Se presupune că aceste insecte folositoare omului au evoluat, în timpul a milioane de ani, din viespi sălbatice şi există pe Terra din

Cretacic, o dată cu apariţia primelor flori, acum circa 100 de milioane de ani! Cea mai veche albină fosilizată care s-a descoperit a fost o specie numită Trigona prisca, găsită în SUA, şi care datează de 74-96 milioane ani. Dar fosilele adevăratului gen Apis au fost descoperite pentru prima dată în Germania de Vest. Aceasta se estimează că ar fi trăit acum 22-25 milioane de ani. Exemplarul descoperit seamănă cu genul Apis dorsata, dar este mult mai mic, cam de dimensiunile actualei Apis mellifera. Ca în aproape toate domeniile şi albinele au crescut la început în sălbăticie şi o mai fac şi astăzi dar în mai mică măsură. Chiar şi în prezent populaţii din America de Nord şi Africa Centrală recoltează miere de la albine ce cresc în stare sălbatică. Albinele au produs prima sursă de hrană dulce pentru om şi unele animale. Ele trăiau în adăposturi naturale în scorburi de copaci, caverne în stânci, cuiburi abandonate de diferite păsări sau animale etc. Scrieri şi reprezentări ale albinelor, unele stilizate s-au găsit în limba chineză, pe monumente egiptene, persane sau asirobabiloniene. În vechiul Babilon mierea era oferită ca ofrandă sau în sacrificii aduse zeilor. Şi Biblia face câteva referiri la miere şi albine. ............................................... Din cele aproximativ 15.000 specii de albine, după alţii 25.000, cunoscute în lume, peste 1.000 de specii trăiesc în Europa, din care cca. 663 specii la noi în ţară, fiind mai numeroase în regiunea de stepă. Condiţiile climatice influenţează mult dezvoltarea albinelor. În regiunile temperate sunt active doar în anotimpul călduros. Un scurt istoric al apiculturii Omul a fost intotdeauna preocupat de albine si de produsele pe care acestea le dau. Ca dovada sta pictura rupestra din Pestera Paianjenului descoperita in 1921, situata în Spania, in apropierea Valenciei. Pictura surprinde modul în care omul de atunci recolta mierea cu ajutorul unui bat si al unui recipient. Prin intermediul descoperirii acestei pesteri, inceputurile indeletnicirii apicole ale omului au fost fixate in neolitic sau sfarsitul paleoliticului. Dar apicultura s-a practicat mai intai in Egipt. In antichitate mierea era recoltata prin afumare urmata de taierea fagurilor. Ceara era taiata si razuita cu ajutorul unor cutite din fier forjat. Impuritatile din miere erau inlaturate prin filtrare, dupa care aceasta era lasata în repaus cateva zile. In timpurile ce au urmat anticilor era intalnita si recoltrea totala prin asfixierea sau inecarea coloniilor de albine. Stupii primitivi erau facuti din nuiele impletite in forma de clopot , apoi din tuburi de piatra lipite cu argila , sau o oala de lut drept adapost pentru albine. Mai apoi acestia erau orizontali mierea fiind recoltata prin doua parti, iar la cei cu structura verticala prin partea de jos. Prin anii 1600, stupul a capatat cutii stratificate fara rame. Stupul cu rame mobile a fost construit in urma descoperirii spatiului pe care albinele il folosesc pe post de coridor. Astfel apicultura continuat sa evolueze cu aparitia foilor de ceara, inventate de Mehring, care erau mai rezistente la centrifugare.

