Sunteți pe pagina 1din 24

Tehnologii ecologice de cultivarea terenurilor Orice suprafata de teren este valorificata cel mai bine prin cultivarea cu una

sau mai multe specii de plante. Aceasta impune, n afara de cunoasterea amanuntita a fiecarei plante cultivate si a nsusirilor solului, climei, florei si faunei din zona n care se afla terenul ce urmeaza a fi cultivat, efectuarea unor lucrari care, n orice situatie, influenteaza pozitiv, att cresterea si dezvoltarea plantelor cultivate, ct si calitatea mediului nconjurator. Asadar, acest capitol cuprinde toate activitatile agricole necesare pentru cultivarea terenurilor, care au impact pozitiv asupra solului, climei, florei si faunei. Tehnologiile de cultivare a terenurilor contin cteva componente cheie: Asolamentul si Rotatia culturilor, Lucrarile solului, Fertilizarea, Samnta si semanatul (plantatul), Combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor, Irigarea si Recoltarea. n functie de importanta pe care o au pentru productia agricola, aceste subsisteme tehnologice sunt de 3 feluri: a. Lucrari strict obligatorii - operatii si procedee tehnice fara de care productia agricola nu se poate realiza sau procesul de productie este lipsit de sens. n aceasta categorie se ncadreaza lucrarile de semanat (plantat) si recoltat, precum si, n conditiile economiei de piata actuale, valorificarea productiei. b. Lucrari obligatorii - activitati agricole care au ca obiectiv realizarea conditiilor optime de desfasurare a lucrarilor din prima categorie. Din aceasta grupa fac parte rotatia culturilor, lucrarile solului si lucrarile de ngrijire - fertilizarea, combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor si irigarea. c. Lucrari speciale - procedee tehnice specifice unor situatii particulare privind nsusirile terenurilor si ale plantelor cultivate. Acestea se refera la terenurile denivelate, afnate sau tasate, n panta sau plane efc, la solurile extreme ca textura (soluri argiloase si nisipoase) si reactie (soluri acide si saraturoase) si la anumite cerinte speciale ale plantelor, precum fixarea simbiotica a azotului atmosferic, irigarea prin inundare, subterana si prin picurare; polenizarea suplimentara, recoltarea divizata etc. 5.1 Asolamente si rotatii Dintre componentele sistemelor de cultivare a plantelor, cel putin n contextul agriculturii ecologice, asolamentul si rotatia sunt cele mai eficiente deoarece au efecte pozitive multiple sLdurabile si solicita mai mult efort intelectual care, n conditiile folosirii metodelor si mijloacelor informatice moderne, se reduce foarte mult. 5.1.1.Asolamentul - necesitate, definitii, importanta, clasificare, (re)proiectare Utilitatea practica a asolamentului a fost observata relativ curnd dupa nceputurile agriculturii (Vasiliu A., 1959), dar conceptia de asolament s-a format n decursul timpului, concomitent cu evolutia cunostintelor agronomice si dezvoltarea mijloacelor de productie agricola. Necesitate Terenul unitatilor agricole ecologice, indiferent de forma lor de proprietate si de suprafata, este si trebuie mpartit si cultivat pe mai multe parcele, deoarece: - contine forme variate de microrelief: terase, cmpuri cu pietre sau dune de nisip, creste de deal si de munte etc, respectiv, prabusiri si scufundari de teren, vai ale cursurilor (fluvii, ruri, praie, canale, santuri etc.) si acumularilor (lacuri, balti etc.) de apa, crovuri, ravene, ogase,

siroaie etc; Daca ansamblul arhitectonic al reliefului Romniei este unanim apreciat ca armonios si unitar, analiza morfologica a formelor de relief ofera o diversitate cum rar se poate ntlni (Badea L, Bacauanu V. si Posea Gr.,1983). - este fragmentat de sosele, cai ferate, asezari umane, constructii industriale si turistice etc; Cu toate ca scot din folosinta o parte din terenul agricol, nevoia de cai moderne (pietruite, betonate, asfaltate sau nierbate) de transport comunal si, mai ales, de drumuri de acces permanent n solele cultivate este foarte mare. Caile de comunicatii si celelalte constructii civile si industriale trebuie nsa limitate ca extindere si acceptate numai daca au legatura cu productia agricola sau cu dezvoltarea rurala si nu afecteaza mediul si productia agricola. Se recomanda, n general, ca drumurile sa reprezinte 0.5 - 0.8% din suprafata unitatii agricole. De asemenea, la pante mai mari de 8 -10%, este obligatorie orientarea drumurilor pe curbele 434h74e de nivel sau n serpentine. - este neuniform ca proprietati fizice, chimice si biologice; Terenurile agricole din Romnia exceleaza ca neuniformitate, n unele locuri aproape fiecare m* avnd alte nsusiri. Pentru a spori eficienta si precizia activitatilor agricole, este bine ca terenurile sa fie mpartite n sole si parcele ct mai omogene din toate punctele de vedere. - cuprinde o (mini)rezervatie naturala si una sau mai multe parcele cultivate cu plante perene ( de obicei furajere) amelioratoare. Mai multi cercetatori (Kabourakis, 1996; Smeding, 1994; Van Bol and Peeters, 1995; Vereijken, 1995 citati de Van Mansvelt J.D. si Van der Lubbe M. J., 1999) recomanda ca 3 8% din terenul unitatilor agricole sa fie folosit ca minirezervatie naturala pentru refacerea si conservarea florei si faunei. Astfel de infrastructuri ecologice sunt necesare n fiecare parcela cultivata, cele mai des folosite fiind benzile nierbate, gardurile vii si perdelele agroforestiere. De asemenea, o parte semnificativa din suprafata unitatilor agricole ecologice se cultiva cu plante perene amelioratoare, ponderea acestora n suprafata unitatii agricole variind ntre 30 - 50 % n zona de cmpie si 50 - 70 % n zonele de deal si munte. - este nevoie de produse alimentare si agricole diversificate; Din cele peste 300000 de specii superioare ce populeaza suprafata terestra, se cultiva aproximativ 1500, ca plante alimentare, furajere, industriale, medicinale, melifere, ornamentale etc. (Zamfirescu N., 1977). n agricultura ecologica, diversitatea de plante si, respectiv, de produse vegetale utile este mai mare, pe de o parte pentru a spori resursele alimentare, furajere si industriale, iar pe de alta parte, pentru a elabora produse ce servesc n protectia plantelor si sporirea fertilitatii solului. - capacitatea de lucru a utilajelor agricole si a mijloacelor de transport este limitata; Acest factor tehnologic impune forma si dimensiunile parcelelor cultivate. Forma optima a parcelelor este cea dreptunghiulara sau de trapez dreptunghic, iar raportul dintre laturile lungi si cele scurte este de Vz sau 1/3. De asemenea, pe terenurile cu pante mai mari de 5%, parcelele trebuie orientate obligatoriu cu latura lunga pe directia curbelor de

