Influenta mediului asupra ansamblurilor de pesti din lacurile/elesteele de irigatie Abstract.

Lacurile/elesteele sunt trasaturi comune ale reliefului si sunt considerate importante pentru conservarea biodiversitatii apei proaspete. Desi de pestii apa au un impact semnificativ de mediu asupra care ecosistemelor statatoare, factorii

reglementeaza ansamblurile de peste in corpurile de apa create de om, asa cum sunt lacurile de irigare, raman neclari. Evaluam relatia dintre factorii de mediu si structurile ansamblurilor de pesti din 31 de lacuri situate in nordul Japoniei. Bogatia speciilor (raza 1-9) a fost corelata in mod sigur cu marimea canalului de aflux. Analizele multivariate au aratat ca marimea canalului de aflux este un dispozitiv de predictie mai bun pentru bogatia speciilor decat morfologia lacului (aria suprafetei si adancimea maxima), acoperirea cu vegetatie, calitatea apei (nebulozitatea, pH, DO si EC), distanta fata de canalul principal si distanta fata de lacul adiacent/alaturat. Bogatia speciilor a fost diferita in mod semniicativ intre lacurile cu si fara anal de aflux. Mai mult, trei din cele patru specii foarte comune sunt considerate a fi relative tolerante fata de un nivel de oxygen scazut. Avand in vedere ca lacurile au o rata relativ ridicata de extinctie locala a speciilor care rezulta din expunerea la conditii de stress, cum ar fi nivelul scazut de oxygen si/ sau populatiile mici de pesti, rezultatele noastre sugereaza ca imigrarea din corpurile de apa din imprejurimi joaca un rol important in mentinerea bogatiei speciilor in lacurile unde locuiesc pesti. Cuvinte cheie: pesti de apa proaspata. Conectivitate. Izolare. Bogatia speciilor.

Introducere. Lacurile/elesteele (sisteme de apa statatoare) sunt importante pentru conservarea biodiversitatii deoarece ei de multe ori sustin speciile unice sau mai rare care pot fi gasite in alte corpuri de apa (Biggs et al. 1994; Williams et al. 2004). In Japonia constructia de lacuri de irigatie agriculturale dateaza din secolul al IVlea (Uchida, 2003). Odata cu extinderea agriculturii orezului, multe lacuri/elestee au fost construite in regiunile cu putine precipitatii sau cu trasaturi tipografice care nu permiteau schimburile cu alte canale navigabile. Acum sunt peste 200000 astfel de lacuri in Japonia, multe din ele continand o varietate de organisme acvatice. De exemplu, Kadono (1998) spunea ca 91 din 121 de specii de organisme macrofite gasite in Regiunea Hyogo au fost colectate din lacurile de irigatie si 44 dintre acestea pot fi gasite doar in lacurile de irigatie. In mod similar, Mitsuo et al. (2010) au analizat asamblurile de pesti din lacurile de irigatie si canalele de asanare din Regiunea Iwate, Japonia. Ansamblurile de pesti au fost diferite in cele doua tipuri de habitat, si doua specii pe cale de disparitie au fost gasite doar in lacurile de irigatie. In ciuda importantei lor, numarul de lacuri de lunca naturale a fost in declin de cateva decenii din cauza dezvoltarii. A fost o scadere dramatica si a numarului de lacuri de irigatii din Japonia, inclusiv o pierdere a 26,2% din numarul lacurilor existente odata cu dezvolatarea unor noi canale de irigatie sau a unor baraje mari intre 1950 si 1989 (Uchida 2003). Un umar de studii a evaluat relatia dintre caracteristicile de mediu si comunitatile diferitelor specii, inclusiv pestii, in lacuri si elestee (Olden et al. 2001; Rahel 1986; Robinson si Tonn 1989; Tonn et al. 1990). De la publicarea studiului lui MacArthur si Wilson in 1967

aceasta relatie a fost deseori luata in considerare in cadrul biogeografiei insulei (Barbour si Brown 1974; Keddy 1976; Eadie et al 1986; Manguson et al. 1998; McNaught et al. 2004; Reche et al. 2005; Uchida si Inoue 2010). Teoria biogeografiei insulei explica numarul de specii dintr-un habitat anume bazat pe o balanta intre atele de extinctie si colonizare. Cu cat habitatul este mai mare cu atat e mai inceata rata de extinctie din cauza fluctuatiei reduse a mediului si numarul crescut al populatiei. Aceasta teorie acopera multe specii si analizele facute pe pesti in lacuri au aratat o puternica asociere intre numarul de specii si aria habitatului (Barbour si Brown, 1974; Matuszek si Beggs 1988; Minns 1989). Gradul de izolare fata de alte habitate este considerat a actor de influenta a bogatiei speciilor (MacArthur si Wilson, 1967; Robinson si Tonn 1989; Tonn et al. 1990; Olden e al. 2001). Olden et al. 2001 au sugerat a atat morfologia lacului cat si gradul de izolare influenteaza structura ansamblurilor de pesti din lacurile de asanare din Canada. Se crede ca efectele imigrarii variaza depinzand de marimea populatiei care ii primeste pe indivizii care migreaza (Spielman si Frankham 1992; Heschel si Paige 1995). Totusi studiile anterioare au avut tendinta sa se axeze pe lacuri mari, in timp ce corpurile mai mici de apa au primit foarte putina atentie pana in acest moment (Oertli et al. 2009). In unul dintre putinele studii care se axeaza pe sistemele mai mici Robinson si Tonn (1989) au investigat factorii care influenteaza structura ansamblurilor de pesti in lacurile relativ mai mici din Canada. Lacurile dominate de stiuci/ bibani erau in mod semnificativ mai adanci si mai mari decat lacurile cu ansambluri de

Factorii de mediu care influenteaza ansamblurile de pesti in corpurile de apa create de om, cum sunt si lacurile de irigatie, raman neclari. Desi recent Uchida si Inoue (2010) au demonstrat relativa importanta a proceselor de migratie si extinctie asupra bogatiei speciilor din lacurile din sud-vestul Japoniei. Inafara de acest studiu nu s-au facut eforturi pentru a intelege relatia dintre factorii de mediu si bogatia speciilor de pesti din lacurile si elesteele din Asia de Est. Obiectivul nostrum a fost sa identificam factorii de mediu care influenteaza ansamblurile de pesti din lacurile de irigatie. Printre varietatea de factori de mediu, nu ne-am axat numai pe aceia legati de neomogenitatea habitatului si chimia apei, ci si pe aceia legati de conectivitate. Am pornit de la ipoteza ca conectivitatea cu corpurile de apa din imprejurimi este importanta pentru ansamblurile de pesti din aceste lacuri mici de irigatie deoarece aceste sisteme au populatii de pesti relativ mici si conditiile e posibil sa fluctueze in mod semnificativ. Materiale si metode. Cele 31 de lacuri sunt localizate intr-o arie restransa (3903' 3907' N, 14057' - 14106' E) intr-o arie agriculturala din Regiunea Iwate, in nord-estul Japoniei (Figura 1). Am selectat toate lacurile dintr-o lista oferita de administratorul ariei din acelea din care esantionarea era permisa. Aria medie si adancimea maxima a lacurilor din studiu au fost de 5165m si 1.13m (Tabelul 1). Douazeci si patru dintre lacuri aveau un canal de aflux/curgere. Desi in acest moment este nevoie de putina irigatie sau chiar deloc fiecare din aceste lacuri a fost construit in mod primar cu scopul irigatiei. De aceea, o bariera (un echipament de irigatie) a fost instalata in avalul

tuturor lacurilor, blocand imigratia pestilor din aval. Instalarea tevilor pentru sistemele de irigatie in aceasta regiune a fost asociata cu pierderea canalelor de aflux/curgere in unele lacuri. Astfel, sapte dintre lacurile pe care le-am studiat au fost complet izolate de corpurile de apa din imprejurimi acum 10 ani (administratorul orasului Oshu). Perioada de irigatie din aceasta regiune este de la sfarsitul lui mai pana la inceputul lui octombrie. Am luat esantioane din populatia de pesti din fiecare lac de doua ori (august si noiembrie 2008) folosind doua plase de adancime (cu ochiuri de 1mm), o plasa rasucita (cu ochiuri de 9.5 mm) si trei capcane pentru plevusca (cu diametrul de intrare de 60 de mm). Orele de esantionare au depins de marimea lacurilor. (Tabelul 2). Pentru a masura bogatia speciilor am identificat pestii in concordanta cu special or si am realizat o lista de specii de pesti pentru fiecare lac folosind date colectate in ambele date de esantionare. Pestii au fost colectati din tot lacul (de la diferite adancimi si locatii) pentru a stabili raza de microhabitate din interiorul lacurilor. Cand este dificil de a realiza esantionarea din cauza adancimii prea mari am folosit o barca pentru a prinde pestii. Am masurat urmatorii factori de mediu: (1) aria suprafetei(m2); (2) adancimea maxima (m); (3) acoperirea cu vegetatie (cea mai apropiata de 5%) masurata cu observatii subacvatice; (4) turbiditatea (cm) inregistrata cu un tub de turbiditate care masoara vizibilitatea unei imagini la baza tubului printr-o coloana de apa; (5) pH; (6) oxygen dizolvat (DO, mg 1); (7) conductivitatea electrica (EC, s cm); (8) diastanta pana la canalul principal , adica cea mai mica distanta pana la un canal cu latimea >1.5 m; (9) distanta pana la un

lac adiacent (m), cea mai mica distanta; (10) marimea canalului de aflux (cm), masurat direct in camp. Am masurat chimia apei pe suprafata de apa folosind dispositive portabile (pH: Horiba B 212, DO: Lutron DO 5509, EC: Horiba B 173). Aria suprafetei si distanta pana la canalul principal si lacul adiacent au fost masurate folosind o harta la scala (1:25,000). Nu am confirmat daca lacul adiacent era direct onectat cu lacul tinta. Matricea de corelatie ierarhica a lui Spearman este aratata in Tabelul 3. Am gasit o corelatie relativ puternica intre DO si acoperirea cu vegetatie sau pH, dar nu am gasit nici o corelatie puternica intre ceilalti factori. Am folosit matricea de corelatie ierarhica a lui Spearman si un model liniar multivariate generalizat (GLM) pentru a cuantifica contributia tuturor factorilor de mediu de mai sus la bogatia speciilor de pesti. GLM poate contine variatii non-liniare si non-constante in date. Datele pot fi considerate a fi unul din distributorii de probabilitate din mai multe familii care s-ar potrivi mai bine structurilor de eroare non-specifica a celor mai multe date biologice. Numarul de specii (efectul variabil) a fost asumat a fi distribuit intr-o maniera variabila la intamplare, si am folosit functia de legatura Poison de eroare a distributiei si logaritmica. Toti factorii de mediu (variabilele explicative) au fost continue. Am folosit o procedura in trepte pentru a identifica variabilele explicative cele mai bune si mai corecte folosind criteriul AIC. Toate analizele au fost facute folosind software-ul R 2.9.0 (R Development Core Team 2008). Am folosit gradarea non-metrica multidimensionala (NMDS, distanta Bray-Curtis) pentru a evalua efectul pierderii unui canal de aflux asupra aparitiei speciilor, bazata de abundanta relativa a

