelor de calciu C. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei D. diureticele E. nitratii
(pag. 1190)

M2307059. Bradicardia sinusala in cursul infarctului muicardic acut se tratateaza prin adminitrarea de: A. adrenalina B. atropina C. izoproterenol D. dopamina E. noradrenalina
(pag. 1189)

M2307060. Infarctul miocardic de ventricul drept se asociaza cu: A. infarct miocardic anteroextensiv B. infarct miocardic inferoposterior

C. infarct miocardic anteroseptal D. infarct miocardic anterolateral E. infarct miocardic anterior


(pag. 1193)

M2307061. Cea mai frecventa cauza a infarctului miocardic acut este: A. embolia coronariana B. tromboza coronariana C. spasmul coronarian D. anomalii congenitale ale arterelor coronariene E. boli inflamatorii sistemice
(pag. 1182)

M2307062. Ritmul idioventricular accelerat se asociaza mai frecvent cu: A. Infarctul miocardic anterior B. Infarctul miocardic inferoposterior C. Infarctul miocardic anteroseptal D. Infarctul miocardic de ventricul drept E. Infarctul miocardic anterolateral
(pag. 1189)

M2507063. Rata mortalitii prin infarct miocardic acut este actual de aproximativ: A. 10% B. 20% C. 30% D. 50% E. 80%
(pag. 1492)

M2507064. Infarctul miocardic acut este declanat de: A. Fisura, ruperea sau ulcerarea unei plci de aterom B. Dezvoltarea unui anevrism aortic C. Eliberarea de prostaglandin E2 D. Eliberarea de endotelin 1 E. Eliberarea de angiotensin 2
(pag. 1492)

M2507065. Determinarea nivelului seric al troponinei T - cardiac specific (c TnT) i troponinei I cardiac - specific (c TnI) este util n diagnosticul infarctului miocardic acut pentru c: A. Prezint creteri dup afectarea musculaturii scheletice secundar traumatismelor B. Se determin cu uurin folosind reacii radioimunologice C. Pot crete la niveluri de peste 20 de ori mai mari dect valoarea de repaus D. Nivelurile lor rmn crescute maxim 24 - 48 de ore dup debutul infarctului miocardic acut E. Au valoare numai n diagnosticul n primele 24 ore de la debutul infarctului
(pag. 1494)

M2507066. Determinarea nivelului seric al mioglobinei n infactul miocardic acut este util pentru c: A. Are o specificitate superioar troponinei T cardiac specific (c TnT) i troponinei I cardiac specific (c TnI) B. Este eliberat n snge doar n cteva ore de la debutul infarctului C. Este util pentru diagnosticul infarctului miocardic acut dup 24 - 48 ore de la debutul simptomelor D. Nivelurile ei serice pot rmne crescute timp de 7 - 10 zile dup debutul infarctului miocardic E. Este foarte specific pentru diagnostic

(pag. 1494)

M2507067. n infarctul miocardic acut are loc o reacie inflamatorie nespecific manifestat prin: A. Leucocitoz cu limfocitoz B. Leucocitoz polimorfonuclear care apare la cteva ore de la debutul durerii i persist timp de 3 - 7 zile C. Leucocitoz polimorfonuclear care apare la 24 - 48 de ore de la debutul infarctului i persist 10 - 14 zile D. Viteza de sedimentare a hematiilor crescut mult, atingnd vrful la 24 - 48 ore de la debut i revine la normal dup 3 - 4 zile E. Leucocitoz polimorfonuclear atingnd foarte rar niveluri pn la 8 - 9000 leucocite pe microlitru
(pag. 1495)

M2507068. Utilizarea ventriculografiei radioizotopice cu hematii marcate cu 99mTc este justificat de: A. Aprecierea precis a dimensiunilor infarctului B. Evidenierea cantitilor chiar reduse de revrsat pericardic C. Posibilitatea diferenierii infarctelor acute de infarctele cicatriciale D. nalta specificitate pentru diagnostic E. Evidenierea frecvent a afectrii cineticii parietale i a scderii fraciei de ejecie ventriculare
(pag. 1495)

M2507069. n departamentul de urgen nu se folosesc n tratamentul iniial al infarctului miocardic acut: A. Inhibitorii de calciu B. Aspirina C. Beta-blocanii D. Morfina E. Nitroglicerina
(pag. 1495 - 1496)

M2507070. Izoenzima MB a creatinfosfokinazei (CK - MB) atinge un vrf n infarctul miocardic acut dup debutul ocluziei coronariene la: A. Aproximativ 20 de ore B. 2 - 4 ore C. n prima or D. 3 - 4 zile E. 4 - 5 zile
(pag. 1494)

M2507071. Raportul CK - MB2 : CK - MB1 este nalt specific pentru diagnosticul infarctului miocardic acut dup 4 - 6 ore de la producerea ocluziei coronariene la o valoare de: A. < 1 B. < 1,5 C. > 1,5 D. > 15 E. < 0,5
(pag. 1494)

M2507072. Un raport CK - MB2 : CK - MB1 de > 1,5 este nalt specific pentru diagnosticul de infarct miocardic dup o perioad de la producerea ocluziei coronariene de: A. 1 or B. maxim 1 - 2 ore C. 4 - 6 ore D. 24 ore E. 72 ore

(pag. 1494)

M2507073. Utilizarea aspirinei n tratamentul iniial n departamentul de urgen a infarctului miocardic acut se face n doze de: A. 130 - 160 mg/zi B. 160 - 325 mg/zi C. 400 - 500 mg/zi D. 50 - 100 mg/zi E. 425 - 500 mg/zi
(pag. 1495)

M2607074. Activarea plachetar etap a trombozei din patogeneza IMA este stimulat de urmtorii agoniti, cu excepia: A. Epinefrin B. Serotonin C. Colagen D. Bradikinin E. ADP
(pag. 1492)

M2607075. Durerea anginoas din IMA poate fi localizat sau iradiaz n urmtoarele zone, cu excepia: A. Epigastru B. Brae bilateral C. Umrul stng D. Mandibul E. Inferior de ombilic
(pag. 1493)

M2607076. Durerea anginoas din IMA este absent mai ales la bolnavii cu: A. IMA anterior B. Bolnavi tineri C. Diabet zaharat D. IMA lateral E. IMA de VD
(pag. 1493)

M2607077. La debutul IMA, sindromul clinic de hiperactivitate parasimpatic constnd din bradicarie i sau hipotensiune atrial are o inciden de pn la 50% la bolnavii cu: A. IMA anterior B. IMA inferior C. Clas hemodinamic II D. IMA asociat cu TV E. IMA antero - septal
(pag. 1493)

M2607078. IMA care prezint numai modificri dinamice, tranzitorii ale segmentului ST i ale undei T, pot fi considerate ca: A. Infarct cu und Q B. Infarct trans mural C. Infarct non trans mural D. Infarct non Q E. nici una de mai sus
(pag. 1493)

M2607079. Tratamentul antitrombotic anticoagulant cu heparin n IMA este controlat i ajustat n funcie de: A. Timpul de protrombin B. Timpul parial de tromboplastin activat C. Indice de protrombin D. Timp Quick E. Timp de sngerare
(pag. 1499-1500)

M2807080. Placile coronare predispuse la ruptura sunt: A. cele cu miezul bogat in lipide si capsula fibroasa subtire B. cele calcificate intens C. cele fibroase,sarace in lipide D. cele vechi E. cele care realizeaza stenoze de grad inalt
(pag. 1429)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

M1107081. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de manifestarile clinice din infarctul miocardic acut: A. durerea debuteaza cel mai frecvent dupa amiaza B. infarctul inferior se poate insoti semne de hiperactivitate parasimpatica C. durerea poate lipsi la diabetici D. distensia venelor jugulare fara raluri pulmonare ridica suspiciunea de infarct miocardic de perete anterior al ventriculului stang E. dispneea poate fi simptomul dominant la varstnici
(pag. 1493)

M1107082. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, legate de bradiaritmii din infarctului miocardic acut (IMA): A. bradicardia sinusala fara deteriorare hemodinamica nu necesita tratament B. blocul atrioventricular total permanent se asociaza cu IMA anterior intins C. blocul atrioventricular total din IMA inferior are o mortalitate mai mare decit cel din IMA anterior D. in IMA posteroinferior cu bloc atrioventricular complet si insuficienta cardiaca, pacing-ul electric temporar pare a fi util E. daca IMA de ventricul drept se asociaza cu IMA posteroinferior si bloc atrioventricular complet, raspunsul la pacing-ul ventricular este mai putin eficient
(pag. 1504)

M1107083. Indicatiile tratamentului fibrinolitic in infarctul miocardic acut cu ST supradenivelat sunt urmatoarele: A. In primele 3 ore de la debutul simptomelor este optim B. In primele 6 ore de la debutul simptomelor C. pina la 12 ore de la debutul simptomelor daca persista durerea si supradenivelarea de segment ST in derivatiile fara noi unde Q D. absenta durerii si prezenta undelor Q E. supradenivelare de segment ST tranzitorie
(pag. 1497)

M1107084. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de examenul ecocardiografic in infarctul miocardic acut:

A. B. C. D. E.

Diferentiaza infarctul acut de infarctul sechelar Evalueaza functia ventriculului stang Identifica infarctul de ventricul drept Detecteaza complicatiile mecanice Detecteaza tromboza intraventriculara
(pag. 1495)

M1107085. Heparina urmata de anticoagulante orale sunt indicate in infarctul miocardica acut cand exista: A. istoric de embolism B. fibrilatie atriala C. insuficienta cardiaca congestiva D. infarct inferior E. tromb intraventricular detectat ecografic
(pag. 1499)

M1107086. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate legate de tratamentul trombolitic in infarctul miocardic acut (IMA): A. obiectivul terapiei este obtinerea unui flux de grad TIMI 1 B. dintre trombolitice, streptokinaza are cel mai mare risc de hemoragie intracraniana C. reduc riscul relativ de mortalitate D. par sa reduca dimensiunea infarctului si disfunctia ventriculara stanga E. sunt mai eficiente in IMA anterior decat in IMA inferior
(pag. 1497)

M1107087. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, legate de tratamentul antiaritmic in infarctul miocardic acut: A. betablocantele scad extrasistolele ventriculare, dar nu previn fibrilatia ventriculara B. tratamentul profilactic cu antiaritmice este recomandat de rutina C. lidocaina creste riscul de bradicardie si asistolie D. torsada virfurilor este o forma de tahicardie supraventriculara E. electrosocul se aplica de urgenta in tahicardia ventriculara sustinuta cu hipotensiune arteriala
(pag. 1504)

M1107088. Diagnosticul ECG al infarctului miocardic transmural se bazeaza pe: A. prezenta undei Q de necroza B. amputarea undelor R C. modificari tranzitorii de segment ST D. modificari persistente ale undei T E. modificari tranzitorii ale undei T
(pag. 1493)

M1207089. In aproximativ jumatate din cazuri se identifica un factor precipitant anterior infarctului miocardic, cum ar fi: A. eforul fizic sustinut B. stresul emotional C. bolile medicale D. bolile chirurgicale E. somnul
(pag. 1493)

M1207090. Durerea din infarctul miocardic acut poate simula durerea din: A. pericardita acuta

B. C. D. E.

embolia pulmonara disectia acuta de aorta costocondrita sindromul cardiovascular hiperkinetic


(pag. 1493)

M1207091. Controlul durerii din infarctul miocardic acut se realizeaza cu: A. morfina B. nitroglicerina C. betablocante D. xilina E. chinidina
(pag. 1496)

M1207092. Contraindicatiile clare (absolute) la agentii trombolitici in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de: A. istoric de hemoragie cerebrala in orice moment B. suspiciunea de disectie de aorta C. hemoragiile interne active (exclusiv menstrele) D. graviditatea E. diateza hemoragica cunoscuta
(pag. 1498)

M1207093. Contraindicatiile relative la terapia trombolitica in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de: A. resuscitarea cardiopulmonara prelungita (> 10 minute) B. diateza hemoragica cunoscuta C. conditia oftalmica hemoragica D. boala ulceroasa peptica activa E. istoric de hemoragie cerebrovasculara in orice moment
(pag. 1498)

M1207094. Agentii antitrombotici utilizati in terapia infarctului miocardic acut sunt reprezentati de: A. aspirina B. blocantii receptorilor glicoproteici II b/III a C. heparina D. xilina E. procainamida
(pag. 1499)

M1207095. Cauze mecanice de insuficienta cardiaca in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de: A. asistolie B. disociatia electromecanica C. ruptura de perete liber D. defectul septal ventricular E. insuficienta mitrala
(pag. 1503)

M1207096. In infarctul de ventricul drept, semnificativ din punct de vedere clinic, constatam: A. hipertensiune arteriala B. hipotensiune arteriala C. distensia venelor jugulare

D. semnul Kussmaul E. hepatomegalie


(pag. 1502)

M1307097. Activarea plachetara consecutiva rupturii placii de aterom va initia: A. generarea de tromboxan A2 B. activarea factorilor VII si X C. cresterea cantitatii de trombina D. cresterea cantitatii de fibrina E. modificari la nivelul receptorului glicoproteic IIb/IIIa
(pag. 1492)

M1307098. Disfunctia ventriculara stanga in infarctul miocardic acut se poate traduce prin urmatoarele semne fizice: A. prezenta zgomotului IV B. prezenta zgomotului III C. dedublarea paradoxala a zgomotului II D. frecatura pericardica E. intensitate diminuata a zgomotelor cardiace
(pag. 1493)

M1307099. Nivelul seric al izoenzimei MB a CK, poate fi influentat, in afara infarctului miocardic acut si de: A. conversia electrica B. hipotiroidism C. miocardite D. chirurgia cardiaca E. polimiozite
(pag. 1494)

M1307100. Folosirea adecvata a terapiei trombolitice urmareste: A. reducerea dimensiunii infarctului B. restabilirea permeabilitatii arterei coronare C. controlul durerii D. scaderea necesarului miocardic de oxigen E. limitarea disfunctiei ventriculare stangi
(pag. 1497)

M1307101. Angiografia coronariana dupa tromboliza este indicata in urmatoarele situatii: A. de rutina B. exista semne de reperfuzie insuficienta C. reocluzie a arterei coronare D. ischemie recurenta (angina precoce) E. persoane varstnice (peste 70 ani)
(pag. 1498)

M1307102. Indicati alternativele terapeutice in cazul unei bradicardii sinusale simptomatice in cursul infarctului miocardic acut. A. izoproterenol B. atropina C. pacing electric temporar D. aminofilina E. efedrina

(pag. 1504)

M1307103. Tromboembolismul in infarctul miocardic acut se intalneste cel mai frecvent in asociere cu: A. infarcte intinse (in special anterioare) B. infarct nontransmural C. insuficienta cardiaca D. infarct al ventriculului drept E. tromb in ventriculul stang
(pag. 1505)

M1307104. Enumerati cauzele mecanice ale insuficientei cardiace in infarctul miocardic acut. A. ruptura de perete liber B. pericardita exudativa C. perforarea septului interventricular D. insuficienta mitrala prin disfunctia valvei mitrale E. tromboembolismul pulmonar
(pag. 1503)

M1307105. In absenta insuficientei cardiace, care din urmatoarele droguri pot fi folosite pentru controlul frecventei cardiace in cursul unor aritmii supraventriculare (fibrilatie/flutter) survenite in infarctul miocardic acut? A. beta blocante B. digoxin C. verapamil D. lidocaina E. diltiazem
(pag. 1504)

M1407106. Socul cardiogen asociat IMA se caracterizeaza prin: A. ensiune arteriala sistolica mai mica de 80 mmHg B. ndexul cardiac mai mare de 1,8 L/min/m2 C. presiunea de umplere a VS mai mica de 18 mmHg D. indexul cardiac mai mic de 1,8 L/min/m2 E. o rata a mortalitatii de > 70%
(pag. 1501)

M1407107. Factorii de risc pentru dezvoltarea in spital a socului cardiogen sunt: A. varsta inaintata B. fractia de ejectie a VS scazuta la internare C. insuficienta renala cronica D. diabetul zaharat E. infarct miocardic in antecedente
(pag. 1501)

M1407108. Amrinona: A. din punct de vedere farmacologic se aseamana cu dobutamina B. este un agent inotrop pozitiv cu structura catecolaminica C. actioneaza prin inhibarea fosfodiesterazei D. doza initiala este de 0,25 mg/Kg E. are actiune vasoconstrictoare
(pag. 1502)

M1407109. La pacientii cu infarct de ventricul drept A. clinic poate aparea semnul KUSSMAUL B. EKG arata frecvent in primele 12 ore subdenivelare ST in precordialele drepte C. Ecocardiografia bidimensionala este utila in stabilirea gradului de disfunctie ventriculara dreapta D. Expansiunea volemica cu mentinerea presarcinii VD este contraindicata E. Cateterismul VD evidentiaza un model hemodinamic asemanator cu pericardita constrictiva
(pag. 1502)

M1407110. Cauzele mecanice de insuficienta cardiaca in IMA sunt: A. ruptura de perete liber B. pericardita C. insuficienta mitrala D. DSV E. Aritmiile supraventriculare
(pag. 1503)

M1407111. Despre imagistica cardiaca in IMA se poate spune: A. ecocardiografia bidimensionala este cea mai frecventa modalitate imagistica in IMA B. anomaliile de cinetica parietala sunt aproape general prezente C. infarctul acut poate fi diferentiat ecocardiografic de o cicatrice miocardica veche D. anomaliile de cinetica parietala se evidentiaza doar atunci cand exista supradenivelare de segment ST E. ecocardiografia bidimensionala poate identifica prezenta infarctului de VD
(pag. 1495)

M1407112. Urmatorii agenti trombolitici au fost aprobati de administratia FOOD AND DRUG pentru utilizarea i.v. in IMA: A. streptokinaza B. activatorul tisular al plasminogenului C. urokinaza D. complexul activator streptokinaza plasminogen anisoilar (APSAC) E. prourokinaza
(pag. 1497)

M1407113. Despre tratamentul IMA sunt adevarate urmatoarele: A. repausul la pat este obligatoriu in primele 24 de ore B. absenta alimentatiei orale cu exceptia lichidelor limpezi in primele 4-12 ore C. in absenta complicatiilor pacientii pot sta in pozitie sezanda in primele 24 de ore D. in jurul zilei 4-5 postinfarct, plimbarile nu trebuie sa depaseasca 600 de pasi pe zi E. sedarea cu tranchilizante este contraindicata in primele 24 de ore
(pag. 1499)

M1407114. Inhibitorii enzimei de conversie: A. nu influenteaza mortalitatea secundara infarctului miocardic B. au beneficiu maxim la pacientii cu IMA in antecedente C. scad rata recurentei infarctului D. sunt utili si la pacientii cu IMA dar fara modificari a segmentului ST E. determina reducerea remodelarii ventriculare dupa infarct scazand riscul insuficientei cardiace congestive
(pag. 1500)

M1407115. Nivelele markerilor serici cardiaci pot ramane crescute: A. cTnI timp de 10-14 zile B. cTnT timp de 10-14 zile

C. cTnT revine la normal dupa 48-72 ore D. cTnI timp de 7-10 zile E. mioglobina revine la normal in 24 de ore de la debutul infarctului
(pag. 1494)

M1407116. Factorii asociati cu o crestere a riscului cardiovascular dupa recuperarea initiala in urma IMA sunt: A. tahicardie sinusala prelungita B. hipertensiune arteriala C. aparitia modificarilor ST in repaus fara angina D. o electrocardiograma semnal mediata anormala E. aritmii ventriculare asimptomatice
(pag. 1495)

M1507117. Ecocardiografia bidimensionala este utila la pacientii cu infarct miocardic acut pentru ca: A. Depisteaza precoce anomaliile de cinetica parietala B. Evalueaza functia ventriculului stang C. Identifica prezenta infarctului ventriculului drept D. Apreciaza dimensiunile infarctului E. Diferentiaza infarctul acut de o cicatrice miocardica veche sau de ischemia acuta severa
(pag. 1495)

M1507118. Beta-blocantii administrati intravenos sunt utili in controlul durerii din infarctul miocardic acut si pot reduce mortalitatea intraspitaliceasca in special la pacientii cu risc inalt. Pentru folosirea lor in deplina siguranta trebuie sa se asigure pacientului urmatorii parametri: A. Un puls mai mare de 60 batai pe minut B. O presiune sistolica mai mare de 100 mmHg C. Un interval PR mai mic de 0,24 secunde D. Raluri care sa nu fie mai sus situate decat la 10 cm de la diafragm E. Un puls mai mic de 60 batai pe minut
(pag. 1496)

M1507119. Mentionati care dintre agentii medicamentosi enumerati trebuie evitati in conditiile unui bolnav cu infarct miocardic acut, deoarece pot altera vindecarea infarctului si pot creste riscul de ruptura miocardica: A. Blocantii de calciu B. Beta-blocantele C. Glucocorticoizii D. Agentii antiinflamatori nesteroizi E. Aspirina
(pag. 1497)

M1507120. Contraindicatiile majore ale folosirii agentilor trombolitici in infarctul miocardic acut includ: A. Un istoric de hemoragie cerebrovasculara in orice moment B. Suspiciunea de disectie de aorta C. Boala ulceroasa peptica activa D. Graviditatea E. Istoric de hipertensiune severa care este in mod obisnuit controlata adecvat
(pag. 1498)

M1507121. In faza de tratament spitalicesc a infarctului miocardic acut pacientii beneficiaza de utilizarea de rutina a urmatorilor agenti terapeutici cu eficienta favorabila dovedita: A. Aspirina

B. C. D. E.

Antagonistii de calciu Beta-blocantele Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei Glucocorticoizii


(pag. 1499,1500)

M1507122. Tratamentul socului cardiogen, care complica infarctul miocardic acut, presupune folosirea: A. Nitroglicerinei B. Dopaminei C. Dobutaminei D. Glucocorticoizilor E. Amrinonei
(pag. 1502)

M1507123. Blocul AV complet care complica evolutia infarctului miocardic acut: A. Apare in infarctul miocardic acut anterior B. Apare in infarctul miocardic acut inferior C. Are o mortalitate mare indiferent de localizarea infarctului miocardic acut D. Are o mortalitatea mai mare in infarctul miocardic acut anterior E. Este determinat intotdeauna si indiferent de localizare numai de disfunctia ischemica a sistemului de conducere
(pag. 1504)

M1507124. Preventia secundara a infarctului miocardic acut presupune folosirea de rutina a: A. Aspirinei B. Beta-blocantelor pe cale orala pentru cel putin doi ani C. Antagonistilor de calciu pe cale orala pentru cel putin doi ani D. Warfarinei la pacientii cu risc crescut de embolie E. Amrinonei
(pag. 1506)

M1607125. Semnele stetacustice relevante pentru disfunctia ventriculara stanga in cursul IMA cuprind: A. Zgomotul IV (Z 4) B. Zgomotul III (Z 3) C. Frecatura pericardica D. Dedublarea paradoxala a zgomotului II E. Suflu continuu
(pag. 1493)

M1607126. In cursul IMA, izoenzima MB a Creatinin fosfokinazei (CK MB) prezinta urmatoarele caracteristici: A. Specificitate miocardica superioara CK total B. Atinge varful maxim la aproximativ 20 h dupa debutul anginei coronariene C. Raportul CK-MB2/CK-MB1> 1,5 este specific pentru IMA D. Cardioversia nu determina cresteri ale CK-MB E. Reperfuzia coronariana determina un virf enzimatic precoce la 8-12 h
(pag. 1494,1495)

M1607127. Troponina T (cTnT) si troponina I (cTnI): A. Nu sunt detectabile in singele indivizilor sanatosi B. Pot aparea cresteri dupa injuria musculaturii scheletice C. Nivelul cTnI ramane crescut 3 - 5 zile dupa IMA

D. Nivelul cTnT ramane crescut 10 - 14 zile dupa IMA E. Sunt markeri enzimatici ai necrozei miocardice superior LDH la cazurile cu IMA la 24 - 48 ore de la debut
(pag. 1494)

M1607128. Contraindicatiile absolute ale tratamentuli trombofibrinolitic includ: A. Accident vascular cerebral hemoragic B. AVC nehemoragic in ultimul an C. Suspiciune de disectie de aorta D. Varsta avansata E. Istoric de hipertensiune arterala severa, controlata terapeutic
(pag. 1498)

M1607129. Procesul de vindecare, cicatrizare si remodelare al IMA poate fi influentat negativ de unele categorii de droguri care trebuie evitate. Acestea includ: A. Betablocantele neselective B. Blocantii receptorilor angiotensinei II C. Glucocorticoizii D. Trimetazidina E. Antiinflamatoarele nesteroidiene
(pag. 1497)

M2207130. Infarctul miocardic se produce de obicei cind: A. Exista o scadere brusca a fluxului sanghin coronarian ca urmare a unei ocluzii trombotice a unei artere coronare stenozata anterior prin ateroscleroza. B. Exista stenoze de grad inalt ale arterei coronare, dezvoltate lent, cu bogate colaterale aparute in timp C. Se instaleaza un tromb care se dezvolta rapid la locul unui injuriu al unei artere coronare D. Exista placi cu un miez bogat in lipide E. Exista placi cu o capsula fibroasa groasa.
(pag. 1492)

M2207131. Activarea plachetara este promovata de: A. Colagen B. ADP C. Serotonina D. Nivele scazute de LDL E. Epinefrina
(pag. 1492)

M2207132. Care din urmatoarele afirmatii privind infarctul miocardic acut sunt adevarate: A. Rata mortalitatiii prin infarct miocardic acut este de 3% B. Mai mult de jumatate din decese se produc inainte ca individul afectat sa ajunga la spital C. Unu din fiecare 25 pacienti care supravietuiesc la spitalizarea initiala moare in primul an dupa infarctul miocardic D. Supravietuirea este marcat redusa la pacienti sub virsta de 65 ani E. Peste virsta de 65 de ani rata mortalitatii este de 20% la 1 luna si de 35% la 1 an dupa infarct
(pag. 1492)

M2207133. Legat de debutulu infarctului miocardic indicati afirmatiile adevarate : A. Se produce in orice moment al zilei sau noptii B. Virful circadian al debutului infarctului mioardic se inregistreaza in primele ore ale dupa-amiezii C. Virful circadian al debutului este legat de combinatia tonusului parasimpatic crescut si tendintei la tromboza D. In aproximativ jumatate din cazuri pare a fi prezent un factor precipitant

E. Ca factor precipitant se poate identifica stresul emotional


(pag. 1493)

M2207134. Care sunt cele mai utilizate cuvinte pentru a descrie durerea din infarctul miocardic: A. Junghi B. Arsura C. Greutate D. Constrictie E. Zdrobire
(pag. 1493)

M2207135. Indicati caracteristicile cele mai tipice pentru durerea din infarctul miocardic: A. Intotdeauna se localizeaza in regiunea precordiala si iradiaza tipic in membru superior sting pe marginea cubitala B. Se localizeaza in regiunea centrala a toracelui si/sau epigastru C. Ocazional iradiaza in brate D. Nu iradiaza inferior de ombilic E. Este adesea insotita de transpiratie, greturi, varsaturi
(pag. 1493)

M2207136. Indicati care din urmatoarele afirmatii legate de durerea din infarctul miocardic sunt adevarate: A. Durerea se poate localiza in mandibula, spate, git B. Se insoteste adesea de anxietate si senzatia de moarte eminenta C. Poate iradia inferior de ombilic creind probleme de diagnostic diferential D. Disconfortul poate debuta numai effort E. Atunci cind durerea incepe in timpul unui efort, ea se atenueaza progresiv la incetarea activitatii
(pag. 1493)

M2207137. La debutul unui infarct miocardic durerea poate lipsi: A. La pacientii cu diabet zaharat B. La pacientii foarte tineri C. La pacientii virstnici D. La cei cu nivele crescute de homocisteina E. La cei cu nivele crescute de acid uric
(pag. 1493)

M2207138. Indicati ce alte modalitati de debut poate prezenta un infarct miocardic: A. Embolii le nivelul unei artere a membrelor inferioare B. Stare confuzionala C. Dispnee D. Frecatura pericardica E. Embolie pulmonara
(pag. 1493)

M2207139. Indicati ce elemente pot fi furnizate de examenul fizic la un bolnav cu infarct miocardic acut in prima ora de la debut: A. Frecvent tegumente transpirate si extremitati calde B. Puls si presiunea sanguina normale C. Tahicardie si/sau hipertensiune D. Bradicardie si/sau hipotensiune E. Frecatura pericardica

(pag. 1493)

M2207140. Intr-un infarct miocardic ritmul eliberarii proteinelor specifice, markeri serici cardiaci, difera in functie de : A. Localizarea lor intracelulara B. De greutatea lor moleculara C. Fluxul sanguin D. Fluxul limfatic local E. Localizarea zonei infarctate
(pag. 1494)

M2207141. Nivele crescute de creatinfosfokinaza totala se poate inregistra in: A. Afectarea musculaturii scheletice secundara convulsiilor B. Distrofia musculara C. Injectii musculare D. Hipertiroidism E. Afectarea musculaturii scheletice secundara imobilizarii prelungite
(pag. 1494)

M2207142. Nivele crescute ale creatinfosfokinazei se pot inregistra in: A. Atacul vascular cerebral B. Interventiile chirurgicale C. Cardioversia electrica D. Angina pectorala instabila E. Oricare din formele sindromului coronarian acut
(pag. 1494)

M2207143. Nivele crescute ale creatinfosfokinazei totale se pot inregistra in: A. Hipotiroidism B. Miopatii C. Afectarea musculaturii scheletice secundara traumatismelor D. Pleurezii E. Feocromocitom
(pag. 1494)

M2207144. Indicati in care din urmatoarele situatii clinice se pot inregistra nivele crescute ale izoenzimei MB a creatinfosfokinazei: A. Angina pectorala instabila B. Cardioversia electrica C. Miocardite D. Hipotiroidism E. Atac vascular cerebral
(pag. 1494)

M2207145. Indicati care din urmatoarele afirmatii legate de izoenzima MB a creatinfosfokinazei sunt adevarate: A. Nu este prezenta in concentratii semnificative in tesutul extracardiac B. Un nivel CK-MB: activitate CK > sau = cu 2,5 % sugereaza mai de graba sursa miocardica a cresterii CKMB C. Raportul CK-MB:activitate CK este mai ales util cind nivelul total al CK este crescut datorita unei injurii musculare scheletice D. Raportul CK-MB:activitate CK este mai ales util cind nivelul total al CK este in limite normale dar CK-MB este crescut E. Eliberarea CK-MB in infarctul miocardic produce in mod tipic un model in "platou"

(pag. 1494)

M2207146. Cind este utila determinarea troponinelor T si I cardiace: A. Cind exista suspiciunea de injuriu al musculaturii scheletice B. Cind exista suspiciunea de mic infarct miocardic care poate fi sub limita detectiei pentru masuratorile CKMB C. La pacientii cu suspiciunea unui infarct miocardic care se prezinta dupa mai mult de 24-48 de ore de la debutul simptomelor D. Pentru diagnosticul reinfarctizarilor precoce E. Pentru diagnosticul diferential intre infarctul miocardic trasmural si nontransmural
(pag. 1494)

M2207147. Care din urmatorii markeri cardiaci inregistreaza nivele inca crescute dupa 72 de ore de la debutul unui infarct miocardic A. CK B. CK-MB C. cTnI D. cTnT E. Mioglobina
(pag. 1494)

M2207148. In caz de suspiciune de infarct miocardic recurent diagnosticul este mult mai usor de facut prin determinarea: A. Mioglobinei B. CRP-ului C. CK-MB D. LDH E. CK total
(pag. 1494)

M2207149. Intr-un infarct miocardic acut care din urmatoarele efecte secundare pot fi atribuite morfinei: A. Trombocitopenie B. Poate scadea debitului cardiac C. Poate scadea presiunea arteriala D. Greata E. Bradicardie
(pag. 1495)

M2207150. Intr-un infarct miocardic acut administrarea de nitroglicerina trebuie evitata: A. La pacientii care se prezinta presiunea arteriala sistolica scazuta ( < 100 mm Hg) B. Cind exista suspiciunea de infarct miocardic de ventricul drept C. Cind exista suspiciunea de infarct atrial D. Cind pe electrocardiograma se evidentiaza infarct inferior, exista cresterea presiunii venelor jugulare, auscultatia pulmonara normala si hipotensiune E. Daca se asociaza manifestari de insuficienta de pompa
(pag. 1496)

M2207151. Indicati in ce conditii se intrerupe administrarea intravenoasa a unui beta-blocant la un bolnav cu infarct miocardic acut: A. Puls mai mare de 60 batai pe minut B. Presiunea arteriala sistolica 90 mm Hg C. Un interval PR mai mic de 0,24 sec D. Raluri situate pina la 15 cm de diafragm

E. Durere recurenta
(pag. 1496)

M2207152. La un bolnav cu infarct miocardic non-Q indicati elementele de risc crescut: A. Infarct miocardic in antecedente B. Nivele crescute ale cTnT C. Deprimarea functiei ventriculului sting D. Ischemie recurenta E. Sexul feminin
(pag. 1496)

M2207153. Care din urmatorii agenti trebuie evitati in conditiile infarctului miocardic acut: A. Aspirina B. Prednison C. Indometacin D. Ibuprofen E. Hemisuccinat de hidrocortizon
(pag. 1497)

M2207154. Indicati care din urmatoarele efecte pot fi atribuite administrarii de antinflamatorii nonsteroidiene la pacientii cu infarct miocardic acut: A. Scaderea mortalitatii B. Pot altera vindecarea infarctului C. Cresc riscul de ruptura miocardica D. Prin utilizarea lor poate rezulta o cicatrice de infarct mai mare E. Pot creste rezistenta vasculara coronariana
(pag. 1497)

M2207155. Care din urmatorii agenti promoveaza conversia plasminogenului in plasmina, care ulterior lizeaza trombii de fibrina: A. Aspirina B. Activatorul tisular al plasminogenului C. Streptokinaza D. Complexul activator streptokinaza plasminogen anisoilat E. Dipiridamolul
(pag. 1497)

M2207156. Care din urmatoarele afirmatii privind fluxul coronarian in sistemul de gradare TIMI sunt adevarate: A. Gradul 0 indica ocluzia completa a arterei asociate infarctului B. Gradul 1 indica perfuzia intregului vas de infarct inspre patul distal, dar cu flux ce este intirziat in comparatie cu cel al unei artere normale C. Gradul 2 indica o oarecare penetratie a substantei de contrast dincolo de punctul de obstructie, dar fara perfuzie in patul coronarian distal D. Gradul 3 indica perfuzia totala a vasului de infarct cu flux normal E. Fluxul de grad 3 este obiectivul terapiei de reperfuzie
(pag. 1497)

M2207157. Imbunatatirea functiei ventriculare si reducerea mortalitatii obtinute prin reperfuzie coronariana tardiva pot fi atribuite: A. Reducerii dimensiunii infarctului B. Ameliorarii vindecarii tesutului din zona de infarct cu prevenirea expansiuniii infarctului C. Cresterii fluxului coronar

D. Imbunatatirii performantei contractile miocardice E. Reducerii tendintei la instabilitate electrica


(pag. 1498)

M2207158. Care sunt contraindicatiile clare ale folosirii medicatiei trombolitice: A. Accident nehemoragic sau alt eveniment cerebrovascular in ultimul an B. Hemoragie cerebrovasculara in orice moment C. Hipertensiune arteriala cu valori ale presiunii diastolice mai mari de 95 mm Hg care in mod obisnuit este controlata adecvat D. Menstruatia E. Suspiciunea de disectie de aorta
(pag. 1498)

M2207159. Specificati contraindicatiile relative la terapia trombolitica: A. Un INR = 1,85 B. O interventie chirurgicala in ultimele 2 saptamini C. Ressuscitare cardiopulmonara prelungita (>10 minute) D. Graviditatea E. Istoric de hipertensiune severa care este in mod obisnuit controlata adecvat
(pag. 1498)

M2207160. In ce situatii se indica cateterismul cardiac si angiografia coronariana dupa terapia trombolitica: A. Durere toracica persistenta si supradenivelarea segmentului ST peste 90 minute B. Resupradenivelarea segmentului ST si/sau durere toracica recurenta C. Angina recurenta in faza precoce de spitalizare D. Un test de efort pozitiv inainte de externare E. Nivele crescute de CRP
(pag. 1498)

M2207161. In ce situatii PTCA directa poate asigura un beneficiu special fata de terapia trombolitica: A. Soc cardiogen B. La pacientii cu localizari multiple ale aterosclerozei C. La pacientele cu sindromul X D. La cei cu risc inalt datorita virstei inaintate (> 70 ani) E. La cei cu risc datorita compromiterii hemodinamice
(pag. 1498)

M2207162. Indicati ce trebuie sa contina dietele recomandate la un bolnav cu infarct miocardic acut aflat in unitatea de ingrijire a coronarienilor: A. Dieta trebuie sa asigure 40% din totalul caloriilor ca grasimi B. Sa aiba un continut in colesterol mai mic sau egal cu 300 mg pe zi C. Carbohidratii complexi trebuie sa asigure pina la 50-55% din totatlul caloriilor D. Prinzurile vor contine alimente sarace in fibre E. Meniul trebuie sa fie imbogatit cu alimente care sunt bogate in potasiu si magneziu
(pag. 1499)

M2207163. La un bolnav cu infarct miocardic indicati care din urmatoarele efecte sub atribuite betablocantului intravenos urmat de administrarea orala in era pretrombolitica: A. Reducerea ischemiei recurente B. Reducerea reinfarctizarilor C. Reducerea relativa cu 25% a mortalitatii D. Reducerea reinfarctizarilor fatale

E. Reducerea stopului cardiac nefatal


(pag. 1500)

M2207164. La categorii de bolnavi se obtine beneficiu maxim dupa administrarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei: A. La cei care sunt in virsta B. La cei care prezinta un infarct anterior C. La cei cu un infarct in antecedente D. La cei cu functia global deprimata a ventriculului sting E. La cei cu hipotensiune arteriala
(pag. 1500)

M2207165. Ce beneficii sunt atribuite inhibitorilor enzimei de converse a angiotensinei la un bolnav cu infarct miocardic acut: A. Reducerea remodelarii ventriculare B. Reducerea riscului de insuficienta cardiaca congestiva C. Reducerea ratei recurentelor de infarct D. Reducerea duratei spitalizarii E. Reducerea stopului cardiac nefatal
(pag. 1500)

M2207166. La ce categorii de bolnavi cu infarct miocardic exista putine dovezi care sa sustina utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie: A. La pacientii care se prezinta fara modificari ale segmentului ST B. La pacientii care se prezinta doar cu subdenivelarea segmentului ST si fara insuficienta cardiaca C. La pacientii echilibrati hemodinamic cu supradenivelarea segmentului ST D. La pacientii echilibrati hemodinamic cu bloc de ramura stinga E. La cei cu anomalii de dimensiuni mari a cineticii parietale regionale
(pag. 1500)

M2207167. La ce categorii de bolnavi cu infarct miocardic terapia cu inhibitorii enzimei de conversie trebuie continuata indefinit: A. La cei cu insuficienta cardiaca congestiva B. La cei la care studiile imagistice evidentiaza o scadere a functiei globale a ventriculului sting C. La cei la care studiile imagistice evidentiaza anomalii de dimensiuni mari a cineticii parietale regionale D. La cei cu bloc de ramura dreapta E. La cei care la debutul infarctului au avut nivele crescute atit de cTnT cit si de cTnI
(pag. 1500)

M2207168. Dilatarea camerala difuza dupa un infarct miocadic este in relatie cu: A. Dimensiunea infarctului B. Localizarea infarctului C. Valoarea CK la internarea bolnavului D. Nivelul seric al magneziului la internare E. Spectrul lipidic al bolnavului la internare
(pag. 1500)

M2207169. Care din urmatoarele afirmatii privind infarctul infarctul miocardic apical sunt adevarate: A. Cea mai mare dilatatie este cea urmind infarctului apical al ventriculului sting B. Dilatatia apicala a ventriculului sting determina o afectare hemodinamica mai marcata C. Dilatatia apicala a ventriculului sting determina o frecventa mai mare a insuficientei cardiace D. Dilatatia apicala a ventriculului sting determina un prognostic mai nefavorabil E. Dilatatia apicala a ventriculului sting necesita administrarea cronica de magneziu pentru a ameliora

modificarile metabolice principal mecanism responsabil de inducerea remodelarii miocardice


(pag. 1500)

M2207170. Care din urmatorii agenti pot ameliora dilatatia progresiva si consecintele sale clinice dupa un infarct miocardic: A. Inhibitorii enzimei de conversie a enzimei de conversie a angiotensinei B. Nitrati C. Heparina D. Aspirina E. Hipolipemiante
(pag. 1500)

M2207171. Care sunt modificarile ce apartin socului cardiogen: A. Tensiunea arteriala sistolica de 90 mm Hg B. Tensiunea arteriala sistolica < 80 mm Hg C. Reducere importanta a indexului cardiac < 1,8 l/(min/m2) D. Presiune de umplere a ventriculului sting >18 mm Hg E. Presiune de umplere a ventriculului sting < 15 mm Hg
(pag. 1501)

M2207172. Indicati factorii de risc asociati cu dezvoltarea in spital a socului: A. Virsta tinara B. Fractie de ejectie a ventriculului sting scazuta la internare C. Hipertensiunea arteriala D. Infarct mare E. Hiperlipemia
(pag. 1501)

M2207173. La un bolnav cu infarct miocardic indicati factorii de risc asociati cu dezvoltarea in spital a socului: A. Virsta inaintata B. Diabetul zaharat C. Infarct miocardic in antecedente D. Infarctul atrial E. Hiperhomocisteinemia
(pag. 1501)

M2207174. Ce dezavantaje prezinta Izoproterenolol la pacientii cu soc cardiogen: A. Produce vasodilatatie periferica B. Creste consumul miocardic de oxigen C. Poate extinde suprafata leziunii ischemice prin reducerea presiunii de perfuzie coronariana D. Produce furt prin vasodilatatie la nivelul patului vascular renal E. Produce furt prin vasodilatatie la nivelul patului vascular splahnic
(pag. 1502)

M2207175. La un bolnav cu infarct miocardic, in ce sitituatii este contraindicata contrapulsatia cu balon intraaortic: A. Insuficienta mitrala B. Insuficienta aortica C. Suspiciunea de disectie de aorta D. Suspiciunea de ruptura de sept interventricular E. Ischemie recurenta

(pag. 1502)

M2207176. La un bolnav cu infarct miocardic infero-posterior ce semne sugereaza infarctul de ventricul drept: A. Respiratia Chayne-Stokes B. Respiratia Kussmaul C. Distensia venelor jugulare D. Ecocardiografic colaps atrial si ventricular drept E. Cresterea amplitudinii undei R in V1
(pag. 1502)

M2207177. La un bolnav cu infarct miocardic infero-posterior ce elemente pot pleda pentru infarctul de ventricul drept: A. Respiratia Kussmaul B. Hepatomegalia C. Hipertensiunea D. La cateterismul cardiac: panta "y" atriala dreapta descendenta E. La cateterismul cardiac: aspectul diastolic de dip-platou al undelor ventriculare drepte
(pag. 1502)

M2207178. Incidenta mai mare a rupturii cordului este asociata cu: A. Infarctul miocadic in antecedente B. Antecedente de diabet zaharat C. Antecedente de hipertensiune arteriala D. Lipsa antecedentelor de angina pectorala E. Amputarea undelor R
(pag. 1503)

M2207179. Ce elemente pot fi gasite la un bolnav cu ruptura de perete liber ventricular: A. Disparitia brusca a pulsului B. Puls paradoxal C. Disparitia presiunii sanghine D. Pierderea constientei E. Disociatie electromecanica aparenta
(pag. 1503)

M2207180. Indicati prin ce agenti se poate realiza reducerea deteriorarii hemodinamice in ruptura septului interventricular la un bolnav cu infarct miocardic acut: A. Contrapulsatia intraaortica cu balon B. Nitroglicerina C. Nitroprusiat D. Moricizina E. Lescol
(pag. 1503)

M2207181. Care din urmatoarele afirmatii legate de insuficienta mitrala la un bolnav cu infarct miocardic acut sunt adevarate: A. Incidenta raportata a suflului sistolic apical de insuficienta mitrala iin timpul primelor citorva zile dupa debutul infarctului miocardic variaza lar,g intre 10-50%. B. Indiferent daca este demonstrata auscultatoric sau angiografic, insuficienta mitrala prezinta importanta hemodinamica la o foarte mare parte din acesti pacienti. C. Cel mai frecvent ruptura apare la nivelul capului muschiului papilar D. Cea mai frecventa cauza de insuficienta mitrala dupa infarct este disfunctia valvei mitrale determinata de ischemie sau infarctizare

E. In faza acuta tratamentul chirurgical este contraindicat indiferent de starea clinica si hemodinamica a pacientului
(pag. 1503)

M2207182. Indicati factorii de risc pentru fibrilatia ventriculara la pacientii cu infarct miocardic acut A. Hipokaliemia B. Un kaliu seric de 4,8 mmol/l C. Hipomagneziemia D. Un magneziu seric de 2,3 mmol/l E. Un magneziu seric de 1,7 mmol/l
(pag. 1503)

M2207183. La ce categorii de bolnavi cu infarct miocardic acut ar trebui rezervat tratamentul profilactic de rutina cu antiaritmice A. Pentru bolnavii care nu pot ajunge la spital B. Pentru cei tratati in spitale in care nu se asigura prezenta constanta in unitatea de ingrijire a coronarienilor a unui medic sau a unei asistente antrenate in recunosterea si tratamentul fibrilatiei ventriculare C. La toti bolnavii cu infarct miocardic D. Tahiaritmii ventriculare importante clinic E. La cei care au avut un ritm idioventricular accelerat pentru ca el este repetitiv si degenereaza frecvent intro aritmie mai severa
(pag. 1503-1504)

M2207184. La un bolnav cu infarct miocardic, indicati ce agenti se utilizeaza in tahicardia ventriculara care este bine tolerata hemodinamic: A. Lidocaina B. Procainamida C. Amiodarona D. Verapamil E. Diltiazem
(pag. 1504)

M2207185. La ce categorii de bolnavi cu infarct miocardic si fibrilatie ventriculara rata mortalitatii este crescuta: A. Cu fibrilatie ventriculara ca raspuns primar la ischemia acuta B. Cu fibrilatie ventriculra secundara insuficientei severe de pompa C. Cu fibrilatie ventriculara care se dezvolta tardiv in cursul spitalizarii D. Cu fibrilatie ventriculara care se dezvolta dupa primele 48 de ore E. La toti bolnavii
(pag. 1504)

M2207186. Fibrilatia ventriculara este considerata primara daca ea este un raspuns primar la ischemia acuta si nu este asociata cu: A. Insuficienta mitrala B. Soc C. Bloc de ramura D. Anevrism ventricular E. Defect de sept interventricular
(pag. 1504)

M2207187. Ritmul idioventricular accelerat este dificil detectabil altfel decit prin monitorizare electrocardiografica datorita faptului ca: A. Frecventa ritmului idioventricular accelerat este similara cu cea ritmului sinusal care il precede B. Frecventa ritmului idioventricular accelerat este similara cu cea ritmului sinusal care il urmeaza

C. Are efecte hemodinamice relativ minore D. Degeneaza rapid in aritmii mai severe E. Este rapid tranzitor dar induce insuficienta de pompa severa
(pag. 1504)

M2207188. In absenta insuficientei de pompa, la un bolnav cu infarct miocardic acut indicati drogurile folosite ca alternativa la digoxin pentru controlul frecventei cardiace: A. Metoprolol B. Verapamil C. Diltiazem D. Nifedipina E. Amlodipina
(pag. 1504)

M2207189. In ce situatii la un bolnav cu infarct miocardic acut cu tahiritmii supraventriculare se indica electrosocul sincronizat (100-200 J): A. Daca ritmul anormal persista mai mult de 2 ore cu o frecventa ventriculara mai mare de 120 batai/minut B. Daca tahicardia induce insuficienta cardiaca C. Daca tahicardia induce modificari ECG D. Daca tahicardia induce soc E. La toti bolnavii cu infarct miocardic complicat cu tahiaritmii supraventriculare
(pag. 1504)

M2207190. Ce semnificatie are blocul AV complet in infarctul miocardic anterior: A. Este asociat o rata mare a mortalitatii intraspitalicesti B. Este asociat o rata mare a mortalitatii dupa externarea pacientilor C. Este legat de disfunctia ischemica a sistemului de conducere D. Este rezultatul tonusului vagal crescut E. Este rezultatul eliberarii de adenozina
(pag. 1504)

M2207191. Ce semnificatie are blocul AV complet asociat infarctului inferior A. Este tranzitor B. Este datorat tonusului vagal crescut C. Este datorat eliberarii de adenozina D. Este legat de disfunctia ischemica a sitemului de conducere E. Este frecvent asociat cu necroza miocardica extinsa
(pag. 1504)

M2207192. La ce categorii de bolnavi cu infarct miocardic inferoposterior care prezinta bloc complet se indica pacing: A. Asociat cu insuficienta cardiaca B. Asociat cu hipotensiune C. Asociat cu bradicardie marcata D. Asociat cu ectopie ventriculara semnificativa E. Asociat cu insuficienta mitrala semnificativa hemodinamic
(pag. 1504)

M2207193. La bolnavii cu infarct miocardic electrozii externi in pacingul noninvaziv trebuie pozitionati in modul "demand" pentru pacientii cu: A. Bradicardie sinusala (frecventa < 50 batai/minut) care nu raspund la terapia medicamentoasa B. Bloc AV gradul II tip Mobitz II C. Bloc cardiac de gradul III

D. Bloc de ramura dreapta asociat cu hemibloc anterior sting E. Hemibloc anterosuperior sting
(pag. 1504)

M2207194. Ce afirmatii privind angina recurenta sunt adevarate: A. Procentul anginei recurente este mai mare la pacientii cu tromboliza reusita B. Ischemia recurenta anunta adesea extinderea infarctului initial C. Ischemia recurenta anunta reinfarctizarea intr-o noua zona miocardica D. Pacientii cu ischemie recurenta trebuie revascularizati numai mecanic intrucit tromboliza repetata este contraindicata E. Ischemia recurenta este asociata cu dublarea riscului in urma infarctului miocardic acut
(pag. 1505)

M2207195. Care dintre urmatoarele modificari pot fi intilnite in sindromul post-infarct miocardic Dressler: A. Pericardita B. Pleurita C. Pneumonie D. Miocardita E. Coronarita
(pag. 1505)

M2207196. Care din afirmatiile privind trombembolismul din infarctul miocardic sunt adevarate: A. Tromembolismul este adesea mut clinic B. Tromembolismul evident clinic complica 20% din cazurile de infarct acut C. Tromembolismul este considerat a fi o cauza importanta de deces la cel putin 25% din pacientii cu infarct care decedeaza dupa internarea in spital D. Emboliile arteriale au originea in trombii murali din ventriculul sting E. Cei mai multi emboli pulmonari provin din ventriculul drept
(pag. 1505)

M2207197. Cel mai adesea tromembolismul din infarctul miocardic se intilneste in asociere cu: A. Infarcte intinse B. Infarcte anterioare C. Insuficienta cardiaca D. Vizualizarea ecocardiografica a unui tromb in ventriculul sting E. Sindromul Dressler
(pag. 1505)

M2207198. La un bolnav cu infarct miocardic, in ce situatii se indica anticoagularea sistemica timp de 3-6 luni: A. Cind trombul a fost clar evidentiat prin ecocardiografie B. Cind se vizualizeaza o zona mare de anomalie cinetica regionala parietala chiar in absenta trombului mural C. Cu extrasistolie ventriculara frecventa D. Cu defect de sept interventricular E. Cu insuficienta mitrala
(pag. 1505)

M2207199. Complicatiile anevrismului ventricular includ: A. Insuficienta cardiaca congestiva B. Embolia arteriala C. Aritmii ventriculare D. Fibrilatia atriala

E. Blocuri atri-ventriculare
(pag. 1505)

M2207200. Indicati factorii clinici care sunt asociati cu cresterea riscului cardiovascular dupa recuperarea initiala a unui infarct miocardic: A. Simptome persistente de ischemie spontana B. Simptome persistente de ischemie provocata C. Virsta tinara D. Istoric de diabet E. Bradicardia sinusala
(pag. 1505)

M2207201. Ce factori au fost asociati cu o crestere a riscului cardiovascular dupa recuperarea initiala a unui infarct miocardic: A. Fractia de ejectie a ventriculului sting sub 40% B. Raluri la baze C. Aritmii ventriculare simptomatice D. Virsta peste 70 de ani E. Bloc AV grad I
(pag. 1505)

M2207202. Ce factori au fost asociati cu o crestere a riscului cardiovascular dupa recuperarea initiala a unui infarct miocardic: A. Staza pe radiografia toracica B. Infarct miocardic in antecedente C. Hipotensiune D. Fractie de ejectie a ventriculului sting de 50 E. Extrasistolie atriala frecventa prefigurind fibrilatia atriala
(pag. 1505)

M2207203. Indicati care sunt pacientii cu risc crescut pentru infarct miocardic recurent sau deces: A. Cu angina aparuta la eforturi relativ mici B. Cei cu fractie de ejectie diminuata si ischemie demonstrabila C. Cei cu defect reversibil mare la imagistica de perfuzie D. Cei cu defect fix la imagistica de perfuzie E. Cei la care efortul provoaca tahicardie sinusala importanta
(pag. 1505)

M2207204. Ce beneficii se noteaza prin folosirea pe termen lung a tratamentului cu aspirina: A. O reducere de 50% a riscului de infarct recurent B. O reducere a emboliilor arteriale C. O reducere a mortalitatii cardiovasculare D. O reducere a riscului de accident vascular cerebral E. La cei tratati cronic cu aspirina infarctul miocardic tinde sa fie mai mic
(pag. 1506)

M2207205. Dupa un infarct miocardic, se indica inhibitorii enzimei de conversie: A. Daca exista semne clinice de insuficienta cardiaca B. La o scadere moderata a fractiei globale de ejectie C. Daca exista anomalii mari de cinetica parietala regionala D. Daca exista tulburari de ritm recurente E. Pentru a preveni remodelarea ventriculara tardiva

(pag. 1506)

M2307206. Diagnosticul diferential al durerii din infarctul miocardic acut se face cu: A. pericardita acuta B. embolia pulmonara C. hernia hiatala D. disectia de aorta E. pancreatita acuta
(pag. 1182)

M2307207. Creatinfosfokinaza poate creste in: A. infarctul miocardic acut B. boli hepatice C. miozite D. cardioversia electrica E. chirurgia cardiaca
(pag. 1183)

M2307208. Administrarea morfinei in infarctul miocardic acut antreneaza: A. calmarea durerii B. reducerea vasoconstrictiei arteriale C. profilaxia tulburarilor de ritm D. reducerea vasoconstrictiei venoase E. efect antitrombotic
(pag. 1186)

M2307209. Care din urmatorii agenti trombolitici este antigenic: A. APSAC B. activatorul tisular al plasminogenului C. streptokinaza D. reteplaza E. urokinaza
(pag. 1185)

M2307210. Care sunt contraindicatiile absolute ale utilizarii tromboliticelor? A. hipotensiunea arteriala B. resuscitarea cardiorespiratorie prelungita C. accidentul vasccular carebral hemoragic in antecedente D. varsta sub 70 ani E. ulcer peptic activ
(pag. 1185)

M2307211. Socul cardiogen se caracterizeaza prin: A. index cardiac peste 2,2/min/m2 B. TA sistolica sub 80 mmHg C. index cardiac sub 1,8/min/m2 D. presiune capilara pulmonara sub 18 mmHg E. presiune capilara pulmonara peste18 mmHg
(pag. 1190)

M2307212. Ruptura cardiaca in infarctul miocardic acut se asociaza cu: A. primoinfarctul

B. C. D. E.

varsta tanara antecedente de hipertensiune arteriala infarctul nonQ infarctul intins


(pag. 1192)

M2307213. Complicatiile anevrismului de ventricul stang sunt: A. insuficienta cardiaca B. ruptura cardiaca C. embolii arteriale D. aritmii ventriculare E. bloc atrioventricular total
(pag. 1193)

M2307214. Sindromul Dressler se caracterizeaza prin: A. febra B. pleurita C. angina pectorala D. pericardita E. tulburari de ritm
(pag. 1193)

M2307215. Factori asociati cu cresterea riscului cardiovascular post infarct miocardic sunt: A. simptome persistente de ischemie B. FE peste 40% C. aritmiile ventriculare D. varsta sub 70 ani E. istoric de diabet zaharat
(pag. 1194)

M2307216. factorii de risc pentru de4zvoltarea socului cardiogen in infarctul miocardic acut sunt: A. infarct intins B. FE crescuta C. varsta inaintata D. istoric de angina pectorala E. istoric de diabet zaharat
(pag. 1190)

M2307217. Betablocantele sunt contraindicate in infarctul miocardic acut in urmatoarele situatii: A. bloc atrioventricular B. hipertensiune arteriala C. hipotensiune arteriala D. bradicardie E. insuficienta cardiaca congestiva severa
(pag. 1188)

M2307218. Insuficienta de pompa clasa II Killip se caracterizeaza prin: A. absenta semnelor de congestie venoasa pulmonara/venoasa B. prezenta semnelor de congestie venoasa pulmonara/venoasa C. galop ventricular D. edem pulmonar E. TA sistolica sub 90 mmHg

(pag. 1184)

M2307219. Infarctul miocardic acut nedureros se intalneste mai frecvent la: A. tineri B. varstnici C. femei D. barbati E. diabetici
(pag. 1182)

M2507220. n infarctul miocardic acut determinarea nivelului seric al creatinfosfokinazei izoenzima MB (CK - MB) este util pentru c: A. Este specific, nefiind prezent n concentraii semnificative n esutul extracardiac B. Crete n 4 - 8 ore i revine la normal dup 48 - 72 de ore de la debutul infarctului C. Cardioversia electric i miocarditele nu determin creterea nivelului ei seric D. Atinge un vrf la aproximativ 20 de ore dup debutul ocluziei coronariene E. Raportul CK - MB2 : CK - MB1 < 1,5 este nalt specific pentru diagnosticul de infarct miocardic, n special dup 4 - 6 ore de la producerea ocluziei coronariene
(pag. 1494)

M2507221. Folosirea ecocardiografiei bidimensionale la pacienii cu infarct miocardic acut este util pentru: A. Diferenierea infarctului miocardic acut de o cicatrice miocardic veche sau de ischemia acut sever B. Aprecierea dimensiunilor infarctului C. Identificarea prezenei infarctului ventriculului drept D. Evaluarea funciei ventriculului stng E. Depistarea precoce a anomaliilor de cinetic perietal
(pag. 1495)

M2507222. Utilizarea n deplin siguran a beta-blocantelor n infarctul miocardic acut presupune respectarea urmtorilor parametrii clinici i electrocardiografici: A. Puls mai mic de 60 de bti pe minut B. Puls mai mare de 60 de bti pe minut C. Presiunea sistolic mai mare de 100 mmHg D. Intervalul RR mai mic de 0,24 secunde E. Absena ralurilor de staz situate mai sus de 10 cm de la diafragm
(pag. 1496)

M2507223. Urmtorii ageni medicamentoi trebuie evitai n terapia infarctului miocardic acut deoarece altereaz vindecarea i favorizeaz ruptura miocardic: A. Glucocorticoizii B. Agenii inflamatori nesteroizi C. Blocanii de calciu D. Beta - blocantele E. Aspirina
(pag. 1497)

M2507224. Folosirea terapiei trombolitice n infarctul miocardic acut prezint contraindicaii clare n urmtoarele situaii clinice: A. Istoric de hipertensiune sever, care este n mod obinuit controlat adecvat B. Graviditatea C. Boala ulceroas peptic activ D. Un istoric de hemoragie cerebrovascular n orice moment

E. Suspiciunea de disecie de aort


(pag. 1498)

M2507225. Urmtorii ageni terapeutici au eficien dovedit n tratamentul spitalicesc al infarctului miocardic acut: A. Glucocorticoizii B. Antagonitii de calciu C. Aspirina D. Beta - blocantele E. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei
(pag. 1499 - 1500)

M2507226. ocul cardiogen din infarctul miocardic acut beneficiaz de terapia cu: A. Dopamin B. Dobutamin C. Amrinon D. Nitroglicerin E. Glucocorticoizi
(pag. 1502)

M2507227. Caracterele specifice ale blocului AV complet din infarctul miocardic acut sunt: A. Este determinat ntotdeauna i indiferent de localizare numai de disfuncia ischemic a sistemului de conducere B. Are o mortalitate mare indiferent de localizarea infarctului miocardic acut C. Apare n infarctul miocardic acut anterior D. Apare n infarctul miocardic acut inferior E. Are o mortalitate mai mare n infarctul miocardic acut anterior
(pag. 1504)

M2507228. Pentru realizarea preveniei secundare a infarctului miocardic acut se folosesc de rutin: A. Amrinona B. Antagonitii de calciu pe cale oral pe o perioad de cel puin 2 ani C. Aspirina D. Beta - blocantele pe cale oral pentru cel puin 2 ani E. Warfarina la pacienii cu risc crescut de embolie
(pag. 1506)

M2507229. n cazuri rare infarctul miocardic acut se poate datora ocluziei arterei coronare determinat de: A. Embolii coronariene B. Anevrisme aortice C. Anomalii congenitale D. Spasm coronarian E. Tromboembolismul pulmonar recurent
(pag. 1493)

M2507230. Urmtorii markeri serici cardiaci cresc n primele 4 - 8 ore de la debutul infarctului miocardic acut: A. Creatinfosfokinaza B. Mioglobina C. GPT D. Gamaglutamiltranspeptidaza E. Fosfataza alcalin

(pag. 1494)

M2507231. Urmtorii markeri serici cardiaci se menin la niveluri crescute timp de cel puin 7 - 10 zile de la debutul infarctului miocardic acut: A. Creatinfosfokinaza (CK) B. Troponina T cardiac - specific (c TnT) C. Troponina I cardiac - specific (c TnI) D. Mioglobina E. Fosfataza alcalin
(pag. 1494)

M2507232. Tratamentul iniial n departamentul de urgen al infarctului miocardic acut presupune utilizarea: A. Aspirinei B. Morfinei C. Nitroglicerinei D. Antiinflamatoarelor steroide E. Beta - blocantelor
(pag. 1495 - 1496 - 1497)

M2507233. Contraindicaiile utilizrii nitroglicerinei n tratamentul iniial n departamentul de urgen a infarctului miocardic acut sunt: A. Presiunea arterial sistolic sczut < 100 mmHg B. Suspiciunea de infarct de ventricul drept C. Presiunea arterial diastolic sczut < 80 mmHg D. Suspiciunea de bloc AV gradul II E. Suspiciunea de infarct posteroinferior
(pag. 1496)

M2507234. Efectele adverse ale utilizrii morfinei n tratamentul iniial n departamentul de urgen a infarctului miocardic acut sunt: A. Hipotensiunea arterial B. Greaa C. Bradicardia D. Grade avansate de blocuri cardiace n special la bolnavii cu infarct posteroinferior E. Tahicardia
(pag. 1495 - 1496)

M2507235. Utilizarea beta - blocantelor n departamentul de urgen pentru terapia iniial a infarctului miocardic acut este justificat de: A. Controlul durerii B. Reducerea mortalitii intraspitaliceti la pacienii cu risc nalt C. Efectul de scdere a TA D. Evitarea complicaiilor tromboembolice E. Efectul de reducere a nivelului de tromboxan A2
(pag. 1496)

M2507236. Subgrupele de pacieni la care PTCA (Angioplastia coronarian percutan transluminal primar) direct poate asigura un beneficiu special fa de terapia trombolitic n infarctul miocardic acut includ: A. Pacienii cu oc cardiogen B. Pacienii cu risc nalt datorit vrstei avansate > 70 de ani C. Pacienii tineri 25 - 40 de ani

D. Femeile E. Pacienii cu infarct de ventricul drept


(pag. 1498)

M2507237. Factorii de risc pentru dezvoltarea n spital a ocului cardiogen ca o complicaie a infarctului miocardic acut includ: A. Vrsta naintat B. Fracia de ejecie a ventriculului stng sczut la internare C. Infarct mare D. Lipsa unui infarct miocardic n antecedente E. Istoric de diabet zaharat
(pag. 1501)

M2507238. Ritmul idioventricular accelerat (RIVA) ntlnit ca o complicaie a infarctului miocardic acut: A. Este un ritm ventricular cu o frecven de 60 - 100 bti / minut B. Se ntlnete la 25% din pacienii cu infarct miocardic acut C. Adesea se ntlnete tranzitor n timpul tratamentului trombolitic n momentul reperfuziei D. ntotdeauna este malign i prevestete dezvoltarea tahicardiei ventriculare clasice E. Necesit terapie de urgen datorit riscului major de degenerare ntr-o aritmie mai sever
(pag. 1504)

M2607239. In cursul IMA, izoenzima MB a Creatinin fosfokinazei (CK MB) prezint urmtoarele caracteristici: A. Specificitate miocardic superioar CK total B. Atinge vrful maxim la aproximativ 20 h dup debutul anginei coronariene C. Raportul CK-MB2/CK-MB1> 1,5 este specific pentru IMA D. Cardioversia nu determin creteri ale CK-MB E. Reperfuzia coronarian determin un vrf enzimatic precoce la 8-12 h
(pag. 1494-1495)

M2607240. Troponina T (cTnT) si troponina I (cTnI): A. Nu sunt detectabile n sngele indivizilor sntoi B. Pot aprea creteri dup injuria musculaturii scheletice C. Nivelul cTnI rmne crescut 3 - 5 zile dup IMA D. Nivelul cTnT rmne crescut 10 - 14 zile dup IMA E. Sunt markeri enzimatici ai necrozei miocardice superior LDH la cazurile cu IMA la 24 - 48 ore de la debut
(pag. 1494)

M2607241. Mioglobina ca marker al necrozei miocardice: A. Este eliberat n snge la cteva ore de la debutul IMA B. Are specificitate miocardic ridicat C. Este rapid excretat n urin D. Nivelul sanguin revine la normal n 24 ore de al debutul IM E. Nu are specificitate miocardic
(pag. 1494)

M2607242. Terapia cu nitrai trebuie evitat sau temporizat la bolnavii cu IMA care prezint: A. Suspiciune de IMA de VD B. TA sistolic < 100 mmHg C. Staza pulmonar masiv D. Jugulare turgescente E. TA sistolic > 200 mmHg

(pag. 1496)

M2607243. Tratamentul trombofibrinolitic n IMA este recomandat n urmtoarele condiii: A. Simptome clinice tipice de IMA B. Supradenivelarea segmentului ST cu > 1 mm n cel puin 2 derivaii adiacente C. Subdenivelarea segmentului ST cu cu > 1 mm n cel puin 2 derivaii adiacente D. Unda T negativ E. Numai n primele 4 ore de la debut
(pag. 1497)

M2607244. Contraindicaiile absolute ale tratamentuli trombofibrinolitic includ: A. Accident vascular cerebral hemoragic B. AVC nehemoragic n ultimul an C. Suspiciune de disecie de aort D. Vrst avansat E. Istoric de hipertensiune arteral sever, controlat terapeutic
(pag. 1498)

M2607245. Cateterismul cardiac i angiocoronarografia se impun dup tromboliza IMA la bolnavii care prezint: A. Und Q B. Durere toracic persistent C. Aplatizarea undei T D. Recurena supradenivelrii ST E. Unda T negativ, asociat undei Q
(pag. 1498)

M2607246. Procesul de vindecare, cicatrizare i remodelare al IMA poate fi influenat negativ de unele categorii de droguri care trebuie evitat Acestea includ: A. Betablocantele neselective B. Blocanii receptorilor angiotensinei II C. Glucocorticoizii D. Trimetazidina E. Antiinflamatoarele nesteroidiene
(pag. 1497)

M2807247. Angioplastia coronara percutana transluminala primara in primele ore de infarct miocardic A. este mai putin eficienta decat tromboliza B. se asociaza cu un prognostic mai bun decat tromboliza C. este mai ieftina decat tromboliza D. este de ales in socul cardiogen E. este contraindicata peste 70 ani
(pag. 1498)

M2807248. Creatinfosfokinaza totala are drept surse potentiale extracardiace, urmatoarele: A. cateterismul cardiac B. cardioversia electrica C. infarctul non-Q D. hipotiroidismul E. atacul vascular cerebral
(pag. 1494)

M2807249. Ecocardiografia poate identifica:

A. B. C. D. E.

prezenta infarctului ventriculului drept gradul de obstructie a arterei infarctizate infarctul miocardic non-Q anevrismul ventricular revarsatul pericardic
(pag. 1495)

M2807250. Contraindicatiile relative la folosirea agentilor trombolitici includ: A. accident nehemoragic in ultimul an B. resuscitarea cardiopulmonara prelungita C. suspiciunea de disectie de aorta D. graviditatea E. hemoragiile interne active
(pag. 1498)

M2807251. Angioplastia coronariana percutanata transluminala se caracterizeaza prin: A. posibilitatea de aplicare de rutina in practica clinica B. beneficiu special fata de terapia trombolitica la pacientii cu soc cardiogen C. se asociaza cu un prognostic clinic mai bun pe termen scurt decat tromboliza D. are exclusiv caracter primar E. se poate efectua PTCA de salvare
(pag. 1498)

