Sunteți pe pagina 1din 78

PROGRAMA ANALITICA Curs : MEDIEREA CONFLICTELOR IN DREPT

1. ISTORICUL MEDIERII 2. PRINCIPIILE ETICE ALE MEDIERII REGULI EUROPENE 3. MEDIEREA SI LEGEA 4. CONFLICTUL I 5. CONFLICTUL II 6. NEGOCIEREA METODA ALTERNATIVA DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR I 7. NEGOCIEREA METODA ALTERNATIVA DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR II 8. NEGOCIEREA METODA ALTERNATIVA DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR III 9. MEDIEREA PARTE INTEGRANTA A SISTEMULUI DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR; TEHNICI DE MEDIERE I 10. MEDIEREA PARTE INTEGRANTA A SISTEMULUI DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR; TEHNICI DE MEDIERE II 11. MEDIEREA PARTE INTEGRANTA A SISTEMULUI DE SOLUTIONARE A CONFLICTELOR; TEHNICI DE MEDIERE III 12. CONTRACTUL DE MEDIERE 13. MEDIEREA IN ROMANIA I 14. MEDIEREA IN ROMANIA II

Bibliografie 1. Roger Fischer, William Ury Getting to Yes, negotiating an agreement without giving in, 1991 2. William Ury Getting Past No- Negotiating with difficult people, 1991 3. Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen Difficult Conversations, 1999 4. Roger Fisher, Daniel Shapiro Beyond Reason, 2005 5. Jim Camp Start with No, 2002 6. Anca Ciuca, Badila Adrian Medierea in comunitate, februarie 2008 7. Pancescu Flavius George Legea Medierii, comentarii si explicatii, 2010 8. Legea 192/16.05.2006 privind medierea si organizarea profesiei cu modificrile intervenite prin Legea 370/2009 9. Standardul de formare al mediatorului in Romania 10. Sustac Zeno, Ignat Claudiu Modalitati alternative de solutionare a conflictelor, 2008

ISTORIA MEDIERII

Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca cele mai timpurii cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor. Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi in timpul civilizatiei romane ( Digestele lui Justinian recunosteau medierea ). Romanii denumeau mediatorii folosind o varietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor, Philantropus, Interpolator, Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator. In cursul Evului Mediu medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa practicarea medierii in relatiile cu autoritatile centrale. Multe civilizatii au privit mediatorul ca fiind o persoana sacra, demna de un anumit respect. Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre indivizi, corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa de solutionare a conflictului dupa ce acesta a aparut sau pot solicita utilizarea unei astfel de metode in viitor, prin introducerea unei clauze obligatorii de mediere/arbitraj in contractul lor. In mediere o a treia parte neutra se intalneste cu protagonistii conflictului, fie ca acestia sunt persoane fizice sau juridice si le face sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care isi pot rezolva controversa. Din timpuri indepartate istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea diferitelor tipuri de dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie comerciale, fie de dreptul muncii. Un exemplu recent de mediere internationala este cel condus de presedintele Jimmy Carter in Bosnia. In plus sunt numeroase exemple de conflicte internationale care au fost solutionate prin metode alternative ( papii catolici care actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile europene in timpul Renasterii ).

In afara de domeniul politic, arbitrajul si medierea au fost folosite de oamenii de afaceri din toata lumea pentru rezolvarea disputelor lor comerciale. In S.U.A. arbitrajul si medierea sunt adesea folosite pentru rezolvarea disputelor de dreptul muncii rezultate din interpretarea conflictuala a clauzelor contractelor de munca, dispute in domeniul constructiilor in general intre contractori si subcontractori referitor la clauzele de plata a despagubirilor sau intre constructori si proprietari referitor la clauzele de plata a contractelor, dispute in domeniul dreptului comercial si al societatilor comerciale referitor la evaluarea activelor, a partilor sociale in cadrul corporatiilor inchise. Introducerea unei dispute comerciale pentru a fi solutionata pe calea medierii si/sau arbitrajului poate fi facuta in mod voluntar de catre parti sau la initiativa unei agentii guvernamentale. In S.U.A. Guvernul federal a promovat arbitrajul comercial inca din 1887, cand a fost adoptata o lege in acest sens. Acest document stipula un mecanism de prezentare voluntara a disputelor din cadrul dreptului muncii din domeniul cailor ferate catre arbitraj. In timp ce in cele mai multe cazuri decizia de a se angaja sau nu o mediere/arbitrare este o problema ce este decisa de parti, exista cateva ocazii in care Guvernul a intervenit in a solicita medierea/arbitrajul unei dispute comerciale atunci cand s-a simtit ca disputa ameninta nevoile nationale. De exemplu in 1926 Guvernul S.U.A. a emis RAILWAY LABOUR ACT pentru a monitoriza relatiile de management al muncii atat in domeniul cailor ferate, cat si in domeniul cailor aeriene.

Sub incidenta acestui document Bordul National de Mediere (National Mediation Bord ) poate interveni intr-o disputa si solicita medierea. In 1994, pornind de la violentele etnice din Balcani, Centrul Carter a fost un mediator neutru care a determinat o incetare a focului timp de patru luni. Fostul presedinte al S.U.A. si sotia sa s-au deplasat in Iugoslavia, in decembrie 1994 pentru a sustine eforturile de a pune capat luptelor de acolo. Personalul din cadrul Centrului Carter a avut un deplin succes in sensul incheierii unui acord de incetare a focului pe o perioada de patru luni. Programul Centrului de solutionare a conflictelor a monitorizat dezvoltarea in regiune incepind cu luna februarie 1993. In Balcani, presedintele Carter a avut discutii extinse cu presedintele Bosniei, Croatiei si Serbiei, cu

reprezentantul N.U. din fosta Iugoslavie, cu liderii bosniacilor sirbi, etc. Dupa doua zile de discutii, liderii gruparii musulmane bosniace si bosniacii sirbi au semnat un acord de incetare a focului. Desi lupta a reinceput dupa incetarea acordului in mai 1995, personalul Centrului Carter a mentinut liniile de comunicare deschise intre partile din Bosnia, Departamentul de Stat din S.U.A. si N.U. Guvernul S.U.A. a avut convorbiri in noiembrie 1995 timp de douazeci si una de zile in urma carora a rezultat un acord intre Croatia, Bosnia si Serbia, acord care a pus capat la patruzeci si trei de luni de razboi si a condus la aducerea a 60000 de trupe NATO in Bosnia in vederea pregatirii alegerilor programate pentru luna septembrie 1996. Centrul Carter, in cadrul programului de solutionare a conflictelor continua sa monitorizeze situatia in Bosnia si au loc frecvente deplasari la fata locului.

China si Asia Confucius credea ca cea mai buna modalitate de a rezolva o disputa era aceea de persuasiune morala si acord mai mult decat coercitie. Exista o armonie naturala in lucrurile umane, care nu ar trebui sa fie intrerupta. Pacea si intelegerea erau puncte centrale ale filozofiei lui. Budistii incurajau rezolvarea disputelor prin compromis decat prin coercitie. In aceste culturi instanta era ultimul resort. Astazi in China exista inca o aplecare asupra concilierii si medierii in sensul folosirii lor pentru rezolvarea disputelor.

Japonia Exista o relativa absenta a avocatilor in Japonia, probabil tocmai datorita istoriei sale bogate referitor la mediere. Seful comunitatii este cel care ajuta oamenii sa-si rezolve problemele. Exista de asemenea o serie intreaga de impedimente procedurale in ceea ce priveste judecarea in instanta, fapt ce contribuie la aplecarea catre procedurile informale ale medierii. Astazi, medierea este parte a culturii afacerilor, a culturii de bussines, unde mediatorii sunt cei care deschid drumul catre relatii de afaceri linistite ( SHOKAI-SHA si CHUKAI-SHA ).

Pentru a intelelege abordarea japoneza a medierii, trebuie sa avem in vedere faptul ca metoda de solutionare a conflictelor cum este medierea este intotdeauna un rezultat al disputelor culturale. De aceea este necesar sa analizam fundamentul cultural al medierii in Japonia pentru a putea intelege semnificatia acestui sistem in societatea japoneza contemporana. Din punct de vedere legislativ, medierea este obligatorie pentru toate cauzele de dreptul familiei. In ceea ce priveste cauzele civile, medierea nu este obligatorie. Solicitarea unui mediator poate fi facuta de o parte sau de ambele parti, in scris sau oral in fata instantei de judecata. In situatia cauzelor civile solicitarea poate fi facuta in orice moment si este voluntara. De asemenea poate fi invocata si de judecator in cursul procesului , fara acordul partilor, dar numai in faza procesuala initiala, ulterior acesteia este nevoie de acordul partilor. Instanta numeste un Comitet de Mediere care este de regula format dintr-un judecator care il prezideaza si doi membri mediatori care nu este necesar sa fie judecatori; rareori mediatorul este chiar judecatorul propriu-zis. Mediatorul nejudecator nu trebuie neaparat sa fie avocat. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca sunt referitoare la varsta 40-70ani, sa aiba expertiza in domeniul solutionarii disputelor sau exeprtiza in viata publica. In ceea ce sexul, exista diferente considerabile intre cauzele de dreptul familiei si cauzele de drept civil. De regula pentru cauzele civile sunt angajate mult mai putine femei. La Curtea Civila de la Osaka numai 10% din toti mediatorii sunt femei. In cauzele de dreptul familiei numarul femeilor mediatori este mult mai mare deoarece se doreste a avea cate un mediator femeie si unul barbat in fiecare caz, in special in cazurile de divort. Mandatul mediatorilor este de doi ani cu drept de renumire de catre Curtea Suprema de Justitie. Aceasta are o lista cu 12000 de mediatori. Guvernul japonez incurajeaza medierea si sustine programele de educatie si invatamant ale mediatorilor. Mediatorii au statut de angajati guvernamentali si lucreaza in sistem part-time.

Africa Orice persoana care are o disputa poate solicita o adunare informala a vecinilor, denumita mott. Un membru respectabil al comunitatii este mediator in sensul ajutarii partilor sa-si rezolve conflictele.

Islam Cultura islamica are o pozitie puternica cu privire la mediere si conciliere, ca fiind modalitatile preferate asa cum sunt ele utilizate de catre quadis specializati in pastrarea armoniei sociale prin ajungerea la o solutie in caz de disputa.

Vest, cultura iudeo-crestina In Vest, exista o traditie veche a medierii. Bisericile au fost folosite ca locuri de sanctuar si clerii adesea au actionat ca mediatori in disputele dintre criminali si autoritati. In Evul Mediu, clericii crestini au fost solicitati sa rezolve dispute de dreptul familiei si de drept diplomatic. Curtile conduse de rabini foloseau traditia si Torahul pentru a rezolva disputele.

U.S.A. The quakers au o lunga istorie in practicarea medierii, cat si a arbitrajului. Modelul american de mediere a fost in proportie de 80% munca celor de la Quakers. In New York City comunitatea evreilor si-a stabilit un forum de mediere. Imigrantii chinezi au stabilit Societatea Chineza de Benevolenta pentru a rezolva disputele prin mediere, dispute legate de viata de familie si de comunitate.

Marea Britanie Medierea a fost institutionalizata in secolul al XIX-lea fiind recunoscuta cu rol de sinestatator. A fost emis Actul concilierii in 1996 care reglementa relatiile industriale. In S.U.A. procesele de solutionare alternativa a disputelor au fost transformate ca alternativa la instanta incepand cu anul 1913, cand Departamentul de Stat al Muncii din Statele Unite a

elaborat un panel de comisionari ai concilierii, care sa rezolve disputele de drept al muncii. Acesti comisionari au devenit Serviciul de Conciliere al Statelor Unite, iar in 1947 aceasta entitate s-a transformat in Serviciul Federal de Conciliere si Mediere.

Asociatii in America In anul 1926, Asociatia Americana de Arbitraj a infiintat un serviciu comercial pentru rezolvarea disputelor in sectorul privat. Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie a fost fondata in 1963 pentru a promova concilierea in familie ca o alternativa la procesele de dreptul familiei. Medierea in dreptul familiei a devenit un domeniu extrem de bogat pentru mediere si au aparut Asociatia de Mediere in Dreptul Familiei si Academia Mediatorilor in Dreptul Familiei. In 1980, Congresul S.U.A. a emis actul de rezolvare a disputelor ( Disput Resolution Act ) in care se stipula ca toate programele nationale pentru ADR sa fie administrate de Ministerul Justitiei. Pe plan local guvernele locale si statele au finantat programe de mediere in scopul rezolvarii disputelor din dreptul familiei, mediului, contracte guvernamentale, etc. Constitutia statului Texas stipuleaza inca de la 1845 nevoia de adoptare a unor metode alternative de solutionare a conflictelor. Si totusi, acest lucru nu s-a intamplat decat in 1878, atunci cand presedintele Curtii Supreme din Texas, Joe Greenhill s-a intalnit cu seful primei Curti de Apel, Frank Evans pentru a discuta modalitatea de reducere a numarului imens de dosare in instanta. In final, Baroul din Houston a infiintat un Comitet ADR si a solicitat finantare din surse guvernamentale si private pentru infiintarea unui Centru de solutionare a conflictelor. Un astfel de centru a fost deschis in luna octombrie 1940. In 1887, Baroul din Texas ADR a recomandat o noua legislatie care sa sustina ADR, legislatie referitoare la taxe, modalitati, etc.

Olanda Medierea ca proces asistat de solutionare a conflictelor a existat de secole sub nume diferite. Aceste activitati de rezolvare a disputelor erau practicate de judecatori, primari sau alti functionari. Istoria ne arata ca medierea era cunoscuta cu secole in urma. In secolul al XVI-lea exista o practica bine documentata in mediere cunoscuta sub numele de Leydn Peacemakers. Voltaire si-a familiarizat publicul sau francez cu aceasta institutie, iar oamenii legii in timpul Revolutiei Franceze au reintrodus Biroul de Pace si ulterior judecatorii de pace in Franta si in Olanda. Dupa introducerea judecatorilor de pace, acestia se comportau ca mediatorii in salile de judecata. Aceasta era o practica folosita in disputele de familie, particular in cazurile de divort, cu scopul de a salva casatoria. In Olanda si in alte state europene Codurile de Procedura Civila stipulau incercarea de mediere a cazului inainte de audierea in instanta. Astfel de concilieri preliminare au fost abolite aproape peste tot in Europa in perioada anilor 1950-1960. In anul 1923, guvernul olandez a introdus institutia Mediatorului Guvernamental care nu a mai existat dupa al doilea razboi mondial. In anii 1970-1980 cetatenii olandezi au devenit extrem de nemultumiti de gradul de accesibilitate al instantelor, de supraaglomerare, de formalism excesiv, de durata foarte mare a proceselor si de costuri ridicate. In plus se simtea faptul ca instantele de judecata erau de cele mai multe ori nepregatite in a rezolva esenta problemelor. Astfel un grup de academicieni si practicieni ai dreptului au luat ca model tehnicile moderne de mediere din S.U.A. Cel care va combina practica si studiul academic al medierii incepand cu anul 1974 va fi profesorul de Dreptul familiei din Rotterdam, Peter Hoefnagels. Asa cum am mentionat medierea moderna s-a nascut in S.U.A., unde aceasta procedura sa aplicat in numeroase domenii la sfarsitul anilor 70. Entuziasmul americanilor pentru medierea profesionala si institutionalizata s-a raspandit in Europa la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90. In Olanda, initial reprezentantii sectorului privat au devenit interesati si implicati in metode alternative de rezolvare a disputelor inspirati de modelul american si britanic. In 1993 s-a infiintat Institutul Olandez de Mediere care avea ca principal scop organizarea de campanii de informare a populatiei despre mediere si stimularea practicarii medierii. Infiintarea acestei institutii a fost primul semn de institutionalizare a medierii in Olanda. N.M.I. detine un registru

al mediatorilor acreditati si are legaturi cu alte institutii si departamente guvernamentale. Pentru a fi inregistrat ca mediator, persoana trebuie sa participe la cursurile de pregatire profesionala organizate de N.M.I. si sa absolve examenul final. In acest moment sunt inregistrati peste 2000 de mediatori acreditati. N.M.I. a reprezentat un stimulent pentru guvern, in particular pentru Ministerul Justitiei care s-a angajat in procesul medierii. Una dintre primele actiuni derulate de Ministerul Justitiei a fost instalarea platformei ADR in luna august 1996. Principalul obiectiv era acela de a investiga aplicabilitatea si viitorul medierii in cadrul procedurilor de instanta.

Canada Exista Serviciul de Mediere si Conciliere care este o agentie guvernamentala canadiana. Agentia este responsabila pentru furnizarea serviciilor de rezolvare si prevenire a disputelor pentru sindicate si angajatori sub jurisdictia Codului canadian al Muncii.

Franta In prezent ADR este promovat de autoritati ca o modalitate de degrevare a instantelor si de rezolvare a disputelor intr-o modalitate mai simpla, mai rapida si mai ieftina. In Franta exista o lunga traditie in ceea ce priveste solutionarea alternativa a disputelor. Principiul concilierii optionale sau obligatorii ca o faza preliminara a procesului a aparut in legislatia franceza la intervale variate de timp si in forme diferite in ultimii 200 de ani. Totusi, exista o practica lunga in Franta de folosire a medierii pentru rezolvarea disputelor. Concilierea a fost pentru prima oara institutionalizata in Franta in timpul Revolutiei Franceze. Ganditorii acestei perioade au considerat concilierea ca fiind metoda ideala de rezolvare a disputelor. Decretul din 16-24 august 1789 stipuleaza concilierea obligatorie pentru toate problemele care cad sub jurisdictia Curtilor Civile Ordinare. Judecatorii de pace propuneau concilierea ca o metoda preliminara. Obligatia judecatorului civil era aceea de a solicita concilierea fiind o obligatie subsecventa introdusa in 1886 in Codul de Procedura Civila francez.

La inceputul secolului XX, obligativitatea concilierii a cunoscut un declin fiind abandonata ca cerinta legala in 1940-1950. Totusi, in practica, concilierea era inca folosita de sistemul judiciar francez atat de mult incat era inclusa ca una dintre misiunille judecatorului civil in noul cod francez de procedura civila la art. 21. Legislatia recenta doreste sa intareasca concilierea juridica si permite judecatorului sa delege functiile sale de conciliator unei persoane sau unei entitati sub supravegherea lui. Astfel legea din februarie 1995 si decretele conexe autorizeaza un judecator sa numeasca o a treia parte pentru a incerca concilierea partilor sub supravegherea judecatorului. Legea din 1995 se refera pentru prima oara in legislatia franceza la mediere. Medierea juridica sub aceasta dispozitie legala este complet optionala si este necesar consimtamantul partilor pentru numirea unui mediator sa le asiste in rezolvarea disputelor. Din momentul adoptarii legii in 1995 si a decretului conex in 1996 Curtile de Apel din Paris si Grenoble au decis in mod sistematic sa recomande numirea unui mediator. Acestea sugereaza interventia unui mediator chiar din momentul stabilirii primei infatisari in cauza respectiva. Modelul francez de mediere are un procent ridicat de reusita 80%. Centrul de Mediere si Arbitraj din Paris specializat in medierea comerciala a dezvoltat tehnici, reguli si standarde pentru diferite tipuri de ADR.

PRINCIPIILE ETICE ALE MEDIERII REGULI EUROPENE

Medierea este folosita in toate tipurile de dispute de la divorturi si situatii de drept civil, la probleme de politica publica si conflicte internationale Multe dispute care nu au reusit sa fie rezolvate pe calea negocierii, isi gasesc solutia pe calea medierii. In cadrul Natiunilor Unite, actul medierii implica abilitati politice si eforturile depuse de Secretarul General al U.N. si reprezentantii sai, prin intermediul oficiilor specializate, pentru a nu se utiliza forta si a fi respectate principiile Cartei UN. Mediator UN angajat intr-un proces ca a-III-a parte, atunci cand cei aflati in situatie conflictuala cauta sau accepta asistenta U.N. trebuie sa previna, managerieze si sa rezolve conflictul. Calitatile si abilitatile mediatorului in astfel de spete trebuie sa se manifeste in urmatoarele contexte: - inaintea conflictului prin diplomatie preventiva; - in timpul conflictului prin activitati pacifiste; - dupa conflict pentru a promova modalitatile de implementare si acorduri; - in timpul eforturilor de instalare a pacii si de instaurare a unei dezvoltari durabile in zona.

Mandatul unei medieri a U.N. este foarte specific. Atunci cand U.N. sunt solicitate sa medieze un conflict, partile trebuie sa accepte asa-numitul mandat de mediere. Acest lucru

10

inseamna ca partile accepta faptul ca U.N. mediator se afla acolo pentru a le ajuta sa gaseasca solutia in vederea rezolvarii conflictului. Mandatul U.N. de mediere cuprinde: - intalnire si convorbiri cu toate partile implicate in conflict; - consultarea partilor in vederea solutionarii conflictului; - propunerea de idei si solutii in vederea facilitarii rezolvarii conflictului.

U.N. Mediation

Cum functioneaza medierea? Desi mediatorul nu poate forta rezultatul, procesul medierii este adesea eficient. Cheia consta in abilitatea mediatorului de a determina discutii productive pentru ambele parti, discutii care nu ar fi avut loc fara Mediator. In acest scop mediatorul ajuta partile sa determine faptele; manifesta empatie si impartialitate fata de parti; ajuta partile sa genereze idei noi. Mediatorul isi foloseste abilitatile politice, diplomatice si foloseste persuasiune pentru a determina partile sa-si imbunatateasca pozitiile. Adesea, dar nu intotdeauna, mediatorul cunoaste foarte mult despre problemele disputei. Desi multi mediatori sunt foarte bine pregatiti cu expertiza, nu toti sunt buni profesionisti si provin din foarte multe segmente profesionale. Avocatii considera adesea ca scopul medierii este acela de a ajunge rapid si eficient la o rezolvare a unui caz particular. Cateodata scopul medierii este mai mult de a imbunatati relatiile interpersonale ale partilor implicate sau sa le invete pe acestea modalitati mai bune si eficiente de a se adresa pe viitor situatiilor conflictuale. Adesea mediatorul trebuie sa stie care din aceste scopuri servesc cel mai bine interesul partilor. Mediatorii tind sa se specializeze in acest sens:

11

(i)

medierea care se focuseaza pe rezolvarea situatiei Mediation tip problem solving

(ii)

medierea care se focuseaza mai mult pe relatii/relationare Transformative mediation

In timp ce unii mediatori vorbesc despre neutralitate, alti observatori considera ca a fi neutru este uman imposibil. Altii au concluzionat ca si mediatorii biosed sunt utili , atata timp cat inclinarea lor catre o parte nu este ascunsa si astfel parttile au posibilitatea de a se proteja impotriva partialitatii mediatorului. Bios a strong feeling in favours of or against on group of people. Mediatorii internationali sunt adesea mediatori partiali (subiectivi) deoarece un mediator eficient international este adesea un ministru sau presedintele unei tari, chiar daca toata lumea intelege ca tara mediatorului are interesele proprii. Medierea Presedintelui Carter dintre Egipt si Israel a fost un exemplu.

Exemplu Un student sta alaturi de alti 2 colegi de-ai sai, incercand sa-i opreasca sa se certe; la multe mile departare secretarul general al ONU prezideaza intrunirea a 15 ambasadori incercand sa previna un razboi. Aceste doua situatii par ca nu au nimic in comun. Totusi ambele sunt forme ale medierii. Aplicare: Acolo unde negocierea nu functioneaza se recomanda introducerea unui mediator in scena. In anumite locuri a devenit o rutina folosirea mediatorilor. De exemplu tribunalele din Florida, USA trimit anual la mediere ~ 150 000 de cazuri.

12

Principiile etice ale medierii

Medierea este un proces voluntar, in care exista intreventia celei de-a treia parti pentru a ajuta partile implicate in solutionarea disputei. Mediatorul ajuta partile sa-si rezolve disputa, facilitand dialogul si comunicarea promovand intelegerea, asistand partile pentru identificarea problemelor, intereselor si posibilelor baze pentru a intelege si in anumite situatii sa ajute partile sa evalueze un ipotetic rezultat in tribunal sau la arbitraj daca nu reusesc a se intelege la mediere. Medierea, prin natura sa, este un proces cursiv si flexibil.

Reguli etice

1. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile sunt incunostiintate de rolul mediatorului si natura procesului de mediere si ca partile implicate au inteles conditiile acordului. * Mediatorul trebuie sa se asigure ca toate partile inteleg si sunt de acord cu procesul medierii, rolul mediatorului in proces si relatiile mediatorului cu partile. * Partile trebuie sa inteleaga procedurile particulare pe care mediatorul intentioneaza sa le utilizeze. * Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile au inteles termenii acordului, si, daca e cazul, sa sfatuiasca partile in vederea angajarii unui avocat. * In situatia in care mediatorul realizeaza ca una dintre parti nu isi poate da in mod valabil consimtamantul pentru participarea in procesul de mediere, medierea nu trebuie sa continue/inceapa numai dupa obtinerea acordului in mod legal.

2. Mediatorul trebuie sa protejeze participarea voluntara a fiecarei parti.

13

*Dreptul partilor de a ajunge la un acord voluntar reprezinta centrul procesului de mediere. Pe cale de consecinta, mediatorul trebuie sa actioneze si sa conduca procesul de mediere in sensul maximizarii voluntariatului.

In majoritatea cazurilor care nu au ajuns in instanta, partile vin voluntar si doritoare a procesului de negociere asistata. In situatia in care mediatorul considera ca una dintre parti a fost fortata sa participe la acest proces de mediere ( de exemplu de catre familie sau de catre reprezentantul legal ), mediatorul are obligatia profesionala de a analiza in limitele confidentialitatii daca procesul de mediere trebuie sa inceapa si daca incepe atunci trebuie sa se asigure ca partea fortata a inteles exact procesul. Medierile obligatorii cuprind un aspect de nevoluntariat. Mediatorul trebuie sa fie atent la acest aspect si sa se asigure de faptul ca, desi medierea a fost dispusa de catre instanta de judecata, totusi un acord se va semna numai daca va fi in avantajul reciproc al partilor.

3. Mediatorul trebuie sa fie competent in a media conflictul. Mediatorul trebuie sa aiba suficiente cunostinte referitoare la aspectele procedurale si substantiale pentru a le da eficienta si asistenta. Este obligatia mediatorului de a-si pregati inainte de sesiunea de mediere documentele si declaratiile partilor.

4. Mediatorul trebuie sa mentina confidentialitatea procesului. Este vital ca mediatorul si toate partile implicate sa aiba o imagine clara referitoare la confidentialitate inainte ca procesul de mediere sa inceapa. Inainte ca sesiunea de mediere sa inceapa, mediatorul trebuie sa explice tuturor partilor implicate, legile aplicabile in materia dezvaluirii informatiilor si sanctiunile aferente.

14

Mediatorul nu trebuie sa nu divulge informatiile confidentiale fara permisiunea partilor implicate sau daca este solicitat in conditiile legii. Mediatorul nnu trebuie sa foloseasca informatiile confidentiale din timpul procesului de mediere pentru a obtine avantaje personale sau pentru terti sau pentru a prejudicia interesele altora. Daca medierea este guvernata de legi care stipuleaza dezvaluirea anumitor informatii, in atare conditii, mediatorul trebuie sa notifice partile in acest sens inca de la inceputul procedurii de mediere. De asemenea, actele, documentele, notele si alte si alte documente in legatura cu cauza dedusa medierii trebuie a fi depozitate intr-o locatie sigura si pot fi distruse la 90 de zile dupa finalizarea procesului de mediere sau mai devreme, daca toate partile solicita si isi dau consimtamantul in acest sens.

5. Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod neutru, impartial Mediatorul trebuie sa ramana impartial pe toata durata procesului de mediere. Mediatorul trebuie sa fie obiectiv, sa evite subiectivismul. Mediatorul trebuie sa depuna toate diligentele pentru derularea unui proces corect in care fiecare parte are drepturi/obligatii egale. Daca mediatorul nu mai poate asigura impartialitatea, acesta trebuie sa se retraga imediat.

6. Mediatorul trebuie sa se abtina de la furnizarea unei opinii legale. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile inteleg ca rolul sau este unul neutru, impartial si nu este avocatul sau reprezentantul vreunei parti. Un mediator nu trebuie sa ofere opinii legale partilor. Daca mediatorul evalueaza juridic situatia partilor, eventualitatea unui proces arbitral sau in instanta de drept comun, atunci acesta trebuie sa se asigure ca partile au inteles ca nu actioneaza ca avocat pentru nici una dintre parti si nici nu exprima pareri legale.

15

7. Mediatorul trebuie sa se retraga in anumite circumstante Mediatorul trebuie sa se retraga din procesul medierii daca: - medierea este folosita pentru activitati ilegale; - lipsa consimtamantului; - conflict de interese; - imposibilitatea mediatorului de a fi neutru/impartial; - incapacitate psihica/mentala a mediatorului.

8. Mediatorul nu trebuie sa ofere rezultatul medierii.

16

MEDIEREA SI LEGEA

Cadrul legislativ pentru exercitarea profesiei de mediator este stabilit de Legea nr. 192/2006; de Hotararea nr. 12/2007 a Consiliului de Mediere privind Standardul de Formare a Mediatorului; Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin Hotararea nr.5/13.05.2007, modificat prin Hotararea nr. 963/2008 a Consiliului de Mediere unde se modifica articolele: 19, 20, 37, 41, 43, 44, 45, 46, 48; Norme de raspundere disciplinara a mediatorilor autorizati; Standardul Ocupational al Mediatorului, Procedura de Autorizare a mediatorilor adoptata prin Hotararea nr.351/06.04.2008; Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului European si a Consiliului European din 21.05.2008 privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala. Medierea este activitatea reglementata prin Legea nr.192/2006. Ea este o procedura ce se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele sprijinindu-le pentru solutionarea conflictului. Conflictele ce pot fi deduse medierii, sunt conflicte din materie civila, comerciala, dreptul familiei, in materie penala, din domeniul protectiei consumatorlui in situatia in care consumatorul invoca existenta unu prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau serviciu, daca clauzele contractuale nu sunt respectate sau exista clauze abuzive cuprinse in contractele dintre consumatori si furnizorii de servicii sau in situatia incalcarii drepturilor prevazute de legislatia U.E. in domeniul protectiei consumatorului. Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale referitoare la statutul persoanei sau drepturi de care partile nu pot dispune prin conventie. In orice conventie in care partile pot dispune se poate introduce o clauza de mediere a carei valabilitate este independenta de validitatea contractului din care face parte. Medierea este o activitate de interes public; poate avea loc intre doua sau mai multe parti; se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori. Poate fi mediator persoana cu deplina

17

capacitate de exercitiu, are studii superioare, are o vechime in munca de cel putin trei ani sau a absolvit un program de nivel post- universitar, master avizat in domeniu, este apta din punct de vedere medical, nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, a fost autorizata ca mediator in conditiile legii. Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, posesori ai unei diplome de mediatori obtinute in unul dintre aceste state dobandesc accesul la profesia de mediator in Romania dupa recunoasterea documentelor de catre Consiliul de Mediere. Mediatorii autorizati sunt inscrisi in tabloul mediatorilor intocmit de Consiliul de Mediere care are obligatia sa actualizeze tabloul periodic si cel putin o data pe an punandu-l la dispozitia Instantelor Judecatoresti, al Autoritatilor Admnistratiei Publice Locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei. Calitatea de mediator se suspenda de drept, in cazul in care impotriva mediatorului s-a luat masura arestarii preventive pana la solutionarea procesului penal. Fapta savarsita de mediator prin care sunt incalcate dispozitiile legii, ale R.O.F., Codului de Etica si Deontologie Profesionala si Hotararea Consiliului de Mediere, constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza conform art. 39 din lege, in raport cu gravitatea abaterii putandu-se dispune observatia scrisa, amenda de la 50-500 lei, suspendarea calitatii de mediator de la o luna la sase luni sau incetarea calitatii de mediator. Raspunderea disciplinara a mediatorului este atrasa de neindeplinirea obligatiilor profesionale stabilita prin actele normative enumerate mai sus. In acest sens Consiliul de Mediere se poate sesiza din oficiu cu privire la neindeplinirea obligatiilor profesionale ale mediatorilor. Raspunderea disciplinara a mediatorului nu exclude raspunderea civila, penala sau administrativa. Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de cel mult un an de zile de la data abaterii. In cadrul Consiliului de Mediere functioneaza Comisia de Disciplina care cerceteaza abaterea si sesizeaza Consiliul, fiind constituita ca instanta diciplinara. Orice persoana interesata poate sesiza Consiliul de Mediere in legatura cu savarsirea de catre mediator a unei abateri prevazute la art.38 respectiv: a) Incalcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate;

18

b) Refuzul de a raspunde cererilor formulate de autoritatile judiciare in cazurile prevazute de lege; c) Refuzul de a restitui inscrisurile incredintate de partile aflate in conflict; d) Reprezentarea sau asistarea uneia dintre parti intr-o procedura judiciara sau arbitrala avand ca obiect conflictul supus medierii; e) savarsirea altor fapte care aduc atingere probitatii profesionale. Plangerea se va face in scris, va cuprinde toate datele de identificare ale petentului, lipsa acesteia ducand la respingerea cererii. In termen de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii, va fi desemnata in conditiile legii Comisia de disciplina fiind instiintat mediatorul de respectiva sesizare pentru a-si putea formula apararea. Atat mediatorul cat cat si reclamantul vor fi convocati pentru a se prezenta in fata Comisiei in vederea cercetarii disciplinare. In urma cercetarii se va intocmi un dosar al abaterii cercetate, dosar ce va cuprinde un referat scris, probele administrate, pozitia celui cercetat, propunerea de sanctionare sau neaplicarea unei sanctiuni. Dosarul intocmit va fi inaintat Consiliului de Mediere care in termen de 30 de zile de la primirea lui care va hotari cu privire la raspunderea disciplinara a mediatorului. Hotararea Consiliului de Mediere prin care s-a aplicat una din sanctiunile prevazute de lege pot fi atacate la Instanta de Contencios Administrativ competenta de la domiciliul sau resedinta mediatorului, in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia. Actiunea in instanta suspenda executarea hotararii atacate. Mediatorul sanctionat se reabiliteaza in termen de 1 an de la data terminarii executarii sanctiunii aplicate. Raspunderea civila a mediatorului poate fi angajata in conditiile legii civile pentru cauzarea de pejudicii prin neindeplinirea obligatiilor profesionale.

19

CONSILIUL DE MEDIERE

Este organism autonom cu personalitate juridica de interes public; se organizeaza si functioneaza potrivit Legii nr. 192/2006 si R.O.F. Este format din 9 membri alesi prin vot deschis, validati de Ministerul Justitiei pe o perioada de 2 ani. Mandatul fiecarui membru poate fi prelungit pentru aceeasi durata o singura data. Consiliul de Mediere se intruneste lunar sau ori de cate ori este necesar la convocarea presedintelui. Lucrarile Consiliului de Mediere sunt publice si se desfasoara in prezenta a cel putin sapte dintre membri. Hotararile sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor care il compun. Consiliul de Mediere reprezinta interesele mediatorilor autorizati, promoveaza activitati de mediere, elaboreaza standardele de formare in domeniul medierii, autorizeaza mediatorii, intocmeste si actualizeaza tabloul mediatorilor autorizati, adopta codul de etica profesionala a mediatorilor, elaboreaza codul de etica si deontologie preofesionala etc. Conform dispozitiilor legale, mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unei societati profesionale, al unui birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori autorizati sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale. Conform legii, medierea se aplica si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala. In cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare incat sa fie garantat dreptul fiecarei parti la asistenta juridica si daca este cazul, la serviciile prin interpret. In cazul in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal si aceasta se inchide prin impacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza organul de urmarire penala pentru aceeasi fapta. Daca procedura de mediere a fost declansata in termenul prevazut de lege pentru introducerea plangerii prealabile acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii. Suspendarea dureaza pana cand procedura medierii se inchide, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere.

20

Medierea conflictelor de munca ramane supusa dispozitiilor propuse de legile speciale. La 21.05.2008 Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene avand in vedere tratatul de instituire a Comisiei Europene a adoptat Directiva 2008/52/CE privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala. In mai 2000 Consiliul U.E. a adoptat concluzii privind metodele alternative de solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala, metode care sunt menite sa duca la simplificare si imbunatatirea accesului la justitie. In aprilie 2002 Comisia a prezentat o Carte Verde privind metodele alternative de solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala initiind o consultare cu statele membre privind posibile masuri de incurajare a utilizarii medierii. Scopul este acela de a asigura un acces mai bun la justitie ca parte a politicii U.E. de instituire a unui spatiu de libertate, securitate si justitie. Prezenta directiva ar trebui sa contribuie la buna functionare a pietei interne in special in ceea ce priveste disponibilitatea serviciilor de mediere. Dispozitiile prezentei directive ar trebui sa se aplice numai medierii in cazriule litigiilor transfrontaliere, dar nimic nu poate sa impiedice statele in a aplica aceasta norma si procedura interna de mediere. Prezenta directiva se aplica procedurii in care doua sau mai multe parti ale unui litigiu transfrontalier incearca din proprie initiativa sa ajunga la un acord amiabil cu asistenta unui mediator. Dispozitiile din prezenta directiva nu aduc atingere legislatiei nationale. Pentru a asigura securitate juridica, prezenta directiva trebuie sa indice modalitati de determinare daca un litigiu este transfrontalier sau nu. In domeniul protectiei consumatorului, Comisia a adoptat o recomandare nr.2001/310/CE care stabileste criteriile minime de calitate pe care organenle extrajudiciare implicate in solutionarea amiabila a litigiilor ar trebui sa le ofere justitiabililor. Prezenta directiva se aplica in cazul litigiilor transfrontaliere in materie civila si comerciala; sunt exceptate acele drepturi si obligatii de care partile nu pot dispune in

21

conformitate cu legislatia aplicabila corespunzatoare; directiva nu se aplica chestiunilor fiscale, vamale, sau adminitrative si nici raspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale in exercitarea actiunilor autoritatii publice. Conform dispozitiilor directivei litigiul transfrontalier este acel litigiu in care cel putin una dintre parti isi are domiciliul/resedinta intr-un alt stat membru decat cel al oricarei alte parti la data la care: 1- partile decid sa recurga la mediere dupa aparitia litigiului; 2- medierea este impusa de instanta; 3- exista o obligatie de a recurge la mediere care rezulta din dreptul national; 4- este adresata partilor o invitatie in acest sens conform articolului 5. Statele membre asigura partilor sau uneia dintre parti cu consimtamantul expres al celeilalte, posibilitatea de a solicita dobandirea caracterului executoriu al continutului acordului scris rezultat in urma medierii. Acordul de mediere poate dobandi caracter executoriu printr-o hotarare, decizie, act autentic emis de o instanta sau de o alta autoritate competenta in conformitate cu dreptul statului membru in care a fost facuta medierea. Nu mai tarziu de 21.05.2011, Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive pentru a analiza evolutia medierii in U.E. si eventualele modificari ale prezentei directive. Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege necesare pentru a conforma prezentei directive pana la 21.05.2011.

22

CONFLICTUL

Ce este conflictul? Conflictul este expresia unor interese opuse; este caracteristic societatii si este endemic in societatile moderne. Un conflict exista atunci cand doi oameni doresc sa duca la indeplinire actiuni care sunt incompatibile reciproc; ambele persoane vor sa faca aceleasi lucruri sau vor sa faca lucruri diferite care sunt incompatibile reciproc. Conflictul prin urmare, poate fi definit ca fiind un dezacord in care partile implicate percep o amenintare la adresa nevoilor, intereselor si preocuparile lor. Un conflict este rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set complet de actiuni, compatibile reciproc, avantajoase reciproc. Conflictul se refera intotdeauna la ceea ce dorim sa facem; el mai poate fi definit ca fiind doua vointe opuse astfel incat satisfacerea uneia dintre ele este in detrimentul satisfacerii celeilalte. Definirea conflcitului poate fi extinsa de la persoane fizice la grupuri, la persoane juridice, state, si natiuni si pot fi implicate in conflict mai mult de doua parti. Principiile conflictului raman aceleasi. Pentru a rezolva starea conflictuala noi trebuie sa incercam a crea o situatie convenabila ambelor parti; sa se obtina multumire reciproca, cooperare, deschidere la dialog; este practic o relatie de tip Win Win. Analiza, prevenirea, managementul si solutionarea conflictelor nu au ca tinta eliminarea conflictului si nici eliminarea intereselor opuse. Scopul consta in cautarea acelor forme de comportament conflictual care permit o abordare non-violenta a intereselor opuse intr-un proces organizat, aranjat a carei desfasurare si rezultat sunt acceptate de toate partile implicate. Participantii intr-un conflict tind sa raspunda in baza perceptiilor lor asupra situatiei si nu in urma unei revizuiri obiective a ei. Ca in orice problema conflictele contin dimensiuni de substanta, de procedura si psihologice care pot fi negociate. Pentru a intelege cat mai bine dimensiunea conflictului trebuie sa luam in calcul aceste elemente.

23

Tipuri de conflict

Conflictul relational; Conflict structural; Conflict informational; Conflict de evaluare; Conflict de interese.

Conflictul relational poate fi determinat de: - emotii puternice; - intelegeri gresite, stereotipuri culturale; - slaba comunicare; - neintelegeri in comunicare; - comportament negativist repetitiv.

Cum ne adresam unui conflict relational? Care ar fi remediile posibile? A Controlul expresiilor negative prin proceduri si reguli.

B Promovarea unui proces care legitimeaza trairile, sentimentele.

C Clarificarea perceptiilor construirea unor perceptii pozitive.

D Imbunatatirea calitatii si cantitatii comunicarii.

E Blocare unei atitudini negativiste repetitive.

F Incurajarea unor atitudini pozitive de solutionare a problemelor.

Emotiile sunt puternice. Intotdeauna ele sunt prezente si este dificil a le gestiona.

24

Ce este emotia?

Psihologii Fehr si Russell observau ca toata lumea stie ce este o emotie pana cand ii ceri sa-ti dea o definitie. Atunci se pare ca nimeni nu mai stie nimic. Asa cum folosim noi termenul o emotie este o experienta traita, simtita; de regula simti emotia si nu o gandesti. Emotiile pot fi pozitive sau negative. Intr-o negociere o emotie pozitiva indreptata catre cealalta persoana este foarte probabil sa reuseasca a crea o relatie de bunavointa, intelegere si o stare de bine. Contrar, furia, frustrarea si alte emotii negative sunt considerate ca incapabile de a genera un raport de colaborare intre parti. Desi emotiile sunt adesea un obstacol intr-o negociere, totusi sunt situatii cand emotiile pot constitui un mare beneficiu. De exemplu, presedintele Carter a folosit in timpul istoricelor negocieri dintre Israel si Egipt, puterea emotiilor. I-a invitat pe primul ministru israelian Menachim Begin si pe presedintele Egiptului Anwar Sadat la Camp David. Scopul lui era acela sa-i ajute pe cei doi lideri in a negocia acordul de pace. Dupa treizeci de zile de discutii, procesul de negociere s-a intrerupt, iar israelienii erau destul de circumspecti ca s-ar putea junge la un acord. Carter investise foarte mult timp si energie in procesul de pace. Ar fi putut foarte usor sa manifeste frustrare, poate chiar sa-l abordeze pe primul ministru israelian cu o avertizare de a accepta ultima sa propunere sau orice altceva. Dar o astfel de abordare agresiva l-ar fi putut determina pe Begin sa abandoneze complet procesul de negociere si totodata s-ar fi riscat avarierea relatiilor personale dintre cei doi lideri. Carter a facut un gest de un mare impact emotional. Begin a solicitat niste picturi autografiate ale lui Carter si Sadat pentru a le da nepotilor sai. Carter a personalizat fiecare poza cu numele unuia dintre nepotii lui Begin. In momentul in care convorbirile de pace se aflau intrun mare impas, Carter a inmanat aceste fotografii lui Begin care a fost vadit emotionat; discutia s-a mutat intre Carter si Begin despre nepotii acestuia din urma si despre razboi. Acesta a fost momentul decisiv, cheie in negociere. Putin mai tarziu in acea zi Begin, Sadat si Carter semnau acordul la Camp David . Discutia deschisa dintre Carter si Begin nu s-ar fi putut intampla daca relatia dintre cei doi ar fi fost una saracacioasa. Pentru a construi o relatie interpersonala solida este necesar timp si munca. Carter si Begin au inceput sa stabileasca raporturile dintre ei cu un an inainte de a incepe negocierile de pace. S-au intalnit la Casa Alba unde primul ministru al Israelului a fost invitat la o discutie deschisa, privata referitoare la conflictul din Orientul

25

Mijlociu. Ulterior, dupa cateva luni, Carter si sotia sa l-au invitat pe Begin si sotia sa la o cina privata vorbind despre lucruri personale. Carter nu si-a dorit ca negocierile sa esueze nici Begin, nici Sadat. Toti aveau un interes in rezolvarea problemelor. Iar emotiile pozitive pe care Carter le-a folosit in negociere cu cei doi lideri i-a ajutat sa ajunga la un acord. In negocieri, emotiile pozitive pot fi benefice din cel putin trei puncte de vedere: a) emotiile pozitive te pot ajuta sa identifici mai usor interesele celorlalte persoane; b)- emotiile pozitive pot accentua o relatie; c)- emotiile pozitive nu sporesc riscul ca una dintre parti sa fie exploatata. Cunoastem faptul ca emotiile ne pot ajuta sau dauna intr-o negociere; ceea ce trebuie sa cunoastem este modalitatea in care le putem manageria si cum putem sa extragem beneficiile. Nu putem ignora emotiile

2. Conflictul structural Este un conflict datorat unor cauze ce sunt dincolo de parti si anume: - modele distructive de comportament sau actiune ; - control inegal, distribuirea resurselor; - autoritate, putere inegala; - modificari legislative; - constrangeri temporale; - modificare unor factori de mediu, geografici, fizici. Atunci cand am identificat conflictul ca fiind un conflict structural COOPERAREA este singura modalitate prin care se va rezolva conflictul. Acest lucru presupune ca mediatorul va trebui sa deruleze actiuni prin care sa defineasca nevoile, sa indeplineasca tiparele de atitudine destructiva, sa determine, sa stabileasca o acceptare corecta si reciproca a procesului decizional din partea partilor, sa transforme negocierea dintr-o negociere asupra pozitiei intr-o negociere asupra intereselor, sa schimbe relatii de mediu si fizice.

26

3. Conflictul informational Va exista ori de cate ori o parte nu va avea suficienta informatie sau ii va lipsi o informatie initiala pentru solutionarea diferendului. Conflictul informational se datoreaza: lipsei de informatie; dezinformarii; consideratii diferite asupra a ceea ce este relevant; interpretari diferite ale informatiei; surse diferite de informatie. Ceea ce este important este ca informatia trebuie sa fie data intr-un mod legitim ambelor parti; trebuie ca partile sa fie de acord asupra procesului de obtinere a informatiei.

Cum putem remedia un conflict informational?

cel mai important remediu il constituie IDENTIFICAREA; obtinerea unui acord intre parti asupra informatiei care este cel mai important; acordul partilor asupra procesului de strangere a informatiilor; acordul partilor asupra procesului de evaluare a informatiilor.

4 Conflict de evaluare Exista in situatia inc are partile au criterii diferite de evaluare a obiectului conflictului. Ce poate sa determine un conflict de evaluare? - emotii puternice; - informatie incorecta sau lipsa informatiei; - diferente de viata, ideologie, religie, pozitie sociala, cultura; - constrangeri externe.

Cum rezolvam un conflict de evaluare?

- identificarea;

27

- identificarea unor criterii comune de evaluare; - identificarea unor valori comune; - evitarea definirii problemei in termen de valori.

Conflictul de interese

Se datoreaza intereselor diferite ale partilor. Posibile cauze ale nasterii unui conflict de interese: - competitia; - interese psihice; - schimbarea survenita in interesele existente; - continuturi diferite ale intereselor.

Cum se poate solutiona un conflict de interese?

- identificarea; - separarea intereselor de pozitii; - cautarea unor criterii obiective; - cautarea unor solutii care satisfac nevoile tuturor partilor; - cautarea unor metode de extindere a optiunilor/resurselor. Definim interesul ca acea nevoie care trebuie sa fie indeplinita ( interest=deep need ). Intr-o situatie conflictuala este foarte important sa stim cum comunicam. Mediatorul trebuie sa faciliteze comunicarea intre parti sa construiasca o strategie pentru a initia comunicarea si pentru a asigura procesul comunicarii pe toata procedura medierii. Este important a se crea intr-o stare conflictuala o anumita relatie care sa permita negocierea. O comunicare eficienta presupune sa asculti si sa intelegi cealalta parte. Fara dorinta de a asculta cealalta parte procesul nu poate sa fie eficient. Trebuie sa existe o balanta intre afirmatie si ascultare; ele dureaza in timp si trebuie sa fie de calitate implicand discutii complexe si dificile.

28

Atunci cand parile unui conflict isi pot pune in balanta afirmatiile si conceptiile si pot asculta cealalta parte, atunci sansele de a se ajunge la o mediere si o negociere a conflictului cresc.

29

NEGOCIEREA

Roger Fisher

Care este modalitatea cea mai buna pentru oameni sa-si rezolve diferendele? De exemplu care este sfatul cel mai bun pe care cineva poate sa-l dea sotului si sotiei care vor sa divorteze, cum sa ajunga la o intelegere reciproc avantajoasa fara a se termina totul intr-un amar si mare scandal?

Cartea lui Fisher trateaza problematica - intelegerii si limitelor negocierii principiale; - cum sa tratezi cu cineva care pare sa fie irational sau care are un sistem diferit de valori/ stil de negociere. - intrebari practice ca de exemplu care sa fie locul intalnirii, cine ar trebui sa faca prima oferta etc. - rolul puterii in negociere.

Cartea lui Fisher trateaza problematica negocierii principiale. Sunt descrise problemele care apar atunci cand folosim strategiile standard de negociere pozitionala. Ulterior, sunt analizate principiile metodei de negociere. Metoda negocierii principiale poate fi folosita deopotriva de diplomatii USA in discutiile referitoare la controlul armelor in fosta Uniune Sovietica, pe Wall Street de avocatii care reprezinta cele cinci sute de companii, si de cupluri care divorteaza si isi impart bunurile. Fiecare negociere este diferita, dar elementele de baza nu se schimba.

PROBLEMA

NU NEGOCIA ASUPRA POZITIEI!

30

Indiferent daca negocierea priveste un contract, o cearta de familie sau stabilirea pacii intre natiuni, de regula, oamenii se situeaza in proces de negociere asupra pozitiilor pe care le detin. Ei adopta o anumita pozitie, se cearta pentru ea si fac concesii pentru a ajunge la un compromis sau nu. Indiferent de metoda de negociere aplicata, aceasta trebuie sa urmeze trei criterii: sa produca in final un acord intelept (daca acest lucru este posibil); b) trebuie sa fie eficienta; c) trebuie sa imbunatateasca sau cel mult sa nu strice relatia dintre parti.

Un acord intelept poate fi definit ca fiind acel acord care intruneste/contine interesele legitime ale fiecarei parti, rezolva interesele conflictuale in mod corect, este durabil si ia in calcul interesele comunitatii.

Discutand in contradictoriu asupra pozitiilor se vor produce acorduri/ intelegeri neintelepte. In aceasta situatie, partile tind sa vada numai propria lor situatie. Cu cat incerci mai mult sa convingi partea cealalta despre imposibilitatea schimbarii atitudinii/pozitiei cu atat mai dificil devine. Sa poti fi mai deschis la negocieri. Ego-ul tau se identifica cu pozitia ta. Pericolul pe care il reprezinta negocierea asupra pozitiei va afecta intregul proces de negociere; acest aspect este foarte bine ilustrat de intreruperea convorbirilor sub presedintia lui Kennedy cu privire la interzicerea testarilor nucleare. e.g.: A aparut o intrebare critica: Cate inspectii trebuie sa se faca pe an de catre Uniunea Sovietica si SUA pe teritoriile lor pentru a investiga suspiciunile evenimentelor seismice? Uniunea Sovietica a ajuns la concluzia ca trei inspectii sunt suficiente, iar SUA 10. In acest moment convorbirile s-au intrerupt asupra pozitiei in ciuda faptului ca nimeni nu a inteles daca termenul inspectie presupune ca o persoana verifica o zi sau o suta de oameni analizeaza si verifica situatia la fata locului pret de o luna. Cu cat mai multa atentie este acordata pozitiilor, cu atat mai putina atentie este acordata prezentei probleme care se disputa, iar ajungerea la un acord este din ce in ce mai putin infaptuibila.

31

Discutand in contradictoriu asupra pozitiei este ineficienta si afecteaza relatia dintre parti. Negocierea asupra pozitiilor devine o intrecere de orgolii si vointe. Fiecare parte va incerca sa determine cealalta parte sa isi schimbe pozitia.

Atunci cand sunt implicate mai multe parti in procesul de mediere, discutiile asupra pozitiilor devin si mai periculoase. Sa luam exemplul unei conferinte a ONU, unde se intrunesc 150 de state evident ca discutiile asupra pozitiei frizeaza imposibilul. Concesiile reciproce sunt dificil de atins. In astfel de situatie, discutiile asupra pozitiei determina formarea de coalitii care impart interese comune dar care sunt mai mult formale decat de substanta. In cadrul ONU, astfel de coalitii produc negocieri denumite generic intre NORD si SUD, EST si VEST. Deoarece sunt foarte multi membri intr-un grup este foarte greu sa atingi o pozitie comuna.

A fi amabil soft intr-o negociere nu este o solutie. Intr-o negociere soft, standardele difera de negocierea hard si anume sa se faca concesii, oferte sa se aiba incredere in partea adversa, etc. Negocierea soft pune accentul pe importanta construirii si mentinerii unei relatii. Daca ar fi sa alegi intre negocierea soft si cea hard ar trebui sa alegi negocierea de mijloc, cea care va conduce la rezultate intelepte, eficiente si amiabile. Aceasta metoda de negociere este denumita negocierea principiala sau negocierea asupra valorilor/meritelor. Aceasta metoda se focuseaza asupra a patru puncte importante care pot constitui metode de negociere si poate fi folosita in aproape toate circumstantele: Separa oamenii de probleme. Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei. Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut. Insista ca rezultatul sa aiba la baza standarde obiective.

Separa oamenii de probleme.

32

Cu totii cunoastem cat de greu poate sa fie a negocia o problema atunci cand partile nu se inteleg devin nervoase si iau lucrurile in maniera personala. Trebuie sa tinem cont de faptul ca negociatorii sunt in primul rand oameni. Un aspect de baza intr-o negociere usor de uitat in cazul tranzactiilor cooperatiste sau internationale este aceea ca avem de a face nu cu niste persoane reprezentative abstracte a celeilalte parti, ci avem de-a face cu fiinte umane. Acestia au emotii, valori la care tin, puncte de vedere diferite etc si de aceea pot fi imprevizibili. De aceea trebuie sa luam in calcul sentimentele personale a celor cu care negociem, sentimente care vor avea un mare impact asupra rezultatului final. Acest aspect uman al negocierii poate sa fie folositor sau extrem de daunator. Procesul condus de mediator si care are ca drept final ajungerea la un acord poate determina o angajare psihologica si un rezultat benefic tuturor partilor implicate. Oamenilor le place sa se simta bine in pielea lor, iar grija lor referitor la ceea ce gandesc altii despre ei ii pot determina adesea sa devina mai atenti si sensibili la interesele celuilalt. Pe de alta parte oamenii au ego-uri, pot fi furiosi, frustrati se pot simti jigniti sau amenintati. Daca nu se acorda suficienta atentie aspectului sensibil al persoanei, acest lucru se va rasfrange negativ asupra procesului de mediere. A intelege cum gandeste cealalta parte nu este o activitate doar folositoare care te va ajuta sa rezolvi problema. Tocmai modul lor de gandire este problema. Indiferent ca inchei o afacere sau rezolvi o disputa diferente exista, sunt tocmai diferentele legate de modul de gandire al fiecaruia.

Fara comunicare nu exista negociere. Negocierea este un proces de comunicare continuu, cu scopul de a se ajunge la o decizie comuna. Nu este niciodata un lucru usor sa comunici, chiar intre persoane care au un anumit fundament de valori si experienta. Exista trei probleme in comunicare: partile nu-si vorbesc una alteia, sau cel putin nu-si vorbesc in sensul de a se face intelese; partile par a nu da atentie la ceea ce spun; neintelegerea/ intelegerea gresita cand partile vorbesc limbi diferite sansa de a se intelege/interpreta gresit este foarte mare

33

De exemplu in limba persana cuvantul compromis aparent nu contine nici o valenta pozitiva ca fiind o cale de mijloc pentru a gasi o solutie convenabila partilor. In persana acest cuvant are numai o conotatie negativa, ceva jignitor integritatea noastra a fost atinsa/lovita. De asemenea cuvantul mediator in Persana sugereaza meddler cineva care negociaza neinvitat pentru acest lucru. La inceputul anului 1980, Secretarul General ONU Waldheim a sosit in Iran pentru a negocia eliberarea soldatilor americani. Eforturile sale de negociere au fost diminuate in mod serios/grav, atunci cand postul national de radio din Iran si T.V. au transmis ceea ce a declarat Secretarul General in momentul in care a ajuns in Teheran: I have come as a mediator to work out a compromise. In mai putin de o ora de la transmisiune, masina sa a fost asaltata de iranienii furiosi.

Ce putem face atunci cand ne confruntam cu probleme de comunicare?

A) Ascultarea activa si cunoasterea a ceea ce se discuta. Ascultarea iti da posibilitatea sa intelegi perceptiile, sentimentele. Daca acorzi atentie si intrerupi ocazional discutiile cu intrebari de genul: Daca am inteles corect ceea ce spuneti? lucru ce va influenta pozitiv partea, ii va da increderea ca esti ascultator si ca nu-si pierde timpul. Ii va da satisfactia ca este ascultata si inteleasa.

Multi considera ca o tactica buna de negociere consta in a nu acorda prea multa atentie celeilalte parti si sa nu accepte nimic din ceea ce partea cealalta exprima.

Un bun negociator va face exact contrariul. Daca nu acorzi atentie la ceea ce se spune si nu demonstrezi ca intelegi ceea ce se spune partile pot intelege/crede ca nu-i auzi si atunci cand vei incerca sa le explici un punct de vedere diferit, partile vor considera ca nu ai inteles nimic din ceea ce au spus. Deci incearca sa-i intelegi. Foloseste fraze de genul Lasa-ma sa vad daca am inteles exact ceea ce imi spuneti. Din punct de vedere situatia se prezinta asa. Reformularea este foarte importanta si trebuie sa fie pozitiva si clara. A intelege ce se discuta nu insemna a agrea. ( a fi de acord ).

34

B. Vorbeste pentru a fi inteles. Negocierea nu este o dezbatere, nici un proces. Nu incerci sa convingi a treia parte. Daca comparam negocierea cu un proces legal, atunci situatia se aseamana cu aceea a doi judecatori care discuta pentru a decide asupra unui caz.

C. Vorbeste cu un scop. Cateodata problema tine de prea multa comunicare. Daca imi spui de la inceput ca esti dispus sa vinzi casa cu 80 000 de dolari dupa ce am spus ca sunt dispus sa platesc 90 000 de dolari, s-ar putea sa avem o mai mare greutate in a realiza afacerea decat daca am fi tacut. Morala este aceea ca: inainte de a face o afirmatie importanta trebuie sa stii ce anume vrei sa comunici sau sa afli si sa cunosti carui scop ii va servi informatie pe care o obtii.

D. Prevenirea este mai buna. Este foarte important ca discutiile sa fie structurate si sa aiba loc in asa fel incat sa nu fie afectate ego-urile persoanelor, sa se separe problema substantiala de relatia ce trebuie construita.

E. Construirea unei relatii functionale. Cu cat mai repede reusesti sa transformi un strain intr-o persoana apropiata, cu atat negocierea are sanse foarte mari de reusita.

F. Ne intereseaza problema si nu persoanele implicate. Separarea oamenilor de probleme este un proces continuu; trebuie sa lucrezi mereu la el. Lucrul cel mai important este sa tratezi persoanele ca pe fiinte umane si problemele la valoarea si importanta lor.

35

Focus on interest not on position

Sa luam in calcul povestea a doua persoane care se cearta intr-o biblioteca daca fereastra sa fie deschisa sau sa fie inchisa. Bibliotecarul, incercand sa gaseasca o solutie ii intreaba pe fiecare imparte de ce este pentru fereastra deschisa ptr aer curat, iar fereastra inchisa impotriva curentului. Dupa un minut, bibliotecarul deschide o fereastra in camera alaturata pentru aer curat si fara current in acelasi timp.

Pentru o solutie inteleapta trebuie sa reconciliem interesele si nu pozitiile

Acest gen de poveste este foarte comuna multor negocieri. Din momentul in care problema partilor apare ca un conflict de pozitii, si din moment ce scopul lor este acela de a conveni asupra pozitiei, in mod natural partile vor tinde sa creada si sa gandeasca numai despre pozitie. In acest moment orice proces de negociere ajunge in impas. Bibliotecarul nu ar fi venit cu o ide convenabila ambelor parti daca s-ar fi focusat numai pe pozitiile lor si nu pe interese. Diferenta dintre pozitii si interese este cruciala

Interesele definesc problema

Intr-o negociere, problema de baza intr-o negociere se gaseste nu in conflictul positional, ci in conflictul nevoilor, dorintelor, temerilor si preocuparilor fiecarei parti. Dorintele si preocuparile sunt interese. Interesele motiveaza oamenii. Interesele sunt locomotiva actiunilor noastre.Pozitia pe care o avem este ceva asupra careia decidem iar interesele noastre sunt cele care ne determina sa ne decidem de un anumit fel pozitia. Tratatul de pace dintre egipteni si israelieni care s-a blocat la Camp David in 1978 demonstreaza utilitatea analizarii pozitiilor.Israelul a ocupat Peninsula egipteana Sinai in timpul razboiului din 1967. Cand Egiptul si israelul s-au pus la masa negocierilor in 1978, pozitiile lor erau incompatibile. Israelul insista sa mentina Sinai. Egiptul dorea, pe de alta parte retrocedarea Sinai complet.

36

Analizand interesele si nu pozitiile se poate dezvolta o solutie acceptata de ambele parti. Interesul Israelului era legat de securitatea si securizarea zonei; nu se doreau tancurile egiptene la granita. Interesul Egiptului era sa detina suveranitatea provinciei Sinai; Sinai a fost parte a Egiptului de pe vremea faraonilor.

La Camp David, Presedintele Egiptului si primul ministru al Israelului au cazut de acord asupra planului de returnare a provinciei Sinai si demilitarizarea zonei.

Reconcilierea intereselor fuctioneaza mult mai bine decat reconcilierea pozitiilor din doua motive: 1. pentru fiecare interes exista de regula mai multe posibile pozitii care l-ar satisface. De regula sa adopta pozitia care este cea mai evidenta, asa cum s-a intamplat cu Israelul care a anuntat ca vrea sa pastreze o parte din provincie. 2. reconciliera intereselor functioneaza mai bine decat compromisul pozitional deoarece in pozitii opuse regasim mai multe interese comune decat conflictuale.

Cum identifici interesele?

Beneficiul identificarii intereselor este clar; cum ajungem sa identificam interesele este putin mai complicat: De ce? o tehnica de baza este aceea de a te pune in situatia celuilalt. Analizeaza fiecare pozitie pe care ei o adopta si intreaba-te de ce. De exemplu de ce proprietarul prefera sa-ti stabileasca chiria an de an intr-un contract de inchiriere pe cinci ani. Raspunsul pe care poti sa-l obtii reprezinta probabil unul dintre interesele proprietarului. De asemenea poti sa-l mai intrebi pe proprietar de ce adopta aceasta pozitie particulara daca faci acest lucru asigura-te ca nu-i ceri o justifcare, ci doresti doar sa-i intelegi nevoile, sperantele, temerile si dorintele. De ce nu ? ia in calcul alegerea lor. O modalitate extrem de folositoare pentru a descoperi interesele este aceea de a identifica ce asteapta partea adversa de la tine in primul rand si sa descoperi ce anume i-a impiedicat sa ia acea decizie.

37

Discuta despre interese; fiecare parte are multiple interese in aproape orice negociere fiecare parte are mai multe interese. O greseala comuna care poate sa apara intr-o situatie de negociere este aceea sa presupui ca fiecare persoana are acelasi interes. Scopul negocierii este de a servi intereselor tale. Ele trebuie sa fie comunicate. Daca vrei ca partea cealalta sa ia in calcul interesele tale trebuie sa le explici. Ia in calcul transparenta si veridicitatea celor afirmate.

Cele mai puternice interese sunt nevoile umane de baza. Nevoile umane de baza includ : securitate, bunastare economica, apartenenta, recunoastere, controlul asupra vietii unei persoane.

Constientizeaza faptul ca interesele partii celeilalte sunt parte a problemei negociate. Fiecare tinde sa fie preocupat mai mult de interesele sale decat sa acorde atentie intereselor celeilalte parti. Oamenii tind sa creada ca aceia care-i inteleg sunt inteligenti si simpatici sunt oameni a caror opinie merita sa fie ascultata. Asa ca daca doresti ca cealalta parte sa ia in calcul interesele tale, atunci incepe prin a demonstra ca tu apreciezi si intelegi interesele lor

Fii concret, dar flexibil. Intr-o negociere vrei sa stii incotro te indrepti si sa fii deschis la ideile novatoare. De regula, partile vin la o negociere fara un alt plan decat acela de a astepta ofertele partii celeilalte. Cum poti sa treci de la etapa identificarii intereselor la etapa dezvoltarii unor optiuni specifice si sa ramai in continuare flexibil referitor la aceste optiuni. Pentru a-ti converti interesele tale in optiuni concrete intreaba-te: Daca maine partea cealalta agreaza optiunea mea, care ar fi aceea. Pentru a-ti mentine flexibilitatea trateaza fiecare optiune pe care o formulezi ca fiind o optiune simplu ilustrativa. Gandeste-te la mai mult de o optiune care sa serveasca interesele tale. Specificitatea ilustrativa este conceptul cheie. Mintea este ca o parasuta, functioneaza numai cand este deschisa.

Fii dur asupra problemei si gentil cu oamenii. Poti sa fii cat de dur vrei, atunci cand vorbesti despre interesele tale. De regula, se recomanda sa fii dur. Aici este momentul intr-un proces de negociere sa-ti consumi toate energiile agresive. Pe de alta parte trebuie sa acorzi un suport pozitiv omului direct proportional cu taria vigorii cu care-ti aperi interesele. O negociere de succes implica fermitate si deschidere.

38

ISTORIA MEDIERII

Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca cele mai timpurii cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor. Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi in timpul civilizatiei romane ( Digestele lui Justinian recunosteau medierea ). Romanii denumeau mediatorii folosind o varietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor, Philantropus, Interpolator, Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator. In cursul Evului Mediu medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa practicarea medierii in relatiile cu autoritatile centrale. Multe civilizatii au privit mediatorul ca fiind o persoana sacra, demna de un anumit respect. Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre indivizi, corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa de solutionare a conflictului dupa ce acesta a aparut sau pot solicita utilizarea unei astfel de metode in viitor, prin introducerea unei clauze obligatorii de mediere/arbitraj in contractul lor. In mediere o a treia parte neutra se intalneste cu protagonistii conflictului, fie ca acestia sunt persoane fizice sau juridice si le face sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care isi pot rezolva controversa. Din timpuri indepartate istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea diferitelor tipuri de dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie comerciale, fie de dreptul muncii. Un exemplu recent de mediere internationala este cel condus de presedintele Jimmy Carter in Bosnia. In plus sunt numeroase exemple de conflicte internationale care au fost solutionate prin metode alternative ( papii catolici care actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile europene in timpul Renasterii ).

In afara de domeniul politic, arbitrajul si medierea au fost folosite de oamenii de afaceri din toata lumea pentru rezolvarea disputelor lor comerciale. In S.U.A. arbitrajul si medierea sunt adesea folosite pentru rezolvarea disputelor de dreptul muncii rezultate din interpretarea conflictuala a clauzelor contractelor de munca, dispute in domeniul constructiilor in general intre contractori si subcontractori referitor la clauzele de plata a despagubirilor sau intre constructori si proprietari referitor la clauzele de plata a contractelor, dispute in domeniul dreptului comercial si al societatilor comerciale referitor la evaluarea activelor, a partilor sociale in cadrul corporatiilor inchise. Introducerea unei dispute comerciale pentru a fi solutionata pe calea medierii si/sau arbitrajului poate fi facuta in mod voluntar de catre parti sau la initiativa unei agentii guvernamentale. In S.U.A. Guvernul federal a promovat arbitrajul comercial inca din 1887, cand a fost adoptata o lege in acest sens. Acest document stipula un mecanism de prezentare voluntara a disputelor din cadrul dreptului muncii din domeniul cailor ferate catre arbitraj. In timp ce in cele mai multe cazuri decizia de a se angaja sau nu o mediere/arbitrare este o problema ce este decisa de parti, exista cateva ocazii in care Guvernul a intervenit in a solicita medierea/arbitrajul unei dispute comerciale atunci cand s-a simtit ca disputa ameninta nevoile nationale. De exemplu in 1926 Guvernul S.U.A. a emis RAILWAY LABOUR ACT pentru a monitoriza relatiile de management al muncii atat in domeniul cailor ferate, cat si in domeniul cailor aeriene.

Sub incidenta acestui document Bordul National de Mediere (National Mediation Bord ) poate interveni intr-o disputa si solicita medierea. In 1994, pornind de la violentele etnice din Balcani, Centrul Carter a fost un mediator neutru care a determinat o incetare a focului timp de patru luni. Fostul presedinte al S.U.A. si sotia sa s-au deplasat in Iugoslavia, in decembrie 1994 pentru a sustine eforturile de a pune capat luptelor de acolo. Personalul din cadrul Centrului Carter a avut un deplin succes in sensul incheierii unui acord de incetare a focului pe o perioada de patru luni. Programul Centrului de solutionare a conflictelor a monitorizat dezvoltarea in regiune incepind cu luna februarie 1993. In Balcani, presedintele Carter a avut discutii extinse cu presedintele Bosniei, Croatiei si Serbiei, cu
2

reprezentantul N.U. din fosta Iugoslavie, cu liderii bosniacilor sirbi, etc. Dupa doua zile de discutii, liderii gruparii musulmane bosniace si bosniacii sirbi au semnat un acord de incetare a focului. Desi lupta a reinceput dupa incetarea acordului in mai 1995, personalul Centrului Carter a mentinut liniile de comunicare deschise intre partile din Bosnia, Departamentul de Stat din S.U.A. si N.U. Guvernul S.U.A. a avut convorbiri in noiembrie 1995 timp de douazeci si una de zile in urma carora a rezultat un acord intre Croatia, Bosnia si Serbia, acord care a pus capat la patruzeci si trei de luni de razboi si a condus la aducerea a 60000 de trupe NATO in Bosnia in vederea pregatirii alegerilor programate pentru luna septembrie 1996. Centrul Carter, in cadrul programului de solutionare a conflictelor continua sa monitorizeze situatia in Bosnia si au loc frecvente deplasari la fata locului.

China si Asia Confucius credea ca cea mai buna modalitate de a rezolva o disputa era aceea de persuasiune morala si acord mai mult decat coercitie. Exista o armonie naturala in lucrurile umane, care nu ar trebui sa fie intrerupta. Pacea si intelegerea erau puncte centrale ale filozofiei lui. Budistii incurajau rezolvarea disputelor prin compromis decat prin coercitie. In aceste culturi instanta era ultimul resort. Astazi in China exista inca o aplecare asupra concilierii si medierii in sensul folosirii lor pentru rezolvarea disputelor.

Japonia Exista o relativa absenta a avocatilor in Japonia, probabil tocmai datorita istoriei sale bogate referitor la mediere. Seful comunitatii este cel care ajuta oamenii sa-si rezolve problemele. Exista de asemenea o serie intreaga de impedimente procedurale in ceea ce priveste judecarea in instanta, fapt ce contribuie la aplecarea catre procedurile informale ale medierii. Astazi, medierea este parte a culturii afacerilor, a culturii de bussines, unde mediatorii sunt cei care deschid drumul catre relatii de afaceri linistite ( SHOKAI-SHA si CHUKAI-SHA ).

Pentru a intelelege abordarea japoneza a medierii, trebuie sa avem in vedere faptul ca metoda de solutionare a conflictelor cum este medierea este intotdeauna un rezultat al disputelor culturale. De aceea este necesar sa analizam fundamentul cultural al medierii in Japonia pentru a putea intelege semnificatia acestui sistem in societatea japoneza contemporana. Din punct de vedere legislativ, medierea este obligatorie pentru toate cauzele de dreptul familiei. In ceea ce priveste cauzele civile, medierea nu este obligatorie. Solicitarea unui mediator poate fi facuta de o parte sau de ambele parti, in scris sau oral in fata instantei de judecata. In situatia cauzelor civile solicitarea poate fi facuta in orice moment si este voluntara. De asemenea poate fi invocata si de judecator in cursul procesului , fara acordul partilor, dar numai in faza procesuala initiala, ulterior acesteia este nevoie de acordul partilor. Instanta numeste un Comitet de Mediere care este de regula format dintr-un judecator care il prezideaza si doi membri mediatori care nu este necesar sa fie judecatori; rareori mediatorul este chiar judecatorul propriu-zis. Mediatorul nejudecator nu trebuie neaparat sa fie avocat. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca sunt referitoare la varsta 40-70ani, sa aiba expertiza in domeniul solutionarii disputelor sau exeprtiza in viata publica. In ceea ce sexul, exista diferente considerabile intre cauzele de dreptul familiei si cauzele de drept civil. De regula pentru cauzele civile sunt angajate mult mai putine femei. La Curtea Civila de la Osaka numai 10% din toti mediatorii sunt femei. In cauzele de dreptul familiei numarul femeilor mediatori este mult mai mare deoarece se doreste a avea cate un mediator femeie si unul barbat in fiecare caz, in special in cazurile de divort. Mandatul mediatorilor este de doi ani cu drept de renumire de catre Curtea Suprema de Justitie. Aceasta are o lista cu 12000 de mediatori. Guvernul japonez incurajeaza medierea si sustine programele de educatie si invatamant ale mediatorilor. Mediatorii au statut de angajati guvernamentali si lucreaza in sistem part-time.

Africa Orice persoana care are o disputa poate solicita o adunare informala a vecinilor, denumita mott. Un membru respectabil al comunitatii este mediator in sensul ajutarii partilor sa-si rezolve conflictele.
4

Islam Cultura islamica are o pozitie puternica cu privire la mediere si conciliere, ca fiind modalitatile preferate asa cum sunt ele utilizate de catre quadis specializati in pastrarea armoniei sociale prin ajungerea la o solutie in caz de disputa.

Vest, cultura iudeo-crestina In Vest, exista o traditie veche a medierii. Bisericile au fost folosite ca locuri de sanctuar si clerii adesea au actionat ca mediatori in disputele dintre criminali si autoritati. In Evul Mediu, clericii crestini au fost solicitati sa rezolve dispute de dreptul familiei si de drept diplomatic. Curtile conduse de rabini foloseau traditia si Torahul pentru a rezolva disputele.

U.S.A. The quakers au o lunga istorie in practicarea medierii, cat si a arbitrajului. Modelul american de mediere a fost in proportie de 80% munca celor de la Quakers. In New York City comunitatea evreilor si-a stabilit un forum de mediere. Imigrantii chinezi au stabilit Societatea Chineza de Benevolenta pentru a rezolva disputele prin mediere, dispute legate de viata de familie si de comunitate.

Marea Britanie Medierea a fost institutionalizata in secolul al XIX-lea fiind recunoscuta cu rol de sinestatator. A fost emis Actul concilierii in 1996 care reglementa relatiile industriale. In S.U.A. procesele de solutionare alternativa a disputelor au fost transformate ca alternativa la instanta incepand cu anul 1913, cand Departamentul de Stat al Muncii din Statele Unite a
5

elaborat un panel de comisionari ai concilierii, care sa rezolve disputele de drept al muncii. Acesti comisionari au devenit Serviciul de Conciliere al Statelor Unite, iar in 1947 aceasta entitate s-a transformat in Serviciul Federal de Conciliere si Mediere.

Asociatii in America In anul 1926, Asociatia Americana de Arbitraj a infiintat un serviciu comercial pentru rezolvarea disputelor in sectorul privat. Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie a fost fondata in 1963 pentru a promova concilierea in familie ca o alternativa la procesele de dreptul familiei. Medierea in dreptul familiei a devenit un domeniu extrem de bogat pentru mediere si au aparut Asociatia de Mediere in Dreptul Familiei si Academia Mediatorilor in Dreptul Familiei. In 1980, Congresul S.U.A. a emis actul de rezolvare a disputelor ( Disput Resolution Act ) in care se stipula ca toate programele nationale pentru ADR sa fie administrate de Ministerul Justitiei. Pe plan local guvernele locale si statele au finantat programe de mediere in scopul rezolvarii disputelor din dreptul familiei, mediului, contracte guvernamentale, etc. Constitutia statului Texas stipuleaza inca de la 1845 nevoia de adoptare a unor metode alternative de solutionare a conflictelor. Si totusi, acest lucru nu s-a intamplat decat in 1878, atunci cand presedintele Curtii Supreme din Texas, Joe Greenhill s-a intalnit cu seful primei Curti de Apel, Frank Evans pentru a discuta modalitatea de reducere a numarului imens de dosare in instanta. In final, Baroul din Houston a infiintat un Comitet ADR si a solicitat finantare din surse guvernamentale si private pentru infiintarea unui Centru de solutionare a conflictelor. Un astfel de centru a fost deschis in luna octombrie 1940. In 1887, Baroul din Texas ADR a recomandat o noua legislatie care sa sustina ADR, legislatie referitoare la taxe, modalitati, etc.

Olanda Medierea ca proces asistat de solutionare a conflictelor a existat de secole sub nume diferite. Aceste activitati de rezolvare a disputelor erau practicate de judecatori, primari sau alti functionari. Istoria ne arata ca medierea era cunoscuta cu secole in urma. In secolul al XVI-lea exista o practica bine documentata in mediere cunoscuta sub numele de Leydn Peacemakers. Voltaire si-a familiarizat publicul sau francez cu aceasta institutie, iar oamenii legii in timpul Revolutiei Franceze au reintrodus Biroul de Pace si ulterior judecatorii de pace in Franta si in Olanda. Dupa introducerea judecatorilor de pace, acestia se comportau ca mediatorii in salile de judecata. Aceasta era o practica folosita in disputele de familie, particular in cazurile de divort, cu scopul de a salva casatoria. In Olanda si in alte state europene Codurile de Procedura Civila stipulau incercarea de mediere a cazului inainte de audierea in instanta. Astfel de concilieri preliminare au fost abolite aproape peste tot in Europa in perioada anilor 1950-1960. In anul 1923, guvernul olandez a introdus institutia Mediatorului Guvernamental care nu a mai existat dupa al doilea razboi mondial. In anii 1970-1980 cetatenii olandezi au devenit extrem de nemultumiti de gradul de accesibilitate al instantelor, de supraaglomerare, de formalism excesiv, de durata foarte mare a proceselor si de costuri ridicate. In plus se simtea faptul ca instantele de judecata erau de cele mai multe ori nepregatite in a rezolva esenta problemelor. Astfel un grup de academicieni si practicieni ai dreptului au luat ca model tehnicile moderne de mediere din S.U.A. Cel care va combina practica si studiul academic al medierii incepand cu anul 1974 va fi profesorul de Dreptul familiei din Rotterdam, Peter Hoefnagels. Asa cum am mentionat medierea moderna s-a nascut in S.U.A., unde aceasta procedura sa aplicat in numeroase domenii la sfarsitul anilor 70. Entuziasmul americanilor pentru medierea profesionala si institutionalizata s-a raspandit in Europa la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90. In Olanda, initial reprezentantii sectorului privat au devenit interesati si implicati in metode alternative de rezolvare a disputelor inspirati de modelul american si britanic. In 1993 s-a infiintat Institutul Olandez de Mediere care avea ca principal scop organizarea de campanii de informare a populatiei despre mediere si stimularea practicarii medierii. Infiintarea acestei institutii a fost primul semn de institutionalizare a medierii in Olanda. N.M.I. detine un registru
7

al mediatorilor acreditati si are legaturi cu alte institutii si departamente guvernamentale. Pentru a fi inregistrat ca mediator, persoana trebuie sa participe la cursurile de pregatire profesionala organizate de N.M.I. si sa absolve examenul final. In acest moment sunt inregistrati peste 2000 de mediatori acreditati. N.M.I. a reprezentat un stimulent pentru guvern, in particular pentru Ministerul Justitiei care s-a angajat in procesul medierii. Una dintre primele actiuni derulate de Ministerul Justitiei a fost instalarea platformei ADR in luna august 1996. Principalul obiectiv era acela de a investiga aplicabilitatea si viitorul medierii in cadrul procedurilor de instanta.

Canada Exista Serviciul de Mediere si Conciliere care este o agentie guvernamentala canadiana. Agentia este responsabila pentru furnizarea serviciilor de rezolvare si prevenire a disputelor pentru sindicate si angajatori sub jurisdictia Codului canadian al Muncii.

Franta In prezent ADR este promovat de autoritati ca o modalitate de degrevare a instantelor si de rezolvare a disputelor intr-o modalitate mai simpla, mai rapida si mai ieftina. In Franta exista o lunga traditie in ceea ce priveste solutionarea alternativa a disputelor. Principiul concilierii optionale sau obligatorii ca o faza preliminara a procesului a aparut in legislatia franceza la intervale variate de timp si in forme diferite in ultimii 200 de ani. Totusi, exista o practica lunga in Franta de folosire a medierii pentru rezolvarea disputelor. Concilierea a fost pentru prima oara institutionalizata in Franta in timpul Revolutiei Franceze. Ganditorii acestei perioade au considerat concilierea ca fiind metoda ideala de rezolvare a disputelor. Decretul din 16-24 august 1789 stipuleaza concilierea obligatorie pentru toate problemele care cad sub jurisdictia Curtilor Civile Ordinare. Judecatorii de pace propuneau concilierea ca o metoda preliminara. Obligatia judecatorului civil era aceea de a solicita concilierea fiind o obligatie subsecventa introdusa in 1886 in Codul de Procedura Civila francez.

La inceputul secolului XX, obligativitatea concilierii a cunoscut un declin fiind abandonata ca cerinta legala in 1940-1950. Totusi, in practica, concilierea era inca folosita de sistemul judiciar francez atat de mult incat era inclusa ca una dintre misiunille judecatorului civil in noul cod francez de procedura civila la art. 21. Legislatia recenta doreste sa intareasca concilierea juridica si permite judecatorului sa delege functiile sale de conciliator unei persoane sau unei entitati sub supravegherea lui. Astfel legea din februarie 1995 si decretele conexe autorizeaza un judecator sa numeasca o a treia parte pentru a incerca concilierea partilor sub supravegherea judecatorului. Legea din 1995 se refera pentru prima oara in legislatia franceza la mediere. Medierea juridica sub aceasta dispozitie legala este complet optionala si este necesar consimtamantul partilor pentru numirea unui mediator sa le asiste in rezolvarea disputelor. Din momentul adoptarii legii in 1995 si a decretului conex in 1996 Curtile de Apel din Paris si Grenoble au decis in mod sistematic sa recomande numirea unui mediator. Acestea sugereaza interventia unui mediator chiar din momentul stabilirii primei infatisari in cauza respectiva. Modelul francez de mediere are un procent ridicat de reusita 80%. Centrul de Mediere si Arbitraj din Paris specializat in medierea comerciala a dezvoltat tehnici, reguli si standarde pentru diferite tipuri de ADR.

PRINCIPIILE ETICE ALE MEDIERII REGULI EUROPENE

Medierea este folosita in toate tipurile de dispute de la divorturi si situatii de drept civil, la probleme de politica publica si conflicte internationale Multe dispute care nu au reusit sa fie rezolvate pe calea negocierii, isi gasesc solutia pe calea medierii. In cadrul Natiunilor Unite, actul medierii implica abilitati politice si eforturile depuse de Secretarul General al U.N. si reprezentantii sai, prin intermediul oficiilor specializate, pentru a nu se utiliza forta si a fi respectate principiile Cartei UN. Mediator UN angajat intr-un proces ca a-III-a parte, atunci cand cei aflati in situatie conflictuala cauta sau accepta asistenta U.N. trebuie sa previna, managerieze si sa rezolve conflictul. Calitatile si abilitatile mediatorului in astfel de spete trebuie sa se manifeste in urmatoarele contexte: - inaintea conflictului prin diplomatie preventiva; - in timpul conflictului prin activitati pacifiste; - dupa conflict pentru a promova modalitatile de implementare si acorduri; - in timpul eforturilor de instalare a pacii si de instaurare a unei dezvoltari durabile in zona.

Mandatul unei medieri a U.N. este foarte specific. Atunci cand U.N. sunt solicitate sa medieze un conflict, partile trebuie sa accepte asa-numitul mandat de mediere. Acest lucru inseamna ca partile accepta faptul ca U.N. mediator se afla acolo pentru a le ajuta sa gaseasca solutia in vederea rezolvarii conflictului.

Mandatul U.N. de mediere cuprinde: - intalnire si convorbiri cu toate partile implicate in conflict; - consultarea partilor in vederea solutionarii conflictului; - propunerea de idei si solutii in vederea facilitarii rezolvarii conflictului.

U.N. Mediation

Cum functioneaza medierea? Desi mediatorul nu poate forta rezultatul, procesul medierii este adesea eficient. Cheia consta in abilitatea mediatorului de a determina discutii productive pentru ambele parti, discutii care nu ar fi avut loc fara Mediator. In acest scop mediatorul ajuta partile sa determine faptele; manifesta empatie si impartialitate fata de parti; ajuta partile sa genereze idei noi. Mediatorul isi foloseste abilitatile politice, diplomatice si foloseste persuasiune pentru a determina partile sa-si imbunatateasca pozitiile. Adesea, dar nu intotdeauna, mediatorul cunoaste foarte mult despre problemele disputei. Desi multi mediatori sunt foarte bine pregatiti cu expertiza, nu toti sunt buni profesionisti si provin din foarte multe segmente profesionale. Avocatii considera adesea ca scopul medierii este acela de a ajunge rapid si eficient la o rezolvare a unui caz particular. Cateodata scopul medierii este mai mult de a imbunatati relatiile interpersonale ale partilor implicate sau sa le invete pe acestea modalitati mai bune si eficiente de a se adresa pe viitor situatiilor conflictuale. Adesea mediatorul trebuie sa stie care din aceste scopuri servesc cel mai bine interesul partilor. Mediatorii tind sa se specializeze in acest sens: (i) medierea care se focuseaza pe rezolvarea situatiei Mediation tip problem solving
2

(ii)

medierea care se focuseaza mai mult pe relatii/relationare Transformative mediation

In timp ce unii mediatori vorbesc despre neutralitate, alti observatori considera ca a fi neutru este uman imposibil. Altii au concluzionat ca si mediatorii biosed sunt utili , atata timp cat inclinarea lor catre o parte nu este ascunsa si astfel parttile au posibilitatea de a se proteja impotriva partialitatii mediatorului. Bios a strong feeling in favours of or against on group of people. Mediatorii internationali sunt adesea mediatori partiali (subiectivi) deoarece un mediator eficient international este adesea un ministru sau presedintele unei tari, chiar daca toata lumea intelege ca tara mediatorului are interesele proprii. Medierea Presedintelui Carter dintre Egipt si Israel a fost un exemplu.

Exemplu Un student sta alaturi de alti 2 colegi de-ai sai, incercand sa-i opreasca sa se certe; la multe mile departare secretarul general al ONU prezideaza intrunirea a 15 ambasadori incercand sa previna un razboi. Aceste doua situatii par ca nu au nimic in comun. Totusi ambele sunt forme ale medierii. Aplicare: Acolo unde negocierea nu functioneaza se recomanda introducerea unui mediator in scena. In anumite locuri a devenit o rutina folosirea mediatorilor. De exemplu tribunalele din Florida, USA trimit anual la mediere ~ 150 000 de cazuri.

Principiile etice ale medierii

Medierea este un proces voluntar, in care exista intreventia celei de-a treia parti pentru a ajuta partile implicate in solutionarea disputei. Mediatorul ajuta partile sa-si rezolve disputa, facilitand dialogul si comunicarea promovand intelegerea, asistand partile pentru identificarea problemelor, intereselor si posibilelor baze pentru a intelege si in anumite situatii sa ajute partile sa evalueze un ipotetic rezultat in tribunal sau la arbitraj daca nu reusesc a se intelege la mediere. Medierea, prin natura sa, este un proces cursiv si flexibil.

Reguli etice

1. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile sunt incunostiintate de rolul mediatorului si natura procesului de mediere si ca partile implicate au inteles conditiile acordului. * Mediatorul trebuie sa se asigure ca toate partile inteleg si sunt de acord cu procesul medierii, rolul mediatorului in proces si relatiile mediatorului cu partile. * Partile trebuie sa inteleaga procedurile particulare pe care mediatorul intentioneaza sa le utilizeze. * Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile au inteles termenii acordului, si, daca e cazul, sa sfatuiasca partile in vederea angajarii unui avocat. * In situatia in care mediatorul realizeaza ca una dintre parti nu isi poate da in mod valabil consimtamantul pentru participarea in procesul de mediere, medierea nu trebuie sa continue/inceapa numai dupa obtinerea acordului in mod legal.

2. Mediatorul trebuie sa protejeze participarea voluntara a fiecarei parti. *Dreptul partilor de a ajunge la un acord voluntar reprezinta centrul procesului de mediere. Pe cale de consecinta, mediatorul trebuie sa actioneze si sa conduca procesul de mediere in sensul maximizarii voluntariatului.
4

In majoritatea cazurilor care nu au ajuns in instanta, partile vin voluntar si doritoare a procesului de negociere asistata. In situatia in care mediatorul considera ca una dintre parti a fost fortata sa participe la acest proces de mediere ( de exemplu de catre familie sau de catre reprezentantul legal ), mediatorul are obligatia profesionala de a analiza in limitele confidentialitatii daca procesul de mediere trebuie sa inceapa si daca incepe atunci trebuie sa se asigure ca partea fortata a inteles exact procesul. Medierile obligatorii cuprind un aspect de nevoluntariat. Mediatorul trebuie sa fie atent la acest aspect si sa se asigure de faptul ca, desi medierea a fost dispusa de catre instanta de judecata, totusi un acord se va semna numai daca va fi in avantajul reciproc al partilor.

3. Mediatorul trebuie sa fie competent in a media conflictul. Mediatorul trebuie sa aiba suficiente cunostinte referitoare la aspectele procedurale si substantiale pentru a le da eficienta si asistenta. Este obligatia mediatorului de a-si pregati inainte de sesiunea de mediere documentele si declaratiile partilor.

4. Mediatorul trebuie sa mentina confidentialitatea procesului. Este vital ca mediatorul si toate partile implicate sa aiba o imagine clara referitoare la confidentialitate inainte ca procesul de mediere sa inceapa. Inainte ca sesiunea de mediere sa inceapa, mediatorul trebuie sa explice tuturor partilor implicate, legile aplicabile in materia dezvaluirii informatiilor si sanctiunile aferente. Mediatorul nu trebuie sa nu divulge informatiile confidentiale fara permisiunea partilor implicate sau daca este solicitat in conditiile legii.

Mediatorul nnu trebuie sa foloseasca informatiile confidentiale din timpul procesului de mediere pentru a obtine avantaje personale sau pentru terti sau pentru a prejudicia interesele altora. Daca medierea este guvernata de legi care stipuleaza dezvaluirea anumitor informatii, in atare conditii, mediatorul trebuie sa notifice partile in acest sens inca de la inceputul procedurii de mediere. De asemenea, actele, documentele, notele si alte si alte documente in legatura cu cauza dedusa medierii trebuie a fi depozitate intr-o locatie sigura si pot fi distruse la 90 de zile dupa finalizarea procesului de mediere sau mai devreme, daca toate partile solicita si isi dau consimtamantul in acest sens.

5. Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod neutru, impartial Mediatorul trebuie sa ramana impartial pe toata durata procesului de mediere. Mediatorul trebuie sa fie obiectiv, sa evite subiectivismul. Mediatorul trebuie sa depuna toate diligentele pentru derularea unui proces corect in care fiecare parte are drepturi/obligatii egale. Daca mediatorul nu mai poate asigura impartialitatea, acesta trebuie sa se retraga imediat.

6. Mediatorul trebuie sa se abtina de la furnizarea unei opinii legale. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile inteleg ca rolul sau este unul neutru, impartial si nu este avocatul sau reprezentantul vreunei parti. Un mediator nu trebuie sa ofere opinii legale partilor. Daca mediatorul evalueaza juridic situatia partilor, eventualitatea unui proces arbitral sau in instanta de drept comun, atunci acesta trebuie sa se asigure ca partile au inteles ca nu actioneaza ca avocat pentru nici una dintre parti si nici nu exprima pareri legale.

7. Mediatorul trebuie sa se retraga in anumite circumstante Mediatorul trebuie sa se retraga din procesul medierii daca:
6

- medierea este folosita pentru activitati ilegale; - lipsa consimtamantului; - conflict de interese; - imposibilitatea mediatorului de a fi neutru/impartial; - incapacitate psihica/mentala a mediatorului.

8. Mediatorul nu trebuie sa ofere rezultatul medierii.

MEDIEREA SI LEGEA

Cadrul legislativ pentru exercitarea profesiei de mediator este stabilit de Legea nr. 192/2006; de Hotararea nr. 12/2007 a Consiliului de Mediere privind Standardul de Formare a Mediatorului; Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin Hotararea nr.5/13.05.2007, modificat prin Hotararea nr. 963/2008 a Consiliului de Mediere unde se modifica articolele: 19, 20, 37, 41, 43, 44, 45, 46, 48; Norme de raspundere disciplinara a mediatorilor autorizati; Standardul Ocupational al Mediatorului, Procedura de Autorizare a mediatorilor adoptata prin Hotararea nr.351/06.04.2008; Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului European si a Consiliului European din 21.05.2008 privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala. Medierea este activitatea reglementata prin Legea nr.192/2006. Ea este o procedura ce se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele sprijinindu-le pentru solutionarea conflictului. Conflictele ce pot fi deduse medierii, sunt conflicte din materie civila, comerciala, dreptul familiei, in materie penala, din domeniul protectiei consumatorlui in situatia in care consumatorul invoca existenta unu prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau serviciu, daca clauzele contractuale nu sunt respectate sau exista clauze abuzive cuprinse in contractele dintre consumatori si furnizorii de servicii sau in situatia incalcarii drepturilor prevazute de legislatia U.E. in domeniul protectiei consumatorului. Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale referitoare la statutul persoanei sau drepturi de care partile nu pot dispune prin conventie. In orice conventie in care partile pot dispune se poate introduce o clauza de mediere a carei valabilitate este independenta de validitatea contractului din care face parte. Medierea este o activitate de interes public; poate avea loc intre doua sau mai multe parti; se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori. Poate fi mediator persoana cu deplina
1

capacitate de exercitiu, are studii superioare, are o vechime in munca de cel putin trei ani sau a absolvit un program de nivel post- universitar, master avizat in domeniu, este apta din punct de vedere medical, nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, a fost autorizata ca mediator in conditiile legii. Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, posesori ai unei diplome de mediatori obtinute in unul dintre aceste state dobandesc accesul la profesia de mediator in Romania dupa recunoasterea documentelor de catre Consiliul de Mediere. Mediatorii autorizati sunt inscrisi in tabloul mediatorilor intocmit de Consiliul de Mediere care are obligatia sa actualizeze tabloul periodic si cel putin o data pe an punandu-l la dispozitia Instantelor Judecatoresti, al Autoritatilor Admnistratiei Publice Locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei. Calitatea de mediator se suspenda de drept, in cazul in care impotriva mediatorului s-a luat masura arestarii preventive pana la solutionarea procesului penal. Fapta savarsita de mediator prin care sunt incalcate dispozitiile legii, ale R.O.F., Codului de Etica si Deontologie Profesionala si Hotararea Consiliului de Mediere, constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza conform art. 39 din lege, in raport cu gravitatea abaterii putandu-se dispune observatia scrisa, amenda de la 50-500 lei, suspendarea calitatii de mediator de la o luna la sase luni sau incetarea calitatii de mediator. Raspunderea disciplinara a mediatorului este atrasa de neindeplinirea obligatiilor profesionale stabilita prin actele normative enumerate mai sus. In acest sens Consiliul de Mediere se poate sesiza din oficiu cu privire la neindeplinirea obligatiilor profesionale ale mediatorilor. Raspunderea disciplinara a mediatorului nu exclude raspunderea civila, penala sau administrativa. Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de cel mult un an de zile de la data abaterii. In cadrul Consiliului de Mediere functioneaza Comisia de Disciplina care cerceteaza abaterea si sesizeaza Consiliul, fiind constituita ca instanta diciplinara. Orice persoana interesata poate sesiza Consiliul de Mediere in legatura cu savarsirea de catre mediator a unei abateri prevazute la art.38 respectiv: a) Incalcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate;
2

b) Refuzul de a raspunde cererilor formulate de autoritatile judiciare in cazurile prevazute de lege; c) Refuzul de a restitui inscrisurile incredintate de partile aflate in conflict; d) Reprezentarea sau asistarea uneia dintre parti intr-o procedura judiciara sau arbitrala avand ca obiect conflictul supus medierii; e) savarsirea altor fapte care aduc atingere probitatii profesionale. Plangerea se va face in scris, va cuprinde toate datele de identificare ale petentului, lipsa acesteia ducand la respingerea cererii. In termen de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii, va fi desemnata in conditiile legii Comisia de disciplina fiind instiintat mediatorul de respectiva sesizare pentru a-si putea formula apararea. Atat mediatorul cat cat si reclamantul vor fi convocati pentru a se prezenta in fata Comisiei in vederea cercetarii disciplinare. In urma cercetarii se va intocmi un dosar al abaterii cercetate, dosar ce va cuprinde un referat scris, probele administrate, pozitia celui cercetat, propunerea de sanctionare sau neaplicarea unei sanctiuni. Dosarul intocmit va fi inaintat Consiliului de Mediere care in termen de 30 de zile de la primirea lui care va hotari cu privire la raspunderea disciplinara a mediatorului. Hotararea Consiliului de Mediere prin care s-a aplicat una din sanctiunile prevazute de lege pot fi atacate la Instanta de Contencios Administrativ competenta de la domiciliul sau resedinta mediatorului, in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia. Actiunea in instanta suspenda executarea hotararii atacate. Mediatorul sanctionat se reabiliteaza in termen de 1 an de la data terminarii executarii sanctiunii aplicate. Raspunderea civila a mediatorului poate fi angajata in conditiile legii civile pentru cauzarea de pejudicii prin neindeplinirea obligatiilor profesionale.

CONSILIUL DE MEDIERE

Este organism autonom cu personalitate juridica de interes public; se organizeaza si functioneaza potrivit Legii nr. 192/2006 si R.O.F. Este format din 9 membri alesi prin vot deschis, validati de Ministerul Justitiei pe o perioada de 2 ani. Mandatul fiecarui membru poate fi prelungit pentru aceeasi durata o singura data. Consiliul de Mediere se intruneste lunar sau ori de cate ori este necesar la convocarea presedintelui. Lucrarile Consiliului de Mediere sunt publice si se desfasoara in prezenta a cel putin sapte dintre membri. Hotararile sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor care il compun. Consiliul de Mediere reprezinta interesele mediatorilor autorizati, promoveaza activitati de mediere, elaboreaza standardele de formare in domeniul medierii, autorizeaza mediatorii, intocmeste si actualizeaza tabloul mediatorilor autorizati, adopta codul de etica profesionala a mediatorilor, elaboreaza codul de etica si deontologie preofesionala etc. Conform dispozitiilor legale, mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unei societati profesionale, al unui birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori autorizati sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale. Conform legii, medierea se aplica si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru care, potrivit legii retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala. In cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare incat sa fie garantat dreptul fiecarei parti la asistenta juridica si daca este cazul, la serviciile prin interpret. In cazul in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal si aceasta se inchide prin impacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza organul de urmarire penala pentru aceeasi fapta. Daca procedura de mediere a fost declansata in termenul prevazut de lege pentru introducerea plangerii prealabile acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii. Suspendarea dureaza pana cand procedura medierii se inchide, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere.
4

Medierea conflictelor de munca ramane supusa dispozitiilor propuse de legile speciale. La 21.05.2008 Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene avand in vedere tratatul de instituire a Comisiei Europene a adoptat Directiva 2008/52/CE privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala. In mai 2000 Consiliul U.E. a adoptat concluzii privind metodele alternative de solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala, metode care sunt menite sa duca la simplificare si imbunatatirea accesului la justitie. In aprilie 2002 Comisia a prezentat o Carte Verde privind metodele alternative de solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala initiind o consultare cu statele membre privind posibile masuri de incurajare a utilizarii medierii. Scopul este acela de a asigura un acces mai bun la justitie ca parte a politicii U.E. de instituire a unui spatiu de libertate, securitate si justitie. Prezenta directiva ar trebui sa contribuie la buna functionare a pietei interne in special in ceea ce priveste disponibilitatea serviciilor de mediere. Dispozitiile prezentei directive ar trebui sa se aplice numai medierii in cazriule litigiilor transfrontaliere, dar nimic nu poate sa impiedice statele in a aplica aceasta norma si procedura interna de mediere. Prezenta directiva se aplica procedurii in care doua sau mai multe parti ale unui litigiu transfrontalier incearca din proprie initiativa sa ajunga la un acord amiabil cu asistenta unui mediator. Dispozitiile din prezenta directiva nu aduc atingere legislatiei nationale. Pentru a asigura securitate juridica, prezenta directiva trebuie sa indice modalitati de determinare daca un litigiu este transfrontalier sau nu. In domeniul protectiei consumatorului, Comisia a adoptat o recomandare nr.2001/310/CE care stabileste criteriile minime de calitate pe care organenle extrajudiciare implicate in solutionarea amiabila a litigiilor ar trebui sa le ofere justitiabililor. Prezenta directiva se aplica in cazul litigiilor transfrontaliere in materie civila si comerciala; sunt exceptate acele drepturi si obligatii de care partile nu pot dispune in
5

conformitate cu legislatia aplicabila corespunzatoare; directiva nu se aplica chestiunilor fiscale, vamale, sau adminitrative si nici raspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale in exercitarea actiunilor autoritatii publice. Conform dispozitiilor directivei litigiul transfrontalier este acel litigiu in care cel putin una dintre parti isi are domiciliul/resedinta intr-un alt stat membru decat cel al oricarei alte parti la data la care: 1- partile decid sa recurga la mediere dupa aparitia litigiului; 2- medierea este impusa de instanta; 3- exista o obligatie de a recurge la mediere care rezulta din dreptul national; 4- este adresata partilor o invitatie in acest sens conform articolului 5. Statele membre asigura partilor sau uneia dintre parti cu consimtamantul expres al celeilalte, posibilitatea de a solicita dobandirea caracterului executoriu al continutului acordului scris rezultat in urma medierii. Acordul de mediere poate dobandi caracter executoriu printr-o hotarare, decizie, act autentic emis de o instanta sau de o alta autoritate competenta in conformitate cu dreptul statului membru in care a fost facuta medierea. Nu mai tarziu de 21.05.2011, Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive pentru a analiza evolutia medierii in U.E. si eventualele modificari ale prezentei directive. Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege necesare pentru a conforma prezentei directive pana la 21.05.2011.

CONFLICTUL

Ce este conflictul? Conflictul este expresia unor interese opuse; este caracteristic societatii si este endemic in societatile moderne. Un conflict exista atunci cand doi oameni doresc sa duca la indeplinire actiuni care sunt incompatibile reciproc; ambele persoane vor sa faca aceleasi lucruri sau vor sa faca lucruri diferite care sunt incompatibile reciproc. Conflictul prin urmare, poate fi definit ca fiind un dezacord in care partile implicate percep o amenintare la adresa nevoilor, intereselor si preocuparile lor. Un conflict este rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set complet de actiuni, compatibile reciproc, avantajoase reciproc. Conflictul se refera intotdeauna la ceea ce dorim sa facem; el mai poate fi definit ca fiind doua vointe opuse astfel incat satisfacerea uneia dintre ele este in detrimentul satisfacerii celeilalte. Definirea conflcitului poate fi extinsa de la persoane fizice la grupuri, la persoane juridice, state, si natiuni si pot fi implicate in conflict mai mult de doua parti. Principiile conflictului raman aceleasi. Pentru a rezolva starea conflictuala noi trebuie sa incercam a crea o situatie convenabila ambelor parti; sa se obtina multumire reciproca, cooperare, deschidere la dialog; este practic o relatie de tip Win Win. Analiza, prevenirea, managementul si solutionarea conflictelor nu au ca tinta eliminarea conflictului si nici eliminarea intereselor opuse. Scopul consta in cautarea acelor forme de comportament conflictual care permit o abordare non-violenta a intereselor opuse intr-un proces organizat, aranjat a carei desfasurare si rezultat sunt acceptate de toate partile implicate. Participantii intr-un conflict tind sa raspunda in baza perceptiilor lor asupra situatiei si nu in urma unei revizuiri obiective a ei. Ca in orice problema conflictele contin dimensiuni de substanta, de procedura si psihologice care pot fi negociate. Pentru a intelege cat mai bine dimensiunea conflictului trebuie sa luam in calcul aceste elemente.

Tipuri de conflict

Conflictul relational; Conflict structural; Conflict informational; Conflict de evaluare; Conflict de interese.

Conflictul relational poate fi determinat de: - emotii puternice; - intelegeri gresite, stereotipuri culturale; - slaba comunicare; - neintelegeri in comunicare; - comportament negativist repetitiv.

Cum ne adresam unui conflict relational? Care ar fi remediile posibile? A Controlul expresiilor negative prin proceduri si reguli.

B Promovarea unui proces care legitimeaza trairile, sentimentele.

C Clarificarea perceptiilor construirea unor perceptii pozitive.

D Imbunatatirea calitatii si cantitatii comunicarii.

E Blocare unei atitudini negativiste repetitive.

F Incurajarea unor atitudini pozitive de solutionare a problemelor.

Emotiile sunt puternice. Intotdeauna ele sunt prezente si este dificil a le gestiona.

Ce este emotia?

Psihologii Fehr si Russell observau ca toata lumea stie ce este o emotie pana cand ii ceri sa-ti dea o definitie. Atunci se pare ca nimeni nu mai stie nimic. Asa cum folosim noi termenul o emotie este o experienta traita, simtita; de regula simti emotia si nu o gandesti. Emotiile pot fi pozitive sau negative. Intr-o negociere o emotie pozitiva indreptata catre cealalta persoana este foarte probabil sa reuseasca a crea o relatie de bunavointa, intelegere si o stare de bine. Contrar, furia, frustrarea si alte emotii negative sunt considerate ca incapabile de a genera un raport de colaborare intre parti. Desi emotiile sunt adesea un obstacol intr-o negociere, totusi sunt situatii cand emotiile pot constitui un mare beneficiu. De exemplu, presedintele Carter a folosit in timpul istoricelor negocieri dintre Israel si Egipt, puterea emotiilor. I-a invitat pe primul ministru israelian Menachim Begin si pe presedintele Egiptului Anwar Sadat la Camp David. Scopul lui era acela sa-i ajute pe cei doi lideri in a negocia acordul de pace. Dupa treizeci de zile de discutii, procesul de negociere s-a intrerupt, iar israelienii erau destul de circumspecti ca s-ar putea junge la un acord. Carter investise foarte mult timp si energie in procesul de pace. Ar fi putut foarte usor sa manifeste frustrare, poate chiar sa-l abordeze pe primul ministru israelian cu o avertizare de a accepta ultima sa propunere sau orice altceva. Dar o astfel de abordare agresiva l-ar fi putut determina pe Begin sa abandoneze complet procesul de negociere si totodata s-ar fi riscat avarierea relatiilor personale dintre cei doi lideri. Carter a facut un gest de un mare impact emotional. Begin a solicitat niste picturi autografiate ale lui Carter si Sadat pentru a le da nepotilor sai. Carter a personalizat fiecare poza cu numele unuia dintre nepotii lui Begin. In momentul in care convorbirile de pace se aflau intrun mare impas, Carter a inmanat aceste fotografii lui Begin care a fost vadit emotionat; discutia s-a mutat intre Carter si Begin despre nepotii acestuia din urma si despre razboi. Acesta a fost momentul decisiv, cheie in negociere. Putin mai tarziu in acea zi Begin, Sadat si Carter semnau acordul la Camp David . Discutia deschisa dintre Carter si Begin nu s-ar fi putut intampla daca relatia dintre cei doi ar fi fost una saracacioasa. Pentru a construi o relatie interpersonala solida este necesar timp si munca. Carter si Begin au inceput sa stabileasca raporturile dintre ei cu un an inainte de a incepe negocierile de pace. S-au intalnit la Casa Alba unde primul ministru al Israelului a fost invitat la o discutie deschisa, privata referitoare la conflictul din Orientul
3

Mijlociu. Ulterior, dupa cateva luni, Carter si sotia sa l-au invitat pe Begin si sotia sa la o cina privata vorbind despre lucruri personale. Carter nu si-a dorit ca negocierile sa esueze nici Begin, nici Sadat. Toti aveau un interes in rezolvarea problemelor. Iar emotiile pozitive pe care Carter le-a folosit in negociere cu cei doi lideri i-a ajutat sa ajunga la un acord. In negocieri, emotiile pozitive pot fi benefice din cel putin trei puncte de vedere: a) emotiile pozitive te pot ajuta sa identifici mai usor interesele celorlalte persoane; b)- emotiile pozitive pot accentua o relatie; c)- emotiile pozitive nu sporesc riscul ca una dintre parti sa fie exploatata. Cunoastem faptul ca emotiile ne pot ajuta sau dauna intr-o negociere; ceea ce trebuie sa cunoastem este modalitatea in care le putem manageria si cum putem sa extragem beneficiile. Nu putem ignora emotiile

2. Conflictul structural Este un conflict datorat unor cauze ce sunt dincolo de parti si anume: - modele distructive de comportament sau actiune ; - control inegal, distribuirea resurselor; - autoritate, putere inegala; - modificari legislative; - constrangeri temporale; - modificare unor factori de mediu, geografici, fizici. Atunci cand am identificat conflictul ca fiind un conflict structural COOPERAREA este singura modalitate prin care se va rezolva conflictul. Acest lucru presupune ca mediatorul va trebui sa deruleze actiuni prin care sa defineasca nevoile, sa indeplineasca tiparele de atitudine destructiva, sa determine, sa stabileasca o acceptare corecta si reciproca a procesului decizional din partea partilor, sa transforme negocierea dintr-o negociere asupra pozitiei intr-o negociere asupra intereselor, sa schimbe relatii de mediu si fizice.

3. Conflictul informational Va exista ori de cate ori o parte nu va avea suficienta informatie sau ii va lipsi o informatie initiala pentru solutionarea diferendului. Conflictul informational se datoreaza: lipsei de informatie; dezinformarii; consideratii diferite asupra a ceea ce este relevant; interpretari diferite ale informatiei; surse diferite de informatie. Ceea ce este important este ca informatia trebuie sa fie data intr-un mod legitim ambelor parti; trebuie ca partile sa fie de acord asupra procesului de obtinere a informatiei.

Cum putem remedia un conflict informational?

cel mai important remediu il constituie IDENTIFICAREA; obtinerea unui acord intre parti asupra informatiei care este cel mai important; acordul partilor asupra procesului de strangere a informatiilor; acordul partilor asupra procesului de evaluare a informatiilor.

4 Conflict de evaluare Exista in situatia inc are partile au criterii diferite de evaluare a obiectului conflictului. Ce poate sa determine un conflict de evaluare? - emotii puternice; - informatie incorecta sau lipsa informatiei; - diferente de viata, ideologie, religie, pozitie sociala, cultura; - constrangeri externe.

Cum rezolvam un conflict de evaluare?

- identificarea;
5

- identificarea unor criterii comune de evaluare; - identificarea unor valori comune; - evitarea definirii problemei in termen de valori.

Conflictul de interese

Se datoreaza intereselor diferite ale partilor. Posibile cauze ale nasterii unui conflict de interese: - competitia; - interese psihice; - schimbarea survenita in interesele existente; - continuturi diferite ale intereselor.

Cum se poate solutiona un conflict de interese?

- identificarea; - separarea intereselor de pozitii; - cautarea unor criterii obiective; - cautarea unor solutii care satisfac nevoile tuturor partilor; - cautarea unor metode de extindere a optiunilor/resurselor. Definim interesul ca acea nevoie care trebuie sa fie indeplinita ( interest=deep need ). Intr-o situatie conflictuala este foarte important sa stim cum comunicam. Mediatorul trebuie sa faciliteze comunicarea intre parti sa construiasca o strategie pentru a initia comunicarea si pentru a asigura procesul comunicarii pe toata procedura medierii. Este important a se crea intr-o stare conflictuala o anumita relatie care sa permita negocierea. O comunicare eficienta presupune sa asculti si sa intelegi cealalta parte. Fara dorinta de a asculta cealalta parte procesul nu poate sa fie eficient. Trebuie sa existe o balanta intre afirmatie si ascultare; ele dureaza in timp si trebuie sa fie de calitate implicand discutii complexe si dificile.
6

Atunci cand parile unui conflict isi pot pune in balanta afirmatiile si conceptiile si pot asculta cealalta parte, atunci sansele de a se ajunge la o mediere si o negociere a conflictului cresc.

NEGOCIEREA

Roger Fisher

Care este modalitatea cea mai buna pentru oameni sa-si rezolve diferendele? De exemplu care este sfatul cel mai bun pe care cineva poate sa-l dea sotului si sotiei care vor sa divorteze, cum sa ajunga la o intelegere reciproc avantajoasa fara a se termina totul intr-un amar si mare scandal?

Cartea lui Fisher trateaza problematica - intelegerii si limitelor negocierii principiale; - cum sa tratezi cu cineva care pare sa fie irational sau care are un sistem diferit de valori/ stil de negociere. - intrebari practice ca de exemplu care sa fie locul intalnirii, cine ar trebui sa faca prima oferta etc. - rolul puterii in negociere.

Cartea lui Fisher trateaza problematica negocierii principiale. Sunt descrise problemele care apar atunci cand folosim strategiile standard de negociere pozitionala. Ulterior, sunt analizate principiile metodei de negociere. Metoda negocierii principiale poate fi folosita deopotriva de diplomatii USA in discutiile referitoare la controlul armelor in fosta Uniune Sovietica, pe Wall Street de avocatii care reprezinta cele cinci sute de companii, si de cupluri care divorteaza si isi impart bunurile. Fiecare negociere este diferita, dar elementele de baza nu se schimba.

PROBLEMA

NU NEGOCIA ASUPRA POZITIEI!

Indiferent daca negocierea priveste un contract, o cearta de familie sau stabilirea pacii intre natiuni, de regula, oamenii se situeaza in proces de negociere asupra pozitiilor pe care le detin. Ei adopta o anumita pozitie, se cearta pentru ea si fac concesii pentru a ajunge la un compromis sau nu. Indiferent de metoda de negociere aplicata, aceasta trebuie sa urmeze trei criterii: sa produca in final un acord intelept (daca acest lucru este posibil); b) trebuie sa fie eficienta; c) trebuie sa imbunatateasca sau cel mult sa nu strice relatia dintre parti.

Un acord intelept poate fi definit ca fiind acel acord care intruneste/contine interesele legitime ale fiecarei parti, rezolva interesele conflictuale in mod corect, este durabil si ia in calcul interesele comunitatii.

Discutand in contradictoriu asupra pozitiilor se vor produce acorduri/ intelegeri neintelepte. In aceasta situatie, partile tind sa vada numai propria lor situatie. Cu cat incerci mai mult sa convingi partea cealalta despre imposibilitatea schimbarii atitudinii/pozitiei cu atat mai dificil devine. Sa poti fi mai deschis la negocieri. Ego-ul tau se identifica cu pozitia ta. Pericolul pe care il reprezinta negocierea asupra pozitiei va afecta intregul proces de negociere; acest aspect este foarte bine ilustrat de intreruperea convorbirilor sub presedintia lui Kennedy cu privire la interzicerea testarilor nucleare. e.g.: A aparut o intrebare critica: Cate inspectii trebuie sa se faca pe an de catre Uniunea Sovietica si SUA pe teritoriile lor pentru a investiga suspiciunile evenimentelor seismice? Uniunea Sovietica a ajuns la concluzia ca trei inspectii sunt suficiente, iar SUA 10. In acest moment convorbirile s-au intrerupt asupra pozitiei in ciuda faptului ca nimeni nu a inteles daca termenul inspectie presupune ca o persoana verifica o zi sau o suta de oameni analizeaza si verifica situatia la fata locului pret de o luna. Cu cat mai multa atentie este acordata pozitiilor, cu atat mai putina atentie este acordata prezentei probleme care se disputa, iar ajungerea la un acord este din ce in ce mai putin infaptuibila.

Discutand in contradictoriu asupra pozitiei este ineficienta si afecteaza relatia dintre parti. Negocierea asupra pozitiilor devine o intrecere de orgolii si vointe. Fiecare parte va incerca sa determine cealalta parte sa isi schimbe pozitia.

Atunci cand sunt implicate mai multe parti in procesul de mediere, discutiile asupra pozitiilor devin si mai periculoase. Sa luam exemplul unei conferinte a ONU, unde se intrunesc 150 de state evident ca discutiile asupra pozitiei frizeaza imposibilul. Concesiile reciproce sunt dificil de atins. In astfel de situatie, discutiile asupra pozitiei determina formarea de coalitii care impart interese comune dar care sunt mai mult formale decat de substanta. In cadrul ONU, astfel de coalitii produc negocieri denumite generic intre NORD si SUD, EST si VEST. Deoarece sunt foarte multi membri intr-un grup este foarte greu sa atingi o pozitie comuna.

A fi amabil soft intr-o negociere nu este o solutie. Intr-o negociere soft, standardele difera de negocierea hard si anume sa se faca concesii, oferte sa se aiba incredere in partea adversa, etc. Negocierea soft pune accentul pe importanta construirii si mentinerii unei relatii. Daca ar fi sa alegi intre negocierea soft si cea hard ar trebui sa alegi negocierea de mijloc, cea care va conduce la rezultate intelepte, eficiente si amiabile. Aceasta metoda de negociere este denumita negocierea principiala sau negocierea asupra valorilor/meritelor. Aceasta metoda se focuseaza asupra a patru puncte importante care pot constitui metode de negociere si poate fi folosita in aproape toate circumstantele: Separa oamenii de probleme. Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei. Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut. Insista ca rezultatul sa aiba la baza standarde obiective.

Separa oamenii de probleme.

Cu totii cunoastem cat de greu poate sa fie a negocia o problema atunci cand partile nu se inteleg devin nervoase si iau lucrurile in maniera personala. Trebuie sa tinem cont de faptul ca negociatorii sunt in primul rand oameni. Un aspect de baza intr-o negociere usor de uitat in cazul tranzactiilor cooperatiste sau internationale este aceea ca avem de a face nu cu niste persoane reprezentative abstracte a celeilalte parti, ci avem de-a face cu fiinte umane. Acestia au emotii, valori la care tin, puncte de vedere diferite etc si de aceea pot fi imprevizibili. De aceea trebuie sa luam in calcul sentimentele personale a celor cu care negociem, sentimente care vor avea un mare impact asupra rezultatului final. Acest aspect uman al negocierii poate sa fie folositor sau extrem de daunator. Procesul condus de mediator si care are ca drept final ajungerea la un acord poate determina o angajare psihologica si un rezultat benefic tuturor partilor implicate. Oamenilor le place sa se simta bine in pielea lor, iar grija lor referitor la ceea ce gandesc altii despre ei ii pot determina adesea sa devina mai atenti si sensibili la interesele celuilalt. Pe de alta parte oamenii au ego-uri, pot fi furiosi, frustrati se pot simti jigniti sau amenintati. Daca nu se acorda suficienta atentie aspectului sensibil al persoanei, acest lucru se va rasfrange negativ asupra procesului de mediere. A intelege cum gandeste cealalta parte nu este o activitate doar folositoare care te va ajuta sa rezolvi problema. Tocmai modul lor de gandire este problema. Indiferent ca inchei o afacere sau rezolvi o disputa diferente exista, sunt tocmai diferentele legate de modul de gandire al fiecaruia.

Fara comunicare nu exista negociere. Negocierea este un proces de comunicare continuu, cu scopul de a se ajunge la o decizie comuna. Nu este niciodata un lucru usor sa comunici, chiar intre persoane care au un anumit fundament de valori si experienta. Exista trei probleme in comunicare: partile nu-si vorbesc una alteia, sau cel putin nu-si vorbesc in sensul de a se face intelese; partile par a nu da atentie la ceea ce spun; neintelegerea/ intelegerea gresita cand partile vorbesc limbi diferite sansa de a se intelege/interpreta gresit este foarte mare

De exemplu in limba persana cuvantul compromis aparent nu contine nici o valenta pozitiva ca fiind o cale de mijloc pentru a gasi o solutie convenabila partilor. In persana acest cuvant are numai o conotatie negativa, ceva jignitor integritatea noastra a fost atinsa/lovita. De asemenea cuvantul mediator in Persana sugereaza meddler cineva care negociaza neinvitat pentru acest lucru. La inceputul anului 1980, Secretarul General ONU Waldheim a sosit in Iran pentru a negocia eliberarea soldatilor americani. Eforturile sale de negociere au fost diminuate in mod serios/grav, atunci cand postul national de radio din Iran si T.V. au transmis ceea ce a declarat Secretarul General in momentul in care a ajuns in Teheran: I have come as a mediator to work out a compromise. In mai putin de o ora de la transmisiune, masina sa a fost asaltata de iranienii furiosi.

Ce putem face atunci cand ne confruntam cu probleme de comunicare?

A) Ascultarea activa si cunoasterea a ceea ce se discuta. Ascultarea iti da posibilitatea sa intelegi perceptiile, sentimentele. Daca acorzi atentie si intrerupi ocazional discutiile cu intrebari de genul: Daca am inteles corect ceea ce spuneti? lucru ce va influenta pozitiv partea, ii va da increderea ca esti ascultator si ca nu-si pierde timpul. Ii va da satisfactia ca este ascultata si inteleasa.

Multi considera ca o tactica buna de negociere consta in a nu acorda prea multa atentie celeilalte parti si sa nu accepte nimic din ceea ce partea cealalta exprima.

Un bun negociator va face exact contrariul. Daca nu acorzi atentie la ceea ce se spune si nu demonstrezi ca intelegi ceea ce se spune partile pot intelege/crede ca nu-i auzi si atunci cand vei incerca sa le explici un punct de vedere diferit, partile vor considera ca nu ai inteles nimic din ceea ce au spus. Deci incearca sa-i intelegi. Foloseste fraze de genul Lasa-ma sa vad daca am inteles exact ceea ce imi spuneti. Din punct de vedere situatia se prezinta asa. Reformularea este foarte importanta si trebuie sa fie pozitiva si clara. A intelege ce se discuta nu insemna a agrea. ( a fi de acord ).
5

B. Vorbeste pentru a fi inteles. Negocierea nu este o dezbatere, nici un proces. Nu incerci sa convingi a treia parte. Daca comparam negocierea cu un proces legal, atunci situatia se aseamana cu aceea a doi judecatori care discuta pentru a decide asupra unui caz.

C. Vorbeste cu un scop. Cateodata problema tine de prea multa comunicare. Daca imi spui de la inceput ca esti dispus sa vinzi casa cu 80 000 de dolari dupa ce am spus ca sunt dispus sa platesc 90 000 de dolari, s-ar putea sa avem o mai mare greutate in a realiza afacerea decat daca am fi tacut. Morala este aceea ca: inainte de a face o afirmatie importanta trebuie sa stii ce anume vrei sa comunici sau sa afli si sa cunosti carui scop ii va servi informatie pe care o obtii.

D. Prevenirea este mai buna. Este foarte important ca discutiile sa fie structurate si sa aiba loc in asa fel incat sa nu fie afectate ego-urile persoanelor, sa se separe problema substantiala de relatia ce trebuie construita.

E. Construirea unei relatii functionale. Cu cat mai repede reusesti sa transformi un strain intr-o persoana apropiata, cu atat negocierea are sanse foarte mari de reusita.

F. Ne intereseaza problema si nu persoanele implicate. Separarea oamenilor de probleme este un proces continuu; trebuie sa lucrezi mereu la el. Lucrul cel mai important este sa tratezi persoanele ca pe fiinte umane si problemele la valoarea si importanta lor.

Focus on interest not on position

Sa luam in calcul povestea a doua persoane care se cearta intr-o biblioteca daca fereastra sa fie deschisa sau sa fie inchisa. Bibliotecarul, incercand sa gaseasca o solutie ii intreaba pe fiecare imparte de ce este pentru fereastra deschisa ptr aer curat, iar fereastra inchisa impotriva curentului. Dupa un minut, bibliotecarul deschide o fereastra in camera alaturata pentru aer curat si fara current in acelasi timp.

Pentru o solutie inteleapta trebuie sa reconciliem interesele si nu pozitiile

Acest gen de poveste este foarte comuna multor negocieri. Din momentul in care problema partilor apare ca un conflict de pozitii, si din moment ce scopul lor este acela de a conveni asupra pozitiei, in mod natural partile vor tinde sa creada si sa gandeasca numai despre pozitie. In acest moment orice proces de negociere ajunge in impas. Bibliotecarul nu ar fi venit cu o ide convenabila ambelor parti daca s-ar fi focusat numai pe pozitiile lor si nu pe interese. Diferenta dintre pozitii si interese este cruciala

Interesele definesc problema

Intr-o negociere, problema de baza intr-o negociere se gaseste nu in conflictul positional, ci in conflictul nevoilor, dorintelor, temerilor si preocuparilor fiecarei parti. Dorintele si preocuparile sunt interese. Interesele motiveaza oamenii. Interesele sunt locomotiva actiunilor noastre.Pozitia pe care o avem este ceva asupra careia decidem iar interesele noastre sunt cele care ne determina sa ne decidem de un anumit fel pozitia. Tratatul de pace dintre egipteni si israelieni care s-a blocat la Camp David in 1978 demonstreaza utilitatea analizarii pozitiilor.Israelul a ocupat Peninsula egipteana Sinai in timpul razboiului din 1967. Cand Egiptul si israelul s-au pus la masa negocierilor in 1978, pozitiile lor erau incompatibile. Israelul insista sa mentina Sinai. Egiptul dorea, pe de alta parte retrocedarea Sinai complet.

Analizand interesele si nu pozitiile se poate dezvolta o solutie acceptata de ambele parti. Interesul Israelului era legat de securitatea si securizarea zonei; nu se doreau tancurile egiptene la granita. Interesul Egiptului era sa detina suveranitatea provinciei Sinai; Sinai a fost parte a Egiptului de pe vremea faraonilor.

La Camp David, Presedintele Egiptului si primul ministru al Israelului au cazut de acord asupra planului de returnare a provinciei Sinai si demilitarizarea zonei.

Reconcilierea intereselor fuctioneaza mult mai bine decat reconcilierea pozitiilor din doua motive: 1. pentru fiecare interes exista de regula mai multe posibile pozitii care l-ar satisface. De regula sa adopta pozitia care este cea mai evidenta, asa cum s-a intamplat cu Israelul care a anuntat ca vrea sa pastreze o parte din provincie. 2. reconciliera intereselor functioneaza mai bine decat compromisul pozitional deoarece in pozitii opuse regasim mai multe interese comune decat conflictuale.

Cum identifici interesele?

Beneficiul identificarii intereselor este clar; cum ajungem sa identificam interesele este putin mai complicat: De ce? o tehnica de baza este aceea de a te pune in situatia celuilalt. Analizeaza fiecare pozitie pe care ei o adopta si intreaba-te de ce. De exemplu de ce proprietarul prefera sa-ti stabileasca chiria an de an intr-un contract de inchiriere pe cinci ani. Raspunsul pe care poti sa-l obtii reprezinta probabil unul dintre interesele proprietarului. De asemenea poti sa-l mai intrebi pe proprietar de ce adopta aceasta pozitie particulara daca faci acest lucru asigura-te ca nu-i ceri o justifcare, ci doresti doar sa-i intelegi nevoile, sperantele, temerile si dorintele. De ce nu ? ia in calcul alegerea lor. O modalitate extrem de folositoare pentru a descoperi interesele este aceea de a identifica ce asteapta partea adversa de la tine in primul rand si sa descoperi ce anume i-a impiedicat sa ia acea decizie.

Discuta despre interese; fiecare parte are multiple interese in aproape orice negociere fiecare parte are mai multe interese. O greseala comuna care poate sa apara intr-o situatie de negociere este aceea sa presupui ca fiecare persoana are acelasi interes. Scopul negocierii este de a servi intereselor tale. Ele trebuie sa fie comunicate. Daca vrei ca partea cealalta sa ia in calcul interesele tale trebuie sa le explici. Ia in calcul transparenta si veridicitatea celor afirmate.

Cele mai puternice interese sunt nevoile umane de baza. Nevoile umane de baza includ : securitate, bunastare economica, apartenenta, recunoastere, controlul asupra vietii unei persoane.

Constientizeaza faptul ca interesele partii celeilalte sunt parte a problemei negociate. Fiecare tinde sa fie preocupat mai mult de interesele sale decat sa acorde atentie intereselor celeilalte parti. Oamenii tind sa creada ca aceia care-i inteleg sunt inteligenti si simpatici sunt oameni a caror opinie merita sa fie ascultata. Asa ca daca doresti ca cealalta parte sa ia in calcul interesele tale, atunci incepe prin a demonstra ca tu apreciezi si intelegi interesele lor

Fii concret, dar flexibil. Intr-o negociere vrei sa stii incotro te indrepti si sa fii deschis la ideile novatoare. De regula, partile vin la o negociere fara un alt plan decat acela de a astepta ofertele partii celeilalte. Cum poti sa treci de la etapa identificarii intereselor la etapa dezvoltarii unor optiuni specifice si sa ramai in continuare flexibil referitor la aceste optiuni. Pentru a-ti converti interesele tale in optiuni concrete intreaba-te: Daca maine partea cealalta agreaza optiunea mea, care ar fi aceea. Pentru a-ti mentine flexibilitatea trateaza fiecare optiune pe care o formulezi ca fiind o optiune simplu ilustrativa. Gandeste-te la mai mult de o optiune care sa serveasca interesele tale. Specificitatea ilustrativa este conceptul cheie. Mintea este ca o parasuta, functioneaza numai cand este deschisa.

Fii dur asupra problemei si gentil cu oamenii. Poti sa fii cat de dur vrei, atunci cand vorbesti despre interesele tale. De regula, se recomanda sa fii dur. Aici este momentul intr-un proces de negociere sa-ti consumi toate energiile agresive. Pe de alta parte trebuie sa acorzi un suport pozitiv omului direct proportional cu taria vigorii cu care-ti aperi interesele. O negociere de succes implica fermitate si deschidere.