Clonarea

Clonarea reprezint procesul de a creea o copie identic genetic a unui original. Clona in sensul biologic reprezinta un organism multicelular care poseda exact aceleasi gene cu un alt organism viu. Clonarea umana reprezinta creearea unei copii genetice a unui om care exista deja. Termenul este folosit pentru clonarea umana artificiala, facuta in laborator si nu cea naturala gemenii, tripletii monozigoti. Clonarea presupune lipsa aportului genetic masculin la conceptie. Clona poate apartine genetic unui barbat sau unei femei in viata. Contactul sexual dintre cele doua sexe nu mai este necesar, fertilizarea ne mai fiind facuta de catre un spermatozoid. Pentru clonare poate fi folosita orice celula adulta din corpul uman. Este necesar un ovul de la care s-a inlaturat nucleul si in care se introduce nucleul unei celule adulte din corpul uman, alta decit un ovul. Prin anumite tehnici care se vor aplica ovulului acum fertilizat acesta va incepe sa se divida precum intro conceptie normala cu un spermatozoid. Zigotul nou format va fi implantat in uterul unei mame purtatoare.Clona sau copia genetica care se va naste va prezenta fenotipul (aspectul fizic, caracteristicele comportamentale, fiziologice si biochimice) precum si genotipul (totalitatea factorilor ereditari-genele) celui care a donat celula adulta si nu a donatoarei ovului sau a mamei purtatoare. Exista trei tipuri diferite de clonare: Clonarea embrionara. Reprezinta o tehnica medicala care produce gemeni monozigoti (identici) sau tripleti. Aceasta duplica procesul pe care natura il foloseste pentru a produce gemeni sau tripleti. Clonarea ADN-ului adult (clonarea reproductiva). Aceasta tehnica intentioneaza sa produca duplicate ale unui animal existent. A fost folosita pentru a clona oi si alte mamifere. ADN-ul dintrun ovul este inlaturat si inlocuit cu ADN-ul matur dintr-o celula adulta. Apoi ovulul fertilizat denumit acum pre-ambrion este implantat in uter si permite dezvoltarea unui nou animal sau om. Clonarea terapeutica (clonarea biochimica). Este o procedura ale carei stadii initiale sunt identice cu clonarea de ADN adult. Totusi celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru aproduce tesuturi sau un intreg organ pentru transplantul inapoi la persoana care a donat ADN-ul. Plecand de la ADN-ul bolnavului putem obtine un embrion-clona care nu mai este apoi introdusintr-un uter, ci este utilizat drept cultura de celule stem (celulele stem fiind nediferentiate, capabile sa formeze orice tip de tesut, constituind astfel materialul ideal pentru refacerea tesuturilor necrozate). Unica solutie pentru refacerea numarului de celule pierdute de catre organismul bolnavului, ,,caramizi" care nu se mai regenereaza, pare a fi inlocuirea cu celulele stem. Se spera ca ele vor putea fi ,,invatate" sa formeze tesuturi de un anumit tip. Mai mult, pornind de la celulele pacientului, prin clonare se va elimina pericolul respingerii materialului transplantat, acesta fiind in mod natural acceptat de catre organism. Sfarsitul secolului XX a fost martorul primului caz de clonare a unui mamifer, acesta avand loc la Institutul Roslin din Edinburgh (n 1996-1997), prin transplantarea nucleului unei

celule care apartinea unei oi din rasa Finn Dorsett in ovulul denuclearizat al unei mame-gazda din rasa de oi scotiene cu fata neagra .S-a stimulat apoi artificial diviziunea celulara , iar uterul respectivei oi cu fata neagra a fost purtatorul viitoarei clone. Dolly reprezinta copia fidela a unei oi Finn Dorsett .Dupa Dolly a urmat clonarea de vaci , porci , maimute si soareci, se presupune chiar si oameni. Prin clonare se pot obtine organisme cu calitati programate. De exemplu , la Institutul Roslin s-au desfasurat experimente pentru a se ajunge la vaci care sa produca lapte foarte apropiat, din punct de vedere al compozitiei, de cel uman . O explicatie terapeutica ar putea fi modificarea genetica a unor animale pentru ca organele lor sa poate fi tolerate de sistemul imun si transplantate la om. Se face clar deosebirea intre clonarea reproductiva si cea terapeutica, aceasta din urma reprezentand o sansa uriasa pentru medicina contemporana. Probabilitatea mai mare de realizare o are clonarea terapeutica, mai accesibila din punct de vedere al tehnicii, dar si mai putin problematica moral. Xenotransplantul (transplantarea de organe de la o specie la alta) este o soluie a acestei crize dei poate duce deseori la o respingere a organului din cauza nerecunoaterii lui de ctre organismul beneficiarului. Se estimeaz c n viitor organele umane vor putea fi cultivate n afara corpului iar oamenii vor fi capabili s-i cloneze organele pentru transplante personale. Clonarea prin transferul de nucleu arata un adevrat potenial n agricultur prin mbuntirea fondului genetic i a produselor. Tot prin clonare se pot salva i speciile pe cale de dispariie. Clonarea ar putea reduce patrimoniul genetic att al oamenilor ct i al animalelor (de cas). Prin producerea de clone multiple apare riscul de a crea o populaie format din indivizi identici (nu este cazul n momentul de fa). Aceti indivizi obinui prin clonare ar putea s sufere de aceleai boli sau s fie sensibili la acelai tip de ageni patogeni iar un singur virus ar putea extermina populaia de pe o zon ntins, chiar o specie ntreag. Clonarea ar putea aciona n defavoarea evoluiei i prin faptul c oamenii s-ar putea decide s cloneze doar animalele cele mai potrivite pentru ei. Clonarea (ingineria genetic) ar putea fi folosit pentru a crea omul perfect sau un om cu o putere fizic deosebit dar o inteligent sub-normal, o subclas genetic. Clonarea ar putea avea efecte dezastruoase in cadrul familiei cci un copil nscut prin clonarea tatlui, de exemplu, ar putea fi considerat un frate geamn identic al originalului. Efectul psihologic asupra fiinelor umane (clone sau originale) la un asemenea lucru nu este nc studiat i cunoscut. Din punct de vedere etic sunt trei tipuri de obiectii aduse clonarii umane, si anume: siguranta acestei actiuni, binele copilului rezultat si dileme ce tin de actiunea in sine: daca e unlucru bun sau rau. Etica clonarii se refera la o varietate de pozitii etice referitoare la practica si posibilitatea clonarii in general si in special a clonarii umane. Desi multe dintre aceste perspective sunt la origine de natura religioasa , intrebarile care se ridica sunt intampinate de o mare diversitate de opinii. Raportarea nasterii oitei Dolly , pe 27 februiarie 1997, a fost intampinata ostil de majoritatea grupurilor de opinie. Presedintele SUA, la aceea vreme, Bill Clinton, si mai apoi in 2001, G.W.Bush, au declarat ca intentia de a colona o fiinta umana nu e acceptata doarece avem nevoie de mult mai multe informatii si este nesigur si gresit din punct de vedere moral. La fel Uniunea Europeana cere ca fiecare menbru EU sa interzica asemenea experimente. Asupra clonarii comisia europeana a cerut consultarea Grupului European de Etica in Stiinta si in Noile Tehnologii (EGE). Acesta s-a reunit in Ianuarie 2008 pentru a dezbate

aspectele etice ale folosirii clonarii animale in alimentatie. Desi dezbaterile grupului de etica precum si cele publice abia au fost lansate, controversele etice legate de clonarea animala au loc de mai multa vreme. Argumentele legate strict de interesele umane trateza aspectul sanatatii precum si impactul socio-economic si de mediu. Sunt evidentiate rapoartele stiintifice care nu au gasit diferente majore intre produsele clonate si cele conventionale precum si insuficienta studiilor in ce priveste consecintele pe termen lung. Legat de impactul social este subliniata folosirea deja a clonarii in produsele alimentare vegetale dar si reticenta populatiei prin manifestarea unui anume dezgust la ideea consumului de produse animale obtinute prin clonare. Exista o serie de argumente strict legate de statutul animalelor, fiind dezbatute diferite conceptii despre drepturile si integritatea animalelor. O perspectiva este legata de experientele traumatice, fizice si psihice, pe care le cauzeaza in animale tehnologia imatura a clonarii. In aceasta lumina, este evidentiata importanta aspectului suferintei animale cauzate de oameni. Intr-o alta perspectiva, mai larga, legata de statutul animalelor, este evidentiata capacitatea animalelor de a-si implini potentialul specific speciei. Desi conceptul de viata naturala in legatura cu animalele domestice lasa deschise inca multe intrebari, totusi el este puternic contrazis de aspectul asexual al reproducerii prin clonare. Legat de integritate, doua notiuni sunt dezbatute. Prima este legata de conceptul de integritate genetica. Clonarea schimba fundamental metoda naturala de reproducere. Aici sunt evidentiate aspecte legate de scaderea diversitatii genetice, mutatii si deteriorare genetica pe termen lung. A doua abordare a notiunii de integritate animala este legata de raportul omului cu animalele si limitele folosirii animalelor de catre oameni. Aici sunt evidentiate aspecte legate de statutul etic al animalelor si respectul corespunzator care s-ar deriva dintr-un anume statut. Argumente in favoarea clonarii: Clonarea poate darui copii inruditi genetic persoanelor care nu pot fi ajutate prin alte tratamete de fertilizare. Va permite lesbienelor sa conceapa un copil fara a folosi sperma de la un donor, iar homosexualilor sa conceapa copii care sa nu aib gene derivate de la o donoare de ovul. Permite parintilor care au pierdut un copil prin deces recuperarea. Parinti care pot transmite un defect genetic la copii pot beneficia de clonare. Un ovul fertilizat poate fi duplicat, iar duplicatul testat pentru afectiune. Daca cuplul nu prezinta boli genetice ovulul va fi implantat in uter. Astfel sansele unei femei de a ramine insarcinata sunt mult mai mari. Clonarea poate pregati pentru inghetare mai multi embrioni genetic identici cu cel principal, astfel putind fi folositi daca copilul donor necesita un transplant de maduva de la un geaman identic. Aplicatiile in chirurgia plastica, reconstructiva si cosmetica. Cu aceasta nou tehnologie in locul folosirii materialelor straine doctorii vor fabrica tesuturi care sa se potriveasca bolnavului. Argumente impotriva clonarii ar fi: - incalacarea securitatii materialului genetic, - nerespectarea demnitatii umane, - pierderea identitatii membrilor familiilor in care exista o clona, - viabilitatea genetica, - identitatea genetica, - neclaritatea morala a problemei. Clonarea la plante se bazeaza pe fenomenul de totipotenta care consta in capacitatea de a genera , prin diviziuni successive , intregul organism . Pentru obtinerea clonelor se utilizeaza fie prelevarea meristemelor , fie inmultirea vegetative . Tot la plante , prin cultura de pollen ,

antere , ovare sau ovule nefecundate se obtin organisme haploide normale , dar sterile . Tratate cu colchicina , substanta extrasa din Brandusa de toamna ( familia CALCHICUM AUTUMNALE ) , plantele hapolide se diploidizeaza si devin izogene (linii pure genetic ). Cultivate , acestea produc substante farmacologic active necesare pentru : - industria medicamentelor - industria alimentara -cosmetica etc. Astfel s-au obtinut carotenii din morcov , alcaloizii din tutun , saponinele din ginseng. Folosirea clonarii in scopuri medicale Partizanii clonarii umane atrag atentia ca nu trebuie neaparat sa urmarim nasterea unui organism uman complet dezvoltat . Clonarea ar putea fi solutia pentru o serie de boli in present netratabile . De exemplu , Marea Britanie a legalizat utilizarea embrionilor umani pentru cercetarile care sunt indreptate in directia vindecarii unor maladii ca Parkinson si Alzheimer . Se face deosebirea intre clonarea reproductive si cea terapeutica , aceasta din urma reprezentand o sansa uriasa pentru medicina contemporana. Probabilitatea mai mare de realizare o are clonarea terapeutica , mai accesibila din punct de vedere al tehnicii , dar si mai putin problematica moral . Plecand de la ADN-ul bolnavului putem obtine un embrion clona care nu mai este introdus intr-un uter , ci este utilizat drept cultura de celule stem (celulele stem fiind nediferentiate , capabile sa formeze orice tip de tesut , constituind astfel materialul ideal pentru refacerea tesuturilor necrozate). Unica solutie pentru refacerea numarului de celule pierdute de catre organismul bolnavului , caramizi care nu se mai regenereaza , pare a fi inlocuirea cu celulele stem . Se spera ca ele vor putea fi invatate sa formeze tesuturi de un anumit tip . Mai mult , pornind de la celulele pacientului , prin clonare se va elimina pericolul respingerii materialului transplantat , acesta fiind in mod natural acceptat de catre organism . Teoretic , lucrurile sunt limpezi , mai putin evidenta este modalitatea prin care putem obtine practice aceste celule.