M2807252. Contraindicatiile utilizarii beta-blocantelor la pacientii cu infarct miocardic acut includ: A. pacienti cu angina restanta B. pacienti cu bloc atrioventricular C. prezenta de complexe ventriculare ectopice D. istoric de astm E. hipotensiune.
(pag. 1500)

M2807253. Cauzele mecanice de insuficienta cardiaca in infarctul miocardic acut sunt: A. aritmiile supraventriculare B. insuficienta mitrala C. defectul septal ventricular D. blocul atrioventricular E. ruptura de perete liber.
(pag. 1502)

M2807254. In preventia secundara a infarctului se vor folosi: A. beta-blocante oral B. antagonistii calciului C. un agent antiplachetar D. IEC E. Cordarone
(pag. 1506)

M2807255. Tulburarile de ritm ventriculare din infarctul miocardic acut pot fi tratate cu: A. tratament profilactic de rutina cu antiaritmice B. Chinidina C. Amiodarona D. Lidocaina intravenos

E. Digoxin
(pag. 1506)

Tema nr. 8 Tulburari de ritm si de conducere (tahicardie paroxistica supraventriculara, flutterul si fibrilatia atriala, tahicardia ventriculara, fibrilatia ventriculara, blocurile atrio-ventriculare).
BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1208001. Tratamentul de electie al bolnavilor cu fibrilatie atriala, cu stare clinica sever alterata este reprezentat de: A. cardioversia electrica B. terapia cu propranolol i.v. C. terapia cu isoptin i.v. D. terapia cu adenozina i.v. E. terapia cu xilina i.v
(pag. 1396)

M1208002. In fibrilatia atriala, pentru cardioversia electrica, este necesara in general o energie de: A. 100-200 W.s B. 50-30 W.s C. 50-75 W.s D. 300-400 W.s E. 350-450 W.s
(pag. 1396)

M1208003. Cel mai eficient tratament al flutterului atrial este reprezentat de: A. xilina B. verapamil C. captopril D. isuprel E. cardioversia electrica, cu energie mica (25-50 W.s)
(pag. 1396)

M1208004. Tahicardia ventricula sustinuta dureaza mai mult de: A. 2 minute B. 1 minut C. 3 minute D. 30 secunde E. 4 minute
(pag. 1403)

M1208005. In torsada varfurilor, tahicardia ventriculara este precedata de o alungire marcata a intervalului Q-T, adesea peste: A. 0,60 s B. 0,20 s C. 0,15 s D. 0,40 s E. 0,30 s
(pag. 1405)

M1308006. Cardio-stimularea permanenta constituie o indicatie de clasa I in urmatoarele situatii, exceptand: A. Bloc A-V complet asociat cu bradicardie simptomatica B. Bloc A-V complet asimptomatic asociat cu frecventa ventriculara de 40 / min C. Bloc A-V grII intermitent cu bradicardie simptomatica D. Bloc A-V complet asociat cu insuficienta cardiaca congestiva E. Bloc A-V complet asociat cu asistolie documentata de 5 secunde
(pag. 1390)

M1308007. Cel mai eficient tratament al flutterului atrial este reprezentat de: A. Digoxina B. Chinidina C. Amiodarona D. Electrocardioversia cu energie mica E. Electrostimularea overdrive
(pag. 1396)

M1308008. Aparitia tahicardiei ventriculare sustinute in primele 6 saptamani de la debutul unui infarct miocardic acut prognozeaza o mortalitate la 1 an de: A. 30% B. 50% C. 66% D. 75% E. 90%
(pag. 1404)

M1308009. Pacientii cu tahicardie ventriculara sustinuta cu alterare hemodinamica pe fond de boala cardiaca organica impun un tratament de prima intentie: A. Xilina B. Bretilium C. Procainida D. Electroconversia E. Electrostimularea overdrive
(pag. 1404)

M1308010. Tratamentul principal in torsada varfurilor survenita pe fond de sindrom QT prelungit congenital consta in: A. Betablocant B. Amiodarona C. Fenitoina D. Lidocaina E. Diltiazem
(pag. 1405)

M1408011. Blocul AV de grad II tip Mobitz I se caracterizeaza prin: A. blocarea brusca, neasteptata, a unor unde P B. pauza compensatorie dupa blocarea unui impuls atrial C. se asociaza cu alungirea complexului QRS D. este aproape intotdeauna localizat la nivelul sistemului His-Purkinje E. chiar daca progreseaza spre bloc total, acesta este bine tolerat
(pag. 1387-1388)

M1408012. Blocul AV de gradul III este localizat nodal daca:

A. B. C. D. E.

complexul QRS are 0,14 s frecventa cardiaca este de 40-55 batai/min nu creste la effort nu creste la atropina ritmul de scapare este instabil
(pag. 1388)

M1408013. Care din urmatoarele afirmatii privind fibrilatia atriala este adevarata: A. raspunsul ventricular este relativ redus fata de frecventa atriala din cauza fenomenului de conducere aberanta B. poate precipita edemul pulmonar acut la pacientii cu stenoza mitrala C. este bine tolerata de pacientii cu ventriculi hipertrofici, necomplianti D. nu poate trece in flutter atrial E. zgomotul 1 are intensitate crescuta
(pag. 1395)

M1408014. Tahicardia prin reintrare in nodul AV se caracterizeaza prin: A. complexe ORS largi B. ritm neregulat C. frecventa cardiaca= 100-120 b/minut D. frecventa la barbati E. poate fi initiata/oprita prin extrasistola atriala
(pag. 1401)

M1408015. Tahicardia atriala multifocala se caracterizeaza prin: A. apare in special dupa administrarea teofilinei B. prezenta a doua unde P consecutive cu morfologie diferita C. frecventa > 150 b/minut D. incidenta fibrilatiei atriale la acesti pacienti este de 30% E. raspunsul ventricular este regulat
(pag. 1401)

M1408016. Cel mai eficient medicament in tratamentul de urgenta al tahicardiei ventriculare este: A. moricizina B. digitala C. procainamida D. adenozina E. flecainida
(pag. 1404)

M1408017. In cazul pacientilor cu sindrom QT prelungit congenital, tratamentul principal este reprezentat de: A. digitala B. betablocante C. amiodarona D. simpatectomie cervico-toracala E. profafenona
(pag. 1405)

M1408018. Antiaritmicele din clasa IV sunt reprezentate de: A. -blocante B. chinidina

C. blocanti de calciu D. profafenona E. flecainida


(pag. 1396)

M1508019. Daca in prezenta fibrilatiei atriale ritmul cardiac devine regulat si lent (30-60 /min), ce fenomen s-a produs: A. Revenire la ritmul sinusal B. Bloc atrioventricular complet C. Tahicardie jonctionala D. Tahicardie ventriculara E. Bloc sinoatrial
(pag. 1395)

M1508020. Inaintea tentativei de cardioversie electrica sau chimica la pacientii cu fibrilatie atriala instalata de 48-72 ore sau mai mult se indica: A. Coronarografie B. Anticoagulare C. Ionograma D. Intubatie orotraheala E. Hipokalemiante
(pag. 1396)

M1508021. Propafenona este un antiaritmic din clasa: A. I A B. I B C. I C D. II E. III


(pag. 1396, 1398)

M1508022. Din grupul antiaritmicelor de clasa a III-a fac parte: A. Atenololul si metoprololul B. Verapamilul si diltiazemul C. Tocainida si mexiletinul D. Amiodarona si bretiliul E. Procainamida si disopiramida
(pag. 1396, 1398)

M1508023. Cel mai eficient tratament al flutterului atrial este: A. Digitala B. Tocainida C. Cardioversia electrica D. Metoprolol E. Bretilium
(pag. 1396)

M1508024. Blocul atrioventricular de grad II tip Mobitz I se caracterizeaza prin: A. Interval PR constant, mai mare de 0,20 secunde B. Alungirea progresiva a intervalului PR, urmata de blocarea unui impuls atrial C. Blocarea brusca, neasteptata a unor unde P fara modificari ale intervalului PR D. Lipsa totala de transmitere a impulsurilor atriale spre ventriculi

E. Ritm jonctional de scapare in conditiile unei bradicardii sinusale severe


(pag. 1387, 1388)

M1608025. Frecventa raspunsului ventricular in cursul FA depinde de: A. Frecventa activarilor atriale B. Durata potentialului de actiune atrial C. Perioada refractara functionala a nodului AV D. Durata QRS E. Intervalul Q T
(pag. 1395)

M1608026. Aplicarea cardioversiei electrice cu energie redusa 25 50 W in flutteru atrial prezinta dezavantajul: A. Injurie miocardica B. Cresterea blocajului AV C. Reducerea blocajului AV D. Inducerea FA E. Bloc sino atrial
(pag. 1396)

M1608027. Optiunea terapeutica de electie in cazul Flutterului atrial pe fondul tratamentului digitalic este: A. Cardioversie electrica B. Stimulare electrica atriala C. Isoproterenol D. Xilina bolus I.V. E. Chinidina
(pag. 1396)

M1608028. Tratamentul de electie in oprire tahicardiei paroxistice supra ventriculare prin reintrare nodala AV A. Digoxin I.V. B. Nifedipin sublingual C. Adenozina 6 12 mg bolus I.V D. Procainamida I.V. E. Sotalol I.V.
(pag. 1400)

M1608029. Tratamentul de electie la bolnavii cu WPW si FA instabili hemodinamic este: A. Cardioversie electrica B. Dopamina C. Electrostimulare endocavitara D. Verapamil I.V. E. Xilina bolus I.V.
(pag. 1402)

M1608030. Blocul AV de grad II tip Mobitz II consta in: A. Alungirea progresiva a intervaluli P- R B. Blocarea brusca a unor unde P C. Ritm de scapare jonctional D. Absenta intermitenta a undei P E. P R lung cu QRS larg

(pag. 1388)

M2208031. Care din urmatorii agenti este cel mai eficient in tratamentul de urgenta al tahicardiei ventriculare: A. Procainamida B. Metoprololul C. Verapamilul D. Dialtiazemul E. Chinidina
(pag. 1404)

M2208032. In torsada virfurilor la pacienti cu sindrom QT prelungit congenital tratamentul principal este reprezentat de: A. Magneziu B. Beta-blocant C. Chinidina D. Procainamida E. Fenotiazine
(pag. 1405)

M2208033. Instalarea fibrilatiei ventriculare nonischemice incepe: A. Printr-un scurt traseu de tahicardie ventriculara rapida initiata de o extrasistola ventriculara relativ tardiva B. Printr-un scurt traseu de tahicardie ventriculara rapida initiata de o extrasistola ventriculara precoce, care cade pe unda T in faza vulnerabila C. Printr-o bataie de scapare jonctionala D. Dupa o singura extrasistola ventriculara precoce E. Dupa un ritm idioventricular accelerat
(pag. 1405)

M2208034. Care din urmatoarele modificari sugereaza ca poate sa nu fie posibila conversia la ritm sinusal a fibrilatiei atriale: A. Cresterea amplitudinii undei "a" a pulsului venos jugular B. Presiunea variabila a pulsului carotidian C. Zgomotul 1 de intensitate variabila D. Diametrul masurat ecografic al atriului sting mai mare de 4,5 cm E. Prezenta pe ECG a elementelor de incarcare atriala stinga
(pag. 1395)

M2208035. In care din urmatoarele situatii tratamentul de electie pentru fibrilatia atriala este cardioversia electrica: A. Intoxicatia alcoolica B. Tireotoxicoza C. Pericardita D. Starea clinica a pacientului sever alterata E. Febra
(pag. 1395)

M2208036. Conversia la ritmul sinusal poate fi realizata cu urmatoarele antiaritmice chinidin-like: A. Clasa IA B. Flecainida C. Propafenona D. Moricizina E. Digitala

(pag. 1396)

M2208037. La pacientii cu TPSV prin reintrare AV, care necesita tratament cronic, pentrucare dintre urmatoarele se poate opta avind o eficacitate mai mare de 90% A. Chinidina B. Verapamil C. Flecainida D. Ablatia prin radiofrecventa a fasciculului accesor E. Moricizina
(pag. 1401)

M2208038. Care din urmatoarele reprezinta tratamentul de electie in sindromul WPW cu aritmii simptomatice: A. Cardiostimularea permanenta B. Ablatia prin cateter de radiofrecventa a caii accesorii C. Ablatia chirurgicala a fasciculului accesor D. Tratament farmacologic cu digitala intravenos E. Tratament farmacologic cu verapamil intravenos
(pag. 1402)

M2208039. Indicati situatia in care exista divergenta de opinii cu privire la necesitatea implantarii unui pacemaker postinfarct miocardic: A. Bloc avansat, persistent cu sediu la nivelul nodului AV B. Bloc AV grad I persistent in prezenta unui bloc de ramura nedemonstrat anterior C. Hemibloc anterior sting dobindit in absenta blocului AV D. Bloc AV tranzitor in prezenta hemiblocului anterior sting izolat E. Tulburari de conducere AV tranzitorii, fara defecte de conducere intraventriculare
(pag. 1390)

M2308040. Care din urmatoarele droguri antiaritmice nu este cuprins in actuala clasificare: A. BRETILIUM B. TOCAINIDA C. ADENOZINA D. SOTALOL E. MORICIZINA
(pag. 1135)

M2308041. Flecainida este incadrata in actuala clasificare a medicatiei antiaritmice in clasa: A. I A B. I B C. I C D. III E. IV
(pag. 1135)

M2308042. Care drog este considerat a fi cel mai eficient in cazul unei tahicardii ventriculare sustinute bine tolerata hemodinamic, dar asociata unei cardiopatii organice: A. VERAPAMIL B. PROCAINAMIDA C. METOPROLOL D. DISOPIRAMIDA E. PROPRANOLOL
(pag. 1144)

M2308043. Care din urmatoarele droguri este recomandabil ca premedicatie inainte de conversia chimica a unei fibrilatii atriale pentru a evita efectul vagolitic: A. FLECAINIDA B. DILTIAZEM C. VERAPAMIL D. DIGOXINA E. ATENOLOL
(pag. 1135)

M2308044. Urmatoarele elemente caracterizeaza tahicardia prin reintrare la nivelul nodului a-v, exceptand: A. frecventa cardiaca poate varia intre 120 si 250 / min B. complexele QRS sunt inguste C. aritmia poate fi initiata sau oprita printr-o EsV D. debutul accesului se asociaza de regula cu o alungire a PR E. complexele QRS survin regulat
(pag. 1136)

M2508045. Din clasa IA de antiaritmice fac parte: A. fenitoina B. diltiazemul C. sotalolul D. disopiramida E. propranololul
(pag. 1396)

M2508046. Adenozina este un agent farmacologic antiaritmic A. din calasa IA B. din clasa IB C. Din clasa IC D. Din clasa a II-a E. Neclasificabil
(pag. 1396)

M2508047. Amiodarona poate determina: A. Edeme periferice B. Sindrom lupus-like C. Tahicardii atriale D. Glaucom cu unghi nchis E. Hipotensiune
(pag. 1399)

M2508048. Energia necesar defibrilrii n fibrilaia ventricular este de minim: A. W.s. B. W.s. C. W.s. D. 400 W.s. E. 100 W.s.
(pag. 1409)

M2508049. Daca n prezenta fibrilatiei atriale ritmul cardiac devine regulat si lent (30-60 /min), ce fenomen s-a produs:

A. B. C. D. E.

Revenire la ritmul sinusal Bloc atrioventricular complet Tahicardie jonctionala Tahicardie ventriculara Bloc sinoatrial
(pag. 1395)

M2508050. naintea tentativei de cardioversie electrica sau chimica la pacientii cu fibrilatie atriala instalata de 48-72 ore sau mai mult se indica: A. Coronarografie B. Anticoagulare C. Ionograma D. Intubatie orotraheala E. Hipokalemiante
(pag. 1396)

M2508051. Propafenona este un antiaritmic din clasa: A. I A B. I B C. I C D. II E. III


(pag. 1396, 1398)

M2508052. Din grupul antiaritmicelor de clasa a III-a fac parte: A. Atenololul si metoprololul B. Verapamilul si diltiazemul C. Tocainida si mexiletinul D. Amiodarona si bretiliul E. Procainamida si disopiramida
(pag. 1396, 1398)

M2508053. Cel mai eficient tratament al flutterului atrial este: A. Digitala B. Tocainida C. Cardioversia electrica D. Metoprolol E. Bretilium
(pag. 1396)

M2508054. Blocul atrioventricular de grad II tip Mobitz I se caracterizeaza prin: A. Interval PR constant, mai mare de 0,20 secunde B. Alungirea progresiva a intervalului PR, urmata de blocarea unui impuls atrial C. Blocarea brusca, neasteptata a unor unde P fara modificari ale intervalului PR D. Lipsa totala de transmitere a impulsurilor atriale spre ventriculi E. Ritm jonctional de scapare n conditiile unei bradicardii sinusale severe
(pag. 1387, 1388)

M2508055. Tahicardiile atriale cu bloc AV 2:1 au urmtoarele caracteristici: A. Frecven atrial de obicei peste 200/minut B. Apar tipic n intoxicaia digitalic C. Necesit tratament anticoagulant preventiv

D. Se produc prin reintrare n nodul atrioventricular E. Se asociaz cu maladia Ebstein


(pag. . 1401)

M2608056. Frecvena rspunsului ventricular n cursul FA depinde de: A. Frecvena activrilor atriale B. Perioada refractar a nodului AV C. Durata potenialului de aciune atrial D. Durata QRS E. Intervalul Q T
(pag. 1395)

M2608057. Aplicarea cardioversiei electrice cu energie redus 25 50 W n flutterul atrial prezint riscul de: A. Injurie miocardic B. Creterea blocajului AV C. Reducerea blocajului AV D. Inducerea FA E. Bloc sino atrial
(pag. 1396)

M2608058. Opiunea terapeutic de prim elecie n cazul Flutterului atrial survenit pe fondul surpadozajului digitalic este: A. Cardioversie electric B. Stimulare electric atrial C. Isoproterenol D. Xilin bolus I.V. E. Chinidin
(pag. 1396)

M2608059. Tratamentul de elecie pentru oprirea tahicardiei paroxistice supraventriculare prin reintrare nodal AV este: A. Digoxin I.V. B. Nifedipin sublingual C. Adenozin 6 12 mg bolus I.V. D. Procainamid I.V. E. Sotalol I.V.
(pag. 1400)

M2608060. Tratamentul de elecie la bolnavii cu WPW i FA instabili hemodinamic este: A. Cardioversie electric B. Dopamin C. Electrostimulare endocavitar D. Verapamil I.V. E. Xilin bolus I.V.
(pag. 1402)

M2608061. Blocul AV de grad II tip Mobitz II const in: A. Alungirea progresiv a intervaluli P- R B. Blocarea brusc a unor unde P C. Ritm de scpare joncional D. Absena intermitent a undei P E. P R lung cu QRS larg

(pag. 1388)

M2808062. Defibrilatorul automat implantabil are urmatoarele indicatii: A. de rutina in tratamentul tahicardiilor ventriculare B. conversia flutterului atrial la ritm sinusal C. tahicardii ventriculare care nu sunt tolerate hemodinamic,fara raspuns la tratamentul farmacologic D. extrasistole ventriculare E. tratamentul blocului atrioventricular
(pag. 1401)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1108063. Morbiditatea asociata fibrilatiei atriale depinde de: A. frecventa atriala excesiv de crescuta B. frecventa ventriculara excesiv de scazuta C. pauza de dupa un atac de fibrilatie atriala D. pierderea contributiei sistolei atriale la umplerea ventriculara E. cresterea tensiunii arteriale
(pag. 1395)

M1108064. La pacientii cu disfunctie cardiaca severa fibrilatia atriala poate produce: A. sincopa B. hipertensiune arteriala C. hipotensiune pulmonara D. blocuri atrio-ventriculare E. insuficienta cardiaca
(pag. 1395)

M1108065. Fibrilatia atriala poate trece in flutter atrial ca urmare a: A. manevre vagale B. effort C. infarct miocardic acut D. flecainida E. chinidina
(pag. 1395)

M1108066. Daca in prezenta fibrilatiei atriale ritmul ventricular devine regulat sunt sugerate: A. intoxicatie digitalica B. bloc atrio-ventricular gradul I C. bloc atrio-ventricular gradul II D. bloc atrio-ventricular gradul III E. tahicardie paroxistica atriala
(pag. 1395)

M1108067. Rarirea alurii ventriculare in fibrilatia atriala se face cu: A. xilina B. beta-blocante C. chinidina D. antagonisti ai canalelor de calciu E. adenozina

(pag. 1395)

M1108068. Tratamentul profilactic al recurentelor de fibrilatie atriala se poate face cu: A. amiodarona B. flecainida C. chinidina D. nitrati lenti E. anticoagulante
(pag. 1396)

M1108069. Undele F de pe ECG in flutterul atrial au urmatoarele caractere: A. sunt mai ample in derivatiile anterioare B. frecventa atriala realizata este de circa 450/minut C. au aspect regulat D. sunt conduse la ventricul cu o frecventa uzuala de 150/minut E. sunt complet neregulate
(pag. 1396)

M1108070. Medicamentele antiaritmice din clasa II: A. cresc automatismul nodului SA B. cresc perioada refractara a nodului AV C. scad perioada refractara a nodului AV D. cresc viteza de conducere in nodul AV E. scad viteza de conducere in nodul AV
(pag. 1396t)

M1108071. Prevenirea tahicardiei prin reintrare in nodul AV, prin influentarea caii lente anterograde se face cu: A. digitala B. beta-blocante C. propafenona D. blocante ale canalelor de calciu E. toate cele de mai sus
(pag. 1400)

M1108072. Caracteristicile ECG ale tahicardiei ventriculare cuprind: A. complex QRS mai ingust de 0,14s. B. disociatie AV C. concordanta complexelor QRS in precordiale D. aritmie completa E. complex QRS cu aspect de BRD si deviere axiala stanga
(pag. 1402t, 1403)

M1108073. Cauzele sindromului de pacemaker cuprind: A. pierderea contributiei atriale la sistola ventriculara B. reflexe vasodepresoare prin undele "a" ample C. fracturarea sondei de stimulare D. epuizarea bateriei stimulatorului E. regurgitarea venoasa pulmonara si sistemica
(pag. 1391)

M1108074. Blocul AV grad II tip Mobitz I este intalnit in: A. infarct miocardic acut inferior

B. C. D. E.

intoxicatie cu digitala subiecti normali cu tonus simpatic crescut intoxicatia cu amiodarona pericardita
(pag. 1388)

M1208075. Blocuri atrio-ventriculare pot fi determinate de: A. infarctul miocardic acut B. intoxicatia digitalica C. excesul de betablocante D. excesul de blocanti ai canalelor de calciu E. neuroza cardiaca
(pag. 1387)

M1208076. Doua boli degenerative afecteaza tesutul specializat de conducere si produc bloc A-V si anume: A. boala Lev B. boala Lenegre C. neuroza cardiaca D. sindromul cardiovascular hiperkinetic E. distonia neurovegetativa
(pag. 1387)

M1208077. Morbiditatea asociata cu fibrilatia atriala depinde de: A. frecventa ventriculara excesiv crescuta B. pauza care urmeaza intreruperii fibrilatiei atriale C. emboliile sistemice ce pot apare D. anxietatea secundara palpitatiilor E. sexul bolnavului
(pag. 1395)

M1208078. Prevenirea recurentelor de fibrilatie atriala, dupa restabilirea ritmului sinusal, se poate realiza cu: A. chinidina B. flecainida C. amiodarona D. nifedipin E. captopril
(pag. 1396)

M1208079. Simptomele produse de tahicardia ventriculara depind de: A. frecventa ventriculara B. durata tahicardiei C. amploarea bolii cardiace de fond D. sexul bolnavului E. momentul zilei in care apare
(pag. 1404)

M1208080. La bolnavii cu tahicardie ventricula si boala cardiaca organica este necesara aplicarea prompta a cardaioversiei electrice daca: A. sunt prezente tulburari hemodinamice B. se evidentiaza semne de ischemie C. se evidentiaza insuficienta cardiaca congestiva

D. se evidentiaza hipoperfuzie cerebrala E. bolnavul este tanar si compensat hemodinamic


(pag. 1404)

M1208081. In tratamentul farmacologic de urgenta al tahicardiei ventriculare sustinute monomorfe se pot administra: A. procainamida B. lidocaina C. digoxin D. furosemid E. diltiazem
(pag. 1406)

M1308082. Care din urmatoarele droguri antiaritmice sunt recomandate in prevenirea recurentei flutterului atrial: A. Propafenona B. Lidocaina C. Flecainida D. Mexitil E. Amiodarona
(pag. 1397)

M1308083. Care din urmatoarele droguri sunt recomandabile de preferinta in fibrilatia atriala asociata cu sindromul WPW: A. Verapamil i.v. B. Adenozina C. Digoxina i.v. D. Procainamida i.v. E. Lidocaina
(pag. 1402)

M1308084. Fibrilatie atriala cu ritm rapid dar fara alterare hemodinamica severa beneficiaza ca medicatie de prima intentie de: A. Digoxina B. Verapamil C. Chinidina D. Betablocant E. Flecainida
(pag. 1395-1396)

M1308085. Tahicardie paroxistica supraventriculara prin reintrare in nodul AV are urmatoarele particularitati: A. Complexe QRS inguste, regulate, B. Adenozina este medicament de electie C. Manevre vagale eficiente in 80% cazuri in absenta hipotensiunii D. Initiere posibila prin extrasistola ventriculara E. Initiere prin extrasistola atriala asociata cu PQ alungit
(pag. 1397-1401)

M1308086. Tahicardia jonctionala neparoxistica prezinta urmatoarele particularitati, EXCEPTaND: A. Debut gradat (cu incalzire) B. Etiologie posibil iatrogena (intoxicatie digitalica), miocarditica sau ischemica C. Aspect QRS deformat (aberanta depolarizarii)

D. Frecventa ventriculara influentata de modificarea tonusului vegetativ E. Electroconversia este terapia de electie
(pag. 1402-1403)

M1308087. Care din urmatoarele afirmatii privind efectele electrofiziologice ale chinidinei sunt corecte: A. Alungeste perioada refractara efectiva in caile de conducere accesorii B. Deprima automatismul la nivel His-Purkinje C. Accelereaza conducerea atrioventriculara ortodroma D. in caz de intoxicatie poate provoca torsada varfurilor E. Asocierea cu digoxin creste riscul intoxicatiei
(pag. 1398, 1399)

M1408088. Care din urmatoarele afirmatii privind medicamentele antiaritmice sunt false: A. medicamentele din clasa IB nu modifica sau reduc durata potentialului de actiune B. amiodarona creste perioada refractara in tesuturi cu raspuns lent al potentialelor de actiune C. medicamentele din clasa IA reduc vmax numai la valori mari ale frecventei cardiace D. verapamilul prelungeste durata potentialului de actiune E. flecainida scade vmax la frecvente normale in tesuturi normale
(pag. 1396)

M1408089. In fibrilatia atriala preparatele digitalice: A. sunt mai putin eficiente B. actioneaza rapid C. au toxicitate mai mare D. sunt de electie in starile cu tonus simpatic crescut E. reprezinta terapia initiala cand starea clinica este sever alterata
(pag. 1395-1396)

M1408090. Fluterul atrial se caracterizeaza prin: A. activitate atriala cu frecventa 400-600 /minut B. frecventa ventriculara e submultiplu din activitatea atriala C. undele de fluter mai ample in derivatiile laterale D. ritm neregulat E. embolii sistemice mai rare decat in fibrilatia atriala
(pag. 1396)

M1408091. In fluterul atrial conversia la ritm sinusal dupa scaderea frecventei ventriculare se poate face cu: A. procainamida B. fenitoina C. mexiletina D. flecainida E. amiodarona
(pag. 1396)

M1408092. Medicamentele de electie in TPSV asociata cu hipotensiune sunt: A. verapamil B. betablocante C. adenozina D. digitala E. chinidina
(pag. 1400)

M1408093. Criteriile EKG ce sugereaza tahicardia ventriculara sunt: A. disociatia atrio-ventriculara B. durata QRS> 0,14 secunde cu aspect BRS C. durata QRS> 0,14 secunde cu aspect BRD D. deviatie axiala dreapta cu aspect BRS E. concordanta complexelor QRS in derivatiile precordiale
(pag. 1402)

M1408094. Alungirea intervalului QT poate aparea in urmatoarele situatii: A. hipercalemie B. chinidina C. fenotiazine D. antidepresive triciclice E. hipocalcemie
(pag. 1405)

M1508095. In blocurile atrioventriculare cu sediul la nivelul nodului atrioventricular sunt indicate: A. Atropina B. Adenozina C. Moricizina D. Izoproterenolul E. Lidocaina
(pag. 1389)

M1508096. Bolile degenerative care afecteaza tesutul specializat de conducere si produc bloc atrioventricular sunt: A. Boala Kahler B. Boala Lyme C. Boala Lenegre D. Boala Lev E. Boala Addison
(pag. 1387)

M1508097. In blocurile atrioventriculare post-infarct miocardic exista un acord unanim ca pacemakerul nu este necesar in urmatoarele situatii: A. Bloc atrioventricular grad II avansat, persistent B. Bloc atrioventricular tranzitoriu in prezenta hemiblocului anterior stang izolat C. Bloc atrioventricular avansat, tranzitor si asociat cu bloc de ramura D. Bloc atrioventricular grad I persistent in prezenta unui bloc de ramura nedemonstrat anterior E. Bloc cardiac complet dupa un infarct miocardic acut cu bloc de ramura in sistemul His-Purkinje (bloc de ramura bilateral)
(pag. 1390)

M1508098. Medicamente de prima alegere in tratamentul tahicardiilor prin reintrare in nodul atrioventricular sunt: A. Beta-blocantele B. Verapamilul C. Adenozina D. Glicozizii cardiotonici E. Chinidina
(pag. 1400)

M1508099. Ritmul idioventricular accelerat are urmatoarele particularitati: A. Se asociaza cu alungirea intervalului QT B. Raspunde la atropina C. Apare frecvent in infarctul miocardic acut, adesea in timpul reperfuziei D. Se caracterizeaza prin aspect polimorf al complexelor QRS creand aspectul unor oscilatii in jurul liniei de baza E. Poate fi intalnit in intoxicatia digitalica
(pag. 1405)

M1508100. Torsada varfurilor are urmatoarele particularitati: A. Poate apare dupa administrarea de chinidina B. Raspunde la tratamentul cu isoproterenol C. Poate determina embolii periferice D. Beneficiaza de tratament cu magneziu E. Beta-blocantele reprezinta tratamentul principal
(pag. 1405)

M1508101. Fibrilatia ventriculara apare frecvent in urmatoarele conditii: A. Stenoza mitrala B. Boala cardiaca ischemica C. Electrocutare D. Pe cord normal E. Dupa medicamente antiaritmice care alungesc intervalul QT
(pag. 1405)

M1508102. Caracteristicile ECG cu 12 derivatii in timpul tahicardiei ventriculare sunt: A. Disociatia atrioventriculara B. Unde P care urmeaza complexului QRS C. Complexe QRS mai lungi de 0,14 secunde in absenta tratamentului antiaritmic D. Concordanta aspectului QRS in toate derivatiile precordiale E. Unde sinusoide cu frecventa de 150-300 batai / minut, fara morfologie specifica
(pag. 1403, 1405)

M1608103. Fibrilatia atriala se caracterizeaza electrocardiografic prin: A. Absenta undelor P B. Interval R R neregulat C. Activari atriale de morfologie si amplitudine variabila D. Frecventa atriala intre 150 300 / Minut E. QRS larg
(pag. 1395)

M1608104. Controlul alurii ventriculare in cursul FA se poate realiza prin: A. Simpatomimetice B. Beta blocante C. Antagonistii canalelor de Ca D. Atropina E. Digoxin
(pag. 1395, 1396)

M1608105. La pacientii cu FA instalata de peste 72 ore tratamentul anticoagulant in vederea cardioversiei se efectueaza: A. Minimum 2 saptamani anterior cardioversiei

B. C. D. E.

Numai la bolnavii valvulari 2 saptamani dupa cardioversie La bolnavii cu AS > 45 mm in caz de AS locuit
(pag. 1396)

M1608106. Flutterul atrial se caracterizeaza electrocardigrafi prin: A. Frecventa atriala intre 250 350 / min B. Unde atriale cu aspect de dinti de fierastrau C. Intervale izoelectrice intre undele de flutter atrial D. Conducere AV cu blocaj 2 / 1 alura ventriculara 150 / min E. Modificarea blocajului AV la manevre vagale
(pag. 1396)

M1608107. Sdr. de preexcitatie WPW cu conducere anterograda se manifesta electrocardiografic prin: A. Interval P R lung B. Unda delta C. QRS larg D. QRS ingust E. Interval P R scurt (< 0,12 sec)
(pag. 1401)

M1608108. La pacientii cu Sdr. WPW si FA drogurile care pot creste frecventa ventriculara si induce Fibrilatia ventriculara sunt: A. Xilina I.V. B. Amiodarona I.V. C. Digoxin I.V. D. Sotalol I.V. E. Verapamil I.V.
(pag. 1402)

M1608109. Criteriile Ecg care sugereaza TV sunt: A. Disociatia AV B. Durata QRS > 0,16 sec. cu aspect de BRS C. Durata QRS < 0,14 sec. cu aspect de BRD D. Concordanta aspectului QRS in toate derivatiile precordiale E. Deviatie axiala stanga cu aspect de BRD
(pag. 1402)

M1608110. In tratamentul tahicardiei ventriculare monomorfe sustinute la bolnavii stabili hemodinamic se poate utiliza: A. Procainamida B. Lidocaina C. Diltiazem D. Digoxin E. Verapamil
(pag. 1404,1406)

M1608111. Tratamentul farmacologic care poate ameliora conducerea AV in caz de BAV gr. III include: A. Atropina B. Isoproterenol C. Teofilin

D. Adenozina E. Efedrina
(pag. 1389)

M2208112. Tahicardia ventriculara sustinuta se defineste: A. Tahicardia ventriculara care dureaza mai mult de 30 s. B. Tahicardia ventriculara care necesita oprire datorita colapsului hemodinamic. C. Tahicardia ventriculara care este monomorfa. D. Tahicardia ventriculara indusa prin QT lung. E. Tahicardia ventriculara indusa de infarctul miocardic acut.
(pag. 1403)

M2208113. Care din urmtoarele afirmatii privind tahicardia ventriculara nesustinuta sunt adevarate: A. Tahicardia ventriculara nesustinuta nu produce de obicei simptome. B. Tahicardia ventriculara nesustinuta se definineste prin existenta a trei batai ventriculare in 30 s. C. Nu apare la pacienti fara o boala cardiaca. D. Tahicardia ventriculara nesustinuta chiar daca este asimptomatica necesita tratament. E. Nu a fost stabilita o relatie de tip cauza-efect intre tahicardia nesustinuta si moartea subita.
(pag. 1403-1404)

M2208114. Tahicardia ventriculara sustinuta apare in: A. Boli cardiace organice; B. Cel mai frecvent in boala cardiaca ischemica cronica; C. In sindromul QT prelungit; D. In stenoza mitrala; E. In intoxicatiile medicamentoase
(pag. 1403)

M2208115. Care din urmatoarele modificari inregistrate pe ECG-ul cu 12 derivatii sunt mai caracteristice pentru tahicardia ventriculara: A. Complex QRS > 20 s in absenta unui tratament antiaritmic. B. Complex QRS > 0,14 s in absenta tratamentului antiaritmic. C. Axa QRS orientata superior in prezenta unui aspect de BRD major. D. Existenta unei tahicardii cu complexe largi, bizare, cu ritm foarte neregulat E. Disociatia AV cu fuziunea si captura batailor
(pag. 1403)

M2208116. Care din urmatoarele afirmatii prinvind prognosticul tahicardiei ventriculare sunt adevarate: A. Prognosticul tahicardiei ventriculare nu depinde de boala cardiaca de fond. B. Pacientii cu tahicardie ventriculara nesustinuta aparuta dupa un infarct miocardic au un risc de deces de 3 ori mai mare fata de un grup comparabil de pacienti fara aceasta aritmie. C. Pacientii cu tahicardia ventriculara sustinuta in primele 6 saptamini de la debutul unui infarct miocardic acut au un prognostic benign. D. Pacientii fara boala cardiaca dar care prezinta tahicardie ventriculara uniforma au un risc extrem de mic de moarte subita. E. In grupul pacientilor cu tahicardie ventriculara sustinuta in primele 6 saptamini de la debutul unui infarct miocardic acut, mortalitatea este de 15%.
(pag. 1404)

M2208117. Torsada virfurilor poate aparea: A. In hipomagneziemie B. In hiperkaliemie C. Dupa tratament cu chinidina

D. Dupa tratament cu blocante de calciu E. Dupa tratament cu antidepresive triciclice


(pag. 1405)

M2208118. Torsada virfurilor poate apare: A. In hipokaliemie B. Dupa tratament cu benzodiazepine C. Dupa tratament cu fenotiazine D. In afectiuni intracraniene E. In blocul sino-atrial de gradul I
(pag. 1405)

M2208119. Care din urmatoarele afirmatii privind ritmul idioventricular accelerat este adevarata: A. Este o tahicardie ventriculara cu frecventa de peste 100 batai pe minut B. Este o tahicardie ventriculara cu frecventa intre 60-120 batai pe minut C. Apare in cadrul infarctului miocardic vechi D. Apare adesea in timpul referfuziei miocardice E. Necesita intotdeauna tratament
(pag. 1405)

M2208120. Torsada virfurilor este o tahicardie ventriculara caracterizata prin: A. Aspect monomorf al complexelor QRS B. Aspect polimorf al complexelor C. Asocierea cu alungirea marcata a intervalului QT D. Asocierea cu alungirea intervalului PR E. Prelungirea idiopatica, congenitala sau dobindita a intervalului QT, adesea peste 0,60 s, precede aritmia
(pag. 1404-1405)

M2208121. La pacienti cu sindrom QT prelungit congenital care fac torsada virfurilor se poate incerca: A. Simpatectomia cervicotoracala B. Administrarea de fenitoina C. Administrarea de magneziu D. Administrarea de kaliu E. Administrarea de beta-blocante
(pag. 1405)

M2208122. Fibrilatia ventriculara apare: A. Frecvent in boala cardiaca ischemica B. In hipomagneziemii severe asociate cu sindrom QT lung C. Dupa administrarea unor medicamente vasodilatatoare D. Dupa admnistrarea unor medicamente antiaritmice E. La pacientii cu WPW care dezvolta fibrilatie atriala cu raspuns ventricular lent
(pag. 1405)

M2208123. Fibrilatia ventriculara apare: A. La pacientii cu hipoxie severa B. La pacientii cu ischemie severa C. In electrocutari D. In timpul imersiei in apa E. Dupa tratament cu chinidina
(pag. 1405)

M2208124. Ritmul idioventricular accelerat poate apare: A. In infarctul miocardic acut B. Dupa operatii pe cord C. In cardiomiopatii D. In intoxicatia digitalica E. Afectiuni intracraniene
(pag. 1405)

M2208125. Care din urmatoarele afirmatii privind fibrilatia ventriculara sunt adevarate: A. Majoritatea pacientilor cu fibrilatie ventriculara primara in primele 48 de ore de la debutul unui infarct miocardic acut au un prognostic bun pe termen lung B. Pe termen lung, pacientii cu fibrilatia ventriculara primara in primele 48 de ore de la debutului unui infarct miocardic acut, au o rata mare a recurentelor C. Pacientii cu fibrilatie ventriculara primara in primele 48 de ore de la debutul unui infarct miocardic acut au o mortalitate pe termen scurt scazuta D. Pacientii cu fibrilatie ventriculara in afara perioadei de debut a infarctului miocadic acut au o rata de recurenta de 20-30% in urmatorul an E. Pacientii cu fibrilatie ventriculara in afara perioadei de debut a infarctului miocadic acut au o rata de recurenta de 2-3% in urmatorul an
(pag. 1405)

M2208126. Care dintre urmatoarele sugereaza tahicardia ventriculara: A. Disociatia AV B. Durata QRS > 0,16 s cu aspect BRS C. Complexe QRS negative in toate derivatiile precordiale D. Complexe QRS pozitive in toate derivatiile precordiale E. Deviatie axiala la dreapta cu aspect BRD
(pag. 1402)

M2208127. Intr-o tahicardia cu complexe largi, care din urmatoarele sugereaza tahicardia ventriculra: A. Durata QRS > 0,14 cu aspect BRD B. Deviatie axiala extrema stanga cu aspect de BRS C. Durata QRS > 0,12 cu aspect BRS D. Complexe negative in derivatiile precordiale E. Aspectul morfologic al complexelor QRS: BRS cu unda Q in V6
(pag. 1402)

M2208128. Fibrilatia atriala paroxistica poate aparea: A. La subiecti normali B. Dupa effort C. In intoxicatia alcoolica acuta D. Dupa administrarea de sedative E. In hipotiroidism
(pag. 1395)

M2208129. Fibrilatia atriala paroxistica poate aparea in A. Hipoxia acuta B. In hipercapnie C. In tulburari metabolice D. Dupa administrarea de amlodipina E. Dupa administrarea de pindolol
(pag. 1395)

M2208130. Fibrilatia atriala persistenta apare: A. In cardiopatia hipertensiva B. Boli pulmonare cronice C. In defectul de sept atrial D. Hipoxia acuta E. Boala cardiaca reumatismala
(pag. 1395)

M2208131. Morbiditatea asociata cu fibrilatia atriala depinde de: A. Frecventa cardiaca excesiv de crescuta B. Pauza care urmeaza intreruperii fibrilatiei atriale C. Emboliile pulmonare D. Emboliile sistemice care apar doar la pacientii cu boli cardiace reumatismale E. Anxietatea secundara palpitatiilor
(pag. 1395)

M2208132. Care din urmatoarele afirmatii privind fibrilatia atriala este adevarata: A. Se caracterizeaza printr-o activitate atriala dezorganizata cu absenta undelor P pe ECG B. Activitatea atriala are frecventa intre 250-350 batai pe minut C. Raspunsul ventricular este aleator neregulat D. Numeroasele impulsuri care penetreaza nodul AV facindu-l refractar la impulsurile urmatoare realizeaza conducerea ascunsa E. Daca fibrilatia atriala trece in flutter atrial efectul conducerii ascunse creste
(pag. 1395)

M2208133. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la fibrilatia atriala sunt adevarate: A. Fibrilatia atriala poate trece in flutter atrial ca raspuns la chinidina B. Fibrilatia atriala poate trece in flutter atrial ca raspuns la flecainida C. Daca intr-o fibrilatie atriala ritmul ventricular devine regulat cu frecventa 4o batai pe minut trebuie suspectata tahicardia jonctionala D. Daca intr-o fibrilatie atriala ritmul ventricular devine regulat 70 pe minut, trebuie suspectat blocul atrioventricular complet E. La un bolnav cu fibrilatie atriala tratat cu digitala, regularizarea ritmului ventricular sugereaza intoxicatia digitalica
(pag. 1395)

M2208134. Rarirea alurii ventriculare intr-o fibrilatie atriala se poate realiza cu: A. Verapamil B. Diltiazem C. Propranolol D. Nifedipina E. Hidralazina
(pag. 1395)

M2208135. Care din urmatoarele afirmatii privind fibrilatia atriala sunt adevarate: A. Cardioversia electrica necesita o energie de 100-200 W.s B. La pacientii cu fibrilatie atriala se instituie tratament anticoagulant timp de 2 saptamini indiferent de timpul scurs de la debutul fibrilatiei C. Tratamentul anticoagulant trebuie continuat cel putin 4 saptamini dupa tentativa de conversie farmacologica sau electrica D. Anticoagulantele par sa reduca incidenta emboliilor sistemice postconversie E. In absenta trombului, la ecografia transesofagiana, conversia si tratamentul anticoagulant poate fi inceput imediat

(pag. 1396)

M2208136. Intr-o fibrilatie atriala tratamentul de prevenire a recurentelor se poate face cu: A. Chinidina B. Amiodarona C. Flecainida D. Mexitil E. Lidocaina
(pag. 1396)

M2208137. Care din urmatoarele afirmatii privind flutterul atrial sunt adevarate: A. Flutterul atrial se caracterizeaza printr-o activitate atriala cu frecventa variind intre 350-600 batai pe minut B. In mod caracteristic, frecventa ventriculara este jumatate din cea atriala C. Rarirea frecventei atriale la mai putin de 220 batai pe minut cu ajutorul chinidinei, care are si efect vagolitic, poate duce la cresterea brusca a frecventei ventriculare datorita unei conduceri AV 1:1. D. Undele de flutter sunt mai ample in derivatiile D1 si aVL E. Cartografierea stimularii sugereaza ca flutterul atrial este o forma de reintrare atriala localizata la nivelul atriului sting.
(pag. 1396)

M2208138. Se foloseste stimularea atriala pentru conversia flutterului atrial in ritm sinusal in urmatoarele situatii: A. Dupa operatia pe cord deschis B. In flutterul recurent la debutul infarctului miocardic acut C. In orice flutter atrial D. In flutterul recurent la debutul infarctului miocardic acut, mai ales daca bolnavul se afla sub tratament cu digitala E. In flutterul atrial cu frecventa ventriculara de 150 pe minut
(pag. 1396)

M2208139. Care din urmatoarele afirmatii privind flutterul atrial sunt adevarate: A. Daca situatia clinica a pacientului nu necesita o conversie imediata a flutterului atrial, se va aplica un tratament de scadere a alurii ventriculare prin blocarea nodului AV B. Scadere a alurii ventriculare prin blocarea nodului AV se poate face cu digitala C. Scadere a alurii ventriculare prin blocarea nodului AV se poate face cu verapamil D. Scadere a alurii ventriculare prin blocarea nodului AV se poate face cu chinidina E. Scadere a alurii ventriculare prin blocarea nodului AV se poate face cu adenozina
(pag. 1396)

M2208140. In prevenirea recurentelor flutterului si fibrilatiei atriale se pot folosi: A. Chinidina B. Flecainida C. Propafenona D. Amiodarona E. Nifedipina
(pag. 1397)

M2208141. In absenta sindromului WPW, intr-o tahicardie paroxistica supraventriculara specificati mecanismul cel mai frecvent de producere A. Reintrare in nodul AV B. Reintrare printr-o cale AV accesorie ascunsa C. Reintrare la nivelul nodului sinusal D. Reintrare la nivelul atriului E. Macrocircuit cu conducere anterograda pe calea accesorie

(pag. 1397)

M2208142. Care din urmatoarele afirmatii privind tahicardia prin reintrare in nodul AV sunt adevarate: A. Este cea mai frecventa cauza de tahicardie supraventriculara B. Este mai frecvent observata la barbati C. Se prezinta ca o tahicardie cu complexe QRS largi, cu ritm regulat, cu frecventa variind intre 120 si 250 batai pe minut D. Extrasistola atriala care initiaza aritmia se asociaza cu un interval PR scurt E. Undele P retrograde pot fi absente
(pag. 1397)

M2208143. Indicati care sunt medicamentele de electie utilizate in tratamentul unei tahicardii prin reintrare in nodul AV: A. Beta-blocante B. Verapamil C. Adenozina D. Digoxin E. Mexiletina
(pag. 1400)

M2208144. Indicati in care din situatiile enumerate optati pentru cardioversie electrica intr-o tahicardie prin reintrare in nodul AV: A. Ca tratament de prima electie la orice bolnav B. Cind tahiaritmia are caracter recurent C. Cind tahicardia provoaca ischemie severa D. Cind tahicardia provoaca hipotensiune E. Dupa digitalizare
(pag. 1400)

M2208145. Care din agentii enumerati previn reintrarea in nodul AV prin actiune primara pe calea lenta anterograda: A. Digitala B. Verapamil C. Propranolol D. Chinidina E. Procainamida
(pag. 1400)

M2208146. Care din urmatorii agenti previn reintrarea in nodul AV prin actiune primara pe calea lenta anterograda: A. Diltiazem B. Atenolol C. Fenitoin D. Metoprolol E. Moricizina
(pag. 1400)

M2208147. Care din urmatorii agenti prin reintrarea in nodul AV prin actiune primara pe calea rapida: A. Chinidina B. Procainamida C. Metoprolol D. Verapamil E. Flecainidida

(pag. 1400)

M2208148. Care din urmatoarii agenti previn reintrarea in nodul AV prin actiune primara pe calea rapida: A. Propafenona B. Flecainida C. Moricizina D. Digoxin E. Chinidina
(pag. 1400)

M2208149. Indicati care din urmatorii agenti sunt preferati, tinind cont de raportul risc/beneficiu, pentru a preveni reintarea in nodul AV : A. Digoxin B. Beta-blocante C. Blocante de calciu D. Chinidina E. Procainamida
(pag. 1400)

M2208150. Tinind cont de raportul risc/beneficiu asociat tratamentului, indicati care din urmatorii agenti sunt recomandati pentru a preveni reintrarea in nodul AV : A. Propafenona B. Flecainida C. Moricizina D. Propanolol E. Diltiazem
(pag. 1400)

M2208151. Indicati care din afirmatiile urmatoare privind tahicardia prin reintrare AV sunt adevarate: A. Tahicardia paroxistica supraventriculara prin reintrare AV include in circuitul de reintrare un fascicul atrioventrciular accesor ascuns B. Pacientii cu aceste tulburari au acelasi tip de tahicardie paroxistica supraventriculara ca si pacientii cu sindrom WPW, fasciculul accesor poate conduce in sens anterograd in timpul ritmului sinusal sau a altor tahiaritmii C. Pacientii cu aceste tulburari au acelasi tip de tahicardie paroxistica ca si pacientii cu sindrom WPW, dar fasciculul accesor nu poate conduce in sens anterograd in timpul ritmului sinusal sau a altor tahiaritmii D. Pacientii cu aceste tulburari au acelasi tip de tahicardie paroxistica supraventriculara ca si pacientii cu sindrom LGL, fasciculul accesor poate conduce in sens anterograd in timpul ritmului sinusal sau a altor tahiaritmii E. Tahicardia prin reintrare AV poate fi initiata printr-o extrasistola atriala
(pag. 1400)

M2208152. Care din urmatoarele afirmatii privind tahicardia prin reintrare AV sunt adevarate: A. Circuitul de reintrare include un fascicul atrioventricular accesor ascuns B. Fasciculul accesor poate conduce in sens anterograd in timpul ritmului sinusal sau in timpul altor tahiaritmii atriale C. Initierea tahicardiei paroxistice supraventriculare de catre o extrasistola ventriculara este virtual diagnostica pentru reintrarea AV D. Undele P apar de obicei dupa complexele QRS E. Undele P apar de obicei inaintea complexelor QRS
(pag. 1400)

M2208153. Care din urmatoarele afirmatii privind tahicardia prin reintrare AV sunt adevarate: A. Majoritatea fasciculelor accesorii ascunse sunt situate pe partea dreapta

B. In timpul TPSV sau a stimularii ventriculare, secventa activarii atriale initiale se inregistreaza in atriul sting C. In acest tip de TPSV, activarea atriala excentrica este net deosebita de secventa activarii normale retrograde in care activarea initiala a atriilor are loc in zona jonctiunii AV D. Capacitatea stimulului ventricular de a fi condus la atrii intr-un moment in care fasciculul His se afla in perioada refractara, are valoare de diagnostic pentru conducerea retrograda printr-un fascicul accesor ascuns E. Tahicardia prin reintrare AV poate fi initiata priintr-o scapare jonctionala
(pag. 1400)

M2208154. Care din urmatoarele afirmatii privind tahicardia prin reintrare in nodul sinusal sunt adevarate: A. Reintrarea in zona nodului sinusal este initiata in mod invariabil de o extrasistola ventriculara B. Aceasta aritmie este mai frecventa decit reintrarea AV sau reintrarea in nodul AV C. Este mai frecvent intilnita in contextul unor boli cardiace organice D. Morfologia undelor P este identica cu cea din timpul ritmului sinusal E. Intervalul PR este alungit
(pag. 1401)

M2208155. Care din urmatoarele afirmatii privind tahicardia prin reintrare atriala sunt adevarate: A. Reintrarea in interiorul atriilor este initiata in mod invariabil de o extrasistola atriala B. Aceste aritmii sunt mai rare decit reintrarea AV sau AV nodala C. In timpul reintrarii in interiorul atriilor configuratia undelor P difera de cea din timpul ritmului sinusal D. In timpul reintrarii in interiorul atriilor intervalul PR este mai scurt E. Sunt intilnite mai frecvent la persoane fara boli cardiace organice
(pag. 1401)

M2208156. Care din urmatoarele afirmatii privind tahiaritmiile din sindromul WPW sunt adevarate: A. La pacientii cu sindrom WPW si fibrilatie atriala trebuie efectuata cardioversia electrica, daca apar ritmuri ventriculare rapide B. La pacientii cu sindrom WPW si fibrilatie atriala rarirea alurii ventriculare se poate obtine prin administrarea lidocainei (3 - 5 mg/kg) C. La pacientii cu sindrom WPW si fibrilatie atriala, administrarea de verapamilul intravenos este lipsita de orice risc D. Beta-blocantele sunt utile in asocierea cu verapamilul, in scopul reducerii raspunsului ventricular in timpul fibrilatiei atriale, cind conducerea impulsurilor spre ventriculi are loc pe calea accesorie. E. Nu exista nici un risc la bolnavii cu sindrom WPW si TPSV derivat din utilizarea cardiostimularii permanente
(pag. 1402)

M2208157. Indicati situatiile in care, intr-un bloc AV dobindit la adult, nu este necesar pacemakerul: A. Bloc AV grad I B. Bloc AV grad II tip I asimptomatic la nivel suprahisian C. Bloc AV grad II tip II asimptomatic, permanent sau intermitent D. Bloc AV grad II tip I asimptomatic, cu sediu blocului la nivel intra- sau infrahisian E. Bloc complet asimptomatic, permanent sau intermitent, la orice nivel anatomic, cu frecventa ventriculara de 40 batati pe minut
(pag. 1390)

M2208158. Indicati stiuatiile in care este unanim acord ca un pacemaker permanent trebuie implantat: A. Bloc cardiac complet, permanent asociat cu insuficienta cardiaca congestiva B. Bloc AV grad II tip I asimptomatic, cu sediul blocului la nivel intra- sau infrahisian C. Bloc cardiac complet, permanent asociat cu perioade de asistolie asimptomatica > sau = cu 3 s D. Bloc cardiac complet, permanent asociat cu bradicardie simptomatica E. Bloc AV grad I

(pag. 1390)

M2208159. Indicati situatiile in care exista acord unanim ca un pacemaker permanent trebuie implantat: A. Bloc cardiac complet intermitent asociat cu ritmuri ectopice care necesita administrarea unor medicamente care scad automatismul centrilor de scapare, ducind la bradicardie simptomatica B. Bloc cardiac complet intermitent asociat cu ritm de scapare cu frecvente < 40 batati pe minut, la pacienti asimptomatici C. Bloc cardiac complet permanent asociat cu stari confuzionale care dispar dupa cardiostimulare temporara D. Bloc AV grad II tip I asimptomatic, cu sediu blocului la nivel suprahisian E. Bloc AV grad II tip I asimptomatic, cu sediu blocului la nivel intra- sau infrahisian
(pag. 1390)

M2208160. In care din situatiile urmatoare exista acord unanim ca un pacemaker permanent trebuie implantat: A. Fibrilatie atriala cu bloc cardiac complet B. Bloc complet permanent complicat cu insuficienta cardiaca congestiva C. Bloc cardiac complet asimptomatic cu frecventa ventriculara de 40 batai pe minut D. Bloc AV grad II tip II asimptomatic, permanent E. Bloc AV grad II tip II asimptomatic intermitent
(pag. 1390)

M2208161. Postinfarct miocardic, indicati situatiile in care exista unanim acord ca un pacemaker permanent trebuie implantat: A. Bloc avansat, persistent cu sediu la nivelul nodului AV B. Tulburari de conducere AV tranzitorii, fara defecte de conducere intraventriculare C. Bloc AV avansat tranzitor si asociat cu bloc de ramura D. Bloc AV grad I persistent in prezenta unui bloc de ramura nedemonstrat anterior E. Bloc cardiac complet aparut dupa un infarct miocardic acut cu bloc in sistemul His-Purkinje
(pag. 1390)

M2208162. Postinfarct miocardic, indicati situatiile in care exista acord unanim ca pacemakerul nu este necesar: A. Bloc tranzitor in prezenta hemiblocului anterior sting izolat B. Tulburari de conducere AV tranzitorii, farar defecte de conducere intraventiculare C. Bloc avansat, persistent cu sediu la nivelul nodului AV D. Hemibloc anterior sting dobindit in absenta blocului AV E. Bloc avansat trazitor si asociat cu bloc de ramura
(pag. 1390)

M2208163. Indicati situatiile in care exista acord unanim ca pacemakerul nu este necesar: A. Bloc fascicular fara bloc AV sau asimptomatic B. Bloc fascicular cu bloc AV grad I sau asimptomatic C. Bloc bifascicular cu bloc cardiac complet intermitent, asociat cu bradicardie simptomatica D. Interval HV mult alungit (> 100ms) E. Bloc infrahisian indus prin pacing
(pag. 1390)

M2208164. In care din urmatoarele situatii exista un acord unanim ca pacemakerul este necesar: A. Bloc bifascicular cu bloc cardiac complet intermitent, asociat cu bradicardie simptomatica B. Bloc bi- sau trifascicular cu bloc AV grad II tip II intermitent fara simptome ce pot fi atribuite blocului C. Bloc fascicular fara bloc AV sau asimptomatic D. Bloc fascicular cu bloc AV grad I sau asimptomatic E. Interval HV mult alungit ( >100ms)

(pag. 1390)

M2208165. In care din urmatoarele situatii exista divergente de opinii cu privire la necesitatea implantului unui pacemaker: A. Bloc bi- sau trifascicular cu sincope, farar dovada ca sunt datorate unui bloc cardiac complet, dar fara identificarea altor cauze posibile de sincope B. Bloc infrahisian indus prin pacing C. Bloc fascicular fara bloc AV sau asimptomatic D. Bloc fascicular cu bloc AV grad I sau asimptomatic E. Bloc bifascicular cu bloc cardiac complet intermitent, asociat cu bradicardie simptomatica.
(pag. 1390)

M2208166. Care din urmatoarele afirmatii privind blocul AV grad I sunt adevarate: A. Blocul AV grad I se caracterizeaza printr-un PR > 0,20 s B. In prezenta unui complex QRS cu durata normala, prelungirea intervalului PR peste 0,24 s este invariabil produsa de intirzierea impulsului la nivelul sistemului His-Purkinje C. Prelungirea duratei QRS, alaturi de prelungirea intervalului PR este produsa de intirzierea impulsului la nivelul nodului AV. D. Daca durata QRS este prelungita, intirzierea poate fi produsa la nivelul nodului AV sau a sistemului HisPukinje E. Locul precis la Intirzierii conducerii poate fi stabilit numai prin inregistrari intracardiace
(pag. 1387,8)

M2208167. Care din urmatoarele afirmatii privind blocul AV de grad II tip Mobitz I sunt adevarate: A. Se caracterizeaza prin alungirea progresiva a intervalului PR pina la blocarea unui impuls atrial B. Pauza care urmeaza este mai mare decit o pauza compensatorie C. Intervalul PR al primului impuls condus este mai scurt decit cel al ultimului impuls condus anterior de unda P blocata D. El se datoreaza afectarii sistemului His-Purkinje E. Progresiunea blocului AV grad II tip Mobitz I spre bloc total este neobisnuita
(pag. 1388)

M2208168. Care din urmatoarele afirmatii privind Blocul AV grad II tip Mobitz I sunt adevarate: A. Poate fi intilnit la subiecti normali cu tonus vagal scazut B. Este o anomalie tranzitorie in infarctul miocardic inferior C. Se intilneste in intoxicatia cu digitala D. Necesita un tratament agresiv E. Poate fi indus de beta-blocante
(pag. 1388)

M2208169. Care din urmatoarele afirmatii privind blocul AV de grad II tip Mobitz II sunt adevarate: A. Se datoreaza unui bloc aproape intotdeauna localizat la nivelul nodului AV B. Se asociaza adesea cu alungirea duratei complexului QRS C. Trece frecvent in bloc total, cu un ritm de scapare instabil, lent si rar D. Apare in infarctul miocardic antero-septal E. Se caracterizeaza prin blocarea brusca, neasteptata a unor unde P cu modificarea anterioara a intervalului PR
(pag. 1388)

M2208170. Care din urmatoarele pledeaza pentru sediul nodal al unui bloc AV de grad III: A. Complex QRS al ritmului de scapare larg B. Ritmul de scapare are o frecventa de 40-55 batai pe minut C. Daca frecventa ritmului de scapare creste dupa atropina D. Ritmul de scapare este mai putin influentat de effort

E. Blocul AV complet congenital este de obicei localizat la nivelul nodului AV


(pag. 1388)

M2208171. Care din urmatoarele pledeaza pentru localizarea blocului AV grad III la nivelul His sau distal: A. Daca complexul QRS al ritmului de scapare este cu durata normala B. Daca frecventa ritmului de scapare este < sau = cu 40 batati pe minut C. Ritmul de scapare este instabil D. La unii pacienti cu bloc infrahisian se poate intilni conducerea retrograda ventriculo-atriala. E. Ritmul de scapare este influentat de atropina
(pag. 1388)

M2208172. Care din urmatoarele afirmatii privind adenozina sunt adevarate: A. Intrerup brusc TSV regulate prin reintrare, care implica nodul AV B. Produc alungirea QT asociat cu TV polimorfe C. Poate produce oprirea atriala tranzitorie, dupa intreruperea TSV D. Poate produce hipotensiune tranzitorie E. Poate produce decolorarea gri-albastruie a pielii
(pag. 1398-1399)

M2208173. Care din urmatoarele efecte secundare se pot nota dupa admnistrarea de procainamida: A. Alungirea QT asociata cu TV polimorfa B. Anemie hemolitica C. Hipotiroidism D. Hipertiroidism E. Rash
(pag. 1388-1389)

M2208174. Care din urmatoarele efecte secundare pot apare dupa administrarea de disopiramida: A. Halucinatii B. Anorexie C. Alungirea QT asociata cu TV polimorfa D. Hipertrofie gingivala E. Bronhospasm
(pag. 1388-1389)

M2308175. Care din medicamente reduc la maxim viteza in faza de depolarizare prin blocarea influxului de Na+ si cresc durata potentialului de actiune: A. MEXILETINA B. PROCAINAMIDA C. BRETILIUM D. DISOPIRAMIDA E. MORICIZINA
(pag. 1135)

M2308176. Care droguri pot fi administrate in sindromul WPW asociat cu aritmii supraventriculare cu scopul de a bloca calea accesorie: A. FLECAINIDA B. VERAPAMIL C. PROPRANOLOL D. CHINIDINA E. DILTIAZEM

(pag. 1141)

M2308177. Care din urmatoarele afirmatii privind torsada varfurilor este falsa ? A. asociere cu alungirea intervalului QT B. etiologie posibil congenitala C. poate fi provocata de hiperkaliemie D. administrarea chinidinei este recomandabila E. tendinta la episoade de TV nesustinuta si FbV
(pag. 1144)

M2308178. Care din urmatoarele situatii constituie o indicatie certa (clasa I) de electrostimulare permanenta: A. BAV complet dar intermitent asociat cu perioade de asistolie de 3 sec. la pacient asimptomatic B. bloc bifascicular cu interval HV = 120 ms C. hemibloc stang anterior survenit post- infarct D. BAV complet asociat cu insuficienta cardiaca congestiva E. bloc bifascicular cu BAV gr. III intermitent asociat cu bradicardie simptomatica
(pag. 1129)

M2308179. Care din urmatoarele afirmatii privind terapia tahicardiei paroxistice prin reintrare in nodulul AV sunt false ? A. cardioversia constituie terapia de prima intentie in toate cazurile B. medicatia de prima alegere este reprezentata de adenozina si verapamil C. digitala constituie o medicatie de prima intentie in prevenirea recurentei D. raportul beneficiu/ risc optim in prevenirea recurentei il au drogurile din clasa I A E. in caz de accese recurente se recomanda electrostimulare temporara
(pag. 1136-1137)

M2308180. Urmatoarele elemente caracterizeaza fibrilatia atriala, exceptand: A. poate fi prima manifestare a unei tireotoxicoze B. trecerea in flutter atrial sub efectul chinidinei sau flecainidei se acompaniaza de regula de o benefica reducere a ritmului ventricular C. undele "a" jugulare inalte explica senzatia de pulsatii la baza gatului D. pauza care urmeaza intreruperii fibrilatiei poate determina o sincopa E. senzatia de oboseala e favorizata de pierderea contributiei atriale la umplerea ventriculara
(pag. 1135)

M2308181. Care din pacientii cu BAV gr.II au indicatie de pacemaker ? A. BAV gr. II peranent, asimptomatic B. BAV gr. II intermitent cu bradicardie simptomatica C. BAV gr. II asimptomatic cu blocaj infrahisian dovedit D. BAV gr. II tip Mobitz I asimptomatic cu blocaj infrahisian E. BAV gr. II asociat cu insuficienta cardiaca
(pag. 1129)

M2308182. Care din urmatoarele medicamente sunt recomandabile pentru a evita recidiva post conversie a unei FbA in ritm sinusal: A. AMIODARONA B. CHINIDINA C. PROPRANOLOL D. MEXILETIN E. FLECAINIDA
(pag. 1135)

M2308183. Care din urmatoarele afirmatii privind flutterul atrial le considerati corecte ? A. rarirea frecventei atriale cu chinidina poate duce la cresterea frecventei ventriculare B. se complica mai frecvent decat FbA cu embolii sistemice C. conversia electrica in ritm sinusal necesita de regula energii mici (sub 50 W) D. aparitia Fl A la un pacient digitalizat care face un IMA se rezolva optim prin electrostimulare atriala overdrive (cu frecventa superioara undelor atriale) E. in cazurile fara alterare hemodinamica, reducerea alurii ventriculare cu agenti cu efect dromotrop negativ poate constitui o solutie temporara
(pag. 1136)

M2308184. Tahicardia prin reintrare AV se caracterizeaza prin: A. prezenta anatomica a unui fascicul accesor ascuns B. fasciculul accesor conduce impulsurile anterograd in cursul accesului tahiaritmic si retrograd in afara acestuia C. conducerea retrograda e atestata de aparitia undei P dupa complexul QRS D. cartografierea activitatii atriale evalueaza originea impulsului si identifica sediul fasciculului accesor E. ablatia fasciculului accesor (prin radiofrecventa sau chirurgical) constituie solutia cazurilor ce nu pot fi controlate medicamentos .
(pag. 1137, 1138)

M2308185. Care din urmatoarele afirmatii privind sdr. WPW le considerati corecte: A. conducerea in cursul accesului de TPSV se realizeaza de regula anterograd pe calea accesorie si retrograd pe calea nodo-hisiana B. Sindromul WPW se complica frecvent cu TPSV,FbA si FlA C. sediul electrofiziologic este esential pentru evaluarea optiunilor terapeutice D. medicatia de prima urgenta in solutionarea crizei de tahiaritmie paroxistica este reprezentata de VERAPAMIL i.v. E. ablatia chirurgicala a fasciculelor accesorii aberante solutioneaza definitiv crizele paroxistice
(pag. 1141, 1142)

M2308186. Diagnosticul TPV se bazeaza intre altele pe urmatoarele elemente, exceptand: A. acces tahicardic cu durata de peste 30 s. B. aspect intercritic de bloc de ramura al complexelor ventriculare C. test farmacologic cu adenozina negativ D. disociatie A-V completa sau activare atriala retrograda E. ritm ventricular aparent regulat
(pag. 1143)

M2308187. Studiile electrofiziologice in TPV pot releva: A. intervalul HV in cursul accesului este mai mare decat in afara accesului B. eficienta a electrostimularii atriale over-drive C. reproducerea accesului prin stimulare provocata programata (stimul ventricular aplicat precoce) D. electrostimularea overdrive eficienta in 75% cazuri E. electrostimularea overdrive este o metoda lipsita de riscuri
(pag. 1143)

M2508188. Nu determin modificri asupra nodului sinusal urmtoarele medicamente folosite n tratamentul aritmiilor: A. Lidocaina B. Amiodarona C. Sotalolul D. Adenozina E. Disopiramida

(pag. 1398)

M2508189. Care din urmtoarele antiaritmice nu au efect asupra sistemului His-Purkinje A. Verapamil B. Dispiramida C. Bretiliumul D. Digoxin E. Sotalol
(pag. 1398)

M2508190. Care din urmatoarele msuri necesit pruden n fibrilatia atriala asociata cu sindromul WPW: A. Digitala B. Cardioversia C. Procainamida D. Lidocaina E. Verapamilul
(pag. 1402)

M2508191. n aplicarea cardioversiei la pacientul contient i stabil hemodinamic sunt necesare A. barbituric sau diazepam B. repaus digestiv C. neuroleptice fenotiazinice D. posibilitatea de intubare la nevoie E. Atropin
(pag. 1408)

M2508192. Terapia prin ablaie a aritmiilor reprezint tratamentul de elecie al pacienilor simptomatici cu: A. Fibrilaie ventricular B. Torsada vrfurilor C. Flutter atrial tipic D. Fascicul accesor ascuns sau manifest E. Tahicardia sinusal
(pag. 1396)

M2508193. Tratamentul chirurgical este indicat n cazurile de tahicardie ventricular asociate cu: A. Tetralogie Fallot B. Boal coronarian C. Cardiomiopatie dilatativ D. Anevrism idiopatic al ventriculului stng E. Infarctul miocardic acut
(pag. 1409)

M2508194. Factorii precipitani ai fibrilaiei atriale pot fi: A. Hipotermia B. Pericardita C. Intoxicaia alcoolic D. Abuzul de diuretice E. Boala Addison
(pag. 1395)

M2508195. Medicamentele care reduc viteza maxim n faza de depolarizare prin blocarea influxului de

sodiu n esuturi aparin urmtoarelor clase de antiaritmice: A. B. C. D. E. IA IC II III IV


(pag. 1396)

M2508196. Prelungirea cronic a conducerii atrioventriculare nodale poate apare n: A. Sarcoidoz B. Tireotoxicoz C. Amiloidoz D. Steatonecroz E. Botriocefaloz
(pag. 1387)

M2508197. Degenerarea sistemului de conducere sau calcificarea i fibrozarea acestuia este accelerat de:Degenerarea sistemului de conducere sau calcificarea i fibrozarea acestuia este accelerat de: A. Hipertensiune B. Neoplasme C. Stenoza mitral D. Stenoza aortic E. Toxinele uremice
(pag. ..........)

