Faptul ca aproape o treime din timpul vietii noastre il petrecem dormind poate parea timp pierdut, daca n-am

fii constienti ca somnul este necesar, pentru ca celelalte doua treimi ale vietii sa-si desfasoare activitatea normal si sa ne aduca satisfactiile dorite. De altfel, asupra duratei somnului normal medicii n-au ajuns la un acord. In majoritatea cazurilor, un somn de opt ore este suficient si satisfacator, dar se cunosc cazuri notorii de personalitati marcante, care nu dormeau mai mult de 2-3 ore pe noapte, precum si de persoane pentru care ar fi insuficient sa doarma mai putin de zece ore.

Somnul

un

motor

aflat

"la

relanti"

Somnul este personalizat si ar fi optim ca oricine sa doarma atat cat simte nevoia. De altfel, nevoia de somn variaza nu numai de la o persoana la alta, ci si in functie de varsta, de efortul depus, de starea sistemului de sanatate si de obisnuinta. In momentul adormirii, corpul nostru se relaxeaza, iar procesele fiziologice sunt incetinite. Respiratia este relativ atenuata, inima bate mai incet, rinichii isi incetinesc functiile, glandele salivare produc mai putin, tensiunea arteriala scade, digestia se incetineste, temperatura corpului scade cu o jumatate de grad. Nimic nu este anormal din toate cate se petrec, intrucat organismului aflat in repaus nu-i mai sunt necesari aceiasi parametrui ca atunci cand este in activitate. Concomitent, undele bioelectrice pe care le emite sistemul nervos devin mai lente sau sunt inlocuite cu altfel de unde, caracteristice starii de somn. Exista si procese care se intensifica in timpul somnului. De pilda, creste productia anumitor hormoni in sange, se accelereaza cicatrizarea ranilor (oricine stie ca, dupa somn, urmele unei zgarieturi arata "mai bine"), organismul are o activitate imunologica mai activa.

Cine

doarme

adanc,

nu

viseaza

Cu timpul, somnul devine profund - este starea careia i se spune popular "doarme adanc". Daca, in timpul somnului profund am ramane nemiscati, greutatea corpului ar afecta vasele, muschii, nervii. De aceea, independent de vointa celui adormit, el se misca de mai multe ori, pe parcursul noptii.

In timpul somnului, simturile, desi atentuate, transmit semnale spre creier. Multe sunt ignorate, dar in cazul semnalelor persistente, creierul va raspunde. La semnalizarea unui zgomot puternic, a senzatiei de fum, de temperatura ridicata, o parte din activitatea relaxata se reactiveaza, iar somnul intra intr-o faza denumita REM (Rapid Eye Movement). Daca nu intervine ceva care sa ne trezeasca, faza REM inceteaza si se reinsteaza somnul profund, pentru o perioada. Aceste doua tipuri de somn alterneaza de patru, pana la sase ori intr-o noapte, iar spre dimineata somnul trece de la faza REM, la faza de trezire. Majoritatea celor care sunt treziti in faza REM declara ca au visat ceva. S-a dedus ca visele nu se instaleaza in faza de somn profund, ci in alta faza, atunci cand activitatea relaxata a creerului este influentata de factorii care au modificat starea somnului. Ne gasim la limitele dintre somn si starea de veghe, dintre realitate si relaxare. Realitatea induce in creier imagini si chiar ganduri, preluate deformat din starea de veghe, iar creierul le prelucreaza cu mijloacele disponibile in acel moment.

Nu

poti

visa

ceea

ce

nu

stii

ca

exista

Niciodata visul nu este total independent de informatiile anterioare. Mergand la limita, un elev il poate visa pe Napoleon Bonaparte, dar un analfabet, care n-a trecut prin scoala, nu-l va visa niciodata pe Napoleon, de care n-a auzit. Gandurile, preocuparile si starea de sanatate pot si ele influenta visele, ceea ce a sugerat cautarea unei legaturi mistice intre vis si realitate, chiar intre vis si viitor. Uneori, o stare de rau organic, putin sesizata in timp de veghe, induce semnale de alarma in perioada REM, iar subiectul simte un disconfort chiar in zona unde boala este instalata cu adevatrat. Cei preocupati de interpretarea viselor conteaza mult pe o asemenea reactie, dau amploare momentului si stiu sa exploateze "indeplinirea" prevestirilor lor. Cu privire la natura celor visate, s-a constatat ca visele sunt de cele mai multe ori vizuale si rareori privesc alte simturi: auzul, mirosul, gustul. In plus, visele sunt aproape totdeauna lipsite de culori. Visam in alb-negru. Literatura mai vorbeste si de visele erotice, provocate de frustari, de insatisfactii organice, de nevoia manifestarii prin vis a ceea ce nu s-a manifestat in starea de veghe. Aceasta situatie confirma, inca o data,

modul in care omul insusi isi provoaca inconstient propriile vise.

Vise

si

visuri

Visele insa sunt altceva decat visurile - o formula mai mult metaforica decat organica, adesea idealista si innobilata de cei care si-au faurit propriie lor visuri de aur. Unii nici nu indraznesc sa aiba visuri, altii isi fac idealuri pe care stiu dinainte ca nu le vor atinge niciodata, altii le ating, dar nazuiesc la ceva si mai perfect. Sa n-ai visuri, e prozaic. Sa le ai, este ceva atat de poetic, incat imi vine sa citez cuvintele scriitorului clasic rus Turgheniev: "Daca nu ti-ai facut visuri in viata, inseamna ca ori nu ti-ai trait viata, ori ai visat ca ti-ai trait-o".