P. 1
An3 Eficienta Economica

An3 Eficienta Economica

4.79

|Views: 27,456|Likes:
Published by Alexhia

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Alexhia on Jan 11, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF or read online from Scribd
See more
See less

12/23/2015

Investiţiile reprezintă unul dintre cele mai relevante
domenii pentru analiza eficienţei economice, având în vedere
complexitatea factorilor de influenţă asupra cheltuielilor şi
rezultatelor economice, sociale, ecologice şi tehnologice.
Activitatea de investiţii presupune, în general, cheltuirea
unor sume de bani pentru achiziţionarea de factori de producţie
(maşini, utilaje, capital circulant, salarii etc.) în vederea
realizării unor obiective (investiţii tangibile sau materiale) care
urmează să realizeze bunuri şi/sau servicii generatoare de
venituri. Totodată, investiţiile înseamnă cheltuieli pentru
plasamente în bunuri mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni) sau
depozite bancare purtătoare de dividende sau diferite forme de
profit. Investiţiile reprezintă un factor de efort, o cheltuială care
intră nemijlocit în ecuaţia eficienţei economice.
Eficienţa economică a investiţiilor reprezintă un factor-
cheie pentru dezvoltarea unei companii ca şi a economiei în
ansamblul său, contribuind totodată la creşterea competitivităţii.
Se consideră eficiente numai investiţiile generatoare de
profit care, cumulat pe durata de funcţionare a unui obiectiv,
urmăreşte să recupereze integral cheltuielile cu investiţiile şi să
asigure şi un profit adiţional a cărui maximizare reprezintă unul
dintre obiectivele majore ale societăţii.
Eficienţa economică a investiţiilor depinde de o multitudine de
factori care acţionează pe durata realizării obiectivului
investiţional (Tr), cât şi pe durata funcţionării (Tf) acestuia.

Universitatea SPIRU HARET

41

2.1. Tipologia sistemului de indicatori
În cazul investiţiilor materiale, indicatorii de eficienţă se
împart în următoarele categorii:
1. Indicatori generali care cuprind:
a) capacitatea de producţie (Q) – exprimată în unităţi
fizice (tone, metri liniari, cubi) şi în unităţi valorice, ca sumă a
valorii unitare a sortimentelor produse, înmulţită cu cantităţile
produse din fiecare sortiment. Capacitatea de producţie
reprezintă un indicator de magnitudine a volumului producţiei,
care ţine seama numai de potenţialul unei întreprinderi (firme)
de a realiza efecte care se pot exprima în unităţi fizice sau
valorice, fără a avea în vedere cheltuielile necesare pentru
obţinerea producţiei respective.
O implicaţie deosebită asupra capacităţii de producţie o au:
• atingerea parametrilor prestabiliţi, pentru care decalajul
de timp trebuie să fie cât mai mic, varianta de proiect
investiţional care satisface această condiţie fiind cea optimă.
• numărul de schimburi, care determină, de fapt,
capacitatea de producţie, varianta de proiect care asigură o
producţie cât mai mare fiind varianta optimă.
b) numărul de salariaţi (N) – care poate fi exprimat în
număr de om/ore, om/săptămână, om/lună, om/an, în cadrul
căruia se ţine seama de numărul de schimburi. Acest indicator
exprimă componenta de efort a eficienţei economice şi, în mod
frecvent, se compară cu volumul fizic sau valoric al producţiei.
c) productivitatea muncii (W) – calculată în mai multe

variante, şi anume:
W =

QT

; W =

TQ

; W =

QN

; W =

NQ

,

Universitatea SPIRU HARET

42

în care: W = productivitatea muncii;
Q = capacitatea de producţie exprimată în unităţi fizice
sau valorice;
T = timp de lucru, exprimat în ore, zile, săptămâni, luni,
ani;
N = număr de angajaţi.