M2508198. Disociaia atrioventricular prin interferen apare n: A. Tahicardia paroxistic supraventricular B. Flutterul atrial C. Tahicardia ventricular D. Ritmul joncional accelerat E. Fibrilaia atrial
(pag. 1388)

M2508199. n blocurile atrioventriculare cu sediul la nivelul nodului atrioventricular sunt indicate: A. Atropina B. Adenozina C. Moricizina D. Izoproterenolul E. Lidocaina
(pag. 1389)

M2508200. Bolile degenerative care afecteaza tesutul specializat de conducere si produc bloc atrioventricular sunt: A. Boala Kahler B. Boala Lyme C. Boala Lenegre D. Boala Lev E. Boala Addison
(pag. 1387)

M2508201. Medicamente de prima alegere n tratamentul tahicardiilor prin reintrare n nodul atrioventricular sunt: A. Beta-blocantele

B. C. D. E.

Verapamilul Adenozina Glicozizii cardiotonici Chinidina


(pag. 1400)

M2508202. Ritmul idioventricular accelerat are urmatoarele particularitati: A. Se asociaza cu alungirea intervalului QT B. Raspunde la atropina C. Apare frecvent n infarctul miocardic acut, adesea n timpul reperfuziei D. Se caracterizeaza prin aspect polimorf al complexelor QRS crend aspectul unor oscilatii n jurul liniei de baza E. Poate fi ntlnit n intoxicatia digitalica
(pag. 1405)

M2508203. Torsada vrfurilor are urmatoarele particularitati: A. Poate apare dupa administrarea de chinidina B. Raspunde la tratamentul cu isoproterenol C. Poate determina embolii periferice D. Beneficiaza de tratament cu magneziu E. Beta-blocantele reprezinta tratamentul principal
(pag. 1405)

M2508204. Fibrilatia ventriculara apare frecvent n urmatoarele conditii: A. Stenoza mitrala B. Boala cardiaca ischemica C. Electrocutare D. Pe cord normal E. Dupa medicamente antiaritmice care alungesc intervalul QT
(pag. 1405)

M2508205. Caracteristicile ECG cu 12 derivatii n timpul tahicardiei ventriculare sunt: A. Disociatia atrioventriculara B. Unde P care urmeaza complexului QRS C. Complexe QRS mai lungi de 0,14 secunde n absenta tratamentului antiaritmic D. Concordanta aspectului QRS n toate derivatiile precordiale E. Unde sinusoide cu frecventa de 150-300 batai / minut, fara morfologie specifica
(pag. 1403, 1405)

M2508206. Fibrilatia atriala se caracterizeaza obligatoriu prin: A. Diametrul ecografic al atriului stng mai mare de 4,5 cm B. Raspuns ventricular aleator neregulat pe ECG C. Raspuns prompt la manevrele vagale, cu ntreruperea aritmiei D. Absenta undelor P pe ECG E. Mecanism de producere legat de reintrarea n nodul atrioventricular
(pag. 1395)

M2508207. Tahicardia paroxistica supraventriculara prin reintrare n nodul atrioventricular are urmatoarele caracteristici: A. Frecven 250-300/minut B. Complexe QRS nguste, regulate C. Unde P retrograde totdeauna prezente

D. Compresia sinusului carotidian poate ntrerupe aritmia E. Pot fi prevenite prin beta blocante
(pag. 1399-1400)

M2508208. Tahicardiile atriale fr reintrare pot apare n: A. Boala Lenegre B. Hipokaliemie C. Dup administrare de teofilin D. Dup cardiostimulare temporar E. n intoxicaia digitalic
(pag. 1401)

M2508209. Tahicardia atrial multifocal se caracterizeaz prin A. Rspuns ventricular neregulat B. Trei sau mai multe unde P cu morfologii diferite C. Frecven sub 100/minut D. Complexe largi E. Inciden crescut a fibrilaiei atriale.
(pag. 1399-1400)

M2508210. Tahicardia jonctionala neparoxistica prezinta urmatoarele particularitati: A. apare n intoxicaia cu beta-blocante B. debut gradat ("ncalzire) C. poate apare n reumatismul articular acut D. complex QRS identic cu cel din timpul ritmului sinusal E. se poate asocia cu bloc AV
(pag. 1402)

M2508211. Tahicardia ventricular susinut monomorf beneficiaz de tratament de urgen cu: A. Adenozin B. Digoxin C. Procainamid D. Chinidin E. Lidocain
(pag. 1406)

M2508212. Blocul AV de grad II tip Mobitz II se caracterizeaza prin: A. blocarea brusca, neasteptata, a unor unde P B. absena modificrilor anterioare ale intervalului PR C. asocierea rar cu alungirea complexului QRS D. disociaie atrioventricular izoritmic E. incidena mare a tahicardiei ventriculare
(pag. 1388)

M2508213. Disociaia atrioventricular fr bloc AV apare n cazul: A. Blocului AV de grad nalt B. Sindromului WPW C. Disociaiei prin interferen D. Disociaiei izoritmice E. Tahicardiei atriale cu bloc
(pag. 1388)

M2508214. Fibrilatia atriala se caracterizeaza prin: A. Absenta undelor P B. Dispariia undelor a ale pulsului venos jugular C. Zgomot I dedublat paradoxal D. Atriu stng de dimensiuni ntotdeauna normale E. Prognostic bun la bolnavii cu stenoz mitral
(pag. 1395)

M2508215. Bretiliumul este ncadrat n aceeiai clas de antiaritmice cu: A. Chinidina B. Amiodarona C. Tocainida D. Verapamilul E. Sotalolul
(pag. 1396)

M2608216. Fibrilaia atrial se caracterizeaz electrocardiografic prin: A. Prezena undelor F B. Interval R R neregulat C. Activri atriale de morfologie i amplitudine variabil D. Frecven atrial ntre 150 300 minut E. QRS larg
(pag. 1395)

M2608217. Controlul alurii ventriculare n cursul FA se poate realiza prin: A. Alfablocante B. Beta blocante C. Antagonitii canalelor de Ca D. Atropin E. Digoxin
(pag. 1395-1396)

M2608218. La pacienii cu FA instalat de peste 72 ore tratamentul anticoagulant n vederea cardioversiei se efectueaz: A. Minimum 2 sptmni anterior cardioversiei B. Numai la bolnavii valvulari C. 2 sptmni dup cardioversie D. La bolnavii cu AS > 45 mm E. n caz de AS locuit
(pag. 1396)

M2608219. Flutterul atrial se caracterizeaz electrocardigrafi prin: A. Frecven atrial ntre 350 i 600 min B. Unde atriale cu aspect de dini de fierstru C. Intervale izoelectrice ntre undele de flutter atrial D. Conducere AV cu blocaj 2 1 alura ventricular 150 min E. Modificarea blocajului AV la manevre vagale
(pag. 1396)

M2608220. Sdr. de preexcitaie WPW cu conducere anterograd se manifest electrocardiografic prin: A. Interval P R lung B. Und delta

C. QRS larg D. Modificri secundare de faz terminal E. Interval P R scurt (0,12 sec)
(pag. 1401)

M2608221. La pacienii cu Sdr. WPW i FA drogurile care pot crete frecvena ventricular i induce fibrilaia ventricular sunt: A. Xilin I.V. B. Amiodaron I.V. C. Digoxin I.V. D. Sotalol I.V. E. Verapamil I.V.
(pag. 1402)

M2608222. In tratamentul tahicardiei ventriculare monomorfe susinute la bolnavii stabili hemodinamic se poate utiliza: A. Procainamid B. Lidocain C. Diltiazem D. Digoxin E. Verapamil
(pag. 1404-1406)

M2608223. Tratamentul farmacologic care poate ameliora conducerea AV n caz de BAV gr. III include: A. Atropina B. Isoproterenol C. Ibutilida D. Adenozina E. Teofilina
(pag. 1389)

M2808224. In blocul atrioventriculr dobandit,la adulti,constituie indicatie de clasa I pentru cardiostimulare permanenta: A. blocul cardiac complet asimptomatic,permanent sau intermitent,la orice nivel anatomic,cu frecventa ventriculara de 40 batai pe minut sau mai rapida B. blocul cardiac complet permanent sau intermitent,cu sediul la orice nivel anatomic si bradicardie simptomatica C. blocul cardiac complet permanent sau intermitent,cu sediul la orice nivel anatomic si insuficienta cardiaca congestiva D. perioade documentate de asistolie mai mare sau egala cu 3 secunde la pacienti asimptomatici E. orice ritm de scapare cu frecvente sub 40 batai pe minut la pacienti asimptomatici
(pag. 1390)

M2808225. Din clasa IB de antiaritmice fac parte: A. Procainamida B. Lidocaina C. Fenitoina D. Tocainida E. Mexiletina
(pag. 1396)

M2808226. La pacientii cu fibrilatie atriala instalata de 48 pana la 72 ore sau mai mult,tratamentul anticoagulant trebuie administrat:

A. B. C. D. E.

cel putin 2saptamani inainte de conversie 2 saptamani dupa conversie 24 ore dupa conversie 24 ore inainte de conversie in momentul tentativei de conversie
(pag. 1396)

M2808227. Tahicardia paroxistica supraventriculara cu reintrare nodala poate fi prevenita de obicei cu: A. Lidocaina B. beta-blocanti C. blocanti ai canalelor de calciu D. clasa I A E. clasa I C
(pag. 1400)

M2808228. Torsada varfurilor apare cand intervalul QT este prelungit prin: A. hipokaliemie sau hipomagneziemie B. chinidina C. fenotiazine D. antidepresive triciclice E. beta-blocante
(pag. 1405)

M2808229. Tratamentul flutterului atrial cuprinde urmatoarele optiuni: A. Adenozina B. cardioversie electrica C. Beta-blocante D. Amiodarona E. Xilina
(pag. 1396)

M2808230. Efectele adverse ale tratamentului cu Amiodarona constau in: A. hipotensiune in administrare iv. B. actiuni anticolinergice C. fibroza pulmonara D. accelerarea frecventei ventriculare in timpul flutterului atrial E. hipo- sau hipertiroidism.
(pag. 1399)

M2808231. Sindromul de preexcitatie WPW se caracterizeaza ECG prin: A. interval PR scurt (<0,10 s) B. QRS ingust C. prezenta undei delta D. fibrilatie atriala cu alura de regula joasa E. flutter atrial sau fibrilatie atriala cu alura ventriculara neobisnuit de rapida
(pag. 1401)

M2808232. Criteriile ECG ce sugereaza tahicardia ventriculara sunt: A. disociatia atrioventriculara B. durata QRS>0.14 s cu aspect de BRD C. neconcordanta complexelor QRS in derivatiile precordiale D. deviatie axiala stanga cu aspect de BRD

E. tahicardie cu frecventa sub 100/min


(pag. 1403)

Tema nr. 9 H.T.A ; urgente hipertensive.


BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1109001. Subgrupul populatiei hipertensive cu HTA esentiala nemodulata are urmatoarele trasaturi caracteristice cu o exceptie A. Raspunsul suprarenalei la restrictia de sodiu este redus B. Au absenta modularii mediate de sodiu a raspunsurilor la angiotensina II ale tesuturilor tinta C. Reprezinta 25-30% din populatia hipertensiva D. Au niveluri ale reninei plasmatice scazute daca sunt masurate cand pacientul are o dieta hiposodata E. HTA poate fi corectata prin administrare de IEC.
(pag. 1524)

M1109002. HTA secundara renala din nefroblastoame (tumori ale celulelor juxtaglomerulare), se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi, mai putin una: A. Secretie in exces de renina B. Hipokalemie C. Hipersecretie de aldosteron D. Functie renala normala E. Activitate plasmatica a reninei scazuta
(pag. 1526)

M1109003. Care dintre urmatoarele masuri terapeutice nu produc suferinta fetala la administrarea lor la o pacienta gravida si hipertensiva: A. Restrictia severa de sare B. Diuretice C. Metildopa D. Nitroprusiatul de sodiu E. Inhibitorii enzimei de conversie
(pag. 1536)

M1109004. Care dintre urmatorii factori de risc nu indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii: A. Sexul feminin B. Fumatul C. Diabetul zaharat D. Consumul exagerat de alcool E. Varsta tanara
(pag. 1526)

M1109005. Diureticele tiazidice dau ca reactii secundare frecvente urmatoarele modificari biochimice cu o exceptie: A. Hipopotasemie B. Hiperuricemie C. Hiperglicemie D. Hipercolesterolemie E. Hipocalcemie

(pag. 1531)

M1209006. Testul decisiv al hipertensiunii renovasculare corectabile chirurgical consta in: A. urografia intravenoasa B. angiograma cu substractie digitala C. renograma indusa de captopril D. ecografia renala E. combinatia unei angiograme renale cu determinarile reninei in venele renale
(pag. 1528)

M1209007. Care din urmatoarele medicamente nu provoaca tuse sau angioedem: A. captopril B. enalapril C. fosinopril D. lisinopril E. losartan
(pag. 1534)

M1209008. Care din urmatoarele medicamente poate fi utilizat la bolnavii hipertensivi diabetici cu bloc atriovetricular de gr.II: A. captopril B. hidroclorotiazida C. diazoxid D. verapamil E. diltiazem
(pag. 1531-1534)

M1209009. Care din urmatoarele medicamente produce un sindrom lupus-like: A. pindolol B. labetalol C. hidralazina D. diazoxidul E. nifedipina
(pag. 1532)

M1309010. Indicati prevalenta hipertensiunii arteriale esentiale in populatia generala hipertensiva. A. 70 - 75% B. 75 - 80% C. 80 - 90% D. 92 - 94% E. 95 - 98%
(pag. 1524)

M1309011. Renina este o enzima secretata de: A. aparatul juxtaglomerular al rinichiului B. tubul renal distal C. glanda suprarenala D. pancreas E. ganglioni simpatici
(pag. 1524)

M1309012. In tratamentul hipertensiunii arteriale asociata cu diabet zaharat prima optiune terapeutica va fi:

A. B. C. D. E.

beta blocant alfa si beta blocant diuretic tiazidic inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei vasodilatator
(pag. 1536)

M1309013. Perfuzia cu nitroglicerina este utila in tratamentul urgentelor hipertensive cu EXCEPTIA: A. infarct miocardic B. criza din feocromocitom C. insuficienta ventriculara stanga D. angina pectorala instabila E. dupa chirurgia de by-pass coronarian
(pag. 1537)

M1309014. Rezultatul presiunii arteriale crescute cat si al dezvoltarii microanevrismelor vasculare cerebrale este: A. infarctul cerebral B. spasmul cerebral C. hemoragia cerebrala D. encefalopatia hipertensiva E. edemul cerebral
(pag. 1528)

M1309015. Efectul de vasodilatatie al dihidropiridinelor este insotit de: A. incetinirea conducerii atrio-ventriculare B. tahicardie reflexa C. retentie hidrosalina D. hipotensiune ortostatica E. degradarea bradikininei
(pag. 1534)

M1409016. Despre encefalopatia hipertensiva urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu EXCEPTIA A. se manifesta prin tulburari ale constientei B. scaderea prompta a tensiunii arteriale afecteaza in sens nefavorabil fluxul sanguin cerebral C. de obicei nu apar semne neurologice de focar D. cele mai multe studii arata ca scaderea prompta a tensiunii arteriale nu afecteaza fluxul sanguin cerebral in sens nefavorabil E. presiunea intracraniana este crescuta
(pag. 1528)

M1409017. Testul decisiv pentru diagnosticul bolii reno-vasculare responsabile de HTA corectabile chirurgical este A. urografia intravenoasa cu secventa rapida minutata B. ecografia renala C. combinatia angiogramei renale cu determinarea reninei din venele renale D. angiograma cu substractie digitala E. tomografia computerizata
(pag. 1528)

M1409018. Urmatoarele reprezinta masuri generale nemedicamentoase in tratamentul HTA, cu EXCEPTIA A. reducerea aportului alimentar de sodiu

B. C. D. E.

suplimentarea alimentatiei cu potasiu restrictia aportului de colesterol si grasimi saturate scaderea in greutate la supraponderali si obezi evitarea efortului fizic
(pag. 1529-1530)

M1409019. Avantajul principal al betablocantelor neselective si partial agoniste consta in A. eficacitate superioara antihipertensiva B. efect bradicardizant inferior C. eficacitate superioara in tratamentul diabeticilor D. eficacitate superioara in insuficienta cardiaca E. efect bronhospastic inferior
(pag. 1533)

M1409020. Despre patogeneza hipertensiunii arteriale maligne urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu EXCEPTIA A. luxul sanguin cerebral este crescut B. la unii pacienti pot aparea semne ale unei anemii hemolitice microangiopatice C. nivelele de aldosteron sunt scazute D. este prezenta necroza fibrinoida arteriolara E. patogeneza HTA maligne este necunoscuta
(pag. 1537)

M1409021. Rezultatul final al defectului de membrana celulara responsabila de cresterea reactivitatii vasculare in HTA este A. cresterea intracelulara a concentratiei ionului de sodiu B. cresterea intracelulara a concentratiei ionului de potasiu C. cresterea intracelulara a concentratiei ionului de clor D. cresterea intracelulara a concentratiei ionului de calciu E. cresterea intracelulara a concentratiei ionului de magneziu
(pag. 1525)

M1409022. Etiologia HTA este cunoscuta in proportie de A. 20-25% B. 25-35% C. 30-35% D. 10-15% E. 5-10%
(pag. 1523)

M1409023. In HTA asociata cu diabetul zaharat cele mai utile antihipertensive sunt A. alfablocante B. diureticele tiazidice C. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei D. vasodilatatoarele E. agentii antiadrenergici blocanti ganglionari
(pag. 1536)

M1509024. Care din urmatoarele investigatii paraclinice este cea mai sensibila in aprecierea hipertrofiei ventriculare stangi: A. electrocardiograma B. examenul radiologic C. ecocardiografia

D. coronarografia E. ventriculografia
(pag. 1527)

M1509025. Care dintre urmatorii antagonisti ai canalelor de calciu pot incetini conducerea atrioventriculara: A. Nifedipina B. Amlodipina C. Felodipina D. Nicardipina E. Verapamilul
(pag. 1534)

M1509026. Cel mai bun procedeu de diagnosticare a feocromocitomului drept cauza de hipertensiune arteriala secundara este: A. dozarea cortizolului in urina din 24 de ore B. dozarea catecolaminelor sau a metabolitilor acestora in urina din 24 de ore C. dozarea aldosteronului plasmatic D. urografia intravenoasa E. arteriografia renala
(pag. 1528)

M1509027. La examenul obiectiv al unui pacient hipertensiv la ascultatia cordului poate fi intalnit unul din urmatoarele zgomote: A. clicul mezosistolic B. clacmentul pericardic C. clacmentul de deschidere al mitralei D. zgomotul IV (presistolic) E. dedublarea zgomotului I
(pag. 1527)

M1509028. Unul dintre urmatoarele aspecte este intalnit in hipertensiunea arteriala esentiala nemodulata: A. nivelul reninei plasmatice redus B. cresterea raspunsului adrenergic la restrictia de sodiu C. producerea de substante vasodilatatoare D. reducerea raspunsului glandei suprarenale la restrictia de sodiu E. hipertensiunea nu poate fi corectata la administrarea de inhibitori de enzima de conversie
(pag. 1524)

M1509029. Losartanul este un medicament utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale si face parte din clasa: A. diuretice B. antagonisti ai canalelor de calciu C. blocanti de receptori beta-adrenergici D. inhibitori de enzima de conversie E. antagonisti ai receptorilor de angiotensina
(pag. 1533)

M1609030. Hipertensiune sistolica cu presiune a pulsului marita sunt urmatoarele cu EXCEPTIA: A. Coarctatia aortei B. Insuficienta aortica C. Sindrom cardiac hiperkinetic

D. Fistula arterio-venoasa E. Canal arterial persistent


(pag. 1523)

M1609031. Modificarile stetacustice la nivelul cordului cauzate de HTA sunt urmatoarele cu EXCEPTIA unuia: A. zgomote cardiace presistolice (atrial, al IV-lea zgomot) B. zgomot cardiac protodiastolic (ventricular, al III-lea zgomot) C. zgomot II accentuat la aorta D. zgomot I accentuat la mitrala E. suflu slab de insuficienta aortica
(pag. 1527)

M1609032. Inhibitorii enzimei de conversie sunt indicati in tratamentul HTA cu EXCEPTIA pacientilor cu: A. stenoza de artera renala bilaterala B. diabet zaharat C. insuficienta cardiaca D. astm bronsic E. arteriopatie obliteranta a membrelor inferioare
(pag. 1534)

M1609033. Pentru hipertensiunea maligna sunt caracteristice urmatoarele cu EXCEPTIA: A. edem papilar B. cecitate tranzitorie C. disurie D. paralizii tranzitorii E. insuficienta cardiaca
(pag. 1537)

M1609034. Referitor la tratamentul crizei hipertensive din feocromocitom sunt reale afirmatiile: A. medicamentul de electie este fentolamina (Regitina) B. medicamentul de electie este metoprololul administrat intravenos C. medicamentul de electie este nitroglicerina D. medicamentul de electie este furosemidul E. medicamentul de electie este enalaprilul administrat intravenos
(pag. 1538)

M2209035. Indicati testul decisiv care determina tratamentul chirurgical intr-o hipertensiune renovasculara: A. Angiografia renala combinata cu determinarile reninei in venele renale B. Ecografia renala- imagine din modul B C. Arteriografia renala D. Renograma indusa cu captopril E. Ecografia Doppler a arterelor renale
(pag. 1528)

M2209036. La bolnavi cu hipertensiune arteriala doza de spironolactona este de: A. 25 mg de 2 sau de 4 ori pe zi B. 20-80 mg de 2 sau de 3 ori pe zi C. 5-10 mg/zi D. 100 mg de 2 ori pe zi E. 12,5 mg pe zi

(pag. 1531)

M2209037. La pacientii cu hipertensiune arteriala furosemidul se administreaza in doza de: A. 12,5-25 mg pe zi B. 40 mg pe zi C. 25mg de 2 sau de 4 ori pe zi D. 5-10 mg pe zi E. 1-3 mg pe zi
(pag. 1531)

M2209038. La care din urmatoarele diuretice se noteaza ca efect secundar ginecomastia: A. Tiazidice B. Furosemid C. Spironolactona D. Triamteren E. Amilorid
(pag. 1531)

M2209039. Care din urmatoarele antihipertensive produce sindrom lupus-like: A. Clonidina B. Guanabenz C. Guanfacina D. Metildopa E. Trimetafan
(pag. 1531)

M2209040. Indicati antihipertensivul care produce ginecomastie A. Clonidina B. Metildopa C. Rezerpina D. Guanetidina E. Trimetafan
(pag. 1531)

M2209041. Care din urmatoarele medicamente antihipertensive este contraindicat in lupusul eritematos: A. Nitroprusiat B. Minoxidil C. Diazoxid D. Hidralazina E. Benazepril
(pag. 1532)

M2209042. Indicati medicamentul care apartine benzotiazepinelor: A. Diltiazem B. Verapamil C. Nicardipina D. Isradipina E. Felodipina
(pag. 1534)

M2209043. Indicati medicamentul care apartine clasei fenilalchilaminelor:

A. B. C. D. E.

Verapamil Diltiazem Amlidipina Nicardipina Isradipina


(pag. 1534)

M2209044. Care din urmatoarele droguri nu provoaca tuse: A. Benazepril B. Fosinopril C. Losartan D. Lisinopril E. Captopril
(pag. 1532)

M2209045. Care din urmatoarele antihipertensive reprezinta o alternativa la pacientele cu eclampsie care nu raspund la hidralazina: A. Labetabolul B. Losartan C. Captopril D. Enalapril E. Lisinopril
(pag. 1537)

M2209046. Care din urmatoarele medicamente reprezinta tratamentul parenteral de electie la pacientii suspectati de feocromocitom: A. Fentolamina B. Metildopa C. Rezerpina D. Guanetidina E. Doxazosin
(pag. 1537)

M2309047. Renina este o enzima secretata de celulele juxtaglomerulare relale si care: A. actioneaza asupra angiotensinogenului, transformandu-l in angiotensina I B. transforma angiotensina I in angiotensina II C. inactiveaza angiotensina II D. inactiveaza angiotensina I E. transforma angiotensina II in angiotensina III
(pag. 1524)

M2309048. Factorii de risc asociati cu un prognostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale sunt: A. fumatul B. obezitatea C. diabetul zaharat D. rasa neagra E. toate
(pag. 1526)

M2309049. In hipertensiunea arteriala pot apare urmatoarele semne electrocardiografice: A. supradenivelare ST in V1-V4 B. interval PR peste 0,20 sec.

C. hipertrofie ventriculara stanga D. hipertrofie ventriculara dreapta E. hipertrofie biventriculara


(pag. 1527)

M2309050. In tratamentul hipertensiunii arteriale cele mai utilizate diuretice sunt: A. diureticele de ansa B. tiazidele C. spironolactona D. amiloridul E. triamterenul
(pag. 1530)

M2309051. in criza hipertensiva din feocromocitom se administreaza: A. metildopa B. fentolamina C. rezerpina D. prazosin E. hidroclorotiazida
(pag. 1531)

M2309052. Doza orala zilnica recomandata in hipertensiunea arteriala de enalapril este: A. 2,5-5 mg B. 5-10mg C. 2,5-20mg D. 2,5-40mg E. 10-20 mg
(pag. 1532)

M2309053. Doza zilnica de amplodipina recomandata in hipertensiunea arteriala este: A. 2,5-5 mg B. 2,5-10mg C. 5-10 mg D. 5-15mg E. 2,5-15mg
(pag. 1533)

M2309054. La pacientii cu hipertensiune arteriala si cu o frecventa cardiaca crescuta prima linie terapeutica o reprezinta: A. nifedipina B. betablocantele C. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei D. diureticele E. antagonistii receptorilor de angiotensina
(pag. 1535)

M2309055. Presiunea sangvina este controlata cand are valori sub A. 120/80 mmHg B. 150/90 mmHg C. 140/90 mmHg D. 130/80 mmHg E. 130/90 mmHg

(pag. 1536)

M2309056. Verapamilul se administreaza in A. hipertensiunea arteriala severa B. hipertensiunea arteriala usoara-moderata C. hipertensiunea arteriala si bloc atrioventricular gradul III D. feocromocitom E. adenomul Conn
(pag. 1533)

M2309057. Pacientul diabetic hipertensiv va fi tratat cu: A. inhibitorii enzimei de conversie B. betablocante C. tiazide D. metildopa E. spironolactona
(pag. 1536)

M2509058. Hipertensiunea arterial esenial nemodulat se caracterizeaz prin: A. nivel redus al reninei plasmatice cnd pacientul are o diet hiposodat B. reducerea rspunsului glandei suprarenale la restricia de sodiu C. capacitate normal a rinichiului de a elimina adecvat sodiul D. producerea de substane vasodilatatoare E. hipertensiunea nu poate fi corectat la administrarea de inhibitori de enzim de conversie
(pag. 1524)

M2509059. Care dintre urmtoarele investigaii paraclinice este cea mai sensibil n aprecierea hipertrofiei ventriculare stngi: A. electrocardiograma B. examenul radiologic C. ecocardiografia D. coronarografia E. ventriculografia
(pag. 1527)

M2509060. Accidentul vascular cerebral i insuficiena renal sunt cauze mai frecvente de deces n special la pacienii cu hipertensiune i: A. hipertrofie excentric a ventriculului stng B. obezitate C. fumtori D. retinopatie important E. nivel crescut al reninei plasmatice
(pag. 1527)

M2509061. La examenul obiectiv al unui opacient hipertensiv la ascultaia cordului poate fi ntlnit unul din urmtoarele zgomote: A. clicul mezosistolic B. clacmentul pericardic C. clacmentul de deschidere al mitralei D. zgomotul IV (presistolic) E. dedublarea zgomotului I
(pag. 1527)

M2509062. Cele mai obinuite leziuni renale n hipertensiunea arterial sunt: A. leziunile aterosclerotice ale arteriolelor aferente, eferente i ale capilarelor glomerulare B. tromboza venelor renale C. proliferarea extracapilar D. proliferarea celulelor mezangiale E. necroza celulelor tubulare renale
(pag. 1528)

M2509063. Cel mai bun procedeu de diagnosticare a feocromocitomului drept cauz de hipertensiune secundar este: A. dozarea cortizolului n urina din 24 de ore B. dozarea catecolaminelor sau a metaboliilor acestora n urina din 24 de ore C. dozarea aldosteronului plasmatic D. urografia intravenoas E. arteriografia renal
(pag. 1528)

M2509064. Losartanul este un medicament utilizat n tratamentul hipertensiunii arteriale i face parte din clasa: A. diuretice B. antagoniti ai canalelor de calciu C. blocani ai receptorilor beta-adrenergici D. inhibitori de enzim de conversie E. antagoniti ai receptorilor de angiotensin
(pag. 1533)

M2509065. Care reacie advers este caracteristic administrrii de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: A. cefaleea B. tusea C. tahicardia D. insuficiena cardiac E. hiperglicemia
(pag. 1532)

M2509066. Care dintre urmtorii antagoniti ai canalelor de calciu pot ncetini conducerea atrioventricular: A. Nifedipina B. Amlodipina C. Felodipina D. Nicardipina E. Verapamilul
(pag. 1534)

M2509067. Doza oral zilnic de enalapril utilizat n tratamentul hipertensiunii arteriale este cuprins n general ntre: A. 0,25-0,5 mg B. 2,5-40 mg C. 75-325 mg D. 240-480 mg E. 0,5-1 g
(pag. 1532)

M2509068. Care dintre urmtoarele medicamente blocante ale receptorilor beta-adrenergici, utilizate n tratamentul hipertensiunii arteriale, acioneaz i direct prin scderea rezistenei vasculare sistemice: A. Propranololul B. Metoprololul C. Atenololul D. Labetalolul E. Acebutololul
(pag. 1532-33)

M2609069. Hipertensiune sistolic cu presiune a pulsului marit sunt urmtoarele cu EXCEPIA: A. Coarctaia aortei B. Insuficiena aortic C. Sindrom cardiac hiperkinetic D. Fistula arterio-venoas E. Canal arterial persistent
(pag. 1523)

M2609070. Modificrile stetacustice la nivelul cordului cauzate de HTA sunt urmtoarele cu EXCEPIA unuia: A. zgomote cardiace presistolice (atrial, al IV-lea zgomot) B. zgomot cardiac protodiastolic (ventricular, al III-lea zgomot) C. zgomot II accentuat la aort D. zgomot I accentuat la mitral E. suflu slab de insuficien aortic
(pag. 1527)

M2609071. Efectele secundare metabolice ale diureticelor tiazidice sunt urmtoarele cu EXCEPIA: A. hiperkalemia B. hiperuricemia C. hipocalcemia D. intolerana la glucide (efect diabetogen) E. hiperlipidemia
(pag. 1530)

M2609072. Inhibitorii enzimei de conversie sunt indicai n tratamentul HTA cu EXCEPIA pacientilor cu: A. insuficienta cardiac congestiv B. diabet zaharat C. stenoz de arter renal bilateral D. astm bronsic E. arteriopatie obliterant a membrelor inferioare
(pag. 1534)

M2609073. Pentru hipertensiunea malign sunt caracteristice urmtoarele cu EXCEPIA: A. edem papilar B. disurie C. cecitate tranzitorie D. paralizii tranzitorii (din cadrulencefalopatiei hipertensive) E. insuficienta cardiac stng
(pag. 1537)

M2609074. Referitor la tratamentul crizei hipertensive din feocromocitom sunt reale afirmaiile: A. medicamentul de electie este furosemidul

B. C. D. E.

medicamentul de electie este metoprololul administrat intravenos medicamentul de electie este nitroglicerina medicamentul de electie este fentolamina (Regitina) medicamentul de electie este enalaprilul administrat intravenos
(pag. 1538)

M2609075. Tusea, angioedemul, insuficiena renal acut n stenoza arterial renal bilateral, hiperkalemia sunt efecte secundare caracteristice: A. Diazoxidului B. Blocanilor receptorilor alfa 1 C. Betablocanilor D. Inhibitorilor enzimei de conversie E. Antagonitilor canalelor de calciu
(pag. 1531-1533)

M2609076. Contraindicaiile administrrii antagonitilor canalelor de calciu: A. Stenoz renal bilateral B. Bloc atrio-ventricular grad II sau III C. Lupus eritematos D. Diabet zaharat tip 2 E. Astm bronic
(pag. 1533)

M2809077. Testul decisiv al hipertensiunii renovasculare corectabile chirurgical consta in: A. Urografia intravenoasa B. Angiograma cu substractie digitala C. Renograma indusa de captopril D. Ecografia renala E. Combinatia unei angiograme renale cu determinarile reninei in venele renale
(pag. 1528)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1109078. La pacientii cu hipertensiune arteriala maligna la care se suspecteaza feocromocitom, vor fi evitate urmatoarele medicamente: A. Fentolamina B. Metildopa C. Rezerpina D. Guanetidina E. Furosemid
(pag. 1538)

M1109079. Care dintre urmatorii blocanti ai receptorilor betaadrenergici utilizati in tratamentul HTA sunt cardioselectivi (beta1-blocante): A. Timolol B. Atenolol C. Metoprolol D. Labetalol E. Acebutolol
(pag. 1533)

M1109080. Care din urmatorii agenti antiadrenergici utilizati in tratamentul HTA au actiune predominant centrala: A. Clonidina B. Guanitidina C. Guanfacina D. Doxazosin E. Metildopa
(pag. 1530-1531)

M1109081. Care din urmatoarele afectiuni pot determina HTA secundara: A. Porfiria intermitenta acuta B. Poliarterita nodoasa C. Hipocalcemia D. Acromegalia E. Boala renala polichistica
(pag. 1523)

M1109082. Care din urmatoarele teste sunt utile pentru evaluarea HTA secundare din sindromul Cushing: A. Determinarea metanefrinelor urinare/24h B. Determinarea catecolaminelor urinare/24h C. Testul de supresie nocturna cu dexametazona (dozarea matinala a cortizolului plasmatic dupa administrarea a 1 mg dexametazona seara precedenta) D. Determinarea catecolaminelor plasmatice E. Determinarea cortizolului in urina/24h
(pag. 1528)

M1109083. Gradul III in clasificarea retinopatiei hipertensive (Keit-Wagner-Backer) se caracterizeaza prin: A. Raport diametrului arteriolar venos 1:2 B. Prezenta de exudate C. Prezenta de hemoragii D. Prezenta de edem papilar E. Depresiuni sau proeminete ale venei
(pag. 225)

M1109084. Care dintre urmatoarele medicamente, antagonisti ai canalelor de calciu, utilizate in tratamentul HTA sunt dihidropiridine: A. Amlodipina B. Diltiazem C. Verapamil D. Nifedipina E. Felodipina
(pag. 1533)

M1109085. Care dintre urmatoarele medicamente pot fi utilizate ca tratament de prima linie la un hipertensiv: A. Enalapril B. Atenolol C. Diltiazem D. Clonidina E. Hidralazina
(pag. 1535)

M1109086. Care dintre urmatoarele afirmatii privind administrarea nitroprusiatului de sodiu in tratamentul HTA maligne sunt adevarate: A. Dilata arteriolele si venele B. Doza este de 0,25-8,0 (g/kg)/min C. Dezvolta tahifilaxie D. Nu poate fi folosit mai mult de 24h E. Dilata numai arteriolele
(pag. 1537)

M1209087. Care din urmatorii factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii ? A. fumatul B. consumul de cafea C. consumul exagerat de alcool D. obezitatea E. varsta inaintata
(pag. 1526)

M1209088. Care din urmatorii factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii? A. rasa alba B. sexul masculin C. presiunea sistolica persistenta >160 mmhg D. diabetul zaharat E. hiperuricemia
(pag. 1526)

M1209089. Care din urmatorii factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii? A. presiunea diastolica persistenta >115mmHg B. consumul exagerat de alcool C. sexul masculin D. insuficienta cardiaca congestiva E. hipertrigliceridemia
(pag. 1526)

M1209090. In care din urmatoarele afectiuni, hidralazina este contraindicata sau exista precautii in administrare: A. lupusu eritematos B. boala coronariana severa C. diabetul zaharat D. hiperuricemie E. ulcer peptic
(pag. 1532)

M1209091. In care din urmatoarele afectiuni, tiazidicele sunt contraindicate sau exista precautii in administrare: A. diabet zaharat B. hiperuricemie C. hiperaldosteronism primar D. feocromocitom E. ulcer peptic
(pag. 1531)

M1209092. Care din urmatorii antagonisti ai canalelor de calciu pot incetini conducerea

atrioventriculara ? A. B. C. D. E. nifedipina felodipina amlodipina diltiazemul verapamilul


(pag. 1534)

M1209093. Care din urmatoarele medicamente au o actiune imediata in tratamentul hipertensiunii maligne: A. enalapril B. nitroprusiat C. diazoxid D. trimetafan E. labetalol
(pag. 1534)

M1209094. Care din urmatoarele medicamente utilizate in tratamentul hipertensiune maligne au o actiune intarziata: A. enalapril B. hidralazina C. nitroglicerina D. nifedipina E. trimetafanul
(pag. 1534)

M1209095. Care din urmatoarele medicamente utilizate in tratamentul hipertensiunii maligne sunt preparate orale disponibile: A. nitroprusiatul B. diazoxidul C. trimetafanul D. hidralazina E. labetalol
(pag. 1534)

M1209096. Care din urmatoarele medicamente se pot administrate in hipertensiunea din sarcina: A. metildopa B. hidralazina C. losartan D. nitroprusiat E. captopril
(pag. 1536)

M1209097. Care din urmatoarele medicamente fac parte din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei: A. fosinopril B. lisinopril C. quinapril D. isradipina E. losartan
(pag. 1533)

M1309098. Hiperinsulinemia poate fi implicata in cresterea presiunii arteriale prin:

A. B. C. D. E.

retentia renala de sodiu demasca un defect al membranei celulare creste activitatea simpatica hipertrofia muschiului neted vascular modificarea transportului transmembranar al ionilor (calciu)
(pag. 1525)

M1309099. Hiperaldosteronismul primar poate fi determinat de: A. tumora unilaterala de suprarenala B. hiperplazie suprarenaliana bilaterala C. tumora a aparatului juxtaglomerular D. tumora de ganglioni simpatici E. tumora de hipofiza
(pag. 1527)

M1309100. Encefalopatia hipertensiva consta din urmatorul complex de simptome: A. hipertensiune severa B. tulburari ale constientei C. retinopatie cu edem papilar D. edem pulmonar acut E. afectare functionala renala
(pag. 1528)

M1309101. Indicati medicamentele utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale din timpul sarcinii: A. beta blocante B. diuretice C. hidralazina D. metildopa E. antagonistii canalelor de calciu
(pag. 1536)

M1309102. Notati obiectivele initiale ale tratamentului in hipertensiunea arteriala maligna: A. reducerea aportului de sare B. corectarea complicatiilor medicale C. reducerea presiunii diastolice cu 1/3 dar nu sub 95 mmHg D. reducerea drastica a tensiunii arteriale E. aport suplimentar de K
(pag. 1537)

M1309103. Aparitia hipertensiunii arteriale la femei care consuma contraceptive orale ar putea fi legata de: A. sensibilitatea vasculara crescuta la angiotensina II B. factori familiali C. continutul estrogenic al contraceptivelor D. stimularea sistemului simpatic E. reducerea concentratiei de prostaglandine
(pag. 1527)

M1309104. Efectul antihipertensiv al agentilor antiadrenergici cu actiune centrala s-ar datora: A. scaderii fluxului simpatic B. blocarii eliberarii de norepinefrina din terminatiile nervoase adrenergice C. scaderii debitului cardiac si frecventei cardiace

D. blocarii receptorilor alfa postsinaptici E. depletie volemica


(pag. 1530)

M1309105. Administrarea de fentolamina intravenos poate antrena urmatoarele reactii adverse: A. tahicardie B. bradicardie C. ameteli D. eritem facial E. cefalee
(pag. 1531)

M1309106. Care din urmatorii agenti terapeutici utilizati in tratamentul hipertensiunii maligne au actiune intarziata: A. enalaprilat B. trimetafan C. labetalol D. hidralazina E. diazoxid
(pag. 1534)

M1409107. Urmatoarele reprezinta motive de raspuns terapeutic slab la pacientii hipertensivi A. aport excesiv de sodiu B. folosirea contraceptivelor orale C. alimentatie bogata in potasiu D. efecte medicamentoase antagoniste E. forme secundare de HTA
(pag. 1536)

M1409108. Urmatoarele pot fi modalitati de prezentare ale pacientului cu HTA maligna A. poliuria B. oliguria C. cefaleea D. varsaturile E. asimptomatic
(pag. 1537)

M1409109. IECA sunt eficienti in urmatoarele cazuri A. in HTA renala sau renovasculara B. in HTA accelerata sau maligna C. in stenoza bilaterala de artera renala D. la gravide cu HTA E. in HTA usoara
(pag. 1534)

M1409110. Dintre agentii terapeutici utilizati in HTA maligna, urmatorii au actiune imediata A. nitroprusiatul de sodiu i.v. B. labetalolul i.v. C. enalaprilatul i.v. D. diazoxidul i.v. in bolus E. trimetafanul i.v.
(pag. 1534)

M1409111. Despre antagonistii canalelor de calciu urmatoarele afirmatii sunt false, cu EXCEPTIA A. dihidropiridinele induc bradicardie reflexa B. diltiazemul si verapamilul incetinesc conducerea atrioventriculara C. benzotiazepinele induc tahicardie reflexa D. sunt utili in angina pectorala E. pot fi utilizati fara precautii in insuficienta cardiaca
(pag. 1534)

M1409112. Inhibarea secretiei de renina este realizata de urmatorii agenti antihipertensivi A. clonidina B. IECA C. Betablocante D. Antagonistii receptorilor de angiotensina II E. Metildopa
(pag. 1534)

M1409113. Despre antagonistii receptorilor de angiotensina II urmatoarele afirmatii sunt false, cu EXCEPTIA A. sunt mai eficienti decat IECA B. nu cauzeaza tuse C. inhiba competitiv subtipul de receptor AT1 al angiotensinei II D. cauzeaza mai frecvent angioedem E. utilitatea este similara cu a IECA
(pag. 1534)

M1409114. Despre Diazoxid sunt adevarate urmatoarele A. este un derivat tiazidic B. este un diuretic tiazidic C. scade toleranta la glucide D. se administreaza per os E. provoaca retentie de sodiu
(pag. 1534)

M1409115. In boala coronariana asociata cu HTA se pot folosi urmatoarele antihipertensive A. enalapril B. hidralazina C. amlodipina D. minoxidil E. diltiazem
(pag. 1536)

M1409116. Singurii agenti antihipertensivi care s-au dovedit a scadea mortalitatea sunt A. betablocantele B. IECA C. Diureticele D. Antagonistii canalelor de calciu E. Antagonistii receptorilor angiotensinei II
(pag. 1535)

M1409117. Despre antihipertensivele folosite in HTA maligna sunt adevarate urmatoarele, cu EXCEPTIA A. diazoxidul are efect predominat venodilatator B. trimetafanul este arterio si venodilatator

C. nitroglicerina este predominant arteriodilatator D. labetalolul se administreaza la pacienti cu insuficienta cardiaca E. nitroprusiatul de sodiu este arterio si venodilatator
(pag. 1537)

M1509118. In hipertensiunea secundara afectiunilor renale angiotensina II circulanta creste presiunea arteriala prin mai multe mecanisme: A. vasoconstrictie directa B. stimularea secretiei de aldosteron ce determina retentie sodica C. hiperinsulinemie si rezistenta la insulina D. stimularea sistemului nervos adrenergic E. cresterea colesterolului plasmatic
(pag. 1526)

M1509119. Encefalopatia hipertensiva consta din urmatorul complex de simptome: A. hipertensiune severa B. cresterea presiunii intracraniene C. retinopatie cu edem papilar D. staza jugulara E. tulburari ale constientei
(pag. 1528)

M1509120. Care dintre urmatoarele clase de medicamente sunt folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale: A. diureticele B. tonicardiacele digitalice C. inhibitorii enzimei de conversie D. antagonistii receptorilor angiotensinei E. antagonistii canalelor de calciu
(pag. 1530-34)

M1509121. Care dintre urmatoarele diuretice pot fi administrate impreuna cu un diuretic tiazidic pentru a reduce eliminarea urinara de potasiu: A. Spironolactona B. Triamterenul C. Amiloridul D. Furosemidul E. Bumetanida
(pag. 1530-31)

M1509122. Care dintre urmatoarele situatii reprezinta contraindicatii in administrarea beta-blocantelor: A. angina stabila B. astmul bronsic C. blocul cardiac de gradul II sau III D. extrasistolele atriale si ventriculare E. sindromul de sinus bolnav
(pag. 1532-33)

M1509123. Care dintre urmatorii factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale: A. fumatul B. hipercolesterolemia C. hiponatremia

D. diabetul zaharat E. obezitatea


(pag. 1525-26)

M1509124. Care dintre urmatoarele modificari retiniene se intalnesc in hipertensiunea arteriala: A. vase retiniene palide, fara reflex B. vase de neoformatie C. hemoragii D. exsudate E. edem papilar
(pag. 1527-28)

M1509125. Care dintre urmatoarele afectiuni endocrine sunt cauze de hipertensiune arteriala: A. feocromocitomul B. insuficienta corticosuprarenala cronica C. sindromul Cushing D. acromegalia E. diabetul insipid
(pag. 1523)

M1609126. Factori de risc care indica un prognostic nefavorabil al HTA sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA: A. consum exagerat de alcool B. sexul feminin C. diabetul inzipid D. hipercolesterolemia E. obezitatea
(pag. 1526)

M1609127. Care dintre medicamentele sunt preferate in tratamentul hipertensiunii maligne cu insuficienta cardiaca stanga: A. nitroglicerina B. moxonidina C. enalapril (iv) D. propranolol E. furosemid
(pag. 1537)

M1609128. Aspecte sugestive pentru ischemia renala in HTA renovasculara include urmatoarele: A. intarzierea unilaterala a aparitiei si excretiei substantei de contrast B. o diferenta intre dimensiunile rinichilor mai mare de 1,5cm C. contur regulat al siluetei renale D. staza substantei de contrast in vezica urinara E. hiperconcentrarea substantei de contrast in sistemul colector al rinichiului mai mic
(pag. 1528)

M1609129. Medicamente antihipertensive cu actiune predominant centrala sunt urmatoarele: A. Clonidina B. Metoprololul C. Gallopamilul D. Metildopa E. Guanfacina

(pag. 1530)

M1609130. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii referitor la blocantii receptorilor beta adrenergici: A. se indica in activitate nervoasa simpatica cardiaca crescuta B. nu influenteaza metabolismul glucidic C. poate precipita insuficienta cardiaca congestiva D. se poate administra si in astm bronsic E. inhiba raspunsurile simpatice responsabile de hipoglicemie
(pag. 1533)

M1609131. Motivele unui raspuns terapeutic slab la pacientii cu hipertensiune sunt urmatoarele: A. forme secundare de HTA B. efecte medicamentoase sinergiste C. doze inadecvate (mici) D. pancreatita cronica E. administrarea paralela a corticosteroizilor
(pag. 1536)

M1609132. Pacienta gravida si hipertensiva se poate trata cu urmatoarele antihipertensive: A. metildopa B. hidralazina C. antagonistii canalelor de calciu D. inhibitorii enzimei de conversie E. nitroprusiatul
(pag. 1536)

M1609133. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu antagonistii canalelor de Ca: A. numai dihidropiridinele produc tahicardie reflexa B. diltiazemul, verapamilul pot incetini conducerea atrio-ventriculara C. antagonistii canalelor de calciu au efect diabetogen D. au efect inotrop pozitiv E. se utilizeaza cu precautie la pacientii hipertensivi cu insuficienta cardiaca
(pag. 1534)

M2209134. Care este prevalenta a hipertensiunii arteriale: A. Intr-o populatie alba suburbana, ca cea considerata in studiul Framingham, aproape o cincime prezinta presiuni mai mari de 160/95 B. Intr-o populatie alba suburbana, ca cea considerata in studiul Framingham, aproape o treime prezinta presiuni mai mari de 140/90 C. O prevalenta mai mare a fost constata la populatia ce nu apartine rasei albe D. La femei se inregistreaza o crestere substantiala aparuta dupa 40 ani E. La femei prevalenta este in strinsa legatura cu virsta
(pag. 1523)

M2209135. Ce afirmatii privind prevalenta hipertensiunii arteriale nu sunt adevarate A. Prevalenta hipertensiunii arteriale depinde de compozitia rasiala a populatiei studiate B. Prevalenta hipertensiunii depinde de criteriile utilizate pentru a defini aceasta afectiune C. Rata frecventei hipertensiunii la femei in comparatie cu barbatii creste de la 1,1 la 1,2 la virsta de 30 ani D. Prevalenta diferitelor forme de hipertensiune secundara nu depinde de cit de extinsa este evaluarea E. Prevalenta diferitelor forme de hipertensiune secundara depinde de natura populatiei studiate
(pag. 1523)

M2209136. Care din afirmatiile privind prevalenta hipertensiunii secundare sunt adevarate:

A. Nu exista date disponibile pentru a defini frecventa hipertensiunii secundare in populatia generala B. La barbati de virsta medie a fost raportata o frecventa de 9% a hipertensiunii secundare C. In centrele de referinta unde pacietii suporta o evaluare ampla, se raporteaza o frecventa de 35% a hipertensiunii arteriale secundare D. Prevalenta diferitelor forme de hipertensiune secundara depinde de natura populatiei studiate E. Prevalenta diferitelor forme de hipertensiune secundara nu depinde de cit de extinsa este evaluarea
(pag. 1523)

M2209137. Ce afirmatii privind implicarea factorilor genetici in geneza hipertensiunii sunt adevarate: A. In urma studierii factorului genetic se accentueaza natura probabil heterogena a populatiei cu hipertensiune esentiala B. Majoritatea studiilor sustin ideea ca ereditatea este multifactoriala C. In aldosteronismul glucocorticoid vindecabil exista defecte plurigenice D. In sindromul Liddle exista defecte plurigenice E. Au fost constatate in prezent si defecte monogenice si gene susceptibile care prezinta ca una din consecintele lor o crestere a presiunii arteriale
(pag. 1524)

M2209138. O serie de factori de mediu au fost in mod special implicati in dezvoltarea hipertensiunii incluzind: A. Aportul de sare B. Consumul de alcool C. Profesia D. Poluantii atmosferici E. Zona geografica
(pag. 1524)

M2209139. Indicati cauzele prin care se explica sensibilitatiea speciala la sare in hipertensiune: A. Hiperaldosteronism primar B. Boala paremchimului renal C. Stenoza de artera renala bilaterala D. Aportul de kaliu E. Aportul de clor
(pag. 1524)

M2209140. Indicati factorii de risc care indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii: A. Rasa alba B. Sexul masculin C. Consumul exagerat de alcool D. Hiperuricemia E. Presiunea arteriala diastolica persistenta > 115 mm Hg
(pag. 1526)

M2209141. Indicati factorii de risc care indica un prognostic nefavorabil la bolnavii cu hipertensiune arteriala: A. Rasa neagra B. Hipercolesterolemia C. Edem papilar la fundul de ochi D. Presiunea arteriala sistolica de 160 mmHg E. Virsta inaintata
(pag. 1526)

M2209142. Ce afirmatii privind hipertensiunea arteriala sun adevarate:

A. B. C. D. E.

In mediu urban negrii prezinta o prevalenta a hipertensiunii de doua ori mai mare decit albii In mediu urban negrii prezinta o rata a mortalitatii induse de hipertensiune de doua ori mai mare decit albii Pentru toate virstele si toate rasele femeile cu hipertensiune evolueaza la fel ca barbatii La subiectii obezi cu hipertensiune scaderea in greutate reduce presiunea lor arteriala Probabilitatea dezvoltarii unui eveniment cardiovascular morbid la o presiune arteriala data poate varia cu pina la 20 ori, in functie de prezenta sau absenta factorilor de risc asociati
(pag. 1525)

M2209143. Dezvoltarea hipertensiunii arteriale dupa administrarea de contraceptive orale poate fi legat: A. Sensibilitatea vasculara crescuta la angiotensina II B. Prezenta bolii renale usoare C. Virsta: prevalenta hipertensiunii este semnificativ mai mare sub 35 ani D. Obezitatea E. Asocierea diabetului zaharat
(pag. 1527)

M2209144. Indicati care din urmatoarele afirmatii privind modificarile cardiace induse de hipertensiunea arteriala nu sunt adevarate: A. Prin hipertrofia concentrica se realizeaza stenoza aortica B. In hipertensiunea arteriala poate exista un suflu slab de insuficienta aortica C. Electrocardiograma este metoda cea mai sensibila pentru detectarea hipertrofiei ventriculare stingi D. Semne de ischemie sau infarct pot fi observate tardiv in cursul bolii E. Majoritatea deceselor datorate hipertensiunii arteriale sunt produse prin accidente vasculare
(pag. 1527)

M2209145. Ce modificari pot fi constatate frecvent in encefalopatia hipertensiva: A. Tulburari ale constientei B. Edem papilar C. Hipertensiune severa D. Presiune intracraniana crescuta E. Semne neurologice de focar
(pag. 1528:)

M2209146. Dezvoltarea microanevrismelor cerebrale este influentata de: A. Presiunea arteriala B. Virsta C. Ateroscleroza D. Asocierea diabetului zaharat E. Sexul bolnavului
(pag. 1528)

M2209147. Care sunt complicatiile acromegaliei: A. Hipertensiunea B. Ateroscleroza coronariana C. Hipertrofia cardiaca D. Dilatatia cardiaca E. Tulburari de conducere
(pag. 1527)

M2209148. Indicati cele mai usoare si mai bune procedeue de screening pentru feocromocitm : A. Dozarea catecolaminelor in urina B. Dozarea metabolitilor in urina

C. Teste de provocare D. Teste de supresie E. Dozarea de renina


(pag. 1528)

M2209149. Indicati nivelele de cortizol care exclud efectiv sindromul Cushing: A. Un nivel al cortizolului in urina mai mic de 2750 nmol B. Supresia nivelului cortizolului plasmatic sub 140 nmol C. Un nivel al cortizolului in urina de 3750 nmol D. Supresia nivelului cortizolului plasmatic intre 141 si 180 nmol E. Un nivel al cortizolului in urina mai mic de 100 micro g
(pag. 1528:)

M2209150. Indicati care sunt cele mai bune teste pentru diagnosticului sindromului Cushing: A. Dozarea cortizolului in urina pe 24 h B. Administrarea a 1mg dexametazona seara la culcare urmata de dozarea cortizolului plasmatic la orele 710 dimineata C. Dozarea catecolaminelor in urina D. Dozarea catecolaminelor in singe E. Dozarea metabolitilor catecolaminelor in urina
(pag. 1528)

M2209151. Indicati elementele sugestive pentru hipertensiunea renovasculara: A. Intirzierea unilaterala a aparitiei si excretiei substantei de contrast B. O diferenta intre dimensiunile rinichilor mai mare de 0,5 cm C. O diferenta intre dimensiunile rinichilor mai mare de 1 cm D. O diferenta intre cei doi rinichi mai mare de 1,5 cm E. Contur neregulat al siluetei renale sugerind infarct
(pag. 1528)

M2209152. Indicati elementele sugestive la urografia IV pentru hipertensiunea renovasculara: A. Intirzierea unilaterala a aparitiei si excretiei substantei de contrast B. Contur neregulat al siluetei cardiace sugerind atrofie segmentara C. Hipoconcentratia substantei de contrast in sistemul colector al rinichiului mai mic D. Diferenta intre dimensiunile celor doi rinichi de 0,5 cm E. Indentatii pe ureter sau bazinet
(pag. 1528)

M2209153. Ce date furnizeaza arteriograma renala in evaluarea unei hipertensiuni renovasculare A. Stabileste prezenta unei leziuni renale B. Stabileste natura aterosclerotica atenozei C. Stabileste natura fibromusculara a stenozei D. Demonstreaza ca leziunea este responsabila de hipertensiune E. Permite precizarea sanselor tratamentului chirurgical
(pag. 1528)

M2209154. Ce date furnizeaza cateterismul venelor renale bilaterale: A. Este utilizat pentru a evalua semnificatia functionala a oricarei leziuni observate pe arteriografie B. Rinichiul ischemic prezinta o activitate a reninei plasmatice din vena renala semnificativ mai mare decit rinichiul normal C. Rinichiul ischemic prezinta o activitate a reninei plasmatice din vena renala semnificativ mai mare decit rinichiul normal, cu un factor de amplificare de 0,5 D. Singele venos renal de la nivelul rinichiului neafectat prezinta niveluri similare cu cele din vena cava

inferioara, inferior de patrunderea venelor renale E. Singele venos renal de la nivelul rinichiului neafectat prezinta niveluri mai inalte comparativ cu cele din vena cava inferioara, inferior de patrunderea venelor renale
(pag. 1529)

M2209155. Ce modificari se intilnesc in hiperaldosteronismul primar: A. Hipokaliemie B. Concentratia de aldosteron este crescuta C. Excretia de aldosteron este mare D. Activitatea reninei plasmatice este mica E. Concentratiile aldosteronului si reninei sunt afectate de modificarile balantei de sodiu
(pag. 1529)

M2209156. Care din urmatoarele afirmatii privind hipertensiunea arteriala sunt adevarate: A. Pacientii cu presiune arteriala diastolica de peste 90 mm Hg in repetate rinduri trebuie tratati B. Pacientii cu hipertensiune arteriala sistolica izolata, valori mai mari de 160 mm Hg trebuie tratati indiferent de virsta C. Pacientii cu hipertensiune arteriala sistolica izolata, valori mai mari de 160 mm Hg trebuie tratati daca ei au peste 65 de ani D. Pacientii cu diabet zaharat trebuie tratati la o presiune diastolica de 80 mm Hg E. Pacientii cu diabet zaharat trebuie tratati la o presiune diastolica de 85 mm Hg
(pag. 1529)

M2209157. Ce afirmatii privind sodiul in hipertensiunea arteriala nu sunt adevarate A. O dieta cu aport redus de sodiu la 75 mEq/zi duce la o scadere a presiunii arteriale sistolice cu 2,6 mm Hg B. O dieta cu aport redus de sodiu la 75 mEq/zi duce la o scadere a presiunii arteriale sistolice cu 5 mm Hg C. O dieta cu aport redus de sodiu la 75 mEq/zi duce la o scadere a presiunii arteriale diastolice cu 2,6 mm Hg D. O dieta cu aport redus de sodiu la 75 mEq/zi duce la o scadere a presiunii arteriale diastolice cu 5 mm Hg E. O restrictie usoara de sodiu potenteaza semnificativ eficacitatea aproape a tuturor agentilor antihipertensiv
(pag. 1530)

M2209158. Care din afirmatiile privind masurile generale in hipertensiunea arteriala nu sunt adevarate: A. Suplimentarea cu potasiu de la 50 la 120 mEq/zi reduce presiunea sanguina cu aproximativ aceeasi valoare ca restrictia de sare B. Suplimentarea cu potasiu de la 50 la 120 mEq/zi reduce presiunea sanguina sistolica cu 6 mm Hg C. Suplimentarea cu potasiu de la 50 la 120 mEq/zi reduce presiunea sanguina diastolica cu 3,4 mm Hg D. Reducerea greutatii, in medie cu 4,4 Kg in mai mult de 6 luni, scade presiunea sanguina cu 10 mm Hg E. Un aport crescut de calciu, 1,5 g calciu elementar reduce suplimentar presiunea arteriala cu 2,5 mm Hg
(pag. 1529)

M2209159. Indicati reactiile adverse ale diureticelor tiazidice: A. Hipokaliemie B. Hiperuricemie C. Depresie D. Insomnii E. Hipercolesterolemie
(pag. 1529)

M2209160. Indicati ce afirmatii legate de utilizarea diureticelor in hipertensiunea arterial sunt adevarate: A. Diureticele tiazidice sunt deobicei eficiente in 3-4 zile B. S-a dovedit pe termen lung ca diureticele tiazice reduc mortalitatea si morbiditatea C. Diureticele de ansa sunt utilizate datorita duratei lor lungi de actiune

D. Spironolactona se dovedeste eficienta in hiperaldosteronismul primar sau secundar E. Triamterenul are efect antihipertensiv intrinsec puternic
(pag. 1530)

M2209161. Indicati medicamentele antihipertensive cu actiune predominent centrala: A. Clonidina B. Guanabenz C. Guanfacina D. Guanitidina E. Guanadrel
(pag. 1530)

M2209162. Indicati medicamentele antihipertensive cu actiune la nivelul terminatiilor nervoase adrenergice postganglionare: A. Guanabenz B. Guanfacina C. Metildopa D. Guanetidina E. Guanadrel
(pag. 1530)

M2209163. Indicati drogurile antihipertensive care produce hipotensiune arteriala: A. Clonidina B. Metildopa C. Rezerpina D. Guanetidina E. Hidralazina
(pag. 1531)

M2209164. Indicati care din antihipertensive produce sindrom lupus-like: A. Hidralazina B. Minoxidil C. Diazoxid D. Nitroprusiat E. Metildopa
(pag. 1532)

M2209165. Care din urmatoarele droguri antihipertensive sunt contraindicate la pacienti cu feocromocitom dovedit A. Fentolamina B. Fenoxibenzamina C. Trimetafan D. Rezerpina E. Guanetidina
(pag. 1532)

M2209166. Care din urmatoarele antihipertensive sunt indicate in feocromocitomul dovedit: A. Fentolamina B. Fenoxibenzamina C. Rezerpina D. Guanetidina E. Metildopa

(pag. 1531)

M2209167. Care din urmatoarele antihipertensive sunt contraindicate in hiperuricemie: A. Tiazidice B. Diuretice de ansa C. Diazoxid D. Spironolactona E. Amilorid
(pag. 1531)

M2209168. Care din urmatoarele antihipertensive sunt contraindicate in blocul cardiac de gradul II sau III: A. Verapamil B. Dialtiazem C. Losartan D. Benazepril E. Captopril
(pag. 1533)

M2209169. Care din urmatoarele antihipertensive sunt contraindicate in stenoza bilaterala de artera renala: A. Losartan B. Captopril C. Metoprolol D. Metildopa E. Rezerpina
(pag. 1532,1533)

M2209170. Care din urmatoarele antihipertensive nu se pot administra la bolanvi cu boala coronariana severa: A. Trimetafan B. Fentolamina C. Minoxidil D. Captopril E. Losartan
(pag. 1531)

M2209171. Indicati care din urmatoarele antihipertensive este contraindicat in sarcina: A. Diuretice de ansa B. Metildopa C. Captopril D. Losartan E. Fosinoprol
(pag. 1533)

M2209172. Indicati medicamentele care inhiba secretia de renina: A. Clonidina B. Rezerpina C. Metildopa D. Captopril E. Enalapril
(pag. 1534)

M2209173. Indicati care din urmatorii agenti inhiba enzima de conversie a angiotensinei: A. Lisinopril B. Quinapril C. Ramipril D. Losartan E. Felodipina
(pag. 1534)

M2209174. Ce efecte sunt atribuite medicamentelor care inhiba enzina de conversie a angiotensinei: A. Inhiba generarea unui vasoconstrictor potent : angiotenisina II B. Pot incetini degradarea bradikininei C. Pot altera productia de prostaglandine D. Nu modifica activitatea sistemului nervos adrenergic E. Inhiba competitiv legarea angiotensinei ei de subtipul de receptor AT a angiotensinei II
(pag. 1534)

M2209175. In ce situatii este activat sistemul renina: A. In insuficienta cardiaca severa B. Tratament diuretic anterior C. Restrictie substantiala de sare D. Administrarea de sare E. Tratament cu clonidina
(pag. 1534)

M2209176. Indicati medicamentele care apartin dihidropiridinelor: A. Nifedipina B. Amlodipina C. Felodipina D. Diltiazem E. Verapamil
(pag. 1534)

M2209177. Ce atitudine se adopta legat de tratamentul diuretic si inhibitorii enzimei de conversie a agiotensinei: A. De obicei diureticele sunt stopate cu 2-3 zile inainte de inceperea administrarii de inhibitori ai enzimei de conversie B. Stopate initial, sunt reintroduse din nou, mai tirziu, daca este necesar C. Nu exista nici o restrictie legate de administrarea diureticele in momentul initierii tratamentului cu inhibitorii enzimei de conversie D. La introducerea inhibitorilor enzimei de conversie este necesar sa se creasca dozele de diuretice E. Daca bolnavul se afla sub tratament diuretic este necesar ca inhibitorii enzimei de conversie sa se utilizeze cu prudenta pentru a evita hipotensiunea accentuata.
(pag. 1534)

M2209178. Indicati medicamentele care provoaca tahicardie A. Nifedipina B. Amlodipina C. Felodipina D. Diltiazemul E. Verapamilul
(pag. 1534)

M2209179. Indicati medicamentele ce incetinesc conducerea atrioventriculara

A. B. C. D. E.

Nifedipina Amlodipina Felodipina Verapamil Diltiazem


(pag. 1534)

M2209180. Ce afirmatii privind utilizarea diazoxidului in hipertensiunea arteriala sunt adevarate: A. Este un derivat tiazidic B. Este administrat doar in situatii acute C. Este un diuretic D. Scade toleranta la glucide E. Efectul dureaza doar citeva minute
(pag. 1534)

M2209181. Care sunt motivele pentru care diureticele tiazidice ar trebui sa joace un rol mai restrins in tratamentul hipertensiunii artetiale: A. Complianta redusa la tratament B. Efecte adverse metabolice C. O frecventa crescuta a aritmiilor cardiace D. O frecventa crescuta a mortii subite E. Producerea frecventa de hipotensiune ortostatica
(pag. 1535)

M2209182. Ce medicamente nu determina nici un efect advers asupra fatului: A. Hidralazina B. Metildopa C. Nitroprusiatul D. Captopril E. Enalapril
(pag. 1536)

M2209183. Ce medicamente pot produce reactii adverse asupra fatului A. Nitroprusiatul B. Captopril C. Enalapril D. Metildopa E. Hidralazina
(pag. 1536)

M2209184. Care dintre urmatoarele maresc suferinta fetala la o gravida hipertensiva: A. Restrictie severade sare B. Diuretice C. Betablocante D. Metildopa E. Hidralazina
(pag. 1536)

M2209185. Care sunt obiectivele tratamentului la pacient cu hipertensiune maligna: A. Corectarea complicatiilor medicale B. Scaderea presiunii diastolice cu o treime C. Scaderea presiunii diastolice cu o treime, dar nu sub 95 mm Hg

D. Scaderea presiunii diastolice la 80 mm Hg E. Scaderea presiunii diastolice la 90 mm Hg


(pag. 1537)

M2209186. Care din afirmatiile privind tratamentul cu nitroprusiat in hipertensiunea maligna sunt adevarate: A. Se administreaza in perfuzie intravenoasa continua, doza fiind de 0,25-8 (microg/kg)/min B. El dilata numai arteriolelor C. El prezinta fata de blocantele ganglionare avantajul de a nu fi asociat cu dezvoltarea tahifilaxiei D. Poate fi utilizat timp de zile insa se produc efecte adverse notabile E. Dozajul poate fi controlat cu o perfuzie cu pompa
(pag. 1537)

M2209187. Indicati ce afirmatii privind utilizarea nitroglicerinei la un pacient hipertensiv sunt adevarate: A. Este administrata in perfuzie continua, la un ritm de 5-100 microg/min B. Actioneaza mai ales la nivelul arteriolelor si mai putin la nivelul venelor C. Se administreaza mai ales in tratamentul hipertensiunii dupa chirurgia de bypass coronarian D. Se administreaza mai ales in tratamentul hipertensiunii asociata cu insuficienta ventriculara stinga E. Este administrata in perfuzie continua, la un ritm de 5-100 mg/min
(pag. 1537)

