Se presupune că aceste insecte folositoare omului au evoluat, în timpul a milioane de ani, din viespi sălbatice şi există pe Terra din

Cretacic, o dată cu apariţia primelor flori, acum circa 100 de milioane de ani! Cea mai veche albină fosilizată care s-a descoperit a fost o specie numită Trigona prisca, găsită în SUA, şi care datează de 74-96 milioane ani. Dar fosilele adevăratului gen Apis au fost descoperite pentru prima dată în Germania de Vest. Aceasta se estimează că ar fi trăit acum 22-25 milioane de ani. Exemplarul descoperit seamănă cu genul Apis dorsata, dar este mult mai mic, cam de dimensiunile actualei Apis mellifera. Ca în aproape toate domeniile şi albinele au crescut la început în sălbăticie şi o mai fac şi astăzi dar în mai mică măsură. Chiar şi în prezent populaţii din America de Nord şi Africa Centrală recoltează miere de la albine ce cresc în stare sălbatică. Albinele au produs prima sursă de hrană dulce pentru om şi unele animale. Ele trăiau în adăposturi naturale în scorburi de copaci, caverne în stânci, cuiburi abandonate de diferite păsări sau animale etc. Scrieri şi reprezentări ale albinelor, unele stilizate s-au găsit în limba chineză, pe monumente egiptene, persane sau asirobabiloniene. În vechiul Babilon mierea era oferită ca ofrandă sau în sacrificii aduse zeilor. Şi Biblia face câteva referiri la miere şi albine. ............................................... Din cele aproximativ 15.000 specii de albine, după alţii 25.000, cunoscute în lume, peste 1.000 de specii trăiesc în Europa, din care cca. 663 specii la noi în ţară, fiind mai numeroase în regiunea de stepă. Condiţiile climatice influenţează mult dezvoltarea albinelor. În regiunile temperate sunt active doar în anotimpul călduros. Un scurt istoric al apiculturii Omul a fost intotdeauna preocupat de albine si de produsele pe care acestea le dau. Ca dovada sta pictura rupestra din Pestera Paianjenului descoperita in 1921, situata în Spania, in apropierea Valenciei. Pictura surprinde modul în care omul de atunci recolta mierea cu ajutorul unui bat si al unui recipient. Prin intermediul descoperirii acestei pesteri, inceputurile indeletnicirii apicole ale omului au fost fixate in neolitic sau sfarsitul paleoliticului. Dar apicultura s-a practicat mai intai in Egipt. In antichitate mierea era recoltata prin afumare urmata de taierea fagurilor. Ceara era taiata si razuita cu ajutorul unor cutite din fier forjat. Impuritatile din miere erau inlaturate prin filtrare, dupa care aceasta era lasata în repaus cateva zile. In timpurile ce au urmat anticilor era intalnita si recoltrea totala prin asfixierea sau inecarea coloniilor de albine. Stupii primitivi erau facuti din nuiele impletite in forma de clopot , apoi din tuburi de piatra lipite cu argila , sau o oala de lut drept adapost pentru albine. Mai apoi acestia erau orizontali mierea fiind recoltata prin doua parti, iar la cei cu structura verticala prin partea de jos. Prin anii 1600, stupul a capatat cutii stratificate fara rame. Stupul cu rame mobile a fost construit in urma descoperirii spatiului pe care albinele il folosesc pe post de coridor. Astfel apicultura continuat sa evolueze cu aparitia foilor de ceara, inventate de Mehring, care erau mai rezistente la centrifugare.

