P. 1
NORMATIV privind determinarea adezivităţii lianţilor bituminoşi la agregate bis

NORMATIV privind determinarea adezivităţii lianţilor bituminoşi la agregate bis

|Views: 261|Likes:
Published by bubu843636

More info:

Published by: bubu843636 on Aug 03, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/18/2015

pdf

text

original

NORMATIV privind determinarea adezivităţii lianţilor bituminoşi la agregate

Indicativ: NE 022-2003 Cuprins
CAPITOLUL I Principii generale Secţiunea 1 Obiect şi domeniu de aplicare Art. 1. Prezentul normativ se referă la metodele de determinare a adezivităţii lianţilor bituminoşi faţă de agregatele naturale şi artificiale. Art. 2. Metodele de determinare a adezivităţii faţă de agregatele naturale şi artificiale se aplică la următoarele tipuri de lianţi bituminoşi: a. b. c. d. e. Secţiunea a 2-a Prevederi generale Art. 3. Determinarea adezivităţii lianţilor bituminoşi faţă de agregatele naturale şi artificiale se efectuează la temperatura camerei (25±3ºC). Art. 4. Metodele de determinare a adezivităţii lianţilor bituminoşi faţă de agregatele naturale sau artificiale se clasifică după: a. Modul de preparare a probelor:  metoda statică;  metoda dinamică. Modul de expunere a rezultatelor: metoda calitativă; metoda cantitativă. bitumuri rutiere simple; bitumuri rutiere aditivate; bitumuri rutiere modificate; bitumuri rutiere fluxate; emulsii bituminoase.

b.

o o

Art. 5. La aplicarea uneia dintre metodele statice sau dinamice, determinarea valorilor adezivităţilor se poate face atât calitativ, cât şi cantitativ, în funcţie de tipul de agregate. Art. 6. Se vor utiliza obligatoriu, în paralel, ambele metode de exprimare a rezultatelor pentru agregatele de balastieră, de natură silicioasă. Secţiunea a 3-a Terminologie Art. 7. Terminologia utilizată în prezentul normativ este în conformitate cu SR 4032/1. Secţiunea a 4-a

Referinţe şi prescurtări Art. 8. Reglementările tehnice la care se fac referiri în prezentul normativ sunt următoarele: SR EN 58-A 1: 1997 Luarea probelor de lianţi bituminoşi. SR EN 933-2: 1988 Încercări pentru determinarea caracteristi-cilor geometrice ale agregatelor. Partea 2 – Analiza granulometrică. Site de control, dimensiunile nominale ale ochiurilor. c. SR EN 45014-92 Criterii generale pentru declaraţia de conformitate de la furnizori. d. STAS 339-80 Acid clorhidric tehnic. e. SR 662: 2002 Lucrări de drumuri. Agregate naturale de balastieră. f. SR 667: 2001 Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru drumuri. Condiţii tehnice generale de calitate. g. SR 754: 1999 Bitum neparafinos pentru drumuri. h. SR 4032-1: 2002 Lurări de drumuri. Terminologie. i. STAS 8877-72 Emulsii bituminoase cationice cu rupere rapidă pentru lucrări de drumuri. j. Normativ Normativ privind lucrările de întreţinere a ind. AND nr.533-97 îmbrăcăminţilor bituminoase de timp friguros. k. Normativ AND Normativ privind caracteristicile tehnice ale ind. AND nr.537-2003 bitumului neprafinos pentru drumuri. l. NGPM/1996 Norme generale de protecţia muncii. m. Ordin MI nr.775/1998 Norme de prevenire şi stingere a incen-diilor şi dotarea cu mijloace tehnice de stingere. a. b. [top CAPITOLUL II Condiţii tehnice Secţiunea 1 Principiul metodelor Art. 9. Principiul pentru toate metodele constă în determinarea suprafeţei agregatelor rămase anrobate cu liant bituminos dintr-o probă de agregate anrobate iniţial complet cu liant bituminos, în anumite condiţii de păstrare în apa distilată a probei cu agitare (metoda dinamică) sau fără agitare (metoda statică). Secţiunea a 2-a Aparatură şi reactivi Art. 10. Aparatura necesară pentru efectuarea determinării de adezivitate prin metoda calitativă este următoarea: a. b. c. d. e. f. g. h. i. j. k. l. m. n. etuvă termoreglabilă (20 – 200)ºC cu precizia de 1ºC; balanţă electronică cu precizia de 0,001 g; baie de nisip; vas metalic pentru topirea bitumului; capsule de porţelan, Φ 160 mm; termometre cu domeniul 0-200ºC cu precizia de 1ºC; 3 pahar Berzelius, volum 600 cm ; sticle de ceas; spatule metalice sau baghete de sticlă; exicator Φ 25 cm; sită de azbest; sită cu ţesătura de sârmă de 0,63 mm şi 0,20 mm; ciururi din tablă perforată cu diametrul ochiurilor rotunde de 5 şi 8 mm; pensulă.

Art. 11. Aparatura necesară pentru efectuarea determinării de adezivitate prin metoda cantitativă este următoarea: - aparatura prezentată la art. 10;

- dispozitiv de recirculare a soluţiei de apă distilată sau colorant (fig. 1), compus din elementele din figura 1: sau un dispozitiv similar. - spectrofotometru – domeniul de absorbţie 0-2; - baloane cotate (V = 50 cm , 100 cm , 1000 cm ). Art. 12. Reactivii necesari pentru determinarea adezivităţii prin metoda cantitativă sunt următorii: - apă distilată; - acid clorhidric tehnic, conform STAS 339; - emulgatori cationici, conform agrementelor tehnice respective; - modificatori, conform agrementelor tehnice respective; - colorant textil de culoare roşie de exemplu „Cationic brilliant red X5GN” – 250% sau „Rosu 4G”). [top] CAPITOLUL III Modul de lucru Art. 13. Modul de lucru pentru determinarea adezivităţii lianţilor bituminoşi faţă de agregatele naturale şi artificiale constă din următoarele operaţii: a. b. c. d. e. Secţiunea 1 Pregătirea probelor de liant bituminos Pregătirea probei de bitum simplu şi aditivat Art. 14. Se prelevează o probă reprezentativă de 1 kg bitum simplu sau aditivat din rafinărie sau din tancul de bitum al staţiei de preparare a mixturilor asfaltice, conform SR EN 58+A 1. Art. 15. Pentru analiza bitumului simplu sau pentru prepararea şi analizarea bitumului aditivat în laborator se ia o cantitate de aproximativ 200 g de bitum din proba de 1 kg şi se deshidratează prin încălzire pe baia de nisisp la o tempertură de cca 135ºC. Bitumul încãlzit se filtrează prin sita cu ţesătură de sârmă de 0,2 mm, într-o capsulă de porţelan. Art. 16. Prepararea bitumului aditivat în laborator se face prin adăugarea procentului de aditiv în bitumul filtrat şi încălzit la cca 135ºC ºi agitarea acestuia un timp de 15 min sau conform metodologiei de lucru specifice aditivului respetiv. Art. 17. Pentru analiza bitumului aditivat în rafinărie sau pe şantier se ia o cantitate de aproximativ 200 g de bitum aditivat din proba prelevată, conform art. 14, se deshidratează prin încălzire pe baia de nisip la o temperatură de cca de 135ºC ºi apoi se filtrează prin sita cu ţesătura de sârmă de 0,20 mm, într-o capsulă de porţelan. Pregătirea probei de bitum modificat pregătirea probelor de liant bituminos; pregătirea probelor de agregate naturale sau artificiale; pregătirea şi păstrarea probelor de agregate naturale sau artificiale anrobate cu lianţi bituminoşi; determinarea adezivităţii; interpretarea rezultatelor
3 3 3

Art. 18. Se prelevează o probă reprezentativă de 1 kg bitum simplu pentru modificare în laborator sau bitum modificat din rafinărie sau de la staţia de modificare a bitumurilor şi de preparare a mixturilor asfaltice. Art. 19. Bitumul simplu se deshidratează prin încălzire pe baia de nisip la o temperatură de cca 135ºC ºi apoi se filtreazã prin sita cu ţesătura de sârmă de 0,20 mm, într-o capsulă de porţelan. Art. 20. Prepararea bitumului modificat în laborator se face prin adăugarea modificatorului dozat corespunzător în bitumul filtrat şi încălzit la cca 170-190ºC (în funcţie de natura modificatorului) şi agitarea acestuia cu un agitator adecvat conform metodologiei de lucru specifice modificatorului respectiv. Art. 21. Proba de bitum modificat prelevată se încălzeşte la o temperatură cuprinsă între 170-190ºC (în funcþie de natura modificatorului) şi se agită cu un agitator adecvat conform metodologiei de lucru specifice modificatorului respectiv. Pregătirea probei de emulsie bituminoasă sau bitum fluxat Art. 22. Se prelevează o probă reprezentativă de aproximativ 1 kg emulsie bituminoasă cationică, conform STAS 8877 sau bitum fluxat de la instalaţia de preparare a emulsiei bituminoase sau a bitumului fluxat. Art. 23. (1) Din proba reprezentativă de emulsie bituminoasă sau bitum fluxat se ia o cantitate de aproximativ 100 g, care se omogenizează prin agitare cu o baghetă. (2) Emulsia bituminoasă se trece prin sita de 0,63 mm, umezită în prealabil cu o soluţie de spălare (1% emulgator cationic, 2% acid clorhidric şi 97% apă), prima cantitate de 30-40 g emulsie se îndepărtează, pentru a se elimina influenţa soluţiei de spălare. Pregătirea probei de mixtură stocabilă Art. 24. Se prelevează o probă reprezentativă de aproximativ 1 kg mixtură asfaltică stocabilă, conform Normativ ind. AND 533. Art. 25. Din proba de mixtură asfaltică stocabilă ca atare se ia o cantitate de 250 g pe care se determină adezivitatea. Secţiunea a 2-a Pregătirea probelor de agregate naturale sau artificiale Art. 26. Se prelevează o probă reprezentativă de aproximativ 5 kg din stocul de agregate naturale sau artificiale sort 4-8 de pe şantier, pe care se va efectua determinarea. Art. 27. Agregatele naturale sau artificiale pe care se determină adezivitatea pot fi: a. b. agregat etalon sort 5-8 obţinut prin sortarea agregatelor concasate sort 4-8 de la cariera Chileni-Suseni pentru evaluarea proprietăţilor bituminoase, conform Normativ ind, AND 537 şi SR 754; agregate concasate de carieră sort 5-8 obţinute prin sortarea agregatelor sort 4-8, conform SR 667 – pentru lucrări de construcţie a unor straturi de mixturi asfaltice sau de execuţie a tratamentelor bituminoase; agregate naturale de balastieră concasate sau neconcasate sort 5-8 obţinute prin sortarea agregatelor de balastieră concasate sau neconcasate sort 4-8 sau 0-8, conform SR 662 – pentru lucrări de construcţie a unor straturi de mixturi asfaltice sau de execuţie a tratamentelor bituminoase; agregate artificiale sort 5-8 obţinute prin sortarea agregatelor artificiale sort 4-8.

c.

d.

Art. 28. (1) Se sortează pe ciururile cu ochiuri rotunde de 5 şi 8 mm o cantitate suficientă de agregate naturale sau artificiale, pentru toate determinările necesare. (2) Pentru o determinare pe un tip de bitum şi de agregate minerale este necesară o cantitate de min. 500 g pentru fiecare probă şi fiecare metodă (statică sau dinamică, cantitativă sau calitativă). Art. 29. (1) Agregatul natural etalon, sortat în sort 5-8, se spală pe ciur sub jet de apă, prin frecare cu pensula, până când apa de spălare devine curată.

(2) Granulele de agregat natural etalon se spală în final cu apă distilată şi apoi se usucă în etuvă la temperatura de 135ºC ± 2ºC pentru determinãri pe bitumuri, bitumuri aditivate, emulsii bituminoase sau bitumuri fluxate ºi la temperatura de 170ºC ± 2ºC pentru bitumuri modificate. (3) Dacă agregatele nu sunt utilizate imediat după uscare, la anrobare, este suficientă uscarea lor la 105 ± 5ºC până la masa constantă, indiferent de tipul bitumului utilizat la determinarea adezivităţii. Art. 30. Agregatele naturale de carieră sau balastieră, precum şi cele artificiale, sortate în sort 5-8, se pregătesc în acelaşi mod, conform art. 29. Secţiunea a 3-a Pregătirea şi păstrarea probelor de agregate naturale sau artificiale pentru metoda statică – calitativă sau cantitativă Art. 31. Se cântăresc într-o capsulă de porţelan 250 g de agregate naturale sau artificiale sort 5-8, pregătite conform prevederilor cuprinse la art. 26 – art. 30. Bitumul simplu, aditivat sau modificat, pregătit conform art. 14 – art. 17 şi art. 18 – art. 21 prin menţinerea în etuvă, se încălzeşte la temperatura prevăzută în tabelul 1. Capsula cu agregate naturale sau artificiale se introduce în etuvă şi să încălzeşte la temperatura prevăzută în tabelul 1. Art. 32. Peste agregatele naturale sau artificiale încălzite se adaugă:

o o

12,5 g bitum sumplu, aditivat sau modificat încălzit; emulsie bituminoasă sau bitum fluxat în cantitate corespunzătoare, astfel încât să aibă un conţinut de bitum de 12,5 g (de exemplu: 20,8 g emulsie cu conţinut de 60% bitum).

Art. 33. (1) Amestecurile preparate cu bitum aditivat sau bitum modificat se agită energic până la completa omogenizare. În timpul amestecării, capsula se menţine pe baia de nisip la temperaturile menţionate în tabelul 1. Tabelul 1 Nr. crt. Tip bitum Temperatura bitumului şi a agregatelor naturale/artificiale la amestecare, ºC

1

Bitum simplu sau aditivat

D 1 3 1 5 8 º 0 C / 2 ± 0 0 1 º C D 1 3 1 5 0 º 0 C / 1 ± 2 0 1 º C D 1 4 8 0 0 º /C 1 0 ± 0 1 º C D 1 4 6 0 0 º /C 8 0 ± 1 º C D 1 5 4 5 0 º /C 5 0 ± 1 º C D 1

5 2 5 5 º /C 4 0 2 E T m e u m lp s e ir e a t b u ir ta u m m ie n d o i a u s l ă u i ş ia m b b ii ta u n m t f l u x a t 3 B 1 i7 t0 u m 1 9 m 0 o º d C i f i c a t

(2) După omogenizare, capsula se ia de pe baia de nisip şi se continuă amestecarea până când pelicula de bitum nu se mai scurge de pe suprafaţa agregatelor. (3) Se transvazează conţinutul capsulei într-un vas de sticlă (tip Berzelius) cu capacitatea de 600 cm .
3

(4) În cazul în care se determină adezivitatea numai prin metoda cantitativă, se pot utiliza şi vase metalice cu capacitatea de 3 600 cm . (5) Se acoperă vasul cu o sticlă de ceas şi se lasă să se răcească la temperatura camerei. Art. 34. (1) Amestecurile preparate cu emulsie bituminoasă sau bitum fluxat se agită până la completa omogenizare. (2) Se usucă amestecul de agregate naturale sau artificiale şi emulsie bituminoasă sau bitum fluxat prin menţinerea acestuia în etuvă de 135ºC ± 1ºC timp de:

o o o

2 h pentru emulsia bituminoasă cu rupere rapidă; 3 h pentru emulsia bituminoasă cu rupere semilentă; 4 h pentru emulsia bituminoasă cu rupere lentă sau bitumul fluxat.

(3) Se omogenizează amestecul de agregate naturale sau artificiale şi bitum rezultat prin ruperea sau prin evaporarea solventului. (4) Se transvazează conţinutul capsulei într-un vas din sticlă (tip Berzelius) de 600 cm . (5) Vasul se acoperă cu o sticlă de ceas şi se lasă să se răcească la temperatura camerei. Art. 35. Peste proba de agregate naturale sau artificiale anrobate cu bitum/emulsie bituminoasă sau de mixtură asfaltică stocabilă pregătite conform art. 32, art. 33, art. 34 sau art. 25, se toarnă apa distilată la temperatura de 20ºC…25ºC, astfel încât nivelul apei sã-l depăşească pe cel al amestecului cu 7…8 cm. Se acoperă din nou vasul cu sticla de ceas şi se păstrează la temperatura camerei timp de 24 h. Art. 36. Se determină adezivitatea prin metoda calitativă (vizual) sau prin metoda cantitativă (cu soluţie de colorant). Secţiunea a 4-a Pregătirea şi păstrarea probelor de agregate naturale sau artificiale pentru metoda dinamică – calitativă sau cantitativă Art. 37. Amestecurile de agregate naturale sau artificiale anrobate cu bitum sau emulsie bituminoasă se prepară şi se menţin în apă distilată conform art. 31 – art. 35. Art. 38. După 24 h de menţinere în apă distilată se separă, cu ajutorul unei spatule metalice, granulele amestecului, una de alta, sub apă şi se amestecă printr-o mişcare circulară, în acelaşi sens de 100 de ori în timp de 3 minute. Art. 39. Se determină adezivitatea prin metoda calitativă (vizual) sau prin metoda cantitativă (cu soluţie de colorant). Secţiunea a 5-a Metode de determinare a adezivităţii Metoda calitativă Art. 40. Amestecul de bitum/emulsie şi agregate minerale naturale sau artificiale sau mixtură asfaltică, preparate conform art. 14 – art. 38 prin metoda statică sau dinamică, se menţine sub apă în paharul Berzelius şi se estimează vizual adezivitatea. Metoda cantitativă Trasarea dreptei etalon Art. 41. (1) Trasarea dreptei etalon a soluţiei de colorant este necesară deoarece spectrofotometrul măsoară absorbanţa unei soluţii, dar nu şi concentraţia ei.
3

(2) Dreapta etalon stabileşte relaţia existentă între absorbanţa unei soluţii de colorant şi concetraţia acestuia, pentru orice valoare a celor două mărimi (absorbanţa cuprinsă în domeniul 0-2). (3) Pentru stabilirea dreptei etalon a soluţiei de colorant se prepară cinci soluţii de colorant cu concentraţii difertie. (4) Pentru stabilirea dreptei etalon în cazul colorantului Cationic Brillant red X5GN-250%, concentraţia soluţiei de colorant -5 -5 3 trebuie să fie cuprinsă în domeniul 0,4 x 10 …2,0 x 10 g/cm , iar în cazul colorantului Roşu 4G, concentraţia soluţiei de -5 -5 3 colorant trebuie să fie cuprinsă în domeniul 0,8 x 10 …4,0 x 10 g/cm (5) Pentru orice alt colorant utilizat trebuie stabilit domeniul optim de concentraţie a soluţiei de colorant, în funcţie de domeniul de absorbanţă, care este cuprins în intervalul 0-2. (6) Pentru prepararea soluţiilor etalon de colorant se cântăreşte pe o sticlă de ceas la balanţa analitică o cantitate corespunzătoare de colorant, astfel: a. b. Cationic Brillant red X5GN-250%: 0,2 g; Roşu 4G: 0,4 g.
3

(7) Cantitatea cântărită de colorant se introduce într-un balon cotat de 1000 cm prin spălarea continuă cu apă distilată a sticlei de ceas. Se umple balonul cotat cu apă distilată până la semn, după care soluţia se omogenizează. (8) Se măsoară cu microbiureta câte o cantitate de 1 cm , 2 cm , 3 cm , 4 cm , 5 cm din soluţie şi se introduce fiecare 3 cantitate într-un balon cotat de 50 cm . (9) În fiecare balon se introduce apă distilată până la semn şi se omogenizează. (10) Se obţin soluţii cu următoarele concentraţii: a. Colorant Cationic Brillant red X5GN-250%:  0,4 x 10-5 g/cm3;  0,8 x 10-5 g/cm3;  1,2 x 10-5 g/cm3;  1,6 x 10-5 g/cm3;  2,0 x 10-5 g/cm3; Colorant Roşu 4G:
3 3 3 3 3

b.

o o o o o

0,8 x 10 g/cm ; -5 3 1,6 x 10 g/cm ; -5 3 2,4 x 10 g/cm ; -5 3 3,2 x 10 g/cm ; -5 3 4,0 x 10 g/cm .

-5

3

(11) Soluţiile astfel preparate se introduc succesiv în cuvele de analiză (perfect curate şi uscate) ale spectrofotometrului. (12) Se determină, pe rând, absorbanţele obţinute pentru fiecare concentraţie de colorant. (13) Se trasează dreapta etalon, marcând pe abscisă concentraţia cunoscută pentru fiecare soluţie (cinci concentraţii), iar pe ordonată absorbanţele corespunzătoare citite la spectrofotometru. Se trasează dreapta etalon, care trebuie să treacă prin originea sistemului de axe şi să fie foarte apropiată de cele cinci puncte determinate experimental. Dacă aceste condiţii nu se verifică, se repetă trasarea dreptei etalon. Efectuarea determinării Art. 42. Se determină absorbanţa colorantului de către agregatele naturale sau artificiale, astfel: a. în vasul de sticlă (1) al dispozitivului de recirculare se aşază plasa de sârmă (5), la o distanţă faţă de fundul vasului de 1/3 din înălţimea totală şi peste ea se pune o probă de 250 g agregat natural sort 5-8, preparat conform art. 26 – art. 30;

b. c. d. e. f. g. h. i. j.

se adaugă 1300 cm soluţie de colorant cu concentraţie C care va fi de aproximativ 1,6 x 10 g/cm pentru colorantul Roşu 4G; pentru determinarea concentraţiei C se prelevează o probă iniţială de soluţie de colorant înainte de a fi turnată peste agregate; se pune în funcţiune dispozitivul de recirculare a soluţiei de colorant, după cum urmează: se declanşează cu butonul (13) pompa de vid (7), care dă posibilitatea recirculării soluţiei de colorant între vasul (1) şi vasul (2); timpul de urcare a apei este de 7 s ± 2 s (t1), iar cel de coborâre de 12 s ± 2 s (t2). Timpul de urcare este reglementat prin releul T1 (10), iar cel de coborâre prin releul T2 (11); acţionarea pompei de vid se face prin intermediul contactorului (4). Pompa de vid utilizează apa (14) ca agent de răcire; recircularea apei între vasele (1) şi (2) se repetă succesiv timp de 90 min. ± 2 min. (t3), timp reglementat de releul T3 (12); se poate utiliza orice tip de dispozitiv de recirculare, cu condiţia respectării timpilor de urcare (t 1), coborâre (t2) şi a timpului total de recirculare (t3); 3 după terminarea timpului de recirculare se prelevează imediat din vasul (1) 20 cm de soluţie recirculată, de concentraţie C1.

3

–5

3

Art. 43. Se determină absorbanţa colorantului de către agregatele naturale anrobate cu bitum/emulsie, astfel: a. amestecul de bitum/emulsie şi agregate naturale sau mixtura asfaltică stocabilă, preparate conform art. 14 – art. 30 şi art. 31 – art. 38 prin metoda statică sau dinamică, se introduce în vasul de sticlă (1) al dispozitivului de recirculare: în vasul de sticlă (1) al dispozitivului se aşază plasa de sârmă (5) la o distanţă faţă de fundul vasului de 1/3 din înălţimea totală şi peste ea se pune proba care trebuie analizată; 3 se adaugă 1 300 cm soluţie de colorant de concentraţie C (vezi art. 42); se efectuează recircularea soluţiei de colorant, conform prevederilor de la art. 42; 3 după terminarea timpului de recirculare se prelevează imediat din vasul (1) 20 cm de soluţie recirculantă, de concentraţie C2.

b. c. d. e.

Art. 44. Soluţiile de colorant prelevate (de concentraţie C, C 1 şi C2) se analizează spetrofotometric în ziua prelevării, determinându-se absorbanţa fiecăreia. Cu ajutorul dreptei etalon se determină valorile concentraţiilor C, C1 şi C2 ale soluţiilor. [top]

CAPITOLUL IV Interpretarea rezultatelor Secţiunea 1 Metoda calitativă Art. 45. (1) Adezivitatea unei probe analizate este media aritmetică a valorilor estimate vizual de către trei operatori. Ea se exprimă în procente (%). (2) Valoarea adezivităţii este media aritmetică a două determinări paralele, care nu trebuie să difere între ele cu mai mult de ± 10%. În cazul în care diferenţa între două determinări este mai mare de ± 10% se efectuează a treia determinare şi valoarea adezivităţii este media aritmetică a două valori între care diferenţa este mai mică de ± 10%. Secţiunea a 2-a Metoda cantitativă Art. 46. (1) Adezivitatea (A) se calculează cu formula:

A = 100 – [(C-C2)/(C-C1)]x 100, % în care: C = concentraţia iniţială a soluţiei, %; C1 = concentraţia soluţiei după recirculare peste agregatul natural ca atare, %; C2 = concentraţia soluţiei după recirculare peste amestecul agregate-bitum/emulsie sau mixturi stocabile, %. (2) Valoarea adezivităţii este media aritmetică a două determinări efectuate pe două probe diferite, care nu trebuie să difere între ele cu mai mult de ± 5%. (3) În cazul în care diferenţa între cele două determinări este mai mare de ± 5% se efectuează a treia determinare. (4) Valoarea adezivităţii este media aritmetică a două valori între care diferenţa este mai mică de ± 5%. Secţiunea a 3-a Metoda statică sau dinamică Art. 47. Pentru stabilirea adezivităţii unui amestec bitum/emulsie-agregate naturale sau mixturi stocabile se utilizează metoda cu care se obţin cele mai defavorabile valori. Secţiunea a 4-a Valori admisibile Art. 48. În cazul în care nu sunt specificate alte condiţii tehnice se consideră că adezivitatea bitumului/emulsiei la agregatele naturale sau adezivitatea mixturii stocabile este corespunzătoare dacă valoarea acesteia determinată prin cea mai defavorabilă metodă este de minimum 80%. [top]

CAPITOLUL V Măsuri de protecţia muncii Secţiunea 1 Art. 49. Pe tot parcursul lucrărilor de laborator privind determinarea adezivităţii bitumurilor rutiere faţă de agregate, se vor respecta normele de protecţia muncii specifice laboratorului de lianţi hidrocarbonaţi şi laboraturului de mixturi hidrocabonate.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->