Actiniul este un element chimic radioactiv, notat cu simbolul Ac, descoperit n an ul 1899 de catre chimistul Andr-Louis Debierne.

Numarul atomic are valoarea 89, i ar masa atomica este de 227,0278 uam.[1][2][3] A fost primul element radioactiv care a fost izolat, de?i poloniul, radiul ?i radonul erau observate nainte, nsa ne izolate pna n anul 1902.[3][4] Este ntlnit sub forma a 36 de izotopi, cei mai stabil i fiind 225Ac, 226Ac ?i 227Ac. A dat denumirea seriei actinidelor, un grup de 15 elemente asemanatoare ntre actiniu ?i lawrenciu n tabelul periodic.[5][1] [6] Actiniul este un metal foarte rar, fiind prezent n scoar?a Pamntului ca urme rezid uale n minereurile de uraniu, cantita?ile de actiniu din minereu fiind de ordinul miligramelor la o tona de minereu brut. Raspndirea actiniului n scoar?a terestra este de 5 10-14 %.[7][6][3] Datorita intensita?ii radioactivita?ii sale, are pu?ine domenii de utilizare, pr ecum radio-imunoterapia sau folosirea neutronilor emi?i ca sursa energetica. n te hnologia chimica sau metalurgia clasica nu se cunosc aplica?ii industriale ale a ctiniului Descoperire Dupa extrac?ia poloniului ?i al radiului, n reziduurile de pechblenda se observa un material activ, care putea fi ndepartat cu ajutorul pamnturilor rare. Colaborat orul so?ilor Curie, Andr-Louis Debierne, a descoperit ca materialul activ consta n toriu ?i cantita?i minuscule a unei noi substan?e radioactive. Acest preparat e ra de 100.000 de ori mai activ ca uraniul,[9] ceea ce-l facuse sa creada ca desc operise un nou element radioactiv. Acesta a observat ca structura lui era simila ra titanului (1899).[10] sau toriului (1900).[11] De?i nu a reu?it separarea lui din toriu, Debierne l-a numit actiniu. Acest lucru a fost complicat de tentativ a lui de enun?are a unei teorii de radioactivitate, conform careia aceasta este prezenta datorita actiniului.[12][9] n 1902, Friedrich Otto Giesel publica un raport despre o substan?a activa, ob?inu ta din pechblenda. Acesta aratase ca substan?a era caracterizata de o emisie de scurta durata. Datorita intensita?ii probelor ce le emitea, el a denumit substan ?a substan?a emananta[9] ?i mai trziu emaniu.[13] El considera ca emisia din subs tan?a sa era foarte diferita de cea a radiului. El a gasit urmatoarele diferen?e : Emisia se transforma (aproximativ) ntr-o radia?ie...Noile raze o sa le numesc p e scurt Raze-E.[14][9][15] Deoarece emaniul nu a fost separat de toriu, Giesel c oncluzioneaza ca substan?a descoperita de el nu putea fi identica cu actiniul. U lterior, Debierne afirma ca proprieta?ile sale chimice aveau o emisie similara c u cea a emaniului.[16] Dupa multe controverse s-a ajuns la un acord n privin?a de numirii substan?ei ca actiniu.[17] Opinia lui Ernest Rutherford despre actiniul lui Debierne ?i emaniul lui Giesel, exprimata n 1903, concluziona: Niciuna din aceste substan?e nu a fost studiata l a fel de detaliat ca ?i uraniul, toriul sau radiul, fiind nevoie de mai multe da te comparative pentru natura radia?iilor ?i emisiilor, nainte ca orice concluzie sa fie stabilita.[18][9] Dupa aproape trei decenii de la descoperirea lui Debierne, Kohlrausch a men?iona t despre actiniu, n lucrarea sa Radioactivitatea, ca determinarea directa a unei greuta?i atomice nu poate fi nca facuta deoarece greutatea disponibila nu era suf icienta.[9][19] Istoria acestei descoperiri a ramas discutabila, iar publica?ii din 1971, au ara tat ca cererile lui Andr-Louis Debierne din 1904 erau n contradic?ie cu cele din p ublica?iile anilor 1899 ?i 1900.[20] ?i mai trziu, n anul 2000[21] Termenul de actiniu provine din cuvntul grecesc a?t??, a?t??o?, nsemnnd raza sau fa scicul. Structura atomica

