Totul Despre Albine

Se presupune că aceste insecte folositoare omului au evoluat, în timpul a milioane de ani, din viespi sălbatice şi există pe Terra din

Cretacic, o dată cu apariţia primelor flori, acum circa 100 de milioane de ani! Cea mai veche albină fosilizată care s-a descoperit a fost o specie numită Trigona prisca, găsită în SUA, şi care datează de 74-96 milioane ani. Dar fosilele adevăratului gen Apis au fost descoperite pentru prima dată în Germania de Vest. Aceasta se estimează că ar fi trăit acum 22-25 milioane de ani. Exemplarul descoperit seamănă cu genul Apis dorsata, dar este mult mai mic, cam de dimensiunile actualei Apis mellifera. Ca în aproape toate domeniile şi albinele au crescut la început în sălbăticie şi o mai fac şi astăzi dar în mai mică măsură. Chiar şi în prezent populaţii din America de Nord şi Africa Centrală recoltează miere de la albine ce cresc în stare sălbatică. Albinele au produs prima sursă de hrană dulce pentru om şi unele animale. Ele trăiau în adăposturi naturale în scorburi de copaci, caverne în stânci, cuiburi abandonate de diferite păsări sau animale etc. Scrieri şi reprezentări ale albinelor, unele stilizate s-au găsit în limba chineză, pe monumente egiptene, persane sau asirobabiloniene. În vechiul Babilon mierea era oferită ca ofrandă sau în sacrificii aduse zeilor. Şi Biblia face câteva referiri la miere şi albine. ............................................... Din cele aproximativ 15.000 specii de albine, după alţii 25.000, cunoscute în lume, peste 1.000 de specii trăiesc în Europa, din care cca. 663 specii la noi în ţară, fiind mai numeroase în regiunea de stepă. Condiţiile climatice influenţează mult dezvoltarea albinelor. În regiunile temperate sunt active doar în anotimpul călduros. Un scurt istoric al apiculturii Omul a fost intotdeauna preocupat de albine si de produsele pe care acestea le dau. Ca dovada sta pictura rupestra din Pestera Paianjenului descoperita in 1921, situata în Spania, in apropierea Valenciei. Pictura surprinde modul în care omul de atunci recolta mierea cu ajutorul unui bat si al unui recipient. Prin intermediul descoperirii acestei pesteri, inceputurile indeletnicirii apicole ale omului au fost fixate in neolitic sau sfarsitul paleoliticului. Dar apicultura s-a practicat mai intai in Egipt. In antichitate mierea era recoltata prin afumare urmata de taierea fagurilor. Ceara era taiata si razuita cu ajutorul unor cutite din fier forjat. Impuritatile din miere erau inlaturate prin filtrare, dupa care aceasta era lasata în repaus cateva zile. In timpurile ce au urmat anticilor era intalnita si recoltrea totala prin asfixierea sau inecarea coloniilor de albine. Stupii primitivi erau facuti din nuiele impletite in forma de clopot , apoi din tuburi de piatra lipite cu argila , sau o oala de lut drept adapost pentru albine. Mai apoi acestia erau orizontali mierea fiind recoltata prin doua parti, iar la cei cu structura verticala prin partea de jos. Prin anii 1600, stupul a capatat cutii stratificate fara rame. Stupul cu rame mobile a fost construit in urma descoperirii spatiului pe care albinele il folosesc pe post de coridor. Astfel apicultura continuat sa evolueze cu aparitia foilor de ceara, inventate de Mehring, care erau mai rezistente la centrifugare.

Insa din cauza cresterii cantitatii de miere si ceara ce trebuia data statului. Aceasta a infiintat prima scoala de apicultura la Viena. aparitia petrolului ce a dus la . In aceasta perioada ceara si mierea erau foarte apreciate de catre europeni. ce insemna o zecime din produs. in timpul domnitorului Dimitrie Cantemir. incepand cu impunerea stapanirii otomane. Tot prin intermediul cancelariei imperiale s-a dat un decret prin care au fost destituite darile impuse in aceasta activitate si astfel încurajata dezvoltarea sa. au suferit modificari ce au dus la aparitia unor rezultate mai bune in extractie. taxele ce vizau albinaritul au continuat sa creasca. cifra de un milion era depasita de numarul stupilor. care era retescuirea ei. datorita castigului obtinut in urma acestor activitati.Istoricul Herodot este cel de la care avem dovezi ale existentei apiculturii in Dacia. preocupare ce consta in strangerea bostinei . Dincolo de munti. in spatiul romanesc. Conform documentelor Hurmuzachi.Sintagma "un loc de prisaca" defineste suprafata destinata unei prisacii primite. precum vinul. si camata pentru ceara au aparut sub domnia lui Vasile Lupu. Acest proces a aparut datorita faptului ca extragerea cerii nu se realiza in totalitate. respectiv mieret . Nordul Moldovei se caracterizeaza prin producerea de ceara verde si aromata . locul de intalnire al negustorilor de ceara. Acesta relateaza ca multimea de albine ce se afla pe celalalt mal al Dunarii. Bostinarii sau hostinarii erau cei ce practicau aceasta activitate. La acest fapt s-a adaugat si cultivarea sfeclei de zahar. De-a lungul timpului teascurile realizate de catre cei indeletniciti cu activitatile apicole. avand un loc important. ceara era exportata in acea vreme in Venetia si Austria. După documentele vremii in Tara Romaneasca si in Moldova . tescovina sau resturile din extractia cerii. dand nastere nemultumirilor in randul taranilor. "Randuiala mierii si cerii imparatesti" era reprezentata de aprovizionarea curtii sultanului cu miere si ceara de albine. Ostasii vrednici erau invredniciti cu prisaci si scutiti de taxe in schimbul produselor apicole. apicultura traditionala a constatat o scadere. Dijma la stupi sau destima pentru miere. produsele activitatii apicole. lucru ce a dus la inlocuirea mierii cu zaharul. mierea si ceara erau de asemenea utilizate in schimbul cu produsele negustorilor grecesti. Faclierii se foloseau de asemenea de ceara pentru a face lumanari din ceara curata. ii impiedica pe cei ce vroiau sa treaca in vechea Scitie. in jurul anului 1800. untdelemnul sau podoabele. echivalentul a aproximativ 12700 kg. In acea vreme domnitorii dadeau prisaci celor vrednici . ce a luat nastere în 1404. fie sub numele de plocon sau ciurac. mierea si ceara se aflau printre bunurile alimentare ale comertului activ. aprovizionare ce insuma zeci de mii de ocale cu ceara. fiind considerate de calitate superioara. Insa. dezvoltarea apiculturii a fost sprijinita de catre Maria Tereza. a aparut bostinaritul. prisaca ale carei limite erau stabilite de catre cel caruia aceasta ii era data. Omul arunca din centrul locului o secure catre toate partile iar acolo unde se oprea era stabilita granita prisacii. de-a lungul vremii. aceasta fiind . dupa cum afirma Dimitrie Cantemir un amestec intre ceara cu propolis. Pe lângă grane si pieile de animale. Pretul acestui produs era stabilit in functie de cea moldoveneasca la Triest. din acest fapt reiese pretuirea albinelor care urmau sa aduca venituri celor ce beneficiau de aceste daruri. Parfumul si calitatea cerii moldovenesti reprezentau etalonul pentru ceara din alte tari. Spre sfarsitul perioadei feudale. la ale carei cursuri puteau participa si apicultorii din aceste zone. In Tarile Romane. Tot aici se afla si cea mai mare topitorie de ceara din provincie.Astfel . care se afla in crestere. au fost instituite "dari grele".

