Sunteți pe pagina 1din 6

CAPRA CU TREI IEZI

Era odat ă o capr ă care avea trei iezi. Iedul cel mare ş i cu cel mijlociu dau prin b ăţ de obraznici ce erau; iar ă cel mic era harnic ş i cuminte. Vorba ceea: ìSunt cinci degete la o m‚n ă ş i nu seamă n ă toate unul cu altulî. Œntr-o zi, capra cheam ă iezii de pe-afar ă ş i le zice:

- Dragii mamei copila ş i! Eu mă duc Ón p ă dure ca s ă mai aduc ceva de-a

m‚nc ă rii. Dar voi Óncuie ţ i u ş a dup ă mine, asculta ţ i unul de altul, ş i s ă nu cumva s ă deschide ţ i p‚n ă ce nu- ţ i auzi glasul meu. C‚nd voi veni eu, am s ă v ă dau de ş tire, ca s ă mă cunoa ş te ţ i, ş i am s ă v ă spun a ş a:

Trei iezi cucuie ţ i, U ş a mamei descuie ţ i! C ă mama v-aduce vou ă :

Frunze-n buze, Lapte-n ţ ţ e, Drob de sare Œn spinare, M ă l ă ie ş Œn c ă lc ă ie ş , Smoc de flori Pe subsuori.

Auzit-a ţ i ce-am spus eu?

- Da, mă muc ă , ziser ă iezii.

- Pot s ă am n ă dejde Ón voi?

- S ă n-ai nici o grij ă , mă muc ă , apucar ă cu gura Ónainte cei mai mari. Noi

suntem odat ă b ă ie ţ i, ş i ce-am vorbit odat ă vorbit r ă m‚ne.

- Dac ă -i a ş a, apoi veni ţ i s ă v ă s ă rute mama! Dumnezeu s ă v ă apere de cele

rele, ş i mai r ă m‚ne ţ i cu bine!

- Mergi s ă n ă toas ă , mă muc ă , zise cel mic, cu lacrimi Ón ochi, ş i Dumnezeu

s ă - ţ i ajute ca s ă te Óntorni cu bine ş i s ă ne-aduci dem‚ncare. Apoi capra iese ş i se duce Ón treaba ei. Iar iezii Ónchid uş a dup ă d‚nsa ş i trag z ă vorul. Dar vorba veche: ìPere ţ ii au urechi ş i ferestrele ochiî. Un du ş man de lup

- ş -apoi ş ti ţ i care? ñ chiar cumă trul caprei, care de mult p‚ndea vreme cu prilej ca s ă pape iezii, tr ă gea cu urechea la peretele din dosul casei, c‚nd vorbea capra cu d‚n ş ii.

De i-ar Ómpinge p ă catul

s ă -mi deschid ă u ş a, halal s ă -mi fie! Ş tiu c ă i-a ş c‚rnosi ş i i-a ş jumuli! Cum zice, ş i vine la u şă : ş i cum vine, ş i Óncepe:

-Bun! zise el Ón g‚ndul s ă u. Ia, acu mi-e timpul!

Trei iezi cucuie ţ i, Mamei u ş a descuie ţ i! C ă mama v-aduce vou ă :

Frunze-n buze,

1

Lapte-n ţ ţ e, Drob de sare Œn spinare,

M ă l ă ie ş

Œn c ă lc ă ie ş , Smoc de flori Pe subsuori.

- Hai! deschide ţ i cu fuga, dragii mamei, cu fuga!

- Ia! b ă ie ţ i, zise cel mai mare, s ă ri ţ i ş i deschide ţ i u ş a, c ă vine mama cu dem‚ncare.

