Gandirea, un proces psihic

Definitie: Gandirea este procesul psihic cognitiv de reflectare mijlocita si generalizare abstracta sub forma notiunilor si rationamentelor a insusirilor comune, esentiale si necesare ale obiectelor si a relatiilor logice dintre ele. Gandirea - Structura si dinamica psihicului uman ni se dezvaluie din trei perspective distincte: pe de o parte din doua perspective particulare, pe de alta parte dintr-o perspectiva unica. Prima consta in considerarea psihicului uman in cadrul raportului individ uman-realitate inconjuratoare", iar a doua in cadrul raportului individ uman-societate"; impreuna ele dau o perspectiva integrala. Gandirea - In cadrul raportului individ uman-realitate inconjuratoare" psihicul ne apare ca activitate psihica, caz in care avem de-a face cu structura si dinamica activitatii psihice. In cadrul raportului individ uman- societate", psihicul ne apare ca sistem de insusiri psihice ale individului ca fiinta sociala. In cazul primului raport, individul uman ne apare ca individ singular, iar psihicul ca apartinand pur si simplu individului uman. Gandirea - In cadrul activitatii psihice distingem doua categorii: 1.procesele psihice; 2. insusirile psihice. Procesele psihice sunt interactiuni proprii raportului dintre individ si realitatea inconjuratoare. Procesele psihice sunt impartite in trei categorii: - procese psihice cognitive (de cunoastere), - procese psihice afective, - procese psihice reglative (involuntare si voluntare). Din categoria proceselor psihice cognitive fac parte senzatiile, perceptiile, reprezentarea, imaginatia si gandirea. Toate aceste procese psihice formeaza intelectul. Procesul psihic cognitiv superior (intelectual) prin intermediul operatiilor de analiza si sinteza, abstractizare si generalizare obtine produse sub forma ideilor, conceptelor si rationamentelor se numeste gandire. Cognitia este termenul folosit de psihologi pentru a descrie gandirea, modul in care acumulam si manipulam cunostintele. Psihologii cognitivisti studiaza gandirea, felul in care oamenii invata, organizeaza cunostintele, rezolva problemele. Psihologii intr-un mod mai larg, definesc gandirea ca fiind manipularea reprezentarilor mentale ale informatiilor. Manipularea se refera in general la orice transformare, combinare sau modificare a prezentarilor mentale. Reprezentarile mentale pot lua forma cuvintelor, a sunetelor a imaginilor vizuale, a actiunilor. Informatia se refera la semnificatia sau sensul acordat modificarilor energiei din mediul inconjurator. Rezultatele proceselor psihice prin care se realizeaza reflectarea doirecta, nemijlocita a realitatii obiective au caracter intuitiv; ele sunt desemnate prin termenul generic de imagine psihica. Produsul psihic intuitiv are ca obiect fie o insusire izolata a entitatii, fie insusirile globale ale acesteia. Produsul psihic intuitiv este de doua categorii. Exista produs psihic intuitiv prin care lucrul este redat in conditii in care reflectarea este realizata in cadrul unui raportnu numai direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, ci si actual, semnalul care a fost emis de lucru fiind actualmente in contact cu receptorii. Exista, insa, produs psihic intuitiv prin care lucrul, desi este redat in conditiile in care reflectarea este realizata in cadrul unui raport direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, acest raport, nu mai este efectiv prezent, ci dimpotriva, este un raport care in mod efectiv a avut loc doar in trecut. Definitie: Gandirea este procesul psihic cognitiv de reflectare mijlocita si generalizare abstracta sub forma notiunilor si rationamentelor a insusirilor comune, esentiale si necesare ale obiectelor si a relatiilor logice dintre ele. Gandirea - Structura si dinamica psihicului uman ni se dezvaluie din trei perspective distincte: pe de o parte din doua perspective particulare, pe de alta parte dintr-o perspectiva unica. Prima consta in considerarea psihicului uman in cadrul raportului individ uman-realitate inconjuratoare", iar a doua in cadrul raportului individ uman-societate"; impreuna ele dau o perspectiva integrala. Gandirea - In cadrul raportului individ uman-realitate inconjuratoare" psihicul ne apare ca activitate psihica, caz in care avem de-a face cu structura si dinamica activitatii psihice. In cadrul raportului individ uman- societate", psihicul ne apare ca sistem de insusiri psihice ale individului ca fiinta sociala. In cazul primului raport, individul uman ne apare ca individ singular, iar psihicul ca apartinand pur si simplu individului uman.

Gandirea - In cadrul activitatii psihice distingem doua categorii: 1.procesele psihice; 2. insusirile psihice. Procesele psihice sunt interactiuni proprii raportului dintre individ si realitatea inconjuratoare. Procesele psihice sunt impartite in trei categorii: - procese psihice cognitive (de cunoastere), - procese psihice afective, - procese psihice reglative (involuntare si voluntare). Din categoria proceselor psihice cognitive fac parte senzatiile, perceptiile, reprezentarea, imaginatia si gandirea. Toate aceste procese psihice formeaza intelectul. Procesul psihic cognitiv superior (intelectual) prin intermediul operatiilor de analiza si sinteza, abstractizare si generalizare obtine produse sub forma ideilor, conceptelor si rationamentelor se numeste gandire. Cognitia este termenul folosit de psihologi pentru a descrie gandirea, modul in care acumulam si manipulam cunostintele. Psihologii cognitivisti studiaza gandirea, felul in care oamenii invata, organizeaza cunostintele, rezolva problemele. Psihologii intr-un mod mai larg, definesc gandirea ca fiind manipularea reprezentarilor mentale ale informatiilor. Manipularea se refera in general la orice transformare, combinare sau modificare a prezentarilor mentale. Reprezentarile mentale pot lua forma cuvintelor, a sunetelor a imaginilor vizuale, a actiunilor. Informatia se refera la semnificatia sau sensul acordat modificarilor energiei din mediul inconjurator. Rezultatele proceselor psihice prin care se realizeaza reflectarea doirecta, nemijlocita a realitatii obiective au caracter intuitiv; ele sunt desemnate prin termenul generic de imagine psihica. Produsul psihic intuitiv are ca obiect fie o insusire izolata a entitatii, fie insusirile globale ale acesteia. Produsul psihic intuitiv este de doua categorii. Exista produs psihic intuitiv prin care lucrul este redat in conditii in care reflectarea este realizata in cadrul unui raportnu numai direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, ci si actual, semnalul care a fost emis de lucru fiind actualmente in contact cu receptorii. Exista, insa, produs psihic intuitiv prin care lucrul, desi este redat in conditiile in care reflectarea este realizata in cadrul unui raport direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, acest raport, nu mai este efectiv prezent, ci dimpotriva, este un raport care in mod efectiv a avut loc doar in trecut.

SURSA 03 Gndirea reprezint nivelul cel mai nalt de prelucrare i integrare a informaiei despre lumea extern i despre propriul nostru EU. Prin ea se realizeaz saltul calitativ al activitii de cunoatere de la particular la general, de la accidental la necesar, de la simpla constatare a existenei obiectului la interpretarea i explicarea lui legic-cauzal, se face trecerea de la procesele psihice cognitiv senzoriale la cele cognitiv superioare.Prin urmare, gndirea este procesul psihic de reflectare mijlocit i generalizat-abstract - sub forma noiunilor, judecilor i raionamentelor - a nsuirilor comune, eseniale i necesare ale obiectelor i a relaiilor legice, cauzale ntre ele.Caracterul mijlocit al gndirii const n aceea c ea opereaz nu direct asupra realitii, ci asupra informaiei furnizate de percepii i reprezentri. Desfurarea ei presupune ntotdeauna fie existena unei informaii care se extrage n prezent n cadrul contactului senzorial cu obiectul, fie a unei informaii evocate din tezaurul memoriei. n acest fel, chiar produsele unei activiti a gndirii devin, la rndul lor, obiect al unui proces ulterior de gndire. Dar, cum rezult i din definiia de mai sus, dei elaborarea gndirii este precedat de formarea experienei i schemelor perceptive, i a sistemului de reprezentri, ea nu este o continuare n linie dreapt a acestora, ci apare ca un moment de discontinuitate, de salt, de restructurare calitativ a mecanismelor i principiilor comunicrii informaionale a omului cu lumea extern. Caracterul general-abstract al gndirii rezid n aceea c ea se desfoar permanent n direcia evidenierii nsuirilor generale i eseniale ale obiectelor i fenomenelor, i a subordonrii diversitii cazurilor particulare unor modele ideale generale noiuni, principii, legi. Gndirea se organizeaz ca un sistem multifazic, ntinzndu-se pe toate cele trei coordonate temporale:

trecut, prezent i viitor. Ea realizeaz o permanent corelare ntre diversele momente i stri ale obiectului: folosete informaia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui, integreaz informaia despre trecutul i prezentul obiectului pentru a determina starea lui n viitor. Ea realizeaz o reflectare de tip predictiv, anticipativ, pe lng funcia interpretativ-explicativ, dobndind i o funcie creatoare: elaborarea de modele, proiecte i planuri ideale pe baza crora, n cursul activitii practice, se realizeaz noi obiecte, noi configuraii ale mediului nconjurtor. Fiind procesul de cunoatere de rangul cel mai nalt, care asigur ptrunderea n esena lucrurilor, nelegerea relaiilor logice dintre acestea, explicarea i interpretarea lor, i care face posibil rezolvarea problemelor complexe, de ordin teoretic i practic, gndirea ocup un loc central n sistemul psihic uman. Atributul centralitii este conferit gndirii nu numai de faptul c se bazeaz pe celelalte funcii i disponibiliti ale subiectului (trecnd succesiv de la fenomen la esen, de la particular la general, de la concret-intuitiv la abstract-formal), ci i de faptul c ea acioneaz ca un adevrat mecanism de comandcontrol asupra celorlalte procese psihice, organizndu-le, modificndu-le n concordan cu criterii i exigene logice obiective: ntr-un cuvnt, le confer dimensiunea raionalitii. De asemenea, centralitatea gndirii n cadrul sistemului psihic uman se demonstreaz i prin aceea c trsturile i funciile contiinei i gsesc expresia cea mai nalt n structura i dinamica ei. Coninutul informaional al gndirii Gndirea este un proces de cunoatere, alturi de senzaii, percepii, reprezentri, memorie, imaginaie. Procesele de cunoatere au un punct comun n reflectarea realitii ele reflect aspecte, laturi, nsuiri ale realitii. Dar, n timp ce procesele senzoriale reflect nsuiri concret intuitive, accesibile simurilor, gndirea reflect nsuiri eseniale (invariani cognitivi). Un invariant cognitiv exprim ceea ce este comun, constant, invariabil i definitoriu pentru o ntreag categorie de obiecte sau fenomene. nsuirile concret intuitive fiind accesibile simurilor, ne apar aa cum sunt ele. n schimb, gndirea trece dincolo de aparen la esen, dincolo de particular la general. nsuirile eseniale sunt impalpabile, inaccesibile simurilor. n schimb, sunt accesibile simurilor prin intermediul unor operaii complexe de abstractizare i generalizare. nsuirile eseniale sunt extrase din realitate, ndeprtndu-se tot ceea ce este conjunctural, contextual, neesenial. Reflectarea din gndire este o reflectare multipl, mijlocit prin intermediul cunoaterii perceptive, a reprezentrilor, a experienei acumulate, dar mai ales prin intermediul cunoaterii tiinifice. Limbajul este un factor mijlocitor i un mecanism de integrare i vehiculare a informaiei. Reflectarea din gndire, spre deosebire de cea din procesele senzoriale, se desfoar pe axa timpului, ntre trecut, prezent i viitor. Gndirea i extrage coninuturile din stocurile memoriei, le reactualizeaz selectiv n raport cu cerinele prezentului i emite predicii cu privire la viitor. Reflectarea din gndire prezint un grad nalt de libertate, astfel nct se poate deplasa nu numai pe axa timpului, ci i pe verticala cunoaterii. Funciile gndirii Gndirea are o funcie cognitiv, avnd rolul esenial n cunoaterea abstract, formal a realitii. n baza acestei funcii, gndirea realizeaz trecerea dincolo de aparen la esen, dincolo de form la coninut. O a doua funcie este cea adaptativ reglatorie. Gndirea are un rol central n sistemul psihic uman. Pe de o parte, gndirea valorific rezultatele celorlalte activiti i procese psihice, fiind multiplu mijlocit. Pe de alt parte, gndirea valorizeaz, dezvolt i perfecioneaz celelalte procese psihice. n acest mod, se dezvolt formele complexe ale percepiei i observaia, reprezentrile generale, memoria logic, imaginaia reproductiv, motivaia cognitiv etc. Structurile operatorii ale gndirii Gndirea este procesul psihic care dispune de cel mai vast sistem de structuri operatorii, fiind procesul psihic maximal operaionalizat. Operaiile fundamentale ale gndirii sunt: analiza, sinteza, comparaia, generalizarea, abstractizarea i concretizarea. Produsul gndirii Gndirea se finalizeaz prin concepte, judeci, raionamente, prin sisteme cognitive ncheiate. Unitatea de baz a gndirii este noiunea integrator categorial care selecteaz i sistematizeaz nsuirile eseniale, logice i necesare, cu privire la o ntreag clas de obiecte sau fenomene. Structura de coninut a procesului gndirii nu este o simpl nlnuire de noiuni luate separat, ci un sistem de relaionare logic a noiunilor n judeci i a acestora n raionamente. Judecata este o structur informaional mai complex, care reflect obiectul n relaie cu alte obiecte sau dezvluindu-i anumite nsuiri, care n noiunea luat separat sunt ascunse. Raionamentul este o structur informaional discursiv i ierarhizat, n care gndirea pornete de la anumite date (judeci) i ajunge la obinerea altora noi (concluzii).

Cel mai important aspect psihologic al noiunii ca produs al gndirii este trirea ei n plan subiectiv ca semnificaie. A gndi nseamn a nelege, a ptrunde semnificaia noiunilor cu care operm. Altfel, noiunile nu sunt dect, cel mult, etichete verbale lipsite de coninut.