Insa din cauza cresterii cantitatii de miere si ceara ce trebuia data statului. ce a luat nastere în 1404. din acest fapt reiese pretuirea albinelor care urmau sa aduca venituri celor ce beneficiau de aceste daruri. Pretul acestui produs era stabilit in functie de cea moldoveneasca la Triest. echivalentul a aproximativ 12700 kg. in spatiul romanesc. Dijma la stupi sau destima pentru miere. respectiv mieret . de-a lungul vremii. aceasta fiind .Istoricul Herodot este cel de la care avem dovezi ale existentei apiculturii in Dacia. Aceasta a infiintat prima scoala de apicultura la Viena. lucru ce a dus la inlocuirea mierii cu zaharul. cifra de un milion era depasita de numarul stupilor. Pe lângă grane si pieile de animale. aparitia petrolului ce a dus la . fiind considerate de calitate superioara. prisaca ale carei limite erau stabilite de catre cel caruia aceasta ii era data. dupa cum afirma Dimitrie Cantemir un amestec intre ceara cu propolis. Acesta relateaza ca multimea de albine ce se afla pe celalalt mal al Dunarii. au suferit modificari ce au dus la aparitia unor rezultate mai bune in extractie. mierea si ceara erau de asemenea utilizate in schimbul cu produsele negustorilor grecesti. incepand cu impunerea stapanirii otomane. preocupare ce consta in strangerea bostinei . in jurul anului 1800. in timpul domnitorului Dimitrie Cantemir. la ale carei cursuri puteau participa si apicultorii din aceste zone. produsele activitatii apicole. mierea si ceara se aflau printre bunurile alimentare ale comertului activ. Tot aici se afla si cea mai mare topitorie de ceara din provincie. avand un loc important. ii impiedica pe cei ce vroiau sa treaca in vechea Scitie. taxele ce vizau albinaritul au continuat sa creasca. După documentele vremii in Tara Romaneasca si in Moldova . Acest proces a aparut datorita faptului ca extragerea cerii nu se realiza in totalitate. au fost instituite "dari grele". De-a lungul timpului teascurile realizate de catre cei indeletniciti cu activitatile apicole. Spre sfarsitul perioadei feudale.Sintagma "un loc de prisaca" defineste suprafata destinata unei prisacii primite. Parfumul si calitatea cerii moldovenesti reprezentau etalonul pentru ceara din alte tari. locul de intalnire al negustorilor de ceara. aprovizionare ce insuma zeci de mii de ocale cu ceara. dezvoltarea apiculturii a fost sprijinita de catre Maria Tereza. tescovina sau resturile din extractia cerii. La acest fapt s-a adaugat si cultivarea sfeclei de zahar. dand nastere nemultumirilor in randul taranilor. ceara era exportata in acea vreme in Venetia si Austria. ce insemna o zecime din produs. Faclierii se foloseau de asemenea de ceara pentru a face lumanari din ceara curata. Dincolo de munti. untdelemnul sau podoabele. In aceasta perioada ceara si mierea erau foarte apreciate de catre europeni. care era retescuirea ei. In acea vreme domnitorii dadeau prisaci celor vrednici . "Randuiala mierii si cerii imparatesti" era reprezentata de aprovizionarea curtii sultanului cu miere si ceara de albine. In Tarile Romane. fie sub numele de plocon sau ciurac. a aparut bostinaritul. apicultura traditionala a constatat o scadere. datorita castigului obtinut in urma acestor activitati. si camata pentru ceara au aparut sub domnia lui Vasile Lupu.Astfel . Tot prin intermediul cancelariei imperiale s-a dat un decret prin care au fost destituite darile impuse in aceasta activitate si astfel încurajata dezvoltarea sa. Conform documentelor Hurmuzachi. Nordul Moldovei se caracterizeaza prin producerea de ceara verde si aromata . Ostasii vrednici erau invredniciti cu prisaci si scutiti de taxe in schimbul produselor apicole. Omul arunca din centrul locului o secure catre toate partile iar acolo unde se oprea era stabilita granita prisacii. precum vinul. care se afla in crestere. Bostinarii sau hostinarii erau cei ce practicau aceasta activitate. Insa.