speciilor obisnuite (care apar in > 5% din toate lacurile studiate). Aceasta tehnica de ordonare este foarte potrivita pentru datele ecologice obisnuite deoarece tehnica nu asuma relatii liniare intre variabile si este potrivita pentru datele care include multe variabile 0 (McCune si Grace 2002). Am folosir functia metaMDS in pachetul vegetarian (Oksanen et al. 2008) al lui R cu reglaj implicit. Pentru a evalua relatiile dintre factorii de mediu si compozitia speciilor cei 10 factori de mediu au fost transformati in vectori pentru lotul NMDS folosind functia envfit (1000 de permutari) in pachetul vegetarian (Oksanen et al. 2008). Inainte de analiza am evaluat similaritatea factorilor de mediu dintre cele 31 de lacuri folosinf NMDS printr-o metoda similara celei de mai sus. In lot factorii de mediu ai fiecarui lac apar in sirul distributiei (Fig. 2). Rezultate Am colectat un tota de 2467 indivizi (medie: 79.6 indivizi lac, categorie: 6-235) si un total de 16 specii de pesti (medie: 4.6 specii lac , categorie: 1-9) in analiza de camp. Printre acestea 10 specii apartineau familiei Cyprinidae si nici una nu era mancatoare de pesti (tabelul 4). Misgurnus anguillicsudatus, Rhinogobius sp. OR, Pseudorasbora parva si Carassius sp. Au fost omniprezente, aparand in mai mult de 70% din lacuri. Patru specii au fost gasite in cate un lac fiecare. Doua specii (Acheilognathus melanogaster si Acheilognatus tabira) au fost clasate ca in pericol de disparitie si trei specii (Lethenteron reissneri, Pseudobagrus tokiensis si Oryzias latipes) sunt listate ca vulnerabile pe Lista Rosie Japoneza.

Numarul de specii a tins sa creasca odata cu cresterea canalului de aflux (rs-0.57, P< 0.01) si este in mod absolute corelat cu adancimea maxima (rs=0.57, P<0.05) (fig. 3). Atat distanta pana la lacul vecin cat si acoperirea cu vegetatie nu au fost correlate cu numarul de specii (Fig. 3). Marimea canalului de aflux, adancimea maxima si turbiditatea au fost associate cu numarul de specii in modelul selectat de AIC (Tabelul 5). Totusi 95% din intervalele de siguranta ale estimarilor au inclus 0 atat pentru adancimea maxima cat si pentru turbiditate (Tabelul 5). A fost o diferenta semnificativa in numarul de specii (Mann-Whitney U test, P=0.0145) intre lacurile conectate (i.e. cu canal de aflux, n=24) si neconectate (i.e. fara canal de aflux, n=7) (Figura 4), dar nu exista diferente semnificative pentru oricare din factorii de mediu, cu exceptia conectivitatii. NMDS a produs o solutie optima cu doua axe cu valoarea finala de stress de 17.1. Aceasta valoare este in cadrul valorii (10-20) observata in mod obisnuit in datele comunitatii. In lotul ierarhic, desi bogatia speciilor a fost diferita in mod semnificativ, lacurile conectate si cele neconectate nu au fost separate in mod clar, si lotul pentru lacurile neconectate a fost imprastiat (Fig. 5). Axa 1 a NMDS a fost corelata in mod pozitiv numai cu aco-perirea cu vegetatie (rs=0.38, P<0.05) (Fig 6). Nu a existat o corelatie sigura intre axa 2 a NMDS si orice factor de mediu. A. tabira subsp. si Cobitis biwae, care au aparut in 9.7% si 25.8% din lacuri au fost associate in mod clar cu acoperirea cu vegetatie (Fig. 6). Discutii Analiza noastra univariata a revelat ca adancimea maxima este corelata in mod pozitiv cu bogatia speciilor de pesti. Acest fapt este

consistent cu studiile anterioare care au notat cresterea bogatiei de specii cu cresterea adancimii lacului (minns 1989, Sondergaad et al. 2005). Multe alte studii au aratat ca aria suprafetei lacului are un effect semnificativ asupra bogatiei speciilor de pesti (Magnuson 1976; Browne 1981; Eadie et al., 1986; Matuszek si Beggs 1988; Minns 1989; Sondergaaf et al. 2005). Totusi corelatia intre bogatia speciilor si aria suprafatei lacului a fost relative scazuta in studiul nostru. Influenta ariei suprafetei nu a fost detectata in analiza GLM. Deoarece lacurile sunt habitate isolate, cresterea bogatiei speciilor acompaniind marirea ariei este de multe ori interpretata folosind teoria biogeografiei insulare. Cu cat este mai mare habitatul, cu atat este mai putin probabil ca fluctuatiile de mediu sa conduca la o rata de extinctie mai mica (MacArthur si Wilson 1967; Keddy 1976). In lacuri si elestee, mortalitatea periodica a pestilor (e.g. in iarna si in vara) sunt comune ca rezultat al unei anoxii extreme (Greenbank 1945; Cooper si Washburn 1946; Brnmark si Hansson 2005). Nu am gasit dovezi ale anoxiei in timpul perioadei noastre de esantionare din vara si toamna, totusi suprafetele lacurilor din aceasta regiune sunt in mod obsinuit acoperite cu zapada si gheata in timpul iernii (Tanaka 1992). Trei din cele patru cele mai comune specii de pesti sunt considerate a fi relative rezistente la anoxie (M. amguillicaudatus (Tsui et al. 2002), P. parva (Banarescu 1999) si Carssius (Piironen si Holopainen 1986). Luate impreuna aceste observatii sugereaza ca conditiile de mediu in sistemele mici de apa statatoare pot fi severe pentru pesti. Astfel, aria suprafetei lacului pare a fi un dispozitiv de predictie slab pentru bogatia speciilor de pesti in lacuri < 22.000 m. Totusi, lacurile pe care le-am esantionat noi sunt toate destul de mici

asa ca un astfel de effect ar fi putut trece neobservat. Orice crestere in diversitatea habitatelor intr-un lac poate sa nu aiba efect asupra bogatiei speciilor in lacuri care sunt de marimea minima. Distanta fata de celelalte habitate similare (i.e. conectivitatea) este considerata a avea un efect asupra bogatiei speciilor, bazat pe teoria biogeografiei insulei (MacArthur si Wilson 1967; Robinson si Tonn 1989; Tonn et al. 1990; Olden et al. 2001). Intr-adevar un numar de studii au aratat ca gradul de conectivitate a lacurilor are o influenta asupra structurii ansamblurilor de pesti. De exemplu, Robinson si Tonn (1989) au raportat ca izolarea spatiala a lacurilor a avut un effect semnificativ asupra structurii ansamblurilor de pesti in lacurile canadiene mici (25,000-1,000,000 m). In mod similar Tonn et al. (1990) au notat importanta izolarii in determinarea ansamblurilor de pesti din lacuri in analiza lacurilor pe doua continente. Am descoperit ca distanta pana la canalul principal sau pana la lacul adiacent nu are nici un effect semnificativ asupra bogatiei speciilor. Marimea canalului de aflux a avut cel mai mare effect asupra bogatiei speciilor atat in analiza univariata ca si in cea multivariata. Canalul de aflux reprezinta o ruta de colonizare posibila si/sau sursa de pesti in lacurile pe care le-am studiat. Marimea sistemelor de apa curgatoare ar trebui corelata in mod pozitiv cu bogatia speciilor de pesti (Angermeier si Karr 1983; Angermeier si Schlosser 1989). Rezultatele noastre sugereaza o crestere in cantitatea de aflux creste probabilitatea de imigrare in lacuri si creste bogatia speciilor de pesti. In lacurile studiate de Magnuson et al. (1998) si Bertolo si Magnan(2006) conectivitatea are un effect minim asupra bogatiei speciilor de pesti. Magnuson et al. (1998) au identificat parametrii de

extinctie cum ar fi aria suprafetei si adancimea apei ca fiind mai importante decat conectivitatea. Se crede ca efectul de intarire al imigratiei este mai vizibil in populatiile mici (Spielman si Frankham 1992; Heschel si Paige 1995). Daca rata de mortalitate asociata cu anoxia depinde de adancimea lacului (e.g. adancimile mai mari pot oferi refugiu de la conditiile anoxice), acest factor de mediu influenteaza intr-o maniera puternica bogatia speciilor de pesti asa cum rezulta din analiza noastra univariata. Am observat o diferenta evidenta in bogatia de specii intre lacurile conectate si cele neconectate , in ciuda scurtei istorii (de 10 ani) ale neconectarii (administratorul orasului Oshu, comunicare personala) si similaritatea altor factori de mediu intre lacuri. Se pare ca majoritatea celor 16 specii pe care le-am colectat nu au fost capabile sa reziste mai mult de 10 ani, cu exceptia crapului obisnuit si a carasului (Miyadi et al.1976). aceasta sugereaza ca bogatia speciilor de pesti intr-un lac de irigatie depinde de imigrarea din corpurile de apa din imprejurimi. Consistent cu rezultatele noastre, Uchida si Inoue (2010) au notat importanta conectivitatii pentru bogatia speciilor de pesti intr-un studiu a 15 lacuri facute de-a lungul unui rau. In general conectivitatea lacurilor mici pare sa fie mai importanta pentru mentinerea bogatiei speciilor de pesti comparative cu marile lacuri. Aceasta se intampla deoarece lacurile mai mici au o probabilitate mai mare de a devein anoxice decat lacurile mai mari. Ne-am intemeiat concluziile pe baza observatiilor facute de-a lungul unui singur an. Observatiile pe termen mai lung sunt necesare pentru a intelege mai bine influenta factorilor de mediu asupra imigrarii si extinctiei.

Distanta pana la canalul principal si pana la cel mai apropiat lac adiacent este folosita in general pentru a indica gradul de conectivitate (e.g. Tonn et al. 1990). Nu am gasit nici un effect ale acestor doua variabile asupra bogatiei speciilor folosind analiza GLM, probabil pentru ca nu am reusit sa stabilim miscarea pestilor intre lacuri. Acoperirea cu vegetatie nu a fost asociata cu bogatia speciilor, desi este o componenta importanta a neomogenitatii habitatului (Tonn si Magnuson 1982). Gee et al. (1997) au descoperit ca nivelul de oxygen dizolvat scade cu acoperirea cu plante plutitoare si extinderea vegetatiei in 51 de lacuri in Anglia. Tuchiyama et al. (2007) au observat descresterea oxigenului dizolvat odata cu extinderea vegetatiei acvatice in timp intr-un lac putin adanc de irigatie din Japonia. Aceasta se potriveste cu rezultatele noastre deoarece am observat o corelatie negative intre oxigenul dizolvat si acoperirea cu vegetatie. Absenta unei relatii intre acoperirea cu vegetatie si bogatia speciilor poate indica ca intinderea acoperirii cu vegetatie acvatice nu are nici un effect asupra bogatiei speciilor deoarece oxigenul dizolvat a fost diminuat (vezi paragraful urmator). Analiza noastra NMDS a confirmat ca acoperirea cu vegetatie joaca un rol in structura ansamblurilor de pesti. Mai multe specii de pesti se bazeaza pe macrofitii acvatici pentru refugiu si hranire, in special pestii mici sau tineri (Werner et al. 1983). Prezenta lor contribuie la stabilirea unei comunitati diverse prin oferirea unui habitat neomogen (Eadie si Keast 1984). Desi nu a extistat o tendinta clara, rezultatele noastre au sugerat ca prezenta unor specii relativ rare (in studiul nostru), cum ar fi A. tabira si C. biwae, a fost asociata cu gradul de acoperire cu vegetatie. Nu am observat daca pestii au

depus icre in lacuri, dar rezultatele noastre pot indica ca abundenta de macrofiti poate avea o influenta pozitiva asupra potrivirii habitatului pentru specii. Neconectarea nu a avut nici o influenta asupra compozitiei speciilor in comparatia lacurilor conectate cu cele neconectate. Avand in vedere ca a existat o diferenta foarte mica in alti factori de mediu intre lacurile conectate si cele neconectate si colonizarea nu apare in lacurile neconectate, observatiile noastre pot fi explicate de stocasticitate extinctiilor locale. Tonn si Paszkowski (1986) au sugerat ca probabilitea unei extinctii locale in conditii severe ale lacului este in raza de 0.05-0.2 specii yr pentru speciile intolerante. Absenta diferentei poate fi explicata prin cresterea variatiei in bogatia speciilor in lacurile neconectate ca rezultat al variatiei in factorii de mediu cum ar fi adancimea maxima (cu distanta de 0.55 -1.45 m in lacurile neconectate). Putem emite ipoteza ca ansamblurile de pesti ar fi similare in lacurile neconectate daca durata neconectivitatii ar fi sufficient de lunga. Prezicem ca ansamblurile ar fi dominate de de speciile tolerante la anoxie ca rezultat al extictiei locale a speciilor intolerante la anoxie. Concluzii Am demonstrat ca bogatia speciilor din ansamblurile de pesti in lacurile de irigatie create de om este influentata de marimea canalului de aflux si este asociata cu conectivitatea mai degraba decat cu morfologia lacului si calitatea apei. Mentinerea conectivitatii hidrologice intre lacuri si corpurile de apa inconjuratoare este vitala pentru conservarea bogatiei speciilor de pesti in lacurile de irigatie. Desi distanta pana la cel mai apropiat habitat similar este deseori folosita ca index al conectivitatii pentru lacuri (e.g. Magnuson et al.

1998), rezultatele noastre au sugerat ca marimea canalului de aflux sau a raului ofera o indicatie mai buna a conectivitatii, cel putin in corpurile mici de apa cum ar fi cele incluse in acest studiu. Am presupus ca lacurile experimenteaza o anoxie periodica in timpul iernii, desi nu am evaluat acest lucru in mod specific. Pentru a testa ipoteza noastra este important sa evaluam efectele conditiilor de mediu din iarna asupra structurii ansamblurilor de pesti. Informatiile despre succesul in reproducere a fiecarei specii, locatia populatiilor sursa pentru colonizare in timpul primaverii, si influenta pasarilor de preda este critica pentru o intelegere mai buna a proceselor care structureaza ansamblurilor de pesti in lacurile mici si elestee.

Acidul perfluorooctanoic si sulfonatul perfluorooctane in doua specii de pesti colectate din raul Roter Main, Bayreuth, Germania Abstract. Acidul perfluorooctanoic (PFOA) si sulfonatul perfluorooctane (PFOS) sunt des intalnite in mediu. In acest studiu acumularea potentiala de PFOA si PFOS in doua specii de pesti cu diferite strategii de hranire, i.e. cleanul (Leuciscus cephalos) si glavoaca (Gobio gobio) care populeaza un rau in care se varsa ape tratate de la o statie de epurare, au fost estimate. PFOS descoperit in clean (7-250 g kg greutate umeda) si in glevoaca (70-400 g kg) cu factorii de bioacumulare (BAFs) de 4600 (ficat) si 11,000 (organe). Concentratilde de PFOA in ambii pesti au fost scazute si in clean au fost sub nivelul minim detectabil. Cuvinte cheie: acid perfluorooctanoic Sulfonat perfluorooctane pesti mediu acvatic Agentii tensioactivi perfluorinati (PFS), in special acidul perfluorooctanoic (PFOA), sulfonatul perfluorooctante (PFOS) si derivatii lor au fost foarte folositi in produsele de consum si in aplicatii industriale din cauza stabilitatii lor chimice si termice, si proprietatilor lor impermeabile la apa si grasime (Kissa 2001). PFS intra in mediu prin metode variate, mai ales prin apele reziduale (Becker et al. 2008 a,b) deoarece acesti compusi sunt folositi industrial ca agenti nonstatici pentru tratarea suprafetelor, fasonare sau extrudare, ca si componente ale spumelor de lupta impotriva focului, sau ca produse de degradare biotice sau abiotice (Prevendouros et al. 2006) in timpul tratamentelor apei reziduale. Persistenta lor si potentiala

bioacumulare au ca rezultat omniprezenta PFS in mediu in mediul salbatic si in oameni (Houde et al. 2006; Prevendouros et al. 2006; Becker t al. 2008 a, b,c). Recent pestii au fost identificati ca sursa a incarcaturii-PFS la oamenii de pe Coasta Baltia (Falandysz et al. 2006). Scopul acestui studiu este sa determine acumularea potentiala de PFOA si PFOS in cele doua specii de pesti cu diferite strategii de hranire care populeaza un rau cu o sursa bine cuantificata, i.e. o statie de epurare (WWTP) (becker et al. 2008,b) si pentru a evalua distributia de tesut. Materiale si metode PFOA (95%, Lancaster, Eastgate, UK) [1,2-C2] PFOA (98%, Perkin Elmer, Boston, USA), sulfonatul perfluorooctane sare de potasiu (98%, Fluka, Buchs, Germania) [1,2,3,4-C4] sulfonatul perfluorooctane sare de sodium (99%, 50 g/mL solutie in methanol, Campro Scientific, Berlin, Germania), acidul acetic (100%, Merck, Darmstadt, Germania), acetatul de amoniu (99.0%, Fluka, Buchs, Germania), hidroxidl de potasiu (KOH, grad analytic, Roth, Karlsruhe, Germania), methanol si acetonitril (picograd, Promochem, Wesel, Germania) au fost folosite cum au fost obtinute. Echipmentul a fost pre-curatat cum am descries anterior (Weremiuk et al. 2006). Echipamentul de teflon a fost evitat. Pe 28 august 2007, doua specii de peste, i.e. cleanul (Leuciscus cephalus) (n=6) si glevoaca (Gobio gobio) (n=5) au fost prinse in raul Roter Main prin electro-pescuit de catre angajatii Bavarian Fishery Association. Locul de esantionare a fost localizat la aproximtiv 3 km in aval de WWTP de Bayreuth, Upper Franconia,

Germania. Raul are o curgere medie de 270,000 m si primeste o medie zilnica de 40,000 m de apa reziduala tratata de origine industriala, comerciala si domestica de la o populatie de 72,000 de locuitori. Incarcatura raului de catre alfuentul WWTP este 1.2 0.5 g PFOA si 4.7 0.5 g PFOS (Becker et al. 2008a,b). Claenul este un peste de apa proaspata din familia Cyprinidae care traieste in rauri cu o curgere inceata, in canale si in ape statatoare de diferite tipuri din intreaga europa, exceptand Scotia, Irlanda si Scandinavia de nord. Se inmulteste in apele curgatoare, cu sezonul de depunere a icrelor din aprilie pana in iunie, se hraneste cu insecte de apa, larve , melci, midi, viermi si pesti mici, si ajunge la o marime de 30-40 cm. Glevoaca este un peste care se hraneste de pe fundul raurilor din familia Gobiidae care este foarte raspandit in Europa, care se strecoara prin namol si noroi in raurile care curg repede, abosrbind invertebrate. Rareori trece de 15 cm si isi depune icrele intre mai si sfarsitul lui iunie. Pestii prinsi au fost imediat raciti si trasportati in genti de polipropilea la un laborator. Cleanii au fost disecati; inima, ficatul, rinichii, gonadele si tesutul muscular au fost stocate separat in 50-mL PP-tuburi centrifuge la -20 C. Din glevoaca, din cauza marimii mici, doar muschii si organelle au fost separate (Tabelul 1). Esantioanele de tesut au fost extrase in concordanta cu o metoda usor modificata (So et al. 2006). De exemplu 5g de tesut muscular topit au fost omogenizate intr-o sticla de 50-mL PP cu un omogenizator mechanic (Ultra-Turrax, Janke & Kankel GmgH, Staufen, Germania) fara a aduaga un solvent. Dupa omogenizarea tesutului de la un peste, omogenizatorul a fost spalat cu atentie cu

apa de la robinet, apa distilata si methanol; residurile au fost aruncate. Fiecare monstra a fost extrasa in triplicate: 1.0 g de omogenizat a fost cantarit intr-un nou 50mL PP-tub centrifuga si 150 g L fiecare din C-PFOA si C-PFOS a fost adaugat. Dupa adaugarea a 30mL solutie KOH metanolic (0.01N), amestecul a fost agitat la temperatura camerei timp de 16 ore (22rpm, Shaker, GFL 3040, Burgwegel, Germania) si centrifugat (High-Performance Centrifuge,, Avanti J-25, Beckman, USA, 3000 rpm, 20 C, 10 min); 2 mL de supernatant a fost transferat intr-o sticla de 250-mL PP, diluati cu 100 mL de apa deionizata si amestecata cu atentie. Analitii au fost preconcentrati si precuratati printr-o faza de extractie solida (SPE). Organele (Tabelul 1) au fost omogenizate fiecare mechanic cu 3mL de solutie KOH metanolica (0.01N) intr-o sticla de 50 mL PP. Rezidurile monstrei care au ramas pe omogenizator au fost recuperate prin spalarea de 5 ori cu 5 mL de solutie metanolica KOH si combinand ceea ce a rezultat cu monstra omogenizata. Intre monstre omogenizatorul a fost curatat cum am aratat mai sus. Solutia standard, 150 L, continand 100g L fiecare din C-PFOA si CPFOS, a fost adaugata la fiecare 30-mL monstra de tesut omogenizat si mixture a fost amestecata la temperature camerei timp de 16 ore (22rpm). Dupa centrifugare (3000 rpm, 20C, 10 min), trei alicoti, 2 mL fiecare, de supranatant au fost transferati in trei 250-mL PP-sticle continad 100mL apa deionizata. Sticlele au fost agitate cu atentie. Analitii au fost preconcentrati de SPE asa cum am descris mai inainte (Weremiuk et al. 2006) dar fara a aplica vid si omitand spalarea cartusului pentru a evita pierderile. Analiza si cunatificarea a fost facuta de HPLC-ESI-MS/MS.

Pentru calibrare solutile amestecate de C-PFOA, C-PFOS, PFOA, PFOS si trei solutii de munca standard continad: a)100 g L fiecare din C-PFOA si C-PFOS; b) 20 g L fiecare din standardele etichetate; c) 10 g L fiecare atat din standardele neetichetate care au fost preparate asa cum am descries anterior (Becker et al. 2008b). Pentru analiza cantitativa, solutiile standard continand PFOA si PFOS nemarcat in cantitate de la 0.5 pana la 15 g L si 2 g L fiecare din C standarde marcate au fost folosite pentru calibrare. Curbele de calibrare au fost construite prin fragmentarea probei de analizat si raporturi varfului standard contra concentratiilor probei de analizat; coeficientii de regresie au fost mai mari de 0.995. Recuperarile de la mostrele de pesti avand in vedere standardele C-marcate au fost 88% ( 10% rsd) pentru PFOA si 86% ( 10% rsd) pentru PFOS. Limitele cuantificarii (LOQ, semnal pentru ratia de zgomot 7) pentru PFOA si PFOS au fost de 1.5 si 3 ng, impartite prin greutatea monstrei. In interliniile proceduarale care constau in 50-mL PP-tuburi umplute cu 30 mL solutie KOH methanol si aduagat 150 L dintr-o solutie standard care contine 100 g L fiecare din C-PFOA si C-PFOS, ambele probe de analiza au fost sub limita de detectie. Rezultate si discutii Concentratiile de PFOA in clean au fost deasupra LOQ numai ocazional (Tabelul 2), i.e. in inima cleanului 1, ficatul cleanului 6, rinichii cleanilor 2 si 3, gonadele cleanilor 2,4,5 si 6. in gleoaca ele au fost in general mai ridicate cuprinse intre <0.6 si 3.0 g kg greutate

uda (ww) in organe si pana la 2.0 si 9.8 g kg ww in muschi (Tabelul 3). In general concentratiile de PFOA gasite in ambele specii au fost mai scazute decat cele din ficatul unui macrou cumparat dintr-o piata japoneza provenit de la o crescatorie (Senthilkumar et al. 2007) sau in muschi (6.4-53 g kg) si ficatul (2.6-840 g kg) de la tipar, crap din raul Alz (Biroul Federal al Mediului 2007a) unde concentratiile de PFOA au fost de pana la 7.5 g L (Biroul Federal al Mediului 2007b) au fost gasite in apa. Concentratiile au fost mai mari decat in tesutul muscular al bibanului din Raul Raisin, St. Clair si Calumet (<2 g kg) si in intreg corpul pastravilor din Lacul Ontario (1 0.1 g kg, Houde et al. 2006). Concentratiile de PFOS in apa raului au fost mai mari comparative cu cele de PFOA (martie-iunie 2007, mediana: 25 ng L, medie 31 18 ng L, Becker et al. 2008a) si sedimentul (octombrie 2006, esantioane mixte colectate la 1km in aval de WWTP: 240 ng kg greutate uscata, Becker et al. 2008a). nivelurile mai ridicate de PFOS din clean (Tabelul 2), mai ales din ficat (123 15 g kg ww), rinichi (100 30g kg ww), gonade (52 1 g kg ww) si inima (5727 g kg ww), cele mai mici valori (133 g kg ww) fiind in tesutul muscular. Aceste concentratii sunt in concordanta cu descoperirile anterioare (Houde et al. 2006) si similare cu acelea din ficatul bibanului din lacurile din statul New York (10-140 g kg, Sinclair et al. 2006), somonul Chinook (30-170 g kg) sau morunul (33-81 g kg) din Marile Lacuri (Houde et al. 2006), dar mai mici decat in ficatul tiparilor, bibanilor, babustii din raul Main sau Alz (154300 g kg) (Biroul Federal al Mediului 2007a) sau in crapul din

Flandra (Belgia) (10-9030 g kg, Houde et al. 2006). Concentratiile in muschi au fost comparabile cu cele din pestii din alte rauri bavariene (biroul Federal pentru Mediu 2007a). In muschii glevoacei e rau nivelele de PFOS au fost intre 65 si 108 g kg ww (media 8017 g kg ww), in organe intre 205 si 406 g kg ww (medie 30080 g kg ww, n=5). PFOS in muchii glevoacei este de aproximativ 6 ori mai mare decat in cei ai cleanului. Desi expunerea la PFOS prin intermediul apei a fost sugerata ca fiind mai importanta decat cea prin alimentatie (Martin et al. 2003), valorile mai ridicate pentru glavoaca reflecta faptul ca ei se hranesc in principal cu invertebratele care traiesc pe fundul apei in sedimente cu concentratii relative mari de PFOS (octombrie 2006, monstra mixta, colectata la 1km in aval de WWTP: 359 ng kg; sediment/rata concentratiei apei=22, Becker et al. 2008b). Higgins si Luthy (2006) au sugerat ca PFS din sedimente sunt bioaccesibile, poate fi bioacumulat si contribuie la bioacumularea PFOS in lantul trofic. Conecntratia medie a PFOA in apa raului este 9 4 ng L (martie-iunie 2007, Becker et al. 2008a) un factor de bioacumulare (BAF) din 740 este gasit in tesutul muscular al glavoacei. Houde et al. (2006) a raportat un BAF de 4 pentru pastrav in conditii de laborator. S-a observat ca campul BAF tinde sa fie mai mare decat BAF estimat in experientele de laborator din cauza unor numar de factori, i.e. marimea organismului, contributii necunoscute de la precursori necuantificati aflati in mediu si metabolizati in PFOA, variabilitatea spatiala si temporala in concentratiile suprafetei apei (Houde et al. 2006; Moody et al. 2002).

Comparatiile dintre concentratiile de PFOS din ficatul cleanului si organele adunate ale glavoacei (123 si 295 g kgww) cu o concentratie medie a apei de 25 ng L (Roter Main, 1 km in aval de WWTP, martie-iunie 2007; comunicare personala) a dat un BAF in ficat de 4600 pentru clean si un BAF bazat pe organe de 11.000 pentru glavoaca; putem asuma ca un BAF bazat pe ficat pentru cea din urma specie au fi si mai mare. Valorile sunt in concordanta cu cele determinate pentru pestii de coasta din Japonia (8540) si din Cascada Niagara (8850, Houde et al. 2006). Acest studio arata ca PFOS eliberat in rau dintr-o WWTP municipala poate fi acumulata in ficatul pestiloe expusi la un factor de 10la puterea a 4a sau mai mare, PFOA la un factor mai mic de 10.

Speciile de pesti invadatoare din ele mai mari lacuri din Scotia, Irlanda de Nord, Wales si Anglia: experienta UK colectiva Abstract. O specie invadatoare este definita ca o specie straina (sau introdusa sau non-nativa) a carei stabilire sau expansiune ameninta ecosistemul, habitatul sau specii cu rau. Asemenea amenintari pentru comunitatile de pesti din lacurile din UK (Regatul Unit al Marii Britanii) au fost evaluate si acest studiu aduna cazuri, incluzand date noi, din cele mai mari lacuri din Scotia, Irlanda de Nord, Wales si Anglia pentru a examina ipoteza cum ca cel putin unele din acele specii straine au devenit invadatoare. Loch Lomond din Scotia a experimentat sase introduceri [cleanul (Leuciscus cephalus), platica (Abramis brama), crapul (Carassius carassius), ocheana (Leuciscus leuciscus), porcusori (Gobio gobio), bibani (Gymnocephalus cernuus)], din care cea mai semnificanta a fost cea a bibanului, care a fost implicat intr-un declin al pestilor albi (Coregonus lavaretus). In Irlanda de Nord introducerea babuscii (Rutilus rutilus) in Lough Neagh aparent a avut un impact negativ asupra pasarilor de apa, desi pollanul native este in continuare abundent. Llyn Tegid din Wales a primit trei introduceri [ochenita (Scardinius erythrophthalmus), bibanul si platica argintie (Blicca njoerkna)] desi nu s-a observat nici un impact asupra pestilor nativi sau a altor populatii de peste. In Anglia indivizii din cel putin 12 specii de peste native si non-native au fost adusi la Windermere cu scopul de inmultire, desi numai ocheana si platica obisnuita au stabilit populatii abundente. In acelasi timp, salmonidul Arctic charr (Salvelinus alpinus) a avut un declin in timp ce nativul .. (Esox

lucius) a avut schimbari in abundenta, distributie si conditie individuala, desi nu s-a aratat despre aceste schimbari ca ar fi legate casual. Nici una dintre aceste introduceri au fost aprobate de pescarii sau de alte corpuri regulatoare si aproape toate au aparut din eliberarea momelii vii folosite de catre pescarii cu undita. Din cele 10 introduceri de pesti documentate aici, patru (platica comuna, porcusorul, ocheana si bibanul) au stabilit populatii abundente si doua dintre acestea (ocheana si bibanul) aparent au cauzat sau acum ameninta pestii, sustinand ipoteza ca cel putin unele din aceste introduceri au devenit cotropitoare. Cuvinte cheie. Introduceri de specii. Specii straine. Loch Lomond. Lough Neagh. Llyn Tegid. Windermere Introducere. Programul Global al Speciilor Cotropitoare are strategii globale pentru speciile straine cotropitoare (McNeely et al. 2001) defineste speciile straine ca specii, subspecii sau gen inferior introdusa inafara distributiei normale trecute sau prezente si speciile straine contropitoare ca specii straine a caror stabilire si raspandire ameninta ecosisteme, habitate sau specii cu dauna economica sau de mediu. Speciile straine sunt mentionate si in literatura ca fiind introduce sau ca specii non-native cu definitii putin diferite (vezi Colautti& MacIsaac, 2004), dar pentru acele specii considerate a fi cotropitoare sunt doua elemente comune definitorii introduse si dauna. Determinarea ca o specie a fost introdusa este relativ usoara in teorie, desi in practica este mai complexa avand in vedere datele istorice limitate si chestiunile conceptuale complexe asa cum sunt

revizuite de Copp et al. (2005). A arata ca o specie introdusa ameninta sau dauneaza este mai dificil, avand in vedere ca aceasta poate include atat intercatiunile directe cat si cele indirecte care pentru a fi demonstrate necesita studii extinse si cantitative. Pentru flora si fauna lacurilor mari asemenea dificultati sunt exacerbate de multe ori de provocarile pe care le prezinta esantionarea. Amenintarile care apar de la introducerile de pesti in comunitatile de pesti din lacuri in cadrul colectiei de insule cunoscute ca UK (Regatul Unit al Marii Britanii) au fost evaluate (Winfield 1992) si recent s-a aratat ca acestea au aparut din cauza introducerii momelii vii de catre pescarii la undita care pescuiau stiuca (Esox lucuis) (Winfield et al. 2007). Lacurile recipient includ cele mai mari corpuri de apa din cele patru tari care compun Regatul Unit al Marii Britanii care impreuna au o diversitate de conditii de mediu (ex. Altitudine 4-158 m, aria suprafatei 415-38,179 ha, adancimea medie 9-37 m si conditii de la oligotrofice pana la eutrofice). Acest studiu adduce impreuna istoria introducerilor de pesti din cele mai mari lacuri din Scotia (Loch Lomond), Irlanda de Nord (Lough Neagh), Wales (Llyn Tegid cunoscut si sub numele de Lacul Bala) si Anglia (Windermere) impreuna cu datele noi acolo unde acestea exista, pentru a prezenta experienta UK cu aceasta amenintare de mediu majora. Prin analiza tendintelor temporale in speciile de pesti locale si cele introduse cautam descresterea primelor care coincide cu cresterea celor din urma, ipoteza analizata fiind aceea ca cel putin unele din aceste introduceri au devenit cotropitoare. Loch Lomond

Loch Lomond este situat (567 N, 437 V, altitudine 4m) in Parcul National Loch Lomond & Trossachs in partea centrala de vest a Scotiei (Fig 1). Cuprinde un basin oligotrofic de nord (aria suprafetei:2,280ha; adancimea medie 140 m), un basin de mijloc mesotrofic (aria suprafetei 1410 ha, adancime medie 60m) si un basin eutrofic de sud (aria suprafetei 3350, adancimea medie 27 m). Comunitatea de pesti din Loch Lomond a fost cel mai bine documentata din toate corpurile de apa din Scotia, cu multe descoperiri indosariate de Adams (1994) care a notat ca o comunitate de pesti native compusa din 15 specii incluzand pestele alb (cunoscut local ca powan) (Coregonus lavaretus). Numarul memebrilor acestei specii este mai mare decat in orice alt lac datorita naturii diverse a celor trei bazine ale lacului. Totusi, Adams (op.cit) a listat si o serie de introduceri de specii de pesti de dupa 1970, incluzand primele inregistrari ale porcusorului (Gobio gobio) in 1981, .. (Gymnocephalus cernus) in 1982, clean (Leuciscus leuciscus) in 1987, clean (Lueciscus cephalus) in 1987, si crap (Carassius carassius) in 1991. Adams (op.cit) a notat ca porcusorul a fost introdus in mod deliberat intr-un elesteu din bazinul de receptie a lacului si de aici si-a facut drum in sistemul raului si astfel in lacul in sine, in timp ce celelalte patru specii introduse probabil au ajuns in lac ca momeala vie folosita de pescarii la undita. Etheridge&Adams (2008) au raportat prima platica (Abramis brama) in lac in 2008. Dintre toate introducerile de mai sus, aceea a .. (Gymnocephalus cernuus) a fost cea mai dramatica si cea mai ingrijoratoare. Adams (1994) a raportat un sondaj al comunitatii de pesti din 1988 si 1989 care a gasit ca pestele alb native inca este

dominant cu 40%, dar . (Gymnocephalus cernuus) are 24%. Adams&Tippett (1991) au calculat ca la acel moment ..(GC) era responsabil pentru 64% din omorarea oualelor de peste alb, in timp ce abundanta sa crescuta a fost reflectata in schimbarile din dieta pestilor din lac (Adams 1991) cormoranul (Phalacrocorax carbo) (Adams 1994), batlanul gri (Ardea cinerea) (Adams&Mitchell 1995), si vidra Eurasiana (Lutra lutra) (McCafferty 2005). Schimbarile din strategia reproductiva a populatiei de (GC) cu aceasta abundanta crescuta, i.e. schimabarea in marime la maturitate si fecunditatea legata de marime, sugereaza ca resursele de hrana au devenit limitate (Devine et al. 2000). La randul ei, aceasta situatie creste posibilitatea ca o dauna semnificativa sa aiba loc in comunitatile native de pesti. Studiile mai recente si mai consistente metodologic asupra comunitatii de pesti de coasta din Loch Lomond, din larg de la fund si din larg de la suprafata in 2004 (Winfield et al. 2006) si 2007 (Winfield et al. 2008a) au gasit ca contributia numerica relativa a pestilor albi la comunitatea de pesti este in declin (x=12.110, df=a, P<0.001) in timp ce .. (GC) a crescut (x=42.069, df=1, P<0.001) (Fig 2). Babusca (Rutilus rutilus) nu a aratat nici o schimbare semnificativa in abundanta relativa pe parcusrul aceleiasi perioade de timp (x=0.054, df=1, P>0.10). Aceasta din urma constatare este notabila deoarece aceasta specie a fost introdusa si in alte lacuri mari din UK, Adams (op.cit) considera ca ar fi nativa din Loch Lomond. Lough Neagh

Lough Neagh este situat (5437'N, 625V; altitudine 10 m) in centrul Irlandei de Nord (Fig 1). Cuprinde un singur bazin eutrofic (aria suprafetei 38,179 ha), adancimea medie 9m) care a fost impactat in mod puternic de eutroficarea culturala. Unic pentru UK lacul sprijina pescariile comerciale pentru tiparul European (Anguilla Anguilla), bibanul Eurasian (Perca flauviatilis) si pollanul (Coregonus autumnalis). Intr-un studiu al comunitatii de pesti, Kennedy&Vickers (1993) au notat ca desi 21 de specii au fost inregistrate, o insuficenta a datelor istorice a facut ca determinarea statusului de nativ sau introdus a fost dificila. Totusi, babusca este o exceptie notabila deoarece Went (1950) a descris introducerea sa in Irlanda ca momeala vie in 1889 si Cragg-Hine (1973) a raportat prima sa inregistrare in bazinul de receptie al Lough Neagh in 1970. in 1989 Winfield&Bean (1991) au gasit un singur crap comun (Cyprinus carpio) intr-un lac mic conectat de Lough Neagh, desi aceasta specie nu a mai fost inregistrata in aceasta cea din urma locatie (C. Harrod, Queens University Belfast, comunicare personala). In contrast, populatia de babusca din Lough Neagh a crescut rapid in distributie si abundanta asa ca pana in anii 1980 a devenit o componenta majora a comunitatii de pesti din lac (Winfield et al. 1993). In timpul aceleiasi decade dieta babustii si a populatiei de rate motate (Aythya fuligula) s-au suprapus putin din cauza consumului comun de moluste Valvata piscinalis (Winfield&Winfield 1994a,b). Desi populatia de cufundari (Podiceps cristatus) a aratat o relatie pozitiva cu abundanta crescuta de babusca si Warke et al (1994) au considerat ca aceasta crestere a fost legata causal de cresterea

cormoranilor in zona, abundenta babustii deasemenea a aratat o relatie negativa cu numarul coplesitor de rate motate (Winfield et al. 1992). Mai recent intr-o considerare a amenintarilor pe care le infrunta polanul, Harrod et al. (2001) au notat posibila competitie asupra hranei cu babusca. Totusi esantionarea extensive intre 2006 si 2009 a aratat ca ambele specii continua sa formeze componente majore ale comunitatii de peste din Lough Neagh (C. Harrod, Queens University Belfast, comunicare personala). Llyn Tegid Llyn Tegid este situat (5253 N, 337 V; altitudine 158m) in Parcul National Snowdonia din nordul Wales-ului (Fig 1). Cuprinde un singur bazin eutrofic (aria suprafetei: 415 ha, adancimea medie 24m) care a fost impactat de eutroficarea culturala. Intr-o recenzie a studiilor asupra comunitatilor de pesti Leah (2003) a notat ca un total de 16 specii de pesti a fost inregistrat incluzand populatiile native de salmonids si cyprinids si peste alb (cunoscut local ca gwyniad) (Corregonus lavaretus). El a mai sugerat ca un posibil decline pe termen lung al cresterii si longevitatii pestelui alb desi studiile anterioare au suferit de probleme din cauza diferentierii varstei, si el s-a referit la date nepublicate semicantitative hidroacustice care nu au sugerat nici o schimbare in densitatea populatiei sau in distribuitia acestor specii intre 1960 si 1990. Leah (op. cit) deasemenea a considerat ca introducerea babustii rosii (Scardinius erythrophthalums) si a platicii argintii (Blicca bjoerkna) documentata de Andrews (1977) si Grainger (1979) a fost accidentala sub forma de momeala vie in 1970. Leah (op. cit) a

raportat ca . (GC) a fost pentru prima oara inregistrat in 1980 dupa ce a crescut rapid in abundanta intre 1983 si 1992. in acelasi timp populatia de biban nativ a scazut dar acest fapt nu pare a se datora nici unei interactiuni, ci unei boli ulcerale care a fost responsabila pentru declinul bibanului in toata UK in acea perioada. Leah (op. cit) deasemenea s-a referit la inregistrari nepublicate care au aratat ca babusca a fost prezenta in numar mare de la inceputul studiilor in aproximativ 1939 si ca bibanul si stiuca au fost adusi de managerii pescariilor in primele decade. Dintre cele trei introduceri de specii descries mai sus, doar . (GC) a avut ca rezultat o schimbare semnificativa in compozitia comunitatii de peste din habitatele de langa mal si din adancuri (Fig 3). Pana in 1991 (Winfield et al. 1996) aceasta a cuprins o componenta susbstantiala si a continuat sa fie asa pana in 2003 (Winfield et al. 2003) desi contributia sa numerica la comunitatea de peste a descrescut in timpul perioadei de interventie (x=63.643, df=1, P<0.001). In contrast nici pestele alb (x=0.060, df=1, P>0.10) nici babusca posibil native (x=0.576, df=1, P>0.10) nu au aratat nici o schimbare semnificativa in timpul aceleiasi perioade. Windermere Windermere este situate (5421N, 2 56V; altitudine 39 m) in Parcul National Lake District in N-V Angliei (Fig 1). Cuprinde un bazin mesotrofic de nord (aria suprafetei 805 ha, adancime medie 25m) si un bazin eutrofic de sud (aria suprafetei 672 ha, adancime medie 17m) desi nivelurile nutritive in ambele bazine au istorii lungi de schimbare ca rezultat al eutroficarii culturale si a managementului ei.

Comunitatea de pesti din Windermere care cuprinde 16 specii incluzand si . (Salvelinus alpinus) este fara indoiala cea mai studiata comunitate de pesti din orice lac al UK. Multe studii din secolul trecut au fost revziuite de Le Cren (2001) in timp ce multe studii mai recente au fost revizuite de Winfield et al (2008b,c) care sau axat pe populatiile de . (SA) si de stiuca. Winfield &Durie(2004) au revizuit istoria introducerilor de pesti din Windermere si din lacurile din apropiere , in care indivizi dintr-un total de 12 specii native (pastravul maro (Salmo trutta), craietele European (Phoxinus phoxinus), bibanul, stiuca) si cele non-native (platica comuna, crapul, cleanul, . (Thymallus thymallus), pastravul (Oncorhynchus mykiss), babusca, ochenita si linul (Tinca tinca) specii de pesti cunoscute ca fiind aduse pentru scopul de momeala vie. Avand in vedere aceste studii recente mai extinse, acest studiu se va referi mai ales la introducerile de babusca si platica comuna. Watson (1899) contine prima referinta publicata la babusca in Windermere, notand ca specia a fost vazuta pentru prima oara la sfarsitul anilor 1890 dupa introducerea sa aparenta de catre pescari. Deasemenea el a remarcat ca platica comuna lipsea din zona. Babusca a a ramas o componenta destul de rara si restransa spatial in comunitatea de pesti prin toata literature de specialitate revazuta de Le Cren (2001) care a inclus o perioada de eutroficare marcata in bazinul de sud al lacului. Abia in anii 1990 cand temperatura apei din lacul Windermere a crescut numarul de babusti a crescut si el. Esantionarea periodica a comunitatilor de pesti din cele doua bazine a aratat ca pana la inceputul anilor 2000 babusca a devenit un

membru semnificativ al comunitatilor de pesti de la malul si din adancul apelor(Winfield et al, 2008b). Informatii aditionale si mai consistente despre babusca, platica comuna si pastravul maro si .. (SA) in Windermere este disponibila dupa o esantionare mai lunga a populatiei de stiuca facuta din anii 1940 si descrisa in detaliu de Winfield et al. (2008c). pe langa stiuca adulta prinsa in plasa cu ochiuri de 64-mm folosita in acest program, babusca, platica comuna, . (SA) si pastravul maro in exces de 300-mm confluenta a fost de asemenea esantionat. O asemenea selectie bazata pe marime este partinitoare pentru cei mai mari si mai batrani membrii ai comunitatii. Prima babusca si prima platica luate in acest fel au fost ambele inregistrate in 1999 in bazinul de sud al lacului, cu primele inregistrari ale babustii si ale platicii in bazinul de nord neaparand pana in 2005 si respective 2009. Tendintele temporale din aceste inregistrari exprimate ca prindere-per-unitateeffort (CPUE) din 1990 pana in 2009, impreuna cu tipare corespunzatoare pentru .. (SA) si pastravul maro, sunt date in Fig 4. In bazinul de nord, nici babusca (ANOVA, F=0.905, df=19, P>0.10), platica (ANOVA, F=3000, df=19,P>0.10), nici pastravul maro (ANOVA, F=0.021, df=19, P>0.10) nu au aratat nici o tendinta semnificativa, dar . (SA) a aratat un decline semnificativ (ANOVA, F=16.078, df=19, P<0.001). schimbari semnificative au aparut la toate speciile din bazinul de sud unde babusca (ANOVA,F=4.612, df=19, p<0.05), platica (ANOVA, F=11.321, df=19, P<0.01) si pastravul maro (ANOVA, F=4.091, df=19, P=0.05822) au crescut si (SA) (ANOVA< F=8.808, df=19, p<0.01) a scazut.

O analiza corelativa pentru fiecare permutare din speciile native, speciile introduse si bazinul lacului este prezentata in Tabelul 1, cu datele pentru speciile native crescute de seriile de timp pentru stiuca pentru acelasi program de plasa si pentru bibanul dintr-un program specific de pindere a bibanului (vezi Wifield et al. 2008c). asa cum ne-am asteptat din tendintele temporale nici o corelatie nu a fost semnificativa in bazinul de nord. Totusi in bazinul de sud au fost trei corelatii semnificative: o corelatie pozitiva intre platica si biban, o corelatie negativa intre babusca si . (SA), si o corelatie pozitiva intre babusca si pastravul maro. Pe parcursul aceleiasi perioade de timp, platica si babusca nu au aratat nici o corelatie in bazinul de nord (Scara de corelatie Kendall, t=-0.053, P>0.10),dar una pozitiva in bazinul de sud (t=+0.416, P<0.05) (SA) si pastravul maro nu au aratat nici o corelatie in bazinul de nord (t=+0.198, P>0.10)dar au aratat una negative in bazinul de sud (t=-0.318, p<0.05) si (SA) si stiuca nu au aratat nici o corelatie in bazinul de nord (t=-0.097, P>0.10) dar ar aratat una negative in bazinul de sud (t=-0.105, P>0.10). Tendinta de mai sus si analizele corelatiilor sunt simple si restrictionate considerabil de catre datele disponibile. De exemplu ele iau in considerare numai schimbarile in CPUE de pesti ca surogat al abundentei cand de fapt se stie ca populatia de stiuca a aratat niste schimbari recente in distributie si conditia indivizilor (Winfield et al. 2008c). Si alte specii s-ar putea sa fi aratat schimbari in aceste trasaturi. Analizele nu iau in calcul factorii de mediu cum ar fi deoxigenarea lacului Windermere in adancuri (Jones et al 2008) care s-ar putea sa aiba efecte diferite asupra diferitelor componente ale

comunitatii de pesti. Poate cel mai important o asemenea analiza poate doar sa demonstreze asocierea si nu cauzalitatea si astfel constructia unei interpretari elaborate a relatiilor observate ar fi premature in acest moment. Totusi ele arata ca expansiunea recenta a babustii si a platicii in bazinul de sud al Windermere a fost acompaniata de o descrestere a abundentei .. (SA). Ele sugereaza ca colonizarea bazinului de nord este pur si simplu o etapa premergatoare si se poate dezvolta in acelasi fel ca bazinul de sud, desi abilitatea tuturor speciilor majore de specii de a migra intre bazine complica si mai tare situatia. Cauzalitatea acestor schimabri ale populatiei raman sub studiu. Sinteza cros-lac Acest studiu a adus impreuna istorii de caz despre cel mai mare corp de apa din fiecare din cele 4 tari componente ale Regatului Unit al Marii Britanii, care impreuna prezinta o raza diferita de conditii de mediu (ex. Altitudine 4-158m, aria suprafetei 41538,179 ha, adancimea medie 9-37m, si conditii de la oliotrofice pana la eutrofice). Unic intr-un context European fiecare corp de apa este complet sau oarecum lipsit de pescarii care simplifica interpretarea observatiilor in contextual speciilor invasive. Sectiunile de mai sus din acest studiu au fost prezentate folosind o rama simpla specifica pentru lacuri si cu exceptia lui Winfield (1992,1996), Winfield &Durie (2004) si Winfield et al (2007), sintezele cros-lac snt absente din literatura de specialitate referitoare la introducerea speciilor de pesti din UK. Aceasta absenta reflecta natura limitata istoric si geografic a monitorizarii comunitatilor de pesti din UK si dificultatea conceptuala a extragerii de concluzii robuste din

studiu a unui aspect a unui numar de ecosisteme diverse. Unele incercari vor fi facute aici de a oferi o sinteza cors-lac a prezentelor descoperiri. Cea mai pregnanta observatie din cele 4 lacuri studiate este ca in nici una din speciile de pesti introduse nu au fost autorizate de pescarii sau de alte corpuri regulatoare si aproape toate au aparut din eliberarea momelii vii folosite de pescarii la undita. Acest punct comun de introducere probabil a contribuit la compozitia taxonomica a acestor introduceri, cum ar fi o domiatie putenica a cyprinizilor in general si a babustii in particular. Frecventa introducere a .. (GC) prin momeala vie poate fi neasteptata avand in vedere natura criptica si vertebrata a acestei specii facand-o o prada neatractiva pentru stiuca dar este foarte robusta si asta ii faciliteaza transportul de catre pescari folosind doar containere simple (Winfield &Durie, 2004). Toate cele 4 lacuri studiate au o taxonomie comuna pana la un grad in comunitatile lor native in forma componentelor substatiale de coregonizi, ex. Pestele alb, sau salmonizi, ex . (SA) sau pastravul maro. In fiecare lac un ansamblu native de salmonizi a intalnit un ansamblu introdus de cyprinoizi. Aceasta taxonomie contrastanta de native si invadatori este acompaniata de cerinte de mediu contrastante a celor 2 grupuri, cu salmonizii nativi care traiesc in conditii oligotrofice si reci si ciprinoizii invadatori care prefera medii mai eutrofice si mai calde. Orice miscare spre conditiile din urma ca rezultat al eutroficarii culturale si/sau a schimbarii climatului este posibil sa accelereze dezvoltarea si posibila dominanta a ciprinoizilor introdusi. Daca Lough Neagh nu ar fi fost supus la o eutroficare extrema si daca ar fi avut conditiile

originale care o data sprijineau .. (SA) (Kennedy&Vickers, 1993) atunci apele sale nu ar fi fost dominate de babusca introdusa. Totusi doar eutroficarea singura nu poate duce la o expansiune a babustii asa cum s-a aratat in istoria Windermere. In acest lac, imbogatirea semnificativa a nutrientilor in bazinul de sud si o imbogatire mai limitata a bazinului de nord in ultimul secol nu a avut ca rezultat o imbogatire a populatiei de babusca. O asemenea expansiune a aparut numai in ultima decada dupa ce temperature apei a crescut, desi a fost mai pronuntata si mai rapida in bazinul de sud. Istoria lacului Windermere a aratat ca o populatie introdusa poate suporta o perioada prelungita de conditii inospitaliere, inainte de e creste dramatic cand conditiile devin favorabile. Cresterea temperaturii in UK rezultand in schimbarea climatului (vezi Jenkins et al, 2008) pot trezi populatii de pesti introduse care actulamente sunt latente, mai ales in partea de nord a tarii. Concluzii Introducerile de specii de pesti au aparut in cele mai mari lacuri din Scotia (Loch Lomomd), Irlanda de Nord (Lough Neagh), Wales (Llyn Tegid) si Anglia (Windermere). Nici una din aceste introduceri nu a fost aprobata de corpurile regulatoare si toate au aparut din eliberarea momelii vii folosite de pescarii la undita. Desi unele sunt istorice, rata noilor introduceri a fost accelerate in ultimele decade. Din cele 10 specii introduse (straine sau non-native) documentate mai sus, 4 dintre ele (platica, babusca, porcusorul si . (GC)) au stabilit populatii abundente. Desi cauzalitatea nu a fost demonstrata 2 dintre specii (babusca si (GC)) au cauzat aparent daune, sprijinind ipoteza ca unele introduceri au devenit invasive. Asemenea efecte

negative au fost observate in 3 (Loch Lomond, Lough Neagh, Windermere) din cele mai mari lacuri din fiecare din cele 4 tari componente ale UK. Asa cum au notat Boon&Bean (in presa) prevenirea este cel mai bun management pentru speciile invasive si pentru pesti in lacurile mari si este singura optiune fiabila. Acum consimtamantul formal este cerut in UK pentru speciile introduse de pesti si pescuitul cu momeala vie este oprita in multe lacuri (Winfield&Durie 2004). Asemenea regulamente au nevoie de spijin efectiv din partea populatiei daca vor avea success si Bremer&Park (2007) au observat ca un asemenea ajutor este cel mai mare cand indivizii sunt bine informati. Constiinta publica si educatia sunt cruciale in managementul speciilor invasive si specialistii de mediu trebuie sa aiba un rol in asemenea activitati.

Impactul pe termen scurt al curatarii rezervoarelor asupra folosirii microhabitatului entru 3 pesti non-salmonizi intr-un rau piedmont din S-V Frantei Cuvinte cheie: Phoxinus phoxinus, Gobio gobio si Barbatula barbatula ABSTRACT. Asa cum se intampla cu multe rauri din Muntii Pirinei, rezervoarele Raului Ariege (SV Frantei) este folosit pentru generarea hidroelectricitatii, pentru irigarea si mentinerea debitelor de vara a Raului Garonne. Doua rauri rezervor pe Raul Ariege au fost golite simultan in aprilie 1991 pentru a elimina acumularea de sediment. Pestii si 10 variabile de mediu au fost esantionate folosind Esabtionarea de Abundenta Punct perin electropescuire inainte (februarie 1991) si un an mai tarziu (februarie 1992) in 3 puncte de studio in avalul barajului. Am examinat impactul pe termen scurt a curatarii rezervorului asupra abundentei relative, disponibilitatii habitatului si folosirea habitatului de catre 3 specii de pesti mici craietele Phoxinus phoxinus (L), porcusorul Gobio gobio, zvarluga Barbatula barbatula (L). Dupa curatarea rezervorului zonele acoperite de ballast, nisip si noroi au crescut semnificativ ca rezultat al eliberarii de sediment. Cele trei specii nu au reactionat in aceeasi maniera la aceste schimbari de mediu. Zvarluga pare sa fie cea mai sensibila dintre specii, relative sa abundanta scazand in toate punctele. Craietele pare sa fie cea mai rezistenta specie si este un pionier in a coloniza noi sau portiuni dj impactate din canalele raurilor. Numarul de

porcusori a scazut mai ales in avalul sitului unde depozite mari de noroi au fost inregistrate. Introducere Constructia de baraje hidroelectrice creeaza o varietate de impacte, afectand nu numai zonele inundabile dar si zonele din amonte si din avalul rezervorului (Baxter si Glaude 1980; Camargo si Garcia de Jalon 1990; Valente 1991, Patton si Hubert 1993; Garcia de Jalon et al. 1994; Kotalawala 1994; Camargo si Garcia de Jalon 1995; Wolf et al. 1996). Una din cele mai importante probleme associate cu mentinerea rezervorului este pierderea capacitatii de stocare cauzata de depunerea sedimentului dupa baraj. Aceste depozite reduc eficacitatea costurilor barajului si poate cauza un decline al calitatii apei (Durgunoglu si Singh, 1993). Multe rezervoare hidroelectrice trebuie curatate periodic pentru a le mentine eficacitatea si pentru mentinerea barajului si a turbinei. Cele mai folosite metode pentru reducerea sedimentului in rezervoare au fost descries de Durgunoglu si Singh (1993). Operatiunile de golire a rezervoarelor au un impact brutal asupra ecosistemelor din aval de baraje (Roux 1984, Rambaud et al. 1988; Garric et al 1990; Gerster si Rey 1994). Acestea include cantitai mari de sedimente (Hocutt 1975; Bjornn et al. 1977, Ryan 1991; Servizi si Martens 1992; Martens si Servizi 1993; Newcombe 1994), picaturi ascutite de oxygen combinate cu o crestere a concentratiei de amoniac (Thurston et al 1981; camargo si Garcia del Jalon 1990; Gosse 1991) si resuspensia substantelor toxice de la sedimentelor rezervorului si efectele lor asupra biotei (Servizi si Gordon 1990).

Cu o crestere a operatiunilor de curatare a rezervoarelor exista o nevoie de a evalua mai cantitativ efectele asupra mediului cauzate de eliberarea sedimentelor asupra pestilor care locuiesc in aval de baraj. Scopul prezentului studiu este de a determina impactul pe termen scurt al curatarii rezervoarelor asupra habitatelor de specii de pesti mici (Huet 1949) a Raului Ariege (SV Frantei) in aval de 2 hidrocentarle electrice. Pestii salmonizi sunt in mod regulat stocati si luati (de catre pescari) si astfel numarul lor variaza nenatural; alti pesti mai mari (Leuciscus leuciscus clean; leuciscus cephalus clean, Barbus barbus viza, Chondrostoma toxostoma Valoot sofie) reprezinta numai 2% din numarul de pesti capturat regulat in aceasta zodie. Ne-am concentrate studiul pe trei specii majore craietele Phoxinus phoxinus (L), porcusorul Gobio gobio, zvarluga Barbatula barbatula, care acompaniaza speciile de pastrav maro (Salmo trutta fario L). ar trebui sa ofere o masurare mai exacta a impactului curatarii rezervorului asupra raului decat adulti de pastrav maro care sunt rezistenti la impacte pe termen scurt datorita curatarii rezervorului (J.N. Tourenq) si simplu s-ar putea muta din zonele afectate. Totusi depozitele de sediment ear trebui sa aiba un effect major asupra reprodecerii pastravului (Chapman 1988). Materiale si metode Studiul a fost efectuat pe Raul Ariege (SV Frantei) care apare in Andora, are o zona a bazinului de receptie de 3900km si se varsa in Raul Garrone in amonte de Toulouse. Asa cum se intampla cu multe rauri din Pirinei rezervoarele Raului Ariege sunt folosite pentru generarea de hidroelectricitate, irigatie, mentinerea debitului de vara a Raului Garonne. Doua baraje au fost construite pe Ariege la

Ferrieres (data de constructie 1986, km de rau 60, bazin de receptie 1235 km, descarcare medie 38.5m, altitudine 460m, inaltime 21.5m, volum 3.4Mm, lungime 3500m, arie 45 ha) si Labarre (data de constructie 1958, km de rau 76, bazin e receptie 1500km, descarcare medie 43.2m, altitudine 365 m, inaltime16m, volum 0.55Mm, lungime 1500m, suprafata 17.6 ha). In aprilie 1991 cele 2 rezervoare au fost golite simultan pentru prima oara de la constructia sa. 3 siteuri au fost studiate pe Raul Ariege (Fig 1) Varilhes (site1, km de rau 84), Pamiers (site 2,km de rau 97) si saverdun (site 3, km de au 116), situate la 8.2, 21.6, 40.3 km de Rezervorul Labarre (Tabelul 1). La fiecare site esantioane au fost colectate in februarie 1991 (feb 1991 starea pre-impact) si in februarie 1992. conditiile de esantionare (temperature apei, conductivitatea, regimul de curgere) au fost aceleasi in 1991 si 1992. Pestii si masuratorile microhabitatului au fost esantionate la numeroase puncte mici folosind Point Abundance Sampling pein electropescuit (Nelva et al 1979; Persat si Copp 1989; Cop psi Garner 1995). Esantioanele au fost colectate prin inaintarea prin apa de-a lungul unei traiectorii perpendiculare de la malul raului (semidisecat spre raul deschis). Distanta minima de la un punct de esantionare pana la urmatorul a fost de 5m pentru a reduce anomaliile pentru urmatorul punct de esantionare. Cand adnacimea apei sau cand velocitatea sa au devenit prea mari (adancimea maxima esantionata 1.2m; velocitatea maxima esamtionata 1.1ms), operatorul a continuat cu un nou punct de esantionare la 5m in amonte. Numarul de puncte de esantionare de-a lungul fiecarei sectiuni a variat de la 5 la 10. La fiecare punct, anodul activat a fost

scufundat in apa pentru 3-5 secunde. Pestii au fost imobilizati folosind un aparat alimentat de generator (1A. 300-400 V) si imediat au fost luati cu o plasa cu un maner lung. Limita zonei galvanotaxiei a aparut la aproximativ un adiametru de 80-cm de la anod (o valoare coroborata de estimarile vizuale). Acest diametru a fost evaluat ca fiind constant pentru toate punctele de esantionare, ex. Avand ca rezultat o arie medie per esantionare de 2m(S= r ). La fiecare punct de esantionare 10 variabile de mediu au fost masurate: distanta pana la cel mai apropiat mal (in m), acoperirea raului, bolovanii (>20 cm), pietricelele (2-20cm), balastul (2mm-2cm), nisipul (50 m-2mm), noroiul (<50m) si marna afloriment (ca % din punctul de esantionare, ex. 2m), adancimea si velocitatea curenta ( de la fund). Acoperirea raului a fost considerate a fi orice structura in interiorul apei (majoritatea erau macrofiti scufundati sau radacini de copaci si ramuri moarte de la vegetatia de pe mal) care pot oferi protectie unui peste si nu pot fi incluse in tipurile de substrat. Adancimea si velocitatea apei au fost masurate in centrul fiecarui punct. Cele 10 variabile de mediu au fost convertite in categorii variate (tabelul 2). Pentru fiecare site si fiecare campanie datele au fost aranjate in 2 matrice: o matrice de esantionare-per-specie (n esantioane 3 specii) si o matrice de esantionare-per-variabila (n esantioane 10 variabile). Pentru a determina habitatul initial preferat de fiecare specie in conditii fara nici un deranj, am adunat date de la fiecare site la prima campanie (feb 1991, stare initiala). Matricea de esantionare-pervariabila a fost cros-tabulata cu matricea de esantionare-per-specie (convertita la absenta/prezenta, 0/1) pentru a determina variatele

frecventa de aparitie si asocierea de specii (x) si pentru a genera profile de mediu al microhabitatului pentru fiecare specie. Profilele de microhabitat au fost calculate ca diferenta intre frecventa speciilor intr-un grup de esantionare avand o categorie de variabile de mediu si frecventa acelei specii in toate esantioanele (valorile negative arata evitarea, preferinte positive) (Chessel si Doledec 1993). Pentru a examina disponibilitatea habitatului in 1991 si 1992, profile de mediu au fost produse din matrice de esantion-per-variabila prin prezentarea freceventei relative (scara 0-1.0) pentru fiecare categorie ca o histograma. Histogramele au fost generate din datele combinate de la cele 3 siteuri si datele de la fiecare site. De la preferintele initiale (feb 1991, stare initiala) o estimare a frecventei speciilor, pe care noile profiluri ar fi trebuit introduse in 1992, a fost calculate prin folosirea acelor variabile de mediu pentru care speciile au avut o asociere semnificativa (x). aceste frecvente teoretice au fost comparate cu acelea observate in februarie 1992. schimbarile dintre ani in folosirea microbabitatelor de catre craiete, porcusorul si grindelul au fost evaluate statistic folosind U-testul Mann-Whitney. Structura de clasa a fiecarei specii in 1991 si 1992 au fost calculate pentru a determina care specii ar fi putut fi capabil sa se reproduca in 1991 in ciuda curatarii rezervorului si care probabil nu au facut asta. Pentru a vedea daca distributiile s-au schimbat statistic intre 1991 si 1992 datele au fost analizate folosind testul lui Wilcox. Rezultate In februarie 1991 si 1992, 637 puncte de esantionare au fost colectate in cele 3 siteuri, continand 4603 specimene, reprezentand 13 specii de pesti din care 2542 au fost craiete, 746 porcusor si 932

grindel (Tabelul 3). Aceste 3 specii au reprezetat initial (feb 1991) 92& din ansamblurile de pesti (90% in 1992). Celelalte 8% erau: pastravul maro, somonul Salmo salar, somnul pitic Cottus gobio, mreana Lampetra planeri, viza Barbus barbus, cleanul Leuciscus leuciscus, cleanul Leuciscus cephalus, babusca Rutilus rutilus, .. Lepomis gibbosus si Chondrostoma toxostoma. Numarul de indivizi per esantion pentru speciile studiate a variat de la 1.69 pana la 4.42 in februarie 1991 si de la 0.35 pana la 3.35 in februarie 1992 si mereu au fost mai mari in februarie 1991 decat in februarie 1992 (Tabelul 3). Descresteri semnificative statistic in abundenta numerica intre date au fost observate pentru zvarluga si procusor, dar nu si pentru craiete. Cele 3 specii nu au avut initial aceleasi preferinte de habitat in februarie 1991 (fig 2). Porcusorul ocupa arii nisipoase cu niste pietricele si mal si cu velocitatea a apei scazuta. Dar el evita locatiile cu ballast si cu o velocitate ridicata. Zvarluga selecta zonele cu substrat mare (bolovani, pietricele, ballast) si micrifiti scufundati, si evita ariile cu afloriment de marna. Craietele prefera locatiile putin adanci, cu velocitate mica (<20 cm s) si un grad de complexitate structurala ca macrofiti scufundati si radacini/ramuri. Craietele a fost gasit la 5 m de la mal in locatiile cu un substrat omogen (pietricele, ballast, nisip, mal). De-a lungul pantei de la amonte la aval (site 1 la site 3) abundanta celor 3 specii (numar de pesti per punct de esantionare) au corespuns cu disponibilitatea habitatului in februarie 1991 (Fig 3). Porcusorul a fost mai abundent in site 2 si 3 unde zone mari nispoase cu niste bolovani si pietricele au fost observate. Zvarluga a

aparut mai mult in site 1 si 2 unde aluvii mari au fost observate, dar a evitat site 3 unde era afloriment de marna. Craietele a fost abundent in toate site. Frecventele observate de porcusor si zvarluga in 1992 au fost semnificativ mai mici (x test, P<0.01) decat frecventele teoretice derivate din frecventele din 1991 (Tabelul 4) si nu a fost nici o diferenta intre frecventele de craiete observate si cele teoretice (P>0.05). Schimbari semnificative (U-test Mann-Whitney, P<0.05) in folosirea microhabitatului de catre specii intre februarie 1991 si 1992 au fost observate (Tabelul 5) si in principal s-au preocupat de variabilele de substrat (bolovani, pietricele, ballast, nisip, noroi). Aceasta a fost in concordanta cu disponibilitatea habitatului in februarie 1992. depozite importante de ballast, nisi psi noroi au fost observate comparat cu starea initiala in februarie 1991 (fig 4 si 5) si o reducere a suprafetelor cu bolovani si pietricele s-a intamplat. Distributia pe frecventa de marime a celor 3 specii nu a diferit (testul lui Wilcox, P=0.918 pentru craiete, P=0.877 pentru zvarluga si P=0.836 pentru porcusor) intre 1991 si 1992 (Fig 6). Totusi predominanta speciilor mai mici de cariete sugereaza ca acesta specie a fost capabila sa se reproduca in vara lui 1991 dupa operatia de curatire a rezervorului, deoarece frecventa de tineri 0+ a fost similara sau mai mare in 1992. Tinerii 0+ de zvarluga si porcusor au avut frecvente mai mici in 1992. Discutie Caracteristicile ecologice si/sau cerintele celor 3 specii studiate in habitatele naturale au fost revizuite de Balon (1975) si Mann(1996)

(clasificari

functionale

ale

speciilor

in

organizatii

trofice

si

reproductive). Efectele curatarii rezervoarelor sunt legate in mod strans de efectele adverse ale sedimentelor suspendate pe biota, de obiei indirect, asupra comunitatii de pesti si au fost subiectul multor studii (Lenat et al 1979; Muncy et al 1979, Alabaster si Lloyd 1980). In studiul nostru operatiunea de curatire a aparut in timpul a 162 de ore cu o medie de concentratie de sediment de 825mgl (valoarea maxima observata 3500mgl). Nu a fost observata o mortalitate directa a pestilor. Dupa curatarea rezervorului concentratiile de sediment au fost considerabil mai scazute (valorile observate variau de la 1 la 6 mgl) decat limitele (>25 mgl) pentru efectele biologice adverse (Alabaster si Lloyd 1980) si acelea acceptate in mod frecvent de catre rezidentii altor specii. Dupa curatarea rezervoarelor cele 3 specii de pe Raul Ariege nu au reactionat in acelasi fel la schimbarile de mediu dintre februarie 1991 (starea initiala) si februarie 1992. Zvarluga a parut sa fie cea mai sensibila, abundanta sa scazand in toate cele 3 site (Tabelul 3). Aceasta contrastreaza cu descoperirile lui Copp et al (1994) care au raportat ca zvarluga este unul dintre pestii cu cele mai mici corpuri care au supravietuit in rauri bogate nutritiv care sunt supuse poluarii. Zvarluga de obicei este inactiva in timpul zilei, stand ascunsa sub pietre, dar apare pentru a se hrani cu invertebrate noaptea (Burdeyron si Buisson 1982; Weloton et al 1983) spre care este ghidata dee stimuli chimici (Smyly 1955). Acest comportament si folosirea microhabitatului de catre zvarluga ar putea explica descresterea semnificativa a numarului de indivizi dupa operatiunea de curatare a rezervoarelor. Ballast, nisi psi depozitele de noroi

observate la locul siteurilor poate au crescut nivelul de compacticitate al bolovanilor si pietricelelor. Bjornn et al (1977) au raportat ca nisipul compact are efecte adverse asupra comunitatii bentonice, insete si pesti. Numarul de porcusori a scazut mai ales la site 3. Porcusorul este un peste carnivore bentonic (Bernet 1960; Hoestlandt si Brunet 1974, Przybylski et al 1997). Ca si zvarluga porcusorul este mai active naoptea (cop psi Jurajda 1993). Habitatul preferat al lui este incompatibil cu microhabitatul disponibil la siteul din aval (site 3) unde depozitele de noroi au fost observate (Fig 4). La celelalte 2 site, in ciuda depozitelor de nisip, porcusorul nu a fost foarte numeros, sugerand ca o toxicitate reziduala poate exista in nisipul depozitat in timpul operatiunilor de curatare a rezervorului. Totusi nici un test de ecotoxicitate nu a fost facut. Studii viitoare pot fi facute pe acest subiect. Distributia pe frecventa marimii, desi nu a fost diferita total statistic intre 1991 si 1992, sugereaza ca succesul reproducerii zvarlugii si a porcusorului a fost foarte scazut in 1991 deoarece foarte putine exemplare tinere au fost prinse in 1992. dar in conditiile naturale de mediu variatii considerabile de la an la an apar in succesul reproducerii speciilor (Mann 1980, Lebon-Cervia et al 1991). Numai craietele este present in toate siteurile indicand ca a fost cea mai rezistenta din cele 3 specii la impactul eliberarii de sedimente din rezervoare. Avand in vedere potentialul ridicat reproductiv al craietelui (Mills 1987) aceasta specie pare sa fie pionierul colonizarii noilor canaluri de rau (Detenbeck et al 1992, Dauba et al 1997).

In prezentul studio distributiile de microhabitat pentru toate grupele de varsta pentru fiecare specie au fost combinate. Studiile viitoare ar trebui sa examineze cerinta microhabitatului pentru fiecare stadiu de peste (larva, Tanar si adult) deoarece stim ca preferintele de habitat pentru cei 3 pesti studiati se schima in special prin ontogeneza (Watkings et al 1997, Prenda et al 1997; Simonovic et al 1999; Kovac et al 1999). Studii mai detaliate ale ontogenezei schimbarii habitatelor cu si fara alterari de mediu ar fi utile pentru evaluarea rezistentei speciilor. Toate perturbarile naturale sau provocate per au au avut un impact negativ asupra celor 3 specii studiate care acompaniaza speciile de pastrav maro si reprezinta elemente importante ale ecosistemelor raurilor piedmont. Studiul speciilor acompaniatoare a fost neglijat in favoare speciilor mai importante commercial. Problemele impactului de mediu nu sunt mereu aratate de speciile exploatate commercial, care au o durata de viata prelungita. Pestii mici si tineri sunt mai sensibili la schimbarea de mediu si de aceea sunt indicatori mai buni ai succesiunii ecosistemelor si a perturnarilor acestora (Copp et al 1991).