M2209188. La ce categorii de bolnavi nu se administreaza diazoxid: A. La pacientii la care se suspecteaza disectia de aortei toracice B. La pacientii la care se suspecteaza infarctul miocardic C. In hipertensiunea maligna D. La orice bolnav hipertensiv E. La pacientii la care se suspecteaza disectia de aortei abdominale
(pag. 1537)

M2209189. La ce categorii de bolnavi hipertensivi este indicat labetalolul intravenos: A. Cu infarct miocardic B. Cu angina pectorala C. Cu insuficienta cardiaca D. Cu astm bronsic E. Cu bloc cardiac
(pag. 1537)

M2209190. La ce categorii de bolnavi hipertensivi este contraindicat labetalolul: A. Cu infarct miocardic B. Cu angina pectorala C. Cu insuficienta cardiaca D. Cu bradicardie E. Cu bloc cardiac
(pag. 1537)

M2209191. La ce categorii de bolnavi hipertensivi poate sa nu fie eficient labetalolul: A. La cei cu infarct miocardic B. Cu angina pectorala C. La pacientii tratati anterior cu metoprolol D. La pacientii tratati anterior cu atenolol E. La pacientii tratati anterior cu propranolol
(pag. 1537)

M2209192. Indicati la ce categorie de bolnavi hipertensivi va fi evitatata hidralazina: A. Cu ischemie miocardica B. Cu disectie de aorta C. Cu preeclamsie D. Cu hipertensiune maligna E. Cu boala renala
(pag. 1537)

M2209193. Care din urmatoarele afirmatii privind tratamentul hipertensiune arteriale sunt adevarate: A. Metoprololul se administreaza oral in doza de 25-150 mg de doua ori pe zi B. Timolulul se administreazaoral in doza de 20-120mg de doua ori pe zi C. Nadololul se administreaza in doza de 5 mg zilnic D. Propranololul se administreaza oral in doza de 10-120 mg de 2-4 ori pe zi E. Pindololul se administreaza oral in doza de 200 mg pe zi
(pag. 1537)

M2209194. Indicati agentii terapeutici utilizati in tratamentul hipertensiunii maligne care au actiune imediata: A. Nitroprusiat B. Trimetafan C. Enalapril D. Hidralazina E. Labetalol
(pag. 1532)

M2209195. Indicati agentii terapeutici cu actiune imediata utilizati in tratamentul hipertensiunii maligne: A. Nifedipina B. Nitroglicerina C. Diazoxid D. Trimetafan E. Hidralazina
(pag. 1534)

M2209196. Indicati agentii terapeutici cu actiune intirziata utilizati in tratamentul hipertensiuni maligne: A. Nitroglicerina B. Enalapril C. Hidralazina D. Labetalol E. Nifedipina
(pag. 1534)

M2209197. Ce afirmatii legate de utilizarea minoxidilului in hipertensiunea arteriala nu sunt adevarate: A. Este mai putin potent decit hidralazina B. Produce hipertricoza C. Produce retentie lichidiana D. Indicatia este limitata la pacientii cu hipertensiune severa si insuficienta renala E. Sunt indicati la pacientii cu boala coronarian severa
(pag. 1534)

M2309198. Hipertensiunea arteriala de cauza endocrina poate apare in: A. boala renala polichistica B. sindrom Cushing

C. feocromocitom D. coarctatia de aorta E. mixedem


(pag. 1523)

M2309199. Encefalopatia hipertensiva consta din urmatoarul complex de simptome: A. tulburari ale constientei B. presiune intracraniana crescuta C. dureri precordiale D. anxietate E. retinopatie cu edem papilar
(pag. 1528)

M2309200. Cel mai bun procedeu de screening pentru feocromocitom este: A. dozarea reninei plasmatice B. dozarea catecolaminelor urinare C. dozarea metabolitilor catecolaminelor in urina D. dozarea angiotensinei II E. dozarea K+ plasmatic
(pag. 1528)

M2309201. Controlul regimului alimentar in hipertensiunea arteriala prezinta urmatoarele aspecte: A. restrictie severa de sodiu B. restrictie usoara de sodiu C. reducerea aportului caloric la pacientii supraponderali D. eliminarea/reducerea consumului de alcool E. cresterea aportului lipidic
(pag. 1530)

M2309202. Agentii antiadrenergici actioneaza la nivel A. central, pe centrul vasomotor B. periferic, pe neuronii periferici C. periferic, pe receptorii serotoninergici D. periferic, pe receptorii adrenergici E. central, hipotalamic
(pag. 1530)

M2309203. Metoprololul este contraindicat in: A. angina pectorala B. astmul bronsic C. sindrom de sinus bolnav D. hipertensiune usoara E. hiperuricemie
(pag. 1532)

M2309204. Cele mai frecvente efecte secundare ale inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei sunt: A. hipotensiune B. tahicardie C. tuse D. bradicardie E. diaree

(pag. 1532)

M2309205. In patogenia hipertensiunii arteriale maligne se discuta interventia urmatorilor factori: A. hipersecretie de renina B. necroza fibrinoida arteriolara C. dilatarea arterelor cerebrale D. productie crescuta de aldosteron E. deteliorarea functiei renale
(pag. 1537)

M2309206. Pacienta gravida si hipertensiva va fi tratata cu: A. Tiazide B. Metildopa C. Betablocante D. Hidralazina E. blocante de receptori de angiotensina
(pag. 1536)

M2309207. Raspunsul terapeutic slab la pacientii cu hipertensiune arteriala poate fi cauzat de: A. aport excesiv de sare B. simpatomimetice C. scaderea in greutate D. doze inadecvate E. cresterea sintezei de renina
(pag. 1536)

M2509208. Cauze de hipertensiune arterial cu volum btaie crescut sunt: A. insuficiena aortic B. coarctaia de aort C. tromboembolismul pulmonar D. tireotoxicoza E. poliarterita nodoas
(pag. 1523)

M2509209. Cauze endocrine de hipertensiune arterial cu rezisten vascular crescut sunt: A. acromegalia B. mixedemul C. insuficiena corticosuprarenal cronic D. sindromul Cushing E. feocromocitomul
(pag. 1423)

M2509210. Afeciunile renale care sunt cauze de hipertensiune arterial cu rezisten vascular periferic crescut sunt: A. glomerulonefrita acut B. glomerulonefrita cronic C. pielonefrita acut D. pielonefrita cronic E. boala renal polichistic
(pag. 1423)

M2509211. Factorii de risc care indic un pronostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale sunt: A. sexul feminin

B. C. D. E.

fumatul hipercolesterolemia diabetul zaharat hiponatremia


(pag. 1525-26)

M2509212. Corelaiile dintre hipertensiunea arterial i obezitate prezint urmtoarele aspecte: A. creterea n greutate este asociat cu o frecven crescut a hipertensiunii B. la pacienii obezi cu hipertensiune scderea n greutate reduce tensiunea arterial C. la pacienii obezi hipertensivi tratai medicamentos scderea n greutate reduce intensitatea tratamentului necesar D. creterea n greutate reduce efectele hipertensiunii asupra ratelor de mortalitate E. obezitatea nu este factor de risc al hipertensiunii
(pag. 1525)

M2509213. n hipertensiunea secundar afeciunilor renale angiotensina II circulant crete presiunea arterial prin mai multe mecanisme: A. vasoconstricie direct B. stimularea secreiei de aldosteron ce determin retenie sodic C. hiperinsulinemie i rezisten la insulin D. stimularea sistemului nervos adrenergic E. creterea colesterolului plasmatic
(pag. 1526)

M2509214. Urmtoarele semne de afectare de organ indic un pronostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale: A. cardiomegalia B. arteriopatiile obliterante la nivelul membrelor inferioare C. exudatele i hemoragiile retiniene D. accidentul vascular cerebral E. polineuropatia periferic
(pag. 1526)

M2509215. Care dintre urmtoarele modificri retiniene se ntlnesc n hipertensiunea arterial: A. vase retiniene palide, fr reflex B. vase de neoformaie C. hemoragii D. exsudate E. edem papilar
(pag. 1527)

M2509216. Encefalopatia hipertensiv const din urmtorul complex de simptome: A. hipertensiune sever B. creterea presiunii intracraniene C. retinopatie cu edem papilar D. staz jugular E. tulburri ale contienei
(pag. 1528)

M2509217. Care dintre urmtoarele manifestri hemoragice se ntlnesc frecvent la pacienii hipertensivi: A. epistaxisul B. hemoptizia

C. hematemeza D. hematuria E. metroragia


(pag. 1528)

M2509218. Anumite aspecte furnizate de istoric, examen fizic sau explorri de laborator uzuale pot sugera o cauz secundar de hipertensiune arterial: A. debutul hipertensiunii la pacieni cu vrsta sub 25 de ani B. prezena cefaleei occipitale, predominent matinale C. hipertrofia ventricular concentric D. prezena unui suflu abdominal E. hemoragiile i exudatele retiniene
(pag. 1528)

M2509219. Care dintre urmtoarele diuretice pot fi administrate mpreun cu un diuretic tiazidic pentru a reduce eliminarea urinar de potasiu: A. Furosemidul B. Bumetamida C. Triamterenul D. Amiloridul E. Spironolactona
(pag. 1530-31)

M2509220. Contraindicaiile i precauiile n administrarea beta-blocantelor la pacienii hipertensivi sunt: A. extrasitolele atriale i ventriculare B. sindromul de sinus bolnav C. blocul cardiac de gradul II sau III D. angina stabil E. astmul bronic
(pag. 1532-33)

M2509221. Care dintre urmtoarele medicamente fac parte din clasa antagonitilor canalelor de calciu: A. Amlodipina B. Felodipina C. Guanetidina D. Hidralazina E. Nifedipina
(pag. 1533)

M2509222. Medicamentele din urmtoarele grupe pot fi utilizate ca prim linie terapeutic n tratamentul hipertensiunii arteriale: A. diureticele B. vasodilatatoarele periferice C. beta-blocantele D. inhibitorii enzimei de conversie E. antagonitii canalelor de calciu
(pag. 1535)

M2509223. Dac hipertensiunea arterial nu este controlat sub asociere medicamentoas n doz complet trebuie luate n consideraie anumite aspecte: A. vrsta naintat B. un aport mare de sodiu

C. eventuala prezen a unei cauze secundare de hipertensiune D. hiperinsulinemia E. prezena insuficienei cardiaca
(pag. 1535-36)

M2509224. Blocanii receptorilor alfa-adrenergici folosii n tratamentul hipertensiunii arteriale sunt: A. Amrinona B. Diazoxidul C. Fentolamina D. Losartanul E. Prazosinul
(pag. 1531-33)

M2509225. Blocanii receptorilor beta-adrenergici au urmtoarele efecte ce i recomand n tratamentul hipertensiunii arteriale: A. scad volumul sanguin circulant B. cresc natriureza C. blocheaz efectele sistemului nervos simpatic asupra cordului D. blocheaz eliberarea reninei din celulele juxtaglomerulare renale E. scad influxul de calciu n celule
(pag. 1533)

M2509226. Hipertensiunea arterial malign se caracterizeaz prin: A. leziunea vascular caracteristic este necroza fibrinoid a pereilor arterelor mici i arteriolelor B. prezint manifestri de encefalopatie hipertensiv C. prezint semne de anemie hemolitic microangiopatic D. nu determin afectare renal E. edem papilar la nivel retinian
(pag. 1537)

M2609227. Referitor la prevalena hipertensiunii arteriale sunt adevrate urmtoarele afirmai: A. prevalena este mai mare la populaia care nu aparine rasei albe B. hipertensiunea arterial secundar are o prevalen la brbai n jur de 70-80% C. la femei prevalena este n legtur direct cu vrsta D. la femei apare o cretere substanial a prevalenei dup menopauz E. rata frecvenei hipertensiunii la femei n comparaie cu brbai este mai mare la vrsta de 30 ani
(pag. 1523)

M2609228. Factorii de risc care indic un pronostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale: A. vrsta naintat B. consumul de alcool C. hipercolesterolemie D. sexul feminin E. subponderalitatea
(pag. 1526)

M2609229. Cauze de hipertensiune arterial secundar pot fi: A. hiperaldosteronismul primar B. folosirea de contraceptive orale C. coarctaia de aort D. hipocalcemia E. pielonefrita acut

(pag. 1526-1527)

M2609230. Efectele hipertensiunii asupra cordului se manifest prin: A. Hipertrofie concentric de ventricul stng B. Dilatarea ventriculului stng C. Miocardit D. Angin pectoral E. Endocardit subacut
(pag. 1527)

M2609231. Simptomatologia encefalopatiei hipertensive se compune din urmtoarele: A. Apoplexii B. Scderea presiunii intracraniene C. Tulburri ale contienei D. Retinopatie cu edem papilar E. Toate cele de mai sus
(pag. 1528)

M2609232. Referitor la diagnosticul hipertensiunii arteriale secundare sunt corecte urmtoarele afeciuni: A. Metoda de diagnostic de elecie a hipertensiunii renovasculare este dozarea metaboliilor catecolaminelor din urina de 24h B. Supresia nivelului cortizolului plasmatic sub 140nmol/l (5microg/dl) confirm sindromul Cushing C. Aspect sugestive de ischemie renal la uiv: ntrzierea unilateral a apariiei i excreiei substanei de contrast D. n feocromocitom metod de diagnostic util este dozarea nivelului plasmatic de catecolamine E. Hiperkalemia este caracteristic hiperaldosteronismului primar
(pag. 1528-1529)

M2609233. Reaciile adverse ale tratamentului cu ageni antiadrenergici cenrtali (clonidin, guanfacin) pot fi: A. Hipotensiune postural B. Hipersalivaie C. Deleie de potasiu D. Insomnie E. Hiperuricemie
(pag. 1531)

M2609234. Factori de risc care indic un prognostic nefavorabil al HTA sunt urmtoarele: A. consum exagerat de alcool B. sexul feminin C. diabetul insipid D. hipercolesterolemia E. obezitatea
(pag. 1526)

M2609235. Care dintre medicamentele sunt preferate n tratamentul hipertensiunii maligne cu insuficien cardiac stng: A. nitroglicerina B. moxonidina C. enalapril (iv) D. propranolol E. furosemid

(pag. 1537)

M2609236. Aspecte sugestive pentru ischemia renal n HTA renovascular include urmtoarele: A. ntrzierea unilateral a apariiei i excreiei substantei de contrast B. o diferen ntre dimensiunile rinichilor mai mare de 1,5cm C. contur regulat al siluetei renale D. staza substantei de contrast n vezica urinar E. hiperconcentrarea substantei de contrast n sistemul colector al rinichiului mai mic
(pag. 1528)

M2609237. Medicamente antihipertensive cu aciune predominant central sunt urmtoarele: A. Clonidina B. Valsartan C. Gallopamil D. Metildopa E. Guanfacina
(pag. 1530)

M2609238. Sunt adevrate urmtoarele afirmaii referitor la blocanii receptorilor beta adrenergici: A. se indic n activitate nervoas simpatic cardiac crescut B. nu influeneaz metabolismul glucidic C. poate precipita insuficiena cardiac congestiv D. se poate administra i n astm bronsic E. inhib raspunsurile simpatice responsabile de hipoglicemie
(pag. 1533)

M2609239. Motivele unui rspuns terapeutic slab la pacienii cu hipertensiune sunt urmtoarele: A. forme secundare de HTA B. efecte medicamentoase sinergiste C. doze inadecvate (mici) D. pancreatit cronic E. administrarea paralel a corticosteroizilor
(pag. 1536)

M2609240. Pacienta gravid i hipertensiv se poate trata cu urmtoarele antihipertensive: A. metildopa B. hidralazina C. antagonistii canalelor de calciu D. inhibitorii enzimei de conversie E. nitroprusiatul
(pag. 1536)

M2609241. Urmtoarele afirmaii sunt adevrate n legtur cu antagonitii canalelor de Ca: A. numai dihidropiridinele produc tahicardie reflex B. diltiazemul, verapamilul pot accelera conducerea atrio-ventricular C. antagonistii canalelor de calciu au efect diabetogen D. au efect inotrop pozitiv E. se utilizeaz cu precauie la pacienii hipertensivi cu insuficien cardiac
(pag. 1534)

M2609242. Cauzele de hipertensiune arterial secundar de cauza endocrin sunt urmtoarele cu EXCEPIA: A. Policitemia vera

B. C. D. E.

Acromegalia Coarctaie de aort Sindromul Cushing Hiperaldosteronismul primar


(pag. 1523)

M2609243. Contraindicaiile tratamentului cu diuretice de ans (furosemid) sunt: A. Insuficien renal B. Insuficien ventricular stng C. Ciroz hepatic D. Hiperuricemie E. Hiperaldosteronism primar
(pag. 1531)

M2609244. Reacii adverse ale propranololului: A. Retenie lichidian marcat B. Fenomen Raynaud C. Bronhospasm D. Leucopenie, pancitopenie E. Dislipidemii (hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie)
(pag. 1532)

M2709245. Hipertensiunea renoparenchimatoasa: A. Este sistolica si diastolica (cu rezistenta periferica crescuta). B. Activitatea reninei plasmatice este crescuta mai rar decat in cea renovasculara C. Debitul cardiac este normal(daca nu exista uremie sau anemie) D. Volumul sanguin tinde sa fie mic la pacientii cu boala renoparenchimatoasa severa E. Exista posibilitatea ca rinichi afectati sa produca o substanta vasopresoare neidentificata,alta decat renina
(pag. 1526,1523)

M2709246. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre feocromocitom: A. Exista o secretie crescuta de epinefrina si norepinefrina B. Este determinat de o tumora localizata cel mai adesea in medulosuprarenala C. Este determinat de o tumora localizata in corticosuprarenala D. Diagnosticul este confirmat prin existenta unei excretii urinare normale a epinefrinei E. Fentolamina trebuie administrata cu prudenta la pacientii in criza hipertensiva care asociaza boala coronariana severa
(pag. 1531)

M2709247. Afectarea renala din HTA se caraterizeaza prin: A. Leziuni aterosclerotice ale arteriolelor aferente si eferente ale capilarelor glomerulare B. Scarerea ratei de filtrare glomerulara C. Mentinerea ratei de filtrare glomerulara D. Disfunctie tubulara E. Prezenta proteinuriei si hematuriei macroscopice secundare leziunilor glomerulare
(pag. 1528)

M2709248. In urma efetuarii urografiei iv cu secventa rapida minutata urmatoarele aspecte pot fi sugestive pentru o hipertensiune renovasculara: A. Conturul neregulat al siluetei renale B. Intarzierea unilaterala a aparitiei si excretiei substantei de contrast C. Hiperconcentrarea substantei de contrast in sistemul colector al rinichiului mai mic

D. Hiperconcentrarea substantei de contrast in sistemul colector al rinichiului mai mare E. Hipoconcentrarea substantei de contrast in sistemul colector al rinichiului mai mic
(pag. 1528)

M2709249. Pentru hipertensiunea renovasculara urmatoarele teste pot fi folosite in screening: A. Renograma indusa de Captopril B. Angiograma renala cu determinarile reninei in venele renale C. Ecografia renala cu evaluarea Doppler a arterelor renale D. RMN E. Tomografie computerizata
(pag. 1528)

M2809250. Obiectivele initiale ale tratamentului hipertensiunii arteriale maligne sunt: A. Reducerea presiunii diastolice cu o treime,dar nu sub 75 mm Hg B. corectarea complicatiilor medicale C. reducerea presiunii diastolice sub 95 mm Hg D. reducerea presiunii diastolice cu o treime,dar nu sub 95 mm Hg E. reducerea presiunii diastolice sub 85 mm Hg
(pag. 1537)

M2809251. Daca pacientul necesita scaderea rapida presiunii arteriale,se poate utiliza: A. Enalaprilat B. Hidralazina I.V. C. Nitroprusiat D. Nitroglicerina I.V. E. Diazoxid
(pag. 1390)

M2809252. Daca pacientul necesita scaderea rapida presiunii arteriale,se poate utiliza: A. Enalaprilat B. Hidralazina I.V. C. Nitroprusiat D. Nitroglicerina I.V. E. Diazoxid
(pag. 1534)

M2809253. Labetalolul I.V. este util in: A. infarctul miocardic B. angina pectorala C. eclampsia fara raspuns la hidralazina D. cazurile tratate anterior cu beta-blocante E. astmul bronsic
(pag. 1537)

M2809254. Nitroglicerina este utila in tratamentul hipertensiunii arteriale: A. asociata cu accident vascular cerebral acut B. dupa chirurgia de by-pass aortocoronarian C. asociata cu infarct miocardic D. cu angina pectorala instabila E. cu insuficienta ventriculara stanga
(pag. 1537)

M2809255. La pacientii suspecti de feocromocitom se evita: A. fenolamina B. metildopa C. rezerpina D. guanetidina E. fenoxibenzamina
(pag. 1538,2264)

M2809256. Hiperaldosteronismul primar poate fi determinat de: A. tumora unilaterala de suprarenala B. hiperplazie suprarenaliana bilaterala C. tumora a aparatului juxtaglomerular D. tumora de ganglioni simpatici E. tumora de hipofiza
(pag. 1527)

M2809257. Despre antagonistii receptorilor de angiotensina II urmatoarele afirmatii sunt false, cu exceptia: A. sunt mai eficienti decat IECA B. nu cauzeaza tuse C. inhiba competitiv subtipul de receptor AT1 al angiotensinei II D. cauzeaza mai frecvent angioedem E. utilitatea este similara cu a IECA
(pag. 1534)

M2809258. Despre antihipertensivele folosite in HTA maligna sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia: A. diazoxidul are efect predominat venodilatator B. trimetafanul este arterio si venodilatator C. nitroglicerina este predominant arteriodilatator D. labetalolul se administreaza la pacienti cu insuficienta cardiaca E. nitroprusiatul de sodiu este arterio si venodilatator
(pag. 1537)

M2809259. Motivele unui raspuns terapeutic slab la pacientii cu hipertensiune sunt urmatoarele: A. forme secundare de HTA B. efecte medicamentoase sinergiste C. doze inadecvate (mici) D. pancreatita cronica E. administrarea paralela a corticosteroizilor
(pag. 1536)

Tema nr. 10 Insuficienta cardiaca


BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1110001. NU este o afirmatie adevarata privind hipertrofia concentrica ventriculara: A. Apare in conditiile unei solicitari cronice de presiune B. Insuficienta aortica este o cauza majora C. Implica un raport crescut intre grosimea peretelui si diametrul cavitatii ventriculare D. Poate fi urmarea unei hipertensiuni arteriale netratate E. Statusul hiperfunctional stabil poate precede cu cativa ani insuficienta cardiaca
(pag. 1420)

M1110002. O femeie in varsta de 40 ani prezinta edeme ale membrelor inferioare recent aparute. Refluxul hepatojugular este absent in conditiile unei presiuni venoase jugulare normale. Edemele pot fi asociate cu urmatoarele cauze, cu exceptia: A. Edeme gravitationale B. Hipoalbuminemia C. Edeme premenstruale D. Insuficienta cardiaca dreapta E. Boala varicoasa
(pag. 1424)

M1110003. NU este un efect al tratamentului cu digoxina: A. Stimularea Na-K-ATPazei membranare B. Prelungirea perioadei refractare efective a nodului atrioventricular C. Producerea unei vasodilatatii reflexe la cei cu insuficienta cardiaca D. imbunatatirea golirii ventriculare E. Cresterea automatismului si activitatii electrice ectopice
(pag. 1429)

M1110004. Care dintre urmatoarele tulburari de ritm este caracteristica intoxicatiei digitalice: A. Bigeminism supraventricular B. Tahicardia sinusala C. Tahicardia atriala nonparoxistica cu bloc atrioventricular variabil D. Tahicardia ventriculara E. Tahicardia jonctionala atrioventriculara
(pag. 1429)

M1110005. La un pacient de 82 ani digitalizat cronic apar: anorexie, greata, palpitatii. Sunt prezente extrasistole ventriculare bigeminate, iar digitalemia = 2,3 ng/ml. Care dintre urmatorii factori NU poate fi implicat in favorizarea acestor manifestari: A. Insuficienta renala B. Hipocalcemia C. Infarctul miocardic acut D. Hipotiroidismul E. Depletia de magneziu

(pag. 1429)

M1110006. In care din urmatoarele cauze de insuficienta cardiaca vasodilatatoarele NU sunt utile terapeutic ? A. Insuficienta aortica B. Hipertensiune arteriala sistemica C. Cardiomiopatia restrictiva D. Infarctul miocardic E. Rezistenta vasculara sistemica crescuta
(pag. 1428)

M1210007. Care din urmatoarele reprezinta vasodilatatorul ideal in insuficienta cardiaca acuta: A. hidralazina B. nitroglicerina C. minoxidilul D. nitroprusiatul de sodiu E. prazosinul
(pag. 1428)

M1210008. La pacientii cu insuficienta cardiaca medicamentul de electie pentru fibrilatia atriala este reprezentat de: A. chinidina B. procainamida C. flecainida D. amiodarona E. xilina
(pag. 1430)

M1310009. La pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva foarte severa (anasarca) schema tratamentului diuretic cuprinde: A. Asocierea hidroclorotiazidei cu doze mici de spironolactona. B. Numai spironolactona in doze mici. C. Asocierea unui diuretic de ansa cu un diuretic tiazidic si cu spironolactona. D. Asocierea de spironolactona cu triamteren. E. Asocierea de triamteren cu amilorid.
(pag. 1427)

M1310010. La pacientii cu insuficienta cardiaca prin disfunctie sistolica, administrarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei: A. Este indicata numai in clasa NYHA IV. B. Este contraindicata in clasele NYHA I si IV. C. Se administreaza numai in clasele NYHA II si III. D. Este indicata in toate clasele NYHA, daca tensiunea arteriala sistolica este 100 mmHg. E. Nu are indicatii.
(pag. 1425)

M1310011. Administrarea vasodilatatoarelor arteriale sistemice nu se recomanda in tratamentul urmatoarei forme de insuficienta cardiaca: A. Cu disfunctie sistolica izolata a ventriculului stang. B. Cu edeme si ascita. C. Cu disfunctie sistolica si diastolica a ventriculului stang. D. Cu disfunctie diastolica izolata a ventriculului stang. E. Cu leziuni de regurgitare mitrala sau aortica.

(pag. 1428)

M1310012. Conditiile minime necesare pentru afirmarea diagnosticului clinic de insuficienta cardiaca congestiva cu ajutorul criteriilor Framingham sunt: A. Prezenta unui criteriu major si a unui criteriu minor. B. Prezenta a doua criterii majore si a unui criteriu minor. C. Prezenta unui criteriu major si a doua criterii minore. D. Prezenta a trei criterii minore. E. Prezenta unui criteriu major.
(pag. 1424)

M1310013. Care dintre masurile terapeutice de mai jos nu se aplica in edemul pulmonar acut? A. Administrarea intravenoasa de morfina. B. Oxigenoterapie. C. Administrarea intravenoasa de furosemid. D. Administrarea orala de spironolactona, 200 mg. E. Administrarea intravenoasa a nitroprusiatului de sodiu.
(pag. 1431)

M1310014. Care dintre urmatoarele afirmatii privind intoxicatia digitalica sunt gresite? A. Anorexia, greata si varsaturile sunt semne precoce de toxicitate. B. Extrasistolia ventriculara bigeminata, tahicardia ventriculara si blocurile atrioventriculare aparute in cursul digitalizarii sunt manifestari de toxicitate. C. Tahicardia atriala neparoxistica cu bloc variabil nu este caracteristica intoxicatiei digitalice. D. Administrarea chinidinei, verapamilului, propafenonei si amiodaronei la pacientii digitalizati creste concentratia plasmatica a digitalei, favorizand efectele toxice. E. in prezenta demnelor de intoxicatie, nivelul seric al digitalei depaseste 2 ng/ml.
(pag. 1429)

M1410015. Care sunt limitele intre care variaza in mod normal debitul cardiac: A. 2-2,5 l/min/m2 B. 2-3 l/min/m2 C. 2,5-3,5 l/min/m2 D. 2,2-3 l/min/m2 E. 2,2-3,5 l/min/m2
(pag. 1421)

M1410016. Cate din criteriile Framingham sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului de insuficienta cardiaca: A. 1 major si 2 minore B. 2 majore si 1 minor C. 2 majore si 2 minore D. 1 major si 1 minor E. 2 majore si 3 minore
(pag. 1424)

M1410017. Digitala este mult mai benefica in tratamentul insuficientei cardiace din: A. cardiopatia ischemica cronica B. cardiomiopatia hipertrofica C. miocardita D. stenoza mitrala in ritm sinusal E. anemie
(pag. 1429)

M1410018. Care din urmatoarele medicamente nu cresc riscul de intoxicatie digitalica si nu necesita reducerea dozelor de digitala: A. chinidina B. metoprololul C. verapamilul D. amiodarona E. propafenona
(pag. 1429)

M1410019. Care din urmatoarele medicamente se folosesc in managementul insuficientei cardiace diastolice pentru prevenirea sau regresia fibrozei miocardice: A. amiodarona B. captoprilul C. furosemidul D. amrinona E. digoxinul
(pag. 1430)

M1410020. Care este antiaritmicul de electie folosit la pacientii cu insuficienta cardiaca ce prezinta tahiaritmii: A. chinidina B. procaindamida C. amiodarona D. flecainida E. sotalolul
(pag. 1430)

M1510021. Hipertrofia ventriculara excentrica, ca mecanism adaptator al unei solicitari hemodinamice crescute, se intalneste intr-una din urmatoarele afectiuni: A. stenoza mitrala B. stenoza aortica C. insuficienta aortica D. hipertensiunea arteriala E. pericardita cronica constrictiva
(pag. 1420)

M1510022. In care din urmatoarele afectiuni care au condus la instalarea insuficientei cardiace ascita masiva apare mai frecvent: A. hipertensiunea arteriala B. infarctul miocardic C. endocardita infectioasa D. cardiomiopatia hipertrofica E. pericardita constrictiva
(pag. 1424)

M1510023. La pacientii cu insuficienta cardiaca severa aportul zilnic de sare trebuie redus la: A. 0,5-1g B. 4-6g C. 6-10g D. 10-15g E. 20-30g
(pag. 1426)

M1510024. Amrinona si milrinona fac parte din clasa bipiridine si sunt utilizate in tratamentul: A. hipertensiunii arteriale B. tulburarilor de ritm supraventriculare C. tulburarilor de ritm ventriculare D. bloc atrioventricular de gradul III E. insuficientei cardiace severe
(pag. 1430)

M1510025. Unul din urmatoarele medicamente vasodilatatoare are efect predominant asupra venelor: A. Hidralazina B. Minoxidilul C. Prazosinul D. Nitroglicerina E. Captoprilul
(pag. 1428)

M1510026. La pacientii cu insuficienta ventriculara stanga severa cu evolutie indelungata, ortopneea si congestia pulmonara pot diminua intr-una din situatiile urmatoare: A. producerea unui infarct miocardic acut al ventriculului stang B. instalarea fibrilatiei atriale C. cresterea brusca a tensiunii arteriale D. aparitia insuficientei ventriculului drept E. ruptura unui cordaj al valvei mitrale
(pag. 1423)

M1610027. Tabloul clinic al I.C. dr. Include urmatoarele semne si simptome, cu EXCEPTIA: A. Hepatomegale B. Distensia venoasa periferica C. Edeme periferice D. Dispneea paroxistica nocturna E. Ascita
(pag. 1422)

M1610028. Mecanismele implicate in patogeneza dispeei din IC includ urmatoarele cu EXCEPTIA: A. Hipertensiune pulmonara veno capilara B. Edemul interstitial pulmonar C. Cresterea compliantei pulmonare D. Cresterea travaliului muschilor respiratori E. Activarea receptorilor pulmonari
(pag. 1423)

M1610029. In insuficienta cardiaca, mecanismul adaptativ Frank Starling intervine prin: A. Reducerea postsarcinii B. Cresterea presarcinii C. Reducerea presarcinii D. Cresterea postsarcinii E. Scaderea volumului telediastolic
(pag. 1417)

M1610030. Tratamentul vasodilatator al IC cu inhibitori ai enzimei de conversie este recomandat in urmatoarele situatii: A. Clasele functionale III si IV NYHA

B. C. D. E.

in insuficienta cardiaca pe fond de stenoze valvulare Ca ultima electie Toate clasele functionale NYHA Numai in insuficienta cardiaca de tip sistolic
(pag. 1425)

M2210031. Hipertrofia ventriculara de tip concentric se caracterizeaza prin: A. cresterea raportului dintre grosimea peretelui si diametrul cavitatii ventriculare B. mentinerea relativ constanta a raportului dintre grosimea peretelui si diametrul cavitatii ventriculare C. dilatarea cavitatii ventriculare fara cresterea masei musculare D. dilatarea cavitatii ventriculare cu cresterea masei musculare E. cresterea grosimii pericardului
(pag. 1420)

M2210032. Care dintre mecanismele fiziopatologice de mai jos, dintr-o tahiaritmie NU este implicat in precipitarea unei insuficiente cardiace: A. reducerea perioadei de umplere ventriculara B. inducerea disfunctiei miocardice de natura ischemica C. pierderea pompei atriale D. scaderea presiunii intraatriale E. cresterea presiunii intraatriale
(pag. 1420)

M2210033. Substratul fiziopatologic al redistributiei debitului cardiac in insuficienta cardiaca cu debit mic este: A. vasodilatatia mediata de parasimpatic B. cresterea presiunii sistemice venoase C. cresterea presiunii sistemice capilare D. vasoconstrictia mediata de catre sistemul nervos adrenergic E. cresterea presiunii in atriul drept
(pag. 1422)

M2210034. Simptomul cel mai frecvent intalnit in insuficienta cardiaca este: A. respiratia periodica sau ciclica B. dispneea C. senzatia de plenitudine abdominala D. nicturia E. oboseala
(pag. 1423)

M2210035. Care este semnul dominant in insuficienta cardiaca acuta: A. hipotensiunea arteriala B. cresterea tensiunii arteriale diastolice C. cresterea tensiunii arteriale sistolice D. cresterea amplitudinii pulsului periferic E. cianoza buzelor si a unghiilor
(pag. 1423)

M2210036. Care este semnul obiectiv ce tradeaza o insuficienta cardiaca severa: A. pulsul alternant B. pulsul periferic cu amplitudine diminuata C. tensiunea arteriala diastolica ocazional crescuta

D. pulsul periferic nemodificat E. bradicardia


(pag. 1423)

M2210037. Care este conditia fiziopatologica in care bolnavii cu insuficienta cardiaca veche NU prezinta raluri pulmonare (crepitante, umede): A. cresterea presiunii venoase pulmonare B. cresterea presiunii capilare pulmonare C. cresterea drenajului limfatic al fluidului alveolar D. cresterea presiunii arteriale sistemice E. scaderea debitului cardiac
(pag. 1424)

M2210038. Care dintre criteriile Framingham de mai jos este major pentru diagnosticul insuficientei cardiace congestive: A. hepatomegalia B. pleurezia C. tahicardia mai mare sau egala de 120 batai pe minut D. galopul (Z 3) E. edemele periferice
(pag. 1424)

M2210039. Care este clasa de medicamente care administrata precoce la pacientii asimptomatici cu dilatare si/sau hipertrofie cardiaca a intiziat dezvoltarea insuficientei cardiace: A. diureticele B. vasodilatatoarele C. betablocantele D. digitalicele E. inhibitorii enzimei de conversie
(pag. 1425)

M2210040. Excesul de diuretice la bolnavii cu insuficienta cardiaca NU determina: A. expansiunea volumului lichidului interstitial B. hipovolemie C. reducerea debitului cardiac D. slabiciune marcata E. alterarea functiei renale
(pag. 1426)

M2210041. Care dintre efectele enumerate NU apartine diureticelor tiazidice administrate in insuficienta cardiaca cronica medie sau moderata: A. cresterea excretiei de calciu B. scaderea excretiei de calciu C. inhibarea selectiva a reabsorbtiei clorurii de sodiu in segmentul cortical distal de dilutie D. determinarea excretiei unei urini hipertone E. facilitarea hiponatremiei de dilutie
(pag. 1426)

M2210042. Care dintre diureticele enumerate este tiazidic: A. metolazona B. torsemida C. hidroclorotiazida D. acidul etacrinic

E. bumetanida
(pag. 1426)

M2210043. Efectul advers care NU se instaleaza la administrarea pe termen lung a tiazidelor este: A. hiperuricemia B. acidoza metabolica C. hipopotasemia D. alcaloza metabolica E. hiperglicemia
(pag. 1426)

M2210044. Care dintre efectele adverse de mai jos NU apartine acidului etacrinic: A. surditatea tranzitorie B. amauroza C. rashul cutanat D. granulocitopenia E. surditatea permanenta
(pag. 1427)

M2210045. Care este medicamentul a carui actiune diuretica NU depinde de prezenta aldosteronului: A. amiloridul B. aldactona A C. spironolactona D. lisinoprilul E. nitroprusiatul de sodiu
(pag. 1427)

M2210046. Care dintre actiunile enumerate mai jos NU caracterizeaza vasodilatatoarele urilizate in tratamentul insuficientei cardiace: A. cresterea presiunii telediastolice in ventriculul stang B. cresterea volumului bataie C. cresterea debitului cardiac D. scaderea presiunii capilare pulmonare E. reducerea presiunii telediastolice in ventriculul stang
(pag. 1428)

M2210047. Vasodilatatorul ideal util in tratamentul insuficientei cardiace acute este: A. minoxidilul B. nitroprusiatul de sodiu C. captoprilul D. hidralazina E. prazosinul
(pag. 1428)

M2210048. La bolnavii cu insuficienta cardiaca congestiva digitala NU determina: A. vasodilatatie reflexa B. vasoconstrictie venoasa si arteriala C. scaderea activitatii simpatice D. cresterea activitatii vagale E. cresterea automatismului
(pag. 1429)

M2210049. Care este tulburarea de ritm caracteristica intoxicatiei digitalice: A. fibrilatia ventriculara B. bigeminismul ventricular C. tahicardia ventriculara D. tahicardia atriala nonparoxistica cu bloc atrioventricular variabil E. extrasistolia ventriculara
(pag. 1429)

M2210050. Administrarea potasiului in intoxicatia digitalica este contraindicata in: A. extrasistolia ventriculara B. bigeminismul ventricular C. prezenta varsaturilor D. blocul atrioventricular E. tahicardia sinusala
(pag. 1429)

M2210051. In doze foarte mici, de 1-2 mg/Kgcorp/minut dopamina NU produce: A. vasoconstrictie renala B. vasodilatatie mezenterica C. vasodilatatie renala D. cresterea excretiei de sodiu E. cresterea fluxului sanguin renal
(pag. 1430)

M2210052. Care dintre efectele de mai jos NU apartin dobutaminei: A. cresterea semnificativa a presiunii arteriale sistemice B. efectul cardioaccelerator slab C. efectul inotrop pozitiv puternic D. cresterea debitului cardiac E. scaderea rezistentei vasculare periferice
(pag. 1430)

M2210053. Combaterea depresiei respiratorii induse de morfina administrata in edemul pulmonar acut se face cu: A. ahipnon B. naloxon C. miofilin D. anapetol E. fenitoin
(pag. 1431)

M2310054. Care din afirmatiile privind tulburarile de ritm din insuficienta cardiaca este adevarata? A. Aritmiile pot fi tratate fara riscuri numai cu antiaritmice din clasa I. B. Amiodarona este agentul terapeutic de electie la pacientii cu fibrilatie atriala simptomatica. C. Tratamentul cu blocante betaadrenergice are efecte proaritmice. D. Tahiaritmiile apar ca urmare a hiperkaliemiei induse de diureticele de ansa. E. Toate cele de mai sus.
(pag. 1430)

M2310055. Care dintre masurile de mai jos previne depletia de potasiu la pacientii cu insuficienta cardiaca, tratati cu diuretice tiazidice? A. Administrarea zilnica a diureticului tiazidic.

B. C. D. E.

Administrarea de metolazona. Asocierea de digoxin. Administrarea intermitenta a diureticului tiazidic, in asociere cu spironolactona. Toate masurile enumerate mai sus.
(pag. 1426)

M2310056. Criteriile Framingham minore pentru diagnosticul insuficientei cardiace include: A. Dispneea de efort. B. Tahicardia (peste 120 batai/minut). C. Hepatomegalia. D. Tusea nocturna. E. Toate manifestarile mai sus mentionate.
(pag. 1424)

M2310057. Ortopneea este: A. Dispneea din astmul bronsic acut. B. Respiratia Cheyne Stokes. C. Dispneea precipitata de asezarea in pozitia de decubit dorsal. D. Dispneea care apare in ortostatism si se amelioreaza in decubit dorsal. E. Dispneea cu aparitie exclusiv nocturna.
(pag. 1423)

M2310058. Care dintre urmatorii factori nu poate precipita insuficienta cardiaca? A. Anemia. B. Infectia. C. Aritmia. D. Stenoza aortica valvulara. E. Efortul fizic.
(pag. 1420)

M2310059. Care dintre urmatorii factori nu poate cauza insuficienta cardiaca cu debit crescut? A. Anemia. B. Hipertiroidismul. C. Cardiomiopatia dilatativa. D. Sarcina. E. Fistula arterio-venoasa.
(pag. 1421)

M2310060. Care dintre urmatoarele conditii poate genera o insuficienta cardiaca dreapta izolata? A. Stenoza aortica valvulara. B. Insuficienta mitrala. C. Stenoza pulmonara valvulara. D. Pericardita constrictiva. E. Miocardita.
(pag. 1422)

M2310061. Care dintre urmatoarele mecanisme adaptative neuroumorale nu se intalneste in insuficienta cardiaca? A. Activarea sistemului renina angiotensina aldosteron. B. Activarea sistemului nervos simpatic. C. Scaderea secretiei de hormon antidiuretic. D. Cresterea secretiei peptidului natriuretic atrial.

E. Scaderea capacitatii de eliminare a apei.


(pag. 1422)

M2310062. Legea Laplace stabileste relatia intre: A. Tensiunea intraparietala miocardica si produsul intre presiunea intraventriculara si raza ventriculului. B. Presiunea intraventriculara si produsul intre tensiunea intraparietala miocardica si raza ventriculului. C. Tensiunea intraparietala miocardica si produsul intre presiunea intraventriculara si diametrul ventriculului. D. Tensiunea intraparietala si raportul intre presiunea intraventriculara si raza ventriculului. E. Raza ventriculului si raportul intre presiunea intraventriculara si tensiunea intraparietala.
(pag. 1427)

M2310063. Digoxinemia recunoaste ca valori terapeutice obisnuite concentratiile de: A. 2 - 4 ng/ml. B. 1 - 1,5 ng/ml. C. 1 - 1,5 mg/ml. D. 2 - 4 mg/ml. E. sub 1 ng/ml.
(pag. 1429)

M2510064. Hipertrofia ventricular excentric, ca mecanism adaptator al unei solicitri hemodinamice cronice crescute, se ntlnete ntr-una din urmtoarele afeciuni: A. stenoza mitral B. stenoza aortic C. insuficiena aortic D. hipertensiunea arterial E. pericardita cronic constrictiv
(pag. 1420)

M2510065. Tahiaritmiile sunt factori precipitani ai insuficienei cardiace prin urmtorul mecanism: A. creterea presiunii n circulaia venoas sistemic B. creterea tensiunii arteriale C. reducerea perioadei de umplere ventricular D. reducerea inotropismului E. creterea volumului telediastolic ventricular
(pag. 1420)

M2510066. Care este cel mai frecvent simptom al insuficienei cardiace: A. cefaleea B. dispneea C. palpitaiile D. slbiciunea muscular E. anxietatea
(pag. 1423)

M2510067. La pacienii cu insuficien ventricular stng sever cu evoluie ndelungat, ortopneea i congestia pulmonar pot diminua ntr-una din situaiile urmtoare: A. producerea unui infarct miocardic acut al ventriculului stng B. instalarea fibrilaiei atriale C. creterea brusc a tensiunii arteriale D. apariia insuficienei ventriculului drept E. ruptura unui cordaj al valvei mitrale
(pag. 1423)

M2510068. n care din urmtoarele afeciuni care au condus la instalarea insuficienei cardiace ascita masiv apare mai frecvent: A. endocardita infecioas B. cardiomiopatia hipertrofic C. infarctul miocardic D. pericardita constrictiv E. hipertensiunea arterial
(pag. 1424)

M2510069. Hidrotoraxul din insuficiena cardiac prezint urmtoarele trsturi: A. face parte din criteriile majore Framingham pentru diagnosticarea insuficienei cardiace congestive B. apare mai ales cnd exist o presiune crescut att n venele sistemice ct i n cele pulmonare C. apare mai frecvent n cavitatea pleural stng dect n cea dreapt D. se nsoete de febr i frisoane E. cel mai frecvent este cu lichid hemoragic
(pag. 1424)

M2510070. La pacienii cu insuficien cardiac sever aportul zilnic de sare trebuie redus la: A. 0,5-1g B. 4-6g C. 6-10g D. 10-15g E. 20-30g
(pag. 1426)

M2510071. Care dintre urmtoarele medicamente vasodilatatoare are efect predominant la nivelul venelor: A. Captoprilul B. Hidralazina C. Minoxidilul D. Prazosinul E. Nitroglicerina
(pag. 1428)

M2510072. Antiaritmicul de elecie pentru tratamentul fibrilaiei atriale i a tahiaritmiilor ventriculare asimptomatice prelungite din insuficiena cardiac este: A. Chinidina B. Flecainida C. Propafenona D. Amiodarona E. Verapamilul
(pag. 1430)

M2510073. Ce efect al Dopaminei apare n plus la administrarea acesteia n doze mai mari (peste 10 micrograme/kg/min): A. efect inotropic pozitiv B. stimularea receptorilor specifici dopaminergici C. stimularea receptorilor beta-adrenergici D. stimularea receptorilor alfa-adrenergici E. vasodilataie renal i sistemic
(pag. 1430)

M2610074. Tabloul clinic al I. dr. Include urmtoarele semne i simptome, cu excepia:

A. B. C. D. E.

Hepatomegale Distensia venoas periferic Edeme periferice Dispneea paroxistic nocturn Ascita
(pag. 1422)

M2610075. Mecanismele implicate n patogeneza dispneei din IC includ urmtoarele cu excepia: A. Hipertensiune pulmonar veno capilar B. Edemul interstiial pulmonar C. Creterea complianei pulmonare D. Creterea travaliului muchilor respiratori E. Activarea receptorilor pulmonari
(pag. 1423)

M2610076. Semnele clinice relevante pentru IC includ urmtoarele, cu excepia: A. Galopul protodiastolic (zgomot IV) B. Pulsul alternant C. Pulsul paradoxal D. Distensia venelor jugulare E. Reflux hepato jugular
(pag. 1423)

M2610077. Criteriile minore " Framingham " pentru diagnosticul IC congestive nu includ: A. Edeme periferice B. Dispnee de effort C. Hepatomegalie D. Presiune venoasa crescuta > de 16 cm H2O E. Reflux hepatojugular
(pag. 1424)

M2610078. n insuficiena cardiac, mecanismul adaptativ Frank Starling intervine prin: A. Reducerea postsarcinii B. Creterea presarcinii C. Reducerea presarcinii D. Creterea postsarcinii E. Scderea volumului telediastolic
(pag. 1417)

M2610079. Tratamentul vasodilatator al IC cu inhibitori ai enzimei de conversie este recomandat n urmtoarele situaii: A. Clasele funcionale III i IV NYHA B. n insuficiena cardiac pe fond de stenoze valvulare C. Ca ultim elecie D. Toate clasele funcionale NYHA E. Numai n insuficiena cardiac de tip sistolic
(pag. 1425)

M2810080. Hepatomegalia si ascita din insuficienta cardiaca se diferentiaza de cea din ciroza hepatica prin: A. Punctia-biopsie hepatica B. Paracenteza

C. Serologia pentru virusuri hepatitice D. Percutie E. Cresterea presiunii venoase si prezenta refluxului hepatojugular
(pag. 1428)

M2810081. Hipertrofia ventriculara excentrica, ca mecanism adaptator al unei solicitari hemodinamice crescute, se intalneste intr-una din urmatoarele afectiuni: A. stenoza mitrala B. stenoza aortica C. insuficienta aortica D. hipertensiunea arteriala E. pericardita cronica constrictiva
(pag. 1420)

M2810082. La pacientii cu insuficienta ventriculara stanga severa cu evolutie indelungata, ortopneea si congestia pulmonara pot diminua intr-una din situatiile urmatoare: A. producerea unui infarct miocardic acut al ventriculului stang B. instalarea fibrilatiei atriale C. cresterea brusca a tensiunii arteriale D. aparitia insuficientei ventriculului drept E. ruptura unui cordaj al valvei mitrale
(pag. 1423)

M2810083. Mecanismele implicate in patogeneza dispneei din IC includ urmatoarele cu exceptia: A. Hipertensiune pulmonara veno - capilara B. Edemul interstitial pulmonar C. Cresterea compliantei pulmonare D. Cresterea travaliului muschilor respiratori E. Activarea receptorilor pulmonari
(pag. 1423)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1110084. Sunt cauze de insuficienta cardiaca fara modificari decelabile ale functiei miocardului: A. Miocarditele virale B. Embolia pulmonara masiva C. Criza hipertensiva acuta D. Infarctul miocardic acut E. Excesul de solutii si electroliti parenteral
(pag. 1420)

M1110085. Caracterizeaza insuficienta cardiaca acuta: A. Posibila aparitie prin necroza miocardica acuta intinsa B. Preponderenta formei diastolice de boala C. Scaderea tensiunii arteriale sistemice D. Absenta edemelor la membrele inferioare E. Asocierea cu un debit cardiac crescut
(pag. 1421)

M1110086. Criteriile majore (Framingham) pentru diagnosticul insuficientei cardiace congestive includ: A. Cardiomegalie

B. C. D. E.

Dispnee de efort Dispnee paroxistica nocturna Pleurezie Galop (Z3)


(pag. 1424)

M1110087. De electie, in tratamentul edemelor cardiace cronice moderate se indica: A. Furosemidul B. Metolazona C. Spironolactona D. Clorotiazida E. Bumetanida
(pag. 1427)

M1110088. In insuficienta cardiaca, la cresterea postsarcinii ventriculare contribuie urmatoarele influente: A. Cresterea concentratiei serice a catecolaminelor circulante B. Activarea sistemului renina-angiotensina C. Inhibarea peptidului natriuretic atrial D. Cresterea probabila a nivelului hormonului antidiuretic in ser E. Activarea sistemului nervos adrenergic
(pag. 1422, 1427)

M1110089. La un bolnav cu insuficienta cardiaca refractara care prezinta slabiciune, tensiune arteriala sistolica 75 mmHg, azotemie prerenala, natriemie 130 mEq/l pot fi utile: A. Dobutamina intravenos B. Amrinona C. Nitroprusiat de sodiu D. Amiloridul E. Inhibitorii enzimei de conversie
(pag. 1431)

M1110090. Sunt factori asociati cu un prognostic nefavorabil in insuficienta cardiaca: A. O fractie de ejectie sub 25% B. Natriemia = 145 mEq/l C. Potasemia = 2,9 mEq/l D. Absorbtia maximala de oxigen = 14 (ml/Kg)/min. E. Extrasistole ventriculare frecvente
(pag. 1432)

M1210091. Insuficienta cardiaca cu debit scazut apare secundar: A. bolii cardiace ischemice B. bolilor pericardului C. fistulei arteriovenoase D. bolii Paget E. hipertensiunii
(pag. 1421)

M1210092. Insuficienta cardiaca cu debit crescut apare la pacienti cu: A. hipertiroidism B. valvulopatii C. cardiomiopatii dilatative

D. anemie E. sarcina
(pag. 1421)

M1210093. Folosind criteriile Framingham pentru diagnosticul insuficientei cardiace, se poate stabili diagnosticul clinic de insuficienta cardiaca in prezenta: A. dispnee paroxistica nocturna, tuse nocturna, tahicardie 120 b/min B. dilatarea venelor gatului, edeme periferice, raluri C. dispnee de efort, hepatomegalie, pleurezie D. tahicardie 120 b/min, hepatomegalie, tuse nocturna E. galop (Z3), cardiomegalie, tuse nocturna
(pag. 1424)

M1210094. Folosind criteriile Framingham pentru diagnosticul insuficientei cardiace, se poate stabili diagnosticul clinic de insuficienta cardiaca in prezenta: A. edem pulmonar acut, , cardiomegalie, hepatomegalie B. reflux hepatojugular prezent, hepatomegalie, tahicardie 120 b/min C. edeme periferice, hepatomegalie, pleurezie D. dispnee de efort, hepatomegalie, edeme periferice E. dispnee paroxistica nocturna, galop (Z3), tahicardie 120 b/min
(pag. 1424)

M1210095. Factori asociati cu un prognostic nefavorabil in insuficienta cardiaca sunt: A. fractia de ejectie mult scazuta (< 25%) B. cresterea concentratiei sanghine a sodiului ( >133 mEq/l) C. incapacitatea de a merge pe plan orizontal in pas normal 9 minute D. scaderea concentratiei sanghine a potasiului (< 3mEq/l) E. extrasistole supraventriculare frecvente la monitorizarea Holter
(pag. 1432)

M1210096. Care din urmatoarele vasodilatatoare actioneaza aproape numai la nivelul venelor: A. hidralazina B. prazosinul C. minoxidilul D. nitroglicerina E. izosorbid dinitratul
(pag. 1428)

M1210097. Pot reduce toleranta pacientilor la digitala: A. varsta tanara B. ischemia C. insuficienta renala D. hipocalcemia E. depletia de magneziu
(pag. 1429)

M1210098. Pot reduce toleranta pacientilor la digitala: A. cardioversia electrica B. hipotiroismul C. accidentul vascular cerebral D. infarctul miocardic acut E. varsta inaintata

(pag. 1429)

M1210099. Care din urmatoarele diuretice nu trebuiesc administrate singure la pacientii cu hiperkaliemie, insuficienta renala sau hiponatremie: A. spironolactona B. triamterenul C. amiloridul D. furoseminul E. bumetanida
(pag. 1427)

M1210100. La un bolnav cu edeme cardiace cronice usoare sau moderate, fara hiperglicemie, fara hiperuricemie sau fara hipokaliemie, care sunt diureticele de electie in administrare orala: A. spironolactona administrata singura B. amiloridul administrat singur C. metolazona D. tiazidicele E. acidul etacrinic
(pag. 1427)

M1210101. In managementul disfunctiei diastolice care din urmatoarele categorii de droguri previn fibroza si promoveaza regresia fibrozei: A. inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei B. diureticele de ansa C. spironolactona D. agentii antiischemici E. restrictia de sare
(pag. 1430)

M1210102. In managementul disfunctiei ventriculare imbunatatirea relaxarii ventriculare se poate realiza prin: A. agonisti beta-adrenergici B. tratarea ischemiei C. blocanti ai canalelor de calciu (in cardiomiopatia hipertrofica) D. spironolactona E. dializa sau plasmafereza
(pag. 1430)

M1210103. Care din urmatoarele medicamente duc la cresterea concentratiei plasmatice a digitalei la pacientii digitalizati: A. chinidina B. verapamilul C. amiodarona D. propafenona E. nitroglicerina
(pag. 1429)

M1310104. La initierea tratamentului edemului pulmonar acut se aplica urmatoarele masuri: A. Intubatia orotraheala si ventilatie asistata. B. Administrarea intravenoasa repetata de morfina in doze de 2 pana la 5 mg. C. Pacientul va fi mentinut in pozitie sezanda, cu picioarele atarnand la marginea patului. D. Se va administra diuretic de ansa intravenos (furosemid, acid etacrinic, bumetanid). E. Se va administra nitroprusiat de sodiu in perfuzie intravenoasa.

(pag. 1431)

M1310105. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la actiunea digitalei sunt adevarate: A. Are efect inotrop pozitiv, prin inhibarea ATP-azei Na/K dependente din miocard. B. Alungeste perioada refractara a nodului atrioventricular prin efect vagal, ceea ce explica reducerea frecventei ventriculare in fibrilatia si flutterul atrial. C. Creste frecventa sinusala, atat la subiectul normal cat si la cel cu insuficienta cardiaca. D. Deprima excitabilitatea miocardului ventricular. E. Induce vasoconstrictie arteriala si venoasa la subiectii normali.
(pag. 1429)

M1310106. Urmatoarele elemente se incadreaza in criteriile majore Framingham pentru diagnosticul insuficientei cardiace congestive: A. Cardiomegalia. B. Hepatomegalia. C. Galopul (zgomotul 3). D. Edemele periferice. E. Refluxul hepatojugular prezent.
(pag. 1424)

M1310107. Intre factorii care pot reduce toleranta la digitala, favorizand efecte toxice ale acesteia se includ: A. Insuficienta renala. B. Anemia. C. Hipoxia. D. Varsta avansata. E. Hipocalcemia.
(pag. 1429)

M1310108. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la icterul din insuficienta cardiaca congestiva cronica sunt corecte? A. Icterul este o manifestare tardiva a insuficientei cardiace. B. Icterul se datoreaza obstructiei mecanice intrahepatice. C. Icterul este determinat de staza hepatica cronica, prelungita. D. Profilul biochimic al icterului se caracterizeaza prin hiperbilirubinemie libera si conjugata, in contrast cu valorile normale ale transaminazelor hepatice. E. Concentratiile sanguine ale transaminazelor sunt adesea crescute.
(pag. 1424)

M1310109. Urmatoarele elemente se incadreaza in criteriile minore Framingham pentru diagnosticul insuficientei cardiace congestive: A. Presiunea venoasa crescuta (> 16 cm H2O). B. Cardiomegalia. C. Edemul pulmonar acut. D. Tahicardia ( 120 batai/minut). E. Tusea nocturna.
(pag. 1424)

M1310110. Intre cauzele insuficientei cardiace cu debit crescut se numara: A. Fistula arteriovenoasa. B. Hipotiroidismul. C. Hipertensiunea arteriala. D. Boala Paget. E. Anemia.

(pag. 1421)

M1310111. Intre mecanismele patogenice ale insuficientei cardiace congestive se includ: A. Activarea sistemului nervos parasimpatic. B. Scaderea secretiei de peptide natriuretice atriale. C. Activarea sistemului renina angiotensina aldosteron. D. Hipersecretia de hormon antidiuretic. E. Scaderea nivelului plasmatic al noradrenalinei.
(pag. 1422)

M1310112. Interventia inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei poate modifica istoria naturala a insuficientei cardiace cronice cauzate de disfunctia sistolica a ventriculului stang, prin: A. Prevenirea sau intarzierea aparitiei tabloului clinic al insuficientei cardiace manifeste. B. Reducerea mortalitatii prin insuficienta cardiaca post infarct miocardic. C. Cresterea capacitatii de efort. D. Controlul, ameliorarea sau remisiunea simptomelor de insuficienta cardiaca. E. Cresterea prevalentei tahiaritmiilor ventriculare severe si a mortii subite.
(pag. 1428)

M1410113. Pulsus alternans se observa cel mai adesea la pacientii cu insuficienta cardiaca din: A. cardiomiopatii B. hipertensiune arteriala C. insuficienta mitrala D. fibrilatie atriala E. defect septal atrial
(pag. 1424)

M1410114. In insuficienta cardiaca ascita masiva apare cel mai frecvent la pacientii cu: A. valvulopatii tricuspidiene B. valvulopatii aortice C. valvulopatii mitrale D. valvulopatii pulmonare E. pericardita constrictiva
(pag. 1424)

M1410115. Care din urmatoarele simptome si semne reprezinta criterii majore pentru diagnosticul insuficientei cardiace: A. dispneea paroxistica nocturna B. edemele periferice C. dilatarea venelor gatului D. hepatomegalia E. dispneea de effort
(pag. 1424)

M1410116. Reactiile adverse ale diureticelor tiazidice sunt: A. acidoza metabolica B. hiperuricemia si hiperglicemia C. rash-ul cutanat D. trombocitopenii si granulocitopenii E. tusea
(pag. 1426)

M1410117. Diuretice economisitoare de potasiu sunt: A. acidul etacrinic B. spironolactona C. metolazona D. amiloridul E. indapamida
(pag. 1426)

M1410118. Scaderea postsarcinii cu ajutorul diverselor vasodilatatoare determina: A. reducerea presiunii telediastolice a ventriculului stang B. scaderea consumului de oxigen C. scaderea volumului bataie si a debitului cardiac D. scaderea usoara a presiunii aortice E. cresterea presiunii capilare pulmonare
(pag. 1428)

M1410119. Care din urmatoarele vasodilatatoare actioneaza asupra patului arterial si venos: A. hidralazina B. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei C. prazosinul D. minoxidilul E. nitroprusiatul de sodiu
(pag. 1428)

M1410120. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la digoxin sunt false: A. are un timp de injumatatire de 3 zile B. 85% este excretat prin urina C. raportul intre clearence-ul digoxinului si cel al creatininei endogene este de 0,8 D. spironolactona poate inhiba secretia tubulara de digoxin E. la pacientii cu functie renala normala se atinge un platou al concentratiei plasmatice si tisulare dupa 3 zile de administrare zinica, fara doza de incarcare
(pag. 1428)

M1410121. Care sunt factorii ce reduc toleranta la digitala: A. varsta avansata B. nfarctul miocardic acut C. cardioversia electrica D. hipermagneziemia E. hipertiroidismul
(pag. 1429)

M1410122. Printre semnele de intoxicatie digitalica se numara: A. anorexie, greata, varsaturi B. crestere in greutate C. nevralgii, delir D. vedere colorata in galben E. tulburari de ritm si de conducere
(pag. 1429)

M1410123. Care sunt cele mai eficiente amine simpatomimetice folosite in tratamentul insuficientei cardiace: A. norepinefrina

B. C. D. E.

dopamina epinefrina isoproterenolul dobutamina


(pag. 1430)

M1410124. Factori de prognostic nefavorabil in insuficienta cardiaca sunt: A. fractia de ejectie sub 25% B. cresterea concentratiei de peptid natriuretic atrial circulant C. hipernatremia D. hiperpotasemia E. extrasistole atriale frecvente la monitorizarea Holter
(pag. 1432)

M1510125. Care dintre urmatoarele masuri terapeutice se aplica in tratamentul edemului pulmonar acut secundar insuficientei ventriculare stangi: A. oxigenoterapie cu presiune pozitiva B. mentinerea pacientilor in pozitie sezanda, cu picioarele atarnand la marginea patului C. administrarea de morfina intravenos, repetat la nevoie D. administrarea de beta-blocante intravenos E. administrarea de diuretice de ansa intravenos
(pag. 1431-32)

M1510126. Redistribuirea debitului cardiac scazut ca mecanism compensator in insuficienta cardiaca are drept scop asigurarea necesarului de oxigen la urmatoarele organe vitale: A. tegument B. musculatura scheletica C. miocard D. viscere abdominale E. creier
(pag. 1422)

M1510127. In care din urmatoarele situatii patologice se poate instala o insuficienta cardiaca acuta: A. defectul septal interatrial B. infarctul miocardic acut intins C. ruptura unei valve cardiace D. cardiomiopatia dilatativa E. pericardita cronica constrictiva
(pag. 1421)

M1510128. Insuficienta cardiaca congestiva este caracterizata de o serie de mecanisme adaptative neuroumorale printre care: A. activarea sistemului nervos adrenergic B. activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron C. producerea de substante vasodilatatoare (bradikinina, prostaglandine) D. cresterea eliberarii de hormoni tiroidieni E. cresterea eliberarii de hormon antidiuretic
(pag. 1422)

M1510129. Care dintre urmatoarele semne clinice pot face parte din tabloul clinic al insuficientei cardiace: A. edeme declive asimetrice, predominant la nivelul membrului inferior drept B. frecatura pleurala

C. zgomot III sau IV la ascultatia cordului D. hepatomegalie pulsatila cu semne de hipertensiune venoasa sistemica E. ascita
(pag. 1423-24)

M1510130. Actiunea digitalicelor glicozidice la nivelul cordului prezinta unele din urmatoarele aspecte: A. efect inotropic pozitiv B. cresterea automatismului C. cresterea activitatii electrice ectopice D. cresterea vitezei de conducere a influxului E. prelungirea perioadei refractare efective a nodului atrio-ventricular
(pag. 1428-29)

M1510131. Printre efectele adverse ale administrarii diureticelor tiazidice se numara: A. hipopotasemia B. hipocalcemia C. alcaloza metabolica D. acidoza metabolica E. hipoglicemia
(pag. 1426)

M1510132. Tabloul clinic al intoxicatiei digitalice poate cuprinde urmatoarele manifestari: A. anorexie, greata si varsaturi B. oligurie C. tulburari de ritm ventriculare (extrasistolie ventriculara, tahicardie ventriculara) D. tahicardie atriala nonparoxistica cu bloc atrio-ventricular variabil E. insuficienta hepatica
(pag. 1429)

M1510133. In insuficienta cardiaca cronica severa se produce o scadere ponderala importanta mergand pana la casexie prin urmatoarele mecanisme: A. tulburarea absorbtiei intestinale datorata congestiei venelor intestinale B. dezvoltarea frecventa a neoplasmului hepatic C. anorexia, greata si varsaturile de cauza centrala produse prin intoxicatie digitalica D. cresterea ratei metabolismului datorita travaliului crescut al muschilor respiratori si cresterii necesarului de oxigen al cordului hipertrofiat E. instituirii dietei hiposodate cu un aport zilnic de sare sub 6g
(pag. 1424)

M1610134. I.C. cu debit cardiac crescut apare in urmatoarele conditii: A. Anemie B. Fistule arterio venoase C. Hipertiroidism D. Cardiomiopatii dilatative E. Boala Paget
(pag. 1421)

M1610135. Dispneea paroxistica nocturna are drept cauze: A. Reducerea intoarcerii venoase periferice B. Depresia centrului respirator in cursul somnului C. Scaderea presiunii partiale a oxigenului arterial D. Reducerea stimularii adrenergice a miocardului

E. Wheezing secundar bronhospasmului


(pag. 1423)

M1610136. Respiratia Cheyne Stokes din IC prezinta urmatoarele mecanisme si manifestari: A. Este o respiratie periodica sau ciclica B. Creste sensibilitatea centrului respirator la presiunea partiala a CO2 din sangele arterial C. Apare frecvent la pacientii cu AS cerebrala D. Este favorizata de alungirea timpului de circulatie plaman creier E. Perioadele de hiperventilatie si hipocapnie sunt urmate de apnee
(pag. 1423)

M1610137. Criteriile majore " Framingham " pentru diagnosticul IC congestive cuprind: A. Dispneea paroxistica nocturna B. Ralurile de staya pulmonara C. Tuse nocturna D. Pleurezie E. Galop (zgomot III)
(pag. 1424)

M1610138. Spironolactonele in terapia I.C: A. Actioneaza printr un mecanism de inhibitie competitiva a aldosteronului B. Induc o diureza bogata in sodiu C. Produc retentie de potasiu D. Actioneaza numai in prezenta concentratiilor serice crescute aldosteron E. Efectul maxim apare la 24 h de la administrare
(pag. 1427)

M1610139. Activarea neurohormonala in IC induce cresterea postsarcinii prin urmatoarele mecanisme: A. Actiunea simpatoadrenergica B. Cresterea catecolaminelor circulante C. Scaderea nivelului sanguin al hormonului antidiuretic D. Actiunea sistemului renina angiotensina - aldosteron E. Blocarea angiotensinei II
(pag. 1427)

M2210140. Insuficienta cardiaca este acea stare fiziopatologica in care: A. cordul insuficient face fata necesitatilor cu pretul unui volum diastolic anormal crescut B. cordul insuficient face fata necesitatilor cu pretul unui volum sistolic anormal crescut C. cordul insuficient face fata necesitatilor cu pretul unui volum diastolic anormal scazut D. cordul insuficient face fata necesitatilor cu pretul unui volum sistolic anormal scazut E. cordul este incapabil de a pompa sangele intr-un ritm satisfacator pentru necesitatile tisulare
(pag. 1419)

M2210141. Insuficienta cardiaca este frecvent expresia unei tulburari de contractilitate miocardica (insuficienta miocardica) si se instaleaza in urmatoarele afectiuni A. embolia pulmonara masiva B. miocarditele virale C. crizele hipertensive acute D. cardiomiopatii E. ruptura unei cuspe aortice
(pag. 1419)

M2210142. In care dintre afectiunile enumerate insuficienta cardiaca NU este expresia unor modificari ale functiei miocardice A. miocarditele virale B. cardiomiopatiile C. infarctul miocardic D. embolia pulmonara masiva E. ruptura unei cuspe aortice
(pag. 1420)

M2210143. Insuficienta cardiaca prin insuficienta miocardica poate rezulta si ca urmare a unor anomalii extramiocardice cum sunt A. cardiomiopatiile B. infarctul miocardic C. anomaliile valvulare D. crizele hipertensive acute E. embolia pulmonara masiva
(pag. 1420)

M2210144. Sindrom clinic de insuficienta cardiaca instalat in urma unei solicitari mecanice bruste a unui cord normal care depaseste capacitatea miocardului se intampla in: A. ateroscleroza coronariana B. stenoza mitrala C. ruptura unei cuspe aortice D. embolia pulmonara masiva E. criza hipertensiva acuta
(pag. 1420)