- S ă r ă cu ţ ul de mine! zise cel mic. S ă nu cumva s ă face ţ i pozna s ă deschide ţ i,

c ă -i vai de noi! Asta nu-i mă muca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i a ş a de gros ş i r ă gu ş it, ci-i mai sub ţ ire ş i mai frumos! Lupul, auzind aceste, se duse la un fierar ş i puse s ă -i ascut ă limba ş i din ţ ii,

pentru a- ş i sub ţ ia glasul, ş -apoi, Óntorc‚ndu-se, Óncepu iar:

Trei iezi cucuie ţ i, Mamei u ş a descuie ţ i!

- Ei, vede ţ i, zise iar ăş i cel mare; dac ă mă potrivesc eu vou ă ? ìNu-i mă muca, nu-i mă muca!î D-apoi cine-i dac ă nu-i ea?! C ă doar ş i eu am urechi! M ă duc s ă -i deschid.

- B ă dic ă ! b ă dic ă ! zise iar ăş i cel mic. Asculta ţ i-mă ş i pe mine! Poate mai de- apoi a veni cineva ş -a zice:

Deschide ţ i u ş a, C ă vine m ă tu ş a!

ş -atunci voi trebuie numaidec‚t s ă deschide ţ i?

- D-apoi nu ş ti ţ i c ă mă tu ş a-i moart ă de c‚nd lupii albi ş i s-a f ă cut oale ş i ulcioare, s ă rmana?

- Apoi, d ă ! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atunci e r ă u Ón lume, de

c‚nd a ajuns coada s ă fie cap

mă muca afar ă . Eu, unul, mă duc s ă deschid Atunci mezinul se v‚r ă iute Ón horn ş i, sprijinit cu picioarele de prichici ş i cu nasul de funingine, tace ca pe ş tele ş i tremur ă ca varga de fric ă . Dar frica-i din rai, s ă rmana! Asemene cel mijlociu, ţ u ş ti! iute sub un chersin: se-nghemuie ş te acolo cum poate, tace ca p ă m‚ntul ş i-i tremur ă carnea pe d‚nsul de fric ă : Fuga-i ru ş inoas ă , da-i

Dac ă te-i potrivi tu acestora, Ói ţ inea mult ş i bine pe

Œns ă cel mare se d ă dup ă u şă ş i - s ă trag ă , s ă nu trag ă ? - Ón sf‚r ş it, trage

c ă ci lupului Ói

sc ă p ă rau ochii ş i-i sf‚r‚ia g‚tlejul de fl ă m‚nd ce era. Ş i, nici una, nici dou ă , ha ţ ! pe ied de g‚t, Ói r ă teaz ă capul pe loc ş i-l mă n‚nc ă a ş a de iute ş i cu a ş a poft ă , de- ţ i p ă rea c ă nici pe-o mă sea n-are ce pune. Apoi se linge frumu ş el pe bot ş i Óncepe a se Ónv‚rti prin cas ă cu neast‚mp ă r, zic‚nd:

s ă n ă toas ă ! z ă vorul

C‚nd iaca!

ce s ă vad ă ? Ş -apoi mai are c‚nd vedea?

2

- Nu ş tiu, p ă rerea m-a amă git, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce

Unde s ă fie, unde s ă fie? Se i ţ e ş te el pe colo, se

Dumnezeu? Parc-au intrat Ón p ă m‚nt

i ţ e ş te pe dincolo, dar pace bun ă ! iezii nu-s nic ă ieri!

- M ă !

c ă mare minune-i ş i asta!

dar nici acas ă n-am de coas ă

ia s ă mai

odihnesc oleac ă aste b ă tr‚ne ţ e! Apoi se Óndoaie de ş ele cam cu greu, ş i se pune pe chersin.

Ş i c‚nd s-a pus pe chersin, nu ş tiu cum s-a f ă cut, ori c ă chersinul a cr ă pat,

ori cumă trul a str ă nutat m‚nca spinarea, s ă r ă cu ţ ul!

Atunci iedul de sub chersin, s ă nu tac ă ? - Ól p ăş tea p ă catul ş i-l

- S ă - ţ i fie de bine, n ă na ş ule!

ghidi! ghidi! ghidu ş i ce e ş ti! Aici mi-ai fost? Ia vină -ncoace la

n ă n ăş elul, s ă te pupe el!