Modelul atomic al actiniului. Se poate observa si asezarea electronilor pe stra turi Structura atomului de Actiniu este determinat de numarul nucleonilor din nucleul atomic, astfel pentru izotopul sau natural, 227Ac, el are 89 de protoni ?i 138 neutroni.[8][1] Numarul neutronilor poate varia de la 117 pna la 147 n func?ie de izotop. Raza atomica medie este de 1,88, volumul molar al actiniului chimic pur n condi?ii fizice normale este de 22,54cm3/mol.[1][2] nveli?ul electronic este format din 89 electroni care ocupa succesiv orbitalii pa turilor cu ncepere de la patura (stratul) K ?i terminnd cu patura Q. O particulari tate a modului de completare a orbitalilor este aceea ca se completeaza mai nti su bpatura interioara 5f,[22] aceeasta cracteristica fiind proprie tuturor elemente lor din seria actinidelor ?i este cauza proprieta?ilor chimice asemanatoare pe c are le au aceste elemente. Numarul maxim de electroni care se pot afla n stare f este, potrivit principiului excluziunii al lui Pauli, egal cu 2(2l+1)=2(23+1)=14 (unde pentru numarul cuantic cinetic s-a luat valoarea l=3), de aceea trebuie sa fie 14 actinide cu proprieta?i analoage actiniului.[23][3] n nota?ie spectroscop ica, configura?ia electronica pentru starea fundamentala al atomului neutru de a ctiniu este prezentat mai jos, figura alaturata prezinta ntr-o maniera simplifica ta ocuparea nivelelor energetice de catre cei 89 electroni lega?i[8][1]configura ?ie electronica stratul electronic K: 1s2 stratul electronic L: 2s2p6 stratul electronic M: 3s2p6d10 stratul electronic N: 4s2p6d10f14 stratul electronic O: 5s2p6d10 stratul electronic P: 6s2p6d1 stratul electronic Q: 7s2 Electronii de pe stratul Q, care completeaza orbitalul 7s, respectiv unicul elec tron din substratul d al paturii P reprezinta electronii de valen?a ai actiniulu i. Necompletarea substratului d interior al paturii P este o consecin?a a difere n?ei energetice a orbitalilor din straturile superioare n acord cu legile mecanic ii cuantice.[1][2][3] Substratul d incomplet este o caracteristica comuna tuturo r elementelor din seria actinidelor.[8][22] Structura proprie a nveli?ului electr onic al atomului Ac determina n mare parte proprieta?ile fizico-chimice ale speci ei atomice.[22] Asemanarea din punct de vedere al arajarii electronilor n paturil e electronice cu a elementelor din seria lantanidelor explica n mare parte simili tudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele doua serii numite generic pamnt uri rare.[1][22] Electronii 6d1 ?i 7s2 aranja?i n structura caracteristica actini ului sunt responsabili de majoritatea proprieta?ilor chimice ale speciei atomice . [modificare] Raspndire pe Pamnt Actiniul este gasit n cantita?i mici n minereurile de uraniu, nsa de obicei este fa bricat, n cantita?i de ordinul miligramelor, prin iradierea izotopului 226Ra cu n eutroni modera?i (termaliza?i sau ncetini?i) ntr-un reactor nuclear, reac?ia nucle ara avnd loc dupa schema[24]:

Actiniul metalic a fost preparat prin reducerea fluorurii de actiniu cu vapori d e litiu la temperaturi de 1100-1300 C.[25] Actiniul n natura este gasit doar ca urme ale izotopului sau natural 227Ac, care este un emi?ator de radia?ii alfa ?i beta cu un timp de njumata?ire de 21,773 ani , prezent n minereurile de uraniu. O tona de uraniu con?ine n medie o zecime de gr am de actiniu.[26] Izotopul 227Ac este un membru de tranzit n seria dezintegrarii actinidelor, care ncepe cu izotopul originar 235U (sau 239Pu), terminndu-se cu iz otopul stabil de plumb, 207Pb. Un alt izotop (225Ac) este un tranzitor prezent n seria neptuniului, care ncepe cu 237Np (sau 233U) ?i se ncheie cu elementul, aproa pe stabil, bismut (209Bi). [modificare] Proprieta?i fizice Structura cristalina a actiniului Actiniul este un element radioactiv metalic, de culoare argintie. Datorita radio activita?ii sale intense, acesta emite radia?ii percepute ca o lumina albastra. Actiniul metalic este ob?inut prin reducerea AcF3 cu vapori de litiu. Structura sa cristalina are celula elementara cubica cu fe?e centrate ?i este asemanator c u lantanul ca raza ionica, culoare, etc.[25] Densitatea actiniului este de 10,07 gcm-3, fiind al 71-lea element ca densitate.[27][28] Punctul de topire al actiniului este de 1050C (sau in celelalte scari de temperat ura 1922F, respectiv 1323 K). Punctul de fierbere al acestui metal este de 3300 C (sau 3471 K, respectiv 5788F). [modificare] Difuzia emisiilor actiniului Instalatia folosita n procesul de difuzie a emisiilor actiniului Datorita timpului de njumata?ire a emisiilor actiniului ?i al toriului, n general nu este posibila determinarea constantei de difuzie prin metodele folosite pentr u emisiile radiului. Totu?i, valoarea lui D poate fi masurata prin urmatorul pro cedeu care permite ob?inerea unor rezultate optime.[29] O placa C acoperita cu hidroxid de toriu este plasata orizontal lnga baza unui ci lindru de alama P. Emisia toriului difuzeaza ascendent n cilindru. O stare de ech ilibru este atinsa atunci cnd rata cre?terii numarului atomilor din emisie raport at la unitatea de volum al difuziei ascendente este egalata de rata scaderii dat orita transformarii emisiei. Daca N este numarul de atomi ai emisiei raportat la unitatea de volum, presupusa a fi uniforma, de-a lungul sec?iunii transversale, la o distan?a x fa?a de tori u, avem rela?ia: unde: ? este constanta emisiei radioactive Difuzia emisiilor actiniului n aer au fost masurate de Debierne, Russ ?i Bruhat. [30][31][32]. Montajul experimental folosit de catre Debierne masura emisia prov enita din preparatul actinic prin doua placi paralele, a?ezate vertical ?i aprop iate. Pentru a asigura o temperatura constanta n interiorul cilindrului, aparatul era imersat ntr-o baie de apa, aceasta avnd rol de termostat.[33] Russ examinase difuzia emisiei actinice cu aerul, hidrogenul[34], dioxidul de ca rbon ?i dioxidul de sulf, gasind valori relative n acord cu legea lui Graham.[35] [modificare]

Fosforescen?a Proprietatea emisiei actiniului a fost ilustrata de Giesel printr-un experiment uimitor.[36] Un preparat actinic foarte activ, ata?at de o coala sub?ire de hrtie , este plasat pe un ecran fosforescent de sulfurat de zinc. ntr-o camera ntunecoas a, preparatul activ elibereaza pe o anumita distan?a emisii fosforescente, marca te de scintila?iile caracteristice. Direc?ionarea unui curent de aer asupra ecra nului face ca fosforescen?a sa fie deplasata n direc?ia curentului, devenind mai slaba. O mare parte a fosforescen?ei observate ini?ial era datorata emisiei acti niului care difuzase prin coala sub?ire plasata peste suprafa?a ecranului. Oprir ea curentului de aer are ca efect reapari?ia fosforescen?ei intense a ecranului. [modificare] Proprieta?i chimice Actiniul are un caracter chimic similar lantanului.[37] Datorita acestei similit udini, separarea actiniului de lantan ?i celelalte elemente din categoria pamntur ilor rare, care sunt prezente ?i n minereurile de uraniu, este dificila. Extrac?i a prin solven?i ?i cromatografia schimbului electronic au fost metodele folosite la separare. Actiniul formeaza fluoruri, hidroxizi, oxala?i ?i fosfa?i insolubi li n apa.[38]. [modificare] Compu?ii chimici ai actiniului Doar un numar limitat de compu?i ai actiniului sunt cunoscu?i, cum ar fi: AcF3, AcCl3, AcBr3, AcOF, AcOCl, AcOBr, Ac2S3, Ac2O3 ?i AcPO4. To?i compu?ii men?iona? i sunt similari cu cei ai lantanului, aratnd ca, n general, compu?ii actiniului pr ezinta starea de oxidare +3.[39] [modificare] Hidruri Actiniul reac?ioneaza cu hidrogenul la temperatura de 200 C, formnd hidruri[40] no n-stoechiometrice, casante, de culoare nchisa, care sunt bune conducatoare de ele ctricitate.[41][40] AcH2 poate sa reac?ioneze cu hidrogenul pentru a forma AcH3, avnd ca rezultat pierderea conductivita?ii electrice. AcH3 este o substan?a neag ra n care atomii de hidrogen ocupa noduri ale unui sistem tetraedric sau octogona l ntr-un aranjament cubic sau hexagonal de Ac3+. [modificare] Halogenuri AcF3 folosit la ob?inerea actiniului se prepara la 700 C prin ac?iunea HF asupra Ac2O3 sau prin precipitarea n solu?ie cu o fluorura. Trifluorura de actiniu este o substan?a stabila la ncalzire, iar procesul de pirohidroliza are loc doar la te mperaturi de 1000 C, n prezen?a amoniacului ?i a vaporilor de apa, avnd loc trecere a n AcOF.[42] Totodata trifluorura este o sursa[43] de neutroni pe baza reac?iei 19F()22Na, la o cantitate de 1 Ci actiniu corespunznd 1,21*106n/s. AcCl3 se prepara din Ac(OH)3 cu CCl4 la 950 C, cnd se ob?ine un produs cu simetrie hexagonala similar cu a UCl3, n care actiniul este nconjurat de 9 atomi de clor. Produsul ob?inut este higroscopic ?i prin hidroliza par?iala trece n AcOCl.[42] A cBr3 se prepara la 750 C din Ac2O3 ?i AlBr3. Tribromura este higroscopica ?i cu s olubilitate mare n apa.[42] AcI3 este preparat la temperatura de 550 C din reac?ia Ac2O3 ?i NH4I.[42] Este o substan?a cu solubilitate mare n apa. Dintre oxihalogenuri se amintesc AcOF, AcOCl, AcOBr.[42] [modificare] Al?i compu?i Se cunoa?te oxidul Ac2O3, care este ob?inut prin descompunerea oxalatului Ac2(OX )3. Totodata, este ob?inut ?i ca rezultat al reactivita?ii mari cu aerul, iar ox idul format protejeaza metalul de oxidarea completa. Oxidul prezinta o structura

cu simetrie hexagonala. Sulfura de actiniu se prepara n urma reac?iei dintre oxidul de actiniu cu acidul sulfhidric ?i sulfura de carbon, la temperatura de 1100 C. Oxalatul de actiniu, Ac2(OX)3*H2O, este preparat din solu?ie de Ac3+ n H-COOH la 90 C, introducnd dimetiloxalat care va produce ionul oxalat necesar prin procesul de hidroliza. Compu?ii respectivi sunt ob?inu?i conform reac?iilor:[42] Ac2O3 + 6HF?2AcF3 + 3H2O 4Ac(OH)3 + 3CCl4 ?4AcCl3 + 3CO2 + 6H2O 4Ac + 3O2?2Ac2O3 Ac2O3 + 2AlBr3?2AcBr3 + Al2O3 Ac2O3 + 2Al + 3I2 ?2AcI3 + Al2O3 [modificare] Actinidele Actinidele reprezinta seria chimica, constituita din 15 elemente chimice, care nc epe cu actiniul (Z=89) ?i se termina cu lawrenciul (Z=103). Primele 4 actinide s unt ntlnite n natura (actiniul, toriul, protactiniul ?i uraniul), fiind u?or detect abile n sol. Neptuniul ?i restul actinidelor sunt considerate a fi sintetizabile pe cale artificiala, datorita concentra?iei foarte mici ale acestora n scoar?a Pa mntului. Actiniul este primul element din seria actinidelor, denumind gruparea dupa numel e sau, la fel ca lantanul, ce denume?te seria lantanidelor. Grupul de elemente e ste mult mai complex dect cel al lantanidelor. Abia n anul 1945, tabelul lui Mende leev a fost modificat de Glenn T. Seaborg, prin propunerea introducerii actinide lor n sistemul periodic al elementelor. Seria actinidelor este constituita din ur matoarele metale: Actiniu - 1899, descoperit de francezul Andr-Louis Debierne Toriu 1828, descoperit de suedezul Jns Jakob Berzelius Protactiniu 1918, descoperit de doua grupuri de cercetatori, unul englez (Freder ick Soddy, John Cranston) ?i unul german (Otto Hahn, Lise Meitner)[44] Uraniu 1789, descoperit de germanul Martin Heinrich Klaproth Neptuniu 1941, descoperit de americanii Edwin McMillan ?i Philip H. Abelson[45] Plutoniul (1940), americiul (1945), curiul (1944), berkeliul (1949), californiul (1949), mendeleeviul (1955), nobeliul (1957) ?i lawrenciul (1961) au fost eleme ntele chimice descoperite de catre Glenn T. Seaborg Einsteiniul (1953) ?i fermiul (1952) au fost descoperite de Albert Ghiorso. La actinide se manifesta fenomenul de paramagnetism.[46] [modificare] Izotopii n mod normal, actiniul prezinta un singur izotop natural radioactiv, 227Ac ?i nic iun izotop stabil. 36 de radioizotopi au fost sintetiza?i artificial, cei mai st abili fiind 227Ac cu un timp de njumata?ire de T1/2=21,772 ani, 225Ac cu T1/2=10 zile ?i 226Ac, care se dezintegreaza cu T1/2=29,37 ore. To?i ceilal?i izotopi ra dioactivi au timpi de njumata?ire mai mici de 10 ore, iar majoritatea acestora au timpi de njumata?ire mai mici de un minut. Izotopul actiniului care exista pentr u cel mai scurt timp este 217Ac, care se transforma prin dezintegrare alfa ?i ca ptura de electroni.[47] Are un timp de njumata?ire de 69 nanosecunde. Actiniul ar e ?i 2 izomeri nucleari.[48] 227Ac chimic pur intra n stare de echilibru cu produ?ii sai rezulta?i din procesu l de dezintegrare la sfr?itul a 185 de zile, iar apoi se descompune n perioada de 21,773 ani. Izotopii actiniului sunt cuprin?i n intervalul de mase atomice de la 206 unita?i atomice de masa (206Ac) la 236 u.a.m.[48]

Izotopii actiniului sunt prezenta?i n tabelul de mai jos:[49][50]Simbolul izotopului Z(p) N(n) Masa izotopului(u) Timp de njumata?ire energia de excitare a izotopului 206Ac 89 117 206,01450(8) 25(7) ms 206m1Ac 80(50) keV 15(6) ms 206m2Ac 290(110) keV 41(16) ms 207Ac 89 118 207,01195(6) 31(8) ms [27(+11-6) ms] 208Ac 89 119 208,01155(6) 97(16) ms [95(+24-16) ms] 208mAc 506(26) keV 28(7) ms [25(+9-5) ms] 209Ac 89 120 209,00949(5) 92(11) ms 210Ac 89 121 210,00944(6) 350(40) ms 211Ac 89 122 211,00773(8) 213(25) ms 212Ac 89 123 212,00781(7) 920(50) ms 213Ac 89 124 213,00661(6) 731(17) ms 214Ac 89 125 214,006902(24) 8,2(2) s 215Ac 89 126 215,006454(23) 0,17(1) s 216Ac 89 127 216,008720(29) 0,440(16) ms 216mAc 44(7) keV 443(7) s 217Ac 89 128 217,009347(14) 69(4) ns 217mAc 2012(20) keV 740(40) ns 218Ac 89 129 218,01164(5) 1,08(9) s 218mAc 584(50)keV 103(11) ns 219Ac 89 130 219,01242(5) 11,8(15) s 220Ac 89 131 220,014763(16) 26,36(19) ms 221Ac 89 132 221,01559(5) 52(2) ms 222Ac 89 133 222,017844(6) 5,0(5) s 222mAc 200(150)keV 1,05(7) min 223Ac 89 134 223,019137(8) 2,10(5) min 224Ac 89 135 224,021723(4) 2,78(17) h 225Ac 89 136 225,023230(5) 10,0(1) zile 226Ac 89 137 226,026098(4) 29,37(12) h 227Ac 89 138 227,0277521(26) 21,772(3) a 228Ac 89 139 228,0310211(27) 6,15(2) h 229Ac 89 140 229,03302(4) 62,7(5) min 230Ac 89 141 230,03629(32) 122(3) s 231Ac 89 142 231,03856(11) 7,5(1) min 232Ac 89 143 232,04203(11) 119(5) s 233Ac 89 144 233,04455(32) 145(10) s 234Ac 89 145 234,04842(43) 44(7) s 235Ac 89 146 235,05123(38) 40s 236Ac 89 147 236,05530(54) 2 min [modificare] Utilizari Este de aproximativ 150 de ori mai radioactiv ca radiul, facndu-l valoros ca surs a energetica datorita neutronilor. n combina?ie cu beriliul, este utilizat n gener area neutronilor pentru activarea analizelor minereurilor sau aliajelor.[51] Alt fel, acesta nu are nici o aplica?ie industriala semnificativa.[52] 225Ac este utilizat n medicina pentru a produce 213Bi ntr-un generator reutilizabi l sau poate fi folosit individual ca un agent pentru radio-imonoterapia pentru T argeted Alpha Therapy (TAT, Terapia Alfa Orientata).[53] 225Ac a fost produs art ificial pentru prima oara de Institutul pentru Elementele Transuraniene (Institu te for Transuranium Elements-ITU) n Germania, folosindu-se un ciclotron ?i de cat re doctorul Graeme Melville la Spitalul Saint George n Sydney, folosind un accele

rator liniar de particule n 2000.[54] [modificare] Aspecte de securitate ?i sanatate 227Ac este extrem de radioactiv, iar poten?ialul de radia?ie induce efecte nociv e asupra sanata?ii.[55] 227Ac este chiar mai periculos dect plutoniul. Este extre m de toxic,[56][57] ingerarea sa avnd o ac?iune toxicologica mult mai pronun?ata dect n cazul acidului cianhidric. Actiniul ajuns n organism se depoziteaza n stratur ile superficiale ale oaselor,[58][59] avnd o ac?iune distrugatoare asupra lor pri n emisiile radioactive ale acestuia. Efectele actiniului asupra organismului datorate radia?ilor emise de acesta sunt apari?ia cancerului[60], distrugerea sistemului imunitar, leucemia, pierderile de sarcina, apari?ia malforma?ilor ?i afectarea fertilita?ii.