VIATA CRESTINA CATOLICA

Viaa religioas n Romnia se desfoar conform principiului libertii credinelor religioase, principiu enunat la articolul 29 din Constituia Romniei, alturi de libertatea gndirii i a opiniilor

Din punct de vedere religios

,Romania este o tara foarte diversificata. Printre toate religiile acceptate se afla si Biserica Romano-Catolic

ROMANO-CATOLICA
ORIGINEA

BISERICA

Biserica Romano-Catolica a aparut in anul 1054, cand a avut loc Marea Schisma intre Biserica de la Rasarit si cea de la Apus. Scindarea a avut numeroase cauze teologice si neteologice, insa au primat cele teologice. Dupa caderea Imperiului Roman de Apus, in Apusul Europei, Papa devine cel mai puternic om. Incepand cu anul 745-755, el devine sef de stat. Regele francilor, Pepin cel Scurt, care fusese chemat de papa in ajutorul sau, ii daruieste acestuia din urma teritoriul cucerit de la longobarzi in Italia centrala, sub denumirea "Patrimonium Sancti Petri". Creandu-si un stat terestru, papa se emancipeaza de sub puterea politica a Bizantului, si mai mult, ii face concurenta in calitatea sa de sef al unui stat numit "Republica Romanorum". Pentru justificarea si sustinerea crearii unui stat terestru, papii s-au bazat pe doua documente neautentice: 1. Donatio Constantini - prin care pretindeau ca imparatul Constantin cel Mare ar fi donat papei Silvestru I Italia si cetatile ei, drept recompensa pentru ca l-ar fi vindecat de lepra prin baia botezului. Falsitatea actului a fost dovedita in secolul al XV-lea de catre canonicul Laurentiu Valla din Florenta, deoarece se stie, potrivit istoricului Gisebiu de Cezareea, ca

imparatul Constantin cel Mare s-a botezat pe patul de moarte, cu cateva zile inainte de moartea sa, survenita la 22 mai 337, langa Nicomidia. 2. Decretaliile pseudo-isidoriene - o colectie de canoane si decrete, in parte autentice, in parte falsificate si in parte imaginare, atribuite pe nedrept lui Isidor de Sevilla (636). Aceste decretalii au folosit papei si pentru sustinerea suprematiei papale. La data de 16 iulie 1054 are loc scindarea dintre Apus si Rasarit: cardinalul Humbert a depus un act de excomunicare pe Sfanta Masa din Biserica Sfanta Sofia, acuzandu-i pe greci ca ar fi scos din Crez invatatura ca "Duhul Sfant purcede si din Fiul" (Filioque). Dincolo de diferentele dogmatice, rituale si disciplinar canonice, dincolo de raceala sufleteasca, dincolo de politica si de slabiciunile omenesti, adevaratul motiv al dezbinarii de la 16 iulie 1054 il constituie conceptia ecleziologica gresita a catolicilor despre primatul papal, prin care episcopul de la Roma se situeaza deasupra tuturor episcopilor si credinciosilor, aceasta idee fiind sustinuta cu tarie in continuare de catre papa. Biserica romano-catolica isi bazeaza doctrina pe cunostintele stiintifice ale momentului respectiv. Aceasta tendinta a devenit evidenta inca din secolul al XIII-lea cand Thomas de Aquino a unit credinta cu filozofia lui Aristotel. Teologii catolici sustin ca Iisus a dat doar samanta crestinismului, iar biserica a dezvoltat-o mai departe, adaptandu-o la conditiile concrete. Aceasta libertate a dus de multe ori la devieri tragice (inchizitie, indulgente, vanatoarea de vrajitoare etc). Biserica Romano-Catolica din Romnia este partea Bisericii RomanoCatolice prezente n Romnia. Cultul romano-catolic este unul din cele 16 culte recunoscute de autoritatile romne.

Biserica se considera si se proclama ca fiind nsarcinata de Isus Cristos pentru a ajuta credinciosul crestin sa strabata drumul spiritual catre Dumnezeu, traind dragostea reciproca prin sacramente (botez, mir, euharistie, pocainta, maslul, preotia si casatorie), prin intermediul carora credinciosul se va mntui.

Biserica Catolica considera ca are misiunea de a elabora si propaga nvatatura crestina, precum si aceea de a veghea asupra unitatii credinciosilor. Biserica Catolica este formata ntr-o o structura piramidala, destinata sa mentina unitatea tuturor crestinilor si respectarea dogmei oficiale a Papei de la Roma si a Vaticanului.

Biserica Catolic este format ntr-o o structur piramidal, destinat s menin unitatea tuturor cretinilor i respectarea dogmei oficiale a Papei de la Roma i a Vaticanului

Dumnezeu
Dumnezeu este creatorul ntregului Univers i Cel care l conduce i i menine existena. Cretinii cred n Dumnezeu Tat, Dumnezeu Fiu (Isus Cristos) i Dumnezeu Duh Sfnt, care sunt co-egali i co-eterni, existnd ntr-o armonie perfect.

Dumnezeu este descris n Biblie ca fiind, printre altele: etern, mre, sfnt, bun, nelept, atotputernic, plin de dragoste i mil, prezent n mod permanent n tot Universul asupra cruia are autoritate suprem, judectorul suprem, nceputul i sfritul tuturor lucrurilor. Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu care a cobort pe pmnt, S-a nscut din fecioara Maria i Duhul Sfnt, a trit fr pcat, a propovduit mpria lui Dumnezeu, a murit rstignit pe cruce pentru pcatele fiecrui om i a nviat a treia zi. Dup 40 de zile S-a nlat la cer, relundu-i locul la dreapta Tatlui, unde Se roag pentru toi oamenii care cred n El. Prin jertfa Sa, Isus Cristos a fcut posibil mpcarea omului cu Dumnezeu. Duhul Sfnt a fost trimis credincioilor la 10 zile dup nlarea lui Isus, adic la 50 de zile de la nvierea Lui. Duhul Sfnt este Dumnezeu i are, n special, misiunea de a convinge oamenii de pcat i de a-i ajuta s se mpace cu Dumnezeu. Duhul Sfnt este Cel care ne ajut s nelegem Cuvntul lui Dumnezeu, ne cluzete, ne mngie i ne ncurajeaz.

ISUS CRISTOS

El este Singurul Fiu al lui Dumnezeu, si totusi a coborat de pe tronul Tatalui Sau, in pantecele unei femei. El a devenit Fiul Omului ca sa putem deveni noi fii de Dumnezeu. El a fost conceput de Duhul Sfant si a fost nascut dintr-o fecioara. A trait in lipsa si nu a fost cunoscut in afara orasului Nazaret. Nu a fost niciodata bogat si cu influenta. El a lasat haina Sa cereasca pentru a imbraca haina unui om obisnuit. El era bogat si totusi pentru noi a devenit sarac. A dormit in grajdul altuia; a calatorit pe magarul altuia si a fost ingropat in mormantul altuia

DUHUL SFANT

Dumnezeu este Tat, Fiu i Duh Sfnt. Toate caracteristicile divine atribuite Tatlui i Fiului sunt atribuite n aceeai msur i Duhului Sfnt. Cnd cineva se nate din nou, prin credina n Iisus Hristos i primirea Acestuia n viaa i n inima sa (Evanghelia dup Ioan 1:12-13; Evanghelia dup Ioan 3:3-21), Dumnezeu vine s locuiasc n acea persoan prin Duhul Sfnt (1 Epistol ctre Corinteni 3:16). Duhul Sfnt are minte (1 Epistol ctre Corinteni 2:11), sentimente (Epistola ctre Romani 15:30) i voin (1 Epistol ctre Corinteni 12:11). Unul dintre rolurile principale ale Duhului Sfnt este de a da mrturie despre Iisus Hristos (Evanghelia dup Ioan 15:26, 16:14). El le vorbete oamenilor direct n suflet despre adevrul lui Iisus Hristos. Duhul Sfnt este i Cel ce-i nva pe credincioii cretini tot ceea ce trebuie s tie (1 Epistol ctre Corinteni 2:9-14). El le descoper voia lui Dumnezeu i adevrul Su. Iisus le-a spus ucenicilor Si... Dar Mngietorul, adic Duhul Sfnt, pe care-L va trimite Tatl, n Numele Meu, v va nva toate lucrurile i v va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." (Evanghelia dup Ioan 14:26) Cnd va veni Mngietorul, Duhul adevrului, are s v cluzeasc n tot adevrul; cci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit i v va descoperi lucrurile viitoare." (Evanghelia dup Ioan 16:13) Duhul Sfnt a fost dat ca s locuiasc n inima acelora care cred n Iisus Hristos, pentru a le schimba viaa conform caracterului lui Dumnezeu. Duhul Sfnt va cultiva n viaa noastr dragoste, bucurie, rbdare, pace, buntate, credincioie, blndee i stpnire de sine ntr-un mod neobinuit, cum n-am putea aciona singuri (Epistola ctre Galateni 5:22-23). n loc s ne strduim s fim iubitori, rbdtori i buni, Dumnezeu ne cere s ne bizuim pe El c o s aduc aceste caliti n viaa noastr. De aceea li se spune cretinilor s umble n Duhul (Epistola ctre Galateni 5:25) i s fie plini cu Duhul (Epistola ctre Efeseni 5:18). Tot Duhul Sfnt este Cel care le d credincioilor putere s mplineasc acele lucrri de slujire care ncurajeaz maturizarea spiritual a credincioilor (Epistola ctre Romani 12; 1 Epistol ctre Corinteni 12; Epistola ctre Efeseni 4). Duhul Sfnt face un lucru important i pentru necredincioi. i convinge c spusele lui Dumnezeu despre pcatele lor sunt adevrate - c au nevoie de iertarea lui Dumnezeu; c Iisus este neprihnit i c a murit n locul nostru, ca s ispeasc pcatele noastre; i le vorbete despre judecata final a lui Dumnezeu asupra lumii i asupra acelora care nu-L cunosc (Evanghelia dup Ioan 16:8-11). Duhul Sfnt ne atinge inima i mintea, cerndu-ne s ne pocim i s ne ntoarcem spre Dumnezeu, pentru a primi iertarea de pcate i pentru a ncepe o via nou. Acesta este Duhul Sfnt!

Papa Benedict al XVI-lea

Papa se bucur n Biserica catolic de un status ierarhic suprem, posednd primatul i plenitudinea, de care poate dispune n mod universal, imediat i suprem asupra tuturor preoilor i credincioilor catolici. Autoritatea Papei de la Roma este recunoscut numai de catolici Sfntul Parinte Papa este urmasul Sfntului Petru. Papa pastreaza sarcina pe care Isus Cristos a dat-o n mod particular si unic Sfntului Petru, primul dintre apostoli, cnd i-a spus: "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. Tie ti voi da cheile mparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamnt va fi legat si n ceruri, si orice vei dezlega pe pamnt va fi dezlegat si n ceruri" (Mt. 16, 18)

nainte de naltarea Sa la cer, de trei ori i-a spus lui Petru: "Paste oile mele! Paste mieluseii Mei!" (Io. 21, 15). Una din poruncile date lui Petru si ucenicilor Sai nainte de naltarea Sa a fost si aceasta: "Mergnd nvatati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Spirit. Si nvatati-le sa pazeasca ce v-am poruncit voua. Si iata Eu cu voi sunt n toate zilele, pna la sfrsitul veacurilor. Amin". (Mt. 28,19-20). Asadar Mntuitorul a promis asistenta Sa lui Petru si urmasilor lui, precum si tuturor celor ce vor predica Evanghelia Sa n Biserica zidita pe Petru si urmasii lui. Ca atare, papa poseda n Biserica puterea episcopala ordinara, suprema, plenara, imediata si universala, pe care o poate exercita ntotdeauna n mod liber. Aceasta putere plenara si suprema, Papa o obtine prin acceptarea alegerii facute legitim, ea avnd caracter episcopal. Daca cel ales Papa nu este episcop, imediat este consacrat episcop. De aceea Papa deprinde puterea sacerdotala suprema, plenara, ordinara, legata organic de demnitatea sa episcopala; suprema - adica deasupra ei nu exista nici o alta putere n lume si, ca atare, dispune de imunitate personala; infailibila n probleme de doctrina si morala cnd se pronunta "ex-catedra", actionnd cu Colegiul Episcopilor ca magistru suprem al ntregii Biserici; este de ordin divin (Lc.22, 31-32) si este putere imediata, neconditionata de timp, loc, persoana si universala peste toate bisericile din lume. Pentru a-si putea pastra intact acest caracter suprem al puterii sale, Pontificelui Roman i este conferita si puterea temporara asupra unui anumit teritoriu (Vatican), astfel nct sa nu depinda de nici o putere politica straina. Ca atare, mpotriva unei sentinte sau decret papal nu exista recurs. Infailibilitatea papei este concret aratata n cuvintele Mntuitorului cnd a spus: "Simone, Simone, iata Satana v-a cerut sa va cearna ca pe gru. Eu nsa m-am rugat pentru tine ca sa nu scada credinta

ta. Tu, dar, cnd vei fi revenit, ntareste pe fratii tai" (Lc. XX,31-32). Acest drept de conducatori ai Bisericii lui Cristos l-au exercitat constient toti Papii, ncepnd cu Sfntul Petru si urmasii sai, Papii de la Roma, succesori legitimi n conducerea Bisericii. n acelasi timp, nici conducatorilor diferitelor Biserici din diverse parti ale lumii de atunci nu le-a trecut prin minte sa se creada si sa se erijeze ei nsisi sefi ai acestor comunitati crestine, ci numai n dependenta de urmasii Sfntului Petru, episcopii Romei. Bisericile ntemeiate de Sfntul Pavel - Tesalonic, Atena, Corint etc. - puteau pe drept cuvnt sa-l revendice fondator pe Sfntul Pavel, dar acesta n ochii celorlalte Biserici crestine nu constituia dect un titlu particular, n timp ce Biserica Romei, nca de la sfrsitul veacului I, ocupa o situatie unica, centrul unitatii catolice, iar Papa, seful ntregii Biserici. n aceasta privinta sunt un mare numar de marturii, fapte, evenimente care demonstreaza tuturor celor de buna credinta ca Papa Romei a fost recunoscut unicul conducator legitim al tuturor episcopilor din lume, al Bisericii ntregi. De altfel, nici un Papa, urmas n scaunul Sfntului Petru, nu si-a luat numele papal de Petru, desigur, din consideratie pentru Capul vazut al Bisericii, instituit de Isus Cristos. Primatul papal este un primat de jurisdictie si nu de onoare, un drept de-a conduce - n fruntea tuturor episcopilor din lume - ntreaga Biserica spre nfaptuirea mparatiei lui Cristos pe pamnt. ncepnd cu Sfntul Petru, toti urmasii lui, Episcopii Romei, si-au exercitat acest drept. Avem multe marturii, din care vom cita cteva.

Episcop
Episcopul este un membru consacrat al clerului cretin. n cultele cretine care menin o form de organizare episcopal, autoritatea este exercitat de un episcop. Rolul su poate varia semnificativ de la o denominaie la alta. Episcopul este acea persoan aleas i sfinit prin sacramentul preoiei, uns n treapta superioar a episcopatului de ctre cel puin doi episcopi, creia de regul i este dat spre pstorire o diecez. Episcopii vicari i auxiliari, precum i episcopii titulari nu primesc sub pstorire o episcopie activ, ci una istoric.

"Printre diferitele slujiri care se exercita n Biserica nca din primele timpuri, dupa marturia Traditiei, pe primul loc se afla misiunea acelora care, stabiliti n episcopat printr-o succesiune nentrerupta de la origini, sunt vlastare din trunchiul apostolic 31". Pentru a-si ndeplini nalta misiune, "Apostolii su fost daruiti de Cristos cu o speciala revarsare a Duhului Sfnt, care a cobort asupra lor. Iar ei nsisi au conferit colaboratorilor lor, prin impunerea minilor, darul spiritual care s-a transmis pna la noi prin consacrarea episcopala32". Conciliul Vatican II "afirma nvatatura de credinta ca prin consacrarea episcopala este conferita plinatatea sacramentului Preotiei, pe care uzanta liturgica a Bisericii si glasul Sfintilor Parinti o numesc Preotie suprema, culmea (summa) slujirii sacre33". "Consacrarea episcopala, o data cu functia de a sfinti, le confera si pe acelea de a nvata si a conduce (...). ntr-adevar, (...) impunerea minilor si cuvintele consacrarii confera harul Duhului Sfnt si imprima un caracter sacru, astfel nct episcopii, n mod eminent si vizibil, tin locul lui Cristos nvatator, Pastor si Mare

Preot si actioneaza n persoana lui (in Eius persona agant)34". "Asadar, episcopii, prin Duhul Sfnt ce le-a fost dat, au fost constituiti adevaratii si autenticii nvatatori ai credintei, Pontifi si Pastori35". "Membru al colegiului episcopal se devine prin puterea consacrarii sacramentale si prin comuniunea ierarhica cu Capul Colegiului si cu membrii lui36". Caracterul si natura colegiala a ordinului episcopal se manifesta printre altele n obiceiul stabilit nca din antichitate de a chema mai multi episcopi sa participe la consacrarea unui nou episcop37. Pentru hirotonirea legitima a unui episcop, este astazi necesara o interventie speciala a Episcopului Romei, n virtutea calitatii lui de suprema legatura vazuta a comuniunii Bisericilor particulare n unica Biserica si de garant al libertatii lor. Orice episcop, ca vicar al lui Cristos, are misiunea de a pastori Biserica particulara ce i-a fost ncredintata, dar n acelasi timp, mpreuna cu confratii n episcopat, poarta n mod colegial grija tuturor Bisericilor: "Daca fiecare episcop este pastor doar al partii de turma ncredintate grijii sale, calitatea lui de legitim urmas al apostolilor prin instituire divina l face n chip solidar raspunzator de misiunea apostolica a Bisericii38". Toate cele spuse explica de ce Euharistia celebrata de Episcop are o semnificatie cu totul speciala ca expresie a Bisericii adunate n jurul altarului sub conducerea aceluia care l reprezinta n chip vizibil pe Cristos, Bunul Pastor si Capul Bisericii sale39.

Hirotonirea preoilor colaboratorii episcopilor

"Cristos, sfinit i trimis n lume de Tatl, i-a fcut prtai de consacrarea i misiunea sa pe Apostoli i, prin ei, pe urmaii lor, episcopii; acetia, la rndul lor, au transmis n mod legitim n Biseric ndatorirea slujbei lor n grade diferite i la diferite persoane. "Funcia lor de slujire a fost transmis n grad subordonat preoilor pentru ca acetia, constituii n Ordinul preoesc, s fie colaboratorii Ordinului episcopal pentru a mplini cum se cuvine misiunea apostolic ncredinat de Cristos.