in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea s-au inregistrat progrese in planul apiculturii. Publicat de ADRIAN FLOREA la 13:48 Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultura reprezinta rezultatul mai multor sisteme de organizare pe care cercetarea apicola le-a cunoscut de-a lungul evolutiei sale. "Cultura albinelor " de Ioan Tomici. C. . scrie si doua tratate de apicultura. Foti.Hristea scrie Stuparitul. proverbele. Asadar prin intermediul limbii s-au pastrat cuvintele caracteristice apiculturii si au fost pastrate informatiile legate de evolutia acestei activitati. La 30 decembrie 1957 s-a infiintat Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania ce a reprezentat un important sprijin pentru apicultori. N. promotor al cercetarii stiintifice apicole. Intreruperea acestei activitati ar avea ca urmare si pierderea termenilor specifici acestei indeletniciri. Ion Piuaru Molnar a scris prima carte in acest domeniu. In Romania acest progres s-a remarcat prin aparitia de reviste al caror continut viza apicultura. Acţiunea de distrugere se datoreaza viespilor care poseda mandibule cu zimti ce pot fierastrui membranele boabelor strugurilor si a altor fructe. PRIMUL STADIU s-a derulat in perioada dintre anii 1930-1957. A demonstrat ca.Begnescu s-a ocupat de studiul albinelor. Ministerul Agriculturii contribuie cu brosuri si il numeste pe R. Begnescu profesor in apicultura ca urmare a faptului ca organiza cursuri de apicultura. este a doua carte de acest gen. acestia din urma afirmand ca albinele distrug. aceasta fiind rezultatul unificarii celor doua domenii de activitate intr-o singura institutie . ajungandu-se chiar la importul acestora. la initiativa Ing. Baicoianu. s-a infiintat Statiunea Centrala de Apicultura si Sericicultura. un indrumar pentru apicultori structurat sub forma unui dialog. Astfel numarul stupilor a scazut alaturi de cantitatea de miere si de ceara exportata. Celor mentionate anterior li se alatura si defrisarile. In Europa . aparatul bucal al albinei nu permite prin structura sa anatomica acest fapt. in Moldova apare revista Albina. Prima institutie de profil in cercetarea apicola romaneasca s-a infiintat in anul 1930 cand o sectie de apicultura s-a stabilit in cadrul Institutului National de Zootehnie din Bucuresti sub conducerea marelui specialist Dr Florin Begnescu (1880-1949). prin penetrarea membranei bobului o mare parte din recolte. alaturi de revistele si cartile de specialitate. destelinirile suprafetelor de fanete si pasuni. si folclorul romanesc prin basmele. In Ardeal apare revista Apicultorul. aparuta la Viena in 1785. Dr. laborator care a functionat intre anii 1939-1942. de la inceputul acestei activitati pana in zilele noastre. Dovada a practicarii albinaritului de-a lungul timpului si neantrerupt o reprezinta. F. numita "Economia stupilor". Tot in aceasta perioada este editat de catre dumnealui primul catalog de apicultura din Romania. Acesta a clarificat o controversa intre crescatorii de albine si viticultori. O mentiune speciala trebuie acordata si activitatii desfasurata in cadrul Sectiei de Zootehnie a Institutului pentru Cercetari Agricole (ICAR) unde exista deja un laborator de apicultura ca urmare a eforturilor depuse de Dr. este urmata de infiintarea Societatii Centrale de Apicultura din Romania la Bucuresti.scaderea utilizarii lumanarilor pentru iluminat.de apicultura si sericicultura. In anul 1957. legendele pastrate de la mosii si stramosii nostrii. ce functionau deja in cadrul Institutului de Cercetari Agronomice. Infiintarea unei scoli de apicultura la Targu Frumos în 1922. AL DOILEA STADIU il reprezinta perioada 1957-1974.

Apicultura a devenit in scurt timp un institut de referinta in diverse specialitati apicole cu o activitate stiintifica complexa. unitate de cercetare-dezvoltare de drept privat. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA S. proiectare si invatamant apicol ce apartinea Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania. reunind Statiunea Centrala pentru Apicultura si Sericicultura cu Centrul de studii. Patologie apicola. pe fondul noii legislatii aparute si transformarilor din sistemul economic si de cercetare romanesc. AL TREILEA STADIU in evolutia ICDA a inceput in 1974 si continua si azi.P. Chimia si tehnologia produselor apicole.P. Resurse melifere si polenizare.C. dotata cu o baza materiala foarte buna si echipe de cercetatori de inalta valoare.C. structura şi obiectivele acestuia ramanand neschimbate. Cel mai important moment in cercetarea apicola romaneasca s-a inregistrat in iunie 1974 cand s-a infiintat Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura.A. I.In 1971. I. . apartinand ASOCIATIEI CRESCATORILOR DE ALBINE DIN ROMANIA. Tehnologii apicole. Functionand într-o cladire noua apartinand ACA din Romania. in cadrul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania s-a infiintat deasemenea un Centru de Studii. Acest moment istoric se datoreaza profesorului Veceslav Harnaj (1917-1988) presedinte al APIMONDIA (1965-1985) si presedinte al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania (1957-1982).. Apiterapie. In anul 1997. Proiectare si Invatamant Apicol.C. Activitatea de cercetare a fost structurata pe subdomenii asemanator structurii organizationale a APIMONDIA: Genetica si ameliorarea albinelor. Apicultura a devenit S.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful