Sunteți pe pagina 1din 3

Starile eului

Starea de Parinte inseamna responsabilitate pentru ceilalti. In aceasta stare ne asumam sarcini, avem grija, fixam reguli si stim ce si cum trebuie sa fim. Invatam aceasta stare de la figurile noastre parentale (mama, tata, bunici, etc.) si o avem in noi chiar daca nu avem copii biologici. Uneori simtim o nevoie imperioasa de a avea grija de ceilalti. Ii protejam, ii cocolosim, ii ajutam, preluam responsabilitati care deseori nu sunt ale noastre. Avem gesturi largi, invaluitoare si deschise, invitandu-ne anturajul in mrejele grijei noastre. Le vorbim cald, accentuand modulatiile glasului si dam o mare importanta emotiilor. In starea de Parinte Grijuliu le oferim celorlalti grija si caldura necesara pentru a creste. Ne definim prin sentimentul de utilitate fata de ceilalti si suntem capabili de dedicatie si devotament. In plus, stim sa formam retele sociale prin care ne atingem obiectivele noastre si ale protejatilor nostri. In exces, Parintele Grijuliu poate deveni exagerat de protector. Cu cele mai bune intentii, isi poate sufoca anturajul si poate impiedica dezvoltarea sa autonoma. La nivel inconstient, Parintele Grijuliu are asteptarea ca si ceilalti sa ii raspunda serviciilor sale. Atunci cand acest lucru nu se intampla (destul de des, de altfel), se poate simti frustrat si poate poza in victima. Alteori dorim sa stabilim norme si reguli pentru ceilalti. Stim ce trebuie si ce nu trebuie, ce este bine si ce nu este bine. Avem gesturi hotarate, care comunica directie si siguranta. Vorbim energic, chiar autoritar, comunicand celorlalti adevaruri absolute. In starea de Parinte Normativ le oferim celorlalti siguranta. Stim sa stabilim contextul si cadrul necesar desfasurarii unei activitati. Suntem clari si coerenti, vorbim despre principii si valori morale. In exces, starea de Parinte Normativ poate deveni despotica. Putem fi rigizi, putin sensibili la argumentele celorlalti si deloc dispusi la negociere. In mediul social, aceasta stare poate inhiba creativitatea si poate deveni germenul unui viitor persecutor. Starea de Parinte ne asigura o continuitate transgenerationala fiecare dintre noi suntem atat grija pe care ne-au purtat-o parintii nostri cat si normele educationale pe care ni le-au insuflat. Si in functie de ce am invatat de la ei, suntem mai atenti la cum facem (Parinte Grijuliu) sau la ce facem (Parinte Normativ). Starea de copil este o sintagma ce apartine Analizei Tranzactionale, o scoala de psihologie care sustine ca suntem mereu intr-una din cele 3 stari:

starea de Parinte starea de Adult starea de Copil

Si vom incepe cu inceputul, intrucat prima pe care o dobandim este cea de copil. Starea de copil sintetizeaza tot ceea ce am invatat (citeste mai degraba simtit) in copilarie. Suntem in starea de copil atunci cand ne exprimam deschis emotiile sau cand dimpotriva, ne adaptam imediat cerintelor mediului extern ca un copil cuminte.

Adapostim in noi 2 copii un copil spontan si unul adaptat. Dar pot deveni mai numerosi in functie de diversi teoreticieni ai Analizei Tranzactionale. Uneori suntem intr-o stare de copil spontan. Spunem ceea ce vrem atunci cand vrem si cui vrem. Ne miscam liber, avem un limbaj simplu si direct, cu multe interjectii. Vorbim energic, cu multa pasiune si modulatii ale glasului. In aceasta stare ne place sa ne jucam. Ne putem accesa usor creativitatea si intuitia. Avem umor, radem mult si zgomotos. Avem multa energie, suntem curiosi si dornici sa experimentam. In exces, putem deveni galagiosi. Se poate sa nu fim foarte diplomati si atenti la context. Este posibil sa tragem concluzii pripite, bazate doar pe emotii. Alteori suntem intr-o stare de copil adaptat. Studiem atent mediul, intuim asteptarile celorlalti si ne conformam. Cautam armonia si echilibrul, respectam uzantele. Vorbim incet, cu o voce slaba si respectuoasa. In aceasta stare ne integram. Putem accepta si primi ceea ce mediul ne ofera. Putem invata preluand din exterior ceea ce ni se ofera. In exces, putem deveni lipsiti de personalitate. Este posibil sa nu mai stim ceea ce ne dorim cu adevarat datorita preocuparii excesive de a satisface asteptarile celorlalti. Putem ajunge sa luam decizii gresite doar pentru ca asa ni s-a spus, fara sa le trecem prin filtrul propriu. Ca adulti, simtim deseori presiunea sociala de a nu mai fi copii (un mesaj usor peiorativ!). Dimpotriva, pentru o functionare psihica echilibrata, avem nevoie de toate cele trei stari. Iar starea de copil este o resursa extrem de pretioasa in contexte in care avem nevoie fie de creativitate, intuitie sau de adaptare si integrare. Maiestria este sa gasim doza corecta si mai ales contextul in care starea ne ajuta! In ultimele doua articole am scris despre starile de Copil si de Parinte, descrise conform Analizei Tranzactionale. Aceste stari sunt interne dar totodata ne pozitioneaza si in relatia cu ceilalti. Astfel, daca sunt foarte des in starea de Copil Adaptat ii pot comunica acestuia ca eu nu sunt OK, dar el/ea este OK. De fapt, imi asum rolul de copil care nu stie, nu gandeste, nu isi asuma responsabilitatea si se comporta conform asteptarilor celuilalt. Pe de alta parte, in starea de Copil Liber pot deveni usor un Copil Rebel, in care comportamentul meu este in continuare influentat de celalalt, chiar daca prin opozitie. In starea de Copil ne raportam excesiv la celalalt, fie prin aprobare (Copil Adaptat), fie prin diferentiere de dragul diferentierii (Copil Liber/Rebel). Nu avem un barometru intern suficient de bine dezvoltat care sa filtreze ce este optim sa preluam din mediu. In starea complementara, cea de Parinte, ne raportam la celalalt prin responsabilitatea pe care ne-o asumam in locul lui/ei. La nivel inconstient, avem convingerea eu sunt OK, tu nu esti OK. Eu sunt OK pentru ca stiu normele, valorile si regulilele pe care trebuie sa le respecti (Parinte Normativ), sau pentru ca am grija (uneori excesiva) de tine (Parinte Grijuliu). La nivel incosntient, in starea de Parinte il infantilizam pe celalalt si ii comunicam ca acesta nu stie sau nu poate sa isi poarte singur de grija.

Starea in care suntem aici si acum este starea de Adult. In aceasta stare suntem in prezent, gandim, actionam si rezolvam probleme. In aceasta stare folosim logica, adunam informatii, facem comparatii, analogii, sinteze, explicam. Atunci cand suntem prea mult in starea de Adult, devenim roboti excesiv de rationali, eliminand partea noastra umana. O relatie Adult-Adult inseamna Eu sunt OK, tu esti OK Eu sunt diferit de tine si imi asum acest lucru si accept ca si tu esti diferit/a de mine. Astfel, intr-o relatie dintre doi adulti exista egalitate, indiferent de pozitia ierarhica sau sociala a celor doua persoane. Pentru a trai armonios, avem nevoie de toate Starile Eului incluzand-o pe cea de Adult bine dezvoltat. Avem nevoie de claritatea si siguranta Parintelui Normativ, dar si de caldura si protectia Parintelui Grijului. Ne ajuta entuziasmul si creativitatea Copilului Liber dar si adaptabilitatea si dorinta de a se integra a Copilului Adaptat. Iar pentru o relatie cat mai buna cu noi dar si cu ceilalti, avem nevoie de convingerea profunda: eu sunt OK, tu esti OK. Analiza structural Starea de printe : la acest nivel sunt nregistrate evenimentele exterioare, trite de la natere i pnla vrsta de 5 ani: nvturile primite de la prini, educatori si profesori. Starea de adult : aici sunt nregistrate nvturile pe care le-am asimilat din experiena proprie, prinncercare i eroare. Aici experienele se traduc n gnduri, se vede ce este pro i contra, se iau decizii.Este componenta raional. Starea adulta se activeaz de obicei cnd persoana vrea sa rezolve o problem, s hotrasc obiective, i asuma responsabilitatea, ia o decizie, dorete evaluarea unor rezultate etc. Starea de copil : la acest nivel sunt nregistrate evenimentele interioare - sentimentele trite carspuns la evenimente exterioare, de la natere i pn la vrsta de 5 ani. Este componentaemoional. La adult apare n activiti recreative.