Tot prin intermediul cancelariei imperiale s-a dat un decret prin care au fost destituite darile impuse in aceasta activitate si astfel încurajata dezvoltarea sa. ceara era exportata in acea vreme in Venetia si Austria. Conform documentelor Hurmuzachi. De-a lungul timpului teascurile realizate de catre cei indeletniciti cu activitatile apicole. Spre sfarsitul perioadei feudale. care era retescuirea ei. Omul arunca din centrul locului o secure catre toate partile iar acolo unde se oprea era stabilita granita prisacii. din acest fapt reiese pretuirea albinelor care urmau sa aduca venituri celor ce beneficiau de aceste daruri. mierea si ceara erau de asemenea utilizate in schimbul cu produsele negustorilor grecesti. aceasta fiind . dand nastere nemultumirilor in randul taranilor. In acea vreme domnitorii dadeau prisaci celor vrednici . produsele activitatii apicole. tescovina sau resturile din extractia cerii. in spatiul romanesc. prisaca ale carei limite erau stabilite de catre cel caruia aceasta ii era data.Astfel . Nordul Moldovei se caracterizeaza prin producerea de ceara verde si aromata . avand un loc important. Pe lângă grane si pieile de animale. in timpul domnitorului Dimitrie Cantemir. au fost instituite "dari grele". dezvoltarea apiculturii a fost sprijinita de catre Maria Tereza. Acest proces a aparut datorita faptului ca extragerea cerii nu se realiza in totalitate. După documentele vremii in Tara Romaneasca si in Moldova . Pretul acestui produs era stabilit in functie de cea moldoveneasca la Triest. In Tarile Romane. Dincolo de munti. la ale carei cursuri puteau participa si apicultorii din aceste zone. Dijma la stupi sau destima pentru miere. fie sub numele de plocon sau ciurac. incepand cu impunerea stapanirii otomane. fiind considerate de calitate superioara. untdelemnul sau podoabele. apicultura traditionala a constatat o scadere. Faclierii se foloseau de asemenea de ceara pentru a face lumanari din ceara curata. taxele ce vizau albinaritul au continuat sa creasca. care se afla in crestere. Insa din cauza cresterii cantitatii de miere si ceara ce trebuia data statului. Parfumul si calitatea cerii moldovenesti reprezentau etalonul pentru ceara din alte tari. si camata pentru ceara au aparut sub domnia lui Vasile Lupu. precum vinul. dupa cum afirma Dimitrie Cantemir un amestec intre ceara cu propolis. preocupare ce consta in strangerea bostinei . echivalentul a aproximativ 12700 kg. de-a lungul vremii. "Randuiala mierii si cerii imparatesti" era reprezentata de aprovizionarea curtii sultanului cu miere si ceara de albine. La acest fapt s-a adaugat si cultivarea sfeclei de zahar. respectiv mieret . cifra de un milion era depasita de numarul stupilor. ce insemna o zecime din produs. in jurul anului 1800. Ostasii vrednici erau invredniciti cu prisaci si scutiti de taxe in schimbul produselor apicole.Istoricul Herodot este cel de la care avem dovezi ale existentei apiculturii in Dacia. datorita castigului obtinut in urma acestor activitati. locul de intalnire al negustorilor de ceara. aprovizionare ce insuma zeci de mii de ocale cu ceara. Acesta relateaza ca multimea de albine ce se afla pe celalalt mal al Dunarii. Aceasta a infiintat prima scoala de apicultura la Viena. Bostinarii sau hostinarii erau cei ce practicau aceasta activitate. Tot aici se afla si cea mai mare topitorie de ceara din provincie. In aceasta perioada ceara si mierea erau foarte apreciate de catre europeni. ce a luat nastere în 1404. mierea si ceara se aflau printre bunurile alimentare ale comertului activ. Insa. ii impiedica pe cei ce vroiau sa treaca in vechea Scitie. a aparut bostinaritul. aparitia petrolului ce a dus la . lucru ce a dus la inlocuirea mierii cu zaharul.Sintagma "un loc de prisaca" defineste suprafata destinata unei prisacii primite. au suferit modificari ce au dus la aparitia unor rezultate mai bune in extractie.

In Romania acest progres s-a remarcat prin aparitia de reviste al caror continut viza apicultura. Prima institutie de profil in cercetarea apicola romaneasca s-a infiintat in anul 1930 cand o sectie de apicultura s-a stabilit in cadrul Institutului National de Zootehnie din Bucuresti sub conducerea marelui specialist Dr Florin Begnescu (1880-1949). promotor al cercetarii stiintifice apicole. alaturi de revistele si cartile de specialitate. Dovada a practicarii albinaritului de-a lungul timpului si neantrerupt o reprezinta. aparatul bucal al albinei nu permite prin structura sa anatomica acest fapt. Acesta a clarificat o controversa intre crescatorii de albine si viticultori. In anul 1957. In Europa . Ion Piuaru Molnar a scris prima carte in acest domeniu. numita "Economia stupilor". Intreruperea acestei activitati ar avea ca urmare si pierderea termenilor specifici acestei indeletniciri. ce functionau deja in cadrul Institutului de Cercetari Agronomice. PRIMUL STADIU s-a derulat in perioada dintre anii 1930-1957. Dr. aparuta la Viena in 1785.Begnescu s-a ocupat de studiul albinelor. in Moldova apare revista Albina. Publicat de ADRIAN FLOREA la 13:48 Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultura reprezinta rezultatul mai multor sisteme de organizare pe care cercetarea apicola le-a cunoscut de-a lungul evolutiei sale. Celor mentionate anterior li se alatura si defrisarile.Hristea scrie Stuparitul. de la inceputul acestei activitati pana in zilele noastre. La 30 decembrie 1957 s-a infiintat Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania ce a reprezentat un important sprijin pentru apicultori. . Ministerul Agriculturii contribuie cu brosuri si il numeste pe R. Infiintarea unei scoli de apicultura la Targu Frumos în 1922. Tot in aceasta perioada este editat de catre dumnealui primul catalog de apicultura din Romania. destelinirile suprafetelor de fanete si pasuni. acestia din urma afirmand ca albinele distrug. ajungandu-se chiar la importul acestora. laborator care a functionat intre anii 1939-1942. Astfel numarul stupilor a scazut alaturi de cantitatea de miere si de ceara exportata. "Cultura albinelor " de Ioan Tomici. este urmata de infiintarea Societatii Centrale de Apicultura din Romania la Bucuresti. N. AL DOILEA STADIU il reprezinta perioada 1957-1974. A demonstrat ca. la initiativa Ing. O mentiune speciala trebuie acordata si activitatii desfasurata in cadrul Sectiei de Zootehnie a Institutului pentru Cercetari Agricole (ICAR) unde exista deja un laborator de apicultura ca urmare a eforturilor depuse de Dr. un indrumar pentru apicultori structurat sub forma unui dialog. Acţiunea de distrugere se datoreaza viespilor care poseda mandibule cu zimti ce pot fierastrui membranele boabelor strugurilor si a altor fructe. prin penetrarea membranei bobului o mare parte din recolte. si folclorul romanesc prin basmele. In Ardeal apare revista Apicultorul. scrie si doua tratate de apicultura. C. Begnescu profesor in apicultura ca urmare a faptului ca organiza cursuri de apicultura. aceasta fiind rezultatul unificarii celor doua domenii de activitate intr-o singura institutie . proverbele.de apicultura si sericicultura. s-a infiintat Statiunea Centrala de Apicultura si Sericicultura. in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea s-au inregistrat progrese in planul apiculturii. Foti. F. este a doua carte de acest gen. legendele pastrate de la mosii si stramosii nostrii.scaderea utilizarii lumanarilor pentru iluminat. Baicoianu. Asadar prin intermediul limbii s-au pastrat cuvintele caracteristice apiculturii si au fost pastrate informatiile legate de evolutia acestei activitati.

Proiectare si Invatamant Apicol. I. Apicultura a devenit S. Cel mai important moment in cercetarea apicola romaneasca s-a inregistrat in iunie 1974 cand s-a infiintat Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura.A. pe fondul noii legislatii aparute si transformarilor din sistemul economic si de cercetare romanesc. proiectare si invatamant apicol ce apartinea Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.P. Resurse melifere si polenizare.. Chimia si tehnologia produselor apicole.P. reunind Statiunea Centrala pentru Apicultura si Sericicultura cu Centrul de studii. In anul 1997. Activitatea de cercetare a fost structurata pe subdomenii asemanator structurii organizationale a APIMONDIA: Genetica si ameliorarea albinelor. Patologie apicola.C. apartinand ASOCIATIEI CRESCATORILOR DE ALBINE DIN ROMANIA. . I.In 1971. Apicultura a devenit in scurt timp un institut de referinta in diverse specialitati apicole cu o activitate stiintifica complexa. AL TREILEA STADIU in evolutia ICDA a inceput in 1974 si continua si azi. unitate de cercetare-dezvoltare de drept privat. Functionand într-o cladire noua apartinand ACA din Romania.C. dotata cu o baza materiala foarte buna si echipe de cercetatori de inalta valoare. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA S. structura şi obiectivele acestuia ramanand neschimbate. Apiterapie.C. Tehnologii apicole. Acest moment istoric se datoreaza profesorului Veceslav Harnaj (1917-1988) presedinte al APIMONDIA (1965-1985) si presedinte al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania (1957-1982). in cadrul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania s-a infiintat deasemenea un Centru de Studii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful