Fiind elev paduri cutreeram

mi aduc bine aminte rugmintea ctre oricare profesor din coal pentru ca s ne permit s vorbim din banc. Cred c marea noastr majoritate am fcut asta nu odat pe parcursul vieii de elev. i, da, erau profesori fr pic de mil i ntelegere ce insistent ne ateptau s ieim la raspuns n faa clasei. Iar acele obiecte nu erau dintre preferatele noastre.

Au trecut ani i fiecare din acei elevi au plecat n lumea mare, absolvind o facultate, n care la fel au vorbit din banc mai tot timpul. Dar, a venit timpul s ne angajm. Am depus CV-ul i, ghinion, am fost acceptai. Acum trebuie s ne i prezentm pentru o conversaie. Iar aici nu ai cum i cui cere s i permit s vorbeti din banc. i n acel moment ncepi s i dai seama c postul mult rvnit e pe cale s i fug de sub nas n minile unuia cu mai mult tupeu i care vorbete acolo, n public, de parc se nscuse pe scen. Dar, s presupunem c totui variante nu a avut prea multe angajatorul i, datorit CV-ului impunator, am fost angajai. Urmeaz s muncim ntr-o companie i n timp, ncepem a fi avansai ceea ce obligatoriu duce la ieiri n lume. Iar lume n acest sens ar nsemna: parteneri, pres, public, licitatii, evenimente. i la un moment dat realizm c ceva nu ne ajunge. E vorba de ncredere, spunem noi. ncredere de a vorbi n faa unui public. i n acel moment ncepem a cuta literatura de specealitate, ncepem a merge la cursuri (achitate din salariu sau de companie) pentru ca s auzim o singur concluzie: Oratoria se nva din practic. Iar acea clip e ideal ca s ne oprim i s numrm ansele ratate n viaa noastr de a sta n faa publicului i de a acumula acea experien. Stimai profesori, insistai s ias copii i s vorbeasc n faa clasei. Stimai prini, dai-le voie copiilor s spun poezia acolo unde i-au adus aminte de ea (microbus, troleu, loc public). Stimate Minister a nvmntului, e timpul ca Arta Oratorica s revin ca obiect, cel putin opional, n curricula colar.