Sunteți pe pagina 1din 7

Creierul uman

Creierului uman vazut de sus, de mai jos si lateral.


Vederea laterala a creierului arat diviziunea ntre emisfera cerebral i trunchiul cerebral, o prelungire si prezinta cerebelul.Cerebelul sau creierul mic este o poriune a sistemului nervos cerebral. Se afl n cutia craniana n partea inferioar, posterioar a acesteia. Este poziionat n spatele trunchiului cerebral. Se compune din emisferele cerebeloase care se prezint ca dou pri laterale dispuse de o parte i de alta a unei poriuni mediane care le leag i care se numete vermis. Cele dou pri laterale numite emisfere cerebeloase sunt alctuite din doi lobi: lobul anterior (paleocerebel) i lobul posterior (neocerebel).Cerebelul face posibila stabilirea unui anumit raport intre scoarta si excitanti. Cerebelul integreaza perceptia senzorilor si coordoneaza miscarile. Pentru a putea face acest lucru cerebelul comunica cu cortexul motor cerebral, care trimite informatia catre muschii care se doresc a fi pusi in actiune. Informatia este trimisa in acelasi timp si catre senzori pentru a primi inapoi un raspuns cu pozitia corpului in spatiu. Cerebelul comunica in permanenta cu acesti senzori primind feedback si regland pozitia corpului atunci cand este cazul. Cerebelul este descris si ca pilotul automat al creierului, deoarece poate coordona miscarile fara a fi necesara implicarea constienta asupra controlului.

O sectiune prin creier indica thalamusul (care este oparte a encefalului, situat la baza creierului, format dintr-o mas de substan cenuie prin care trec toate cile senzitive i senzoriale ce merg la scoara cerebral) si hipotalamusul (care este o parte a encefalului de natur nervoas,ce secret dou tipuri de hormoni ce sunt depozitai n hipofiza). O seciune prin creier prezinta trunchiul cerebral,precum si zona urmatoare: bulbul rahidian, contine centri responsabili pentru controlul activitatilor automatice ale organismului. Acesta face legatura dintre emisferele cerebrale, sediul intelectului nostru, cu talamusul si sistemul limbic, responsabil pentru starile de spirit, pofte si memorie. Talamusul transforma si sorteaza mesajele provenite de la organele de simt si creeaza o constientizare a senzatiilor, cum ar fi durerea, atingerea, caldura si frigul. Hipotalamusul este activ in numeroase procese. In primul rand acesta dirijeaza multe actiuni lente, de lunga durata, ca de exemplu cresterea, prin controlul pe care-l exercita asupra hipofizei, principalul centru de producere a hormonilor din organism. In al doilea rand, hipotalamusul activeaza sistemul nervos autonom, care supravegheaza unele functii pe care nu le putem controla, ca de exemplu contractia muschilor in stomac, vezica si caile respiratorii, precum si secretia de saliva si de lacrimi. ( Sistemul nervos autonom ne impiedica sa ne tinem respiratia la nesfarsit. El este dispozitivul de siguranta al organismului. ) Legat de aceasta, hipotalamusul pregateste organismul pentru "fuga sau lupta" in cazul unor urgente sau pericole. Hipotalamusul reprezinta sursa emotiilor noastre si a nevoilor fundamentale de foame, sete si sex. Creierul funcioneaz ca un sistem centralizat complex la un nivel superior ce coordoneaz comportarea organismului n funcie de informatiile primite. A doua componenta functionala a creierului consta in

jumatatile posterioare ale emisferelor cerebrale. Acestea contin centrii de primire, procesare si inmagazinare a informatiei obtinuta prin intermediul organelor de simt din mediul extern. Neuronii din fiecare centru nervos sunt caracteristici tipurilor de impulsuri cu care opereaza. Spre exemplu, neuronii din centrii vizuali primari raspund doar la mesaje referitoare la intensitatea sau nuantele culorilor, sau la curbura sau neregularitatea suprafetelor. Acestia trimit semnale spre neuronii din centrii vizuali secundari, care descifreaza, interpreteaza si aduna datele, creand modele si forme ce alcatuiesc constiinta noastra vizuala. De fapt nu toate informaiile de la nervii periferici ajung pn la scoara cerebral, , ci sunt prin mpletiturile de nervilor (plexuri) reinute la unii centri nervoi externi ca mduva spinrii sau bulbul rahidian, deci la unele informaii reacionm incontient prin reflexe. La animalele cu un sistem nervos superior ca i la om exist acest sistem nervos autonom ce funcioneaz independent de sistemul nervos central (din creier). Acest sistem nervos autonom coordoneaz mai rapid, uureaz activitatea cerebral, care ar fi suprancrcat de informaii, putnd ajunge la blocarea activiii cerebrale (inhibiia cortical), astfel de reflexe a sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respiraia, activitatea cardiac, digestia, excreia, setea, ca i reproducia (nmulirea speciei). Neuronii sunt o clas de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celul adaptat la recepionarea i transmiterea informaiei.Fie c neuronii sunt senzoriali sau cu motor, mari sau mici, toti au n comun activitatea lor care este

att electrica cat i chimica.Din punct de vedere funcional neuronul se mparte n trei regiuni:

regiunea receptoare, receptioneaz i proceseaz informaia, fiind format din dentrite i soma. Aici se stabilete contactul cu ali neuroni prin sinapse, dar de obicei nu se formeaz potentiale de actiune n aceast regiune, ci doar potentiale locale. regiunea conductoare leag regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este format din poriunea axonului de la locul n care acesta iese din corpul celular hilul axonic pn la arborizaia sa. Aici au loc potenialele de aciune prin sumarea potenialelor locale. regiunea efectoare, informaia (potenialul de aciune) este recodificat aici sub form chimic prin neurotransmitatori i transmis prin sinapsa regiunii receptoare a urmtorului neuron.

Neuronii au de obicei un singur nucleu mare i poziionat central. Aici se produce o cantitate ridicat de ARN, iar cromatina este dispersat. Deci, un neuron este un fel de calculator in miniatura adugnd n mod constant i scderea. Ce se adaug i se scad sunt mesaje pe care le primete de la alti neuroni. Unele sinapse produc excitaie, altele de inhibiie. Modul n care aceste semnale constituie baza de senzaie, gndire i de circulaie depinde foarte mult de reeaua n care neuronii sunt ncorporati. Excitabilitatea este proprietatea de a intra n activitate sub aciunea unui stimul. Membrana joac un rol esenial prin canalele sale ionice care se deschid sau se nchid n funcie de modificrile de energie din preajma membranei. Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile.

Aceast conducere se realizeaz diferit n fibrele mielinice i amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120m/s n cele mai groase, 3-14m/s n cele mai subiri; iar n cele amielinice 0.5-2m/s). Degenerescena se refer la degradarea neuronului n condiii de lezare serioas a axonului. Regenerarea este proprietatea de a se reface dup anumite lezri. Activitatea sinaptic se refer la codarea chimic a informaiei i transmiterea acesteia prin sinapse. Conectivitatea este permisa cand neuronii comunic ntre ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intr n contact cu terminaia dentritica a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificaii dendritice, fcnd conexiuni cu alte zeci de mii de celule. Daca am privi la microscop cerebelul, putem vedea organizarea a diferitelor tipuri de celule. Stratul periferic este numit stratul molecular. Este ocupat in mare parte de axoni si dendrite. Stratul imediat urmator, spre interior, contine celule Purkinje ce joaca un rol central in circuitul cerebelului. Dupa celulele Purkinje gasim un strat dens de neuroni mici numiti celule granulare. La final, in centrul fiecarei folii gasim materia alba, unde toti axonii calatoresc in si dinspre aceasta.Informatia senzoriala este traversata prin fibrele muschioase pana la celulele granulare si trimite de-a lungul fibrelor paralele pana la celulele Purkinje pentru procesare. O bransare puternica in materia alba si la celulele granulare asigura ca iesirea (axonul) fiecarei celule muschioase va influenta procesul de procesare.Fibrele muschioase sunt defapt niste terminali de axoni. Aceste fibre intra in stratul de celule granulare si fac sinapsa cu dendritele celulelor granulare. Celulele granulare le ajung cu mici clesti ce prind

terminalii lor. Celulele granulare trimit axonii lor mai departe pana in stratul molecular, unde se sfarsesc in forma de T. Fibrele paralele trec perpedincular cu celulele Purkinje in asa fel incat fac contact o singura data in timp ce trec pe langa dendrite. Un al doilea tip principal de intrare sunt fibrele cataratoare. Acestea se indreapta direct catre stratul de celule Purkinje si se leaga cu dendritele acestora. Fiecare fibra este asociata cu o singura celula Purkinje, dar atunci cand aceasta actioneaza, provoaca un raspuns larg in celulele Purkinje. Celulele Purkinje compara si proceseaza diversele informatii pe care le primeste si la final trimite axonii sai prin materia alba catre nuclei. Axonii de neuroni transmit impulsuri electrice numite poteniale de aciune. Acesta cltorie de-a lungul fibrelor nervoase funcioneaz, deoarece membrana axonal conine canale de ioni, ce potdeschide i nchide pentru a permite trecerea unor sarcini incarcate electric. Unele canale lasa ionii de sodiu (Na +), n timp ce altele las ionii de potasiu (K +). Fibrele nervoase se comporta ca niste conductoare electrice (dei ele sunt mult mai puin eficiente dect cablurile izolate), i astfel au un potenial de aciune generat la un moment dat,ce creeaz un alt gradient de tensiune ntre membrana activ i cea de odihn. n acest fel, potenialul de aciune este n mod activ propulsat ntr-un val de depolarizarea care se extinde de la un capt al fibrelor nervoase la altul. O analogie care v-ar putea ajuta s v gndii la conducta potenialului de aciune este circulaia energiei de-a lungul unui tub de artificii dup ce este aprins la un capt. Prima aprindere declaneaz scntei locale foarte rapide la activitate,dar evoluia de ansamblu se rspndete

mult mai lent. Caracteristica minunat a fibrelor nervoase este c, dup o perioad foarte scurt de tcere (perioada refractar) membrana petrecut recupereaz capacitii sale de explozie,pregatind axonii pentru urmatorul act de potential. O mare parte din acest lucru a fost cunoscut de 50 de ani pe baza experimentelor efectuate folosinduse neuroni foarte mari i axoni, care exist n mare parte in anumite creaturi de mare. Dimensiunea mare a acestor axoni a permis oamenilor de tiin plasarea de electrozi mici n interior pentru a msura o schimbare de tensiuni electrice. In prezent, o tehnic modern electrica de nregistrare numita patchprindere folosita de neurologi,deoarece permite studierea deplasarii ionilor prin intermediul unor canale individuale n neuroni, astfel se fac msurtori foarte precise ale acestor curente in creier,mult mai precise la oameni. Funciunea creierului se realizeaz printr-o reea dens de neuroni, aceast activitate a creierului se msoar prin EEG (electro-encefalo-gram), ce stabilesc intensitatea biocurenilor produi la acest nivel. Diferenierea structural i funcional a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluiei speciilor, ce se manifest prin apariia inteligentei i a capacitii de a invata prin proprietile plastice neuronale.

S-ar putea să vă placă și