Apoi ridic ă chersinul bini ş or, Ón ş fac ă iedul de urechi ş i-l floc ă ie ş te ş i-l

jumule ş te ş i pe acela de-i merg peticele! piereî.

Pe urmă se mai Ónv‚rte c‚t se mai Ónv‚rte prin cas ă , doar a mai g ă si ceva, dar nu g ă se ş te nimic, c ă ci iedul cel cuminte t ă cea molcum Ón horn, cum tace pe ş tele Ón bor ş la foc. Dac ă vede lupul ş i vede c ă nu mai g ă se ş te nimic, Ó ş i pune Ón g‚nd una:

a ş az ă cele dou ă capete cu din ţ ii r‚nji ţ i Ón fere ş ti, de ţ i se p ă rea c ă r‚deau; pe urmă unge to ţ i pere ţ ii cu s‚nge, ca s ă fac ă ş i mai mult Ón ciuda caprei, ş -apoi iese ş i- ş i caut ă de drum. Cum a ie ş it du ş manul din cas ă , iedul cel mic se d ă iute jos din horn ş i Óncuie u ş a bine. Apoi Óncepe a se sc ă rmă na de cap ş i a pl‚nge cu amar dup ă fr ăţ iorii s ă i.

- Dr ă gu ţ ii mei fr ăţ iori! De nu s-ar fi Ónduplecat, lupul nu i-ar fi m‚ncat! Ş i

biata mamă nu ş tie de ast ă mare urgie ce-a venit pe capul ei! Ş i boce ş te el ş i boce ş te p‚n ă Ól apuc ă le ş in! Dar ce era s ă le fac ă ? Vina nu era a lui, ş i ce-au c ă utat pe nas le-a dat.

C‚nd jelea el a ş a, iaca ş i capra venea c‚t putea, Ónc ă rcat ă cu de-a m‚nc ă rii ş i g‚fuind. Ş i cum venea, c‚t de colo vede cele dou ă capete, cu din ţ ii r‚nji ţ i, Ón fere ş ti.

- Dragii mă mucu ţ ei, dragi! Cum a ş teapt ă ei cu bucurie ş i-mi r‚d Ónainte c‚nd mă v ă d!

Vorba ceea: ìCă toat ă pas ă rea pe limba ei

- A!

B ă ie ţ ii mamei, b ă ie ţ i, Frumu ş ei ş i cucuie ţ i!

Bucuria caprei nu era proast ă . Dar c‚nd s-apropie bine, ce s ă vad ă ? Un fior rece ca ghea ţ a Ói trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde Ón tot trupul,

Ea Óns ă tot merge p‚ní la u şă , cum

poate, crez‚nd c ă p ă rerea o Ón ş al ă

ş i ochii i se p ă injinesc. Ş i ce era nu era a bine!

ş i cum ajunge, ş i Óncepe:

Trei iezi cucuie ţ i, Mamei u ş a descuie ţ i! C ă mama v-aduce vou ă :

Frunze-n buze, Lapte-n ţ ţ e, Drob de sare

3

Œn spinare,

M ă l ă ie ş

Œn c ă lc ă ie ş , Smoc de flori

Pe subsuori.

Atunci iedul mezin - care acum era ş i cel dint‚i ş i cel de pe urmă - sare iute ş i-i deschide u ş a. Apoi s-arunc ă Ón bra ţ ele m‚ne-sa ş i cu lacrimi de s‚nge Óncepe a-i spune:

- M ă muc ă , mă muc ă , uite ce am p ăţ it noi. Mare foc ş i potop au c ă zut pe

capul nostru!

Capra atunci, holb‚nd ochii lung prin cas ă , o cuprin de spaima ş i r ă m‚ne

Óncremenit ă ! Óntrebat:

Dar mai pe urmă , Ómb ă rb ă t‚ndu-se, ş i-a mai venit pu ţ in Ón fire ş -a

-

Daí ce-a fost aici, copile?

- Ce s ă fie, mă muc ă ? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasă , n-a trecut tocmai mult ş i iaca cineva s-aude b ă t‚nd la u şă ş i spun‚nd:

Trei iezi cucuie ţ i, Mamei u ş a descuie ţ i

- Ş i?

- Ş i frate-meu cel mare, n ă t‚ng ş i neast‚mp ă rat cum Ól ş tii, fuga la u şă s ă

deschid ă .

- Ş -atunci?

- Atunci, eu m-am v‚r‚t iute Ón horn, ş i frate-meu cel mijlociu sub chersin,

iar ă cel mare, dup ă cum Ó ţ i spun, se d ă cu nep ă sare dup ă u şă ş i trage z ă vorul.

- Ş -atunci?

- Atunci, groz ă vie mare! N ă na ş ul nostru ş i prietenul d-tale, cumă trul lup, se ş i arat ă Ón prag!

- Cine? Cumă trul meu? El? Care s-a jurat pe pă rul s ă u c ă nu mi-a speria

copila ş ii niciodat ă ?

- Apoi d ă , mamă ! Cum vezi, i-a umplut de sp ă rie ţ i!

- Ei lasí c ă l-oi Ónv ăţ a eu! Dac ă mă vede c ă -s o v ă duv ă s ă rman ă , ş i c-o cas ă

de copii, apoi trebuie s ă - ş i bat ă joc de casa mea? ş i pe voi s ă v ă puie la pastramă ? Nici

o fapt ă f ă r ă plat ă f ă cea cu mă seaua

garduri niciodat ă de c‚nd sunt. Ei, taci, cumă tre, c ă te-oi dobz ă la eu! Cu mine ţ i-ai pus boii Ón plug? Apoi, ţ ine minte c ă ai s ă -i sco ţ i f ă r ă coarne!

Tic ă losul ş i mangositul! Œnc ă se r‚njea la mine c‚teodat ă ş i-mi Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am s ă rit peste

- Of, mă muc ă , of! Mai bine taci ş i las ă -l Ón plata lui Dumnezeu! Că ş tii c ă este o vorb ă : ìNici pe dracul s ă -l vezi, daí nici cruce s ă - ţ i faci!î

- Ba nu, dragul mamei! ìC ă p‚n ă la Dumnezeu, sfin ţ ii Ó ţ i iau sufletul.î

Ş -apoi ţ ine tu minte, copile, ce- ţ i spun eu: c ă de i-a mai da lui nasul s ă mai miroase pe-aici, apoi lasí! Numai tu, s ă nu cumva s ă te r ă sufli cuiva, ca s ă prind ă el de veste.

4

Ş i de-atunci c ă uta ş i ea vreme cu prilej ca s ă fac ă pe obraz cumă tru-s ă u. Se pune ea pe g‚nduri ş i st ă Ón cumpene, cum s ă dreag ă ş i ce s ă -i fac ă ? ìAha! ia, acu i-am g ă sit leacul, zise ea Ón g‚ndul s ă u. Taci! C ă i-oi face eu cumă trului una de ş i-a mu ş ca labele!î Aproape de casa ei era o groap ă ad‚nc ă ; acolo-i n ă dejdea caprei.

Ia, de-acu s ă -ncepe

fapta: Hai la treab ă , cumă tri ţă , c ă lupul ţ i-a dat de lucru!î Ş i a ş a zic‚nd, pune poalele-n br‚u, Ó ş i suflec ă m‚necile, a ţ ţă focul ş i s-apuc ă de f ă cut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pască cu

sm‚nt‚n ă ş i cu ou ă ş i fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jă ratic ş i cu lemne putreg ă ioase, ca s ă ard ă focul mocnit. Dup ă asta a ş az ă o leas ă de nuiele numai Ón ţ inat ă ş i ni ş te frunzari peste d‚nsa; peste frunzari toarn ă ţă rna ş i peste ţă rn ă a ş terne o rogojin ă . Apoi face un sc ă uie ş de cear ă anume pentru lup. Pe urmă las ă bucatele la foc s ă fiarb ă ş i se duce prin p ă dure s ă caute pe cumă tru-s ă u ş i s ă -l pofteasc ă la praznic. Merge ea c‚t merge prin codru, p‚n ă ce d ă de-o pr ă pastie grozav ă ş i Óntunecoas ă ş i pe-o tih ă raie d ă cu crucea peste lup.

ìLa cada cu dubala, cumă tre lup, c ă nu-i de chip!

- Bun ă vremea, cumă tro! Daí ce v‚nt te-a ab ă tut pe-aici?

apoi d ă , nu ş tii d-ta c ă

nevoia te duce pe unde nu ţ i-i voia? Ia, nu ş tiu cine-a fost pe la mine acas ă Ón lipsa mea, c ă ş tiu c ă mi-a f ă cut-o bun ă !

- Bun ă s ă - ţ i fie inima, cumă tre, cum ţ i-i c ă ut ă tura

- Ce fel, cumă tri ţă drag ă ?

- Ia, a g ă sit iezii singurei, i-a ucis ş i i-a cr‚mpo ţ it, de le-am pl‚ns de mil ă ! Numai v ă duv ă s ă nu mai fie cineva! - Daí nu mai spune, cumă tr ă !

- Apoi de-acum, ori s ă spun, ori s ă nu mai spun, c ă totuna mi-e. Ei, mititeii,

s-au dus c ă tre Domnul, ş i datoria ne face s ă le c ă ut ă m de suflet. De aceea am fă cut ş i

eu un praznic, dup ă puterea mea, ş i am g ă sit de cuviin ţă s ă te poftesc ş i pe d-ta, cumă tre; ca s ă mă mai m‚ng‚i - Bucuros, drag ă cumă tr ă , dar mai bucuros eram c‚nd m-ai fi chemat la

nunt ă .

 

-

Te cred, cumă tre, d-apoi, d ă , nu-i cum vrem noi, ci-i cum vrea Cel-de-sus.

Apoi capra porne ş te Ónainte pl‚ng‚nd, ş i lupul dup ă d‚nsa, pref ă c‚ndu-se c ă

pl‚nge.

 

-

Doamne, cumă tre, Doamne! zise capra suspin‚nd. De ce ţ i-e mai drag Ón

lume, tocmai de-aceea n-ai parte

- Apoi d ă , cumă tr ă , c‚nd ar ş ti omul ce-ar p ăţ i, dinainte s-ar p ă zi. Nu- ţ i face ş i d-ta at‚ta inimă rea, c ă odat ă avem s ă mergem cu to ţ ii acolo.

- A ş a este, cumă tre, nu-i vorb ă . Dar s ă rmanii g‚g‚lici, de cruzi s-au mai

dus!

- Apoi d ă , cumă tr ă , se vede c ă ş i lui Dumnezeu Ói plac tot pui ş ori de cei mai

tineri.

- Apoi, dac ă i-ar fi luat Dumnezeu, ce ţ i-ar fi? D-apoi a ş a?

- Doamne, cumă tr ă , Doamne! Oi face ş i eu ca prostul

Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acas ă ? C ă mi-aduc aminte ca acu c ă l-am Ónt‚lnit odat ă prin zmeuri ş ; ş i mi-a spus c ă dac ă -ai vrea d-ta s ă -i

dai un b ă iat, s ă -l Ónve ţ e cojoc ă ria.

5

Ş i din vorb ă -n vorb ă , din una-n alta, ajung p‚n-acas ă la cumă tra!

