Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4598 / 31.08.

2004

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA A X-A CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

MATEMATICĂ

Aprobat prin ordin al ministrului Nr. 4598 / 31.08.2004

Bucureşti, 2004

ca urmare. prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase. pe de altă parte.2004) sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC). ele permit identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniilor de studiu. fiind precizate pentru fiecare domeniu cunoştinţele. Pe baza rezultatelor studiilor efectuate. ciclul inferior al liceului 2 . stau la baza stabilirii curriculumului pentru clasele a IX-a şi a X-a – ani finali pentru educaţia de bază. prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă. apartenenţa claselor a IX-a şi a X-a la învăţământul liceal sau la învăţământul profesional – şcoala de arte şi meserii. în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe de a formula şi a rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii. în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul matematicii şi. în contexte variate. şi oferă individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra acesteia. la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite 8 domenii de competenţe-cheie. În mod concret.NOTĂ DE PREZENTARE În noua structură a învăţământului obligatoriu. corelarea cu aşteptările societăţii. Acest tip de proiectare curriculară îşi propune: focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării. Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. În elaborarea programei s-au avut în vedere schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar: pe de o parte. Matematică – clasa a X-a. precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competenţelor dobândite prin învăţare. s-a ţinut cont de modificarea structurii liceului prin noile planuri-cadru de învăţământ. valori şi atitudini menite să contribuie la formarea unei culturi comune pentru toţi elevii şi determinând. De asemenea. realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene abordate în cadrul altor discipline. Astfel. Programa şcolară de Matematică este structurată pe formarea de competenţe. nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor este determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate. compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia. s-a urmărit: esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative. continuitatea şi coerenţa intradisciplinară. respectiv formate elevilor în procesul educaţional. Studiul matematicii în ciclul inferior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii. Noul curriculum de matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării domeniilor de studiu. planurile cadru pentru clasele a IX-a şi a X-a de liceu (anexa 1 la OMECT 5723 / 23. iar pe de altă parte.12. trasee individuale de învăţare. asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea matematicii în sistemul nostru de învăţământ. Aceste domenii de competenţe-cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor educaţionale şi de formare profesională în Europa şi. curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ). deprinderile şi atitudinile care trebuie dobândite. accentuarea dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului. precum şi la înzestrarea cu un set de competenţe. nu în ultimul rând.

Programa de matematică pentru curriculum diferenţiat include şi programa de trunchi comun. profesorul poate:    să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut. sugestii metodologice. competenţe specifice. indiferent de specializarea urmată.Programa de Matematică este structurată pe un acelaşi ansamblu de şase competenţe generale. Programele au în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea activităţilor didactice. să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare. valori şi atitudini. Programele au următoarele componente:      competenţe generale. diferenţiindu-se de aceasta atât prin unele competenţe specifice cât şi prin noi conţinuturi. să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă. ciclul inferior al liceului 3 . Matematică – clasa a X-a. conţinuturile corelate cu competenţe specifice. În condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale a conţinutului obligatoriu. cu respectarea logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice.

Modelarea matematică a unor contexte problematice variate. creative. a tenacităţii. a disponibilităţii de a aborda sarcini variate. a capacităţii de a aprecia rigoarea. contextual cuprinse în enunţuri matematice 3. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă 6. a perseverenţei şi a capacităţii de concentrare Dezvoltarea simţului estetic şi critic. ciclul inferior al liceului 4 . ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii Formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice Formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa socială şi profesională. structural. prin integrarea cunoştinţelor din diferite domenii VALORI ŞI ATITUDINI    Dezvoltarea unei gândiri deschise. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora 5. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au fost definite 2.   Matematică – clasa a X-a. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete 4. Prelucrarea datelor de tip cantitativ.COMPETENŢE GENERALE 1. calitativ. a independenţei în gândire şi acţiune Manifestarea iniţiativei.

Ecuaţii iraţionale ce conţin radicali de ordinul 2 sau 3.  Noţiunea de logaritm. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real pentru optimizarea calculelor 5. utilizarea de substituţii care conduc la rezolvarea de ecuaţii algebrice Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate. creştere exponenţială. f(x)=logax. unde D = [0. Analiza validităţii unor afirmaţii prin utilizarea aproximărilor. ∞). Identificarea caracteristicilor tipuri de numere utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui număr real în contexte variate 2. logaf(x)=b.  Funcţia exponenţială f : R→ ( 0. inversabilitate.  Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor. ecuaţii logaritmice de forma: af(x)=ag(x) . Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu puteri.  Puteri cu exponent iraţional şi real a unui număr pozitiv.∞). diferit de 1 şi b real. a є (0. f(x)=xn . n din N şi n ≥ 2  Funcţia radical f: D→R. concavitate/convexitate. f(x)=ax. a proprietăţilor sau a regulilor de calcul   Exprimarea relaţiilor de tip funcţional în diverse moduri Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie. n din N şi n=2. . proprietăţi ale radicalilor.     Funcţii şi ecuaţii  Funcţia putere cu exponent natural f : R→D. proprietăţi ale logaritmilor.TRUNCHI COMUN – 2 ore COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI Competenţe specifice 1. simetrie. lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie. Conţinuturi Numere reale  Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu exponent raţional. reprezentarea grafică prin puncte. a real pozitiv. convexitate) Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în calcule şi aproximări. bijectivitate. ciclul inferior al liceului 5 . a real pozitiv.∞ ). a ≠ 1. iraţional şi real. ecuaţia f(x)=0.∞) →R. operaţia de logaritmare.Ecuaţii exponenţiale. bijectivitate. continuitate. aproximări raţionale pentru numere iraţionale. Compararea şi ordonarea numerelor reale utilizând metode variate 3. a є ( 0. prin metode diverse Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete ce se pot descrie printr-o funcţie de o variabilă Interpretarea unor probleme de calcul în vederea optimizării rezultatului Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii. f(x)= n x . calcule cu logaritmi. radicali şi logaritmi în contexte variate 4. proprietăţi ale radicalilor. .  Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3). semn. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor 6. ∞) pentru n par şi D = R pentru n impar. Matematică – clasa a X-a.3. semn. creştere logaritmică . a≠1 şi funcţia logaritmică f : ( 0. Radical dintr-un număr raţional (de ordinul 2 sau 3 ).

Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei 6. Descrierea analitică. dobânzi. Matematică – clasa a X-a.  Condiţii de paralelism.Competenţe specifice 1. reprezentarea grafică a datelor statistice.  Interpretarea datelor statistice prin parametrii de poziţie: medii. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcul de distanţe şi arii 4. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului financiar. sintetic sau vectorial Conţinuturi Matematici financiare  Probleme de numărare : permutări. combinări  Elemente de calcul financiar: procente. Exprimarea analitică.  Evenimente aleatoare egal probabile. coordonatele sumei vectoriale. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic. tipuri de credite. Analiza şi interpretarea unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice 6. statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz 4. TVA  Culegerea. ciclul inferior al liceului 6 . şi ale dreptei determinată de două puncte distincte. distanţa dintre două puncte în plan. buget familial Geometrie  Reper cartezian în plan. condiţii de perpendicularitate a două drepte din plan. amortizări de investiţii. Interpretarea primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar.  Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un punct şi de o direcţie dată. sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice 5. coordonate carteziene în plan. metode de finanţare. Probabilităţi condiţionate. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori 2. dispersia. sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism şi perpendicularitate 3. probabilitatea unui eveniment compus din evenimente egal probabile. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace statistice sau probabilistice a unor probleme practice 5. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu modul de comportare în situaţii studiate 1. calcule de distanţe şi arii. aranjamente. calcularea preţului de cost al unui produs. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete 2.  Coordonatele unui vector în plan. buget personal. coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real. a graficelor şi diagramelor 3. clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice. abateri de la medie. Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit. calcule de distanţe şi arii. operaţii cu evenimente.

conjugatul unui număr complex operaţii cu numere complexe. 3.  Mulţimea C: Numere complexe sub forma algebrică. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului puteri. Funcţii inversabile:definiţie.∞ ) →R.TRUNCHI COMUN ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT – 3 ore COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI Competenţe specifice 7. 8. pe baza lecturii grafice. bijectivitate. 2.∞ ). Determinarea unor analogii între proprietăţile operaţiilor cu numere reale şi complexe scrise în forme variate şi utilizarea acestora în rezolvarea unor ecuaţii. . Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii algebrice.  Funcţia exponenţială f : R→ ( 0. a ≠ 1. lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie. Conţinuturi Mulţimi de numere  Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu exponent raţional.∞ ). inversabilitate. proprietăţi ale radicalilor. Matematică – clasa a X-a. f(x)=xn şi n ≥ 2  Funcţia radical f: D→R. operaţia de logaritmare. convexitate).∞ ). Interpretarea geometrică a operaţiilor de adunare şi scădere a numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real. Compararea şi ordonarea numerelor reale utilizând metode variate. bijectivitate.  Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3).Ecuaţii iraţionale ce conţin radicali de ordinul 2 sau 3.3 unde D = [0. logaritmi sau numere complexe în contexte variate. continuitate. semn. 9. a є ( 0. aproximări raţionale pentru numere iraţionale sau reale. ∞) pentru n par şi D= R pentru n impar. semn. Ecuaţii bipătrate. f(x) =logax. . iraţional şi real ale unui număr pozitiv. calcule cu logaritmi. 1. 10. n=2. f(x)=ax. Funcţii şi ecuaţii  Funcţia putere cu exponent natural f: R→D. 11. condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie să fie inversabilă. Identificarea caracteristicilor tipuri de numere utilizate în algebră şi formei de scriere a unui număr real sau complex în contexte specifice. proprietăţi grafice. simetrie. reprezentarea grafică prin puncte. f(x)= n x . Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie.Ecuaţii exponenţiale. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor. ecuaţia f(x)=0.  Noţiunea de logaritm. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii 4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real sau complex în vederea optimizării calculelor. bijectivitate. ciclul inferior al liceului 7 . Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete şi reprezentarea prin grafice a unor funcţii care descriu situaţii practice 5. inversabilitate. concavitate/convexitate. Interpretarea.  Funcţii trigonometrice directe şi inverse  Injectivitate. 12. radicali. a ≠ 1 şi funcţia logaritmică f : ( 0. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii.  Rezolvarea în C a ecuaţiei de gradul al doilea cu coeficienţi reali. proprietăţi ale logaritmilor.  Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor: . ecuaţii logaritmice Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate. surjectivitate. a є ( 0. creştere logaritmică . a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor 6. creştere exponenţială.

Probabilităţi condiţionate. sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism şi perpendicularitate.Competenţe specifice 1.  Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit.  Condiţii de paralelism. statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz. 8 . Descrierea analitică. 5. probabilistice a unor probleme practice. 6. buget familial. scheme clasice de probabilitate : schema lui Poisson şi schema lui Bernoulli. 1. m≤n care se pot forma cu cele n elemente ale unei mulţimi finite Combinări – numărul submulţimilor cu câte k elemente. Matematică – clasa a X-a. dispersia. condiţii de perpendicularitate a două drepte din plan. TVA. calcule de distanţe şi arii. Exprimarea caracteristicilor unor probleme în scopul simplificării modului de numărare. reprezentarea grafică a datelor statistice. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu modul de comportare în situaţii studiate. buget personal. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcul de distanţe şi arii. sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice. Culegerea. 5. 3. tipuri de credite. coordonate carteziene în plan. 3. 4. Interpretarea unor situaţii problemă cu conţinut practic cu ajutorul elementelor de combinatorică. clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice. 4. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic. Diferenţierea problemelor în funcţie de numărul de soluţii admise. probabilitatea unui eveniment compus din evenimente egal probabile. calcule de distanţe şi arii. preţ de cost al unui produs. Dependenţa şi independenţa evenimentelor. proprietăţi: formula combinărilor complementare. abateri de la medie. Variabile aleatoare. coordonatele sumei vectoriale. 6. 2. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori. Interpretarea primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar. a graficelor şi diagramelor. distanţa dintre două puncte în plan. 5. 6. numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului financiar. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor situaţii practice în scopul optimizării rezultatelor. Binomul lui Newton Matematici financiare     Elemente de calcul financiar: procente. ciclul inferior al liceului Geometrie  Reper cartezian în plan.     Conţinuturi Metode de numărare Metoda inducţiei matematice Mulţimi finite ordonate Permutări – numărul de mulţimi ordonate cu n elemente care se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu n elemente Aranjamente – numărul submulţimilor ordonate cu câte m elemente fiecare. Evenimente aleatoare egal probabile.  Coordonatele unui vector în plan. dobânzi. unde 0 ≤k ≤ n ale unei mulţimi finite cu n elemente. amortizări de investiţii. Identificarea tipului de formulă de numărare adecvată unei situaţii –problemă date. operaţii cu evenimente. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace statistice. metode de finanţare. 4.  Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinată de două puncte distincte. Exprimarea analitică. 2.   1. 2. Interpretarea datelor statistice prin parametrii de poziţie: medii. sintetic sau vectorial. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei. coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real. Utilizarea unor formule combinatoriale în raţionamente de tip inductiv. 3. Analiza şi interpretarea unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice.

a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor. n ≥ 2. aproximări raţionale pentru numere iraţionale sau reale. 2. proprietăţi ale logaritmilor. unde a.∞). concavitate/convexitate. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii. lectura grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie.  Mulţimea C. f(x)=xn şi n ≥ 2  Funcţia radical f: D→R. Ecuaţii bipătrate.  Funcţii trigonometrice directe şi inverse.∞).  Funcţia exponenţială f: R→ (0. Determinarea echivalenţei între forme diferite de scriere a unui număr. calcule cu logaritmi. 5. ctg(x)=a.  Rezolvarea în C ecuaţiei de gradul al doilea cu coeficienţi reali. ridicarea la putere (formula lui Moivre). bijectivitate. simetrie.  Numere complexe sub forma trigonometrică (coordonate polare în plan) . nu sunt simultan nule. f(x)= n x . creştere logaritmică. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii.1]. 3. conjugatul unui număr complex operaţii cu numere complexe. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi inversabilitate în trasarea unor grafice şi în rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi trigonometrice. a є [-1.b. 6. cos f(x)=cos g(x). creştere exponenţială. Matematică – clasa a X-a. ctg f(x)= ctg g(x). convexitate). pe baza lecturii grafice. 3. Ecuaţii trigonometrice: sin(x)=a. Ecuaţii iraţionale ce conţin radicali de ordinul 2 sau 3. 4. Ecuaţii exponenţiale. operaţia de logaritmare. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea optimizării calculelor.c. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi ale acesteia (monotonie.  Injectivitate. tg(x)=a. inversabilitate. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu numere reale sau complexe pentru optimizarea unor calcule şi rezolvarea de ecuaţii. ciclul inferior al liceului 9 . a є (0. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii concrete şi reprezentarea prin grafice a unor funcţii care descriu situaţii practice. surjectivitate. iraţional şi real ale unui număr pozitiv. ecuaţii logaritmice 3. 2. f(x) =logax.∞) →R. reprezentarea grafică prin puncte. 2.∞). Interpretarea geometrică a operaţiilor de adunare şi scădere a numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real . 4.  Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor: 1. Funcţii şi ecuaţii  Funcţia putere cu exponent natural f: R→D. Numere complexe sub forma algebrică. n ≥2. Identificarea caracteristicilor tipuri de numere utilizate în algebră şi formei de scriere a unui număr real sau complex în contexte specifice.  Rădăcinile de ordinul n ale unui număr complex. cos(x)=a. bijectivitate. Determinarea unor analogii între proprietăţile operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise în forme variate şi utilizarea acestora în rezolvarea unor ecuaţii. funcţii inversabile: definiţie. unde D=[0. condiţia necesară şi suficientă ca o funcţie să fie inversabilă. tg f(x)=tg g(x). a є (0.  Noţiunea de logaritm. semn. Ecuaţii binome. înmulţirea numerelor complexe şi interpretare geometrică. a≠1. a≠1 şi funcţia logaritmică f: (0.TRUNCHI COMUN ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT – 4 ore COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI Competenţe specifice 1. f(x)=ax. 6. Conţinuturi Mulţimi de numere  Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu exponent raţional. Alegerea formei de reprezentare a unui număr real sau complex funcţie de contexte în vederea optimizării calculelor. ∞) pentru n par şi D= R pentru n impar. a sin (x) +b cos (x)=c. 1. continuitate.  Radical dintr-un număr raţional . compararea şi ordonarea numerelor reale. Interpretarea. a є R. semn. ecuaţia f(x)=0. bijectivitate. sin f(x)= sin g(x). 5. proprietăţi ale radicalilor. inversabilitate. proprietăţi grafice. Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: intersecţia cu axele de coordonate.

sunt mulţimi finite. Matematică – clasa a X-a. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în scopul predicţiei comportării unui sistem prin analogie cu modul de comportare în situaţii studiate.  Culegerea. Proprietăţi: formula combinărilor complementare. operaţii cu evenimente. simplificării modului de numărare  Aranjamente 5. Numărul funcţiilor f: A→B numărul de soluţii admise unde A şi B sunt mulţimi finite.numărul submulţimilor ordonate cu câte m conţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi a elemente fiecare. Utilizarea unor formule combinatoriale în se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite cu n raţionamente de tip inductiv elemente. Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace statistice sau probabilistice a unor probleme practice. metode de finanţare. dispersia. buget familial.numărul submulţimilor cu câte k elemente.numărul funcţiilor injective f: A→B unde A şi B practice în scopul optimizării rezultatelor. cele n elemente ale unei mulţimi finite. 1. abateri de la medie.  Binomul lui Newton. Analiza şi interpretarea unor situaţii practice cu ajutorul conceptelor statistice sau probabilistice.  Evenimente aleatoare egal probabile. Matematici financiare  Elemente de calcul financiar : procente. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor situaţii .numărul de mulţimi ordonate cu n elemente care 3. Exprimarea. dobânzi.  Interpretarea datelor statistice prin parametri de poziţie: medii. TVA. 6. 4. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului financiar. clasificarea şi prelucrarea datelor statistice: date statistice. Diferenţierea problemelor în funcţie de  Mulţimi finite ordonate. Interpretarea unor situaţii problemă cu . ciclul inferior al liceului 10 . m≤n care se pot forma cu elementelor de combinatorică. a . preţ de cost al unui produs. amortizări de investiţii.Competenţe specifice Conţinuturi Metode de numărare 1.  Variabile aleatoare. probabilitatea unui eveniment compus din evenimente egal probabile. reprezentarea grafică a datelor statistice. a graficelor şi diagramelor. scheme clasice de probabilitate: schema lui Poisson şi schema lui Bernoulli. 5. tipuri de credite. 3. 4. în moduri variate. Interpretarea primară a datelor statistice sau probabilistice cu ajutorul calculului financiar. unde 0 ≤k ≤ n ale unei mulţimi finite cu n elemente. Probabilităţi condiţionate. Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit. Dependenţa şi independenţa evenimentelor. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau statistic în situaţii concrete. 2. buget personal.  Combinări . 2. 6. Identificarea tipului de formulă de numărare  Permutări adecvată unei situaţii –problemă date . numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente.numărul funcţiilor bijective f: A→B unde A şi B caracteristicilor unor probleme în scopul sunt mulţimi finite. statisticii sau probabilităţilor pentru analiza de caz.

Exprimarea analitică. pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor.  accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predareînvăţare. 6. coordonatele produsului dintre un vector şi un număr real. pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora. acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului individual. distanţa dintre două puncte în plan. prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase. de grup) de genul discuţiilor. asaltului de idei etc. în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate. apartenenţa claselor a IX-a şi a X-a la învăţământul liceal sau la învăţământul profesional – şcoala de arte şi meserii – este însoţită de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă. calcule de distanţe şi arii. calcule de distanţe şi arii. coordonate carteziene în plan.) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă. observaţia proprie. de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale acesteia şi calcul de distanţe şi arii. coordonatele sumei vectoriale. Acestea vizează următoarele aspecte:  aplicarea metodelor centrate pe elev.  însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă.   Matematică – clasa a X-a. spre învăţare continuă..  Condiţii de paralelism. condiţii de perpendicularitate a două drepte din plan.Competenţe specifice 1. iar pe de altă parte. îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informaţie. Conţinuturi Geometrie  Reper cartezian în plan. SUGESTII METODOLOGICE Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar: pe de o parte. experimentul şi lucrul individual. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic. folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii. sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configuraţii geometrice. 3. 2. prin recurgere la modele concrete..  Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinate de două puncte distincte.  Coordonatele unui vector în plan. care oferă deschiderea spre autoinstruire. 4. de a aplica şi evalua cunoştinţele dobândite. tehnica muncii cu fişe etc. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu paralelismul şi minimul distanţei. exerciţiul personal. ciclul inferior al liceului 11 . pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie. Descrierea analitică. sintetic sau vectorial. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic sau utilizând vectori. instruirea programată. sintetică sau vectorială a relaţiilor de paralelism şi perpendicularitate. 5.

Matematică – clasa a X-a. interpretarea acestora. sugerarea unui algoritm al învăţării. Pentru aceasta. exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic. interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia. Pe parcursul ciclului liceal inferior este util ca. în scopul formării competenţelor vizate de programele şcolare. transpunerea simbolică a unor conţinuturi. analiza secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme. valori şi atitudini prin demersuri didactice care să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea următoarelor tipuri de activităţi:          formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor. ciclul inferior al liceului 12 . Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au fost definite. formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup. alternarea prezentării conţinuturilor. în practica pedagogică. Exemple de activităţi de învăţare:        analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei. obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională. exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă. Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile elevilor. de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în alta. susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text. redundanţei şi eliminarea datelor neesenţiale. Prezentul curriculum îşi propune ca să formeze competenţe. recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard. organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite. profesorul să aibă în vedere a următoarele aspecte ale învăţării pentru formarea fiecăreia dintre competenţele generale ale disciplinei: 1. suficienţei. prin ordonarea sarcinilor. solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare. punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate.Acest curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta competenţele într-un ritm individual. utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei. cu moduri variate de antrenare a gândirii.

a unei rezolvări de probleme. identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze. Exemple de activităţi de învăţare:  compararea. verificarea validităţii unor afirmaţii. redactarea unor demonstraţii utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii matematice studiate. formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată. 3. reguli etc. a inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea de probleme noi. clasificarea noţiunilor matematice studiate după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite. tabele. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete. contextual cuprinse în enunţuri matematice. rezumarea şi prezentarea concluziilor unor experimente. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă. 4. ciclul inferior al liceului .  exprimarea în termeni logici. observarea unor asemănări şi deosebiri.  utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.      imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi.  folosirea particularizării. pornind de la o proprietate sau problemă dată. analiza rezultatelor.     folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme. a generalizării. utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii. utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme. folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente. scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene. a unor relaţii sau situaţii multiple. Exemple de activităţi de învăţare:  intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată.  construirea şi interpretarea unor diagrame. cu ajutorul invarianţilor specifici. formarea obişnuinţei de a căuta toate soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţiilor. structural. calitativ. exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme. intuirea ideii de dependenţă funcţională. 5. luate simultan sau separat. folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei noţiuni matematice. 13 Matematică – clasa a X-a. folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi. Prelucrarea datelor de tip cantitativ. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora. exprimată verbal sau simbolic şi verificarea pe cazuri particulare a regulilor descoperite.2. Exemple de activităţi de învăţare:  identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice. Exemple de activităţi de învăţare:  cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate.      formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea. pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple si contraexemple.

amplificare treptată. centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor matematice ca atare. cum ar fi: esenţialitate. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate. algoritmi. diversificare. În demersul didactic. al simplităţii. funcţionalitate. ilustrarea. la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”. Exemple de activităţi de învăţare:          analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii. prin integrarea cunoştinţelor din diferite domenii.. transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora. durabilitate. al clarităţii şi al semnificaţiei rezultatelor. reformularea unei probleme echivalente sau înrudite. Matematică – clasa a X-a. Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. clarificarea sau justificarea unor idei. profunzime. metode.6. ciclul inferior al liceului 14 . capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite. stabilitate. orientare axiologică. căi de rezolvare etc. rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă. reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru structurarea unor situaţii diverse. mobilitate. folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea. analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor situaţii concrete. utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru. folosirea unor idei. expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unor situaţii. Evaluarea se face în termeni calitativi. Accentul trece de la “ce” să se înveţe.