d) cheltuieli de producţie (Ch) – calculate la o anumită
cantitate de producţie fizică sau valorică (de exemplu, cheltuieli
la 1 milion lei producţie, sau invers, producţie realizată la
1 milion lei cheltuieli).
e) profitul (P) – ca efect net care oferă posibilitatea
creşterii capitalului fix prin reinvestire.
f) rentabilitatea – calculată ca rată a rentabilităţii (r) sau a
profitabilităţii, sub forma raportului dintre profit (P) şi
cheltuielile de producţie (Ch). În economia de piaţă, renta-
bilitatea este cel mai important indicator de eficienţă economică.
Este de înţeles că, în fundamentarea deciziei economice, se va
prefera varianta cu rentabilitatea cea mai mare.
2. Indicatorii de bază ai eficienţei investiţiilor se referă,
în principal, la domeniul investiţiilor materiale şi sunt corelaţi
între ei. Aceşti indicatori sunt:
a) volumul capitalului investit – care reprezintă suma
cheltuită pentru a realiza un anumit obiectiv de investiţii şi se
calculează cu ajutorul formulei:

It = Id + Ic + Mc + Chs ,

în care: It = investiţii totale;
Id = investiţii directe, conform devizului general;
Ic = investiţii colaterale pentru realizarea de căi de acces,
aprovizionarea cu energie electrică etc.;
Mc = necesarul de mijloace circulante pentru primul

ciclu de producţie;

Chs = cheltuielile suplimentare pentru pregătirea forţei
de muncă, supravegherea lucrărilor etc.

Universitatea SPIRU HARET

43

Investiţiile se transformă în capital fix, sau mijloace fixe,
putând fi la rândul său împărţit în două categorii:
− capital fix activ (maşini, instalaţii şi utilaje);
− capital fix pasiv (clădiri).
Capitalul fix activ are cea mai mare importanţă în creşterea
producţiei unei firme întrucât reprezintă factorul tehnologic de
nivelul şi calitatea căruia depind eficienţa şi competitivitatea
produselor şi/sau serviciilor furnizate. Cu cât investiţia totală (It)
va fi mai mare, cu atât problema eficienţei devine mai complexă
şi mai importantă, deoarece rezultatele vor trebui să recupereze
integral volumul investiţiilor.
b) durata sau termenul de realizare a lucrărilor de investiţii
(Tr) reprezintă perioada de timp în care investiţiile se transformă în
capital fix. Apare evident că întotdeauna se va urmări ca termenul
de realizare să fie cât mai mic, astfel încât să se poată trece la
realizarea producţiei generatoare de venituri şi profit.
Pe parcursul duratei de realizare, nu se obţine profit şi,
practic, aceasta va însemna o imobilizare de fonduri şi, implicit,
o pierdere, comparativ cu cazul în care banii cheltuiţi cu
investiţiile ar fi fost depuşi într-un depozit bancar, generator de
dobândă sau ar fi fost plasaţi în valori mobiliare aducătoare de
dividende. Din acest motiv, eşalonarea în timp a investiţiilor pe
parcursul termenului de realizare se face astfel încât să se
minimizeze volumul fondurilor imobilizate.
Orice punere în funcţiune mai devreme decât este
planificat, este un element favorabil proiectului de investiţie.
Proiectul de investiţie care are termenul de realizare a
obiectivului cel mai mic, sau are realizări de puneri parţiale în
funcţiune, este considerat ca fiind cel mai eficient.
În exemplul 1, analizăm un caz concret, cu mai multe
variante de proiecte investiţionale V1, V2, V3, V4, care presupun
acelaşi volum de cheltuieli cu investiţiile, pe o durată de
realizare de 3 ani (a1, a2, a3), care sunt eşalonate diferit în timp.

Universitatea SPIRU HARET

44

u.m.

varianta

anul

V1

V2

V3

V4

a1

100

550

200

400

a

300

200

300

400

a3

500

150

400

100

Total investiţii

900

900

900

900

Total imobilizări

1.400 2.200 1.600 2.100

La o primă abordare, toate cele patru variante par să fie egale din

punctul de vedere al volumului cheltuielilor de investiţii
(900 u.m.). Dacă vom ţine seama de faptul că pe măsură ce
fondurile de investiţii se imobilizează pe o perioadă mai lungă, pe
atât pierderile de efect (venit) vor fi mai mari, atunci, pentru a
vedea care este cea mai bună variantă, trebuie să ponderăm fiecare
sumă anuală cheltuită cu numărul de ani de imobilizare, în felul
următor:

V1 = 100 × 3 ani + 300 × 2 ani + 500 × 1 an = 1.400 u.m.
V2 = 550 × 3 ani + 200 × 2 ani + 150 × 1 an = 2.200 u.m.
V3 = 200 × 3 ani + 300 × 2 ani + 400 × 1 an = 1.600 u.m.
V4 = 400 × 3 ani + 400 × 2 ani + 100 × 1 an = 2.100 u.m.