- Ia poftim, cumă tre, zise ea lu‚nd sc ă uie ş ul ş i pun‚ndu-l deasupra groapei

cu pricina, ş ezi colÈ ş i s ă osp ă tezi oleac ă din ceea ce ne-a dat Dumnezeu!

R ă stoarn ă apoi sarmalele Ón strachin ă ş i i le pune dinainte.

Atunci lupul nostru Óncepe a m‚nca h‚lpov; ş i gog‚l ţ , gog‚l ţ , gog‚l ţ , Ói mergeau sarmalele Óntregi pe g‚t.

- Dumnezeu s ă ierte pe cei r ă posa ţ i, cumă tr ă , c ă bune sarmale ai mai f ă cut!

Ş i cum osp ă ta el, buf! cade fă r ă sine Ón groapa cu j ă ratic, c ă ci sc ă uie ş ul de cear ă s-a topit, ş i leasa de pe groap ă nu era bine sprijinit ă : nici mai bine, nici mai r ă u,

ca pentru cumă tru.

- Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-ai m‚ncat! Cu capra ţ i-ai pus Ón c‚rd? Capra ţ i-a venit de hac!

- Valeu, cumă tr ă , talpele mele! M ă rog, scoate-mă , c ă -mi arde inima-n

mine!

- Ba nu, cumă tre; c-a ş a mi-a ars ş i mie inima dup ă iezi ş orii mei! Lui

Dumnezeu Ói plac pui de cei mai tineri; mie Ónsă -mi plac ş i de i ş ti mai b ă tr‚ni, numai s ă fie bine frip ţ i; ş tii, colÈ, s ă treac ă focul printr-Ón ş ii.

- Cumă tr ă , mă p‚rlesc, ard de tot, mor, nu mă l ă sa!

- Arzi, cumă tre, mori, c ă nici viu nu e ş ti bun! De-abia i-a mai trece b ă ie ţ elului istuia de speriat, c ă mult p ă r Ómi trebuia de la tine ca s ă -l afum! Ţ i-aduci

aminte, dihanie r ă ut ă cioas ă ş i spurcat ă , c‚nd mi te-ai jurat pe p ă rul t ă u? Ş i bine mi-ai m‚ncat iezi ş orii!

- M ă ustur ă inima-n mine, cumă tr ă ! mă rog, scoate-mă ş i nu- ţ i mai face

at‚ta os‚nd ă cu mine! - Moarte pentru moarte, cumă tre, arsur ă pentru arsur ă , c ă bine-o mai plesni ş i dinioare cu cuvinte din scriptur ă ! Dup ă aceasta, capra ş i cu iedul au luat o c ă pi ţă de f‚n ş -au aruncat-o peste d‚nsul, Ón groap ă , ca s ă se mai potoleasc ă focul. Apoi, la urma urmelor, n ă p ă dir ă asupra lui ş i-i mai tr‚ntir ă Ón cap cu bolovani ş i cu ce-au apucat, p‚n ă -l omor‚r ă de tot. Ş i a ş a s-a p ă gubit s ă rmana capr ă ş i de cei doi iezi, da ţ ş i de cumă tru-s ă u lupul p ă guba şă a r ă mas, ş i p ă guba şă s ă fie! Ş i auzind caprele din vecin ă tate de una ca aceasta, tare le-a mai p ă rut bine! Ş i s-au adunat cu toatele la priveghi ş i unde nu s-au a ş ternut pe m‚ncare ş i pe b ă ute, veselindu-se Ómpreun ă

Ş i eram ş i eu acolo de fa ţă , ş i-ndat ă dup ă aceea am Ónc ă lecat iute pe-o ş a ş - am venit de v-am spus povestea a ş a, ş -am mai Ónc ă lecat pe-o roat ă ş i v-am spus jitia toat ă ; ş i unde n-am mai Ónc ă lecat ş i pe-o c ă p ş un ă ş i v-am spus, oameni buni, o mare ş i gogonat ă minciun ă !

6