"Funcia preoilor, fiind strns unit cu aceea a episcopilor, particip la autoritatea cu care Cristos nsui zidete, sfinete i crmuiete Trupul su. De aceea preoia ministerial, dei presupune sacramentele iniierii cretine, este totui conferit printr-un sacrament deosebit prin care preoii, n virtutea ungerii Duhului Sfnt, sunt nsemnai cu un caracter special i astfel sunt fcui asemenea chipului lui Cristos Preotul, aa nct s poat aciona n persoana lui Cristos Capul. ."Preoii, dei nu dein plintatea preoiei i depind de episcopi n exercitarea puterii lor, sunt totui unii cu acetia n demnitatea sacerdotal; n virtutea sacramentului Preoiei, dup chipul lui Cristos, Marele Preot venic, ei sunt consacrai pentru a propovdui Evanghelia, pentru a pstori pe credincioi i a celebra cultul divin, ca adevrai preoi ai Noului Legmnt. n virtutea sacramentului Preoiei, preoii particip la dimensiunile universale ale misiunii ncredinate de Cristos Apostolilor. Darul spiritual pe care l-au primit la hirotonire i pregtete nu pentru o misiune limitat i restrns, 'ci pentru o misiune de mntuire de dimensiune universal, "pn la marginile pmntului, "pregtii sufletete s predice oriunde Evanghelia. "Ei i exercit n cel mai nalt grad funcia sacr n cultul sau adunarea euharistic n care, acionnd in persona Christi i proclamnd misterul Lui, unesc rugciunile credincioilor cu jertfa Capului lor i, n jertfa Liturghiei, actualizeaz i aplic pn la venirea Domnului, Jertfa unic a Noului Testament, cea a lui Cristos care se ofer, o dat pentru totdeauna, pe sine Tatlui ca Victim neptat. ntreaga lor slujire preoeasc i trage puterea din aceast jertf unic. "nelepi colaboratori ai ordinului episcopal, ajutoare i instrumente ale

acestuia, chemai s slujeasc Poporului lui Dumnezeu, preoii alctuiesc, mpreun cu Episcopul lor, o unic preoime, distribuit, desigur, pentru ndeplinirea a diferite ndatoriri. n fiecare comunitate local de credincioi ei l fac, ntr-un fel, prezent pe Episcop, cruia i se asociaz cu suflet fidel i generos, lundu-i asupra lor partea ce le revine din ndatoririle i preocuprile acestuia i ndeplinindu-le zilnic cu toat grija.Preoii nu-i pot exercita slujirea dect n dependen de Episcop i n comuniune cu el. Fgduina de ascultare fcut Episcopului n momentul hirotonirii i srutul de pace al Episcopului la sfritul liturgiei hirotonirii semnific faptul c Episcopul i consider colaboratorii si, fiii si, fraii si i prietenii si i c ei, la rndul lor, i datoreaz iubire i ascultare. "Preoii, constituii prin hirotonire n starea preoeasc, sunt toi unii ntre ei printr-o strns fraternitate sacramental, dar n mod deosebit ei formeaz o unic preoime n dieceza pentru a crei slujire sunt numii, sub ascultarea Episcopului propriu.Unitatea preoiei i gsete o expresie liturgic n practica prin care, n timpul ritualului hirotonirii, preoii impun la rndul lor minile, dup episcop.

DIACONII

"Pe treapta inferioar a ierarhiei se afl diaconii, care au primit impunerea minilor "nu pentru preoie, ci pentru slujire. Pentru hirotonirea la diaconat, numai episcopul impune minile, semnificnd astfel c diaconul este n mod deosebit unit cu episcopul n ndatoririle "diaconiei" sale. Diaconii particip ntr-un mod deosebit la misiunea i la harul lui Cristos.Hirotonirea i marcheaz cu o pecete ("caracter") pe care nimic nu o poate terge i care i face asemenea chipului lui Cristos care s-a fcut "diacon", adic slujitorul tuturor. ndatoririle diaconilor sunt, ntre altele:

s-i asiste pe episcop i pe preoi la celebrarea misterelor divine, mai ales a Euharistiei, s o distribuie, s asiste la cstorie i s o binecuvnteze, s proclame Evanghelia i s predice, s svreasc ceremoniile funeraliilor i s se druiasc diferitelor opere de caritate. Dup Conciliul Vatican II, Biserica latin a restabilit diaconatul "ca treapt proprie i pemanent a ierarhiei n timp ce Bisericile din Orient l meninuser tot timpul. Diaconatul permanent, care poate fi conferit unor brbai cstorii, constituie o mbogire important pentru misiunea Bisericii. ntr-adevr, e bine i util ca aceia care ndeplinesc n Biseric o slujire realmente diaconal, fie n viaa liturgic i pastoral, fie n opere sociale i caritative, "s fie ntrii prin impunerea minilor transmis de la Apostoli i s fie mai strns ataai de altar pentru a-i putea desfura slujirea cu mai mult rod prin harul sacramental; al diaconatului.