Din calculele noastre, rezultă că cel mai mic volum al
imobilizărilor se înregistrează la V1 (1.400 u.m.) după care, ca
ordine de preferinţă, urmează V3 (1.600 u.m.) şi V4 (2.100 u.m.),
varianta V2, cu 2.200 u.m. fiind cea mai dezavantajoasă.
Se poate constata că ponderile utilizate pentru a cuantifica
imobilizările introduc, de fapt, factorul timp în cadrul eşalonării.
Acest factor are o foarte mare importanţă în determinarea
mărimii eficienţei economice a oricărui proces economic care se
caracterizează prin cheltuieli şi rezultate înregistrate în diferite
perioade de timp.

Universitatea SPIRU HARET

45

Exemplul 2 va ilustra situaţia în care într-un an sau chiar în
doi ani nu se fac cheltuieli cu investiţiile pentru cele patru va-
riante de proiect investiţional, iar sumele totale cheltuite nu sunt
egale.

varianta

anul

V1

V2

V3

V4

a1

100

200

300

-

a2

300

200

-

100

a3

-

200

150

300

a4

100

-

100

200

Total investiţii

500

600

550

700

Total imobilizări

1.400 1.800 1.600 1.100

Procedând în mod similar cu primul exemplu, vom deter-
mina volumul fondurilor de investiţii imobilizate, după cum
urmează:
V1 = 100 × 4 ani + 300 × 3 ani + 0 × 2 ani + 100 × 1 an = 1.400 u.m.
V2 = 200 × 4 ani + 200 × 3 ani + 200 × 2 ani + 0 × 1 an = 1.800 u.m.
V3 = 300 × 4 ani + 0 × 3 ani +150 × 2 ani + 100 × 1 an = 1.600 u.m.
V4 = 0 × 4 ani + 100 × 3 ani + 300 × 2 ani + 200 ×1 an = 1.100 u.m.

În exemplul 2, variantă investiţională cu cel mai mic volum
al imobilizărilor este V4 cu 1.100 u.m., chiar dacă am fi tentaţi
să o respingem întrucât are cel mai mare volum de cheltuieli cu
investiţiile (700 u.m.) pe parcursul termenului de realizare (Tr).
Pentru ca volumul imobilizărilor să fie minim, în cadrul
unui proiect investiţional, se recomandă ca cele mai mari fonduri
să se cheltuiască în ultimii ani ai duratei de realizare (Tr).
Totodată, pentru a contracara pierderile cauzate de imobilizări,
este de dorit ca o parte din obiectivul investiţional să fie pus în
funcţiune în timpul duratei de realizare (Tr), pentru ca să se
prevină eventualitatea scoaterii cererii de pe piaţă a unui produs

Universitatea SPIRU HARET

46

datorită prelungirii perioadei punerii în funcţiune sau exploatare
a obiectivului.

c) durata de funcţionare (Tf) a unui obiectiv investiţional
reprezintă un indicator relevant pentru eficienţa economică. Se
presupune că eficienţa variază în cadrul duratei respective, în
funcţie de compunerea variaţiei evoluţiei costurilor de producţie
şi valoarea producţiei, ţinând cont că, de regulă, Tf se subdivide
cronologic în următoarele 3 subperioade:
Ta = durata de atingere a parametrilor proiectaţi;
Tn = durata normală de funcţionare;
Td = durata de declin a producţiei.

PROFIT

Lei

Q

Pierdere

Q

Tn

Ta

Td

Tef

Tp

Tf

Ani

Tr

Ch

Graficul 2. Segmente ale duratei de funcţionare a unui obiectiv cu pierderi
în perioada final
ă, durata de funcţionare pe pierderi (Tp).

PROFIT

Universitatea SPIRU HARET

47

Dacă Q reprezintă curba după care evoluează valoarea
producţiei şi Ch curba costurilor, din graficul 2. rezultă următoarele:
pe parcursul duratei de atingere a parametrilor proiecta-
ţi (Ta), are loc un proces de diminuare a costurilor de producţie,
iar volumul valoric al producţiei creşte.
cel mai mare volum al profitului, calculat ca diferenţă
între valoarea producţiei şi costuri (Q – Ch), se înregistrează în
intervalul duratei normale de funcţionare (Tn).
volumul profitului începe să se reducă în perioada de
declin a producţiei (Td), simultan cu creşterea preţurilor.
în perioada de funcţionare pe pierderi (Tp) se înregis-
trează pierderi întrucât Q – Ch < 0.

PROFIT

Lei

Q

Pierdere

Q

Tr

Tn

Ta

Td

Tef

Tfp

Tf

Ani

Pierdere

Tip

Ch

Graficul 3. Segmente ale duratei de funcţionare a unui obiectiv cu pierderi
în perioadele de început (Tip)
şi sfârşit (Tfp) ale activităţii.

PROFIT

Universitatea SPIRU HARET

48

Apare necesar ca să fie minimizate, ca durată şi costuri,
intervalele de timp cu pierderi.

d) investiţia specifică (Is) reprezintă raportul dintre
investiţia totală (It) şi valoarea producţiei (Q), adică:
Is =

QIt

.

Investiţia specifică exprimă mărimea volumului valoric al
investiţiilor totale necesare pentru a realiza o unitate de pro-
ducţie exprimată în unităţi valorice sau fizice, după cum este
cazul. Q mai poate reprezenta şi capacitatea de producţie (q),
adică:

Is =

qIt

.

Cu cât investiţia specifică este mai mare, cu atât eficienţa
investiţiei este mai defavorabilă, şi invers.
Indicatorul IS variază de la un obiectiv la altul, în funcţie de
particularităţile domeniului. În calcule de analiză, adesea se
utilizează mărimi medii ale indicatorului, pentru compararea
diferitelor variante investiţionale.

e) termenul de recuperare (T) exprimă perioada de timp în
care se recuperează din profitul anual investiţia. Se calculează ca
raport între volumul total al investiţiilor (It) şi rezultatul obţinut
sub formă de profit anual (Pa), adică:
T =

a

t

PI

.

Universitatea SPIRU HARET

49

Tr

S1

0

S2

Tf

Q

T1

Ch

Graficul 4. Termenul de recuperare a investiţiilor din profit

Din graficul de mai sus rezultă că S1 = S2, adică valoarea
investiţiei totale (It) este recuperată din profitul anual (Pa) pe
durata de timp 0T1 ani. În cazul în care, pe parcursul termenului
de recuperare (T) se pun în funcţiune parţial anumite capacităţi
de producţie care generează profit, atunci termenul de recu-
perare va cuprinde la numărător volumul valoric al investiţiilor
totale (It), din care se scade profitul realizat pe capacităţile de
producţie puse parţial în funcţiune (Pa') pe parcursul duratei de
realizare (Tr), adică It – Pa'.
f) coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor (Cei)
reprezintă inversul termenului de recuperare, adică:
Cei =

T1

=

t

a

IP

şi ne arată volumul valoric al profitului anual, aferent unei
unităţi valorice de investiţii de capital fix.
După cum se poate observa, coeficientul de eficienţă
economică variază direct proporţional cu volumul profitului
anual şi invers proporţional cu volumul investiţiilor totale.

Universitatea SPIRU HARET

50

Ca şi în cazul termenului de recuperare, pot exista mai
multe variante investiţionale, din cadrul cărora preferată va fi
varianta care are cea mai mare valoare a coeficientului Cei.
În cazul în care investiţiile totale, It se grupează în două
mărimi distincte: valoarea lucrărilor de construcţii montaj (Icm)
şi valoarea maşinilor şi utilajelor (Imu), atunci putem mări plaja
variantelor posibile de investiţii ţinând seama şi de coeficienţii
eficienţei investiţiilor pe cele două tipuri de cheltuieli.
g) cheltuielile echivalente sau recalculate (K) exprimă
efortul total şi asigură comparabilitatea datelor doar dacă varian-
tele ce se analizează au aceeaşi capacitate de producţie (q). Se
calculează după formula:

K =

f

h

t

T

C
I ×
+

,

în care: It = investiţia totală;
Ch = costurile anuale;
Tf = durata de funcţionare a obiectivului.
Varianta preferată va fi cea cu cel mai scăzut nivel al

cheltuielilor totale.

h) cheltuieli echivalente specifice (k) se calculează pentru
capacităţi de producţie diferite, după formula:
k =

f

T

qK

×

,

în care: K = cheltuieli echivalente sau recalculate;
q = capacitatea de producţie;

f

T= durata de funcţionare a obiectivului.
i) randamentul economic (R) exprimă profitul obţinut de
un agent economic după recuperarea investiţiilor şi se poate
calcula după formula:

R =

100

IP

t

f

×

Universitatea SPIRU HARET

51

sau

R =

1

IP

II

P

IP

P

t

t

t

t

t

t

r

t

=

=

=

1

IT

P

t

f

a

×

,

în care: =

t

Pprofitul total;

=

r

Pprofitul de recuperare;

=

t

Iinvestiţia totală;

a

P= profitul anual.

Se va alege ca fiind optimă varianta cu randamentul
economic cel mai ridicat.
Eficienţa economică aşteptată se obţine prin valorificarea
la maximum a resurselor cu cheltuieli minime.

Termeni-cheie: indicatori statici; randamentul economic;
cheltuieli echivalente; termenul de recuperare; investiţia
specifică; fonduri imobilizate.

Întrebări de autoevaluare

1. Care sunt indicatorii de eficienţă economică?
2. Precizaţi care sunt indicatorii de bază ai eficienţei eco-

nomice.

3. Ce exprimă indicatorul general numărul de salariaţi?
4. Cum se face eşalonarea investiţiilor pe durata de
realizare a unui obiectiv?
5. Care este formula de calcul a investiţiei specifice?
6. Care sunt subperioadele termenului de funcţionare?
7. Ce exprimă termenul de recuperare?
8. Ce indicator se calculează pentru capacităţi de produc-

ţie diferite?

Universitatea SPIRU HARET

52

9. În cazul coeficientului de eficienţă economică a inves-
tiţiilor, ce variantă se va prefera?
10. Ce exprimă randamentul economic?

Teste-grilă

1. Care dintre indicatorii prezentaţi mai jos sunt indicatori cu
caracter general?
1) capacitatea anuală de producţie;
2) investiţia specifică;
3) productivitatea muncii;
4) randamentul economic;
5) rentabilitatea.
a) 4+2; b) 1+3+5; c) 2+4+5.

2. Eficienţa economică şi randamentul economic se află în
următorul raport:
a) eficienţa economică este acelaşi lucru cu randamentul
economic;
b) eficienţa economică include randamentul economic;
c) eficienţa economică nu se află în nici un raport cu
randamentul economic;

3. Care este formula de calcul a coeficientului de eficienţă
economică:
1)

a

t

PI

;

2)

qIt

;

3)

T1

;

Universitatea SPIRU HARET

53

4)

t

a

IP

;

5)

100

×

t

f

IP

.

a) 1+5; b) 3+4; c) 3

4. Ca indicator static, investiţia specifică se calculează:
a) ca raport între valoarea capitalului investit şi capacitatea
anuală de producţie;
b) ca invers al termenului de recuperare;
c) prin însumarea investiţiilor colaterale şi conexe;
d) ca raport între profitul anual şi investiţia totală;
e) ca diferenţă între profitul anual şi producţia anuală.

5. Care dintre următorii indicatori sunt indicatori de bază:
1) termenul de recuperare;
2) volumul capitalului investit;
3) profitul;
4) rentabilitatea;
5) randamentul economic.
a) 1+2+5; b) 3+4+5; c) 2+3+4.

6. Ştiind că avem trei variante de investiţii V1, V2 şi V3 cu termene
de recuperare de respectiv T1 = 3 ani, T2 = 2 ani, T3 = 4 ani care va
fi mărimea celor trei coeficienţi de eficienţă economică (Cei):
a) 0,33; 0,50; 0,30;
b) 0,40; 0,50; 0,60;
c) 0,30; 0,4; 0,30;
d) 0,33; 0,50; 0,25.
e) 0,30; 0,25; 0,40.

Răspunsuri corecte: 1b; 2b; 3b; 4a; 5a; 6d.

Universitatea SPIRU HARET

54

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->