nivel. Asadar, unitatile agricole, mai ales ecologice, au terenul parcelat sau, altfel spus, orga68 Ion Toncea nizat n asolamente. Definitii Cuvntul asolament provine din limba franceza (assolement) si nseamna repartizarea culturilor pe parcelele sau solele unei unitati agricole (Laruse, 1985). Majoritatea definitiilor asolamentului, elaborate de specialistii domeniului, se "nvrt" n jurul etimologiei acestui cuvnt si, din pacate, contin si semnificatia notiunii de rotatie. Dintre acestea, cea mai corecta pare a fi cea propusa de Amilcar Vasiliu (1959) : "Asolamentul este mpartirea terenului n sole si repartizarea rationala a plantelor pe aceste sole" Prin asolament se ntelege, asadar, mpartirea terenurilor cultivate n parcele si stabilirea modului de folosinta a acestora. Importanta Asolamentul este o masura de baza a sistemului de cultura a plantelor a carui valoare nu poate fi nlocuita prin nici o alta masura, chiar daca solul si ceilalti factori de vegetatie sunt optimi (Bold I. si Popescu E.R.,1986). Valoarea deosebita a asolamentului este data de efectele sale asupra calitatii mediului nconjurator, a productivitatii sistemelor agricole si a bunastarii spirituale a agricultorilor. Altfel spus. asolamentul influenteaza, direct sau indirect, urmatorii parametri: - biodiversitatea; Asolamentul este premisa cresterii diversitatii plantelor cultivate si, indirect, a celorlalte vietuitoare nsotitoare. - structura si functiile peisajului agricol; Asolamentul schimba imaginea terenurilor agricole de la o singura forma si culoare la o multitudine armonioasa de astfel de structuri. - modul fie folosinta a terenului; Asolamentul este principalul (poate singurul) mijloc de folosire superioara si eficienta a oricarei "palme" de pamnt. - eficienta lucrarilor agricole; Asolamentul creaza conditii optime de aplicare diferentiata, pe fiecare parcela, a lucrarilor agricole, cu repercusiuni favorabile asupra timpului de lucru si a consumului de materiale si Ghid practic de agricultura ecologica

forta de munca. - diversificarea productiei; Asolamentul contribuie direct la obtinerea de produse agricole si alimentare diversificate si, implicit, la diversificarea activitatilor economice locale si zonale. - competenta manageriala a gospodarilor, fermierilor si a specialistilor agricoli; Asolamentul poate fi un criteriu de apreciere a cunostintelor si ndemnarii agricultorilor n ceea ce priveste managementul sistemelor agricole. Clasificare Asolamentele, n general, se clasifica n functie de ramura economica din care fac 69 parte plantele sau grupele de plante cultivate. De asemenea, numele asolamentului se stabileste n functie de numele plantei sau grupei de plante care ocupa suprafata cea mai mare n practica se pot identifica si folosi 3 tipuri de asolamente: - asolamente specializate; Acest tip cuprinde asolamente cu plante ce apartin unei ramuri agricole (asolamente agricole, legumicole, pomicole, viticole etc.) sau unei familii sau specii botanice (asolamente cu graminee, leguminoase, crucifere, solanacee, umbelifere, rozacee etc; asolamente cu gru, porumb, cartof etc.) sau au o anumita ntrebuintare economica sau particularitate tehnologica (asolamente cu plante tehnice, furajere, medicinale, aromatice; asolamente cu ngrasaminte verzi; asolamente seminciere, asolamente amelioratoare, asolamente prasitoare etc.) - asolamente mixte; Din aceasta categorie fac parte asolamentele care cuprind plante din doua sau mai multe ramuri agricole: asolamente cu culturi de cmp si legume, cu legume si pomi sau furaje, cu pomi si vie, cu pomi si pasuni etc. - asolamente integrate; Spre deosebire de primele tipuri, aceste asolamente contin att plantele sau grupele specifice zonei, ct si sistemele vegetale de refacere ecologica a teritoriilor agricole, precum: perdelele agroforestiere, minirezervatiile naturale tip garduri vii, fsii si drumuri nier-bate, zone cu vegetatie tampon etc. (Re)proiectare Proiectarea asolamentelor ecologice este o lucrare tehnica care urmareste optimizarea modului de folosinta a terenurilor agricole si se compune din trei operatii distincte: - delimitarea parcelelor cultivate si a celor cu rol de rezervatie naturala, precum si a drumurilor principale si secundare de pe teritoriul unitatii.

Aceste unitati teritoriale trebuie sa fie relativ omogene din punct de vedere ecologic si sa corespunda ca amplasament, dimensiuni si forma cerintelor ecologice si tehnologice. - repartizarea teritoriala a culturilor agricole; Este o operatie care are n vedere armonizarea cerintelor fiziologice ale plantelor cultivate cu nsusirile parcelelor, respectarea legislatiei privind productia agricola ecologica si evolutia pietei produselor ecologice. Dupa cum rezulta din tabelul 5.1.1, datorita diversitatii nsusirilor agro-ecologice ale plantelor cultivate, agricultura are solutii de valorificare a oricarei categorii de teren. De asemenea, structura culturilor agricole are un caracter dinamic, adecvat prentmpinarii sau anihilarii eventualelor perturbatii naturale, politice si economice. - aplicarea (implementarea) asolamentului pe teren;

Este aproape imposibil ca un proiect de asolament sa corespunda perfect cu realitatea din teren. De aceea, este necesar ca asolamentul sa se aplice efectiv pe teren, iar retusarile cuvenite sa se faca "din mers".
Cerintele principalelor culturi agricole privind reactia solului (Nica.S.sicolab., 1983) PH Culturi de Legume Pomi si (reactie) cmp arbusti fructiferi <5.0 Secara, ovaz, Coacaz (puternic lupin, cartof, negru, agris acida) sorg 5.01 - 5.80 Secara, ovaz, Castraveti, Coacaz (acid) lupin, cartof, dovlecei, rosu, zmeur, orzoaica de pastarnac, alun primavara, tomate gru, porumb, in pentru fibre, trifoi, timoftica 5.81-6.80 Gru, secara, Ardai, bame, Mar, par, (slab orz si orzoaica castraveti, gutui, prun, acida) de toamna, ceapa, piersic, orzoaica de conopida, cais, cires, primavara, dovlecei, visin, porumb, ovaz, fasole, coacaz mazare, gulii, rosu, zmeur, fasole, soia, gulioare, capsuni floarea mazare, soarelui, in morcov, pentru ulei si patrunjel, mixt, cartof, pastrnac, sfecla de pepeni, zahar, ridichi, lucerna, trifoi, salata, timoftica spanac, tomate, telina, vinete, varza

6.81 - 7.20 Gru, secara, (neutra) orz si orzoaica de toamna, orzoaica de primavara, ovaz, orez, porumb, sorg, mazare, fasole, soia, floarea soarelui, rapit, in de ulei, mixt si de fibre, sfecla de zahar, cartof, lucerna, trifoi, timoftica 7.21 - 8.40 Secara, orz si (slab orzoaica de alcalina) toamna, ovaz, porumb, sorg, orez, mazare, fasole, soia, bumbac, sfecla de zahar, lucerna >8.40 (puternic alcalina) Sorg, orez, iarba de Sudan, sparceta

Ardei, bame, castraveti, ceapa, conopida, dovlecei, fasole, gulii, gulioare, mazare, morcov, patrunjel, pastarnac, praz, pepeni, ridichi, salata, sfecla rosie, spanac, tomate, telina, vinete, varza Ardei, bame, conopida, fasole, gulii, gulioare, mazare, praz, sfecla rosie, spanac, tomate, vinete, varza

Mar, par, prun, piersic, cais, cires, visin, nuc, migdal

Mar, piersic, cires, visin, nuc

5.1.2 Rotatia - definitii, importanta, proiectare Efectul asolamentului este deplin numai daca asigura si rotatia culturilor agricole componente. Asolamentul si rotatia formeaza un tot unitar deoarece au o componenta comuna planta cultivata si fiecare include una dintre cele doua forme fundamentale de existenta a materiei: asolamentul - spatiul si rotatia - timpul. Definitii Aproape n unanimitate, rotatia este definita ca "mod de succesiune a plantelor pe aceeasi parcela, n decursul timpului". Rotatia se refera la timp si se masoara (de obicei) n ani, numarul anilor aratnd ct timp trebuie sa treaca pentru ca pe aceeasi parcela sa se succeada toate plantele din asolament (Vasiliu, 1959). Notiunea de rotatie are nsa un sens mai larg, fiindca este nsotita si de rotatia lucrarilor solului, semanatului, fertilizarii, irigarii si masurilor de protectie a plantelor etc. Astfel gndind, rotatia poate fi definita ca "modul de succesiune n decursul timpului si pe aceeasi parcela a plantelor cultivate si a sistemelor tehnologice corespunzatoare".

Importanta Rotatia este una din cheile succesului agriculturii ecologice, datorita efectelor pozitive complexe si de lunga durata asupra nsusirilor solului si a productivitatii si eficientei sistemului agricol. Desi este elementul tehnologic cel mai ieftin, influenteaza aproape toti parametrii functionali aj agroecosistemelor: - fertilitatea solului; Efectele rotatiei asupra solului se manifesta prin mbunatatirea structurii, diminuarea compactarii, reducerea pierderilor de sol prin eroziune si cresterea continutului de materie organica si de azot mineral. Astfel de efecte se nregistreaza cnd: a) plantele din rotatie au sistem radicular bogat si dezvoltat n adncime, precum cerealele de toamna, ierburile si lucerna; b) acopera si protejeaza solul mpotriva eroziunii hidrice si eoliene, precum cerealele de toamna si plantele furajere perene; c) fixeaza azotul atmosferic, precum leguminoasele; d) sunt folosite ca ngrasamnt verde. De asemenea, rotatia stimuleaza densitatea si activitatea organismelor utile din sol, ca urmare a surplusului de materie organica si a mbunatatirii nsusirilor fizice ale solului. - eficienta energetica; Rotatia este principalul mijloc de micsorare a consumului de materiale si de forta de munca datorita scaderii semnificative a atacului de buruieni, boli, insecte si alti daunatori si a reducerii si esalonarii n timp a lucrarilor agricole. - diversitatea, stabilitatea si calitatea recoltelor; Primele rezultate ale rotatiei sunt diversificarea produselor agricole si cresterea nsemnata a productiei. Dupa primul ciclu rotativ, se amelioreaza vizibil si stabilitatea si calitatea recoltelor. Proiectare La baza proiectarii rotatiilor ecologice stau particularitatile anatomice, fiziologice si ecologice ale plantelor cultivate: - structura plantelor superioare; Din punct de vedere anatomic, plantele cultivate alcatuiesc o gama foarte variata. n cazul rotatiei, intereseaza sistemul radicular sub aspectul marimii, adncimii si a gradului de ramificare, precum si aparatul foliar, ca suprafata si masa vegetala. Ca urmare a corelatiei strnse dintre masa radiculara si cea foliara si a efectelor diferitelor tipuri de plante asupra solului, s-a stabilit ca optima rotatia plantelor cu sistem radicular puternic si profund cu cele cu sistem radicular superficial.

- particularitatile fiziologice ale plantelor cultivate; Plantele cultivate se diferentiaza foarte mult prin lungimea perioadei de vegetatie, cerintele fata de apa si elemente nutritive si prin capacitatea de a se autosuporta sau de a se asocia. Sub aspectul duratei perioadei de vegetatie plantele din cadrul rotatei se clasifica n: efemere (ocupa terenul timp de aproximativ 8 saptamni), anuale (ocupa terenul ntre 2 luni si 1 an), bienale (au nevoie de 2 ani pentru a parcurge toate fazele de vegetatie) si perene (ocupa terenul minim 2 ani). De asemenea, ntr-o succesiune rationala, plantele mari consumatoare de apa si/sau substante nutritive se plaseaza dupa cele cu consumuri specifice mai mici. Prin cultivarea unei plante mai multi ani la rnd sau dupa un timp relativ scurt pe aceeasi parcela se produce asa numita "oboseala a solului" ca urmare a consumului unilateral de elemente nutritive, a actiunii toxice sau inhibitoare a substantelor eliberate de unele plante n sol si a nmultirii excesive a unor patogeni - bacterii, ciuperci, nematozi, buruieni etc. Din aceasta cauza, n agricultura ecologica este exclusa monocultura si se promoveaza rotatiile lungi (4-8 ani) si multifunctionale, cu efecte favorabile att asupra solului, ct si asupra productivitatii si eficientei plantelor de cultura. - viata comunitara (biocenozica) a plantelor; Plantele agricole traiesc n comunitati (biocenoze) care contin pe lnga indivizii speciei cultivate si o serie de alte organisme, mai mult sau mai putin folositoare. Dintre organismele folositoare amintim: bacteriile fixatoare de azot, ce se dezvolta pe radacinile plantelor leguminoase, ciupercile micorizice, care traiesc n asociatii aproape cu toate plantele de cultura si buruienile cu efect repelent sau cu rol de gazda pentru pradatorii naturali, iar dintre cele daunatoare, bacteriile si ciupercile patogene, plantele parazite, buruienile si ceilalti agenti patogeni si daunatori. Avnd n vedere specificitatea biocenozelor agricole, se recomanda rotatiile dominate de biocenoze folositoare si excluderea plantelor sensibile la boli si daunatori. Urmnd exemplul naturii, trebuie extinse, de asemenea, rotatiile cu culturi intercalate si asociate permanent sau temporar, tinndu-se cont de efectele acestor asocieri (Davidescu si Velicica Davidescu, 1994, completat): Asocieri favorabile: - anghinare cu bob; - arpagic cu morcov; - bostan (dovleac) cu porumb; - busuioc cu tomate; - cartof cu fasole, galbenele, gulie, mazare, ridichi; - ceapa cu morcov, sfecla, tomate, varza; - castravete cu ceapa, mazare, porumb, ridiche; - dovleac cu porumb; - fasole cu porumb, cartof, castravete, conopida, morcov, sfecla, telina;

- golomat, lucerna, raigras si trifoi de Alexandria (asociat temporar) - gru cu bob, trifoi (asociat temporar); - gulie cu ceapa, fasole, mazare, porumb, ridichi, sfecla; - lucerna cu golomat, raigras si trifoi de Alexandria; - morcov cu arpagic, ceapa, salata (laptuca), mazare, praz, ridichi; - nap cu mazare, menta, plante aromatice; - porumb cu dovleac, fasole; - praz cu ceapa, morcov, salata, tomate, telina; - raigras cu golomat, lucerna, trifoi, - ridiche cu creson, mazare, morcov, spanac; - sfecla cu ceapa, fasole, gulie, laptuca (salata); - spanac cu capsun, fasole, laptuca (salata), sfecla; - sparanghel cu fasole, patrunjel, tomate; - tomate cu busuioc, ceapa, fenicul, patrunjel, varza; - trifoi cu golomat, raigras, gru (asociat temporar); - telina cu conopida, praz, tomate; - usturoi cu cartof, capsun, laptuca (salata), morcov, sfecla, tomate; - varza cu cartof, ceapa, craite, salvie, sfecla, tomate; - vinete cu fasole verde; Asocieri nefavorabile - bostan cu cartof; - castravete cu cartof, tomate; - cartof cu dovleac, floarea soarelui, tomate; - ceapa cu bob, fasole, linte, mazare; - dovleac cu cartof; - fasole cu ceapa, marar, tomate, usturoi; - gulie cu tomate;

- mazare cu ceapa, usturoi; - pepene galben cu castraveti, dovleac; - sfecla cu praz; - tomate cu castravete, fasole, gulie; - usturoi cu bob, fasole, linte, mazare; - varza cu capsun; 5.1.3 Scheme orientative de asolamente si rotatii n practica asolamentul si rotatia se stabilesc tinnd cont de urmatoarele principii si recomandari (Van Mansvelt si Van der Lubbe, 1999, Vereijken, 1995; Aubert, 1981): mpartirea terenului cultivabil n mai multe parcele relativ uniforme ca orografie si nsusiri fizico-chimice, din care sa nu lipseasca minirezervatia naturala; Prevenirea cultivarii speciilor si varietatilor improprii zonei si solului respectiv, precum si a celor sensibile la infestarea cu buruieni si agenti patogeni si daunatori; Alegerea culturilor ale caror produse sunt solicitate de cumparatori si/sau au efecte favorabile asupra solului; Stabilirea unui raport echilibrat, ca suprafata, ntre plantele care mbunatatesc nsusirile solului si cele care le nrautatesc; Folosirea drept cap de asolament a pasunilor sau fnetelor permanente sau temporare; Cultivarea fara rezerve a leguminoaselor anuale sau perene; Alternarea cultivarii plantelor cu nradacinare adnca cu cele cu nradacinare superficiala; Cultivarea sistematica a plantelor pentru ngrasaminte verzi. Aceste reguli sunt respectate si n cazul urmatoarelor exemple de asolamente si rotatii cu plante anuale si temporar perene: a) Asolament agricol si rotatie de 7 ani, practicat n Franta (Aubert, 1981)) 1. lucerna 2. lucerna 3. gru + ngrasamnt verde; 4. orz 5. trifoi

6. gru + ngrasamnt verde 7. orz sau ovaz b) Asolament agricol si rotatie de 10 ani, practicat n Elvetia (Aubert, 1981) 1. trifoi 2. trifoi 3. cartofi 4. gru + ngrasamnt verde 5. sfecla de zahar 6. gru + ngrasamnt verde 7. porumb + ngrasamnt verde 8. bob mic + ngrasamnt verde 9. gru + ngrasamnt verde 10. orz + trifoi de samnta c) Asolament agricol si rotatie de 8 ani practicat n Romnia la ICCPT Fundulea (Toncea, 2001) 1. amestec de plante furajere perene 2. amestec de plante furajere perene 3. amestec de plante furajere perene 4. amestec de plante furajere perene 5. gru + ngrasamnt verde (trifoi de Alexandria) 6 porumb 7. floarea sorelui 8. mazare, fasole sau naut Acest ultim asolament are 4 sole: 1. perdeaua de protectie, ocupa 8% din suprafata, se afla n partea de Nord-Est a agroecosistemului si este formata din mai multe rnduri de specii silvice asezate relativ atajat; 2. sola cu plante furajere perene, ocupa 44 % din suprafata agroecosistemului si este cultivata timp de 4 ani cu un amestec de plante furajere perene; ^

3. sola cu plante anuale, ocupa tot 44 % din sistem dar este cultivata cu gru (9-15%), porumb (9 -15%), mazare, fasole sau naut (11 %) si floarea sorelui (11 %); 4. minirezervatia naturala, ocupa 4% din sistem, se afla ntre solele 2 si 3 si se lasa permanent cu vegetatia spontana caracteristica zonei. Dupa 4 ani, amplasarea culturilor se schimba, sola care a fost cu plante perene se cultiva cu plante anuale, iar cea cu plante anuale se cultiva cu plante perene. De asemenea, n fiecare primavara se nsamnteaza n gru trifoi anual de Alexandria pentru ngrasamnt verde si/sau samnta. d) Asolament legumicol si rotatie de 5 ani 1. Liliaceae (arpagic, ceapa, praz, usturoi) 2. Leguminosae (fasole, mazare, soia) 3. Cruciferae (broccoli, conopida, mustar, ridichi de luna, vara si de toamna; topinam-bur, varza de vara si de toamna, varza de Bruxel, varza chinezeasca) 4. Umbeliferae/radacinoase (fenicol, marar, morcov, pastrnac, patrunjel, sfecla rosie, telina) 5. Solanaceae/malvaceae (ardei, cartofi timpurii si de toamna, tomate, vinete, bame) Dupa culturile timpurii terenul se cultiva cu plante pentru ngrasamnt verde (trifoi, mustar.mazariche, secara etc.) si cu alte legume cu perioada scurta de vegetatie, precum salata si spanacul. Bibliografie 1. Aubert C, 1981 - L'agriculture biologique, Le Courrier du Livre, Paris; 2. Badea L., Bacauanu V. si Posea Gr., 1983 - Relieful (Geografia Romniei I, Geografia fizica), Edit. Academiei Romne, Bucuresti, 64 -194; 3. Bold I. si Popescu E. R., 1986 - Asolamentul: dimensionarea optima a solelor si parcelelor si gradul de ocupare cu drumuri agricole, Edit. Redactia de Propaganda Tehnica Agricola, Bucuresti; 4. Davidescu D. si Velicica Davidescu, 1994 - Agricultura biologica - o varianta pentru exploatatiile mici si mijlocii, Edit. Ceres, Bucuresti; 5. Larkcom J., 1992 - The vegetable garden (The Complete Manual of Organic Gardening), Headline Book Publishing PLC, London; 6. Nica S.,Hera Cr., Alecu I., Toncea l.,Croitoru C, 1983 -Optimizarea sistemului de cultura a plantelor n unitatile agricole, Edit. Ceres, Bucuresti, 115,122 7. Toncea (., 2001 - Evolutia unui sistem ecologic cu culturi de cmp situat n Cmpia Romna de Est, Analele ICCPT Fundulea, n curs de publicare; 8. Van Mansvelt J.D. & Van der Lubbe M.J., 1999 - Checklist for Sustainable Landscape Management, Edit. Elsevier, Amsterdam, p.73;

9. Vasiliu A., 1959 - Asolamentele rationale, Edit. Academiei, Bucuresti; 10. Zamfirescu N., 1977 - Bazele biologice ale productiei vegetale, Edit. Ceres, Bucuresti. 5.2 Lucrarile solului n aceasta categorie se ncadreaza toate operatiile si procedeele tehnice de taiere sau/si scormonire, mai mult sau mai putin profunda, de rasturnare sau afnare si de maruntire a stratului superficial de sol. Lucrari ale solului sunt si cele prin care, separat sau concomitent cu alte operatii, se niveleaza terenurile cultivate si se aseaza solul. Importanta Specialistii spun, mai n gluma, mai n serios, ca lucrarile solului sunt "un rau necesar". Aceasta caracterizare se bazeaza pe evaluarea complexa, globala si de lunga durata a efectelor pozitive si negative ale acestora asupra mediului nconjurator, productivitatii terenurilor cultivate si calitatii produselor agricole. Nevoia de lucrare a solului a fost sesizata de catre cultivatori din cele mai vechi timpuri, primele unelte agricole construite de om fiind cele de lucrat solul. Aceasta realizare tehnica s-a bazat pe simpla observatie ca, din semintele care se scutura pe teren, rasar si rodesc numai cele care intra n contact intim cu solul, iar stratul de sol, n care plantele si dezvolta radacinile si/sau organele subterane, este afnat. Lucrarile solului au efecte benefice directe asupra: - procesului de infiltrare n sol a apei provenita din precipitatii si/sau din irigare; Pentru ca apa sa se infiltreze n sol, trebuie ca suprafata acestuia sa fie afnata, sa aiba spatii si capilare largi care permit patrunderea apei n sol si, n acelasi timp, mpiedica apa din sol sa ajunga la suprafata si sa se piarda n atmosfera sub actiunea vntului si caldurii atmosferice. De regula, acest strat de sol, filtrant si izolator hidric, are grosimea de 2 - 5 cm. - capacitatii solurilor de nmagazinare si pastrare a apei; ntre productia plantelor cultivate si rezerva de apa din sol exista o strnsa corelatie pozitiva. Pentru a se nmagazina o cantitate ct mai mare de apa, trebuie ca solul de sub stratul superficial sa fie destul de poros pe o adncime relativ mare, care sa permita patrunderea apei n profunzime, dar nu prea adnc, pentru a fi ajunsa de radacinile plantelor (Sandoiu, 1973). Avnd n vedere ca majoritatea radacinilor se afla n straturile superficiale de sol si ca volumul sistemului radicular se reduce spre adncime, este necesar ca si solul sa retina mai multa apa n zona cu cea mai mare densitate de radacini (2 -35 cm). Pentru aceasta, solul trebuie sa aiba o porozitate din ce n ce mai mica spre adncime, cu alte cuvinte, capilarele sa fie din ce n ce mai nguste. De aceea, pe solurile cu porozitate buna, lucrarile adnci nu se justifica deoarece favorizeaza nu numai pierderea apei n adncime, ci si descompunerea humusului din sol. - proceselor tehnologice de semant si plantat; Semintele si celelalte materiale de nmultire a plantelor cultivate se seamana, respectiv se planteaza pe sau n sol. Aceste lucrari se executa usor, fluent si aproximativ, la aceeasi adncime, pe un teren suficient de afnat.

- rasaririi plantelor si (re)pornirii n vegetatie a materialelor saditoare; Aceste procese fiziologice se desfasoara repede si exploziv daca stratul de sol n sau pe care se pun semintele, rasadurile, butasii, puietii si celelalte materiale de reproducere ale plantelor este suficient de tare si de umed, iar cel de deasupra lui este moale si calduros. Cu alte cuvinte, cu o expresie mai putin academica, plantele au nevoie de "pat tare si plapuma moale". - cresterii si dezvoltarii radacinilor si a altor organe subterane; Radacinile, tulpinile si fructele subterane cresc si se dezvolta cu usurinta n solurile afnate si cu structura stabila, a caror densitate aparenta este cuprinsa ntre 1.1 si 1.4 g/cm3, iar porozitatea totala ntre 48 si 60% din care 30 - 36% porozitate capilara si 18 -24% porozitate de aeratie (Popescu, 1993). - acumularii materiei organice si a substantelor nutritive n sol; Cele mai importante surse de materie organica pentru sol sunt ngrasamintele organice de origina vegetala si animala. Aceste ngrasaminte naturale influenteaza semnificativ continutul de humus al solurilor numai daca sunt amestecate cu solul si ncorporate superficial, operatie care se face numai prin lucrarile solului. De asemenea, lucrarile de afnare a solului intensifica activitatea microorganismelor si procesele biochimice de acumulare si de descompunere a humusului. - combaterii buruienilor; Alaturi de rotatie, lucrarile solului sunt un mijloc important de combatere a buruienilor. Prin lucrari superficiale buruienile sunt distruse sau ncorporate n sol, iar prin cele adnci sunt scoase la suprafata radacinile si rizomii de buruieni, unde se usuca sau degera si se ncorporeaza n adncime semintele scuturate pe sol, asfel nct acestea sa nu mai aiba conditii de germinare sau, daca germineaza totusi sa nu reuseasca sa ajunga la suprafata. - combaterii bolilor, insectelor si altor daunatori; Popescu (1993) n lucrarea "Cum lucram pamntul" sustine ca prin lucrarile adnci ale solului sunt distruse multe insecte si agenti patogeni, pe de o parte prin ncorporarea n adncime a resturilor vegetale infestate, iar pe de alta parte prin scoaterea la suprafata a agentilor patogeni care se gasesc n sol. "Fata" rea a lucrarilor solului este data de efectul dezastruos, n special al lucrarilor adnci, asupra continutului solului n humus. Din datele prezentate reiese ca materia organica este cel mai labil component structural al solului. Dupa luarea n cultura, n primii 20 ani terenurile agricole pierd, ca urmare a lucrarilor solului, jumatate din rezerva initiala de humus. Raportul dintre procesele de mineralizare si acumulare a materiei organice se stabilizeaza dupa aproximativ 40 de ani de cultivare a terenurilor. Declinul materiei organice din sol afecteaza, la rndul lui, structura solului, stabilitatea agregatelor de sol, capacitatea de retinere a apei si de tamponare a solului si activitatea sa biologica. Ca urmare a acestor fenomene, solurile au devenit mult mai vulnerabile la eroziune, compactare, acidifiere, salinizare, carente de elemente nutritive si la secete. Clasificare

Lucrarile solului pot fi ordonate si grupate dupa urmatoarele criterii: a. modul de efectuare a lucrarii: -taierea stratului superficial de sol n fsii numite brazde, rasturnarea acestora si asezarea solului: Aceste operatii se fac cu plugul n agregat cu grapa (de obicei) stelata, tractat mecanic (foto 1). n conditii normale de umiditate si pe solurile af-nate, grapa are rolul de a marunti si nivela brazdele de sol. Acest tip de aratura ar tebui generalizat, indiferent de tipul de sol, planta cultivata sau anotimp, datorita efectelor benefice ale nivelarii si asezarii solului cu grapa stelata. - taierea si rasturanrea brazdelor, scormonirea stratului subarabil si asezarea solului: n aceasta categorie se ncadreaza aratura cu plugul cu scormonitori (piese metalice n forma de sageata, care se amplaseaza pe suporti metalici verticali, n urma trupitelor) n agregat cu grapa stelata. Lucrarea se recomanda pe -terenurile cu strat subarabil de sol prin care nu strabate apa si radacinile plantelor (hardpan), care s-a format prin precipitarea hidroxizilor de sol si a altor coloizi sau prin tasare mecanica. Plugul cu scormonitori (foto 2) se deosebeste, deci, de celelalte pluguri prin aceea ca adnceste stratul arabil cu 5-15 cm, fara a scoate la suprafata stratul inferior, mai putin fertil. - taierea si rasturnarea brazdelor de sol: Din acesta categorie fac parte aratura cu plugul tractat mecanic (foto 3) sau de animale (foto 4) si sapatul manual cu cazmaua (hrletul). Aratura n "brazda cruda" trebuie facuta numai n cazuri speciale - lucrarea trzie de toamna si pe solurile instabile si grele, cu textura argiloasa. Aceasta trebuie grapata sau greblata ct se poate de repede si cu mult timp nainte de semanat. Aratura este, n acest moment, cea mai raspndita lucrare a solului datorita efectelor sale favorabile asupra nsusirilor fizice (capacitatea de nmagazinare a apei, structura si stabilitatea agregatelor de sol etc.) si biologice (activitatea vietuitoarelor din sol) ale solului, cu repercursiuni asupra productiei plantelor cultivate. ntorcnd solul ntr-un unghi optim de 135, aratura culca resturile vegetale pe taluzul brazdei, aduce substante minerale si particule de sol bine structurate n zona de dezvoltare a radacinilor si ngroapa semintele de buruieni (Sattler F., Wistinghausen E., 1994). Aratura are, nsa si unele efecte negative precum compactarea secundara ca urmare a tasarii stratului sub-arabil de sol cu rotile de "brazda" ale tractorului si cu plazul (talpa) plugului si, n special, reducerea drastica a materiei organice din sol ca urmare a stimularii proceselor de mineralizare a humusului si a celor de eroziune eoliana si hidrica. De asemenea, aceasta lucrare costa relativ mult ca urmare a cheltuielilor mari de fabricatie si de exploatare a utilajelor si cu forta de munca si a consumului mare de energie neregenerabila. Pentru nlaturarea acestor fenomene negative se recomanda urmatoarele masuri: - scaderea frecventei araturilor; Este o masura ce se bazeaza, pe faptul ca unele plante cultivate sunt perene iar altele au sistem radicular superficial. n aceste cazuri, terenul nu se ara timp de 3 - 5 ani, respectiv, se lucreaza cu alte masini care nu rastoarna brazda.

- reducerea grosimii orizontului de sol arat; n conformitate cu obiectivul privind sporirea si pastrarea rezervei de humus din sol, precum si cu faptul ca radacinile unor plante si organismele din sol fac o treaba mult mai buna dect aratura n ceea ce proveste porozitatea si stabilitatea structurala a agregatelor din orizonturile adnci, orizontul de sol rasturnat trebuie sa fie subtiat treptat, pna ce ajunge la grosimea corespunzatoare lucrarilor superficiale. - alternanta adncimii araturii. Aceasta masura este impusa de cerintele plantei cultivate care, dupa cum s-a stabilit experimental, sunt modeste (15-20 cm) n cazul cerealelor paioase, leguminoaselor pentru boabe si a plantelor oleaginoase si mijlocii (20 - 25 cm) n cazul porumbului, sorgului si al plantelor cu nradacinare adnca - floarea soarelui, sfecla de zahar, cartof, cnepa, lucerna etc. - reglarea corespunzatoare a agregatelor de arat. Pentru a economisi timp si bani si pentru a realiza o lucrare de buna calitate, agregatul de arat trebuie verificat si reglat ori de cte ori se porneste la arat sau se schimba ceva n ceea ce priveste agregatul si starea culturala a terenului. n cazul agregatului obisnuit format din tractor, plug si grapa se verifica att fiecare masina componenta, ct si tot agregatul. La tractor se verifica pornirea automata a motorului, functionarea fluenta si fara pierderi de ulei a instalatiei hidraulice si a ridicatorului hidraulic, pozitia de fixare a tirantilor laterali si a celui central, pozitia de fixare si rigiditatea ancorelor tirantilor laterali, ecarta-mentul rotilor si presiunea pneurilor. La plug se verifica mai nti daca brsele sunt perpendiculare pe cadru, vrful braz-darelor este pe aceeasi linie, iar brazdarele sl plazurile ating solul pe toata lungimea lor, iar apoi se regleaza latimea si adncime de lucru, orizontalitatea si paralelismul plugului cu suprafata solului, respectiv, directia de naintare si pozitia calciului de la plazul ultimei trupite, a cutitului disc si a grapei. O aratura de calitate se face, de asemenea, cnd ntre latimea si adncime brazdei este un raport de 1.0 - 1,4:1, roata de tractiune a tractorului nu este nici mai lata si nici mai ngusta dect brazda, iar viteza de lucru este n jur de 5.4 km/h. n -taierea, rasturnarea si ncorporarea n sol a resturilor vegetale si a buruienilor: Aceasta lucrare se numeste, de obicei, discuit, dupa numele masinii agricole (grapa cu discuri sau disc) sau dezmiristit si pregatit pat germinativ, n functie de starea terenului -teren lucrat, respectiv, teren nelucrat, ntelenit sau cu resturi de tulpini ramase n pamnt dupa recoltare. Grapa cu discuri (foto 5) toaca resturile vegetale de pe teren, taie solul n brazde nguste si adnci sau superficiale, disloca buruienile si resturile de radacini si tulpini si apoi amesteca solul cu aceste materiale vegetale. Prin discuit se marunteste solul pe diferite adncimi: 6 -12 cm cu discul usor si 13 -17 cm cu discul greu, se distrug buruienile si agentii patogeni si daunatori din si de pe resturile vegetale, si se contribuie la acumularea materiei organice n urma procesului de compostare a resturilor vegetale ncorporate superficial. Cu toate ca exista o gama diversificata de grape cu discuri, n practica se folosesc, de regula, doua tipuri - grape cu discuri grele pentru dezmiristirea terenului si grape cu discuri usoare pentru afnarea si pregatirea patului germinativ.

Lucrarea adnca a terenurilor se face prin una sau doua treceri perpendiculare pe directia ultimei lucrari cu discul astfel reglat pentru ca organele active sa actioneze energic asupra terenului, buruienilor si resturilor vegetale. ntruct prin aceasta lucrare solul este vnturat destul de puternic si n majoritatea zonelor agricole din tara noastra primaverile sunt secetoase si cu vnturi uscate care favorizeaza pierderea apei din sol prin evaporare, se recomanda ca lucrarea de primavara cu discul greu sa se faca foarte devreme, imediat ce se poate intra pe teren cu agregatele agricole. Lucrarea cu discul usor se face pe teren lucrat (inclusiv cu grapa cu discuri grele), pentru a-l nivela si a combate buruienile rasarite sau n curs de rasarire, a distruge crusta si a pregati patul germinativ pentru semintele care se nsamnteaza ceva mai adnc. Grapele cu discuri usoare trebuie sa lucreze numai n agregat cu grape cu colti ficsi sau reglabili. - taierea si scormonirea solului Prin aceasta lucrare se urmareste doar afnarea orizontului arabil de sol, nu nsa si rasturnarea brazdei. Lucrarea se executa cu: a. pluguri tip paraplow (foto 6) - la care, n locul trupitelor clasice, sunt montate alte componente fara cormana; b. cizelul (foto 6) - masina prevazuta cu organe active tip dalta, dispuse la anumite distante si pe mai multe rnduri; tjjj mite distante si pe mai muixe ranaun; \ afnare adnca a solului. oii'. foto 6 ci *"i bolul este afanat att prin actiunea " ii c. masini de

plugul tip paraplow,cizelul

directa a organelor active asupra solului, ct si prin desfacerea agregatelor de sol dintre urmele lasate de aceste organe. Lucrare cu paraplowul si cizelul este recomandata n locul araturii clasice, n special pe terenurile tasate, cu hardpan, cu orizont arabil scurt si fara buruieni perene, precum si cnd se cultiva plante care si dezvolta organele recoltabile n sol - radacinoase, tuber-culifere, bulboase etc. sau cu nradacinare profunda - porumb, floarea sorelui etc. Afnarea adnca se recomanda pe solurile compactate si pe cele puternic tasate, plane, cu roca mama si pnza freatica la mare adncime si daca nu exista pericolul de alunecare. - scormonirea, afnarea si maruntirea solului: Prin aceasta lucrare, solul de pe adncimea de lucru se desface pe liniile de minima rezistenta si-si mareste volumul prin actiunea energica a organelor active tip trupite fara cormana, care patrund n sol si, concomitent, l taie si-l rupe n agegate de diferite marimi.

Solul din stratul superficial (4 - 8 cm) este, apoi maruntit prin actiunea organelor active tip disc elicoidal amplasate n spatele trupitelor. Masina care face aceste operatii (foto 7) se numeste decompactor si este formata din doua tipuri de organe active - trupite fara cormana si discuri elicoidale, fiecare tip de organ este asezat pe cte doua rnduri intercalate, iar organele de pe un rnd sunt asezate si, desigur actioneaza invers dect organele de pe celalalt rnd - dislocarea, maruntirea si amestecarea stratului germinativ de sol si a resturilor vegetale: Acest sistem de lucrare a solului este mai putin raspndit, iar gama masinilor si uneltelor agricole este destul de restrnsa - freza, grapa (furca) rotativa si furca manuala de gradina. KM foto 8 freza

Freza (foto 8) se foloseste mai mult n horticultura, pe teren fie nelucrat, fie lucrat anterior, pentru maruntirea, (deseori prea fina), a solului pe adncimea de 6 -17 cm si tocarea resturilor vegetale. Grapa rotativa (foto 9) se poate folosi pe teren lucrat pentru pregatirea acestuia pentru semanat sau pentru maruntirea si nivelarea araturilor bolovanoase. Spre dosebire de freza, organele active ale acestei masini se rotesc n plan orizontal, iar adncimea de lucru este de 10 -15 cm. La folosirea acestor masini trebuie avute n vedere urmatoarele particularitati tehnologice: consumul mare de energie, pulverizarea solului si, n cazul frezei, tasarea stratului inferior de sol. Furca de gradina are coltii scurti (10-15 cm) si aproape drepti. Indiferent de tipul de unealta agricola, pentru ca lucrarea de acest gen sa fie de buna calitate trebuie ca terenul sa fie curat de buruieni si de resturi vegetale grosiere. -dislocarea, maruntirea. amestecarea si asezarea stratului germinativ de sol: Aceasta tehnologie face parte din categoria sistemelor de cultura simplificate, ntruct la o singura trecere a masinii se fac toate operatiile de prelucrare a terenului n vederea semanatului, inclusiv nsamntarea. Noutatea acestui sistem de lucrare a solului consta n faptul ca se foloseste pe teren nelucrat si cu (ct mai multe) resturi vegetale (foto 10) si ca marunteste si amesteca stratul superficial de sol (3 - 8 cm) si de resturi vegetale si apoi aseaza acest amestec ci] rol de muici, ca pe o plapuma, deasupra semintei. Cnd se face aceasta lucrare se cere ca tulpinile si celelalte resturi de plante sa fie tocate, iar solul din orizontul lucrat, uscat. Din informatiile de pna acum (Soltner, 1998, 2000) reiese ca sistemul simplificat de lucrare a solului cumuleaza efectele pozitive ale tuturor celorlalte lucrari ale solului, inclusiv refacerea si sporirea rapida a rezervei de humus. - afnarea stratului germinativ de sol si taierea buruienilor Masinile care fac aceste operatii se numesc cultivatoare, lucreaza tractate de animale (foto 11) sau de tractor (foto 12) si se folosesc pe teren nelucrat sau lucrat adnc si asezat, pentru

pregatirea patului germinativ pe ntreaga latime de lucru (culti-vatie totala) si pe teren nsamntat n rnduri distantate, pentru lucrarea terenului dintre Ion Toncea Ghid practic de agricultura ecologica foto 12 cultivatoare tractate mecanic f ' -" ^ i t

foto combinator 13 foto 14 grapa cu colti ficsi sau reglabili rndurile de piante (prasit mecanic sau manual cu sapa) n vederea pastrarii apei n sol si combaterii buruienilor, a musuroitului rndului de plante, deschiderii rigolelor pentru irigat sau fertilizarii suplimentare a plantelor. Adncimea de lucru a cultivatorului variaza ntre 4-17 cm, fiind mai mica (4 - 8 cm) cnd terenul este afnat si curat de buruieni si resturi vegetale, sau mai mare (9-17 cm) cnd terenul este nelucrat sau trebuie musuroit si deschise rigole pentru irigat. - afnarea. nivelarea si asezarea stratului superficial de sol: Aceste operatii se fac, concomitent, de o masina agricola care are 2 sau mai multe tipuri de organe active (cutite de cultivator, grapa cu colti ficsi, tavalug eli-coidal) numita combinator (foto 13). Combinatorul se foloseste mai ales primavara, pentru pregatirea terenului pentru semanat si pastrarea apei n sol. n acest caz, adncimea sa de lucru variaza ntre 3 si 5 cm, n functie de adncimea de semanat sau grosimea crustei. Pe terenurile mburuienate sau/si denivelate, se lucreaza la o adncime ceva mai mare (6-12 cm) si, cel putin, de doua ori. - afnarea si nivelarea stratului superficial de sol: Aceasta lucrare se numeste grapat, plivit (tesalat), lucrat cu sapa rotativa sau greblat dupa numele masinilor si uneltelor agricole cu care se executa -grapa cu colti ficsi sau reglabili (foto 14), tesala de buruieni (foto 15), grapa de maracini, sapa rotativa (foto 16) si, respectiv grebla de gradina si foto 15 tesala de buruieni foto 16 grapa de maracini 83

Tehnologii ecologice de cultivarea terenurilor Capitolul 5 Se face direct asupra terenului arat sau/si nsamntat pentru a nivela ogoarele, n special de primavara, a distruge crusta, care se formeaza nainte si dupa semanat si pentru a combate buruienile n curs de rasarire si pe cele abia rasarite. Grapele cu colti lucreaza si n agregat cu grapele cu discuri. n functie de situatia din teren, aceste masini pot fi reglate pentru a lucra superficial (2 - 3 cm) sau energic (4 - 6 cm) terenul, prin nclinarea coltilor sau asezarea discurilor cu ghearele curbate spre directia de naintare a agregatului, respectiv, spre napoi. Pe terenurile cu plante rasarite, pentru a obtine rezultatele dorite si a prentmpina vatamrea sau distrugerea acestora se recomanda respectarea urmatoarelor reguli: - nu se folosesc pe terenurile cu buruieni perene sau puternic nradacinate; - se folosesc dupa nradacinarea plantelor cultivate si pna cnd culturile ajung la 15 cm naltime; - nu se lucreaza cnd plantele sunt turgescente; - nivelarea terenului Studiile si cercetarile de specialitate au demonstrat ca terenurile nivelate retin o cantitate mai mare de zapada n timpul iernii, se zvnta uniform si repede si permit executarea ireprosabila a tuturor celorlalte lucrari ale solului si de ngrijire a plantelor. Lucrarea de nivelare face parte din lucrarile agricole speciale si se recomanda cnd terenul este presarat cu movile si crovuri mai nalte, respectiv mai adnci de 10 cm. Nivelarea capitala se face cu nivelatoare mecanice (foto 17) care, de regula, lucreaza n agregat cu tractorul U - 650M, n perioada campaniei de vara - toamna, pe teren afnat si la un continut mai mic de apa n sol. Pentru a asigura o buna nivelare a terenurilor, se trece de 3 - 4 ori cu agregatul pe teren, pe directii perpendiculare una pe cealalta si cu viteze mai mici de 6 km/h (Popescu, 1993). La nceperea lucrarii se verifica si se regleaza adncimea de lucru, orizontalitatea cadrului, unghiul de atac al lamei si pozitia barei netezitoare. Majoritatea terenurilor arabile sunt denivelate din cauza efectuarii defectuoase a lucrarilor agricole. Aceste denivelari nu depasesc nsa 10 cm si pot fi corectate prin nivelarea de exploatare, lucrare care se face cu grapele cu colti, combinatorul, grapa cu discuri prevazuta cu lama nivelatoare si cu grape cu colti sau numai cu o simpla bara nivelatoare. Conditiile si cerintele tehnice ale acestor lucrari sunt: teren lucrat cu denivelari, asezat si cu umiditate scazuta, respectiv efectuarea lucrarii mult naintea semanatului (plantatului). - asezarea solului Asezarea solului este o actiune complexa a factorilor naturali si a unor masini agricole speciale prin care particulele elementare si agregatele de sol se aranjeaza si se leaga ntre ele, dnd o anumita consistenta stratului de sol afnat. Solul asezat este favorabil acumularii si mentinerii apei n sol, activitatii microorganismelor, germinarii semintelor si rasaririi,

cresterii si dezvoltarii plantelor. Aceasta lucrare a solului se face de grapa stelata care lucreaza n agregat cu plugul sau cu tavalugul (foto 18) care, concomitent, foto 17 nivelatoare mecanice Ion Toncea Ghid practic de agricultura ecologica

realizeaza maruntirea bolovanilor si a crustei. Tavalugul lucreaza n agregat cu tractorul U 650 - M si este compus dintr-unul sau mai multi cilindri de lemn sau de fier, cu suprafata neteda (tavalug neted) sau neregulata (dintata, crestata, inelara) care sfarma bulgarii si netezesc si taseaza solul nainte sau dupa semanat. Tavalugul neted se foloseste pentru asezarea solului pe adncime de 5 - 10 cm si numai n agregat cu grapa cu colti reglabili, avnd coltii nclinati spre napoi sau cu o grapa de maracini care afneaza stratul superficial de sol (2 - 3 cm) si mpiedica pierderea apei prin evaporare. Tavalugul inelar si crestat se foloseste pentru maruntirea bulgarilor si distrugerea crustei nainte si dupa semanat, precum si pentru asezarea solului cnd terenul este prea afnat sau culturile de cereale au iesit din iarna "descaltate". Tavalugitul se face cnd solul este reavan, la o viteza de deplasare a agregatului de 5 - 7 km/h pe terenurile cu bolovani si de 3 - 4 km/h cnd se urmarestere doar asezarea solului. Pentru o actiune mai energica, tavalugul neted este lestat, introducndu-se n cilindri apa sau nisip, iar la tavalugul cu suprafata neregulata, punndu-se greutati suplimentare pe platforma metalica de deasupra. b. grosimea stratului de sol lucrat: - lucrari superficiale: Din aceasta categorie fac parte lucrarile agricole prin care se afneaza si se niveleaza orizontul de la suprafata solului pe adncimea de 3 -12 cm. n practica, se ntlnesc doua tipuri distincte de lucrari superficiale: - lucrari extrem de superficiale, prin care se prelucreaza primii 3 - 5 cm de sol: grapatul cu grape cu colti, grapa de maracini sau cu tesala de buruieni; lucrarea cu sapa rotativa; prasitul cu cultivatorul, prasitoarea sau manual, cu sapa; tavalugitul etc, si - lucrari propriu-zis superficiale, prin care se prelucreaza 6 pna la 12 cm de sol: lucrarea cu grapa cu discuri, combinatorul, cultivatorul, freza, grapa (furca) rotativa sau, manual cu furca de gradina; nivelarea de exploatare; sistemele culturale simplificate etc. - lucrari normale Aceste lucrari se fac pe adncimea de 13 - 22 cm, pe care o reclama majoritatea terenurilor si plantelor cultivate: dezmiristitul cu discul greu, combinatorul si cultivatorul; aratul cu plugul n agregat cu grapa stelata, nivelarea capitala si lucrarea manuala cu cazmaua (hrletul) etc.

- lucrari adnci Lucrarile acestea se fac pe adncimea de 23 - 32 cm, recomandabil cu masini agricole care nu rastoarna brazda: aratura cu paraplowul sau cu cizelul. - lucrari foarte adnci Aici sunt incluse lucrarile speciale efectuate la adncimi mai mari de 35 cm: desfun-datu! la 36 - 60 cm si afnarea adnca la 50 - 70 cm. ; lucrari mixte n aceasta categorie sunt cuprinse lucrarile efectuate de masini agricole care, concomitent, prelucreaza solul diferit pe mai multe adncimi: aratura cu plugul cu scormonitori si sistemul lucrarile complexe de afnare superficiala si adnca. c. (ano)timpul cnd se fac lucrarile solului: - lucrari de iarna: n perioada de iarna (Decembrie - Februarie), solul nu se lucreaza de obicei, cu exceptia iernilor blnde si secetoase cnd se pot continua araturile de toamna si lucrarile foarte adnci de desfundat si afnat. Tehnologii ecologice de cultivarea terenurilor - lucrari de primavara: Primavara (Martie - Aprilie) este un sezon destul de aglomerat n ceea ce priveste lucrarile solului: dezmiristitul si lucrarea complexa de afnare profunda si superficiala pe terenurile nelucrate, nivelarea de exploatare a ogoarelor de toamna/iarna, pregatirea patului germinativ pentru culturile de primavara (lucrarea cu combinatorul, cultivatia sau prasitui total, sistemele simplificate de cultura etc.) si lucrarile de ngrijire (tavalugit, gra-pat, plivit, lucrat cu sapa rotativa, prasit etc.) a culturilor de toamna si a celor de primavara n curs de rasarire sau abia rasarite. - lucrari de vara: Aceste lucrari se executa n perioada Iunie - August, att pe terenurile cultivate -prasitui, musuroitul si deschiderea brazdelor pentru irigat, ct si pe cele de pe care s-a strns recolta - dezmiristitul, aratura de vara, lucrarile de ntretinere a ogoarelor de vara (grapat cu grape cu colti si cu cea cu discuri usoare, cultivatia totala sau lucrarea cu combinatorul) si lucrarile speciale - nivelarea capitala, desfundarea si afnarea adnca. - lucrari de toamna: n aceasta categorie sunt cuprinse lucrarile care se pot face n perioada Septembrie -Noiembrie: dezmiristitul, lucrarea complexa de afnare profunda si superficiala, sistemele simplificate de cultura etc. si lucrarile de pregatire a patului germinativ (grapat, discuit, lucrat cu grapa rotativa, tavalugit etc), pe terenurile care se nsamnteaza n aceasta perioada, precum si araturile de toamna si lucrarile speciale - nivelarea capitala, desfundarea, afnarea adnca si deschiderea rigolelor pentru eliminarea sau colectarea excesului de apa de pe semanaturi si ogoare, pe celelalte terenuri arabile. Capitolul 5

Principii si norme ecologice "Solul trebuie lucrat cnd ne primeste si nu trebuie lasat sa astepte" Acest principiu apartine marelui agronom Gh. Vines si se bazeaza pe realitatea conform careia cea mai frecventa si pagubitoare greseala agrotehnica este efectuarea lucrarilor solului ori prea devreme, ori prea trziu, cnd terenul este fie prea moale, fie prea tare. Solul se lucreaza n cele mai bune conditii cnd nu se lipeste de unelte, opune cea mai mica rezistenta si se desface usor (se varsa) n agregate naturale. Momentul acesta se poate stabili practic n felul urmator: se ia o mna de pamnt din stratul (orizontul) de sol sau de pe terenul ce urmeaza a fi lucrat, se framnta usor n pumn si, apoi formei rezultate (bila) i se da drumul din mna de la aproximativ 1 m naltime. Daca prin framntare n palma pamntul nu se modeleaza nseamna ca solul este uscat, iar daca se modeleaza si, la atingerea solului, bila de pamnt rezultata se turteste si nu se desface n agregate, nseamna ca solul este prea umed. Momentul optim de executare a lucrarilor solului este atunci cnd, la atingerea pamntului, bila de pamnt se desface n agregate. 'Bate fierul ct e cald" Peioada optima de lucrare a terenurilor variaza ntre cteva ore, pe solurile grele de tip smolnita si mai multe saptamni, pe nisipuri si soluri nisipoase. Aceasta nseamna ca, pe solurile cu textura argiloasa, gama, numarul si productivitatea uneltelor si utilajelor agricole este mai mare dect pe solurile cu textura lutoasa si, mai ales, nisipoasa. 86 Ion Toncea Tot ce-i mult, strica" Frecventa lucrarilor solului trebuie restrnsa la minimum, daca se poate la zero, pentru a reduce compactarea produsa de circulatia repetata si a asigura solului suficient timp pentru a "fabrica" humus si elemente nutritive si a-si reface structura. "Solul este un organism viu" Ca orice organism, solul sufera ori de cte ori este agresat. El este un sistem sensibil care poate fi deranjat usor si pe termen lung prin ignorarea chiar a celui mai marunt element tehnologic. Greselile facute n lucrarile solului pot avea efecte resimtite ulterior timp de mai multi ani. De aceea, lucrarile solului trebuie sa fie ct mai superficiale pentru a nu distruge capilaritatea naturala, a nu diminua activitatea pedofaunei si a pastra profilul natural al solului prin nerasturnarea brazdelor. Bibliografie 1. European Conservation Agricultural Federation, 1999- Conservation Agriculture in Europe: Environmental, Economic and EU Policy Perspectives; 2. Popescu V., 1993 - Cum lucram pamntul, Edit. Tehnica Agricola, Bucuresti; 3. Sandoiu C. D., 1973 - Araturile, Edit. Ceres, Bucuresti; Ghid practic de agricultura ecologica

4. Soltner Dominique, 1998 si 2000 -Techniques culturales simplifie. Sciences et techniques agricoles, Sainte Gemmes sur Loire; 5. Sattler R, Wistinghausen E., 1994 - Ferma biodinamica, Edit. Enciclopedica.Bucuresti.