M2210145. Inauficienta cardiaca rezultata in conditiile unei functii miocardice normale NU este caracteristica: A. miocarditelor virale B. anomaliilor valvulare cu suprasolicitare hemodinamica de lunga durata C. cardiomiopatiilor D. pericarditelor constrictive fara interesarea miocardului E. fibrozei endocardice
(pag. 1420)

M2210146. Afectiuni cronice care evolueaza cu insuficienta cardiaca cu functie miocardica normala, in care se produce o reducere a umplerii ventriculare datorata unei anomalii mecanice sunt: A. embolia pulmonara masiva B. criza hipertensiva din feocromocitom C. stenoza mitrala D. stenoza tricuspidiana E. pericardita constrictiva fara interesarea miocardului
(pag. 1420)

M2210147. Afectiunile in care insuficienta cardiaca are ca substrat fiziopatologic asocierea intre alterarea functiei miocardului si anomaliile mecanice sunt: A. bolile cardiace congenitale B. crizele hipertensive acute C. ruptura unei cuspe aortice D. valvulopatiile E. miocarditele virale
(pag. 1420)

M2210148. In care dintre afectiunile enumerate substratul fiziopatologic al insuficientei cardiace NU este asocierea intre o anomalie mecanica cu alterarea functiei miocadrului: A. defectul de sept interventricular B. pericardita constrictiva cu interesarea miocardului C. miocardita virala D. cardiomiopatia alcoolica E. infarctul miocardic acut
(pag. 1420)

M2210149. Anomaliile extramiocardice care evolueaza clinic cu insuficienta cardiaca al carei substrat fiziopatologic este insuficienta miocardica sunt: A. ateroscleroza coronariana care duce la ischemie si infarct B. miocardita virala C. cardiomiopatia dilatativa D. cardiopatiile valvulare E. criza hipertensiva din feocromocitom
(pag. 1420)

M2210150. Insuficienta cardiaca NU se defineste prin: A. incapacitatea cordului de a pompa sangele intr-un ritm satisfacator necesitatilor tisulare B. retentia anormala de sare si apa (starea congestiva) in care nu sunt tulburari ale functiei cardiace C. existenta unui debit cardiac inadecvat de cauza noncardiaca D. capacitatea cordului insuficient de a face fata necesitatilor cu pretul unui volum diastolic anormal crescut E. tulburarea frecventa a contractilitatii miocardului
(pag. 1419)

M2210151. Hipertrofia ventriculara de tip excentric se caracterizeaza prin: A. dilatarea cavitatii ventriculare B. cresterea masei musculare C. mentinerea diametrului cavitatii ventriculare D. mentinerea relativ constanta a raportului dintre grosimea peretelui si diametrul cavitatii ventriculare E. cresterea rportului dintre grosimea peretelui si diametrul cavitatii ventriculare
(pag. 1420)

M2210152. Hipertrofia ventriculara de tip excentric se produce in: A. insuficienta aortica B. insuficienta mitrala C. stenoza aortica valvulara D. solicitarile de volum E. hipertensiunea arteriala netratata
(pag. 1420)

M2210153. Hipertrofia ventriculara de tip concentric se produce in: A. solicitarile cronice de presiune B. solicitarile cronice de volum C. stenoza aortica valvulara D. insuficienta aortica E. hipertensiunea arteriala netratata
(pag. 1420)

M2210154. Care dintre afectiunile enumerate pot constitui factori precipitanti a unei decompensari cardiace la bolnavi cu afectiune cardiaca anterior compensata:

A. B. C. D. E.

artroza generalizata primitiva pneumonia pneumococica spondilita anchilozanta fibrilatia atriala paroxistica transfuziile de sange
(pag. 1420)

M2210155. Care dintre bolile de mai jos NU reprezinta factori precipitanti ai insuficientei cardiace la bolnavi cu afectiune cardiaca anterior compensata A. gonartroza decompensata algic si functional B. endocardita infectioasa C. pneumonia interstitiala (atipica) D. aportul alimentar suplimentar in cadmiu E. emotiile excesive
(pag. 1420)

M2210156. Insufieienta cardiaca poate fi precipitata la bolnavi cu afectiune cardiaca anterior compensata de catre: A. mediul exagerat de calduros B. cresterea brusca a valorilor tensiunii arteriale C. atacul acut de artrita gutoasa D. bradiaritmiile severe E. colica biliara
(pag. 1420)

M2210157. Endocardita infectioasa precipita insuficienta cardiaca prin: A. disectia aortei B. lezarea suplimentara a valvelor C. anemie D. poliglobulie E. febra
(pag. 1420)

M2210158. Insuficienta cardiaca de tip sistolic se caracterizeaza prin: A. incapacitatea ventriculului de a se relaxa normal B. incapacitatea ventriculului de a se contracta normal C. incapacitatea ventriculului de a se umple normal D. incapacitatea ventriculului de a ejecta o cantitate suficienta de sange E. prezenta unui debit cardiac scazut
(pag. 1421)

M2210159. NU caracterizeaza insuficienta cardiaca de tip sistolic: A. simptomele legate de hipoperfuzie B. debitul cardiac crescut C. debitul cardiac scazut D. incapacitatea ventriculului de a se relaxa normal E. incapacitatea ventriculului de a se contracta normal
(pag. 1421)

M2210160. Inauficienta cardiaca de tip diastolic se caracterizeaza prin: A. incapacitatea ventriculului de a se contracta normal B. incapacitatea ventriculului de a ejecta o cantitate suficienta de sange

C. incapacitatea ventriculului de a se relaxa normal D. incapacitatea ventriculului de a se umple normal E. cresterea presiunii de umplere
(pag. 1421)

M2210161. NU sunt caracteristice insuficientei cardiace de tip diastolic: A. ccaderea debitului cardiac B. cresterea presiunii de umplere C. deficitul de relaxare normala a ventriculului D. deficitul de umplere normala a ventriculului E. incapacitatea ventriculului de a se contracta normal
(pag. 1421)

M2210162. Inauficienta cardiaca de tip diastolic poate fi produsa de: A. cresterea rezistentei la umplerea ventriculara B. incapacitatea ventriculului de a ejecta o cantitate suficienta de sange C. scaderea capacitatii diastolice a ventriculului D. tulburarea procesului de relaxare ventriculara E. fibroza si infiltrarea miocardului
(pag. 1421)

M2210163. Cauze de insuficienta cardiaca de tip diastolic produsa prin cresterea rezistentei la umplerea ventriculara precum si scaderea capacitatii diastolice a ventriculului sunt: A. pericardita constrictiva B. cardiopatia ischemica cu fibrilatie atriala permanenta C. cardiomiopatia restrictiva D. cardiomiopatia hipertrofica E. infarctul miocardic acut
(pag. 1421)

M2210164. In care dintre afectiunile enumerate mai jos insuficienta cardiaca este cu debit scazut: A. boala Paget B. spondilita anchilozanta C. cardiopatia hipertensiva D. cardiopatia ischemica E. stenoza mitrala
(pag. 1421)

M2210165. Insuficienta cardiaca cu debit crescut se intilneste la bolnavii cu: A. fistule arteriovenoase B. disectie de aorta C. boala Addison D. hipertiroidism E. boala Paget
(pag. 1421)

M2210166. In care dintre afectiunile de mai jos insuficienta cardiaca NU este cu debit crescut: A. pericardita bacilara B. insuficienta aortica C. anemia pernicioasa D. hipertiroidismul E. cardiomiopatia dilatativa

(pag. 1421)

M2210167. In care dintre afectiunile de mai jos insuficienta cardiaca NU este cu debit scazut: A. boala beri-beri B. cardiomiopatia dilatativa alcoolica C. cardiopatia hipertensiva D. anemie E. hipertiroidism
(pag. 1421)

M2210168. Situatiile care determina insuficienta cardiaca acuta sunt instalarea brusca a: A. infarctului miocardic acut, intins B. rupturii unei valve C. stenozei aortice D. cardiomiopatiei ischemice cronice, dilatative E. stenozei mitrale
(pag. 1421)

M2210169. Manifestarile clinice caracteristice insuficientei cardiace stangi sunt: A. hepatomegalia de staza B. dispneea cu ortopneea C. edemele periferice D. dispneea paroxistica nocturna E. distensia venoasa sistemica
(pag. 1422)

M2210170. In insuficienta cardiaca dreapta sunt mult mai evidente: A. dispneea paroxistica nocturna B. hepatomegalia de staza C. semnele de distensie venoasa sistemica D. dispneea cu ortopnee E. edemele periferice
(pag. 1422)

M2210171. In insuficienta cardiaca dreapta din stenoza valvulara pulmonara sunt mai putin obisnuite: A. edemele periferice B. hepatomegalia de staza C. ortopneea D. dispneea paroxistica nocturna E. semnele date de distensia venoasa sistemica
(pag. 1422)

M2210172. In insuficienta vantriculata stanga din stenoza aortica sunt mai putin obisnuite A. dispneea paroxistica nocturna B. ortopneea secundara congestiei plamanilor C. distensia venoasa sistemica D. edemul in pelerina E. edemul scrotal
(pag. 1422)

M2210173. Enumerati cauze de insuficienta cardiaca predominant stanga: A. stenoza valvulara pulmonara

B. C. D. E.

hipertensiunea arteriala paroxistica din feocromocitom tromboembolismul pulmonar si hipertensiunea pulmonara secundara infarctul miocardic stenoza aortica
(pag. 1422)

M2210174. Care dintre bolile de mai jos nu determina insuficienta cardiaca predominant dreapta: A. tromboembolismul pulmonar B. fibrilatia atriala paroxistica C. stenoza aortica D. stenoza valvulara pulmonara E. infarctul miocardic acut
(pag. 1422)

M2210175. In care situatii se instaleaza manifesari clinice de insuficienta cardiaca dreapta, chiar daca solicitarea hemodinamica anormala initiala a fost a ventriculului stang: A. hipertensiune arteriala paroxistica B. hipertensiune arteriala sistemica de lunga durata C. cardiopatie ischemica cu infarct miocrdic vechi D. cardiopatie ischemica cu fibrilatie atriala permanenta E. infarct miocardic acut, intins
(pag. 1422)

M2210176. Mecanismele insuficientei cardiace retrograde sunt: A. cresterea presiunii la nivelul atriului drept B. dilatarea ventriculului drept C. cresterea presiunii in sistemul venos situat in spatele ventriculului insuficient D. scaderea debitului sanguin in sistemul arterial E. activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron
(pag. 1422)

M2210177. Mecanismele insuficientei cardiace anterograde sunt: A. scaderea debitului sanguin in sistemul arterial B. cresterea presiunii in sistemul venos din spatele ventriculului insuficient C. scaderea perfuziei renale si retentia hidrosalina secundara D. cresterea reabsorbtiei excesive de sodiu in tubul contort proximal E. cresterea presiunii sistemice venoase si capilare
(pag. 1422)

M2210178. In insuficienta cardiaca anterograda retentia de apa si sodiu NU este consecinta: A. cresterii presiunii sistemice venoase B. scaderii perfuziei renale C. cresterii presiunii sistemice capilare D. activarii sistemului renina-angiotensina-aldosteron si resorbtiei tubulare distale crescute a sodiului E. resorbtiei excesive de sodiu in tubul contort proximal
(pag. 1422)

M2210179. In insuficienta cardiaca retrograda retentia de apa si sare NU survine ca urmare a: A. cresterii presiunii sistemice venoase B. cresterii presiunii sistemice capilare C. scaderii perfuziei renale D. reabsorbtiei excesive de sodiu in tubul contort proximal

E. reabsorbtiei tubulare distale crescute a sodiului


(pag. 1422)

M2210180. Care sunt formele de insuficienta cardiaca instalate in infarctul miocardic acut intins cu soc: A. insuficienta cardiaca retrograda B. insuficienta cardiaca cu debit crescut C. insuficienta cardiaca retrograda si anterograda D. insuficienta cardiaca anterograda E. insuficienta cardiaca acuta
(pag. 1422)

M2210181. Redistributia debitului cardiac, mecanism compensator in insuficienta cardiaca cu debit scazut vizeaza: A. musculatura B. creierul C. rinichiul D. miocardul E. tegumentul
(pag. 1422)

M2210182. Redistributia debitului cardiac intr-o insuficienta cardiaca cu debit scazut poate fi responsabila de urmatoarele manifestari clinice: A. retentia hidrosalina si instalarea edemelor B. subfebrilitatea C. roseata si caldura tegumentelor D. oboseala musculara E. greata secundara insuficientei renale
(pag. 1422)

M2210183. Mecanismele neuroumorale adaptative din insuficienta cardiaca implica: A. scaderea eliberarii hormonului antidiuretic B. cresterea concentratiei circulante a angiotensinei II C. cresterea eliberarii hormonului antidiuretic D. scaderea concentratiei aldosteronului E. cresterea concentratiei de norepinefrina
(pag. 1422)

M2210184. Mecanismele adaptative neuroumorale din insuficienta cardiaca congestiva determina: A. scaderea rezistentei vasculare sistemice B. retinerea potasiului si magneziului C. cresterea rezistentei vasculare sistemice D. retentia hidrosalina E. eliminarea potasiului
(pag. 1422)

M2210185. Retentia hidrosalina si edemele masive instalate la bolnavii cu cardiopatie ischemica sunt consecinta: A. redistributiei debitului cardiac B. cresterii presiunii venoase sistemice C. reducerii perfuziei renale D. cresterii concentratiei de aldosteron E. scaderii concentratiei de renina-angiotensina

(pag. 1422)

M2210186. Bolnavii cu insuficienta cardiaca cronica congestiva netratati prezinta, indiferent de mecanismele implicate in retentia hidrosalina: A. scaderea fluidului interstitial B. cresterea volumului sanguin total C. cresterea cantitatii de sodiu din organism D. cresterea cantitatii de potasiu din organism E. cresterea fluidului interstitial
(pag. 1423)

M2210187. Ortopneea, ca expresie a insuficientei cardiace apare datorita: A. redsistributiei debitului cardiac la nivelul creierului B. cresterii presiunii hidrostatice in capilarul pulmonar C. redistributiei sangelui de la nivelul abdomenului si membrelor inferioare spre torace D. ascensionarii diafragmului in clinostatism E. redistribuirii sangelui in miocard
(pag. 1423)

M2210188. Dispneea paroxistica (nocturna) se caracterizeaza prin: A. crize severe de dispnee persistenta in pozitie sezanda B. dispnee legata de decubit care dispare in pozitie sezanda C. tuse si wheezing persistente in pozitie sezanda D. tuse nocturna in clinostatism ameliorata de pozitia sezanda E. stare de anxietate
(pag. 1423)

M2210189. Care dintre formele de dispnee enumerate NU apartin insuficientei cardiace: A. respiratia apneustica B. respiratia Cheyne-Stokes C. ortopneea D. respiratia Kussmaul E. dispneea paroxistica nocturna
(pag. 1423)

M2210190. Care dintre simptomele de mai jos sunt nespecifice insuficientei cardiace: A. dispneea de effort B. dispneea de repaus C. anorexia si greata D. senzatia de plenitudine abdominala E. oboseala, slabiciunea
(pag. 1423)

M2210191. NU apartin insuficientei cardiace urmatoarele manifestari clinice: A. confuzia mentala B. insomnia C. nicturia D. artrita E. expectoratia muco-purulenta
(pag. 1423)

M2210192. Semnele obiective care releva cresterea presiunii venoase sistemice la bolnavii cu insuficienta cardiaca sunt:

A. B. C. D. E.

distensia venelor jugulare diminuarea pulsului periferic cresterea tensiunii arteriale diastolice pozitivarea refluxului hepatojugular bradicardia sinusala
(pag. 1423)

M2210193. Caracterele semiologice ale edemelor cardiace sunt: A. simetria la membrele inferioare B. dispozitia frecvent decliva C. asimetria la membrele inferioare D. dispozitia frecvent proximala E. predilectia pentru brate si fata
(pag. 1424)

M2210194. Hidrotoraxul din insuficienta cardiaca congestiva este prezent: A. mai frecvent in cavitatea pleurala dreapta B. mai frecvent in cavitatea pleurala stanga C. mai frecvent cand exista o presiune crescuta in ambele sisteme venoase (in venele sistemice si in venele pulmonare) D. mai frecvent cand exista o hipertensiune arteriala sistemica E. mai frecvent in blocul atrio-ventricular complet
(pag. 1424)

M2210195. In insuficienta cardiaca ascita masiva este intilnita cel mai frecvent la bolnavii cu: A. valvulopatii tricuspidiene B. pericardita constrictiva C. cardiopatie ischemica D. cardiopatie hipertensiva E. valvulopatii mitrale
(pag. 1424)

M2210196. Substratul fiziopatologic al icterului instalat tardiv in evolutia insuficientei cardiace congestive este: A. staza hepatica prelungita B. alterarea functionala hepatica C. hipoxia hepatocitului D. hipertrofia lobulara centrala E. atrofia lobulara centrala
(pag. 1424)

M2210197. Cauzele casexiei cardiace din insuficienta cardiaca cronica severa sunt: A. cresterea ratei metabolismului B. scaderea concentratiei sanguine a factorului de necroza tumorala C. tulburarea absorbtiei intestinale datorata congestiei venelor intestinale D. cresterea concentratiei sanguine a factorului de necroza tumorala E. scaderea ratei metabolismului
(pag. 1424)

M2210198. Semnele urinare din insuficienta cardiaca cronica congestiva sunt: A. nicturia B. poliuria

C. oliguria D. albuminuria E. concentratia urinara scazuta de sodiu


(pag. 1424)

M2210199. Semnele radiologice din insuficienta cardiaca sunt: A. distensia venelor pulmonare B. distensia arterelor pulmonare C. redistributia spre baze a circulatiei venoase pulmonare D. redistributia spre varfuri a circulatiei venoase pulmonare E. prezenta lichidului pleural
(pag. 1424)

M2210200. Care dintre criteriile Framingham de mai jos NU sunt majore pentru diagnosticarea insuficientei cardiace congestive: A. dispneea de effort B. dispneea paroxistica nocturna C. tusea nocrturna D. edemele periferice E. prezenta refluxului hepatojugular
(pag. 1424)

M2210201. Criteriile majore (Framingham) pentru diagnosticarea insuficientei cardiace congestive sunt: A. cresterea presiunii venoase peste 16 cm H2O B. presiune venoasa crescuta peste 8 cm H2O C. edemul pulmonar acut D. hepatomegalia E. tahicardia > sau = 120 batai/min
(pag. 1424)

M2210202. Criteriile minore (Framingham) pentru diagnosticarea insuficientei cardiace congestive sunt: A. edemele periferice B. dilatarea venelor gatului C. hepatomegalia D. ralurile crepitante E. tahicardia > sau = 120 batai/min
(pag. 1424)

M2210203. Clasele de medicamente utile in tratamentul insuficientei cardiace congestive cronice sunt: A. blocantele canalelor de calciu B. metilxantinele C. glicozizii digitalici D. inhibitorii enzimei de conversie E. diureticele
(pag. 1425)

M2210204. Reducerea lucrului mecanic al inimii la bolnavii cu insuficienta cardiaca congestiva se obtine prin: A. reducerea activitatii fizice B. administrarea metilxantinelor C. administrarea vasodilatatoarelor

D. scaderea ponderala la obezi E. odihna intermitenta in timpul zilei


(pag. 1425)

M2210205. Controlul excesului de fluide la bolnavii cu insuficienta cardiaca se obtine prin: A. reducerea capitalului de sodiu al organismului B. reducerea capitalului de potasiu al organismului C. cresterea excretiei urinare a sodiului D. reducerea sodiului din alimentatie E. reducerea aportului de potasiu din alimentatie
(pag. 1425)

M2210206. Regimul alimentar hiposodat recomandat in insuficienta cardiaca presupune: A. excluderea alimentelor cu continut mare de sare B. adaugarea de sare in alimente in timpul meselor C. evitarea adausului de sare in timpul prepararii alimentelor D. reducerea aportului zilnic de sare din alimentatie la 6-10 grame clorura de sodiu E. evitarea adaugarii de sare in alimente in timpul meselor
(pag. 1426)

M2210207. Mecanismele de actiune ale diureticelor de ,,ansa" constau in: A. inhibitia reversibila a reabsorbtiei de sodiu in portiunea ascendenta a ansei Henle B. inhibitia competitiva a aldosteronului in jumatatea distala a tubului contort C. inhibitia reversibila a reabsorbtiei potasiului in portiunea ascendenta a ansei Henle D. inhibitia reversibila a reabsorbtiei clorului in portiunea ascendenta a ansei Henle E. retentia de potasiu
(pag. 1426)

M2210208. Contraindicatiile tratamentului cu antagonisti ai aldosteronului sunt: A. insuficienta cardiaca B. insuficienta renala C. hiponatriemia D. hipernatremia E. hiperkalemia
(pag. 1427)

M2210209. Care dintre vasodilatatoarele enumerate utilizate in tratamentul insuficientei cardiace actioneaza aproape numai la nivelul venelor: A. prazosinul B. hidralazina C. minoxidilul D. nitroglicerina E. isosorbiddinitratul
(pag. 1428)

M2210210. Categoriile de bolnavi predispusi la intoxicatie digitalica sunt: A. varstnicii B. hipopotasemicii C. hipoxicii D. hipercalcemicii E. hipertiroidienii
(pag. 1429)

M2210211. Riscul de intoxicatie digitalica creste la pacientii tratati cu: A. amiodarona B. spironolactona C. propafenona D. miofilin E. verapamil
(pag. 1429)

M2210212. Care sunt aminele simpaticomimetice cele mai eficiente in tratamentul insuficientei cardiace refractare cu o componenta reversibila: A. isoprenalina B. milrinona C. amrinona D. dopamina E. dobutamina
(pag. 1430)

M2210213. Tratamentul hiponatriemiei, manifestare tardiva a insuficientei cardiace refractare se face cu: A. diuretice de ansa in doze mari B. simpaticomimetice (dopamina si dobutamina) C. tiazidice D. restrictia ingestiei de apa E. intreruperea temporara a tratamentului cu diuretice
(pag. 1431)

M2210214. Morfina administrata in edemul pulmonar acut determina: A. reducerea vasoconstrictiei adrenergice arteriolare B. reducerea vasoconstrictiei adrenergice venoase C. reducerea anxietatii D. cresterea vasoconstrictiei capilarelor pulmonare E. cresterea vasoconstrictiei adrenergice venoase
(pag. 1431)

M2210215. Care sunt masurile de urgenta in edemul pulmonar acut: A. pozitia clinostatica B. administrarea de oxigen 100% C. administrarea intravenoasa repetata de morfina D. administrarea intravenoasa repetata de naloxon E. administrarea intravenoasa de furosemid
(pag. 1431)

M2210216. Factori de prognostic nefavorabili in insuficienta cardiaca: A. fractia de ejectie de aproximativ 50% B. concentratia sanguina a sodiului mai mica de 133 mEq/l C. fractia de ejectie mai mica de 25% D. extrasistolele supraventriculare frecvente la monitorizarea Holter E. concentratia sanguina a potasiului mai mica de 3 mEq/l
(pag. 1432)

M2310217. Intre criteriile Framingham majore pentru diagnosticul insuficientei cardiace sunt incluse: A. Tusea nocturna.

B. C. D. E.

Dispneea paroxistica nocturna. Dispneea de efort. Edemul pulmonar acut. Presiunea venoasa crescuta (peste 16 cm H2O).
(pag. 1424)

M2310218. Care din masurile de mai jos diminua riscul de embolie pulmonara in insuficienta cardiaca congestiva? A. Repausul absolut la pat. B. Miscarile active ale membrelor inferioare. C. Tratamentul anticoagulant. D. Administrarea de diuretice. E. Ciorapii elastici.
(pag. 1425)

M2310219. Indicati care din urmatorii factori sunt asociati cu un prognostic nefavorabil al insuficientei cardiace: A. Cresterea absorbtiei maximale de oxigen. B. Fractia de ejectie mult scazuta (sub 25 %). C. Scaderea concentratiei sanguine a potasiului (sub 4,5 mEq/l). D. Scaderea concentratiei de norepinefrina. E. Extrasistole ventriculare frecvente la monitorizarea Holter.
(pag. 1432)

M2310220. Tratamentul hiponatremiei din insuficienta cardiaca refractara presupune urmatoarele masuri: A. Ameliorarea statusului cardiovascular, in masura posibilului. B. Cresterea dozelor de diuretice de ansa. C. Intreruperea temporara a terapiei cu diuretice. D. O ingestie marita de apa. E. Administrarea de solutii saline hipertone.
(pag. 1431)

M2310221. Glicozidele digitalice produc: A. Cuplarea excitatiei cu contractia la nivelul membranei si intracelular. B. Inhibarea transportului de calciu prin membrana fibrelor miocardice. C. Cresterea continutului de calciu din miocite. D. Scaderea automatismului ventricular. E. Prelungirea perioadei refractare efective a nodului atrioventricular.
(pag. 1429)

M2310222. Toleranta pacientilor la digitala, cu risc de efecte toxice, poate fi redusa de: A. Varsta inaintata. B. Hipoxie. C. Insuficienta renala. D. Hipocalcemie. E. Hipermagnezemie
(pag. 1429)

M2310223. Managementul disfunctiei diastolice miocardice presupune: A. Restabilirea contractiei atriale si mentinerea sincroniei atrio-ventriculare. B. Ameliorarea ischemiei miocardice. C. Imbunatatirea relaxarii ventriculare.

D. Stimularea simpatoadrenergica cu dopamina. E. Corectarea bradiaritmiilor prin implantare de pacemakeri.


(pag. 1430)

M2310224. In intoxicatia digitalica, administrarea de potasiu: A. Este tratamentul de electie al blocului atrioventricular total. B. Se face numai pe cale orala. C. Se asociaza cu intreruperea tratamentului digitalic. D. Este contraindicata la pacientii cu insuficienta renala acuta si hiperpotasemie. E. Este obligatorie, indiferent de valorile potasemiei.
(pag. 1429)

M2310225. Blocarea terapeutica a sistemului renina angiotensina aldosteron se obtine cu ajutorul urmatoarelor medicamente: A. Digoxin. B. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. C. Diuretice de ansa. D. Blocante ale receptorilor angiotensinei II. E. Antagonisti ai aldosteronului.
(pag. 1419)

M2310226. Prototipul insuficientei cardiace acute este reprezentat de un pacient care, plecand de la o stare generala buna, dezvolta: A. Un infarct miocardic intins. B. O ruptura a unei valve. C. O cardiomiopatie dilatativa. D. O stenoza aortica valvulara. E. O cardiomiopatie restrictiva.
(pag. 1421)

M2310227. Care dintre organele corpului, enumerate mai jos, primesc, in cazul insuficientei cardiace, un flux sanguin in mod preferential, prin redistributia debitului cardiac? A. Rinichiul. B. Tegumentele. C. Creierul. D. Musculatura scheletica. E. Miocardul.
(pag. 1422)

M2310228. Mecanismele adaptative neuroumorale din insuficienta cardiaca pot genera urmatoarele consecinte: A. Retentia hidrosalina. B. Eliminarea sodiului. C. Eliminarea potasiului. D. Cresterea rezistentei vasculare periferice. E. Scaderea presiunii venoase sistemice.
(pag. 1422)

M2310229. Casexia din insuficienta cardiaca cronica severa se produce prin: A. Cresterea ratei catabolismului. B. Tulburarea absorbtiei intestinale. C. Tulburari metabolice si hidroelectrolitice secundare administrarii cronice de diuretice. D. Cresterea nivelului plasmatic al factorului de necroza tumorala.

E. Scaderea sintezei proteinelor si pierderea de proteine prin urina.


(pag. 1424)

M2510230. Factorii precipitani ai insuficienei cardiace sunt: A. scderea aportului alimentar de sodiu B. infeciile C. anemia D. aritmiile E. transfuziile de snge
(pag. 1420)

M2510231. n care din urmtoarele afeciuni se poate instala o insuficien cardiac acut: A. defectul septal interatrial B. ruptura unei valve cardiace C. cardiomiopatia dilatativ D. infarctul miocardic acut ntins E. pericardita cronic constrictiv
(pag. 1421)

M2510232. Redistribuirea debitului cardiac sczut ca mecanism compensator n insuficiena cardiac asigur un aport de oxigen normal sau aproape normal la urmtoarele organe: A. creier B. viscere abdominale C. miocard D. musculatur scheletic E. tegument
(pag. 1422)

M2510233. Insuficiena cardiac congestiv este caracterizat de o serie de mecanisme adaptative neuroumorale printre care: A. activarea sistemului nervos adrenergic B. activarea sistemului renin-angiotensin-aldosteron C. producerea de substane vasodilatatoare (bradikinin, prostaglandine) D. creterea eliberrii de hormoni tiroidieni E. creterea eliberrii de hormon antidiuretic
(pag. 1422)

M2510234. Edemele periferice, hepatomegalia de staz i distensia venoas sistemic pot apare tardiv in insuficiena cardiac determinat de o valvulopatie aortic veche datorit urmtoarelor mecanisme: A. instalrii hipertensiunii pulmonare B. creterii gradientului arterio-venos al oxigenului C. creterii rezistenei de umplere ventricular D. modificrilor biochimice (depleia de norepinefrin i alterarea activitii ATP-azei miozinei) E. reteniei de ap i sare
(pag. 1422)

M2510235. Edemul pulmonar acut ca manifestare clinic a insuficienei cardiace prezint urmtoarele semne i simptome: A. febr B. junghi toracic C. dispnee intens D. expectoraie purulent E. raluri n ambele cmpuri pulmonare

(pag. 1423-24)

M2510236. n evoluia insuficienei cardiace pot apare urmtoarele semne i simptome: A. febra B. zgomotul III sau IV la ascultaia cordului C. hepatomegalia de staz D. ascita E. icterul
(pag. 1423-24)

M2510237. Icterul, ca semn ce apare n evoluia insuficienei cardiace, are urmtoarele caracteristici: A. apare precoce n evoluia insuficienei cardiace B. este secundar stazei hepatice prelungite C. se datoreaz creterii numai a nivelului sanguin al bilirubinei directe D. se datoreaz creterii nivelului sanguin att al bilirubinei directe ct i indirecte E. se nsoete adesea i de creteri ale nivelului sanguin al transaminazelor
(pag. 1424)

M2510238. Caexia care poate apare n evoluia insuficienei cardiace cronice se datoreaz urmtoarelor mecanisme: A. creterea ratei metabolismului datorit travaliului crescut al muchilor respiratori i creterii necesarului de oxigen al cordului hipertrofiat B. tulburarea absorbiei intestinale datorat congestiei venelor intestinale C. anorexia, greaa i vrsturile de cauz central produse prin intoxicaie digitalic D. diminuarea producerii de acid clorhidric datorit instalrii unei atrofii gastrice E. creterea concentraiei sanguine a factorului de necroz tumoral
(pag. 1424)

M2510239. Controlul strii de insuficien cardiac are urmtoarele obiective: A. reducerea presarcinii B. creterea postsarcinii C. controlul reteniei excesive de ap i sare D. creterea contractilitii miocardului E. creterea excitabilitii miocardului
(pag. 1425)

M2510240. Reducerea lucrului mecanic al inimii ca i obiectiv al tratamentului insuficienei cardiace se poate realiza prin: A. reducerea activitii fizice i repausul B. scderea ponderal la pacienii obezi C. sedarea uoar a pacienilor D. administrarea de amiodaron E. administrarea de vasodilatatoare
(pag. 1425)

M2510241. Printre efectele adverse ale administrrii diureticelor tiazidice se numr: A. hipopotasemia B. hipocalcemia C. alcaloza metabolic D. acidoza metabolic E. hipoglicemia
(pag. 1426)

M2510242. Tabloul clinic al intoxicaiei digitalice poate cuprinde urmtoarele manifestri: A. anorexie, grea i vrsturi B. vedere colorat n galben C. oligurie D. tulburri de ritm ventriculare (extrasisolie ventricular, tahicardie ventricular) E. tahicardie atrial nonparoxistic cu bloc atrio-ventricular variabil
(pag. 1429)

M2510243. Creterea contractilitii miocardice n controlul insuficienei cardiace se poate realiza cu urmtoarele medicamente: A. Digoxinul B. Dopamina i Dobutamina C. Procainida i Flecainida D. Amrinona i Milrinona E. Losartanul
(pag. 1428-30)

M2510244. Tratamentul edemului pulmonar acut secundar insuficienei ventriculare stngi necesit urmtoarele msuri terapeutice: A. oxigenoterapie cu presiune pozitiv B. meninerea pacienilor n poziie eznd, cu picioarele atrnnd la marginea patului C. administrarea de morfin intravenos, repetat la nevoie D. administrarea de beta-blocante intravenos E. administrarea de diuretice de ans intravenos
(pag. 1431)

M2510245. Aciunea digitalicelor glicozidice la nivelul cordului prezint unele din urmtoarele aspecte: A. efect inotropic pozitiv B. creterea automatismului C. creterea activitii electrice ectopice D. creterea vitezei de conducere a influxului E. prelungirea perioadei refractare efective a nodului atrio-ventricular
(pag. 1428-29)

M2510246. Factorii asociai cu un prognostic nefavorabil n insuficiena cardiac sunt: A. fracie de ejecie mult sczut (<25%) B. extrasistole ventriculare frecvente la monitorizarea Holter C. creterea concentraiei sanguine a sodiului (>145mEq/l) D. scderea concentraiei sanguine a potasiului (<3mEq/l) E. scderea peptidului atrial natriuretic circulant
(pag. 1432)

M2510247. Administrarea de morfin intravenos n tratamentul edemului pulmonar acut cardiogen are urmtoarele efecte: A. inotropic pozitiv B. scade vasoconstricia adrenergic asupra patului venos C. stimuleaz centrul respirator D. crete excreia de sodiu E. reduce axietatea
(pag. 1431)

M2510248. n tratamentul insuficienei cardiace refractare pot fi utile: A. Nitroprusiatul de sodiu

B. C. D. E.

Tosilatul de bretiliu Dobutamina Amrinona Metoprololul


(pag. 1431)

M2510249. Pacienii cu insuficien cardiac i urmtorii factori de risc adiionali ar trebuii s primeasc tratament anticoagulant: A. hipertensiune arterial B. fibrilaie atrial C. tromboz venoas D. embolie pulmonar sau sistemic E. infecii pulmonare
(pag. 1430)

M2610250. I.C. cu debit cardiac crescut apare n urmtoarele condiii: A. Cardiomiopatii restrictive B. Fistule arterio venoase C. Hipertiroidism D. Cardiomiopatii dilatative E. Boala Paget
(pag. 1421)

M2610251. Dispneea paroxistic nocturn are drept cauze: A. Creterea ntoarcerii venoase periferice B. Depresia centrului respirator n cursul somnului C. Creterea presiunii pariale a oxigenului arterial D. Reducerea stimulrii adrenergice a miocardului E. Wheezing secundar bronhospasmului
(pag. 1423)

M2610252. Respiraia Cheyne Stokes din IC prezint urmtoarele mecanisme i manifestri: A. Este o respiraie periodic sau ciclic B. Crete sensibilitatea centrului respirator la presiunea parial a CO2 din sngele arterial C. Apare frecvent la pacienii cu AS cerebral D. Este favorizat de alungirea timpului de circulaie plmn creier E. Perioadele de hiperventilaie i hipocapnie sunt urmate de apnee
(pag. 1423)

M2610253. Criteriile majore " Framingham " pentru diagnosticul IC congestive cuprind: A. Dispneea paroxistica nocturna B. Ralurile de staza pulmonara C. Tuse nocturna D. Pleurezie E. Galopul protodiastolic (zgomot III)
(pag. 1424)

M2610254. Spironolactona n terapia I.C: A. Acioneaz printr un mecanism de inhibiie competitiv a aldosteronului B. Induc o diurez bogat n sodiu C. Produc retenie de potasiu D. Acioneaz numai n prezena concentraiilor serice crescute aldosteron

E. Efectul maxim apare la 24 h de la administrare


(pag. 1427)

M2610255. Activarea neurohormonal n IC induce creterea postsarcinii prin urmtoarele mecanisme: A. Aciunea simpatoadrenergic B. Creterea catecolaminelor circulante C. Scderea nivelului sanguin al hormonului antidiuretic D. Aciunea sistemului renin angiotensin - aldosteron E. Blocarea angiotensinei II
(pag. 1427)

M2610256. Digoxinul n tratamentul insuficienei cardiace: A. Crete rata de supravieuire B. Este indicat la bolnavii cu IC i FA C. Amelioreaz calitatea vieii bolnavilor D. Scade perioada refractar efectiv a nodului AV E. Crete activitatea vagal
(pag. 1428-1429)

M2610257. n tratamentul IC, Dopamina administrat n doze renale: A. Acioneaz asupra receptorilor dopaminergici B. Are efect inotrop pozitiv C. Scade rezistena vascular periferic D. Acioneaz asupra receptorilor beta1 i beta2 E. Acioneaz asupra receptrorilor alfa
(pag. 1430)

M2610258. n tratamentul aritmiilor din IC, sunt recomandate urmtoarele droguri: A. Chinidina B. Flecainida C. Procainamida D. Amiodarona E. Betablocantele
(pag. 1430)

M2710259. In insuficienta cardiaca hiponatremia de dilutie apare A. de la debut B. la pacientii cu insuficienta cardiaca severa C. prin cresterea eliberarii hormonului atrial natriuretic D. prin cresterea activitatii axului renina-angiotensina-aldosteron E. prin terapie agresiva cu diuretice de ansa
(pag. 1422)

M2710260. Urmatoarele boi pot determina disfunctie diastolica ventriculara A. ischemia miocardica acuta B. cardiomiopatia hipertensiva C. cardiomiopatia hipertrofica obstructiva D. cardiomiopatia restrictiva E. pericardita constrictiva
(pag. 1421)

M2710261. Criteriile majore ale diagnosticului insuficientei cardiace includ:

A. B. C. D. E.

edemele periferice dispneea de effort dispneea paroxistica nocturna galopul ventricular cardiomegalie
(pag. 1424)

M2710262. In insuficienta cardiaca ralurile pulmonare pot fi: A. absente B. crepitante C. ronflante D. sibilante E. nici o varianta din cele prezentate mai sus
(pag. 1424)

M2710263. In tratamentul insuficientei cardiace spironolactona: A. competitioneaza hiperaldosteronismul secundar B. actioneaza pe receptori aldosteronici al nivelul tubului contort distal si colector C. are efect diuretic maxim din primele 24 ore D. are efect diuretic amplificat de asocierea cu diureticele de ansa E. poate avea ca efecte secundare hipoKemia si ginecomastia
(pag. 1427)

M2810264. La aparitia edemelor din insuficienta cardiaca contribuie: A. stimularea sistemului renina-angiotensina-aldosteron B. cresterea eliberarii hormonului antidiuretic C. scaderea capacitatii rinichiului de a excreta apa D. cresterea presiunii venoase E. cresterea hormonului natriuretic atrial
(pag. 1422)

M2810265. Tratamentul disfunctiei diastolice a ventriculului stang se face prin: A. cresterea contractilitatii miocardului B. prevenirea tahicardiei C. tratarea si prevenirea ischemiei miocardice D. prevenirea fibrozei si promovarea regresiei fibrozei E. imbunatatirea relaxarii ventriculare
(pag. 1430)

M2810266. Administrarea gradata de beta-blocante(metoprolol,carvedilol,bucindolol)in insuficienta cardiaca: A. este contraindicata B. nu aduce beneficii C. amelioreaza simptomele de inuficienta cardiaca D. imbunatateste toleranta la efort E. intarzie evolutia insuficientei cardiace
(pag. 1430)

M2810267. Morfina administrata in edemul pulmonar acut cardiogen: A. reduce anxietatea B. scade vasoconstrictia adrenergica C. in doze mari poate produce depresie respiratorie

D. se foloseste in doze de 2 pana la 5 mg E. este contraindicata


(pag. 1431)

M2810268. Intre mecanismele patogenetice ale insuficientei cardiace congestive se includ: A. Activarea sistemului nervos parasimpatic. B. Scaderea secretiei de peptide natriuretice atriale. C. Activarea sistemului renina angiotensina aldosteron. D. Hipersecretia de hormon antidiuretic. E. Scaderea nivelului plasmatic al noradrenalinei.
(pag. 1422)

M2810269. Redistribuirea debitului cardiac scazut ca mecanism compensator in insuficienta cardiaca are drept scop asigurarea necesarului de oxigen la urmatoarele organe vitale: A. tegument B. musculatura scheletica C. miocard D. viscere abdominale E. creier
(pag. 1422)

M2810270. Insuficienta cardiaca congestiva este caracterizata de o serie de mecanisme adaptative neuroumorale printre care: A. activarea sistemului nervos adrenergic B. activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron C. producerea de substante vasodilatatoare (bradikinina, prostaglandine) D. cresterea eliberarii de hormoni tiroidieni E. cresterea eliberarii de hormon antidiuretic
(pag. 1422)

M2810271. Respiratia Cheyne - Stockes din IC prezinta urmatoarele mecanisme si manifestari: A. Este o respiratie periodica sau ciclica B. Creste sensibilitatea centrului respirator la presiunea partiala a CO2 din sangele arterial C. A pare frecvent la pacientii cu AS cerebrala D. Este favorizata de alungirea timpului de circulatie plaman - creier E. Perioadele de hiperventilatie si hipocapnie sunt urmate de apnee
(pag. 1423)

Tema nr. 11 Moartea subita si resuscitarea cardio- respiratorie


BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1111001. In urmatoarele situatii pacientul isi redobandeste constienta spontan, cu EXCEPTIA: A. stop cardiac B. sincopa prin bradicardie tranzitorie C. sincopa vasovagala D. sincopa cu hipotensiune posturala E. sincopa neurocardiogena
(pag. 246)

M1111002. Care este mecanismul electric cel mai obisnuit care determina stop cardiac? A. bradiaritmii severe persistente B. fibrilatia ventriculara C. asistolia D. disociatia electromecanica E. tahicardia ventriculara
(pag. 246)

M1111003. Urmatoarele conditii se asociaza cu stop cardiac prin scaderea acuta a debitului cardiac, cu EXCEPTIA: A. embolismul pulmonar acut masiv B. anafilaxia severa C. anevrism de aorta rupt cu hemoragie interna D. tahicardie ventriculara nesustinuta, fara transformare in fibrilatie ventriculara E. ruptura miocardica post infarct miocardic
(pag. 246)

M1211004. Cea mai frecventa anomalie structurala asociata cu moartea subita cardiaca este: A. boala aterosclerotica coronariana B. cardiomiopatia hipertrofica C. cardiomiopatia dilatativa D. sindromul de QT lung E. bolile inflamatorii si infiltrative
(pag. 246)

M1211005. Examenul anatomopatologic al victimelor mortii subite cardiace arata: A. incidenta redusa a leziunilor aterosclerotice B. placi coronariene fibrotice, severe C. infarctele miocardice acute recente apar la 70-75 % din cazuri D. placi aterosclerotice fisurate, agregate plachetare si/sau tromboza acuta apar la 95 % din cazuri E. putine leziuni acute se suprapun peste leziuni cronice
(pag. 246)

M1211006. Cel mai frecvent mecanism electric al stopului cardiac este:

A. B. C. D. E.

bradiaritmia severa, persistenta asistolia disociatia electromecanica tahicardia ventriculara sustinuta fibrilatia ventriculara.
(pag. 247)

M1211007. Inregistrarile ECG continue au aratat ca cea mai frecventa tulburare de ritm aparuta inaintea fibrilatiei ventriculare este: A. extrasistolia ventriculara B. tahicardia ventriculara sustinuta sau nesustinuta; C. asistolia D. bradiaritmiile severe E. blocul atrio-ventricular de grad inalt
(pag. 247)

M1211008. In afara unitatilor spitalicesti, cea mai mare rata de succes a resuscitarii initiale si cea mai buna supravietuire, dupa resuscitare in stopul cardiac, apare cand mecanismul este: A. tahicardia ventriculara B. fibrilatia ventriculara C. asistolia D. disociatia electromecanica E. blocul atrio-ventricular.
(pag. 247)

M1211009. Pentru pacientii aflati dupa un stop cardiac resuscitat cu succes, cea mai frecventa cauza de deces intraspitalicesc este reprezentata de: A. recurenta aritmiilor B. encefalopatia anoxica si infectiile C. starile cu debit cardiac scazut ce nu raspund la tratament D. disociatia electromecanica E. asistolia
(pag. 247)

M1311010. Cel mai obisnuit mecanism electric al stopului cardiac este: A. asistolia B. disociatia electromecanica C. ritmul idioventricular D. fibrilatia ventriculara E. fibrilatia atriala
(pag. 247)

M1311011. Fibrilatia ventriculara este responsabila pentru: A. 10-15% din stopurile cardiace B. 25-35% din stopurile cardiace C. 40-60% din stopurile cardiace D. 60-65% din stopurile cardiace E. 65-80% din stopurile cardiace
(pag. 247)

M1311012. In cazul aspiratiei unui corp strain in caile aeriene superioare, manevra indicata a fi efectuata de catre resuscitator este: A. compresiunea sinusului carotidian

B. C. D. E.

manevra Valsalva manevra Safar manevra Heimlich manevra Giordano


(pag. 249)

M1311013. In cazul in care exista un singur resuscitator, secventa insuflatie-compresiune toracica este de: A. 10-12 ori pe minut B. 5 insuflatii la o compresiune C. 15 compresiuni la 2 insuflatii D. 5 compresiuni la o insuflatie E. nu este standardizata
(pag. 249)

M1311014. Frecventa compresiunilor toracice trebuie sa fie de: A. 10-12/minut B. 40-50/minut C. 50-60/minut D. 60-80/minut E. 80-100/minut
(pag. 249)

M1311015. Imediat ce diagnosticul de fibrilatie ventriculara a fost confirmat, manevra care trebuie efectuata este: A. intubatia orotraheala B. asigurarea unei linii venoase C. compresiunea sinusului carotidian D. administrarea unui soc electric E. efectuarea unei electrocardiograme
(pag. 250)

M1311016. In fibrilatia ventriculara, dupa mai multe defibrilari nereusite sau cand persista instabilitatea electrica este indicata: A. Atropina 0,04 mg/kg B. Propranolol 1mg C. Dopamina 0,005mg/kg/min D. Lidocaina 1 mg/kg E. electrostimularea
(pag. 250)

M1311017. Tratamentul stopului cardiac prin bradiaritmii sau asistolie nu include: A. dispozitive externe de electrostimulare B. intubatie orotraheala C. defibrilare D. adrenalina E. atropina
(pag. 250)

M1311018. Incidenta mortii subite atinge punctul culminant initial: A. la adultii tineri B. intre 45 si 75 de ani C. intre nastere si varsta de 6 luni

D. intre 1 si 13 ani E. intre 14 si 21 de ani


(pag. 246)

M1411019. Instabilitatea electrofiziologica la pacientul cu risc de moarte subita se poate pune in evidenta cel mai corect prin: A. stimulare electrica programata endocavitara B. monitorizare Holter ECG /24h C. test de effort D. analiza variabilitatii ritmului sinusal E. deteminarea de potentiale ventriculare tardive
(pag. 248)

M1411020. In legatura cu moartea subita care din urmatoarele afirmatii este adevarata: A. decesul survine la mai putin de o ora de la instalarea evenimentelor acute B. majoritatea deceselor subite survin in spital C. accidentele vasculare cerebrale au aceeasi pondere cu cele coronariene D. intoxicatiile acute reprezinta o cauza majora de moarte subita E. este definita ca oprirea brutala a functiei de pompa a inimii
(pag. 246)

M1411021. Urmatorii factori prezinta risc de moarte subita coronariana cu EXCEPTIA: A. sedentarismul B. fumatul C. hipertrofia ventriculara stinga D. obezitatea E. anomaliile electrocardiografice
(pag. 247)

M1511022. Cauza cea mai frecventa a mortii subite cardiace este reprezentata de: A. bolile valvulare cardiace B. boala aterosclerotica coronariana C. cardiomiopatiile D. pericarditele E. dezechilibrele hidro-electrolitice
(pag. 246)

M1511023. Care este cel mai frecvent mecanism electric al stopului cardiac: A. asistola B. disociatia electromecanica C. ritmul idioventricular D. fibrilatia ventriculara E. blocul sinoatrial
(pag. 247)

M1511024. De controlul caruia dintre urmatorii factori depinde cel mai mult rata recurentei in fibrilatia ventriculara secundara resuscitata din infarctul miocardic acut: A. instabilitatii hemodinamice B. anomaliilor electrofiziologice C. permeabilitatii cailor respiratorii D. afectiunilor asociate E. dezechilibrelor electrolitice

(pag. 250)

M1511025. Fibrilatia ventriculara sau asistolia au o evolutie defavorabila spre moarte biologica daca nu beneficiaza de resuscitare cardio-respiratorie in primele: A. 4-6 minute B. 15-30 minute C. 1-2 ore D. 4-6 ore E. 12 ore
(pag. 247)

M1511026. Cel mai important factor de predictie pentru riscul pe termen lung de deces si moarte subita cardiaca dupa faza acuta a unui infarct miocardic este reprezentat de: A. intinderea leziunii miocardului produsa in timpul evenimentului acut B. aparitia modificarilor segmentului ST in repaus fara durere anginoasa C. prezenta aritmiilor supraventriculare D. hipertensiunea arteriala E. varsta pacientului
(pag. 248)

M1611027. Care din urmatoarele afectiuni cardiace NU reprezinta cauze structurale de stop cardiac si moarte subita cardiaca: A. Boli valvulare cardiace B. Cardiomiopatia dilatativa C. Hipopotasemia D. Infarctul miocardic vindecat E. Infarctul miocardic acut
(pag. 246)

M1611028. Cel mai obisnuit mecanism al stopului cardiac este: A. Fibrilatia ventriculara B. Bradiaritmii severe persistente C. Asistolia D. Disociatia electromecanica E. Tahicardia ventriculara sustinuta
(pag. 247)

M1611029. Care din urmatoarele afectiuni NU se prezinta clinic sub forma stopului cardiac: A. Embolism pulmonar acut masiv B. Anevrism de aorta rupt C. Anafilaxia intensa D. Extrasistolia ventriculara E. Ruptura de cord dupa IMA
(pag. 247)

M2211030. Moartea subita cardiaca este consecinta directa a: A. comei B. sincopei C. stopului cardiac D. lipotimiei E. stuporii
(pag. 245)

M2211031. In decada cuprinsa intre 45 si 64 de ani, moartea subita cardiaca este mai frecventa la barbati intr-un raport barbati/femei de: A. 4:1 B. 7:1 C. 2:1 D. 10:1 E. 9:1
(pag. 246)

M2211032. Intre 65 si 74 de ani raportul barbati/femei privind incidenta mortii subite cardiace este de: A. 7:1 B. 4:1 C. 2:1 D. 9:1 E. 10:1
(pag. 246)

M2211033. Care este cea mai frecventa anomalie structurala generatoare de moarte subita cardiaca: A. stenoza mitrala B. stenoza aortica C. insuficienta tricuspidiana D. boala aterosclerotica coronariana E. sindromul Wolff-Parkinson-White
(pag. 246)

M2211034. Cel mai obisnuit mecanism electric a stopului cardiac si mortii subite cardiace este: A. fibrilatia ventriculara B. asistolia C. disociatia electromecanica D. bradiaritmiile severe, persistente E. tahicardia ventriculara sustinuta
(pag. 247)

M2211035. Mecanismul eletric dominant in decesul prin insuficienta circulatorie este: A. fibrilatia ventriculara B. asistola C. fibrilatia atriala paroxistica D. extrasistolia ventriculara bigeminata E. tahicardia ventriculara nesustinuta
(pag. 247)

M2211036. Interventia initiala in resuscitarea cardiorespiratorie consta in aplicarea unei lovituri precordiale la nivelul: A. zonei ventriculare stangi B. in zona de auscultatie a aortei C. jonctiunii treimii medii cu cea inferioara a sternului D. jonctiunii treimii superioare cu cele doua treimi inferioare ale sternului E. apendicelui xifoid
(pag. 249)

M2211037. Tehnicile ventilatorii conventionale in cadrul resuscitarii cardiorespiratorii atunci cand resuscitarea este realizata de doua persoane presupune insuflarea plamanilor cu o frecventa de: A. 10-12 ori pe minut

B. C. D. E.

80-100 ori pe minut 1-4 ori pe minut 30-50 ori pe minut 15 ori pe minut
(pag. 249)

M2211038. Tehnicile ventilatorii conventionale in cadrul resuscitarii cardiorespiratorii atunci cand resuscitarea este realizata de doua persoane presupun: A. o insuflatie dupa fiecare cinci compresii toracice B. doua insuflatii succesive dupa 15 compresii toracice C. patru insuflatii pulmonare la cinci compresii toracice D. o insuflatie la 15 compresii toracice E. cinci insuflatii pulmonare si cinci compresii toracice
(pag. 249)

M2211039. Tehnicile ventilatorii conventionale in cadrul resuscitarii cardiorespiratori atunci cand resuscitarea este realizata de o singura persoana presupun: A. doua insuflatii succesive dupa 15 compresii toracice B. 15 insuflatii succesive dupa doua insuflatii pulmonare C. o insuflatie dupa cinci compresii toracice D. cinci insuflatii la o compresie toracica E. patru insuflatii pulmonare la patru compresii toracice
(pag. 249)

M2211040. In cazul diagnosticului de tahicardie ventriculara se aplica un soc electric extern cu energia de: A. 50 J B. 100 J C. 200 J D. 150 J E. 280 J
(pag. 250)

M2211041. In prezenta fibrilatiei ventriculare se aplica un soc electric extern cu energia de: A. 200 J B. 50 J C. 100 J D. 180 J E. 150 J
(pag. 250)

M2211042. In prezenta fibrilatiei ventriculare se pot aplica socuri aditionale la energii mai mari, pana la maximum: A. 360 J B. 200 J C. 150 J D. 100 J E. 260 J
(pag. 250)

M2211043. In tahicardia sau firbilatia ventriculara se pot aplica socuri aditionale pana la maximum 360 J cand: A. al doilea soc de 200 J nu reuseste sa converteasca disritmia la ritm sinusal

B. C. D. E.

primul soc de 200 J nu reuseste conversia la eritm sinusal primul soc de 50 J nu converteste la ritm sinusal socuri repetate de 50 J nu reusesc sa converteasca la ritm sinusal al saselea soc de 200 J nu este urmat de conversia la ritm sinusal
(pag. 250)

M2211044. Bolnavul resuscitat, cu acidoza persistenta dupa reusita defibrilarii si a intubatiei va fi perfuzat cu NaHCO3 in doza initiala de: A. 1 mEq/Kg B. 10 mEq/Kg C. 20 mEq/Kg D. 0,02 mEq/Kg E. 15 mEq/Kg
(pag. 250)

M2211045. Perfuzia cu lidocaina urmata dupa administrarea acesteia in bolusuri intravenoase se face in ritm de: A. 1-4 mg/minut B. 0,5 - 1 mg/minut C. 4 mg/minut D. 5-10 mg/minut E. 15 mg/minut
(pag. 250)

M2211046. Administrarea procainamidei la bolnavii la care dupa defibrilari repetate, initial nereusite, persista aritmiile ventriculare presupune: A. o doza de inrcare de 100 mg/5 minute i.v. pana la o doza totala de 500-800 mg B. o doza de incarcare de 0,5 mg/10 minute i.v. pana la o doza totala de 1000 mg C. doze de incarcare repetate de 250 mg/3 minute pana la doza totala de 2500 mg D. o doza de incarcare de 100 mg/5 minute ,subcutanat pana la doza totala de 200 mg E. o doza de incarcare de 5-10 mg/Kg in 15 minute
(pag. 250)

M2211047. Ritmul de perfuzare continua a procainamidei la bolnavii defibrilati repetat, la care persista instabilitatea electrica este de: A. 2 - 5 mg/minut B. 100 mg/5 minute C. 100 mg/minut D. 5 - 10 mg/5 minute E. 0,5 - 2 mg/minut
(pag. 250)

M2211048. Administrarea tosilatului de bretiliu la bolnavii defibrilati repetat, la care persista aritmiile ventriculare si instabilitatea electrica presupune o doza de incarcare de: A. 100 mg/5 minute B. 2 - 5 mg/5 minute C. 5 - 10 mg/Kg in 5 minute D. 0,5 - 2 mg/minut E. 2 mg/ora
(pag. 250)

M2211049. In administrarea, in doze de intretinere, a tosilatului de bretiliu la bolnavii cu mai multe defibrilari, initial nereusite, la care persista instabilitatea electrica se folosesc:

A. B. C. D. E.

0,5 - 2 mg/minut 5 - 10 mg/minut 2 - 5 mg/minut 15 mg/minut 100 mg/5 minute


(pag. 250)

M2211050. In care forma de stop cardiac bradiaritmic/asistolic raspunsul la resuscitarea cardiorespiratorie poate fi prompt si prognosticul favorabil: A. intoxicatia cu cocaina B. intoxicatia cu digitala C. obstructia cailor aeriene cu corpi straini D. cardiomiopatia dilatativa E. insuficienta cardiaca cronica congestiva cu fractie de ejectie joasa
(pag. 250)

M2211051. Alterarea starii de contienta caracteristica stopului cardiac este: A. narcolepsia B. pastrarea constientei C. obnubilarea D. pierderea completa a constientei E. stupoarea
(pag. 247)

M2211052. La care dintre disritmii rata de succes a resuscitarii si supravietuirea dupa resuscitare sunt bune: A. disociatia electromecanica B. asistolia C. tahicardia ventriculara D. fibrilatia ventriculara E. torsada varfurilor
(pag. 247)

M2211053. Care este strategia terapeutica optima, cea mai utilizata la supravietuitorii unui stop cardiac: A. aplicarea unui defirbilator/cardioconvertor implantabil (DCI) B. lidocaina per os C. chinidina per os D. procainamida per os E. crioablatia
(pag. 251)

M2211054. Ingrijirea postresuscitare a bolnavilor cu fibrilatie ventriculara primara intr-un infarct miocardic acut se face cu: A. digoxin i.v. B. chinidina per os C. perfuzie cu lidocaina D. atropina intravenos la 6 ore E. omeran 20 mg per os
(pag. 250)

M2211055. Care este tehnica prin care se depisteaza cel mai corect instabilitatea electrofiziologica la supravietuitorii unui stop cardiac survenit in afara spitalului: A. stimularea electrica programata

B. C. D. E.

ECG de repaus testarea de effort monitorizarea Holter ECG de 24 ore monitorizarea Holter ECG de 72 de ore
(pag. 250)

M2311056. Cel mai obisnuit mecanism electric al stopului cardiac este: A. asistolia B. disociatia electromecanica C. ritmul idioventricular D. fibrilatia ventriculara E. fibrilatia atriala
(pag. 247)

M2311057. Fibrilatia ventriculara este responsabila pentru: A. 10-15% din stopurile cardiace B. 25-35% din stopurile cardiace C. 40-60% din stopurile cardiace D. 60-65% din stopurile cardiace E. 65-80% din stopurile cardiace
(pag. 247)

M2311058. In cazul aspiratiei unui corp strain in caile aeriene superioare, manevra indicata a fi efectuata de catre resuscitator este: A. compresiunea sinusului carotidian B. manevra Valsalva C. manevra Safar D. manevra Heimlich E. manevra Giordano
(pag. 249)

M2311059. In cazul in care exista un singur resuscitator, secventa insuflatie-compresiune toracica este de: A. 10-12 ori pe minut B. 5 insuflatii la o compresiune C. 15 compresiuni la 2 insuflatii D. 5 compresiuni la o insuflatie E. nu este standardizata
(pag. 249)

M2311060. Frecventa compresiunilor toracice trebuie sa fie de: A. 10-12/minut B. 40-50/minut C. 50-60/minut D. 60-80/minut E. 80-100/minut
(pag. 249)

M2311061. Imediat ce diagnosticul de fibrilatie ventriculara a fost confirmat, manevra care trebuie efectuata este: A. intubatia orotraheala B. asigurarea unei linii venoase C. compresiunea sinusului carotidian

D. administrarea unui soc electric E. efectuarea unei electrocardiograme


(pag. 250)

M2311062. In fibrilatia ventriculara, dupa mai multe defibrilari nereusite sau cand persista instabilitatea electrica este indicata: A. Atropina 0,04 mg/kg B. Propranolol 1mg C. Dopamina 0,005mg/kg/min D. Lidocaina 1 mg/kg E. electrostimularea
(pag. 250)

M2311063. Tratamentul stopului cardiac prin bradiaritmii sau asistolie nu include: A. dispozitive externe de electrostimulare B. intubatie orotraheala C. defibrilare D. adrenalina E. atropina
(pag. 250)

M2311064. La pacientii cu fractie de ejectie de 30% sau mai mult, recurenta stopului cardiac in primul an de urmarire a scazut la mai putin de 10% prin folosirea: A. Lidocainei B. defibrilatoarelor externe automate C. electrostimulatoarelor transvenoase D. unui defibrilator/cardioconvertor implantabil E. pace-maker-elor transcutane
(pag. 250)

M2311065. Incidenta mortii subite atinge punctul culminant initial: A. la adultii tineri B. intre 45 si 75 de ani C. intre nastere si varsta de 6 luni D. intre 1 si 13 ani E. intre 14 si 21 de ani
(pag. 246)

M2511066. Perioada maxim de timp scurs de la debutul unui eveniment clinic terminal i deces, care definete moartea subit cardiac este: A. 1 or B. 2 ore C. 4 ore D. 6 ore E. 12 ore
(pag. 245)

M2511067. Cauza cea mai frecvent a morii subite cardiace este reprezentat de: A. bolile valvulare cardiace B. cardiomiopatiile C. boala aterosclerotic coronarian D. pericarditele

E. dezechilibrele hidro-electrolitice
(pag. 246)

M2511068. A doua cauz ca frecven a morii subite cardiace, cu un procent de 10-15% este reprezentat de : A. ateroscleroza coronarian B. sindromul QT prelungit C. cardiomiopatiile dilatativ i hipertrofic D. valvulopatiile mitrale i aortice E. anomaliile sistemice metabolice
(pag. 246)

M2511069. Cel mai frecvent mecanism electric al stopului cardiac este: A. blocul sinoatrial B. fibrilaia atrial C. disociaia electromecanic D. fibrilaia ventricular E. asistola
(pag. 247)

M2511070. Fibrilaia ventricular sau asistolia au o evoluie defavorabil spre moarte biologic dac nu beneficiaz de resuscitare cardio-respiratorie n primele: A. 4-6 minute B. 15-30 minute C. 1-2 ore D. 4-6 ore E. 12 ore
(pag. 247)

M2511071. Cel mai important factor de predicie pentru riscul pe termen lung de deces i moarte subit cardiac dup faza acut a unui infarct miocardic este reprezentat de: A. prezena aritmiilor supraventriculare B. prezena blocurilor atrio-ventriculare C. ntinderea leziunii miocardului produs n timpul evenimentului acut D. vrsta pacientului E. factorii de risc asociai
(pag. 248)

M2511072. Singura metod practic de prevenire a morii subite cardiace n marile segmente populaionale este: A. monitorizarea Holter B. ecocardiografia ca test de screening C. corectarea dezechilibrelor electrolitice D. controlul factorilor de risc coronarian E. tromboliza unui procent ct mai mare din pacienii care sufer un infarct miocardic
(pag. 248)

M2511073. n cazul stopului cardiac n care este confirmat diagnosticul de tahicardie ventricular sau fibrilaie ventricular se ncepe cu administrarea unui oc electric de: A. 10 J B. 50 J C. 100 J D. 200 J

E. 500 J
(pag. 249-50)

M2511074. De controlul cruia dintre urmtorii factori depinde cel mai mult rata recurenei n fibrilaia ventricular resuscitat din infarctul miocardic acut: A. anomaliilor electrofiziologice B. dezechilibrelor electrolitice C. instabilitii hemodinamice D. infeciilor asociate E. factorilor de risc coronarieni
(pag. 250)

M2511075. n tratamentul antiaritmic empiric de ntreinere la supravieuitorii unui stop cardiac se folosete: A. Chinidina B. Propafenona C. Flecainida D. Amiodarona E. Tosilatul de bretiliu
(pag. 250)

M2511076. Care este cea mai utilizat metod de tratament de ntreinere pe termen lung la supravieuitorii unui stop cardiac: A. tratamentul anticoagulant B. tratamentul hipolipemiant C. monitorizarea Holter D. defibrilatorul/cardioconvectorul implantabil E. chirurgia antiaritmic
(pag. 250-51)

M2611077. Care din categoriile de pacieni enumerate au rat de supravieuire de peste 10 %, dup stopul cardiac intraspitalicesc: A. Cancer B. Insuficien renal C. Boli acute ale SNC D. Ulcer gastroduodenal E. Infecii necontrolate
(pag. 250)

M2611078. Precizai factorii care NU sunt asociai morii subite cardiace: A. Intoxicaia cu cocain B. Intoxicaia cu digital C. Sindromul LGL D. Hipoxemia E. Acidoza
(pag. 246)

M2611079. ngrijirea pacientului care face colaps NU include: A. Intervenia iniial i suportul vital de baz B. Suportul vital avansat C. ngrijirea postresuscitare D. Anticoagulare pe termen lung E. ngrijire pe termen lung

(pag. 249)

M2611080. Care din urmtoarele afeciuni cardiace NU reprezint cauze structurale de stop cardiac i moarte subit cardiac: A. Boli valvulare cardiace B. Cardiomiopatia dilatativ C. Infarctul miocardic vindecat D. Hipopotasemia E. Infarctul miocardic acut
(pag. 246)

M2611081. Urmtorii factori funcionali NU sunt asociai morii subite cardiace: A. Ischemia tranzitorie B. Insuficiena cardiac cronic C. Miocardita D. ocul E. Acidoza
(pag. 246)

M2611082. Cel mai obinuit mecanism al stopului cardiac este: A. Bradiaritmii severe persistente B. Asistolia C. Disociaia electromecanic D. Fibrilaia ventricular E. Tahicardia ventricular susinut
(pag. 247)

M2611083. Care din urmtoarele afeciuni NU se prezint clinic sub forma stopului cardiac: A. Embolism pulmonar acut masiv B. Anevrism de aort rupt C. Bradicardia sinusal D. Anafilaxia intens E. Ruptura de cord dup IMA
(pag. 248)

M2811084. Dupa faza acuta a infarctului miocardic, cel mai important factor de risc pentru moartea subita cardiaca este: A. intinderea leziunii miocardului B. efortul fizic C. dislipidemia D. diabetul zaharat E. fumatul
(pag. 248)

M2811085. Interventia initiala in colapsul cardiovascular este: A. confirmarea daca colapsul este datorat cu adevarat stopului cardiac B. socul electric extern C. adrenalina I.V. D. manevra Heimlich E. cardiostimularea electrica
(pag. 248)

M2811086. Cauza cea mai frecventa a mortii subite cardiace este reprezentata de:

A. B. C. D. E.

bolile valvulare cardiace boala aterosclerotica coronariana cardiomiopatiile pericarditele dezechilibrele hidro-electrolitice
(pag. 246)

M2811087. In legatura cu moartea subita, care din urmatoarele afirmatii este adevarata: A. Decesul survine la mai putin de o ora de la instalarea evenimentelor acute B. Majoritatea deceselor subite survin in spital C. Accidentele vasculare cerebrale au aceeasi pondere cu cele coronariene D. Intoxicatiile acute reprezinta o cauza majora de moarte subita E. Este definita ca oprirea brutala a functiei de pompa a inimii
(pag. 246)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1111088. Care afirmatii sunt adevarate legate de factorii de risc (FR) si anomaliile structurale implicati in moartea subita cardiaca (MSC)? A. inaintarea in varsta este un FR important B. nu exista diferente intre sexe privind succeptibilitatea la MSC C. sindromul intervalului QT lung congenital este un FR ereditar specific de MSC D. cardiomiopatiile sunt exceptional cauza MSC E. ateroscleroza coronariana este cea mai frecventa anomalie structurala asociata cu MSC
(pag. 246)

M1111089. In care situatii evolutia dupa resuscitarea stopului cardiac este favorabila la pacienti cu boli extracardiace A. obstructie tranzitorie a cailor aeriene B. infectii necontrolate C. cancer D. medicatie ce induce aritmii E. dezechilibre electrolitice si metabolice severe tranzitorii
(pag. 248)

M1111090. Care afirmatii sunt false privind stopul cardiac (SC) din infarctul miocardic acut? A. resuscitarea in SC primar (prin fibrilatie ventriculara) este eficienta in majoritatea cazurilor B. recidivele in SC primar (prin fibrilatie ventriculara) sunt frecvente C. rata recurentei in SC secundar (prin fibrilatie ventriculara) este mai mare decat in SC primar D. in SC secundar (prin fibrilatie ventriculara) instabilitatea electrica este mai importanta decat instabilitatea hemodinamica E. SC secundar prin mecanism bradiaritmic poate necesita pacing
(pag. 248)

M1111091. Care afirmatii sunt adevarate privind riscul de moarte subita cardiaca (MSC) la pacienti cu infarct miocardic acut (IMA): A. extrasistolele ventriculare in salve si tahicardia entriculara dupa faza acuta a IMA cresc riscul de MSC B. tahicardia ventriculara si fibrilatia ventriculara care apar in primele 3 zile de la debutul IMA au un risc mai mare de MSC decat daca apar in perioada ziua 3 saptamana 8 C. fractia de ejectie a ventriculului stang scazuta < 30% post IMA creste riscul de MSC D. asocierea tahicardiei ventriculare cu fractie de ejectie scazuta post IMA creste riscul de MSC E. nu s-a demonstrat ca supresia medicamentoasa a extrasistolelor ventriculare post IMA amelioreaza

prognosticul
(pag. 248)

M1111092. Care sunt afirmatiile adevarate legate de prevenirea recidivelor stopului cardiac (SC) resuscitat in afara spitalului? A. stimularea electrica programata de inducere a tahicardiei ventriculare sustinute sau a fibrilatei ventriculare este utila in alegerea medicamentelor antiaritmice B. la administrarea antiaritmicelor (dupa stimularea electrica programata), rata SC recurent scade mai mult la pacientii cu fractie de ejectie sub 30% fata de cei cu fractie de ejectie peste 30% C. amiodarona se poate administra empiric la pacientii la care nu se induc aritmii ventriculare severe la stimulare electrica programata D. insertia unui defibrilator este o alternativa la tratamentul medicamentos E. eficienta chirurgiei antiaritmice se apreciaza daca creste supravietuirea si daca nu se induc aritmii ventriculare severe la stimulare electrica programata
(pag. 250)

M1211093. Colapsul cardio-vascular se caracterizeaza prin: A. oprirea ireversibila a tuturor functiilor biologice B. oprirea brutala, ireversibila, a functiei de pompa a inimii C. pierdere subita a fluxului sanguin D. reversibilitate posibil spontana E. reversibilitate prin interventii, in stopul cardiac
(pag. 245)

M1211094. Care dintre afirmatiile urmatoare sunt corecte, referitor la incidenta mortii subite cardiace: A. este scazuta pana la varsta de 6 luni B. are un nivel scazut toata copilaria si adolescenta C. are un varf intre 45 si 75 de ani D. inaintarea in varsta este un factor de risc important E. la varstnici, incidenta la barbati ramane superioara celei de la femei
(pag. 246)

M1211095. Factorii de risc ereditari specifici pentru moartea subita cardiaca sunt: A. ateroscleroza B. sindroamele miopatice si displazice C. hiperlipoproteinemiile genetice D. sindromul QT scurt congenital E. bolile valvulare
(pag. 246)

M1211096. Colapsul cardiovascular poate fi cauzat de: A. sincopa vasovagala B. hipotensiunea arteriala cu sincopa C. sincopa neurocardiogena D. extrasistolia ventriculara E. stopul cardiac
(pag. 247)

M1211097. Dupa faza acuta a infarctului mioocardic, riscul pe termen lung de moarte subita cardiaca este prezis de: A. intinderea leziunii miocardului produsa in timpul evenimentului acut B. prezenta complexelor ventriculare premature frecvente, pana la 5-10/ora C. prezenta tahicardiei ventriculare nesustinute

D. prezenta fractiei de ejectie sub 50 % E. prezenta insuficientei cardiace


(pag. 248)

M1211098. Interventia initiala si suportul vital de baza, in colapsul cardio-vascular, presupun: A. observarea miscarilor respiratorii B. stabilirea prezentei sau absentei pulsului carotidian C. aplicarea sistematica a unei lovituri precordiale, chiar in lipsa posibilitatilor de monitorizare si defibrilare D. degajarea cailor respiratorii E. efectuarea resuscitarii cardio-respiratorii
(pag. 249)

M1211099. Care dintre afirmatiile referitoare la resuscitarea cardio-respiratorie sunt corecte: A. se indeparteaza corpii straini sau dantura falsa B. o insuflare a plamanului se realizeaza dupa fiecare 5 compresii toracice, daca resuscitarea este realizata de 2 persoane C. doua insuflari ale plamanului se realizeaza dupa 5 compresii toracice, daca resuscitarea este realizata de o singura persoana D. sternul este apasat cu o rata de aproximativ 80-100/min; E. compresia toracelui va comprima cordul cu 3-5 cm
(pag. 249)

M1211100. Tratamentul stopului cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistolelor cuprinde: A. intubarea prompta B. continuarea resuscitarii cardio-respiratorii C. socul electric extern D. controlul hipoxemiei si acidozei E. E. administrarea de adrenalina si/sau atropina
(pag. 250)

M1311101. In cadrul suportului vital avansat sunt incluse urmatoarele manevre: A. intubatia cu sonda endotraheala B. ventilatia gura la nas C. defibrilarea D. electrostimularea E. asigurarea unei linii intravenoase
(pag. 249)

M1311102. In fibrilatia ventriculara, gluconatul de calciu este indicat: A. in hiperpotasemia care determina fibrilatie ventriculara B. in hipocalcemie C. la pacientii cu intoxicatie digitalica D. la pacientii cu intoxicatie cu betablocante E. la pacientii cu intoxicatie cu blocante ale canalelor de calciu
(pag. 250)

M1311103. Factorii de risc cei mai importanti pentru moartea subita cardiaca sunt: A. tromboflebita profunda B. fumat C. hipercolesterolemie D. obezitate E. hipertensiunea

(pag. 248)

M1311104. Dupa faza acuta a infarctului miocardic, riscul pe termen lung de moarte subita cardiaca este prezis de: A. tromboflebita superficiala B. intinderea leziunii miocardice C. frecventa in crestere a contractiilor ventriculare premature (>10-30 CVP/ora) D. tromboflebita profunda E. tahicardia ventriculara nesustinuta
(pag. 248)

M1411105. Care din urmatoarele reprezinta afectiuni cardiace ce pot fi responsabile de moarte subita: A. cardiomiopatia hipertrofica obstructiva B. miocardita C. fascicule anormale din WPW D. aritmii supraventriculare de cauza functionala E. prolaps de valva mitrala
(pag. 246)

M1411106. Decesul prin insuficienta circulatorie este caracteizat prin: A. frecvent se produce prin fibrilatie ventriculara B. de obicei durata scurta a starii terminale C. se produce prin asistola D. apare la pacienti inactivi si comatosi E. evenimentele cardiace sunt dominante inainte de instalarea starii terminale
(pag. 247)

M1411107. Dintre modalitatile terapeutice folosite la pacientii supravietuitori ai unei morti subite la care s-a suspicionat implicarea unui maecanism ischemic cele mai eficiente s-au dovedit: A. antiaritmicele din clasa Ic B. betablocantele C. blocantele de calciu D. metodele de revascularizare miocardica E. antiaritmicele din clasa III-a
(pag. 248)

M1511108. Care dintre urmatoarele situatii clinice reprezinta cauze de stop cardiac prin scaderea acuta a debitului cardiac: A. embolia pulmonara masiva B. anafilaxia intensa C. ruperea unui anevrism de aorta D. ruptura cordului E. pericardita postinfarct
(pag. 247)

M1511109. O tehnica corecta a masajului cardiac extern cuprinde urmatoarele manevre: A. aplicarea palmei mainii in dreptul socului apexian B. aplicarea unei forte care va trebui sa comprime cordul cu 3-5cm C. relaxarea dupa comprimare sa fie lenta D. rata de compresie sa fie de aproximativ 80-100/minut E. masajul cardiac sa se faca cu bratele intinse
(pag. 249)

M1511110. Combaterea stopului cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistolei se poate face prin urmatoarele manevre: A. soc electric extern B. administrarea de adrenalina intravenos C. administrarea de atropina intravenos D. resuscitarea respiratorie si masajul cardiac extern E. administrarea de lidocaina intravenos
(pag. 250)

M1511111. Reusita incercarii de a resuscita un pacient cu stop cardiac depinde de: A. starea de constienta a pacientului B. timpul scurs de la instituirea resuscitarii C. mecanismul care a determinat evenimentul D. starea clinica a pacientului inaintea stopului cardiac E. sexul pacientului
(pag. 247)

M1511112. Care dintre urmatorii factori functionali asociati pot determina o anomalie structurala sa devina instabila clinic si sa conduca la moarte subita cardiaca: A. dezechilibrele electrolitice (ex. hipopotasemia) B. hipoxemia, acidoza C. efectele proaritmice ale medicatiei D. starile febrile E. toxinele cardiace (ex. intoxicatia cu cocaina)
(pag. 246)

M1511113. Colapsul cardiovascular poate fi cauzat de: A. tahicardia sinusala B. bradicardia severa tranzitorie C. hipertensiunea arteriala in puseu D. cresterea fractiei de ejectie a ventriculului stang peste 30% E. sincopa vasovagala
(pag. 247)

M1511114. Suportul vital avansat pentru asigurarea ventilatiei adecvate, controlului aritmiilor cardiace si stabilizarea statusului hemodinamic cuprinde urmatoarele manevre terapeutice: A. intubatie cu sonda endotraheala B. defibrilare/cardioversie si/sau electrostimulare C. asigurarea unei linii intravenoase D. efectuarea manevrei Heimlich E. anestezie generala
(pag. 249)

M1511115. Debutul stopului cardiac poate fi caracterizat prin simptome tipice unui eveniment cardiac acut precum: A. durerea de debut din infarctul miocardic B. dispneea acuta sau ortopneea C. palpitatiile D. ametelile instalate brusc E. febra
(pag. 247)

M1611116. In stopul cardiac apare:

A. B. C. D. E.

Oprirea brutala a functiei de pompa a inimii Deseori reversibilitate spontana Reversibilitate prin interventie prompta Oprirea lenta a functiei de pompa a inimii Rareori reversibilitate spontana
(pag. 245)

M1611117. Despre moartea subita cardiaca se poate afirma: A. Boala aterosclerotica coronariana este cea mai frecventa anomalie structurala asociata B. Pana la 80% din totalul mortilor subite cardiace din SUA sunt datorate consecintelor aterosclerozei coronariene C. Cardiomiopatiile sunt implicate in 10-15% din cazurile de moarte subita cardiaca D. Moartea subita cardiaca atinge punctul culminant in copilarie si adolescenta E. Incidenta incepe sa scada la adultii tineri
(pag. 246)

M1611118. Urmatorii sunt factori functionali asociati mortii subite cardiace: A. Intoxicatia cu cocaina B. Intoxicatia cu digitala C. Hipoxemia D. Acidoza E. Sindromul WPW
(pag. 246)

M1611119. Care din urmatoarele reprezinta cauze structurale ale mortii subite cardiace: A. Sindromul QT prelungit congenital B. Miocardita C. CMH obstructiva D. CMH neobstructiva E. Insuficienta cardiaca cronica
(pag. 246)

M1611120. Factorii de risc cei mai importanti ai mortii subite cardiace sunt: A. Virsta B. TA crescuta C. HVS D. Casexia E. Fumatul
(pag. 248)

M1611121. In stopul cardia secundar bradiaritmiilor sau asistoliei: A. Nu este necesar socul extern B. Este necesar socul extern C. Adrenalina se administreaza intravenos D. Pacientul nu necesita intubare E. Atropina se administreaza intravenos
(pag. 250)

M1611122. Ingrijirea pacientului care face colaps cuprinde: A. Interventia initiala si suportul vital de baza B. Suportul vital avansat C. ingrijirea postresuscitare

D. Anticoagulare pe termen lung E. ingrijire pe termen lung


(pag. 249)

M2211123. Stopul cardiac NU este: A. oprirea brutala a functiei de pompa a inimii, reversibila prin interventie prompta B. pierderea subita a fluxului sanguin efectiv datorata factorilor cardiaci si/sau vasculari periferici, spontan reversibila sau doar prin interventie C. oprirea ireversibila a tuturor functiilor biologice D. pierderea starii de constienta cu pastrarea functiilor vegetative E. un eveniment absolut si ireversibil
(pag. 245)

M2211124. Definitia actuala a mortii subite cardiace cuprinde urmatoarele aspecte: A. moarte naturala datorata cauzelor cardiace B. pierdere subita a constientei in decurs de o ora de la debutul simptomelor acute C. antecedente de boala cardiaca D. pierdere subita a fluxului sanguin efectiv de cauza vasculara periferica E. pierdre subita a constientei in decurs de 10 minute de la debutul simptomelor acute
(pag. 245)

M2211125. Incidenta mortii subite cardiace scade abrupt si ramane la un nivel scazut: A. in perioada cuprinsa intre nastere si varsta de 6 luni B. in copilarie C. intre 45 si 75 de ani D. in adolescenta E. la varstnici
(pag. 246)

M2211126. Care sunt decadele de viata in care riscul de moarte subita cardiaca diminueaza: A. sapte B. opt C. cinci D. sase E. patru
(pag. 246)

M2211127. In care dintre afectiunile enumerate factorul ereditar contribuie la riscul pentru moarte subita cardiaca: A. cardiopatia ischemica B. stenoza mitrala C. sindromul intervalului QT prelingit congenital D. hiperlipoproteinemiile genetice E. cardiomiopatia dilatativa
(pag. 246)

M2211128. Mentionati factorii functionali asociati unor cauze cardiace structurale care contribuie la moartea subita cardiaca: A. reperfuzia dupa ischemie B. infarctul miocardic acut C. cardiomiopatia hipertrofica obstructiva D. ischemia tranzitorie E. acidoza

(pag. 246)

M2211129. Moartea subita cardiaca are urmatoarele cauze structurale: A. reperfuzia dupa ischemie B. leziunile cronice aterosclerotice C. ischemia tranzitorie D. infarctul miocardic acut E. cardiomiopatia hipertrofica obstructiva
(pag. 246)

M2211130. Care dintre cauzele de moarte subita cardiaca de mai jos NU sunt structurale: A. insuficienta cardiaca B. socul C. miocardita D. cardiomiopatia hipertrofica neobstructiva E. hipopotasemia
(pag. 246)

M2211131. Care dintre bolile inflamatorii de mai jos sunt cauze de moarte subita cardiaca: A. miocardita infectioasa B. miocardita neinfectioasa (din polimiozita) C. cardiomiopatia hipertrofica obstructiva D. infarctul miocardic acut E. sindromul Wolff-Parkinson-White
(pag. 246)

M2211132. Care dintre anomaliile metabolice sistemice enumerate pot constitui cauze de moarte subita cardiaca: A. hipopotasemia B. intoxicatia digitalica C. hipoxemia D. acidoza E. intoxicatia cu cocaina
(pag. 246)

M2211133. Care dintre factorii functionali, asociati unei cauze structurale, generatoare de moarte subita cardiaca reprezinta anomalii metabolice sistemice: A. insuficienta cardiaca B. socul C. hipopotasemia D. acidoza E. hipoxemia
(pag. 246)

M2211134. Intre anomaliile electrofiziologice, structurale de moarte subita cardiaca se citeaza: A. intoxicatia digitalica B. intoxicatia cu cocaina C. fasciculele anormale din sindromul Wolff-Parkinson-White D. sindromul QT prelungit congenital E. boala sistemului de conducere
(pag. 246)

M2211135. Care sunt modificarile anatomopatologice instalate acut, care suprapuse pe leziuni cronice preexistente genereaza moarte subita cardiaca: A. fisurarea unei placi aterosclerotice B. depunerea de ateroame in peretele vascular C. ruperea unei placi de aterom D. hemoragia in placa E. tromboza
(pag. 246)

M2211136. Care sunt disritmiile mai putin frecvente (20-30%) implicate in generarea stopului si mortii subite cardiace: A. fibrilatia ventriculara B. asistolia C. disociatia electromecanica D. bradiaritmiile severe, persistente E. tahicardia ventriculara sustinuta
(pag. 247)

M2211137. Modificarile ECG inregistrate in minutele sau orele care preced stopul cardiac si moartea subita sunt: A. tendinta de scadere a frecventei cardiace B. tendinta de crestere a frecventei cardiace C. aparitia contractiilor ventriculare premature de grad avansat D. aparitia fibrilatiei atriale paroxistice E. episoade de tahicadie ventriculara nesustinuta
(pag. 247)

M2211138. Care dintre modificarile ECG inregistrate in minutele sau orele care preced stopul cardiac si moartea subita NU sunt in mod obisnuit premergatoare acestui eveniment: A. tahicardia ventriculara sustinuta B. tahicardia ventriculara nesustinuta C. contractiile ventriculare premature de grad avansat D. fibrilatia atriala paroxistica E. tahicardia paroxistica supraventriculara cu bloc
(pag. 247)

M2211139. Cele mai multe stopuri cardiace si morti subite instalate prin mecanismul fibrilatiei ventriculare incep cu episoade de: A. aritmie extrasistolica ventriculara B. aritmie extrasistolica supraventriculara C. tahicardie ventriculara nesustinuta D. tahicardie ventriculara sustinuta E. bigeminism ventricular
(pag. 247)

M2211140. Decesul prin insuficienta circulatorie apare la: A. pacientii inactivi B. pacientii activi C. pacientii in stare comatoasa D. pacientii in stare de veghe E. pacientii cu fibrilatie ventriculara
(pag. 247)

M2211141. Moartea subita prin evenimente aritmice se instaleaza in mod caracteristic la pacientii: A. in stare de veghe B. in stare de coma C. activi D. inactivi E. cu fibrilatie ventriculara
(pag. 247)

M2211142. In decesul prin insuficienta circulatorie exista: A. tendinta la o durata mai mare a starii terminale B. durata scurta (mai mica de o ora) a starii terminale C. dominanta evenimentelor extracardiace inaintea instalarii starii terminale D. dominanta fibrilatiei ventriculare inaintea instalarii starii terminale E. dominanta tahicardiei ventriculare sustinute inaintea starii terminale
(pag. 247)

M2211143. Moartea subita prin evenimente aritmice se caracterizeaza prin: A. durata scurta a starii terminale (mai mica de o ora) B. durata mai lunga a starii terminale C. predominanta manifestarilor extracardiace inaintea instalarii starii terminale D. prezenta anterioara a comei E. prezenta fibrilatiei ventriculare
(pag. 247)

M2211144. Moartea subita prin evenimente aritmice NU se caracterizeaza prin: A. durata scurta a starii terminale (mai mica de o ora) B. durata mai lunga a starii terminale C. predominanta fibrilatiei ventriculare, ca mecanism electric D. prezenta anterioara a comei E. predominanta manifestarilor extracardiace inaintea instalarii starii terminale
(pag. 247)

M2211145. Care dintre manifestarile clinice de mai jos pot constitui prodrom pentru debutul stopului cardiac si a mortii subite cardiace: A. ameteli instalate brusc B. dispnee severa cu ortopnee C. durerea de debut din infarctul miocardic D. livedo reticularis E. acrocianoza
(pag. 247)

M2211146. NU reprezinta prodrom pentru debutul stopului cardiac si a mortii subite cardiace urmatoarele manifestari clinice: A. piroza B. acrocianoza C. crizele de palpitatii D. ametelile instalate brusc E. anauroza fugace
(pag. 247)

M2211147. Alterarile starii de constienta care NU caracterizeaza stopul cardiac sunt: A. pierderea completa a constientei

B. C. D. E.

obnubilarea stupoarea pastrarea constientei letargia


(pag. 247)

M2211148. Semnele de stop cardiac presupun: A. observarea miscarilor respiratorii B. observarea reflexului de deglutitie C. observarea coloratiei tegumentului D. precizarea absentei sau prezentei pulsului femural E. precizarea absentei sau prezentei pulsului carotidian
(pag. 249)

M2211149. Stridorul sever cu puls persistent la un bolnav in stop cardiac este un semn caracteristic pentru: A. aspiratia de corp strain B. hemoragia pontina C. aspiratia de mancare D. infarctul bulbar E. meningoencefalita
(pag. 249)

M2211150. Ingrijirea bolnavului cu stop cardiac si moarte subita cuprinde urmatoarele etape: A. profilaxia mortii cardiace subite B. interventia initiala si suportul vital de baza C. suportul vital avansat D. ingrijirea postresuscitare E. ingrijirea pe termen lung
(pag. 249)

M2211151. Etapele majore ale resuscitarii cardiopulmonare sunt: A. asigurarea libertatii cailor aeriene B. palparea pulsului femural C. palparea pulsului carotidian de o parte si de alta a cartilajului tiroid D. masajul cardiac extern E. aplicarea unei lovituri precordiale
(pag. 249)

M2211152. Degajarea cailor respiratorii la un bolnav aflat in stop cardiac presupune: A. hiperextensia capului si subluxatia anterioara a mandibulei B. hiperflexia capului si apropierea mandibulei de stern C. indepartarea corpilor straini D. indepartarea protezei dentare E. badijonarea limbii cu bicarbonat de sodiu
(pag. 249)

M2211153. Asisgurarea libertatii cailor respiratorii la un bolnav in stop cardiac NU se obtine prin: A. hiperflexia capului si apropierea mandibulei de stern B. decubitul lateral drept cu membrele inferioare hiperflectate C. hiperextensia capului si subluxatia anterioara a mandibulei D. decubitul lateral stang cu membrele inferioare extinse

E. decubitul ventral
(pag. 249)

M2211154. Elementele resuscitarii cardiorespiratorii (RCR) sunt: A. stabilirea ventilatiei pulmonare B. mentinerea ventilatiei pulmonare C. asigurarea tranzitului intestinal D. asigurarea diurezei E. compresia pieptului
(pag. 249)

M2211155. Ritmul de insuflare a plamanilor in cadrul tehnicii ventilatorii conventionale de resuscitare cardiorespiratorie realizata de doua persoane NU este de: A. 15 ori pe minut B. 10-12 ori pe minut C. 1-4 ori pe minut D. 30-50 ori pe minut E. 80-100 ori pe minut
(pag. 249)

M2211156. Care sunt tehnicle ventilatorii conventionale gresite in cadrul resuscitarii cardiorespiratorii atunci cand resuscitarea este realizata de doua persoane: A. opt insuflatii pulmonare si cinci compresii toracice B. o insuflare pulmonara la cinci compresii toracice C. doua insuflatii succesive dupa 15 compresii toracice D. patru insuflatii pulmonare la cinci compresii toracice E. o insuflatie la 15 compresii toracice
(pag. 249)

M2211157. Care sunt tehnicile ventilatorii conventionale gresite in cadrul resuscitarii cardiorespiratorii atunci cand resuscitarea este realizata de o singura persoana: A. 15 insuflatii succesive dupa doua compresii toracice B. o insuflatie dupa cinci compresii toracice C. cinci insuflatii la o compresie toracica D. doua insuflatii succesive dupa 15 compresii toracice E. patru insuflatii pulmonare la patru compresii toracice
(pag. 249)

M2211158. Etapele majore ale resuscitarii cardiorespiratorii sunt: A. eliberarea cailor aeriene B. asigurarea diurezei C. resuscitarea respiratorie D. masajul cardiac E. palparea arterelor poplitee
(pag. 249)

M2211159. Comprimarea toracelui in timpul resuscitarii cardiorespiratorii se face: A. prin apasarea sternului cu bratele intinse B. prin apasarea sternului cu antebratele flectate la 90 grade C. in ritm de 80-100 compresii/minut D. cu o insuflare pulmonara la cinci compresii toracice E. in ritm de 15 compresii/minut

(pag. 249)

M2211160. Compresia toracelui in timpul resuscitarii cardiorespiratorii NU presupune: A. ritmul de 80-100 compresii/minut B. o insuflare pulmonara la cinci compresii toracice C. apasarea sternului cu antebratele flectate la 90 de grade D. comprimarea cordului cu 3-5 cm E. ritmul de 50-70 compresii/minut
(pag. 249)

M2211161. Compresia toracelui in timpul resuscitarii cardiorespiratorii NU presupune: A. cinci insuflatii pulmonare la cinci compresii toracice B. ritmul de 40-50 compresii/minut C. comprimarea cordului cu 15 cm D. apasarea sternului cu bratele intinse E. ritmul de 80-100 compresii/minut
(pag. 249)

M2211162. Suportul vital avansat in cadrul resuscitarii cardiorespiratorii este realizat pentru: A. asigurarea ventilatiei adecvate B. controlul aritmiilor cardiace C. stabilizarea statusului hemodinamic D. restabilirea tranzitului intestinal E. restabilirea perfuziei adecvate a organelor
(pag. 249)

M2211163. Manevrele terapeutice utilizate pentru asigurarea suportului vital avansat din cadrul resuscitarii cardiorespiratorii sunt: A. curatirea cavitatii bucale de resturi alimentare B. indepartarea protezelor dentare C. intubatia cu sonda endotraheala D. defibrilarea/cardioversia si/sau electrostimularea E. asigurarea unei linii intravenoase
(pag. 249)

M2211164. NU se incadreaza in etapa de asigurare a suportului vital avansat din cadrul resuscitarii cardiorespiratorii urmatoarele manevre terapeutice: A. intubatia cu sonsa endotraheala B. asigurarea unei linii intravenoase C. indepartarea corpilor straini din orofaringe D. defibrilarea/cardioversia E. curatirea cavitatii bucale de resturi alimentare
(pag. 249)

M2211165. In resuscitarea cardiorespiratorie, cand este posibil este necesar ca: A. defibrilarea imediata sa preceada intubatia B. intubatia cu sonda endotraheala sa preceada defibrilarea C. defibrilarea imediata sa preceada insertia unei linii intravenoase D. insertia unei linii intravenoase sa preceada defibrilarea E. resuscitarea cardiorespiratorie sa fie facuta in timp ce defibrilatorul se incarca
(pag. 249)

M2211166. Care sunt caile pe care NU se administreaza adrenalina in timpul manvrelor de resuscitare

cardiorespiratorie: A. B. C. D. E. intravenos subcutanat intramuscular intraarterial per os


(pag. 250)

M2211167. Care sunt dozele inadecvate de adrenalina administrate intravenos la un bolnav in stop cardiac la care s-au instituit manevrele de resuscitare cardiorespiratorie: A. 1 mg B. 10 mg C. 0,001 mg D. 0,15 mg E. 5 mg
(pag. 250)

M2211168. Bolnavii cu aritmii ventriculare persistente si cu instabilitate electrica dupa mai multe defirbilari necesita administrarea de lidocaina in urmatoarea posologie: A. 1 mg/Kg corp i.v. B. repetarea dozei de 1 mg/Kg corp i.v. dupa 2 minute C. 5 mg/Kg corp i.v., doza unica D. repetarea dozei de 5 mg/Kg corp i.v. dupa 5 minute E. 15 mg/Kg corp i.v. in doza unica
(pag. 250)

M2211169. Gluconatul de calciu administrat intravenos la bolnavi cu aritmii ventriculare si instabilitate electrica si-a restrans utilitatea la cazurile cu: A. hiperpotasemie acuta ce constrituie triger pentru fibrilatie ventriculara rezistenta B. hipopotasemie C. hipocalcemie D. blocante de calciu administrate in doze toxice E. hipofosfatemie
(pag. 250)

M2211170. Dupa mai multe defibrilari pentru fiobrilatie ventriculara, cand persista instabilitatea electrica si administrarea lidocainei nu este eficienta se pot incerca: A. chinidina B. milrinona C. gluconatul de calciu D. procainamida E. tosilatul de bretiliu
(pag. 250)

M2211171. La bolnavii cu multiple defibrilari, la care persista instabilitatea electrica si la care lidocaina este ineficienta NU se recomanda: A. tosilatul de bretiliu B. procainamida C. fenitoina D. chinidina E. amrinona
(pag. 250)

M2211172. Ritmul de perfuzare continua a procainamidei la bolnavii defibrilati repetat, la care persista instabilitatea electrica NU este de: A. 0,5 - 2 mg/minut B. 5 - 10 mg/minut C. 2 - 5 mg/minut D. 20 mg/minut E. 100 mg/minut
(pag. 250)

M2211173. Care doze sunt gresite in ritmul de intretinere a tosilatului de bretiliu administrat bolnavilor defibrilati la care persista instabilitatea electrica: A. 0,5 - 2 mg/minut B. 5 - 10 mg/minut C. 2 - 5 mg/minut D. 15 mg/minut E. 100 mg/5 minute
(pag. 250)

M2211174. Socul electric extern NU se administreaza bolnavilor cu: A. tahicardie ventriculara sustinuta B. fibrilatie ventriculara C. asistola D. bradiaritmiiii E. aritmie extrasistolica supraventriculara
(pag. 250)

M2211175. Stopul cardiac secundar asistoliei se trateaza cu: A. soc electric extern de 200 J B. adrenalina intravenos C. adrenalina intracardiac D. adrenalina subcutanat E. tosilat de bretiliu 5 - 10 mg/Kg in 5 minute
(pag. 250)

M2211176. Stopul cardiac secundar unei bradiaritmiiii se poate trata prin: A. electrostimulare temporara B. soc electric de 200 J C. socuri electrice aditionale pana la maximum 360 J D. atropina in administrare intravenoasa E. adrenalina intracardiac
(pag. 250)

M2211177. In stopul cardiac prin asistolie NU sunt utile: A. adrenalina pe cale intravenoasa B. atropina pe cale intravenoasa C. socul electric extern de 200 J D. lidocaina 1 mg/Kg intravenos E. adrenalina pe cale intracardiaca
(pag. 250)

M2211178. In stopul cardiac secundar bradiaritmiilor NU sunt utile: A. lidocaina

B. C. D. E.

procainamida electrostimularea socul electric extern atropina


(pag. 250)

M2211179. In care forme etiopatogenetice de stop cardiac prognosticul este in general nefavorabil A. prin fibrilatie ventriculara B. prin asistolie C. prin bradiaritmii D. prin bradiaritmie/asistolie secundara obstructiei cailor aeriene cu corpi straini E. tahicardie ventriculara
(pag. 250)

M2211180. Care sunt formele etiopatogenetice de stop cardiac in care prognosticul poate fi mai bun: A. asistola B. bradiaritmiiile severe C. asistolia/bradiaritmie secundara unui corp strain care obstructioneaza caile aeriene D. fibrilatia ventriculara E. tahicardia ventriculara sustinuta
(pag. 250)

M2211181. Tratamentul stopului cardiac prin asistolie consta in: A. intubatia cu sonda endotraheala si ventilatie mecanica B. defibrilare cu soc cardiac extern de 200 J C. masaj cardiac in ritm de 80-100 compresii/minut D. adrenalina intracardiac E. corectarea hipoxemiei si acidozei
(pag. 250)

M2211182. Resuscitarea stopului cardiac prin bradiaritmii consta in: A. electrostimulare permanenta sau temporara B. masaj cardiac extern pana la obtinerea electrostimularii C. soc electric extern de 360 J D. controlul hipoxemiei E. controlul acidozei metabolice
(pag. 250)

M2211183. Ingrijirea postresuscitare cardiorespiratorie la bolnavii instabili hemodinamic si prognosticul defavorabil al acestora vizeaza evenimente secundare frecvente precum: A. asistolia B. bradiaritmia C. disociatia electromecanica D. tahicardia paroxistica supraventriculara cu bloc E. fibrilatia atriala paroxistica
(pag. 250)

M2211184. Prognosticul dupa stop cardiac intraspitalicesc resuscitat este mai defavorabil la bolnavii cu: A. instabilitate hemodinamica B. instabilitate electrofiziologica C. infectii necontrolate terapeutic

D. cancer asociat E. dezechilibre electrolitice


(pag. 250)

M2211185. Prognosticul dupa stop cardiac intraspitalicesc resuscitat este mai bun la bolnavii cu: A. obstructia tranzitorie a cailor aeriene B. dezechilibre electrolitice C. anomalii metabolice severe D. instabilitate hemodinamica E. infectii severe, necontrolate terapeutic
(pag. 250)

M2211186. Tratamentul empiric de intretinere pe termen lung dupa supravietuirea in stopul cardiac extraspitalicesc poate fi cu: A. amiodarona B. metoprolol C. ranitidina D. lidocaina 1 mg/Kg corp i.v., in bolus E. adrenalina intravenos
(pag. 250)

M2211187. Care dintre disritmiile enumerate, generatoare de stop cardiac, au prognostic defavorabil privind rata de succes a resuscitarii: A. asistolia B. tahicardia ventriculara nesustinuta C. fibrilatia ventriculara D. tahicardia ventriculara sustinuta E. disociatia electromecanica
(pag. 247)

M2211188. Succesul resuscitarii unui bolnav cu stop cardiac este mai mare in: A. interventia prompta B. fibrilatia ventriculara C. preexistenta diabetului D. asistolie E. prezenta unei boli cardiace cronice decompensate
(pag. 247)

M2211189. Succesul resuscitarii este mai mic si rata decesului mai mare in: A. interventia tardiva B. disociatia electromecanica C. tahicardia ventriculara sustinuta D. asistolie E. prezenta unei stari clinice anterioare precare
(pag. 247)

M2211190. Sansele de reusita a resuscitarii cardiorespiratorii sunt influentate negativ de: A. varsta avansata B. varsta tanara C. interventia prompta D. interventia intarziata E. insuficienta circulatorie, ca expresie a mecanismului generator de stop cardiac

(pag. 247)

M2211191. Cele mai frecvente cauze de deces (60%) dupa un stop cardiac resuscitat cu succes sunt: A. aritmiile recurente B. insuficienta cardiaca cu debit mic care nu raspunde la tratament C. encefalopatia anoxica D. starile septice E. pneumoniile cu pseudomonas aeruginosa
(pag. 247)

M2211192. Bolnavii cu risc crescut pentru moarte subita sunt: A. cei cu infarct miocardic acut B. cei la care se instaleaza recent insuficienta cardiaca C. cei care supravietuiesc dupa un stop cardiac survenit in afara spitalului D. cei cu fibrilatie atriala paroxistica E. cei cu bigeminism ventricular
(pag. 248)

M2211193. Cel mai mare risc de moarte subita cardiaca in relatie cu infarctul miocardic este identificat la bolnavii cu: A. tahicardie ventriculara sustinuta survenita in faza de convalescenta B. tahicardie ventriculara sustinuta survenita dupa tromboliza C. fibrilatie ventriculara survenita la 4 zile de la debutul infarctului miocardic D. aritmie extrasistolica ventriculara dupa tromboliza E. fibrilatie atriala paroxistica
(pag. 248)

M2211194. Riscul pentru moarte subita cardiaca in relatie cu un infarct miocardic cuprinde: A. frecventa crescuta a contractiilor ventriculare premature B. salve de tahicardie ventriculara C. tahicardie ventriculara nesustinuta D. fractie de ejectie mai mica sau egala de 30% E. fractie de ejectie mai mare de 30%
(pag. 248)

M2211195. NU se recomanda in tratamentul de intretinere, pe termen lung la bolnavii care au supravietuit unui stop cardiac extraspitalicesc: A. procainamida in doza de incarcare de 100 mg/5 minute B. amiodarona C. betablocantele D. atropina intracardiac E. chinidina
(pag. 250)

M2211196. Chirurgia antiaritmica aplicabila, pe termen lung, la supravietuitorii unui stop cardiac extraspitalicesc cuprinde: A. crioablatia B. bypassul coronarian C. anevrismectomia D. insertia unui cardioconvertor/defibrilator E. amiodarona
(pag. 250)

M2211197. Supravietuirea dupa stopul cardiac extraspitalicesc este mai mica in recurentele de: A. bradiaritmie B. disociatie electromecanica C. asistolie D. tahicardie ventriculara nesustinuta E. fibrilatie ventriculara
(pag. 250)

M2311198. In cadrul suportului vital avansat sunt incluse urmatoarele manevre: A. intubatia cu sonda endotraheala B. ventilatia gura la nas C. defibrilarea D. electrostimularea E. asigurarea unei linii intravenoase
(pag. 249)

M2311199. Drogurile utilizate in tratamentul fibrilatiei ventriculare sunt: A. tosilatul de bretiliu B. lidocaina C. procainamida D. digoxin E. atropina
(pag. 250)

M2311200. In fibrilatia ventriculara, gluconatul de calciu este indicat: A. in hiperpotasemia care determina fibrilatie ventriculara B. in hipocalcemie C. la pacientii cu intoxicatie digitalica D. la pacientii cu intoxicatie cu betablocante E. la pacientii cu intoxicatie cu blocante ale canalelor de calciu
(pag. 250)

M2311201. Factorii de risc cei mai importanti pentru moartea subita cardiaca sunt: A. tromboflebita profunda B. fumat C. hipercolesterolemie D. obezitate E. hipertensiunea
(pag. 248)

M2311202. Dupa faza acuta a infarctului miocardic, riscul pe termen lung de moarte subita cardiaca este prezis de: A. tromboflebita superficiala B. intinderea leziunii miocardice C. frecventa in crestere a contractiilor ventriculare premature (>10-30 CVP/ora) D. tromboflebita profunda E. tahicardia ventriculara nesustinuta
(pag. 248)

M2511203. Anumite anomalii sistemice metabolice sunt factori funcionali asociai ce pot determina o anomalie structural s devin instabil clinic i s conduc la moarte subit cardiac: A. dezechilibrele electrolitice (ex. hipopotasemia)

B. C. D. E.

alcaloza acidoza hiperglicemia hipoxemia


(pag. 246)

M2511204. Reperfuzia spontan a miocardului ischemic ce poate determina o instabilitate electrofiziologic i aritmie i s conduc la moarte subit cardiac se poate produce prin: A. modificri vasomotorii n vasele coronare B. embolizare C. deficiena proteinei C i S D. tromboliz spontan E. administrarea de streptokinaz
(pag. 246)

M2511205. Care dintre urmtoarele situaii clinice reprezint cauze de stop cardiac prin scderea acut a debitului cardiac: A. ruptura cordului B. ruperea unui anevrism de aort C. pericardita postinfarct D. embolia pulmonar masiv E. anafilaxia intens
(pag. 247)

M2511206. Mecanismele stopului cardiac cu prognosticul cel mai defavorabil al ratei de succes a resuscitrii iniiale i supravieuirii dup resuscitare sunt: A. bradiaritmia B. tahicardia ventricular C. fibrilaia ventricular D. disociaia electromecanic E. asistolia
(pag. 247)

M2511207. Stopul cardiac se deosebete de sincop prin urmtoarele caracteristici: A. n general necesit o intervenie pentru resuscitare B. nu este tranzitoriu C. pacientul nu i redobndete contiena n mod spontan D. nu produce pierderea fluxului sanguin efectiv E. nu apare la pacienii sub 45 de ani
(pag. 246-247)

M2511208. Colapsul cardiovascular poate fi cauzat de: A. tahicardia sinusal B. bradicardia sever tranzitorie C. hipertensiunea arterial n puseu D. creterea fraciei de ejecie a ventriculului stng peste 30% E. sincopa vasovagal
(pag. 247)

M2511209. Cauzele cele mai frecvente ale decesului survenit n cursul spitalizarii dup un stop cardiac resuscitat cu succces sunt: A. aritmiile recurente B. tromboembolismul pulmonar

C. encefalopatia anoxic D. infeciile ulterioare asistrii prelungite a respiraiei E. denutriia


(pag. 247)

M2511210. Debutul stopului cardiac poate fi caracterizat prin simptome tipice unui eveniment cardiac acut precum: A. febra B. durerea de debut din infarctul miocardic C. dispneea acut sau ortopneea D. palpitaiile E. ameelile instalate brusc
(pag. 247)

M2511211. O tehnic corect a masajului cardiac extern cuprinde urmtoarele manevre: A. aplicarea palmei minii n dreptul ocului apexian B. aplicarea unei fore care va trebui s comprime cordul cu 3-5 cm C. relaxarea dup comprimare s fie lent D. rata de compresie s fie de aproximativ 80-100/minut E. masajul cardiac s se fac cu braele ntinse
(pag. 249)

M2511212. Resuscitarea cardiorespiratorie ca suport vital de baz n cazul stopului cardiac cuprinde urmtoarele elemente: A. defibrilarea sau cardioversia B. plasarea unui cateter Swan - Ganz C. administrarea de digoxin intravenos D. compresia toracelui E. stabilirea i meninerea ventilaiei plmnilor
(pag. 249)

M2511213. Suportul vital avansat pentru asigurarea ventilaiei adecvate, controlul aritmiilor cardiace i stabilizarea statusului hemodinamic cuprinde : A. efectuarea manevrei Heimlich B. intubaie cu sond endotraheal C. anestezie general D. asigurarea unei linii intravenoase E. defibrilare/cardioversie i/sau electrostimulare
(pag. 249)

M2511214. Combaterea stopului cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistolei se poate face prin urmtoarele manevre: A. oc electric extern B. administrarea de adrenalin intravenos C. administrarea de atropin intravenos D. resuscitarea respiratorie i masajul cardiac extern E. administrarea de lidocain intravenos
(pag. 250)

M2511215. Prognosticul dup stopul cardiac intraspitalicesc asociat cu boli extracardiace este mai favorabil n cazul urmtoarelor afeciuni: A. insuficiena renal B. boli acute ale sistemului nervos central

C. dezechilibre electrolitice D. tratament cu medicamente proaritmice E. anomalii metabolice


(pag. 250)

M2511216. n cazul unei defibrilri iniiale nereuite n stopul cardiac prin fibrilaie ventricular sau persitenei instabilitii electrice se pot administra intravenos urmtoarele medicamente: A. Digoxinul B. Nitroprusiatul de sodiu C. Lidocaina D. Procainamida E. Hidralazina
(pag. 250)

M2611217. Indicai factorii de risc cei mai importani pentru moartea subit cardiac: A. Hiperuricemia B. Obezitatea C. Anomaliile ECG nespecifice D. Hipertrofia ventricular stng E. Hipercolesterolemia
(pag. 248)

M2611218. n legtur cu moartea subit se poate afirma: A. Are o inciden de aproximativ 10% din totalul deceselor determinate de boli cardiace B. Are o inciden de aprox. 50% din totalul deceselor determinate de boli cardiace C. Este definit ca moarte natural datorat cauzelor cardiace D. Este definit ca perioada de timp de 2 ore de la debutul evenimentului terminal i deces E. Biologic victima nu poate rmne n via fr intervenii rapide
(pag. 245)

M2611219. n stopul cardiac NU exist: A. Oprirea brutal a funciei de pomp a inimii B. Deseori reversibilitate spontan C. Reversibilitate prin intervenie prompt D. Oprirea lent a funciei de pomp a inimii E. Rareori reversibilitate spontan
(pag. 245)

M2611220. Despre moartea subit cardiac se poate afirma: A. Moartea subit cardiac atinge punctul culminant n copilrie i adolescen B. Incidena ncepe s scad la adulii tineri C. Boala aterosclerotic coronarian este cea mai frecvent anomalie structural asociat D. Pn la 80% din totalul morilor subite cardiace din SUA sunt datorate consecinelor aterosclerozei coronariene E. Cardiomiopatiile sunt implicate n 10-15% din cazurile de moarte subit cardiac
(pag. 246)

M2611221. Care din urmtoarele sunt cauze structurale ale morii subite cardiace: A. Sindromul QT prelungit congenital B. Miocardita C. CMH obstructiv D. CMH neobstructiv

E. Insuficiena cardiac cronic


(pag. 246)

M2611222. Factorii de risc cei mai importani ai morii subite cardiace sunt: A. Vrsta B. TA crescut C. HVS D. Fumatul E. Caexia
(pag. 248)

M2611223. n stopul cardiac secundar bradiaritmiilor sau asistoliei: A. Nu este necesar ocul extern B. Este necesar ocul extern C. Adrenalina se administreaz intravenos D. Atropina se administreaz intravenos E. Pacientul nu necesit intubare
(pag. 250)

M2611224. Care din urmtorii factori de risc ereditari sunt specifici pentru moartea subit cardiac: A. Hipertensiunea arterial B. Hiperlipoproteinemii genetice C. Sindromul intervalului QT prelungit congenital D. Unele sindroame miopatice E. Unele sindroame displazice
(pag. 246)

M2811225. Prognosticul dupa stopul cardiac: A. prin fibrilatie ventriculara primara in IMacut este nefavorabil B. prin fibrilatie ventriculara secundara in IM acut este nefavorabil C. intraspitalicesc asociat cu boli extracardiace este nefavorabil D. prin fibrilatie ventriculara secundara in IM acut este bun E. intraspitalicesc asociat cu boli extracardiace este bun
(pag. 250)

M2811226. Instabilitatea electrofiziologica generatoare de stop cardiac fara IM acut este indicatie de: A. tratament antiaritmic empiric cu amiodarona B. tratament antiaritmic evaluat prin stimulare electrica programata C. chirurgie antiaritmica D. defibrilator-cardioverter implantabil E. cardoistimulare permanenta
(pag. 250)

M2811227. Stopul cardiac bradiaritmic/asistolic secundar obstructiei cailor aeriene raspunde prompt la: A. socul electric extern B. cardiostimulare electrica C. manevra Heimlich D. intubatie si aspiratie din caile aeriene E. xilina
(pag. 250)

M2811228. Care din urmatoarele reprezinta afectiuni cardiace ce pot fi responsabile de moarte subita:

A. B. C. D. E.

Cardiomiopatia hipertrofica obstructiva Miocardita Fascicule anormale din WPW Aritmii supraventriculare de cauza functionala Prolaps de valva mitrala
(pag. 246)

M2811229. Despre moartea subita cardiaca se poate afirma: A. Boala aterosclerotica coronariana este cea mai frecventa anomalie structurala asociata B. Pana la 80% din totalul mortilor subite cardiace din SUA sunt datorate consecintelor aterosclerozei coronariene C. Cardiomiopatiile sunt implicate in 10-15% din cazurile de moarte subita cardiaca D. Moartea subita cardiaca atinge punctul culminant in copilarie si adolescenta E. Incidenta incepe sa scada la adultii tineri
(pag. 246)

M2811230. Factorii de risc ereditari specifici pentru moartea subita cardiaca sunt: A. Ateroscleroza; B. Sindroamele miopatice si displazice; C. Hiperlipoproteinemiile genetice; D. Sindromul QT scurt congenital E. Bolile valvulare.
(pag. 246)

M2811231. Care dintre urmatorii factori functionali asociati pot determina o anomalie structurala sa devina instabila clinic si sa conduca la moarte subita cardiaca: A. dezechilibrele electrolitice (ex. hipopotasemia) B. hipoxemia, acidoza C. efectele proaritmice ale medicatiei D. starile febrile E. toxinele cardiace (ex. intoxicatia cu cocaina)
(pag. 246)

Tema nr. 14 Diabetul zaharat


BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1214001. O anumita configuratie a genelor HLA poate conferi susceptibilitate pentru: A. diabetul zaharat insulinodependent tip 1 B. diabetul zaharat secundar C. coma diabetica hiperosmolara D. diabetul zaharat non-insulinodependent E. diabetul juvenil de tip adult
(pag. 2267)

M1214002. Este necaracteristic pentru diabetul zaharat insulino-dependent: A. debutul dupa varsta de 40 de ani B. debutul brusc C. debutul prin coma cetoacidozica D. luna de miere E. greutatea normala sau scazuta a pacientului
(pag. 2271)

M1214003. Prima decizie care se ia in stabilirea dietei la un pacient cu diabet zaharat este: A. stabilirea aportului de hidrati de carbon B. stabilirea aportului de lipide C. stabilirea aportului caloric D. stabilirea aportului de proteine E. restrictia aportului de dulciuri
(pag. 2271-2272)

M1314004. Coma hiperosmolara se caracterizeaza prin urmatoarele, cu EXCEPTIA: A. Deshidratare profunda B. Cresterea marcata a ureei si a creatininei C. Acidoza metabolica severa D. Rata de mortalitate crescuta E. Glicemie mult crescuta
(pag. 2281)

M1314005. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la sulfonilureice sunt adevarate? A. Legarea sulfonilureicelor de receptor determina deschiderea canalului K-ATP B. Actiunile extrapancreatice ale sulfonilureicelor includ cresterea numarului receptorilor insulinici si cresterea transportului glucozei insulino-mediat. C. Actiunea primara a sulfonilureicelor este aceea de a inhiba gluconeogeneza hepatica D. In contrast cu metforminul, sulfonilureicele nu dau hipoglicemie E. Sulfonilureicele de a doua generatie sunt eficiente in doze mai mari comparativ cu cele din prima generatie
(pag. 2276 - 2277)

M1414006. Caracteristicile diabetului zaharat non-insulino-dependent sunt

A. B. C. D. E.

Complicatia acuta este coma hiperosmolara Complicatia acuta este cetoacidoza Varsta instalarii obisnuit este < 40 ani Glucagon plasmatic-mare,supresabil Insulina plasmatica- mica spre absenta
(pag. 2270)

M1414007. Caracteristicile diabetului zaharat non-insulino-dependent sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA A. Debut la mijlocul vietii sau mai tarziu >40 ani B. Pacientul tipic este supraponderal C. Simptomele debuteaza brusc cu poliurie, polidipsie, polifagie D. Se diagnosticheaza frecvent cand o persoana asimptomatica este gasita cu glicemie crescuta la o examinare de laborator de rutina E. Daca poate fi obtinuta scaderea in greutate, pacientii pot fi tratati numai prin dieta
(pag. 2271)

M1414008. Referitor la hemoglobina A1C se poate spune A. Este un component hemoglobinic putin mobil electroforetic B. Cand este corect determinata, procentul hemoglobinei glicate da o estimare a controlului diabetic pe o perioada precedenta de 3 saptamani C. Cand este corect determinata, procentul hemoglobinei glicate da o estimare a controlului diabetic pe o perioada de 3 luni D. in medie, subiectii nediabetici au valori ale hemoglobinei A1C mai mici de 10% E. Masurarea hemoglobinei glicate nu da o evaluare obiectiva a controlului metabolic
(pag. 2277)

M1514009. Mecanismul de producere al diabetului zaharat insulino-dependent este reprezentat de: A. scaderea eliberarii de insulina B. producerea unei insuline anormale C. autoimunitatea si insulita cu distructia celulelor beta D. hiperinsulinismul si rezistenta crescuta la insulina E. cauze hormonale precum feocromocitomul si sindromul Cushing
(pag. 2267-69)

M1514010. Mecanismul primar prin care derivatii de sulfoniluree scad nivelul glucozei plasmatice la pacientii diabetici este reprezentat de: A. stimularea eliberarii de insulina din celulele beta B. scaderea numarului de receptori insulinici periferici C. cresterea rezistentei la insulina D. stimularea gluconeogenezei hepatice E. eliberarea hormonilor de contrareglare
(pag. 2276)

M1514011. Cel mai obisnuit tablou al neuropatiei diabetice este reprezentat de: A. sindromul extrapiramidal B. polineuropatia periferica C. epilepsie D. sindromul de tunel carpian E. sciatalgia
(pag. 2283)

M1514012. Tratamentul cu insulina in diabetul zaharat poate fi administrat sub mai multe scheme de tratament. Tehnica cu multiple injectii subcutanate cu insulina implica:

A. B. C. D.

administrarea unei singure doze de insulina cu actiune lenta administrarea a una sau doua injectii pe zi de insulina cu actiune intermediara administrarea a doua injectii pe zi de insulina cu actiune rapida administrarea de insulina cu actiune rapida inaintea fiecarei mese, impreuna cu o doza de insulina cu actiune intermediara sau lunga seara E. administrarea prin folosirea unei pompe ce elibereaza insulina continuu int-un ritm bazal cu ritmuri programate crescute inainte de mese
(pag. 2272-74)

M1514013. Ce reprezinta fenomenul Somogyi la un pacient cu diabet zaharat: A. hipoglicemia produsa prin administrarea unei doze crescute de insulina B. hiperglicemia de rebound ce urmeaza unui episod de hipoglicemie C. cresterea valorii glicemiei dimineata devreme D. cresterea nivelului plasmatic al trigliceridelor cu scaderea HDL-colesterolului E. cresterea necesarului de insulina in timpul interventiilor chirurgicale
(pag. 2276)

M1514014. Rezistenta la insulina in diabetul zaharat este definita arbitrar ca necesitatea administrarii zilnice pentru controlul hiperglicemiei si prevenirii cetoacidozei a cel putin: A. 10 unitati de insulina B. 40 unitati de insulina C. 50 unitati de insulina D. 100 unitati de insulina E. 200 unitati de insulina
(pag. 2286)

M1614015. Efectele epinefrinei care intervin in reglarea metabolismului metabolismul glucidic sunt: A. Blocheaza secretia de insulina B. Stimuleaza eliberarea glucagonului C. Activeaza glicogenoliza D. Scade capacitatea de a raspunde la incarcare exogena de glucoza E. Toate raspunsurile de sus sunt corecte
(pag. 2265)

M1614016. Cauzele formei secundare de diabet pot fi, cu EXCEPTIA: A. Pancreatita cronica la alcoolici B. Sindromul Cushing C. Hipertiroidismul D. Acromegalia E. Medicamente
(pag. 2266)

M1614017. Caracteristicile generale ale diabetului zaharat insulinodependent (tip 1) sunt urmatoarele: A. Varsta instalarii peste 40 de ani B. Raspunde la terapia sulfonilureica C. Pacienti supraponderali, obezi D. Complicatia acuta: cetoacidoza E. Nivelul glucagonului scazut, nesupresibil cu insulina
(pag. 2270)

M1614018. Referitor la efectul Somogyi sunt adevarate urmatoarele afirmatii: A. Cresterea glucozei plasmatice dimineata devreme B. Necesita niveluri crescute de insulina pentru a mentine normoglicemia

C. Mecanismul de formare: valul nocturn de descarcare a hormonului de crestere D. Se refera la hiperglicemia de rebound ce urmeaza unui episod de hipoglicemie E. Este mai frecvent la varsta mai inaintata
(pag. 2276)

M1614019. Cetoacidoza diabetica se poate complica cu: A. Dilatatie gastrica acuta B. Tromboza vasculara C. Sindrom de detresa respiratorie D. Gastrita eroziva E. Toate cele enumerate mai sus
(pag. 2280)

M1614020. Microalbuminuria din nefropatia diabetica se defineste prin: A. Proteinurie 300-500mg/zi B. Proteinurie 30-300mg/24 ore C. Proteinurie sub 1,2g/24 ore D. Proteinurie peste 0,5g/ 1 litru de urina E. Proteinurie intre 1-5g/ 24ore
(pag. 2283)

M2214021. Substratul primar pentru formarea corpilor cetonici (in cursul cetoacidozei diabetice) este: A. glucoza B. aminoacizii C. fosfolipidele D. acizii grasi liberi E. colesterolul
(pag. 2277)

M2214022. Sindromul tardiv de edem cerebral ce poate apare in cursul tratamentului cetoacidozei diabetice se previne cu: A. solutie Ringer B. solutie salina (ser fiziologic) C. bicarbonat de sodiu D. glucoza 5% E. clorura de potasiu
(pag. 2279)

M2214023. Care este momentul optim de administrare a insulinei la un bolnav cu cetoacidoza diabetica si potasiul seric foarte scazut? A. Imediat ce bolnavul s-a prezentat la medic B. Se administreaza concomitent insulina + potasiu C. Dupa 60-90 min pana se administreaza 40-50 mmoli potasiu D. La 10-15 min dupa administrarea solutiei Ringer E. La 2-3 ore dupa administrarea a 40-50 mmoli potasiu
(pag. 2279)

M2214024. Care este antidiabeticul oral ce se prefera a fi administrat la bolnavii cu diabet zaharat noninsulino-dependent si boala renala? A. Tolbutamid B. Metformin C. Glipizid D. Gliburid

E. Glibornurid
(pag. 2276)

M2214025. Testul standard de toleranta orala la glucoza se face cu: A. 50 g glucoza B. 75 g glucoza C. 100 g glucoza D. 150 g glucoza E. 200 g glucoza
(pag. 2266)

M2214026. Care este valoarea glucozei plasmatice dupa post (peste noapte) pentru diagnosticul diabetului zaharat? A. glicemia 120 mg/dl B. glicemia mai mare sau egala cu 140 mg/dl o singura data C. glicemia mai mare sau egala cu 140 mg/dl in doua ocazii repetate D. glicemia mai mare sau egala cu 180 mg/dl E. glicemia mai mare 200 mg/dl
(pag. 2266)

M2214027. Ce caracterizeaza diabetul zaharat noninsulino dependent? A. Varsta instalarii dupa 40 de ani B. Greutatea corporala mica C. Se complica frecvent cu cetoacidoza D. Insulina plasmatica scazuta E. Nu raspunde la terapia sulfonilureica
(pag. 2270)

M2214028. Manifestarea clinica datorata hiperglicemiei din diabetul zaharat este: A. polidipsia B. obezitatea C. inapetenta D. cefaleea E. transpiratiile
(pag. 2271)

M2214029. Care din afirmatiile referitoare la "perioada lunii de miere" din evolutia diabetului zaharat insulinodependent este adevarata? A. Nu necesita tratament cu insulina B. Doza de insulina trebuie crescuta C. Se datoreste glucagonului plasmatic D. Apare dupa un exces alimentar E. Este cauzata de scaderea epinefrinei serice
(pag. 2270-2271)

M2214030. Care este necesarul minim de proteine pentru o buna nutritie a bolnavilor cu diabet zaharat? A. 0,4 g/kg/zi B. 0,9 g/kg/zi C. 2 g/kg/zi D. 1,9 g/kg/zi E. 2-3 g/kg/zi
(pag. 2271)

M2214031. Care este necesarul zilnic de proteine la un bolnav cu diabet zaharat si nefropatie diabetica? A. 0,8 g/kg/zi B. 1,5 g/kg/zi C. 0,9 g/kg/zi D. 2 g/kg/zi E. 0,3 g/kg/zi
(pag. 2272)

M2214032. Care este cantitatea de grasimi din numarul total de calorii la un bolnav cu diabet zaharat, nonobez, fara hiperlipidemie? A. 40% B. 30% C. 50% D. 45% E. 10%
(pag. 2272)

M2214033. Rata de productie zilnica a insulinei la subiectii nondiabetici de greutate normala este de: A. aproximativ 25 U/zi B. 50 U/zi C. 40 U/zi D. 10 U/zi E. 100 U/zi
(pag. 2272)

M2214034. Cand un pacient cu diabet zaharat tratat cu insulina va reduce doza? A. Premergator unei interventii chirurgicale B. Cand anticipeaza un efort fizic semnificativ C. In cursul unei infectii intercurente D. Daca este hipertensiv E. Inaintea unor explorari de laborator
(pag. 2273)

M2214035. La persoanele sanatoase eliminarea renala (pragul renal) a glucozei apare la o glicemie de: A. 150 mg/dl B. 140-160 mg/dl C. 180-200 mg/dl D. 210 mg/dl E. 120-130 mg/dl
(pag. 2274)

M2214036. Pierderea raspunsului catecolaminic in evolutia diabetului zaharat poate duce la: A. neuropatie diabetica B. cataracta C. retinopatie D. hipoglicemie ignorata E. nefropatie diabetica
(pag. 2275)

M2214037. Fenomenul Somogyi se refera la: A. hiperglicemia indusa prin excesul de hidrati de carbon B. hiperglicemia cauzata de oprirea insulinei

C. hiperglicemia de rebound secundara unei hipoglicemii D. hipoglicemia indusa de foame E. hipoglicemia indusa de insulina
(pag. 2276)

M2214038. Care este atitudinea cand suspectam fenomenul Somogyi? A. Se creste doza de insulina B. Se reduce doza de insulina C. Se modifica regimul alimentar D. Se administreaza numai insulina cu actiune rapida E. Se recomanda efort fizic
(pag. 2276)

M2214039. Care este durata de actiune hipoglicemianta a preparatului Glipizid? A. 6-8 ore B. pana la 24 de ore C. 4-6 ore D. 10-12 ore E. 16 ore
(pag. 2277)

M2214040. Care medicament antidiabetic oral poate induce acidoza lactica? A. Tolbutamidul B. Metforminul C. Gliburidul D. Glipizidul E. Clorpropramidul
(pag. 2277)

M2214041. Tratamentul edemului cerebral ce poate apare in evolutia cetoacidozei se face cu: A. solutie Ringer B. ser fiziologic C. bicarbonat de sodiu D. manitol E. clorura de potasiu
(pag. 2280)

M2214042. Rata de mortalitate in coma hiperosmolara din diabetul zaharat este de: A. 20% B. 25% C. 10% D. peste 50% E. 40%
(pag. 2281)

M2214043. Leziunea proliferativa din retinopatia diabetica este: A. formarea de noi vase B. microanevrismele C. exudate dure D. pete vatuite E. dilatari venoase
(pag. 2282)

M2214044. Intr-o perioada de 10 ani care este procentul de bolnavi cu retinopatie diabetica simpla ce progreseaza spre boala proliferativa? A. 5% B. 8% C. 2-3% D. 10-18% E. 20-25%
(pag. 2282)

M2214045. HTA aparuta in evolutia nefropatiei diabetice se trateaza cu: A. nifedipin B. propranolol C. atenolol D. captopril E. metoprolol
(pag. 2283)

M2214046. Prin microalbuminurie se intelege excretia renala de albumina pana la nivelul de: A. 400-450 mg/zi B. 500-550 mg/zi C. 30-300 mg/zi D. 600 mg/zi E. peste 800 mg/zi
(pag. 2283)

M2214047. Neuropatia vegetativa din diabetul zaharat se manifesta clinic prin: A. parestezii B. hiperestezie C. dificultate la inghitire D. durere ce mimeaza herpesul zoster E. durere ce mimeaza un abdomen acut chirurgical
(pag. 2283)

M2214048. Diareea diabetica se trateaza cu: A. codeina B. aspirina C. acetaminofen D. loperamid E. fenitoin
(pag. 2283)

M2214049. Ce se intelege prin memorie hiperglicemica? A. Raspunsul hipoglicemic exagerat la insulina B. Lipsa de raspuns la antidiabetice orale C. Rezistenta periferica la insulina D. Evolutia complicatiilor diabetice dupa normalizarea glicemiei E. Aparitia anticorpilor antiinsulina
(pag. 2285)

M2214050. Necrobiosis lipoidica diabeticorum este prezenta pe: A. umeri B. palme

C. fata flexorie a articulatiilor D. fata anterioara a picioarelor E. regiunea lombara


(pag. 2285)

M2214051. Mucormicoza rinocerebrala, afectiune in relatie specifica cu diabetul zaharat, se trateaza cu: A. ampicilina B. penicilina C. amfotericina B D. tetraciclina E. streptomicina
(pag. 2285)

M2214052. Rezistenta la insulina este definita ca necesitatea a: A. 100 U insulina/zi B. 80-100 U insulina/zi C. 200 sau mai multe U insulina/zi D. 50-60 U insulina/zi E. 70 U insulina/zi
(pag. 2286)

M2214053. Rezistenta la insulina prin anticorpi antiinsulina se poate trata cu: A. insulina + metformin B. insulina + tolbutamid C. prednison in doze mari D. azatioprina E. ciclofosfamida
(pag. 2286)

M2314054. Dieta in diabetul zaharat: A. Aportul de colesterol trebuie sa reprezinte 7% din calorii B. Se recomanda suplimentarea dietei cu ulei de peste, care contine acizi grasi 3-omega C. La pacientii non-obezi se recomanda, in mod obisnuit, o cantitate de proteine de aproximativ 30% din numarul total de calorii D. Restrictia de proteine este prudenta daca se doreste scaderea ponderala, deoarece proteinele contin o cantitate mai mare de energie fata de lipide si carbohidrati E. Deoarece dietele cu glucide in cantitate mica pot incetini progresia nefropatiei, necesarul glucidic trebuie limitat la 0,8 g/kg/zi
(pag. 2271-2272)

M2314055. Paraclinic, cetoacidoza diabetica se caracterizeaza prin: A. Concentratii plasmatice initiale ale potasiului scazute B. Prezenta gaurii cationice C. Niveluri plasmatice crescute ale peptidului C D. Concentratiile plasmatice ale sodiului scazute E. pH > 7,45
(pag. 2278)

M2514056. Mecanismul de producere al diabetului zaharat insulino-dependent este reprezentat de: A. hiperinsulinism B. rezistena crescut la aciunea insulinei C. producerea unei insuline anormale D. autoimunitatea i insulita cu distrucia celulelor beta

E. cauze hormonale precum feocromocitomul i sindromul Cushing


(pag. 2267-69)

M2514057. Cel mai precoce semn al afectrii lente i progresive a celulelor beta ce va duce la dezvoltarea diabetului zaharat insulino-dependent este: A. creterea nivelului glucozei sanguine B. alterarea testului de toleran la glucoz C. glicozuria D. cetoacidoza E. anticorpii anticelul insular
(pag. 2269)

M2514058. Necesarul caloric zilnic la adulii care desfoar o activitate medie se situeaz cu aproximaie la valoarea de: A. 10-12 kcal/kg B. 20-22 kcal/kg C. 34-36 kcal/kg D. 48-50 kcal/kg E. 60-62 kcal/kg
(pag. 2271)

M2514059. Necesarul de proteine la o persoan adult pentru o bun nutriie este de aproximativ: A. 0,5-0,6 g/kg/zi B. 0,9-1,5 g/kg/zi C. 3,5-4 g/kg/zi D. 6-7 g/kg/zi E. 8-10 g/kg/zi
(pag. 2271)

M2514060. Tehnica cu multiple injecii subcutanate cu insulin n tratamentul diabetului zaharat implic: A. administrarea unei singure doze de insulin cu aciune lent B. administrarea a dou injecii pe zi de insulin intermediar C. administrarea a dou injecii pe zi de insulin cu aciune rapid D. administrarea de insulin cu aciune rapid naintea fiecrei mese, mpreun cu o doz de insulin cu aciune intermediar sau lung seara E. administrarea prin folosirea unei pompe ce elibereaz insulina continuu ntr-un ritm bazal cu ritmuri programate crescute nainte de mese
(pag. 2272-74)

M2514061. Iniierea terapiei cu insulin n diabetul zaharat prin tehnica cu mai multe injecii se face cu o doz raportat la kilogram greutate corporal de: A. 0,1-0,2 uniti B. 0,6-0,7 uniti C. 1,5-2 uniti D. 2-3 uniti E. 5-10 uniti
(pag. 2273)

M2514062. Mecanismul primar prin care derivaii de sulfoniluree scad nivelul glucozei plasmatice la pacienii diabetici este reprezentat de: A. stimularea gluconeogenezei hepatice B. stimularea glicolizei

C. stimularea eliberrii de insulin din celulele beta D. scderea numrului de receptori insulinici periferici E. eliberarea hormonilor de contrareglare
(pag. 2276)

M2514063. Ce reprezint fenomenul Somogyi la un pacient cu diabet zaharat: A. creterea valorii glicemiei dimineaa devreme B. creterea necesarului de insulin n timpul interveniilor chirurgicale C. creterea rezistenei periferice la insulin D. hiperglicemia de rebound ce urmeaz unui episod de hipoglicemie E. hipoglicemia produs prin administrarea unei doze crescute de insulin
(pag. 2276)

M2514064. Cel mai obinuit tablou al neuropatiei diabetice este reprezentat de: A. sindromul extrapiramidal B. epilepsie C. polineuropatia periferic D. hemiplegie E. sindromul de hipertensiune intracranian
(pag. 2283)

M2514065. Actual un pacient diabetic i urmrete eficacitatea tratamentului cu insulin prin: A. msurarea greutii corporale B. urmrirea simptomelor (ex. frecvena nicturiei) C. autodeterminarea glicemiei D. autodeterminarea glicozuriei E. determinarea hemoglobinei glicozilate
(pag. 2271)

M2614066. Caracteristicile generale ale diabetului zaharat insulinodependent (tip 1) sunt urmtoarele: A. Vrsta instalrii peste 50 de ani B. Rspunde la terapia sulfonilureic C. Pacieni supraponderali, obezi D. Complicaia acut: cetoacidoz E. Nivelul glucagonului sczut, nesupresibil cu insulin
(pag. 2276)

M2614067. Efectele epinefrinei care intervin n reglarea metabolismului metabolismul glucidic sunt: A. Blocheaz secreia de insulin B. Stimuleaz eliberarea glucagonului C. Activeaz glicogenoliza D. Scade capacitatea de a rspunde la ncrcare exogen de glucoz E. Toate rspunsurile de sus sunt corecte
(pag. 2265)

M2614068. Cauzele formei secundare de diabet pot fi, cu excepia: A. Hipertiroidismul B. Pancreatita cronic la alcoolici C. Sindromul Cushing D. Acromegalia E. Medicamente
(pag. 2266)

M2614069. Caracteristicile generale ale diabetului zaharat insulinodependent (tip 1) sunt urmtoarele: A. Vrsta instalrii peste 50 de ani B. Rspunde la terapia sulfonilureic C. Pacieni supraponderali, obezi D. Complicaia acut: cetoacidoz E. Nivelul glucagonului sczut, nesupresibil cu insulin
(pag. 2270)

M2614070. Referitor la efectul Somogyi sunt adevrate urmtoarele afirmaii: A. Creterea glucozei plasmatice dimineaa devreme B. Necesit niveluri crescute de insulin pentru a menine normoglicemia C. Mecanismul de formare: valul nocturn de descrcare a hormonului de cretere D. Se refer la hiperglicemia de rebound ce urmeaz unui episod de hipoglicemie E. Este mai frecvent la vrst mai naintat
(pag. 2276)

M2614071. Cetoacidoza diabetic se poate complica cu: A. Tromboz vascular B. Dilataie gastric acut C. Sindrom de detres respiratorie D. Gastrit eroziv E. Toate cele enumerate mai sus
(pag. 2280)

M2614072. Microalbuminuria din nefropatia diabetic se definete prin: A. Proteinurie 500-1000mg/zi B. Proteinurie 30-300mg/24 ore C. Proteinurie sub 1,5g/24 ore D. Proteinurie peste 0,5g/ 1 mililitru de urin E. Proteinurie ntre 1-5g/ 24ore
(pag. 2283)

M2614073. Biguanidele A. se pot administra i la pacieni cu afectare renal sever B. acioneaz prin stimularea eliberrii de insulin din celulele beta pancreatice C. pot determina acidoz lactic D. sunt medicamente de prim alegere n tratamentul comei hiperosmolare noncetoacidotice E. cresc numrul de receptori insulinici
(pag. 2276)

M2614074. Tratamentul comei diabetice hiperosmolare noncetoacidotice const din: A. diuretice de ans B. fluide intravenos C. cardiotonice D. glucagon i.v. E. bicarbonat i.v
(pag. 2280)

M2614075. n tratamentul cetoacidozei diabetice sunt indicate urmtoarele: A. medicamente din grupa glinidelor B. beta-blocani

C. corticosteroizi D. insulin (25-50 uniti i.v.) E. Meguan


(pag. 2279)

M2814076. Cauze de rezultate fals pozitive la testul de toleranta orala la glucoza: A. exercitiu fizic B. dieta adecvata C. anxietatea din timpul punctiei D. obezitatea E. boli concomitente
(pag. 2265)

M2814077. Glucagonul in diabetul zaharat: A. serveste la sustinerea majora B. serveste in cazul postului prelungit C. este principalul hormon de contrareglare D. nu este necesar pentru mentinerea nivelului glucozei sanguine E. este inlocuit de hormonul de crestere in absenta acestuia
(pag. 2275)

M2814078. Fenomenul Somogyi: A. reprezinta glicemia de rebound in urma unui episod hipoglicemic B. reprezinta cresterea glucozei plasmatice dimineata devreme C. necesita cresterea insulinei pentru mentinerea normoglicemiei D. apare datorita valorilor nocturne scadere a hormonului de crestere E. apare datorita unui cleareance crescut al insulinei
(pag. 2276)

M2914079. Cel mai precoce semn de modificare retinian n retinopatia diabetic este: A. Ocluzia capilarelor retiniene. B. unturile arterio-venoase. C. Creterea permeabilitii capilare. D. Hemoragii retiniene. E. Apariia de anevrisme saculare i fusiforme.
(pag. 2282)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1214080. Care dintre urmatoarele afirmatii privind testul de toleranta oral la glucoza sunt corecte ? A. valoarea predictiva a unui test pozitiv este mai putin certa B. se efectueaza la pacientii cu simptome de diabet zaharat C. rezultatele testului pot fi influentate de anxietate, boli concomitente, dieta inadecvata, lipsa efortului fizic D. valori ale glicemiei intre 140 mg/dl si 200 mg/dl la 2 ore dupa ingestia de glucoza permit diagnosticul diabetului zaharat E. poate diagnostica toleranta alterata la glucoza
(pag. 2265-2266)

M1214081. Diabetul zaharat primar de tip 2 este: A. produs prin mecanisme imune B. prezent numai la adulti

C. rezistent la cetoacidoza D. consecinta lipsei absolute de insulina E. insotit frecvent de obezitate


(pag. 2266)

M1214082. Care dintre urmatoarele mecanisme fiziopatologice intervin in diabetul zaharat noninsulinodependent tip 2 ? A. distructia autoimuna a celulelor beta B. insulinorezistenta C. reducerea masei de celule endocrine pancreatice D. depunerea de amilin in insulelel pancreatice E. secretia anormala de insulina
(pag. 2270)

M1214083. In insulinoterapia conventionala se folosesc: A. numai insulina rapida B. 1-2 injectii cu insulina intermediara C. 2 injectii de amestec de insulina rapida si intermediara D. trecerea de la 1 la 2 injectii de insulina cand doza totala depaseste 50-60 de unitati E. algoritmuri pentru ajustarea dozelor de insulina
(pag. 2272-2273)

M1214084. Care dintre urmatoarele afirmatii privind obiectivele terapeutice in tratamentul diabetului zaharat sunt corecte? A. glicemii a jeun de 60-130 mg/dl sunt acceptabile in insulinoterapia conventionala B. in insulinoterapia intensiva obiectivul ideal pentru glicemia preprandiala este 60-130 mg/dl C. glicemia masurata la ora 3 noaptea trebuie sa fie mai mare de 120 mg/dl D. glicemia masurata la ora 3 noaptea trebuie sa fie mai mare de 65 mg/dl E. glicemia mai mica de 200 mg/dl la 1 ora postprandial este un obiectiv acceptabil
(pag. 2273)

M1214085. Efectele administrarii derivatilor de sulfoniluree la pacientii cu diabet zaharat sunt: A. cresterea transportului intracelular de glucoza mediat de insulina B. inchiderea canalelor de potasiu si depolarizarea celulelor beta C. inhibarea gluconogenezei hepatice D. stimularea secretiei de insulina endogena E. cresterea activitatii receptorului kinazic al insulinei
(pag. 2276-2277)

M1214086. La un pacient cu diabet zaharat hipoglicemiile pot fi: A. produse de tratamentul cu metformin B. rare la cei cu nefropatie diabetica C. mai frecvente la cei la care se dezvolta o insuficienta corticosuprarenala D. prelungita la cei tratati cu derivati de sulfoniluree E. cauza fenomenului Somogy
(pag. 2276-2277)

M1214087. Care dintre urmatoarele afirmatii privind microalbuminuria la un pacient cu diabet zaharat nu sunt corecte ? A. prezice mortalitatea cardiovasculara B. se diagnosticheaza cand albuminuria depaseste 550 mg/zi C. este nevoie de o singura dozare pentru confirmare D. inseamna albuminurie situata intre 30 si 300 mg/zi

E. poate fi produsa de scaderea concentratiei de heparan-sulfat proteoglican din membrana glomerulara


(pag. 2283)

M1214088. Coma diabetica hiperosmolara se caracterizeaza prin: A. deshidratare extrema B. valori moderat crescute ale glicemiei C. valori scazute ale bicarbonatului seric D. rata de mortalitate peste 50 % E. hipervascozitatea sanguina
(pag. 2280-2281)

M1314089. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la diabetul zaharat insulino-dependent sunt false? A. Debutul este de obicei dupa virsta de 40 de ani B. Nivelurile de glucagon sunt crescute, dar supresibile cu insulina C. Debutul este intotdeauna sub virsta de 40 de ani D. De obicei pacientii sunt obezi E. Nivelulurile plasmatice de insulina sunt normale spre mari
(pag. 2271)

M1314090. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la diabetul zaharat non-insulino-dependent sunt adevarate? A. Caracteristic, nivelul insulinei plasmatice este scazut sau nedetectabil B. Nivelurile plasmatice de insulina sunt normale spre mari C. Pacientul tipic este subponderal D. Pacientii sunt susceptibili la a dezvolta coma hiperosmolara E. In lipsa tratamentului cu insulina, pacientii dezvolta frecvent cetoacidoza
(pag. 2271)

M1314091. Dieta in diabetul zaharat: A. La pacientii non-obezi se recomanda, in mod obisnuit, o cantitate de proteine de aproximativ 30% din numarul total de calorii B. Restrictia de proteine este prudenta daca se doreste scaderea ponderala, deoarece proteinele contin o cantitate mai mare de energie fata de lipide si carbohidrati C. Aportul de colesterol trebuie sa reprezinte 7% din calorii D. Se recomanda suplimentarea dietei cu ulei de peste, care contine acizi grasi 3-omega E. Necesarul minim proteic pentru o buna nutritie este in jur de 0.9g/kg greutate corporala pe zi
(pag. 2271 - 2272)

M1314092. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la fenomenul Somogyi sunt adevarate? A. Fenomenul Somogyi se refera la o crestere a glucozei plasmatice dimineata devreme, necesitind niveluri crescute de insulina pentru a mentine normoglicemia B. Fenomenul Somogyi trebuie suspectat oricind apar oscilatii mari ale glucozei plasmatice in intervale scurte de timp, chiar daca nu sunt raportate simptome C. Fenomenul Somogyi necesita de obicei cresterea insulinei pentru a mentine glucoza in limite normale D. Daca se suspecteaza fenomenul Somogyi, doza de insulina va fi scazuta de proba, chiar si atunci cind simptomele specifice ale suprainsulinizarii sunt absente E. Diferentierea intre fenomenul dawn si fenomenul Somogyi poate fi facuta de obicei prin masurarea glucozei sangvine la ora 3 P.M.
(pag. 2276)

M1314093. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la Metformin sunt false? A. Metforminul actioneaza in primul rind prin stimularea eliberarii de insulina din celula B. Metforminul poate determina acidoza lactica

C. Hipoglicemia data de Metformin tinde sa fie severa si prelungita D. Legarea metforminului de receptor determina inchiderea canalului K-ATP si depolarizare, influxul de calciu si secretia de insulina E. Actiunea primara a metforminului este aceea de a inhiba gluconeogeneza hepatica
(pag. 2276 - 2277)

M1314094. Cetoacidoza diabetica: A. Apare frecvent in diabet zaharat non-insulino-dependent B. Este cauzata de intreruperea aportului de insulina C. Necesita deficit de insulina cuplat cu o scadere a concentratiei de glucagon D. Poate fi determinata de o interventie chirurgicala E. Poate fi determinata de administrarea unei doze crescute de insulina
(pag. 2277)

M1314095. Clinic, cetoacidoza diabetica se caracterizeaza prin: A. Greata si varsaturi B. Polifagie C. Dureri abdominale D. Deshidratare E. Respiratie Kussmaul
(pag. 2278)

M1314096. Paraclinic, cetoacidoza diabetica se caracterizeaza prin: A. Niveluri plasmatice crescute ale -hidroxibutiratului B. Concentratii plasmatice initiale ale potasiului scazute C. Prezenta gaurii anionice D. Concentratiile plasmatice ale sodiului scazute E. pH > 7,45
(pag. 2278)

M1314097. Cetoacidoza diabetica se poate complica cu: A. Infarct miocardic B. Sindrom de detresa respiratorie C. Edem cerebral D. Tromboza vasculara E. Hipercheratoza
(pag. 2280)

M1314098. Retinopatia diabetica simpla se caracterizeaza prin: A. Dilatatie si ocluzie capilara B. Microanevrisme C. Sunturi arteriovenoase D. Vase noi E. Hemoragii in vitros
(pag. 2282)

M1314099. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la nefropatia diabetica sunt false? A. Aproximativ 85% dintre pacientii cu diabet insulino-dependent dezvolta aceasta complicatie B. Nefropatia diabetica poate fi functional silentioasa timp indelungat (10 - 15ani) C. La debut, ratele de filtrare glomerulara pot fi cu 40% sub normal D. Microalbuminuria este datorata in principal concentratiei crescute de heparan sulfat-proteoglican anionic in membrana bazala glomerulara

E. Dupa ce incepe faza macroproteinurica se instaleaza un declin constant al functiei renale, rata de filtrare glomerulara scazind, in medie, cu 1ml/min pe luna
(pag. 2282 - 2284)

M1314100. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la neuropatia diabetica sunt adevarate? A. Mononeuropatia diabetica este un sindrom senzitiv in care durerea apare urmind distributia unuia sau a mai multor nervi spinali B. Mononeuropatia diabetica este, de obicei, autolimitata C. Polineuropatia periferica diabetica se caracteriseaza prin durere care se accentueaza la mers D. Reflexele osteo-tendinoase in polineuropatia periferica diabetica sunt absente E. Pierderea curburii cu fracturi multiple ale oaselor tarsiene este un aspect obisnuit la radiografie
(pag. 2283)

M1314101. Referitor la tratamentul cu insulina al pacientilor diabetici: A. Terapia conventionala cu insulina implica administrarea de insulina cu actiune intermediara sau lunga seara, o doza unica, impreuna cu insulina rapida inaintea fiecarei mese B. In administrarea continua s.c. de insulina cu ajutorul pompei, insulina este eliberata intr-un ritm bazal continuu pe parcursul zilei, cu ritmuri scazute programate inainte de mese C. Toti pacientii vor fi sfatuiti sa-si creasca doza de insulina cind se anticipeaza o activitate sustinuta sau un efort semnificativ D. Insulina este necesara pentru tratamentul tuturor pacientilor cu diabet zaharat insulino-dependent E. Hipoglicemia este mai frecventa dupa insulina decit dupa antidiabetice orale.
(pag. 2272 - 2273, 2276)

M1414102. Fac parte dintre caracteristicile generale ale diabetului zaharat insulino dependent urmatoarele, cu EXCEPTIA A. Locus genetic - necunoscut B. Greutate corporala - normala sau mica C. Insulina plasmatica - mica spre absenta D. Complicatia acuta - coma hiperosmolara E. Glucagon plasmatic mare, rezistent
(pag. 2270)

M1414103. Cauzele formelor secundare de diabet zaharat sunt A. Ataxia-teleangiectazia B. Lipodistrofiile C. Administrarea de hormoni steroizi D. Arsurile usoare E. Infectiile virale
(pag. 2266)

M1414104. Terapia intensiva cu insulina nu este indicata in urmatoarele cazuri, exceptand A. Copii sub 7 ani B. Persoane dupa transplant renal C. Persoane cu boala coronariana asociata D. Persoane cu AVC asociat E. Femei insarcinate
(pag. 2274-2275)

M1414105. Complicatiile cetoacidozei diabetice sunt A. Tromboza vasculara B. Anorexie,greturi C. Mucormicoza

D. Temperatura corporala sub normal E. Sindromul de detresa respiratorie


(pag. 2280)

M1414106. Leziunile aterosclerotice aparute la pacientul diabetic pot cauza A. Claudicatie intermitenta B. La barbati, impotenta functionala C. Boala arteriala coronariana D. Hipertensiune arteriala E. Accident vascular cerebral
(pag. 2282)

M1414107. Leziunile simple din retinopatia diabetica sunt, exceptand A. Pete vatuite B. Microanevrisme C. Cicatrice D. Hemoragii in vitros E. Hemoragii(puncte sau pete)
(pag. 2282)

M1514108. Diabetul zaharat insulino-dependent prezinta urmatoarele aspecte clinice: A. debut de obicei inainte de 40 de ani B. debutul simptomelor poate fi brusc C. prezinta pierdere in greutate dupa o perioada de mai multe zile D. aparitia cetoacidozei in timpul unei intercurente sau dupa o interventie chirurgicala E. nivelul insulinei plasmatice este crescut
(pag. 2271)

M1514109. Hipoglicemia la pacientii diabetici insulino-dependenti poate fi cauzata de: A. lipsa unei mese B. efort fizic neasteptat C. scaderea dozei de insulina D. eliberarea catecolaminelor ca hormoni de contrareglare E. instalarea complicatiilor renale ale diabetului
(pag. 2275-76)

M1514110. Tabloul clinic al cetoacidozei diabetice cuprinde: A. anorexie, greata si varsaturi B. tuse cu expectoratie hemoptoica C. respiratie Kussmaul D. dureri osoase E. alterarea starii de constienta sau coma franca
(pag. 2278)

M1514111. Tratamentul cetoacidozei diabetice cuprinde: A. administrarea de insulina intravenos B. administrarea de glucagon intravenos C. administrarea intravenoasa de solutie salina izotona sau Ringer lactat D. administrarea de potasiu E. administrarea de diuretice
(pag. 2279)

M1514112. Care dintre urmatoarele situatii reprezinta complicatii ale retinopatiei proliferative din diabetul zaharat: A. formarea anevrismelor B. hemoragia in vitros C. dezlipirea de retina D. cataracta E. pierderea vederii
(pag. 2282)

M1514113. Care sunt cele mai specifice leziuni ale glomerulosclerozei diabetice: A. hialinizarea arteriolelor aferente glomerulare B. proliferarea endoteliala C. formarea de semilune celulare epiteliale D. nodulii Kimmelstiel-Wilson E. corpii hematoxilinici Gross
(pag. 2282)

M1514114. Care dintre urmatoarele clase de medicamente reprezinta agenti hipoglicemianti orali utilizati in tratamentul diabetului zaharat: A. Sulfonilureicele B. Bipiridinele C. Biguanidele D. Tiazolidindionele E. Inhibitorii de HMGCoA reductaza
(pag. 2276-77)

M1514115. Ateroscleroza coronariana ca si complicatie tardiva a diabetului zaharat poate conduce la instalarea unui infarct miocardic ce poate avea urmatoarele trasaturi: A. este silentios B. debut brusc cu simptome de insuficienta ventriculara stanga C. artere coronare angiografic normale D. absenta semnelor electrocardiografice caracteristice E. enzime de necroza miocardica normale
(pag. 2281-82)

M1614116. Derivatele de sulfoniluree: A. Actioneaza prin inhibarea eliberarii de insulina din celula beta B. Cresc numarul de receptori insulinici C. Scad transportul insulino-mediat al glucozei D. Cresc eliberarea de insulina E. Au receptori, care reprezinta subunitatea canalului KATP, care controleaza potentialul de membrana a celulei beta
(pag. 2276)

M1614117. Care din preparatele sulfonilureice sunt preferate a fi administrate in caz de boala renala semnificativa (fiind exclusiv metabolizati si inactivati de catre ficat): A. Tolbutamid B. Glipizid C. Gliburid D. Clorpropamid E. Tolazamid
(pag. 2276)

M1614118. Metforminul: A. Este derivat de acarboza B. Este utila la pacientii obezi cu DZNID, care nu raspund la dieta si efort fizic C. Nu poate fi prescris ca monoterapie D. Poate determina acidoza lactica E. Nu trebuie administrat in caz de boala renala
(pag. 2276)

M1614119. Cetoacidoza diabetica: A. Este cauzata de intreruperea aportului de insulina B. Poate fi determinata de infectii, interventii chirurgicale C. Are ca substrat fiziopatologic: gluconeogeneza maxima cu scaderea utilizarii periferice a glucozei D. Se dezvolta datorita blocarii procesului cetogenetic E. Se asociaza cu scaderea relativa sau absoluta a concentratiei de glucagon
(pag. 2277)

M1614120. Clinic, cetoacidoza diabetica se manifesta prin urmatoarele, cu EXCEPTIA: A. Greturi, varsaturi, anorexie B. Durere abdominala C. Respiratie Kussmaul D. Semne de supraincarcare volemica E. Oligurie
(pag. 2278)

M1614121. Coma diabetica hiperosmolara noncetozica: A. Este o complicatie a diabetului insulino-dependent B. Rezulta dintr-o diureza hiperglicemica sustinutacu aport redus de lichide C. Poate fi precipitata de hemodializa, alimentatie prin sonda cu formule bogat proteice, agenti osmotici D. Poate fi initiata de steroizi, agenti imunosupressivi, diuretice E. Apare la tineri
(pag. 2280)

M1614122. Caracteristicile clinico-biologice ale comei hiperosmolare noncetozice sunt: A. Semne neurologice (comitialitate, hemiplegie tranzitorie, coma superficiala) B. Hiperglicemie extrema C. Scaderea azotului ureic sanguin si a creatininei D. Cresterea osmolaritatii sangvine E. Scaderea vascozitatii plasmatice
(pag. 2281)

M1614123. Polineuropatia vegetativa la nivelului tractului gastrointestinal se poate manifesta prin: A. Disfunctie esofagiana cu dificultate la inghitire B. Ulcer duodenal cronic C. Evacuare gastrica intarziata D. Diaree, constipatie E. Sindrom Mallory-Weiss
(pag. 2283)

M2214124. Cetoacidoza diabetica apare ca urmare a: A. aportului crescut de lipide B. supradozarii insulinei C. infectiilor intercurente

D. interventiilor chirurgicale E. intreruperii aportului de insulina


(pag. 2277)

M2214125. Cetoacidoza diabetica se caracterizeaza prin: A. hiperglicemie B. diureza osmotica C. hiperhidratare D. deshidratare E. hipervolemie
(pag. 2277)

M2214126. Subliniati afirmatiile corecte referitoare la cetoacidoza diabetica: A. deficitul de insulina creste eliberarea acizilor grasi liberi B. deficitul de insulina reduce eliberarea acizilor grasi liberi C. glucagonul accelereaza oxidarea acizilor grasi liberi D. glucagonul scade malonil CoA hepatica E. glucagonul stimuleaza acetil-CoA carboxilaza
(pag. 2277-2278)

M2214127. Clinic, cetoacidoza incepe cu: A. transpiratii B. anorexie C. greata D. varsaturi E. hipertensiune arteriala
(pag. 2278)

M2214128. La examinarea unui bolnav cu cetoacidoza necomplicata se poate constata: A. respiratie Kussmaul B. febra C. temperatura normala D. temperatura scazuta E. alterarea starii de constienta
(pag. 2278)

M2214129. Care sunt anomaliile metabolice prezente in coma cetoacidotica? A. Alcaloza metabolica B. Deficitul de magneziu C. Hipertrigliceridemie D. Hiperamilazemie E. Hipersodemie
(pag. 2278-2279)

M2214130. Diagnosticul diferential al cetoacidozei la un bolnav cu diabet zaharat nediagnosticat anterior se face cu: A. uremia B. cetoacidoza alcoolica C. intoxicatii D. diabetul insipid E. pancreatita acuta
(pag. 2279)

M2214131. Care sunt primele teste de laborator ce se efectueaza pentru diagnosticul de cetoacidoza diabetica? A. hemoglobina glicozilata (A1C) B. leucocitele din sangele periferic C. corpii cetonici din urina D. glucoza urinara E. glucagonul seric
(pag. 2279)

M2214132. Care sunt dozele de insulina necesare pentru tratamentul cetoacidozei diabetice? A. Initial in bolus i.v. 80-100 U B. Initial in bolus i.v. 25-50 U C. Apoi 30-40 U/h pana cand cetoacidoza se remite D. 15-25 U/h pana cand cetoacidoza se remite E. 50-60 U/h pana cand cetoacidoza se remite
(pag. 2279)

M2214133. Cand este indicat bicarbonatul la bolnavii cu cetoacidoza diabetica? A. pH-ul seric 7,25 B. pH-ul seric 7 C. pH-ul seric 6,9 D. pH-ul seric 7,3 E. pH-ul seric 7,2
(pag. 2279)

M2214134. Alcalinizarea rapida a unui bolnav cu cetoacidoza diabetica poate duce la: A. cresterea eliberarii oxigenului in tesuturi B. scaderea eliberarii de oxigen in tesuturi C. scaderea functiei ventriculare stangi D. diureza osmotica E. cresterea aviditatii hemoglobinei pentru oxigen
(pag. 2279)

M2214135. Care sunt complicatiile digestive ce pot apare in evolutia cetoacidozei diabetice? A. Ulcerul gastric B. Ulcerul duodenal C. Gastrita eroziva D. Dilatatia gastrica acuta E. Esofagita de reflux
(pag. 2280)

M2214136. Care dintre urmatoarele situatii pot masca prezenta cetoacidozei diabetice? A. Infectiile intercurente B. Hipoxia severa C. Interventiile chirurgicale D. Colapsul vascular E. Diselectrolitemiile
(pag. 2280)

M2214137. Care sunt complicatiile cetoacidozei diabetice? A. Infarctul miocardic B. Tromboza vasculara

C. Edemul cerebral D. Hipertensiunea arteriala E. Sindromul de detresa respiratorie


(pag. 2280)

M2214138. Care sunt factorii ce pot supradiagnostica diabetul zaharat prin testul standard de toleranta orala la glucoza? A. Secretia de epinefrina B. Eliberarea glucagonului C. Lipsa exercitiului fizic D. Dieta bogata in fibre vegetale E. Anxietatea cauzata de punctia venoasa
(pag. 2265)

M2214139. Dupa testul standard de toleranta orala la glucoza, diagnosticul de toleranta alterata la glucoza este sugerat de: A. glicemia la 2 ore 130 mg/dl B. glicemia la 2 ore 140-200 mg/dl C. glicemia la 2 ore 120 mg/dl D. o alta valoare a glicemiei in cele 2 ore mai mare sau egala cu 200 mg/dl E. glicemia la 2 ore 115 mg/dl
(pag. 2266)

M2214140. Care din urmatoarele clase de diabet corespund diabetului zaharat primar? A. diabetul zaharat autoimun (tip I) B. diabetul zaharat nonautoimun (tip II) C. diabetul zaharat datorat pancreatitei cronice D. diabetul zaharat din distrofia miotonica E. diabetul zaharat din feocromocitom
(pag. 2266)

M2214141. Diabetul zaharat de cauza hormonala apare in urmatoarele circumstante: A. feocromocitom B. acromegalie C. hipertiroidism D. sindrom Cushing E. tratament cu hormoni steroizi
(pag. 2266)

M2214142. Referitor la diabetul zaharat subliniati corelatiile adevarate: A. diabet zaharat insulino dependent - rezistent la cetoacidoza B. diabet zaharat insulino dependent - predispus la cetoacidoza C. diabet zaharat tip I - mediat nonimun D. diabet zaharat tip II - mediat imun E. diabet zaharat tip I - mediat imun
(pag. 2266)

M2214143. Care din afirmatiile referitoare la transmiterea diabetului zaharat insulinodependent sunt adevarate? A. transmiterea este autosomal dominanta B. transmiterea este autosomal recesiva C. predispozitia genetica este cauzala D. predispozitia genetica este permisiva

E. HLA la frati nonidentici scade riscul transmiterii


(pag. 2267)

M2214144. Ce risc are "amprenta sexuala" in transmiterea diabetului zaharat tip I? A. Tata diabetic transmite cu un risc scazut B. Mama diabetica transmite boala cu risc mai crescut C. Tata transmite boala cu un risc de 5 ori mai redus decat mama D. Gena susceptibila la tati este HLA-DR4 E. Gena susceptibila la tati este HLA-BO7
(pag. 2267)

M2214145. Diabetul zaharat tip I se poate asocia cu urmatoarele boli autoimune: A. poliartrita reumatoida B. tiroidita Hashimoto C. insuficienta suprarenala D. lupus eritematos sistemic E. periarterita nodoasa
(pag. 2269)

M2214146. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la diabetul zaharat tip I sunt adevarate? A. Este o boala autoimuna B. Insulele pancreatice sunt infiltrate cu PMN C. Celulele beta pot fi distruse direct de un virus D. Exista anticorpi antiinsulinici E. Sistemul imun normal ataca tesuturile "self"
(pag. 2269)

M2214147. Referitor la diabetul zaharat tip I care dintre urmatorii factori pot actiona prin asa-zisul "mimetism molecular"? A. Proteinele din soia B. Albuminele din laptele bovin C. Albuminele din ou D. Proteina a virusului Coxackie E. Proteine din carnea bovina
(pag. 2269)

M2214148. Subliniati afirmatiile corecte privind distructia celulelor beta si dezvoltarea diabetului zaharat insulino dependent: A. rezerva de insulina se reduce brusc B. rezerva de insulina scade lent C. anticorpii anticelula insulara apar precoce D. in faza tolerantei scazute la glucoza, glicemia a jeun este normala E. debutul poate fi brusc cu hiperglicemie
(pag. 2269)

M2214149. Anticorpii implicati in patogeneza diabetului zaharat insulino dependent sunt: A. anticorpii antiinsulinici B. anticorpi fata de proinsulina C. anticorpi fata de decarboxilaza acidului glutamic D. anticorpi antimitocondriali E. anticorpi fata de celulele producatoare de glucagon (celule alfa)
(pag. 2269)

M2214150. Celulele implicate in atacul celulelor beta si dezvoltarea diabetului zaharat insulino dependent includ: A. PMN B. limfocitele CD8+ C. macrofagele D. plasmocitele E. celulele endoteliale ale ductelor pancreatice
(pag. 2269)

M2214151. Aratati care sunt afirmatiile adevarate referitoare la diabetul zaharat noninsulino dependent? A. Are agregare familiala B. Se asociaza frecvent cu obezitatea C. Se transmite autosomal dominant D. Se transmite autosomal recesiv E. Nu are caracter familial
(pag. 2270)

M2214152. Rezistenta la insulina in diabetul zaharat noninsulino dependent se explica prin: A. cresterea sintezei de grasimi in ficat B. depozitarea grasimilor in pancreas C. excesul alimentar cu hidrati de carbon D. depozitarea grasimilor in muschi E. reducerea aportului alimentar de hidrati de carbon
(pag. 2270)

M2214153. Caracteristicile diabetului zaharat insulino dependent sunt: A. apare dupa 40 de ani B. raspunde la tratamentul cu insulina C. glucagonul plasmatic este crescut D. raspunde la terapia sulfonilureica E. insulina plasmatica crescuta
(pag. 2270)

M2214154. Care din urmatoarele caracteristici pledeaza pentru diabetul zaharat noninsulino dependent? A. Coma cetoacidozica B. Coma hiperosmolara C. Glucagonul plasmatic ridicat dar supresibil D. Glucogonul plasmatic ridicat si rezistent E. Rezistenta periferica la insulina
(pag. 2270)

M2214155. Tulburarile metabolice din diabetul zaharat se datoresc: A. excesului de glucagon B. polifagiei C. polidipsiei D. poliuriei E. deficitului de insulina
(pag. 2271)

M2214156. Care din afirmatiile referitoare la diabetul zaharat noninsulino dependent sunt adevarate? A. Simptomele incep brusc

B. C. D. E.

Simptomele incep gradat Nu dezvolta cetoacidoza Ficatul este sensibil la glucagon Ficatul este rezistent la glucagon
(pag. 2271)

M2214157. La un bolnav cu diabet zaharat tratat cu insulina, pentru a evita hipoglicemia, distributia caloriilor in cursul zilei este urmatoarea: A. 20% la micul dejun B. 45% la pranz C. 30% pentru cina D. 35% pentru pranz E. 15% pentru seara tarziu
(pag. 2272)

M2214158. Ce se intelege prin terapia conventionala cu insulina? A. Administrarea a 3 injectii/zi insulina cu actiune rapida B. Administrarea a 3 injectii/zi insulina rapida + 1 injectie la miezul noptii C. Administrarea 1 injectie/zi insulina lenta D. Administrarea a 2 injectii/zi insulina intermediara E. Administrarea a 2 injectii/zi insulina lenta cu mici cantitati de insulina rapida
(pag. 2272)

M2214159. In cursul terapiei diabetului zaharat prin tehnica cu multiple injectii de insulina subcutanat, insulina cu actiune rapida va fi divizata astfel: A. 40% la micul dejun B. 50% la micul dejun C. 30% la pranz D. 30% la cina E. 45% la pranz
(pag. 2273)

M2214160. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul diabetului zaharat prin tehnica cu multiple injectii de insulina administrate subcutanat sunt adevarate? A. Initierea terapiei se face cu 0,6-0,7 U insulina/kg B. Ajustarea dozei de insulina intermediara se face pe baza glicemiei la 1h postprandial C. Ajustarea dozei de insulina rapida se face pe baza glicemiei a jeun D. Insulina intermediara se administreaza la 9 seara E. Ajustarea insulinei rapide se face pe baza glicemiei la 1h postprandial
(pag. 2273)

M2214161. Preparatele de insulina cu actiune intermediara sunt folosite in: A. urgentele diabetice B. tratamentul conventional cu insulina C. terapia prin injectii multiple de insulina subcutanat D. administrarea subcutanata continua de insulina E. in cursul unor infectii intercurente
(pag. 2274)

M2214162. La un bolnav cu diabet zaharat tratat de peste 10 ani cu insulina, actiunea insulinei rapide are urmatoarele caracteristici: A. incepe la cateva minute B. debutul actiunii la aproximativ 1 ora

C. un varf maxim la 6 ore D. are efecte masurabile la 16 ore E. se mentine efectul si la 24 de ore
(pag. 2274)

M2214163. La un bolnav cu diabet zaharat cu debut recent tratat cu insulina actiunea insulinei rapide are urmatoarele trasaturi: A. debutul actiunii la cateva minute B. efectul maxim la 2 ore C. durata de 6-8 ore D. durata pana la 16 ore E. efect maxim la 6 ore
(pag. 2274)

M2214164. Insulina intermediara are urmatoarele trasaturi: A. actiunea incepe la 2,5 ore B. actiunea incepe 1/2 ore C. un varf maxim la 11 ore D. perioada totala de actiune 25 ore E. varf maxim la 3 ore
(pag. 2274)

M2214165. Prin mentinerea la o femeie cu diabet zaharat a unei glicemii normale pe timpul sarcinii se previne: A. macrosomia fetala B. aparitia edemelor C. mortalitatea perinatala D. sindromul de detresa respiratorie E. aparitia HTA
(pag. 2274)

M2214166. Ce categorie de bolnavi cu diabet zaharat vor fi exclusi de la tratamentul intensiv cu insulina? A. Persoanele in varsta B. Persoanele cu boli coronariene C. Bolnavii cu accidente vasculare cerebrale D. Bolnavii cu ulcer gastric E. Bolnavii cu hepatita cronica
(pag. 2275)

M2214167. Care sunt semnele hipoglicemiei diurne la un bolnav cu diabet zaharat? A. Transpiratia B. Nervozitatea C. Tegumentele deshidratate D. Foamea E. Tremorul
(pag. 2275)

M2214168. Care sunt hormonii de contrareglare ce intervin in hipoglicemie? A. Glucagonul B. Epinefrina C. Tiroxina D. Parathormonul

E. Prolactina
(pag. 2275)

M2214169. Simptomele vegetative si modificarile functiei cerebrale declansate de hipoglicemie in evolutia diabetului zaharat apar la o glicemie de: A. 50-55 mg/dl B. 70-72 mg/dl C. 90 mg/dl D. 75-85 mg/dl E. 95 mg/dl
(pag. 2275)

M2214170. Hipoglicemia din diabetul zaharat poate fi determinata de: A. boala renala diabetica B. hipertiroidismul C. insuficienta suprarenala autoimuna D. anticorpii circulanti antiinsulinici E. excesul alimentar de hidrati de carbon
(pag. 2276)

M2214171. Subliniati afirmatiile adevarate referitoare la fenomenul Dawn: A. apare hiperglicemie dimineata de vreme B. este dependent de fenomul Somogyi C. necesita cresterea dozei de insulina D. necesita scaderea dozei de insulina E. este independent de fenomenul Somogyi
(pag. 2276)

M2214172. Medicamentele antidiabetice derivate de sulfonil uree actioneaza prin: A. cresterea gluconeogenezei B. inducerea glicolizei C. stimularea eliberarii de insulina din celulele beta D. cresterea numarului de receptori insulinici E. inhiba gluconeogeneza hepatica
(pag. 2276-2277)

M2214173. Medicamentele din clasa biguanide utilizate in tratamentul diabetului zaharat actioneaza prin: A. stimularea secretiei de insulina B. inhiba gluconeogeneza hepatica C. creste dispozitia glucozei la nivelul muschilor D. creste numarul receptorilor insulinici E. inhiba anticorpii antiinsulinici
(pag. 2277)

M2214174. Subliniati dozele zilnice si numarul de administrari pe zi a urmatoarelor hipoglicemiante orale: A. Clorpropramid 1500 mg de 3 ori/zi B. Glipizid 2,5-40 mg de 1-2 ori/zi C. Tolbutamid 500-3000 mg de 2-3 ori/zi D. Metformin 600-800 mg de 3 ori/zi E. Gliburid 30-60 mg de 3 ori/zi

(pag. 2277)

M2214175. Subliniati afirmatiile corecte referitoare la derivatii de tiazolidindione utilizati in tratamentul diabetului zaharat: A. scad trigliceridele B. scad acizii grasi liberi C. cresc activitatea receptorului kinazic al insulinei D. reduc absorbtia intestinala a glucozei E. stimuleaza gluconeogeneza hepatica
(pag. 2277)

M2214176. Precizati care sunt afirmatiile corecte referitoare la hemoglobina glicozilata (A1C): A. este prezenta numai la bolnavii cu diabet B. este prezenta si la persoanele sanatoase C. da o estimare a controlului diabetic pe o perioada precedenta de 3 luni D. la persoanele sanatoase este la o valoare de peste 10% E. concentratia creste in prezenta hiperglicemiei
(pag. 2277)

M2214177. Care din urmatorii factori de mediu pot initia mecanismele patogenetice in diabetul zaharat insulino-dependent? A. Virusul coxsackie B4 B. Albumina din laptele de vaca C. Streptococul beta hemolitic D. Stafilococul aureu E. Virusul urlian
(pag. 2268)

M2214178. Care sunt semnele de prognostic prost la prezentarea unui bolnav cu cetoacidoza diabetica? A. Hiperglicemia B. Hipotensiunea C. Azotemia D. Prezenta corpilor cetonici in urina E. Coma profunda
(pag. 2280)

M2214179. Coma hiperosmolara ce poate sa apara in evolutia diabetului zaharat non-insulinodependent este precipitata de: A. dializa peritoneala B. manitol C. fenitoin D. consum excesiv de grasimi E. efortul fizic
(pag. 2280)

M2214180. Referitor la coma hiperosmolara din diabetul zaharat precizati afirmatiile corecte: A. deficitul mediu de lichid este 10-11 l B. terapia initiala se face cu glucoza 5% C. terapia initiala se face cu solutii izotone D. 2-3 l de solutii izotone se administreaza in primele 5-6 ore E. la obezi se fac doze mici de insulina
(pag. 2281)

M2214181. La diabetici ateroscleroza apare mai devreme decat la populatia generala. Leziunile aterosclerotice pot fi initiate de: A. LDL oxidate B. glicozilarea neenzimatica a lipoproteinelor C. adezivitatea plachetara crescuta D. sinteza redusa de tromboxan A2 E. sinteza crescuta de prostaciclina
(pag. 2281)

M2214182. Care sunt leziunile simple din retinopatia diabetica? A. Hemoragia in vitros B. Deslipirea de retina C. Sunturile arterio-venoase D. Permeabilitatea vasculara redusa E. Microanevrismele
(pag. 2282)

M2214183. Tratamentul retinopatiei diabetice se face cu: A. fotocoagulare B. vitrectomia pars plana C. antiagregante plachetare D. trombostop E. prednison
(pag. 2282)

M2214184. Care sunt cele mai specifice leziuni ale glomerulosclerozei diabetice? A. Largirea membranei bazale glomerulare B. Ingrosarea mezangiala C. Hialinizarea arteriolelor aferente glomerulare D. Nodulii Kimmelstiel-Wilson E. Ocluzia glomerulara
(pag. 2282)

M2214185. Polineuropatia periferica din diabetul zaharat se manifesta prin: A. parestezii B. durere profunda C. hiperestezie D. disfagie E. diaree
(pag. 2283)

M2214186. Ulcerul piciorului diabetic este cauzat de: A. pantofi nepotriviti B. intepaturi prin corpi straini C. neuropatia vegetativa D. deformarea osoasa a picioarelor E. boala vasculara
(pag. 2284)

M2214187. Sorbitolul este implicat in patogeneza urmatoarelor complicatii ale diabetului zaharat: A. cetoacidoza B. coma hiperosmolara

C. neuropatie diabetica D. retinopatie E. nefropatie


(pag. 2284)

M2214188. Care dintre urmatoarele afectiuni par a avea o relatie specifica cu diabetul zaharat? A. Colecistita emfizematoasa B. Litiaza renala C. Pielonefrita emfizematoasa D. Murcormicoza rinocerebrala E. Pneumonia cu streptococ betahemolitic
(pag. 2285)

M2214189. In care din urmatoarele situatii apare rezistenta prereceptor la insulina? A. Obezitate B. Sindrom Werner C. Anticorpi antiinsulina D. Insulina anormala E. Sindrom de hipertrofie pineala
(pag. 2286)

M2214190. Alergia la insulina se poate manifesta prin: A. greturi B. varsaturi C. urticarie generalizata D. prurit local E. anafilaxie
(pag. 2287)

M2314191. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la diabetul zaharat insulino-dependent sunt false? A. De obicei, pacientii sunt obezi B. Nivelurile de glucagon sunt crescute, dar supresibile cu insulina C. Nivelurile plasmatice de insulina sunt normale spre mari D. Caracteristic, nivelul insulinei plasmatice este crescut E. Debutul este de obicei dupa varsta de 40 de ani
(pag. 2271)

M2314192. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la diabetul zaharat non-insulino-dependent sunt adevarate? A. Pacientul tipic este obez B. In lipsa tratamentului cu insulina, pacientii dezvolta frecvent cetoacidoza C. Caracteristic, nivelul insulinei plasmatice este scazut sau nedetectabil D. Nivelurile plasmatice de insulina sunt normale spre mari E. Pacientii sunt susceptibili la a dezvolta coma hiperosmolara
(pag. 2271)

M2314193. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la fenomenul Somogyi sunt adevarate? A. Diferentierea intre fenomenul dawn si fenomenul Somogyi poate fi facuta de obicei prin masurarea glucozei sangvine la ora 3 P.M. B. Daca se suspecteaza fenomenul Somogyi, doza de insulina va fi scazuta de proba, chiar si atunci cand simptomele specifice ale suprainsulinizarii sunt absente C. Fenomenul Somogyi se refera la hipoglicemia de rebound ce urmeaza unui episod de hiperglicemie

D. Fenomenul Somogyi trebuie suspectat oricand apar oscilatii mari ale glucozei plasmatice in intervale scurte de timp, chiar daca nu sunt raportate simptome E. Fenomenul Somogyi necesita de obicei cresterea insulinei pentru a mentine glucoza in limite normale
(pag. 2276)

M2314194. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la Metformin sunt false? A. Legarea metforminului de receptor determina inchiderea canalului K-ATP si depolarizare, influxul de calciu si secretia de insulina B. Metforminul poate determina acidoza lactica C. Metforminul poate creste dispozitia glucozei la nivelul muschiului si tesutului adipos D. Actiunea primara a metforminului este aceea de a inhiba gluconeogeneza hepatica E. Hipoglicemia data de metformin tinde sa fie severa si prelungita
(pag. 2276-2277)

M2314195. Cetoacidoza diabetica: A. Acidoza metabolica se explica prin nivelurile plasmatice crescute ale acetoacetatului si betahidroxibutiratului B. Poate fi determinata de o interventie chirurgicala C. Apare frecvent in diabetul zaharat non-insulino-dependent D. Este cauzata de intreruperea aportului de insulina E. Leucopenia, frecvent foarte marcata, este o trasatura a acidozei metabolice in sine
(pag. 2277)

M2314196. Clinic, cetoacidoza diabetica se caracterizeaza prin: A. Polifagie B. Transpiratii profuze C. Respiratie Kussmaul D. Dureri abdominale E. Anorexie
(pag. 2278)

M2314197. Cetoacidoza diabetica se poate complica cu: A. Mucormicoza B. Edem cerebral C. Hipercheratoza D. Dilatatie gastrica acuta E. Hipopotasemie
(pag. 2280)

M2314198. Coma hiperosmolara se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia: A. Transpiratii profuze B. Rata de mortalitate crescuta C. Cresterea marcata a ureei si a creatininei D. Acidoza metabolica severa E. Cresterea marcata a betahidroxibutiratului si a acetoacetatului
(pag. 2281)

M2314199. Retinopatia diabetica simpla se caracterizeaza prin: A. Vase noi B. Pete vatuite C. Sunturi arteriovenoase D. Permeabilitate capilara crescuta E. Cicatrice

(pag. 2282)

M2314200. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la nefropatia diabetica sunt false? A. Nefropatia diabetica poate fi functional silentioasa timp indelungat (10-15 ani) B. Microalbuminuria este datorata in principal concentratiei crescute de heparan sulfat-proteoglican anionic in membrana bazala glomerulara C. La debut, rinichii sunt de obicei mici D. La debut, ratele de filtrare glomerulara pot fi cu 40% sub normal E. Microalbuminuria reprezinta eliminari urinare de albumina intre 10 si 30 mg/zi
(pag. 2282-2283)

M2314201. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la neuropatia diabetica sunt adevarate? A. Polineuropatia periferica diabetica se caracterizeaza prin durere care se accentueaza la mers B. Radiculopatia diabetica este de obicei autolimitata C. Mononeuropatia diabetica este un sindrom senzitiv in care durerea apare urmand distributia unuia sau a mai multor nervi spinali D. Pierderea curburii cu fracturi multiple ale oaselor tarsiene este un aspect obisnuit la radiografie E. In polineuropatia periferica intalnim frecvent semnul Babinski
(pag. 2283)

M2314202. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la sulfonilureice sunt adevarate? A. Actiunea initiala a sulfonilureicelor este aceea de a creste eliberarea de insulina cu scaderea nivelului glucozei sangvine B. Actiunile extrapancreatice ale sulfonilureicelor include cresterea numarului receptorilor insulinici si cresterea transportului glucozei insulino-mediat C. Hipoglicemia este mai rara dupa agenti orali decat dupa insulina D. Legarea sulfonilureicelor de receptor determina deschiderea canalului K-ATP E. Actiunea primara a sulfonilureicelor este aceea de a inhiba gluconeogeneza hepatica
(pag. 2276-2277)

M2314203. Referitor la tratamentul cu insulina al pacientilor diabetici: A. Toti pacientii vor fi sfatuiti sa-si creasca doza de insulina cand se anticipeaza o activitate sustinuta sau un efort semnificativ B. Hipoglicemia este mai frecventa dupa insulina decat dupa antidiabetice orale C. In administrarea continua s.c. a insulinei sunt folosite preparatele cu actiune intermediara D. Terapia conventionala cu insulina implica administrarea de insulina cu actiune intermediara sau lunga seara, o doza unica, impreuna cu insulina rapida inaintea fiecarei mese E. In administrarea continua s.c. de insulina cu ajutorul pompei, insulina este eliberata intr-un ritm bazal continuu pe parcursul zilei, cu ritmuri crescute programate inainte de mese
(pag. 2272-2273, 2276)

M2314204. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la fenomenul dawn sunt false? A. Fenomenul dawn se refera la hiperglicemia de rebound ce urmeaza unui episod de hipoglicemie B. Fenomenul dawn se refera la o scadere a glucozei plasmatice dimineata devreme, necesitand scaderea dozelor de insulina pentru a mentine normoglicemia C. Fenomenul dawn ar putea fi explicat prin valul nocturn de descarcare a hormonului de crestere D. Fenomenul dawn ar putea fi evitat prin scaderea dozajelor insulinei in perioadele critice E. Fenomenul dawn necesita de obicei scaderea insulinei pentru a mentine glucoza in limite normale
(pag. 2276)

M2314205. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la coma hiperosmolara sunt false? A. Este precipitata de proceduri terapeutice cum ar fi dializa peritoneala sau hemodializa B. Boala poate fi initiata de steroizi C. Frecvent, pacientul prezinta respiratie Kussmaull

D. Este obisnuit o complicatie a diabetului insulino-dependent E. Pacientii prezinta deshidratare profunda


(pag. 2280-2281)

M2314206. Referitor la nefropatia diabetica: A. Dupa ce incepe faza macroproteinurica se instaleaza un declin constant al functiri renale, rata de filtrare glomerulara scazand, in medie, cu 1 ml/min/luna B. Progresiunea bolii renale este accelerata de hipotensiunea arteriala C. Aproximativ 85% dintre pacientii cu diabet insulino-dependent dezvolta aceasta complicatie D. Obisnuit, azotemia incepe aproximativ la 12 ani dupa diagnosticarea diabetului E. Hipoaldosteronismul hiporeninemic impune evitarea incarcarilor cu potasiu din exterior
(pag. 2282-2283)

M2314207. In ceea ce priveste tratamentul cu insulina al pacientilor diabetici: A. Tratamentul intensiv cu insulina se recomanda la persoane cu boli coronariene sau AVC B. Tratamentul intensiv nu se recomanda la pacientii in varsta C. Tratamentul intensiv cu insulina determina o crestere semnificativa a frecventei si severitatii hipoglicemiilor D. Tratamentul intensiv cu insulina are avantajul de a determina scaderea in greutate a pacientului E. Tratamentul intensiv cu insulina determina reducerea complicatiilor degenerative ale diabetului
(pag. 2274-2275)

M2514208. Capacitatea organismului de a rspunde la o ncrcare exogen cu glucoz poate fi uneori sczut datorit descrcrii de epinefrin ce produce: A. blocarea secreiei de insulin B. mpiedic aciunea insulinei n esuturile int C. stimularea eliberrii de glucagon D. stimularea producerii de glicogen E. activarea glicogenolizei
(pag. 2265)

M2514209. Cauzele secundare de diabet zaharat sunt: A. pancreatita cronic B. hipertiroidia C. acromegalia D. insuficiena corticosuprarenal cronic E. deficitul de alfa-1 antitripsin
(pag. 2266)

M2514210. Diabetul zaharat autoimun (tip 1) poate fi frecvent asociat cu alte endocrinopatii autoimune precum: A. feocromocitomul B. boala Cushing C. insuficiena suprarenal D. tiroidita Hashimoto E. acromegalia
(pag. 2269)

M2514211. Anticorpii anticelul insular implicai n producerea diabetului zaharat insulino-dependent includ anticorpii fa de: A. insulin B. proinsulin C. glucozo 6 fosfat dehidrogenaz D. decarboxilaza acidului glutamic

E. carboxipeptidaza H
(pag. 2269)

M2514212. Diabetul zaharat non-insulino-dependent tip 2 se caracterizeaz din punct de vedere fiziopatologic prin: A. secreie anormal de insulin B. rezisten la aciunea insulinei C. producia de anticorpi anticelul insular D. distrucie direct a celulelor beta de ctre un virus sau toxin E. scderea nivelului glucagonului plasmatic
(pag. 2270)

M2514213. Diabetul zaharat insulino-dependent prezint urmtoarele aspecte clinico-paraclinice: A. debut de obicei dup vrsta de 50 de ani B. debutul simptomelor poate fi brusc cu sete, poliurie i apetit crescut C. prezint pierdere n greutate dup o perioad de mai multe zile D. apariia cetoacidozei n timpul unei intercurene sau dup o intervenie chirurgical E. nivelul insulinei plasmatice crescut
(pag. 2271)

M2514214. Diabetul zaharat non-insulino-dependent prezint urmtoarele aspecte clinico-paraclinice: A. debut de obicei nainte de 30 de ani B. pacienii de obicei sunt supraponderali C. simptomele apar progresiv D. diagnosticul este pus frecvent la o examinare de laborator de rutin E. insulina plasmatic este sczut
(pag. 2271)

M2514215. O diet cu 50% grsimi cu 33% acizi grai mononesaturai i 35% carbohidrai are urmtoarele efecte: A. scade nivelul glucozei sanguine B. scade nivelul de insulin C. scade nivelul VLDL D. scade nivelul HDL E. determin scdere n greutate
(pag. 2272)

M2514216. Hipoglicemia la pacienii diabetici insulino-dependeni poate fi cauzat de: A. lipsa unei mese B. efort fizic excesiv C. scderea dozei de insulin D. eliberarea catecolaminelor ca hormoni de contrareglare E. instalarea complicaiilor renale ale diabetului
(pag. 2275-76)

M2514217. Agenii hipoglicemiani orali folosii n tratamentul diabetului zaharat sunt: A. Tolbutamidul B. Glipizida C. Metforminul D. Carvedilolul E. Troglitazona
(pag. 2276-77)

M2514218. Tabloul clinic al cetoacidozei diabetice poate cuprinde: A. anorexie, grea i vrsturi B. dureri precordiale C. tuse cu hemoptizie D. respiraie Kussmaul E. alterarea strii de contien sau com franc
(pag. 2278)

M2514219. Investigaiile paraclinice n cetoacidoza diabetic relev: A. glicemie n general peste 400mg/dl B. glicozurie C. cetonurie D. pH sanguin peste 7,45 E. hipernatremie
(pag. 2278-79)

M2514220. Tratamentul cetoacidozei diabetice cuprinde: A. administrarea de insulin intravenos B. administrarea de glucagon intravenos C. administrarea intravenoas de soluie salin izoton sau Ringer lactat D. administrarea de potasiu n funcie de ionogram E. administrarea de aminoacizi eseniali
(pag. 2279)

M2514221. Ateroscleroza coronarian ca i complicaie tardiv a diabetului zaharat poate conduce la instalarea unui infarct miocardic ce poate avea urmtoarele trsturi: A. este silenios B. debut brusc cu simptome de insuficien ventricular stng C. artere coronare angiografic normale D. absena semnelor electrocardiografice caracteristice E. enzime de necroz miocardic normale
(pag. 2281-82)

M2514222. Retinopatia proliferativ ca i complicaie a diabetului zaharat poate prezenta urmtoarele aspecte: A. edem papilar B. vase de neoformaie C. hemoragie n vitros D. dezlipire de retin E. cicatrici
(pag. 2282)

M2514223. Cele mai specifice leziuni ale glomerulosclerozei diabetice sunt: A. proliferare endocapilar B. proliferare extracapilar C. hialinizarea arteriolelor aferente glomerulare D. nodulii Kimmelstiel-Wilson E. corpii hematoxilinici Gross
(pag. 2282)

M2514224. Meninerea unui nivel sanguin normal al glucozei pe timpul sarcinii previne: A. naterea prematur

B. C. D. E.

macrosomia fetal sarcina gemelar sindromul de detres respiratorie a nou-nscutului mortalitatea perinatal
(pag. 2274)

M2514225. Hormonii de contrareglare care intr n aciune n situaii acute de hipoglicemie sunt: A. glucagonul B. cortizolul C. epinefrina D. hormonul de cretere E. tiroxina
(pag. 2275)

M2514226. Glucagonul ca i hormon de contrareglare n caz de hipoglicemie acioneaz prin urmtoarele mecanisme: A. stimularea sintezei de glicogen B. creterea produciei hepatice de glucoz C. scderea utilizrii glucozei n esuturile nonhepatice D. scderea glicogenolizei E. inhibarea secreiei de insulin
(pag. 2275)

M2514227. Tratamentul atacurilor hipoglicemice const n: A. administrarea de zahr sau buturi nealcoolice ce conin zahr B. perfuzia cu soluie salin izoton C. administrarea unei doze mai sczute de insulin D. administrarea de glucagon E. administrarea de beta-blocante
(pag. 2276)

M2614228. Tratamentul cetoacidozei diabetice const n:: A. Insulinoterapie 25-50 uniti i.v. B. Fluide intravenos (soluii saline i Ringer lactat) C. Suplimentarea sodiului D. Tratamentul cu bicarbonat este contraindicat (n special dac este prezent hipotensiunea arterial) E. Glucagon i.m.
(pag. 2279)

M2614229. Complicaiile cetoacidozei diabetice pot fi urmtoarele, CU EXCEPIA: A. sindrom hemoragipar B. gastrit eroziv C. sindrom de detres respiratorie D. infarct miocardic acut E. astm bronic
(pag. 2280)

M2614230. Derivatele de sulfoniluree: A. Au receptori, care reprezint subunitatea canalului KATP, care controleaz potenialul de membran a celulei beta B. Cresc numrul de receptori insulinici C. Scad transportul insulino-mediat al glucozei

D. Cresc eliberarea de insulin E. Acioneaz prin inhibarea eliberrii de insulin din celula beta
(pag. 2276)

M2614231. Care din preparatele sulfonilureice sunt preferate a fi administrate n caz de boal renal semnificativ (fiind exclusiv metabolizai i inactivai de ctre ficat): A. Tolbutamid B. Glipizid C. Gliburid D. Clorpropamid E. Tolazamid
(pag. 2276)

M2614232. Metforminul: A. Face parte din grupa glinidelor B. Este util la pacienii obezi cu DZNID, care nu rspund la diet i efort fizic C. Nu poate fi prescris ca monoterapie D. Poate determina acidoz lactic E. Nu trebuie administrat n caz de boal renal
(pag. 2276)

M2614233. Cetoacidoza diabetic: A. Este cauzat de ntreruperea aportului de insulin B. Are ca substrat fiziopatologic: gluconeogenez maxim cu scderea utilizrii periferice a glucozei C. Se dezvolt datorit blocrii procesului cetogenetic D. Se asociaz cu scderea relativ sau absolut a concentraiei de glucagon E. Poate fi determinat de infecii, intervenii chirurgicale
(pag. 2277)

M2614234. Clinic, cetoacidoza diabetic se manifest prin urmtoarele, cu excepia: A. Semne de suprancrcare volemic B. Greuri, vrsturi, anorexie C. Durere abdominal D. Respiraie Kussmaul E. Oligurie
(pag. 2278)

M2614235. Tratamentul cetoacidozei diabetice const n: A. Insulinoterapie 25-50 uniti i.v. B. Fluide intravenos (soluii saline i Ringer lactat) C. Suplimentarea sodiului D. Tratamentul cu bicarbonat este contraindicat (n special dac este prezent hipotensiunea arterial) E. Glucagon i.m.
(pag. 2279)

M2614236. Coma diabetic hiperosmolar noncetozic: A. Este o complicaie a diabetului insulino-independent B. Rezult dintr-o diurez hiperglicemic susinutcu aport redus de lichide C. Poate fi precipitat de hemodializ, alimentaie prin sond cu formule bogat proteice, ageni osmotici D. Poate fi iniiat de steroizi, ageni imunosupressivi, diuretice E. Apare la tineri
(pag. 2280)

M2614237. Caracteristicile clinico-biologice ale comei hiperosmolare noncetozice sunt: A. Semne neurologice (comiialitate, hemiplegie tranzitorie, com superficial) B. Hipoglicemie C. Scderea azotului ureic sanguin i a creatininei D. Creterea osmolaritii sangvine E. Scderea vscozitii plasmatice
(pag. 2281)

M2614238. Polineuropatia vegetativ la nivelului tractului gastrointestinal se poate manifesta prin: A. Disfuncie esofagian cu dificultate la nghiire B. Ulcer duodenal cronic C. Evacuare gastric ntrziat D. Diaree, constipaie E. Sindrom Mallory-Weiss
(pag. 2283)

M2614239. Cauze de diabet zaharat secundar pot fi urmtoarele afeciuni: A. corticosteroizi B. sindromul Conn C. hipotiroidismul D. acromegalia E. hepatita cronic
(pag. 2266)

M2614240. Caracteristicile diabetului zaharat tip 2 (insulinoindependent) sunt urmtoarele, CU EXCEPIA: A. apare la tineri, normo- sau subponderali B. rspunde la terapia sulfonilureic C. apare la pacieni supraponderali, obezi D. rspunde numai la tratament combinat (insulin+biguanide) E. complicaiile vasculare sunt rare
(pag. 2270)

M2614241. Complicaiile cetoacidozei diabetice pot fi urmtoarele, CU EXCEPIA: A. sindrom hemoragipar B. gastrit eroziv C. sindrom de detres respiratorie D. infarct miocardic acut E. astm bronic
(pag. 2280)

M2614242. Referitor la tolbutamid sunt adevrate urmtoarele afirmaii: A. face parte din grupa biguanidelor B. este metabolizat i inactivat exclusiv de ficat C. acioneaz prin inhibarea alfa-1 glicozidazei D. este medicamentul de prim alegere n diabetul zaharat tip 1 E. crete eliberarea de insulin la nivel pancreatic
(pag. 2276)

M2614243. Coma diabetic cetoacidotic se caracterizeaz prin urmtoarele: A. este o complicaie frecvent a diabetului tip 1 (insulinodependent) B. se poate complica cu sindrom de detres respiratorie

C. este cauzat de supradozaj de insulin D. se dezvolt datorit blocrii procesului cetogenetic E. se asociaz cu valori pH de peste 7,4
(pag. 2277)

M2614244. Derivatele de sulfoniluree: A. nu pot fi prescrise n monoterapie B. produc hipoglicemie C. scad numrul de receptori insulinici D. sunt de prim alegere la pacienii obezi E. cresc eliberarea de insulin
(pag. 2276)

M2614245. Coma hiperosmolar noncetoacidotic: A. este cauzat de creterea aportului de insulin B. apare mai frecvent la persoane n vrst, cu un grad avansat de ateroscleroz cerebral C. se dezvolt datorit blocrii procesului cetogenetic D. se asociaz cu creterea azotului ureic sanguin i a creatininei E. se poate asocia cu semne neurologice (ex. hemiplegie tranzitorie)
(pag. 2281)

M2814246. Diabetul zaharat se caracterizeaza prin complicatii pe termen lung ce afecteaza: A. plamanii B. rinichii C. nervii D. sistemul osos E. vasele de sange
(pag. 2265)

M2814247. Cauze de diabet zaharat secundar: A. boala pancreatica B. infectie virala C. tulburari hormonale D. substante chimice E. medicamente
(pag. 2266)

M2814248. Care dintre episoadele premergatoare de infectie virala sunt implicate in aparitia diabetului zaharat: A. hepatita B. rujeola C. mononucleoza infectioasa D. varicela E. oreion
(pag. 2268)

M2814249. Nu sunt scheme de tratament in administrarea insulinei: A. standard B. conventionala C. administrarea intramusculara continua de insulina D. injectii intramusculare multiple E. administrarea subcutanata continua de insulina

(pag. 2272)

M2814250. Derivatele de sulfonil uree actioneaza prin: A. inhibarea gluconeogenezei hepatice B. simularea eliberarii de insulina din celulele beta pancreatice C. crestrea numarului de receptori insulinici D. cresterea transportului glucozei insulino-mediate E. cresterea nivelului mediu de insulina plasmatica
(pag. 2276)

M2814251. Cetoacidoza diabetica apare in: A. efort fizic B. intreruperea aportului de insulina C. preponderent in diabetul zaharat noninsulino dependent D. infectii E. interventii chirurgicale
(pag. 2277)

M2814252. Complicatiile cetoacidozei diabetice sunt: A. hiperpotasemia B. hipercalcemia C. infarctul miocardic D. edemul cerebral E. hiperglicemia
(pag. 2280)

M2814253. Nu sunt caracteristice retinopatiei proliferative diabetice: A. formarea de vase noi B. permeabilitate capilara crescuta C. cicatrizare D. pete vatuite E. sunturi arterio-venoase
(pag. 2282)

M2814254. Care sunt afectiunile neobisnuite specifice pacientului diabetic: A. colecistita edematoasa B. otita interna maligna C. pielonefrita emfizematoasa D. colecistita emfizematoasa E. otita externa maligna
(pag. 2285)

M2814255. Rezistenta la insulina apare in: A. obezitate B. acanthosis nigricans C. sindromul Werner D. subponderabilitate E. sindromul de hipoplazie pineala
(pag. 2286)

M2914256. Caracterele neuropatiei periferice din DZ includ: A. Poate determina revenirea precoce la poziia normal dup testarea reflexului gleznei.

B. C. D. E.

Este simetric, bilateral. Implic precoce afectarea sensibilitii vibratorii i dispariia ROT. Implicarea fibrelor motorii duce la apariia articulaiilor Charcot tipice cu tulburari de mers. Durerea este predominant nocturn.
(pag. 2283)

M2914257. Fenomenul Somogyi: A. Necesit scderea dozelor de insulin. B. Este mai frecvent la copii. C. Se datoreaz hipoinsulinizrii nocturne D. Reprezint hiperglicemia de rebound ca urmare a unui episod hipoglicemic. E. Necesit creterea dozelor de insulin.
(pag. 2275)

M2914258. Monitorizarea controlului diabetului zaharat prin HbA1c: A. Estimeaz controlul glicemiei pe o perioad de 4 luni. B. Valori peste 10% arat un diabet slab controlat. C. Reprezint hemoglobina glicat ireversibili de aceea este o evaluare obiectiv. D. HbA1c apare prin glicarea enzimatic a unor aminoacizi di lanul al HbA. E. Este preferabil dozrii nivelului total al Hb glicate.
(pag. 2277)

M2914259. n tratamentul diabetului zaharat tip 2 asociat cu boal renal semnificativ se prefer dintre sulfonilureice datorit metabolizrii hepatice: A. Glipizidul. B. Clorpropamidul. C. Tolbutamidul. D. Gliburidul. E. Tolazamidul.
(pag. 2276)

Tema nr. 15 Ulcerul gastric si duodenal


BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU


M1115001. Osteoporoza si osteomalacia sunt complicatii postoperatorii comune pentru anumite tipuri de interventii chirurgicale practicate pentru ulcer. Precizati care este cea mai frecventa interventie asociata osteomalaciei A. vagotomia cu bulbantrectomie B. vagotomia cu piloroplastie C. rezectia gastrica proximala D. rezectia gastrica cu anastomoza gastrojejunala E. rezectia gastrica cu anastomoza gastroduodenala
(pag. 1771)

M1115002. Prin examen radiologic baritat cu dublu contrast sansa detectiei ulcerului duodenal este de A. 50-55% B. 90% C. 25-30% D. 75-80% E. 60%
(pag. 1762)

M1115003. Precizati unde vor penetra cel mai frecvent ulcerele duodenale A. n pancreas B. la nivelul colecistului C. n ficat D. n colon E. n tractul biliar
(pag. 1768)

M1115004. Osteoporoza si osteomalacia sunt complicatii postoperatorii comune pentru anumite tipuri de interventii chirurgicale practicate pentru ulcer. Precizati care este cea mai frecventa interventie asociata osteomalaciei A. vagotomia cu bulbantrectomie B. vagotomia cu piloroplastie C. rezectia gastrica proximala D. rezectia gastrica cu anastomoza gastrojejunala E. rezectia gastrica cu anastomoza gastroduodenala
(pag. 1771)

M1215005. Sindromul dumping tardiv, complicatie postoperatorie precoce a ulcerului peptic, se datoreaza: A. infectiei cu Helicobacter pylori B. consumului de antiinflamatoare nesteroidiene C. regurgitarii bilei in stomac D. hipoglicemiei prin eliberare excesiva de insulina E. supracolonizarii bacteriene

(pag. 1770)

M1215006. La pacientii cu ulcer duodenal se constata prezenta frecventa a: A. anticorpilor antirujeolici B. anticorpilor antirubeolici C. anticorpilor anti-herpes simplex D. anticorpilor anti-Shigella E. anticorpilor anti-citomegalovirus
(pag. 1761)

M1215007. Cel mai frecvent simptom al ulcerului duodenal este: A. varsatura alimentara B. hematemeza C. durerea D. senzatia de greata E. scaderea ponderala
(pag. 1761)

M1215008. Care este cel mai precis mijloc de diagnostic al ulcerului duodenal? A. examenul baritat B. endoscopia digestiva superioara C. ecografia abdominala D. determinarea secretiei acide gastrice E. testul ureazei pentru evidentierea Helicobacter pylori
(pag. 1762-1763)

M1215009. Cea mai redusa rata a complicatiilor aparute dupa interventia chirurgicala pentru ulcer o are: A. vagotomia + antrectomie Billrot I B. vagotomia + antrectomie Billrot II C. vagotomia + piloroplastie D. vagotomia proximala gastrica E. antrectomia izolata
(pag. 1768-1769)

M1215010. Pacientii supusi interventiei chirurgicale pentru ulcer peptic, avand un complex de simptome vasomotorii aparute dupa mese, au: A. ulcer recurent B. sindrom de ansa aferenta C. sindrom dumping D. sindrom Zollinger-Ellison E. malabsorbtie globala
(pag. 1770)

M1215011. Sindromul dumping tardiv, complicatie postoperatorie precoce a ulcerului peptic, se datoreaza: A. infectiei cu Helicobacter pylori B. consumului de antiinflamatoare nesteroidiene C. regurgitarii bilei in stomac D. hipoglicemiei prin eliberare excesiva de insulina E. supracolonizarii bacteriene
(pag. 1770)

M1315012. Care dintre urmatoarele afirmatii cu referire la mecanismele secretiei gastrice nu este adevarata ? A. Histamina stimuleaza secretia acida gastrica prin cresterea calciului citosolic n celulele parietale. B. Gastrina stimuleaza secretia acida gastrica prin stimularea directa a celulelor parietale. C. Gastrina stimuleaza secretia acida gastrica prin stimularea eliberarii de histamina din celulele ECL. D. Somatostatina inhiba eliberarea de histamina din celulele ECL. E. Stimularea vagala creste secretia acida gastrica si prin eliberarea de gastrina din celulele G antrale.
(pag. 1757)

M1315013. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la reglarea secretiei gastrice este neadevarata ? A. Calciul administrat intravenos stimuleaza secretia acida. B. Reducerea pH-ului gastric la 3.0 produce o inhibitie partiala a eliberarii de gastrina. C. Secretia gastrica acida este stimulata de cafea si neinfluentata de cafeaua decofeinizata. D. Etanolul pur este un stimulant slab al secretiei acide. E. Prezenta acidului n duoden scade secretia gastrica de acid.
(pag. 1757)

M1315014. Referitor la manifestarile din ulcerul duodenal, urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu exceptia: A. Durerea epigastrica apare de regula la 90 minute pna la 3 ore dupa mese. B. Durerea ulceroasa necalmata de antiacide, cu iradiere dorsala poate sugera penetratie n pancreas C. La pacientii cu ulcer de canal piloric alimentatia agraveaza simptomatologia. D. Hemoragia gastrointestinala care complica ulcerul duodenal se manifesta frecvent prin rectoragii. E. Zona de sensibilitate abdominala este situata la majoritatea pacientilor la jumatatea distantei ombilicapendice xifoid
(pag. 1761-1762)

M1415015. Un pacient cu ulcer duodenal la care durerea este amplificata de alimentatie si care asociaza si varsaturi ne poate atrage atentia asupra urmatoarei complicatii: A. penetratie in pancreas B. malignizare C. perforatie D. stenoza pilorica E. toate variantele sunt corecte
(pag. 1761)

M1415016. Urmatoarele afirmatii legate de tratamentul infectiei cu Helicobacter Pylori sunt adevarate cu EXCEPTIA: A. cea mai eficienta este tripla terapie doua saptamani B. asocierea unui antagonist de H2 la tripla terapie sase saptamani creste putin eficienta C. administrarea triplei terapii o saptamana pare la fel de eficienta D. tetraciclina poate genera hepatotoxicitate si anafilaxie E. nlocuirea Tetraciclinei cu Amoxicilina creste putin eficienta
(pag. 1763)

M1415017. Care din urmatoarele afirmatii legate de ulcerul gastric este falsa: A. durerea este accentuata de ingestia de alimente B. greturile si varsaturile reflecta de obicei obstructie mecanica C. poate apare scadere ponderala datorita aversiunii fata de alimente D. hemoragia apare in 25% din cazuri E. perforatia gastrica se intalneste mai rar decat hemoragia
(pag. 1767)

M1415018. Antibioticele utilizate pentru infectia cu Helicobacter Pylori nu includ: A. metronidazol B. tetraciclina C. claritromicina D. amoxicilina E. streptomicina
(pag. 1764)

M1515019. Daca la un pacient cunoscut cu istoric de ulcer duodenal, durerea ulceroasa devine constanta, nu mai este ameliorata de antiacide sau ingestia de alimente, va orientati catre: A. perforatia libera a ulcerului n cavitatea peritoneala B. posibila penetratie n structurile nvecinate C. simptomatologie premergatoare hemoragiei digestive superioare D. stenoza pilorica E. asocierea refluxului gastroesofagian
(pag. 1761)

M1515020. Care dintre urmatoarele medicamente utilizate pentru eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori la pacientii ulcerosi poate determina ca reactie adversa colita pseudomembranoasa: A. Metronidazol B. Amoxicilina C. Tetraciclina D. Subsalicilat de bismut E. Inhibitori de pompa de protoni
(pag. 1763)

M1515021. Incidenta ulcerului duodenal la rasa alba este mai mare la pacientii cu: A. HLA B8 B. HLA DRW3 C. HLA B5 D. HLA DRW4 E. HLA B18
(pag. 1761)

M1515022. Doza standard de lansoprazol utilizata n tratamentul ulcerului duodenal este: A. 20 mg/zi B. 20 mg de 2 ori pe zi C. 30 mg/zi D. 40 mg/zi E. 40 mg de 2 ori pe zi
(pag. 1766)

M1515023. Ulcerul gastric se localizeaza mai frecvent: A. Pe mica curbura B. Pe marea curbura C. Juxtacardial D. La nivelul fornixului E. n regiunea antro-pilorica
(pag. 1767)

M1515024. Simptomul cel mai frecvent ntlnit n ulcerul gastric este: A. durerea epigastrica

B. C. D. E.

varsatura alimentara meteorismul abdominal anorexia greata


(pag. 1767)

M1615025. Urmatoarea afirmatie este falsa: A. Ulcerul duodenal este depistat clinic mai frecvent decat ulcerul gastric B. Ulcerele gastrice benigne sunt rare la nivelul fundului stomacului C. AINS sunt responsabile pentru 75-80% din ulcerele gastrice D. Prezenta plicilor gastrice radiante de la marginea ulcerului gastric sugereaza benignitatea E. Pentru excluderea malignitatii la gastroscopie se efectueaza cel putin sase biopsii de la nivelul marginii interne a ulcerului
(pag. 1767)

M1615026. Secretia gastrica de bicarbonat este: A. inhibata de calciu B. inhibata de agentii colinergici C. inhibata de AINS, cum este aspirina D. stimulata de agentii alfa-adrenergici E. stimulata de etanol
(pag. 1759)

M1615027. Urmatorul medicament folosit in tratamentul ulcerului peptic nu este recomandat la femeile la vrsta fertila: A. metronidazol B. lansoprazol C. misoprostol D. sucralfat E. cimetidina
(pag. 1764)

M1615028. Referitor la ulcerul gastric, urmatoarea afirmatie este adevarata: A. mortalitatea prin perforatia unui ulcer gastric este de aproximativ 3 ori mai mare fata de cea prin perforatia unui ulcer duodenal B. hemoragia apare in 55 % din cazuri C. perforatia gastrica se intalneste mai frecvent decat hemoragia gastrica D. ulcerul gastric cu aclorhidrie la pentagastrina este frecvent E. atat ulcerele gastrice benigne cat si cele maligne sunt mai frecvent localizate la nivelul marii curburi
(pag. 1767)

M1615029. Urmatoarea afirmatie referitoare la ulcerul duodenal este falsa: A. durerea are frecvent caracter de eroziune, taietura sau de arsura B. la circa 60 % dintre pacienti durerea este localizata in partea dreapta a epigastrului C. durerea din ulcerul duodenal apare de regula la 90 de minute pana la 3 ore dupa masa D. episoadele dureroase pot sa persiste pentru intervale de cteva zile pna la saptamni sau luni E. durerea se amelioreaza de regula la cteva minute dupa masa sau dupa administrare de antiacide
(pag. 1761)

M2215030. Urmatoarea afirmatie cu privire la omeprazol este adevarata: A. blocheaza receptorii H2 B. doza este de 60 mg/zi C. creste metabolismul hepatic al medicamentelor

D. stimuleaza pompa de protoni E. doza administrata este de 20 mg/zi


(pag. 1764)

M2215031. Secretia acida gastrica poate fi inhibata de: A. ingestia de alimente B. consumul de cofeina C. consumul de bere si vin D. hiperglicemie E. calciu administrat intravenos
(pag. 1757, 1758)

M2215032. Eliberarea de gastrina este blocata complet la un pH gastric de: A. 4,5 B. 3 C. 2 D. 2,3 E. sub 1,5
(pag. 1758)

M2215033. Carbonatul de calciu este folosit de multe decenii in tratarea ulcerului peptic. Care este afirmatia falsa? A. Este un antiacid puternic si ieftin B. Aproximativ 10% din calciu ingerat este absorbit C. Ingestia sa determina inhibarea secretiei gastrice acide D. Poate determina aparitia sindromului lapte-alcaline E. In doze excesive creste nivelul seric al calcemiei
(pag. 1765)

M2215034. Una din urmatoarele afirmatii este falsa: A. la pacientii care au suferit operatie pentru ulcer este comuna prezenta unei steatorei usoare B. la pacientii care au suferit operatie pentru ulcer nu apare niciodata o steatoree usoara C. steatoreea poate fi demostrata prin teste chimice D. malabsorbtia postoperatorie poate fi cauzata de o pancreatita cronica preexistenta E. malabsorbtia postoperatorie poate fi cauzata de un sprue celiac latent preexistent
(pag. 1771)

M2215035. Care afirmatie este corecta? A. Vitamina B12 este absorbita in mod activ la nivelul ileonului distal B. Vitamina B12 este absorbita in mod pasiv la nivelul ileonului distal C. Factorul intrinsec secretat de celulele G antrale este necesar absorbtiei vitaminei B12 in ileonul distal D. Factorul intrinsec secretat de celulele enterocromafice gastrice este necesar absorbtiei vitaminei B12 in ileonul distal E. In urma rezectiei gastrice partiale anemia megaloblastica secundara deficitului de vitamina B12 este frecventa
(pag. 1770)

M2215036. Dupa rezectia gastrica partiala anemia megaloblastica secundara deficitului de vitamina B12 este rara si apare la: A. 20% B. 14% C. 30% D. 10%

E. 50%
(pag. 1770)

M2215037. La pacientii cu vagotomie si antrectomie pentru ulcer duodenal gastrita bontului se dezvolta la: A. 20% B. 30% C. 40% D. 50% E. 60%
(pag. 1770)

M2215038. Care afirmatie este corecta? A. Stomacul secreta o cantitate de factor intrinsec de 60 de ori mai mare decat este necesar B. Stomacul secreta o cantitate de factor intrinsec de 80 de ori mai mare decat este necesar C. Stomacul secreta o cantitate de factor intrinsec de 100 de ori mai mare decat este necesar D. Stomacul secreta o cantitate de factor intrinsec de 120 de ori mai mare decat este necesar E. Stomacul secreta o cantitate de factor intrinsec de 130 de ori mai mare decat este necesar
(pag. 1770)

M2215039. Dupa interventiile chirurgicale pentru ulcer peptic, frecventa ulcerului recurent este de aproximativ: A. 1% B. 5% C. 0,5% D. 20% E. 25%
(pag. 1769)

M2215040. Hemoragia digestiva superioara din ulcerul duodenal survine la: A. 5-10% din pacienti B. 30-35% din pacienti C. 15-25% din pacienti D. 1-5% din pacienti E. 40-50% din pacienti
(pag. 1768)

M2215041. Perforatia libera in cavitatea peritoneala in ulcerul duodenal apare la: A. 30% din pacienti B. 0,2% din pacienti C. 15% din pacienti D. 2-3% din pacienti E. 23% din pacienti
(pag. 1768)

M2215042. Cel mai frecvent ulcerul duodenal (in special cel posterior) poate penetra in: A. splina B. ficat C. colon transvers D. pancreas E. rinichiul stang
(pag. 1768)

M2215043. Cati dintre pacientii cu ulcer gastric au concomitent si ulcer duodenal? A. 1% B. 5% C. 10% D. 20% E. 25%
(pag. 1767)

M2215044. Care este procentul in care antiinflamatoarele nesteroidiene sunt implicate in aparitia ulcerului gastric? A. 5-10% B. 10-13% C. 1-5% D. 30% E. 15-25%
(pag. 1767)

M2215045. Vagotomia tronculara cu antrectomie reprezinta procedeul chirurgical prin care: A. se realizeaza vagotomie supraselectiva B. se sectioneaza trunchiul vagal si se efectueaza piloroplastie C. se efectueaza vagotomie proximala gastrica si se extirpa antrul D. se sectioneaza trunchiul vagal, se extirpa antrul cu anastomoza Billroth I sau Billroth II E. se sectioneaza trunchiul nervului vag
(pag. 1769)

M2215046. In ulcerul gastri procedeul chirurgical recomandat este: A. vagotomie tronculara cu extirparea antrului B. vagotomie selectiva cu piloroplastie C. vagotomie proximala gastrica D. antrectomie cu anastomoza Billroth II E. antrectomie cu anastomoza gastroduodenala
(pag. 1769)

M2315047. Care dintre afirmaiile referitoare la gastrin nu este adevarat? A. stimularea vagal determin creterea eliberrii de gastrin din celulele G antrale B. gastrina este cel mai puternic stimulant cunoscut al secreiei gastrice C. secreia de gastrin este stimulat de somatostatin D. stimularea vagal determin scderea pragului de rspuns al celulelor parietale la concentraiile gastrinei circulante E. gastrina este prezent i n mucoasa duodenal
(pag. 1757)

M2315048. Cu referire la reglarea secreiei acide gastrice, care dintre afirmaiile urmtoare nu este adevarat? A. histamina este cel mai important stimulant al secreiei acide gastrice B. prostaglandinele stimuleaz secreia acid gastric C. histamina stimuleaz secreia acid gastric prin creterea AMPc n celulele parietale D. gastrina este cel mai puternic stimulant cunoscut al secreiei gastrice E. stimulul fiziologic principal al secreiei gastrice acide este ingestia de alimente
(pag. 1757)

M2315049. Care dintre urmtoarele afirmaii referitoare la reglarea secreiei acide gastrice este adevarat?

A. B. C. D. E.

gastrina si acetilcolina stimuleaz puternic producia de AMPc in celulele parietale gastrina stimuleaz secreia acid gastric exclusiv prin aciunea asupra celulelor parietale prostaglandinele stimuleaz secreia gastric acid histamina este eliberat de celulele ECL atat prin aciunea gastrinei ct i a activitii colinergice somatostatina stimuleaz eliberarea de histamin din celulele ECL
(pag. 1757)

M2315050. Urmtoarele afirmaii privind implicarea Helicobacter pylori in patogeneza ulcerului peptic sunt reale, cu excepia: A. H. pylori produce proteaze si fosfolipaze care determin reducerea grosimii si vscozitii stratului de mucus B. majoritatea pacienilor colonizai cu H. pylori nu dezvolt niciodat o ulceraie i rmn asimptomatici C. prevalena colonizrii gastrice cu H. pylori scade odat cu vrsta D. producia de ureaz de ctre microorganism este necesar pentru colonizarea gastric E. probabilitatea de apariie a ulcerului duodenal crete odat cu creterea densitii bacteriei in antru
(pag. 1760)

M2315051. Urmtoarele afirmaii privind terapia de eradicare a H. pylori n ulcerul duodenal sunt adevrate, cu excepia: A. tetraciclina utilizat n schemele de terapie asociat poate fi hepatotoxic B. "noua tripl terapie de eradicare include inhibitori de pomp de protoni C. ranitidina citrat de bismut se poate folosi n asociere cu claritromicina D. preparatele pe baz de bismut au rol n terapia de eradicare a H. pylori E. sucralfatul este inclus n majoritatea schemelor de eradicare a H. pylori
(pag. 1764)

M2515052. La pacienii cu ulcer duodenal valorile medii ale debitului acid bazal sunt cuprinse ntre: A. 2-4 mEq/h B. 3-5 mEq/h C. 4-6 mEq/h D. 5-7 mEq/h E. 6-8 mEq/h
(pag. 1758)

M2515053. Secreia gastric de bicarbonat este stimulat de urmtorii factori cu EXCEPIA: A. Acetazolamid B. Anumite prostaglandine din clasele E i F C. Calciu D. Agenii colinergici E. Dibutiril-guanozinmonofosfatul ciclic
(pag. 1759)

M2515054. Precizai care dintre urmtoarele afirmaii cu privire la prostaglandinele endogene sunt false: A. Stimuleaz secreia de mucus gastric i de bicarbonat din mucoasa gastric i duodenal B. Stimuleaz regenerarea celulelor epiteliale C. Particip la meninerea fluxului sanguin al mucoasei gastrice D. Contribuie la dezvoltarea gastritei erozive hemoragice E. Particip la meninerea integritii barierei mucoasei gastrice
(pag. 1759)

M2515055. Prevalena ulcerului duodenal la populaia vestic este estimat a fi cuprins ntre: A. 6-15%

B. C. D. E.

5-10% 7-12% 10-17% 15-20%


(pag. 1759)

M2515056. Urmtoarele afirmaii cu privire la epidemiologia ulcerului duodenal sunt adevrate cu EXCEPIA: A. Peste 95% din ulcerele duodenale sunt localizate n partea proximal a duodenului B. Se estimeaz c prevalena ulcerului duodenal la populaia vestic este cuprins ntre 15 i 20% C. De regul ulcerele duodenale sunt mai mici de 1 cm n diametru D. Ulcerele duodenale apar aproximativ la fel de frecvent la brbai ca i la femei E. Cel puin 60% din ulcerele duodenale vindecate sufer recuren
(pag. 1759)

M2515057. Urmtoarele afirmaii cu privire la infecia cu Helicobacter pylori sunt corecte cu EXCEPIA: A. H. pylori este prezent la 75-90% dintre pacienii cu ulcer duodenal B. H. pylori este prezent la 75-85% dintre pacienii cu ulcer gastric C. 15-20% dintre persoanele infectate cu H. pylori vor dezvolta un ulcer n timpul vieii D. Infecia preexistent cu H. pylori crete riscul dezvoltrii ulterioare att de ulcer duodenal ct i de ulcer gastric E. Nivelul de anticorpi tip IgG mpotriva H. pylori se coreleaz direct cu riscul de ulcer duodenal i ulcer gastric
(pag. 1759)

M2515058. Rata recidivelor ulcerului peptic n primul an dup terapia de eradicare, cu succes, a Helicobacter pylori este: A. Mai mic de 15% B. Mai mare de 15% C. Mai mic de 10% D. Mai mare de 20% E. 25%
(pag. 1760)

M2515059. Cel mai frecvent simptom al ulcerului duodenal este: A. Durerea epigastric B. Greaa C. Vrsturile D. Distensia abdominal E. Pirozisul
(pag. 1761)

M2515060. Obiectivul actual al tratamentului ulcerului duodenal este: A. Ameliorarea durerii B. Eradicarea Helicobacter pylori i vindecarea bolii C. Prevenirea recurenei ulceroase D. Prevenirea complicaiilor E. Supresia secreiei acide gastrice
(pag. 1763)

M2515061. Doza standard de Omeprazol utilizat n tratamentul ulcerului duodenal este de: A. 30 mg/zi B. 20 mg/zi C. 30 mg de 2 ori pe zi

D. 20 mg de 2 ori pe zi E. 40 mg/zi
(pag. 1764)

M2515062. Pentru prevenirea ulcerelor induse de antiinflamatoarele nesteroidiene se utilizeaz Misoprostol n doz de: A. 100 mg de 4 ori pe zi B. 100 mg de 2 ori pe zi C. 200 mg de 2 ori pe zi D. 200 mg de 4 ori pe zi E. 200 mg de 3 ori pe zi
(pag. 1764)

M2515063. Simptomul cel mai frecvent n ulcerul gastric l constitiue: A. Anorexia B. Durerea epigastric C. Greaa D. Scderea ponderal E. Pirozisul
(pag. 1767)

M2515064. Aplicarea combinat a examenului radiologic, endoscopic i histologic permite diferenierea ulcerului gastric malign de cel benign cu o acuratee de: A. 75% B. 80% C. sub 90% D. peste 97% E. 95%
(pag. 1767)

M2515065. Precizai care este cel mai frcvent simptom la pacienii cu ulcer stomal: A. Durerea abdominal B. Distensia abdominal C. Eructaiile D. Pirozisul E. Scderea ponderal
(pag. 17690)

M2515066. Sindroamele de ans aferent apar mai frecvent dup urmtoarele tipuri de intervenie chirurgical: A. Vagotomie cu piloroplastie B. Vagotomie proximal gastric C. Antrectomie cu gastrojejunstomie D. Rezecie gastric parial cu gastrojejunostomie E. Vagotomie cu antrectomie
(pag. 1770)

M2615067. Concentraia estimativ a HCl secretat de celulele parietale este de aproximativ: A. 100mM B. 160mM C. 180mM D. 200mM

E. 250mM
(pag. 1756)

M2615068. Cel mai puternic stimulant cunoscut al secreiei acide gastrice este: A. Acetilcolina B. Histamina C. Gastrina D. Colecistokinina E. Somatostatina
(pag. 1757)

M2615069. Faza cefalic a secreiei gastrice e determinat de urmtoarele cu excepia: A. Vederea alimentelor B. Gustul alimentelor C. Mirosul alimentelor D. Distensia mecanic a stomacului E. Anticiparea ingestiei unui aliment
(pag. 1757)

M2615070. Secreia gastric de bicarbonat este inhibat de urmtoarele, cu excepia: A. AINS B. Acetazolamid C. Calciu D. Ageni alfa adrenergici E. Etanol
(pag. 1759)

M2615071. Urmtoarele stimuleaz secreia de bicarbonat: A. AINS B. Acetazolamid C. Dibutiril-guanozinmonofosfat ciclic D. Etanol E. Ageni alfa adrenergici
(pag. 1759)

M2615072. Cel mai precis mijloc de diagnostic al Ulcerului duodenal este: A. Examenul radiologic baritat B. Testul HP C. Examenul endoscopic al tractului digestiv superior D. RMN E. Ecografia abdominal
(pag. 1762)

M2815073. Cel mai precis mijloc de diagnostic in ulcerul duodenal este: A. examenul baritat B. ecografia abdominala C. endoscopia digestive superioara D. testul ureazei pentru evidentierea Helicobacter Pylori E. determinarea secretiei acide
(pag. 1762)

M2815074. Care dintre urmatoarele medicamente utilizarea in eradicarea cu Helicobacter Pylori poate

determina ca reactie adversa colita pseudomembranoasa: A. B. C. D. E. amoxicilina inhibitori de pompa de protoni tetraciclina antiacide famotidina
(pag. 1763)

M2815075. Cea mai fracventa localizare a ulcerului gastric este pe: A. marea curbura B. mica curbura C. la nivelul fornixului D. regiunea antropilorica E. juxtacardial
(pag. 1767)

M2815076. Dintre interventiile de mai jos, rata cea mai redusa a complicatiilor o are: A. vagotomie+antrectomie Billroth I B. vagotomie+antrectomie Billroth II C. vagotomie+piloriplastie D. vagotomie proximala gastrica E. antrectomie izolata
(pag. 1768)

M2815077. Urmatoarele sunt complicatii postoperatorii ale ulcerului peptic, CU EXCEPTIA: A. ulcer recurrent B. sindrom de ansa aferenta C. diareea postvagotomie D. constipatia postvagotomie E. sindrom dumping
(pag. 1770)

M2915078. Helicobacter Pylori: A. Este un bacil anaerob Gram negativ. B. Majoritatea pacientilor colonizati cu HP sunt simptomatici C. Dup colonizare invadeaz mucoasa gastric. D. Produce ureaz ce catalizeaz hidroliza ureei n amoniac i dioxid de carbon. E. Majoritatea persoanelor cu infecie cu Helicobacter Pylori dezvolt ulcer duodenal sau gastric.
(pag. 1759-1760)

M2915079. Cel mai puternic stimulant al secreiei acide gastrice este: A. Histamina. B. Somatostatina. C. Gastrina. D. Acetilcolina. E. Prostaglandinele.
(pag. 1757)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU


M1115080. Indicati afirmatiile eronate privind ulcerul recurent postoperator A. riscul de ulcer recurent postoperator este mai mare in cazul unui ulcer gastric decat pentru ulcerele duodenale B. ulcerul recurent apare frecvent la nivelul intestinului subtire C. cel mai frecvent este nedureros si de aceea riscul de complicatii este maxim D. examenul baritat descopera aproximativ jumatate din ulcerele situate la nivelul anastomozei (ulcere stomale) E. eficienta pe termen lung a antisecretoarelor in ceea ce priveste preventia recurentei ulcerelor stomale este incerta
(pag. 1769)

M1115081. Sindromul de ansa aferenta se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia A. apare in cazul practicarii vagotomiei cu bulbantrectomie B. apare in cazul rezectiei gastrice cu anastomoza gastrojejunala C. caracteristic apar distensie si durere abdominala in prima ora postprandial D. greata si varsaturile nu sunt caracteristice E. poate genera malabsorbtie
(pag. 1770)

M1115082. Indicati care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate privind sindromul dumping A. sindromul dumping precoce apare la un interval de 60-90 minute dupa mese B. se trateaza prin masuri dietetice C. analogii de somatostatina reprezinta tratamentul standard D. pacientii pot prezenta sincope E. simptomele sunt precipitate de alimentele cu continut lipidic inalt
(pag. 1770)

M1115083. Despre implicatiile fumatului n ulcerul duodenal este adevarat ca A. se asociaza cu raspuns mai slab la tratament B. creste secretia acida gastrica C. poate precipita golirea accelerata a acidului gastric n duoden D. creste mortalitatea prin ulcer E. favorizeaza metaplazia gastrica
(pag. 1761)

M1115084. Caracteristicile durerii din ulcerul duodenal sunt urmatoarele, cu exceptia A. apare de regula n primele 3 ore dupa masa B. cel mai frecvent recidivele sunt nsotite de exacerbarea durerii C. frecvent durerea apare noaptea si scoala bolnavul din somn D. daca este exacerbata de ingestia de alimente/acompaniata de varsaturi sugereaza penetratia ulceroasa E. cel mai frecvent durerea este localizata n partea dreapta a epigastrului
(pag. 1761)

M1115085. Despre tratamentul ulcerului duodenal este adevarat ca A. transaminazele pot creste n cursul tratamentului cu ranitidina B. doza de famotidina recomandata este de 40 mg/zi C. sucralfatul neutralizeaza acidul clorhidric D. preparatele de bismut reduc secretia acida gastrica E. omeprazolul nu este indicat n tratamentul pacientilor cu sindrom Zollinger-Ellison
(pag. 1765, 1766)

M1115086. Identificati afirmatiile eronate privind epidemiologia ulcerului gastric (UG) A. incidenta este aproximativ egala pe sexe B. UG se diagnosticheaza mai frecvent dect ulcerul duodenal (UD) deoarece este aproape ntotdeauna simptomatic C. apare de obicei la vrste mai avansate dect UD D. UG benigne sunt frecvent descoperite la nivelul fundului gastric, aria cu densitate de celule oxintice maxima E. gastrita care acompaniaza UG este mai severa n cazul ulcerelor asociate de antiinflamatoare nonsteroidiene
(pag. 1767)

M1115087. Ulcerul gastric (UG) are urmatoarele caracteristici etiopatogenice, cu exceptia A. aproximativ un sfert din pacienti asociaza ulcer duodenal B. nu se asociaza cu hipersecretie acida gastrica C. majoritatea pacientilor prezinta nivele crescute ale gastrinei serice D. aproximativ un sfert din UG sunt cauzate de consumul de antiinflamatoare nonsteroidiene E. evacuarea stomacului este accelerata la pacientii cu UG
(pag. 1767)

M1115088. Care din urmatoarele afirmatii privind tratamentul chirurgical al ulcerului sunt adevarate A. vagotomia proximala gastrica este grevata de cea mai mare rata a recurentelor B. mortalitatea n cazul vagotomiei asociind antrectomie este mai mica dect n cazul asocierii vagotomiei cu piloroplastie C. procedeul recomandat pentru tratamentul ulcerelor gastrice este antrectomia cu anastomoza gastroduodenala (Billrot I) D. n caz de vagotomie proximala este obligatorie asocierea cu un procedeu de drenaj E. cea mai redusa rata a complicatiilor postoperatorii se nregistreaza n cazul vagotomiei proximale gastrice
(pag. 1768, 1769)

M1115089. Indicati afirmatiile eronate privind ulcerul recurent postoperator A. riscul de ulcer recurent postoperator este mai mare n cazul unui ulcer gastric dect pentru ulcerele duodenale B. ulcerul recurent apare frecvent la nivelul intestinului subtire C. cel mai frecvent este nedureros si de aceea riscul de complicatii este maxim D. examenul baritat descopera aproximativ jumatate din ulcerele situate la nivelul anastomozei (ulcere stomale) E. eficienta pe termen lung a antisecretoarelor n ceea ce priveste preventia recurentei ulcerelor stomale este incerta
(pag. 1769)

M1115090. Sindromul de ansa aferenta se caracterizeaza prin urmatoarele, cu exceptia A. apare n cazul practicarii vagotomiei cu bulbantrectomie B. apare n cazul rezectiei gastrice cu anastomoza gastrojejunala C. caracteristic apar distensie si durere abdominala n prima ora postprandial D. greata si varsaturile nu sunt caracteristice E. poate genera malabsorbtie
(pag. 1770)

M1115091. Care din afirmatiile de mai jos referitoare la gastropatia de reflux biliar sunt adevarate A. apare la un numar apreciabil de pacienti dupa excluderea duodenului din circuitul digestiv B. afectarea mucoasei este parcelara C. tratamentul consta n administrarea de colestiramina care leaga acizii biliari, facilitnd astfel excretia acestora

D. clinic se manifesta prin disconfort abdominal si varsaturi E. pacientii prezinta satietate precoce
(pag. 1770)

M1115092. Indicati care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate privind sindromul dumping A. sindromul dumping precoce apare la un interval de 60-90 minute dupa mese B. se trateaza prin masuri dietetice C. analogii de somatostatina reprezinta tratamentul standard D. pacientii pot prezenta sincope E. simptomele sunt precipitate de alimentele cu continut lipidic nalt
(pag. 1770)

M1215093. Care dintre urmatoarele afirmatii, referitoare la ulcerul duodenal, sunt adevarate? A. ulcerele penetreaza mucoasa si submucoasa B. fundul ulcerului contine epiteliu intact C. ulcerele duodenale au de obicei peste 1 cm diametru D. majoritatea ulcerelor duodenale sunt localizate in partea proximala a duodenului E. fundul ulcerului poate contine sange sau exudat proteic
(pag. 1759)

M1215094. Helicobacter pylori, factor patogen al ulcerului duodenal, se localizeaza in: A. stratul superficial al mucusului gastric B. stratul profund al mucusului gastric C. intre stratul de mucus si suprafata apicala a celulelor epiteliale ale mucoasei gastrice D. epiteliul mucoasei gastrice E. submucoasa
(pag. 1759)

M1215095. Helicobacter pylori, factor patogen al ulcerului duodenal, este agresiv asupra mucoasei gastrice prin: A. productia de ureaza B. secretia factorului activator al trombocitelor C. sinteza complexului glicoprotein-lipidic al stratului de mucus D. productia de superoxizi E. absenta genei cag A
(pag. 1759-1760)

M1215096. Prezenta Helicobacter pylori in organismul uman poate fi diagnosticata prin: A. cultura din secretia gastrica B. hemocultura C. testul respirator cu uree D. examen histologic al fragmentului de mucoasa gastrica recoltat prin endoscopie E. testul rapid al ureazei
(pag. 1760)

M1215097. Noua tripla terapie in tratarea ulcerului peptic se bazeaza pe: A. subsalicilat de bismut B. omeprazol C. claritromicina D. metronidazol E. sucralfat
(pag. 1764)

M1215098. Aparitia ulcerului gastric este favorizata de: A. scaderea nivelului seric al gastrinei B. accelerarea evacuarii stomacului C. regurgitarea continutului duodenal D. consumul de antiinflamatoare nesteroidiene E. prezenta ulcerului duodenal
(pag. 1767)

M1215099. Complicatiile ulcerului peptic sunt: A. hemoragia B. sindromul Zollinger-Ellison C. obstructia D. perforatia E. malignizarea
(pag. 1768)

M1315100. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate referitor la vindecarea ulcerului gastric: A. Monitorizarea vindecarii se face prin repetarea endoscopiei dupa tratament complet. B. Vindecarea trebuie sa fie completa in doua saptamani de la inceperea tratamentului. C. Absenta micsorarii ulcerului sub terapie medicala este inalt sugestiva pentru malignitate. D. Vindecarea completa aparenta garanteaza benignitatea ulcerului. E. in cazul nevindecarii ulcerului dupa tratament medical complet se preleveaza probe de citologie exfoliativa si de biopsie de la nivelul acestuia
(pag. 1768)

M1315101. Medicamentele utilizate pentru eradicarea Helicobacter pylori pot determina urmatoarele efecte secundare: A. Amoxicilina- rash cutanat; B. Metronidazolul- alterarea gustului; C. Tetraciclina- hepatotoxicitate; D. Preparatele de bismut- scaune acolice; E. Metronidazolul in cura scurta- convulsii.
(pag. 1763-1764)

M1315102. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la mecanismele implicate n apararea mucoasei gastrice si duodenale la agresiunea clorhidro-peptica sunt neadevarate ? A. Mucusul gastric are rol protectiv. B. Concentratia crescuta a sarurilor biliare prin refluxul biliar cu pH alcalin are rol protectiv. C. Ionii de bicarbonat secretati de celulele gastrice epiteliale neparietale au rol protectiv. D. Fluxul sagvin al mucoasei nu constituie un element esential n aparare. E. Prostaglandinele din clasa E mpiedica lezarea mucoasi gastrice.
(pag. 1759)

M1315103. Urmatoarele afirmatii referitoare la terapia ulcerului duodenal sunt adevarate: A. Sucralfatul este absorbit la nivelul tractului intestinal n proportie de 90%. B. Preparatele de bismut coloidal reduc secretia acida gastrica. C. Agentii anticolinergici pot determina aritmii cardiace. D. Toate schemele folosite n tripla terapie includ Misoprostol. E. IPP pot determina cresteri moderate ale gastrinei serice.
(pag. 1766)

M1315104. Endoscopia digestiva superioara are valoare n diagnosticul ulcerelor duodenale n

urmatoarele situatii: A. B. C. D. E. atunci cnd ulcerul duodenal a fost diagnosticat anterior pe baza examenului radiologic baritat; pentru detectarea ulcerelor suspectate n absenta imaginilor radiologice diagnostice; pentru excluderea ulcerului ca sursa de hemoragie gastrointestinala activa ; n conditiile n care modificarile radiologice sunt nesugestive privind activitatea ulcerului ; pentru identificarea ulcerelor prea mici sau prea superficiale pentru detectare radiologica.
(pag. 1762)

M1315105. Urmatoarele afirmatii cu privire la complicatiile ulcerului gastric sunt adevarate: A. Perforatia gastrica se ntlneste mai frecvent dect hemoragia. B. Mortalitatea prin perforatia ulcerului gastric este mai mare dect cea prin perforatia ulcerului duodenal. C. Localizarea ulcerului la nivel antral distal poate determina obstructia caii de evacuare. D. 50 % din ulcerele gastrice complica prin hemoragie. E. Obstructia caii de evacuare este cea mai frecventa complicatie a ulcerului gastric.
(pag. 1767)

M1315106. Referitor la diagnosticul radiologic al ulcerului gastric se pot afirma urmatoarele: A. Investigatia radiologica poate fi folosita ca unic criteriu de determinare a caracterului malign sau benign. B. Benignitatea este sugerata de prezenta pliurilor gastrice radiante de la marginea ulcerului. C. 50% din ulcerele care par benigne la examenul radiologic se dovedesc maligne dupa endoscopie. D. Ulcerele gastrice maligne sunt mai frecvent localizate la nivelul micii curburi. E. Ulcerele gastrice mari sunt mai frecvent maligne dect cele mici.
(pag. 1767)

M1315107. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate referitor la vindecarea ulcerului gastric: A. Monitorizarea vindecarii se face prin repetarea endoscopiei dupa tratament complet. B. Vindecarea trebuie sa fie completa n doua saptamni de la nceperea tratamentului. C. Absenta micsorarii ulcerului sub terapie medicala este nalt sugestiva pentru malignitate. D. Vindecarea completa aparenta garanteaza benignitatea ulcerului. E. n cazul nevindecarii ulcerului dupa tratament medical complet se preleveaza probe de citologie exfoliativa si de biopsie de la nivelul acestuia
(pag. 1768)

M1315108. Medicamentele utilizate pentru eradicarea Helicobacter pylori pot determina urmatoarele efecte secundare: A. Amoxicilina- rash cutanat; B. Metronidazolul- alterarea gustului; C. Tetraciclina- hepatotoxicitate; D. Preparatele de bismut- scaune acolice; E. Metronidazolul n cura scurta- convulsii.
(pag. 1763-1764)

M1415109. Care din urmatorii factori au fost asociati cu o incidenta crescuta a ulcerului duodenal: A. rudele de gradul inti ale pacientilor cu ulcer duodenal B. grupa sanguina A2 C. boala pulmonara cronica obstructiva D. pacienti cu insuficienta renala cronica E. hipoparatiroidism
(pag. 1761)

M1415110. Care din urmatoarele elemente caracterizeaza durerea din ulcerul duodenal: A. este accentuata de ingestia de alimente

B. C. D. E.

durerea apare pana la aprox. 60min. dupa masa se amelioreaza la administrarea de antiacide la 10% din pacienti este localizata in partea dreapta a epigastrului episoadele dureroase pot persista de la cateva zile pana la saptamani sau luni
(pag. 1761)

M1415111. Precizati care sunt afirmatiile adevarate legate de explorarea paraclinica a ulcerului duodenal: A. explorarea cu substanta de contrast reprezinta metoda initiala cea mai utilizata B. la examenul baritat ulcerul duodenal tipic se prezinta prin deformarea marcata a bulbului duodenal C. explorarea cu bariu este cel mai precis mijloc de a diagnostica UD D. endoscopia este utila n diagnosticarea ulcerului duodenal superficial E. examenul baritat este util n identificarea ulcerelor mici.
(pag. 1762)

M1415112. Precizati care din urmatoarele enuntari legate de diagnosticul ulcerului gastric sunt adevarate: A. prezenta plicilor gastrice radiante la marginea ulcerului sugereaza malignitatea B. ulcerele gastrice mari peste 3cm sunt mai frecvent maligne dect cele mici C. pentru excluderea malignitatii sunt suficiente 2 biopsii de la marginea craterului ulceros D. vizualizarea endoscopica permite aprecierea dimensiunilor ulcerului E. ulcerele generate de AINS sunt de regula mai mari si pot fi diagnosticate radiologic
(pag. 1767)

M1515113. Mecanismele de actiune ale inhibitorilor de pompa de protoni in ulcer sunt: A. stimularea secretiei de mucus protector B. cresterea viscozitatii mucusului gastric C. inhiba retrodifuziunea ionilor H+ D. inactictiveaza ireversibil ATP-aza H+/K+ E. produc inhibitie prelungita a fazelor secretiei acide gastrice
(pag. 1766)

M1515114. Incidenta ulcerului duodenal este mai mare la pacientii cu: A. insuficienta renala acuta B. ciroza hepatica alcoolica C. hiperparatiroidism D. transplant renal E. bronhopneumopatie cronica obstructiva
(pag. 1761)

M1515115. La pacientii cu sindrom ulceros, endoscopia digestiva superioara este indicata pentru: A. confirmarea imaginii de nisa duodenala evidentiata printr-un examen baritat anterior B. aprecierea gradului de deformare a bulbului duodenal C. diagnosticarea ulcerelor care determina hemoragie digestiva superioara D. depistarea ulcerelor la pacienti simptomatici dar fara imagine radiologica caracteristica E. la pacienti cu modificari radiologice nesigure n ceea ce priveste activitatea ulcerului
(pag. 1762)

M1515116. Efectele preparatelor de bismut n tratamentul ulcerului duodenal sunt: A. citoprotectie B. stimularea productiei de mucus si prostaglandine C. antisecretor

D. diminuarea tonusului sfincterului piloric E. cresterea peristalticii gastroduodenale


(pag. 1763)

M1515117. Mecanismele de actiune a sucralfatului n ulcerul duodenal sunt: A. Blocarea refluxului gastroesofagian B. Blocarea retrodifuziunii ionilor de H+ C. Diminuarea efectelor nocive ale pepsinei si acizilor biliari D. Reducerea secretiei de gastrina E. Stimularea prostaglandinelor tisulare endogene
(pag. 1766)

M1515118. Mecanismele prin care prostaglandinele E actioneaza favorabil n cicatrizarea ulcerului sunt: A. Stimularea secretiei de mucus gastric B. Diminuarea fluxului sanguin gastric C. Stimularea secretiei de bicarbonat D. Stimularea regenerarii celulelor mucoasei gastrice E. Diminuarea refluxului alcalin biliar n zona antro-pilorica
(pag. 1766)

M1515119. Reactiile adverse ale preparatelor de hidroxid de aluminiu utilizate n tratamentul ulcerului duodenal sunt: A. hipotensiune arteriala B. cefalee cu caracter migrenoid C. cresteri tranzitorii ale aminotransferazelor hepatice D. constipatie E. depletie sistemica de fosfati
(pag. 1764)

M1515120. Hiperaciditatea ntlnita frecvent la pacientii cu ulcer duodenal determina aparitia durerii epigastrice prin: A. spasme esogastrice etajate B. reflux duodeno-gastric C. stimularea acida a receptorilor chimici D. alterarea motilitatii gastrice E. aparitia zonelor de metaplazie intestinala
(pag. 1761)

M1515121. Mecanismele de actiune ale inhibitorilor de pompa de protoni n ulcer sunt: A. stimularea secretiei de mucus protector B. cresterea vscozitatii mucusului gastric C. inhiba retrodifuziunea ionilor H+ D. inactictiveaza ireversibil ATP-aza H+/K+ E. produc inhibitie prelungita a fazelor secretiei acide gastrice
(pag. 1766)

M1615122. Urmatoarele afirmatii referitoare la ulcerul duodenal sunt adevarate: A. sunt de regula mai mari de 1 cm in diametru B. peste 95%din ulcerele duodenale sunt localizate in partea proximala a duodenului C. la populatia vestica prevalenta ulcerului duodenal se estimeaza la 35-55% D. 10% din populatie prezinta manifestari clinice de ulcer ntr-un moment al vietii. E. evolutia naturala a ulcerului netratat consta n vindecare spontana si recurenta

(pag. 1759)

M1615123. Noua tripla terapie pentru eradicarea H.Pylori cuprinde urmatoarele medicamente: A. omeprazol B. subsalicilat de bismut C. metronidazol D. tetraciclina E. claritromicina
(pag. 1764)

M1615124. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la H.Pylori sunt false: A. doar 15-20% dintre persoanele infectate cu H.pylori vor dezvolta un ulcer in timpul vietii B. H.pylori este un bacil spiralat Gram pozitiv C. H.pylori invadeaza mucoasa gastrica D. H. pylori poate adera la suprafetele luminale ale celulelor epiteliale gastrice. E. Ureeaza produsa de H.pylori catalizeaza hidroliza ureei n amoniac si dioxid de carbon.
(pag. 1759)

M1615125. Referitor la ulcerul gastric sunt adevarate urmatoarele afirmatii: A. incidenta maxima este plasata n cel de-al saselea deceniu B. ceva mai mult de din ulcerele gastrice apar la femei C. durerea epigastrica constituie simptomul cel mai frecvent D. perforatia gastrica se intalneste mai rar dect hemoragia gastrica E. ulcerele gastrice benigne nu sunt niciodata nsotite de gastrita antrala.
(pag. 1767)

M1615126. Dozele utilizate in tripla terapie sunt: A. subsalicilat de bismut 1 tableta de 3 ori pe zi B. subsalicilat de bismut 2 tablete de 4 ori pe zi C. amoxicilina 500mg de 2 ori pe zi D. tetracilina 500 mg de 3 ori pe zi E. metronidazol 250mg de 3 ori pe zi
(pag. 1764)

M1615127. Prostaglandinele exogene exercita urmatoarele actiuni care au ca rezultat cresterea apararii mucoasei: A. stimuleaza secretia de mucus gastric B. stimuleaza secretia gastrica si duodenala de bicarbonat C. scad fluxul sanguin gastric D. mentin bariera gastrica impotriva retrodifuziunii ionilor de H+ E. inhiba regenerarea celulelor mucoasei
(pag. 1766)

M1615128. Despre diagnosticul H.pylori se poate afirma: A. H.pylori poate fi identificat in biopsiile de mucoasa gastrica B. H.pylori se evidentiaza clar pe sectiunile histologice colorate cu hematoxilina C. Testul rapid al ureeazei are o sensibilitate de 90% si specificitate de aproape 100% D. Testul respirator cu uree are o sensibilitate de 50-60 % E. Anticorpii (Ig G si Ig A) mpotriva H.pylori au fost identificati in serul indivizilor colonizati cu H.pylori
(pag. 1760)

M1615129. Incidenta ulcerului duodenal s-a demonstrat a fi mai mare la pacientii cu: A. boala pulmonara cronica obstructiva

B. C. D. E.

ciroza alcoolica insuficienta cardiaca transplant renal hipoparatiroidism


(pag. 1761)

M1615130. Incidenta ulcerului duodenal s-a demonstrat a fi mai mare la pacientii cu: A. boala pulmonara cronica obstructiva B. ciroza alcoolica C. insuficienta cardiaca D. transplant renal E. hipoparatiroidism
(pag. 1761)

M2215131. Care dintre afirmatiile de mai jos sunt adevarate? A. Infectia cu helicobacter pylori este prezenta la 95-100% dintre pacientii cu ulcer duodenal B. Infectia cu helicobacter pylori este prezenta la 75-85% dintre pacientii cu ulcer gastric C. Infectia cu helicobacter pylori este prezenta la 75-85% dintre pacientii cu ulcer duodenal D. Infectia cu helicobacter pylori este prezenta la 95-100% dintre pacientii cu ulcer gastric E. Helicobacter pylori nu este implicat in ulcerogeneza
(pag. 1759)

M2215132. Urmatoarele afirmatii sunt corecte: A. helicobacter pylori este un bacil microaerofil B. helicobacter pylori poseda un echipament enzimatic sarac C. ureaza produsa de helicobacter pylori il protejeaza de efectele acidului gastric D. helicobacter pylori poseda proteina cu efect chemotactic pentru polimorfonucleare E. microorganismul produce proteaze ce cresc grosimea stratului de mucus
(pag. 1759, 1760)

M2215133. Testele diagnostice pentru helicobacter pylori sunt: A. cultura din sucul gastric B. examenul histologic al biopsiilor gastrice C. cultura din biopsiile din mucoasa gastrica D. testul rapid al ureazei E. hemocultura
(pag. 1760)

M2215134. Urmatoarele teste diagnostice pentru helicobacter pylori necesita endoscopie: A. testul ureazei B. testul respirator cu uree marcata cu C13 sau C14 C. cultura D. examenul serologic E. antigenul fecal
(pag. 1760)

M2215135. Rata de recidiva a ulcerului este: A. cu 50% mai mica dupa tratamentul de eradicare a helicobacter pylori B. de 70-80% dupa monoterapie cu antagonisti de H2 C. mai mica de 15% dupa tratamentul de eradicare a helicobacter pylori D. de 98% dupa monoterapie cu antagonisti H2 E. de 45% dupa eradicarea helicobacter pylori

(pag. 1760)

M2215136. Coloratiile folosite pentru examinarea histologica in diagnosticul infectiei cu helicobacter pylori sunt: A. hematoxilina eozina B. Giemsa C. albastru alcian D. Warthin-Starry E. coloratia PAS
(pag. 1760)

M2215137. Afirmatiile adevarate privind testele serologice pentru helicobacter pylori sunt: A. neinvazive B. diferentiaza intre infectia activa si cea vindecata C. necesita endoscopie D. folosite pentru epidemiologice E. titrul scade rapid dupa eradicare
(pag. 1760)

M2215138. Afirmatiile false privind cultura pentru identificarea helicobacter pylori sunt: A. este utilizata larg pentru studii epidemiologice B. este esentiala daca apare rezistenta al antibiotice C. nu necesita endoscopie D. nu este utilizata daca apare rezistenta la antibiotice E. are o sensibilitate de 70-95%
(pag. 1760)

M2215139. Testul respirator pentru identificarea helicobacter pylori: A. foloseste carbon marcat C14 sau C13 B. necesita endoscopie C. nu este utilizat pentru monitorizarea terapiei D. este simplu de efectuat E. necesita prealabil tratament cu antibiotice
(pag. 1760)

M2215140. Care dintre afirmatiile cu privire la ulcerul duodenal sunt adevarate? A. Exista o evacuare rapida a stomacului B. Secretia de bicarbonat este crescuta prin acidifierea din lumenul duodenal C. Poate apare metaplazia gastrica a mucoasei duodenale D. Se produce colonizarea cu helicobacter pylori la nivelul metaplaziei gastrice E. Evacuarea gastrica este intarziata
(pag. 1761)

M2215141. Afirmatiile adevarate privind implicarea factorilor genetici in patogenia ulcerului duodenal sunt: A. frecventa la rudele de gradul I este de 10 ori mai mare decat in populatia generala B. se constata frecventa crescuta a grupului 0I secretor C. frecventa la rudele de gradul I este de 3 ori mai mare decat in populatia generala D. se constata frecventa crescuta a grupului 0I nesecretor E. apare frecvent la grupul sanguin AII
(pag. 1761)

M2215142. Care dintre afirmatiile de mai jos cu privire la fumat sunt corecte?

A. B. C. D. E.

Se asociaza cu o incidenta crescuta a ulcerului duodenal Creste secretia de acid gastric Fumatul nu creste secretia acida gastrica Inhiba secretia pancreatica de bicarbonat Accelereaza golirea gastrica
(pag. 1761)

M2215143. Afirmatiile false privind incidenta ulcerului duodenal sunt: A. este mai mare la fumatori B. este mai redusa la pacientii cu hiperparatiroidism C. este crescuta la pacientii cu ciroza hepatica D. este crescuta la pacientii cu bronhopneumopatie cronica obstructiva E. este scazuta in mastocitoza sistemica
(pag. 1761)

M2215144. Este adevarat ca in ulcerul duodenal: A. stresul contribuie la activarea ulcerului B. personalitatea de tip A se insoteste de cresterea incidentei ulcerului duodenal C. factorii psihici au efect controversat D. stresul nu influenteaza activarea ulcerului E. anxietatea este un factor de activare a bolii
(pag. 1761)

M2215145. Durerea din ulcerul duodenal: A. are frecvent caracter de arsura B. este produsa de stimularea receptorilor chimici gastrici C. apare imediat postalimentar D. este determinata de alterarea motilitatii gastrice E. este localizata in hipocondrul drept
(pag. 1761)

M2215146. Afirmatiile corecte cu privire la durerea din ulcerul duodenal sunt: A. durerea nu se amelioreaza dupa ingestia de alimente B. ingestia de alimente este urmata de un rebound al eliberarii de gastrina C. episoadele dureroase sunt mai lungi decat perioadele de acalmie D. apare la 90 min- 3 h dupa masa E. uneori durerea are caracter nedefinit
(pag. 1761)

M2215147. Care dintre afirmatiile de mai jos privind ulcerul duodenal sunt false? A. Modificarea caracterului durerii atentioneaza asupra aparitiei complicatiilor B. O complicatie de temut este malignizarea ulcerului C. Durerea calmata de ingestia de alimente sugereaza obstructie pilorica D. Durerea care iradiaza posterior indica penetratia ulcerului in pancreas E. Hemoragia din ulcerul duodenal se insoteste numai de melena
(pag. 1761)

M2215148. Urmatoarele afirmatii cu privire la cimetidina sunt adevarate: A. este un inhibitor ai pompei de proton B. doza pentru tratarea ulcerului peptic este de 800-1200 mg/zi C. doza pentru tratarea ulcerului peptic este de 300 mg/zi D. creste nivelul transaminazelor serice

E. creste metabolismul hepatic al medicamentelor


(pag. 1764)

M2215149. Care sunt afirmatiile false cu privire la misoprostol? A. Este un inhibitor H2 B. Reduce secretia de acid gastric C. Se administreaza pentru eradicarea helicobacter pylori D. Produce constipatie E. Se poate administra in sarcina
(pag. 1764)

M2215150. Care sunt afirmatiile false cu privire la sucralfat? A. Se administreaza cu 3 ore inainte de masa B. Se administreaza cu 1 ora inainte de masa si la culcare C. Este un inhibitor ai pompei protonice D. Leaga pepsina E. Determina diaree
(pag. 1764)

M2215151. Care sunt afirmatiile corecte cu privire la administrarea antiacidelor in tratamentul ulcerului peptic: A. cele care contin magneziu provoaca constipatie B. determina sindromul lapte-alcaline C. se administreaza la 4 ore dupa mese D. se administreaza la 1 si 3 ore dupa mese si la culcare E. cele care contin aluminiu determina constipatie
(pag. 1764)

M2215152. Factorii etiopatogenetici implicati in ulcerul gastroduodenali sunt: A. pepsina B. prostaglandinele C. acidul clorhidric D. helicobacter pylori E. AINS
(pag. 1756, 1758)

M2215153. Unul dintre factorii de agresiune implicati in aparitia ulcerului peptic este acidul clorhidric. Care sunt afirmatiile corecte? A. Acidul clorhidric este secretat de celulele parietale de la nivelul antrului B. Acidul clorhidric este secretat de mucoasa oxintica de la nivelul corpului si fundului stomacului C. Concentratia de acid clorhidric secretata este de 160 mM D. Etapa finala a secretiei ionilor de hidrogen este pompa de protoni (H+ - K+ ATP aza) localizata la nivelul membranei apicale a celulelor parietale E. Aceasta pompa de protoni schimba ionul de hidrogen cu ionul de clor la nivelul membranei microvilozitare
(pag. 1756)

M2215154. Helicobacter pylori este un factor important in aparitia: A. polipilor gastrici B. leiomiomului gastric C. ulcerului gastric si duodenal D. limfomului gastric E. cancerului gastric

(pag. 1756)

M2215155. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre gastrina: A. este un factor de agresivitate in aparitia ulcerului peptic B. este un factor de aparare fata de aparitia ulcerului peptic C. este secretata de celulele D ale glandelor fundice gastrice D. stimuleaza secretia acida gastrica E. inhiba secretia acida gastrica
(pag. 1757)

M2215156. Urmatoarele afirmatii privind gastrina sunt false: A. secretia de gastrina este stimulata de somatostatina B. secretia de gastrina este inhibata de somatostatina C. este secretata de celulele G antrale D. este inhibata de neuropeptidul eliberator de gastrina E. poate fi gasita si in mucoasa duodenala
(pag. 1757)

M2215157. Secretia acida gastrica este stimulata de: A. acetilcolina B. somatostatina C. histamina D. gastrina E. prostaglandine
(pag. 1757)

M2215158. Urmatoarele afirmatii cu privire la histamina sunt adevarate: A. este continuta in granulele citoplasmatice din mastocite B. este secretata de celulele parietale C. este continuta in granulele celulelor enterocromafin-like D. este secretata de celulele D antrale E. este secretata de celulele endocrine din glandele oxintice
(pag. 1757)

M2215159. Mecanismele de aparare ale mucoasei gastrice sunt: A. secretia de mucus B. secretia de bicarbonat din celulele epiteliale gastrice C. reinnoirea celulelor epiteliale D. microcirculatia gastrica E. secretia de pepsinogen
(pag. 1758)

M2215160. Urmatoarele afirmatii cu privire la somatostatina sunt false: A. este secretata de celulele D ale mucoasei antrale B. inhiba direct secretia celulelor parietale C. stimuleaza secretia de gastrina D. inhiba eliberarea de histamina E. stimuleaza secretia celulelor parietale
(pag. 1758)

M2215161. Urmatoarele afirmatii cu privire la mucusul gastric sunt adevarate: A. este un factor de aparare al mucoasei gastrice

B. C. D. E.

grosimea stratului de mucus este crescuta de prostaglandinele E grosimea stratului de mucus este redusa de antiinflamatoarele nesteroidiene grosimea stratului de mucus este redusa de prostaglandinele E faciliteaza retrodifuziunea moleculelor de pepsina
(pag. 1759)

M2215162. Care dintre afirmatiile cu privire la helicobacter pylori sunt adevarate? A. Este un bacil Gram pozitiv B. Este spiralat microaerofilic C. Colonizeaza portiunile profunde ale stratului de mucus D. Este un bacil Gram negativ E. Colonizeaza suprafata stratului de mucus
(pag. 1759)

M2215163. Mentionati raspunsurile corecte cu privire la claritromicina: A. este un nou antibiotic aminoglicozid folosit in terapia de eradicare a helicobacter pylori B. poate fi utilizata in locul metronidazolului C. rata de eradicarea a helicobacter pylori in tripla terapie cu inhibitori de pompa de protoni este de 90% D. rata de eradicare a helicobacter pylori in tripla terapie cu inhibitori de pompa de protoni este de 70% E. doza este de 250 mg/zi
(pag. 1764)

M2215164. Dintre medicamentele utilizate in tratamentul ulcerului peptic este adevarat ca lansoprazolul: A. inhiba H+/K+ ATP aza B. doza recomandata este de 30mg dimineata si 30 mg seara C. doza recomandata este 30 mg dimineata D. folosirea in doze mari la sobolani cauzeaza tumori carcinoide gastrice E. creste metabolismul hepatic al medicamentelor
(pag. 1764)

M2215165. Urmatoarele afirmatii privind antagonistii receptorilor H2 sunt adevarate: A. sunt inhibitori puternici ai secretiei acide bazale B. sunt inhibitori puternici ai secretiei acide stimulate C. sunt inhibitori puternici ai secretiei de bicarbonat D. reduc recurenta anuala cu 20% E. rata vindecarii ulcerului peptic este similara cu cea a tratamentului cu antiacide
(pag. 1765)

M2215166. Precizati afirmatiile corecte cu privire la cancerul gastric postgastrectomie partiala: A. apare la 3-4 ani postoperator B. apare la 8 ani postoperator C. apare dupa 15 ani postoperator D. posibilitatea dezvoltarii unui adenocarcinom gastric trebuie luata in considerare la mai multi ani postoperator daca apar simptome abdominale E. apare in primul an postoperator
(pag. 1771)

M2215167. Malabsorbtia globala este o complicatie postoperatorie a ulcerului peptic. Care sunt afirmatiile corecte? A. Scaderea ponderala poate apare ca o manifestare a malabsorbtiei globale B. Scaderea ponderala apare la 60% dintre pacienti dupa rezectia gastrica partiala C. Scaderea ponderala apare la 30% dintre pacienti dupa rezectia gastrica partiala

D. Scaderea ponderala apare la 90% dintre pacienti dupa rezectia gastrica partiala E. Scaderea ponderala este mai rara dupa vagotomia fara rezectie
(pag. 1771)

M2215168. Malabsorbtia globala este o complicatie postoperatorie pentru ulcerul peptic. Care dintre afirmatiile de mai jos sunt corecte? A. Scaderea ponderala are drept cauza principala reducerea aportului alimentar B. La subiectii normali dupa 100 g regim lipidic pierderea de grasimi prin scaun este sub 7 g/zi C. La subiectii normali dupa 100 g regim lipidic pierderea de grasimi prin scaun este de 10g/zi D. La subiectii normali dupa 100 g regim lipidic pierderea de grasimi prin scaun este in jur de 15 g/zi E. Pierderea de grasimi la bolnavii cu rezectie gastrica depaseste 15 g/zi
(pag. 1771)

M2215169. Cauzele maldigestiei si malabsorbtiei globale care este o complicatie postoperatorie a ulcerului peptic sunt: A. concentratia mica de bila de la nivelul lumenului intestinal B. evacuarea gastrica rapida C. raspunsul pancreatic redus la ingestia de alimente D. dispersia crescuta a alimentelor in stomac E. tranzitul accelerat al bolului alimentar prin intestinul subtire
(pag. 1771)

M2215170. Dintre complicatiile postoperatorii pentru ulcerul peptic fac parte osteomalacia si osteoporoza. Care sunt afirmatiile corecte? A. Apar frecvent dupa gastrectomii totale B. Apar frecvent dupa vagotomia cu piloroplastie C. Osteomalacia apare frecvent dupa anastomoza de tip Billroth I D. Osteomalacia apare frecvent dupa anastomoza de tip Billroth II E. Sunt secundare malabsorbtiei vitaminei C
(pag. 1771)

M2215171. Ostemalacia si osteoporoza sunt complicatii postoperatorii pentru ulcerul peptic operat. Care dintre afirmatii sunt corecte? A. Apar secundar sindromului Dumping B. Apar secundar malabsorbtiei calciului si vitaminei D C. Incidenta fracturilor la barbatii cu rezectie gastrica este de 2 ori mai mare comparativ cu barbatii fara rezectie gastrica D. Incidenta fracturilor la barbatii cu rezectie gastrica este de 4 ori mai mare comparitiv cu barbatii fara rezectie gastrica E. Postoperator se recomanda tratament profilactic cu vitamina D si calciu
(pag. 1771)

M2215172. Reglarea secretiei gastrice cuprinde 3 faze: A. faza cefalica, gastrica si intestinala B. faza cefalica cuprinde componentele corticala si hipotalamica C. faza cefalica este mediata prin activare simpatica D. faza gastrica rezulta din stimularea receptorilor chimici si mecanici din peretele gastric E. faza intestinala este determinata de prezenta alimentelor din intestinul subtire
(pag. 1757)

M2215173. Preparatele de bismult coloidal sunt utilizate in terapia ulcerului. Care afirmatii sunt corecte? A. Reduc secretia acida gastrica

B. C. D. E.

Inhiba activitatea pepsinei Nu au efect in eradicarea helicobacter pylori Stimuleaza secretia de prostaglandine Stimuleaza secretia de glicoproteina din sucul gastric
(pag. 1766)

M2215174. Care dintre afirmatiile urmatoare cu privire la dispepsia nonulceroasa sunt corecte? A. Sunt afectiuni caracterizate prin durere persistenta in etajul abdominal superior B. Sunt afectiuni la care nu se detecteaza o cauza organica C. Prevalenta infectiei cu helicobacter pylori este de 50% D. Helicobacter pylori este responsabil de simptomele acestor pacienti E. Tratamentul de eradicare a helicobacter pylori nu este indicat
(pag. 1762)

M2215175. Care dintre afirmatiile urmatoare cu privire la rolul endoscopiei in diagnosticul ulcerului sunt corecte? A. Nu este necesara in ulcerul duodenal diagnosticat radiologic B. Nu este necesar in caz de hemoragie gastrointestinala C. Are rol in identificare ulcerelor mici nedetectate radiologic D. Are rol la pacientii cu modificari radiologice nesigure E. Are rol in diagnosticarea helicobacter pylori
(pag. 1762)

M2215176. Cea mai eficienta strategie de eradicare a helicobacter pylori este tripla terapie. Aceasta consta din asocierea unor medicamente in dozele: A. subsalicilat de bismut 2 tb de 4 ori/zi B. peptobismol 2 tb de 4 ori/zi C. tetraciclina 250 mg de 4 ori/zi D. amoxicilina 500 mg de 4 ori/zi E. tetraciclina 4x500 mg/zi
(pag. 1763, 1764)

M2215177. Care dintre afirmatiile urmatoare cu privire la agentii anticolinergici sunt adevarate? A. Blocheaza receptorii muscarinici din celulele parietale gastrice B. Reduc secretia acida gastrica C. Pirenzepina este un agent colinergic neselectiv D. Pot determina aritmii cardiace E. Atropina este un agent colinergic selectiv
(pag. 1766)

M2215178. Dupa vagotomie cu piloroplastie pacientii cu ulcer duodenal pot dezvolta gastrita bontului gastric. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la gastrita sunt false? A. Nu contribuie la o absorbtie redusa de vitamina B12 B. Contribuie la o absorbtie redusa de vitamina B12 C. Nu poate progresa catre atrofie gastrica D. Poate apare si dupa vagotomie cu antrectomie E. Poate apare si dupa gastrectomie totala
(pag. 1770)

M2215179. Pacientii cu rezectie gastrica partiala nu dezvolta deficit de vitamina B12 deoarece: A. stomacul secreta o cantitate de factor intrinsec de 100 de ori mai mare decat este necesar B. corpul gastric contine o cantitate mica de celule parietale C. portiunea de stomac rezecat este de regula corpul

D. portiunea de stomac rezecat este de regula antrul E. antrul contine o cantitate mare de celule parietale
(pag. 1770)

M2215180. Dupa interventia chirurgicala pentru ulcer pacientii pot prezenta niveluri serice reduse de vitamina B12. Care afirmatii sunt corecte? A. Factorul intrinsec secretat de celulele parietale gastrice este necesar absorbtiei acesteia B. Mecanismul malabsorbtiei este dat de hipoclorhidria gastrica C. Mecanismul malabsorbtiei este dat de supracolonizarea bacteriana D. Anemia megaloblastica secundara este prezenta invariabil dupa gastrectomie totala E. Anemia megaloblastica secundara este prezenta invariabil dupa gastrectomie partiala
(pag. 1770)

M2215181. Dupa o interventie chirurgicala pentru ulcer peptic anemia care poate apare este secundara: A. unei malabsorbtii a vitaminei B12 B. unei absorbtii deficitare a fierului la pacientii cu vagotomie si piloroplastie C. unei absorbtii deficitare a fierului la pacientii cu gastrojejunostomie Billroth II D. unui aport alimentar deficitar a folatilor E. unui ulcer recurent precoce postoperator
(pag. 1770, 1771)

M2215182. Dupa interventia chirurgicala pentru ulcer peptic diareea care apare: A. este secundara vagotomiei supraselective B. este secundara vagotomiei tronculare C. apare la 8 ore postprandial D. apare la 2 ore postprandial E. apare la 6 ore postprandial
(pag. 1770)

M2215183. Diareea postvagotomie este secundara urmatoarelor mecanisme: A. intreruperea fibrelor simpatice care inerveaza viscerele abdominale B. cresterii cantitatii de lichide din intestinul subtire C. golirii intarziate a stomacului D. actiunii osmotice a alimentelor E. intreruperii fibrelor vagale
(pag. 1770)

M2215184. Care dintre afirmatiile cu privire la sindromul Dumping precoce sunt false? A. Apare la un interval de 3 ore dupa mese B. Apare la un interval de 90 min dupa mese C. Simptomele prezentate de pacient sunt ameteli, palpitatii, diaforeza D. Este secundar hipoglicemiei determinata de eliberarea excesiva de insulina E. Se trateaza prin limitarea consumului de lichide la mese
(pag. 1770)

M2215185. Care dintre afirmatiile cu privire la sindromul Dumping tardiv sunt false? A. Apare la 30-60 min dupa mese B. Apare la 90-180 min dupa mese C. Simptomele vasomotorii care apar sunt secundare evacuarii rapide a alimentelor D. Simptomele vasomotorii care apar sunt datorate inhibarii reflexelor autonome secundare distensiei intestinului subtire E. Simptomele nu se amelioreaza cu octreotid 50 micrograme de 3 ori/zi

(pag. 1770)

M2215186. Care dintre afirmatiile urmatoare cu privire la sindromul Dumping secundar interventiei chirurgicale pentru ulcer peptic sunt adevarate? A. In cazurile severe simptomele se trateaza cu un antagonist de somatostatina, octreotid B. Se recomanda un regim dietetic bogat in alimente lichide C. Se recomanda un regim dietetic cu limitarea alimentelor lichide sau solide cu continut de zahar D. Doza de octreotid necesara este de 100 micrograme de 3 ori/zi subcutan E. Doza de octreotid necesara este de 50 micrograme de 3 ori/zi subcutan
(pag. 1770)

M2215187. Gastropatia de reflux biliar poate apare dupa interventia chirurgicala pentru ulcer peptic si se trateaza cu: A. colestiramina administrata cu scopul legarii acizilor biliari B. devierea continutului duodenal printr-o anastomoza Y a la Roux C. administrare de cisaprid 10 mg inainte de mese si la culcare D. administrare de cisaprid 20 mg inainte de mese si la culcare E. administrare de cisaprid 5 mg inainte de mese si la culcare
(pag. 1770)

M2215188. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la gastropatia de reflux secundara interventiei pentru ulcer peptic sunt adevarate? A. Refluxul biliar poate fi demonstrat prin scintigrafie cu Tc99m-HIDA B. Un alt termen folosit pentru aceasta complicatie este cel de varsaturi bilioase C. Diagnosticul poate fi stabilit prin endoscopie care evidentiaza inflamatia mucoasei D. Bila refluata este singura raspunzatoare de aparitia simptomelor E. Satietatea precoce care apare nu poate fi ameliorata printr-o anastomoza in Y a la Roux
(pag. 1770)

M2215189. Care sunt afirmatiile corecte cu privire la sindromul de ansa aferenta? A. Se manifesta prin distensia abdominala, durere la 90-120 min postalimentar B. Apare frecvent dupa anastomoza Billroth II C. Distensia abdominala si durerea nu se calmeaza dupa varsaturi D. Este cauzat de drenajul insuficient al ansei intestinale aferente E. Este cauzat de distensia prin secretie biliara si pancreatica
(pag. 1770)

M2215190. Care dintre afirmatiile urmatoare cu privire la sindromul de ansa aferenta sunt corecte? A. Deseori ansa aferenta este dificil de evidentiat cu ajutorul examenului radiologic baritat B. In acest sindrom nivelul amilazelor serice poate fi moderat crescut C. In acest sindrom nu apare cresterea serica a amilazelor D. Tratamentul consta in corectarea chirurgicala a obstructiei incomplete a ansei intestinale aferente E. Tratamentul consta in transformarea anastomozei Billroth II in anastomoza gastroduodenala
(pag. 1770)

M2215191. La pacientii cu rezectie gastrica si anastomoza gastrojejunala poate apare sindromul de ansa aferenta. Care sunt afirmatiile adevarate cu privire la aceasta complicatie? A. Este cauzat de suprapopularea bacteriana a ansei aferente B. Este cauzat de staza in ansa eferenta C. Se insoteste de malabsorbtia grasimilor dar nu si a vitaminei B12 D. Se insoteste de malabsorbtia grasimilor si a vitaminei B12 E. Cedeaza prin tratamentul chirurgical al ansei eferente
(pag. 1770)

M2215192. Subliniati afirmatiile corecte referitoare la pacientii cu antrectomie si gastrojejunoanastomoza: A. hipersecretie acida gastrica secundara cresterii masei celulelor parietale B. hipersecretie acida gastrica secundara eliberarii de gastrina din mucoasa antrala reziduala C. nivelul seric al gastrinei poate fi normal la acesti pacienti D. nivelul seric al gastrinei poate fi moderat crescut la acesti pacienti E. endoscopia cu biopsia anastomozei poate gasi mucoasa antrala
(pag. 1770)

M2215193. Care afirmatii sunt corecte referitor la ulcerul recurent (postoperator)? A. Este determinat de infectia persistenta cu helicobacter pylori B. Este o complicatie a unei rezectii gastrice de obicei defectuoase C. Este depistat in 95% din cazuri prin examen baritat D. Cel mai frecvent simptom este durerea E. Examenul endoscopic nu este indicat decat rareori
(pag. 1769)

M2215194. Mecanismele implicate in aparitia ulcerului recurent postoperator sunt: A. vagotomia incompleta B. vagotomia supraselectiva C. rezectia gastrica defectuoasa D. persistenta infectiei cu helicobacter pylori E. stenoza gurii de anastomoza
(pag. 1769)

M2215195. Dupa interventiile chirurgicale pentru ulcer peptic frecventa ulcerului recurent este aproximativ: A. 3-10% pentru ulcerele duodenale B. 3-10% pentru ulcerele gastrice C. 2% pentru ulcere gastrice D. 2% pentru ulcerele duodenale E. 20% pentru ulcerul duodenal
(pag. 1769)

M2215196. Tratamentul ulcerului recurent dupa interventiile chirurgicale pe