este urmata de infiintarea Societatii Centrale de Apicultura din Romania la Bucuresti. Astfel numarul stupilor a scazut alaturi de cantitatea de miere si de ceara exportata. AL DOILEA STADIU il reprezinta perioada 1957-1974. prin penetrarea membranei bobului o mare parte din recolte. In Ardeal apare revista Apicultorul. numita "Economia stupilor". Acesta a clarificat o controversa intre crescatorii de albine si viticultori.scaderea utilizarii lumanarilor pentru iluminat. Celor mentionate anterior li se alatura si defrisarile. destelinirile suprafetelor de fanete si pasuni. Ion Piuaru Molnar a scris prima carte in acest domeniu. Baicoianu. Dovada a practicarii albinaritului de-a lungul timpului si neantrerupt o reprezinta. la initiativa Ing. N. ce functionau deja in cadrul Institutului de Cercetari Agronomice. Acţiunea de distrugere se datoreaza viespilor care poseda mandibule cu zimti ce pot fierastrui membranele boabelor strugurilor si a altor fructe. scrie si doua tratate de apicultura. Tot in aceasta perioada este editat de catre dumnealui primul catalog de apicultura din Romania. laborator care a functionat intre anii 1939-1942. C. in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea s-au inregistrat progrese in planul apiculturii. Intreruperea acestei activitati ar avea ca urmare si pierderea termenilor specifici acestei indeletniciri. Infiintarea unei scoli de apicultura la Targu Frumos în 1922. alaturi de revistele si cartile de specialitate. Ministerul Agriculturii contribuie cu brosuri si il numeste pe R. Begnescu profesor in apicultura ca urmare a faptului ca organiza cursuri de apicultura. F. Prima institutie de profil in cercetarea apicola romaneasca s-a infiintat in anul 1930 cand o sectie de apicultura s-a stabilit in cadrul Institutului National de Zootehnie din Bucuresti sub conducerea marelui specialist Dr Florin Begnescu (1880-1949). ajungandu-se chiar la importul acestora. un indrumar pentru apicultori structurat sub forma unui dialog. "Cultura albinelor " de Ioan Tomici. . este a doua carte de acest gen. Dr. aparuta la Viena in 1785.Hristea scrie Stuparitul. aparatul bucal al albinei nu permite prin structura sa anatomica acest fapt. de la inceputul acestei activitati pana in zilele noastre. In anul 1957. proverbele. O mentiune speciala trebuie acordata si activitatii desfasurata in cadrul Sectiei de Zootehnie a Institutului pentru Cercetari Agricole (ICAR) unde exista deja un laborator de apicultura ca urmare a eforturilor depuse de Dr. Foti. legendele pastrate de la mosii si stramosii nostrii. In Europa .Begnescu s-a ocupat de studiul albinelor. In Romania acest progres s-a remarcat prin aparitia de reviste al caror continut viza apicultura. s-a infiintat Statiunea Centrala de Apicultura si Sericicultura. Publicat de ADRIAN FLOREA la 13:48 Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultura reprezinta rezultatul mai multor sisteme de organizare pe care cercetarea apicola le-a cunoscut de-a lungul evolutiei sale. promotor al cercetarii stiintifice apicole. Asadar prin intermediul limbii s-au pastrat cuvintele caracteristice apiculturii si au fost pastrate informatiile legate de evolutia acestei activitati. acestia din urma afirmand ca albinele distrug.de apicultura si sericicultura. La 30 decembrie 1957 s-a infiintat Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania ce a reprezentat un important sprijin pentru apicultori. A demonstrat ca. aceasta fiind rezultatul unificarii celor doua domenii de activitate intr-o singura institutie . si folclorul romanesc prin basmele. in Moldova apare revista Albina. PRIMUL STADIU s-a derulat in perioada dintre anii 1930-1957.

pe fondul noii legislatii aparute si transformarilor din sistemul economic si de cercetare romanesc. Tehnologii apicole. Resurse melifere si polenizare. Apicultura a devenit S. I. Cel mai important moment in cercetarea apicola romaneasca s-a inregistrat in iunie 1974 cand s-a infiintat Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura.C. dotata cu o baza materiala foarte buna si echipe de cercetatori de inalta valoare. Activitatea de cercetare a fost structurata pe subdomenii asemanator structurii organizationale a APIMONDIA: Genetica si ameliorarea albinelor. Apiterapie. Apicultura a devenit in scurt timp un institut de referinta in diverse specialitati apicole cu o activitate stiintifica complexa. Chimia si tehnologia produselor apicole.In 1971. Patologie apicola. Proiectare si Invatamant Apicol. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA S.P. structura şi obiectivele acestuia ramanand neschimbate. . In anul 1997. I. proiectare si invatamant apicol ce apartinea Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.C.C. Functionand într-o cladire noua apartinand ACA din Romania.A. AL TREILEA STADIU in evolutia ICDA a inceput in 1974 si continua si azi.. in cadrul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania s-a infiintat deasemenea un Centru de Studii. reunind Statiunea Centrala pentru Apicultura si Sericicultura cu Centrul de studii.P. Acest moment istoric se datoreaza profesorului Veceslav Harnaj (1917-1988) presedinte al APIMONDIA (1965-1985) si presedinte al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania (1957-1982). unitate de cercetare-dezvoltare de drept privat. apartinand ASOCIATIEI CRESCATORILOR DE ALBINE DIN ROMANIA.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful