Se presupune că aceste insecte folositoare omului au evoluat, în timpul a milioane de ani, din viespi sălbatice şi există pe Terra din

Cretacic, o dată cu apariţia primelor flori, acum circa 100 de milioane de ani! Cea mai veche albină fosilizată care s-a descoperit a fost o specie numită Trigona prisca, găsită în SUA, şi care datează de 74-96 milioane ani. Dar fosilele adevăratului gen Apis au fost descoperite pentru prima dată în Germania de Vest. Aceasta se estimează că ar fi trăit acum 22-25 milioane de ani. Exemplarul descoperit seamănă cu genul Apis dorsata, dar este mult mai mic, cam de dimensiunile actualei Apis mellifera. Ca în aproape toate domeniile şi albinele au crescut la început în sălbăticie şi o mai fac şi astăzi dar în mai mică măsură. Chiar şi în prezent populaţii din America de Nord şi Africa Centrală recoltează miere de la albine ce cresc în stare sălbatică. Albinele au produs prima sursă de hrană dulce pentru om şi unele animale. Ele trăiau în adăposturi naturale în scorburi de copaci, caverne în stânci, cuiburi abandonate de diferite păsări sau animale etc. Scrieri şi reprezentări ale albinelor, unele stilizate s-au găsit în limba chineză, pe monumente egiptene, persane sau asirobabiloniene. În vechiul Babilon mierea era oferită ca ofrandă sau în sacrificii aduse zeilor. Şi Biblia face câteva referiri la miere şi albine. ............................................... Din cele aproximativ 15.000 specii de albine, după alţii 25.000, cunoscute în lume, peste 1.000 de specii trăiesc în Europa, din care cca. 663 specii la noi în ţară, fiind mai numeroase în regiunea de stepă. Condiţiile climatice influenţează mult dezvoltarea albinelor. În regiunile temperate sunt active doar în anotimpul călduros. Un scurt istoric al apiculturii Omul a fost intotdeauna preocupat de albine si de produsele pe care acestea le dau. Ca dovada sta pictura rupestra din Pestera Paianjenului descoperita in 1921, situata în Spania, in apropierea Valenciei. Pictura surprinde modul în care omul de atunci recolta mierea cu ajutorul unui bat si al unui recipient. Prin intermediul descoperirii acestei pesteri, inceputurile indeletnicirii apicole ale omului au fost fixate in neolitic sau sfarsitul paleoliticului. Dar apicultura s-a practicat mai intai in Egipt. In antichitate mierea era recoltata prin afumare urmata de taierea fagurilor. Ceara era taiata si razuita cu ajutorul unor cutite din fier forjat. Impuritatile din miere erau inlaturate prin filtrare, dupa care aceasta era lasata în repaus cateva zile. In timpurile ce au urmat anticilor era intalnita si recoltrea totala prin asfixierea sau inecarea coloniilor de albine. Stupii primitivi erau facuti din nuiele impletite in forma de clopot , apoi din tuburi de piatra lipite cu argila , sau o oala de lut drept adapost pentru albine. Mai apoi acestia erau orizontali mierea fiind recoltata prin doua parti, iar la cei cu structura verticala prin partea de jos. Prin anii 1600, stupul a capatat cutii stratificate fara rame. Stupul cu rame mobile a fost construit in urma descoperirii spatiului pe care albinele il folosesc pe post de coridor. Astfel apicultura continuat sa evolueze cu aparitia foilor de ceara, inventate de Mehring, care erau mai rezistente la centrifugare.

dupa cum afirma Dimitrie Cantemir un amestec intre ceara cu propolis. in jurul anului 1800. si camata pentru ceara au aparut sub domnia lui Vasile Lupu.Astfel . La acest fapt s-a adaugat si cultivarea sfeclei de zahar. ceara era exportata in acea vreme in Venetia si Austria. In acea vreme domnitorii dadeau prisaci celor vrednici . incepand cu impunerea stapanirii otomane. din acest fapt reiese pretuirea albinelor care urmau sa aduca venituri celor ce beneficiau de aceste daruri. ii impiedica pe cei ce vroiau sa treaca in vechea Scitie. "Randuiala mierii si cerii imparatesti" era reprezentata de aprovizionarea curtii sultanului cu miere si ceara de albine. aceasta fiind . ce a luat nastere în 1404. echivalentul a aproximativ 12700 kg. in spatiul romanesc. Dijma la stupi sau destima pentru miere. Acesta relateaza ca multimea de albine ce se afla pe celalalt mal al Dunarii. Faclierii se foloseau de asemenea de ceara pentru a face lumanari din ceara curata. Insa din cauza cresterii cantitatii de miere si ceara ce trebuia data statului. aparitia petrolului ce a dus la . lucru ce a dus la inlocuirea mierii cu zaharul. Pe lângă grane si pieile de animale. preocupare ce consta in strangerea bostinei .Istoricul Herodot este cel de la care avem dovezi ale existentei apiculturii in Dacia. de-a lungul vremii. care era retescuirea ei. Bostinarii sau hostinarii erau cei ce practicau aceasta activitate. După documentele vremii in Tara Romaneasca si in Moldova . Parfumul si calitatea cerii moldovenesti reprezentau etalonul pentru ceara din alte tari. Omul arunca din centrul locului o secure catre toate partile iar acolo unde se oprea era stabilita granita prisacii. precum vinul. taxele ce vizau albinaritul au continuat sa creasca. In Tarile Romane. a aparut bostinaritul. Nordul Moldovei se caracterizeaza prin producerea de ceara verde si aromata . fiind considerate de calitate superioara. avand un loc important. Ostasii vrednici erau invredniciti cu prisaci si scutiti de taxe in schimbul produselor apicole. cifra de un milion era depasita de numarul stupilor. Aceasta a infiintat prima scoala de apicultura la Viena. Tot aici se afla si cea mai mare topitorie de ceara din provincie. Acest proces a aparut datorita faptului ca extragerea cerii nu se realiza in totalitate. dand nastere nemultumirilor in randul taranilor. locul de intalnire al negustorilor de ceara. tescovina sau resturile din extractia cerii. in timpul domnitorului Dimitrie Cantemir. Pretul acestui produs era stabilit in functie de cea moldoveneasca la Triest. au suferit modificari ce au dus la aparitia unor rezultate mai bune in extractie. untdelemnul sau podoabele. apicultura traditionala a constatat o scadere. De-a lungul timpului teascurile realizate de catre cei indeletniciti cu activitatile apicole. Spre sfarsitul perioadei feudale. au fost instituite "dari grele". Tot prin intermediul cancelariei imperiale s-a dat un decret prin care au fost destituite darile impuse in aceasta activitate si astfel încurajata dezvoltarea sa. mierea si ceara se aflau printre bunurile alimentare ale comertului activ. Insa. aprovizionare ce insuma zeci de mii de ocale cu ceara. produsele activitatii apicole. fie sub numele de plocon sau ciurac. la ale carei cursuri puteau participa si apicultorii din aceste zone.Sintagma "un loc de prisaca" defineste suprafata destinata unei prisacii primite. care se afla in crestere. mierea si ceara erau de asemenea utilizate in schimbul cu produsele negustorilor grecesti. ce insemna o zecime din produs. Conform documentelor Hurmuzachi. prisaca ale carei limite erau stabilite de catre cel caruia aceasta ii era data. dezvoltarea apiculturii a fost sprijinita de catre Maria Tereza. In aceasta perioada ceara si mierea erau foarte apreciate de catre europeni. respectiv mieret . datorita castigului obtinut in urma acestor activitati. Dincolo de munti.

Infiintarea unei scoli de apicultura la Targu Frumos în 1922. ajungandu-se chiar la importul acestora. s-a infiintat Statiunea Centrala de Apicultura si Sericicultura. Begnescu profesor in apicultura ca urmare a faptului ca organiza cursuri de apicultura. PRIMUL STADIU s-a derulat in perioada dintre anii 1930-1957. Acţiunea de distrugere se datoreaza viespilor care poseda mandibule cu zimti ce pot fierastrui membranele boabelor strugurilor si a altor fructe.Begnescu s-a ocupat de studiul albinelor. este urmata de infiintarea Societatii Centrale de Apicultura din Romania la Bucuresti. in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea s-au inregistrat progrese in planul apiculturii. La 30 decembrie 1957 s-a infiintat Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania ce a reprezentat un important sprijin pentru apicultori. Tot in aceasta perioada este editat de catre dumnealui primul catalog de apicultura din Romania. in Moldova apare revista Albina. C. la initiativa Ing. ce functionau deja in cadrul Institutului de Cercetari Agronomice. O mentiune speciala trebuie acordata si activitatii desfasurata in cadrul Sectiei de Zootehnie a Institutului pentru Cercetari Agricole (ICAR) unde exista deja un laborator de apicultura ca urmare a eforturilor depuse de Dr. . de la inceputul acestei activitati pana in zilele noastre. Astfel numarul stupilor a scazut alaturi de cantitatea de miere si de ceara exportata. legendele pastrate de la mosii si stramosii nostrii. Publicat de ADRIAN FLOREA la 13:48 Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultura reprezinta rezultatul mai multor sisteme de organizare pe care cercetarea apicola le-a cunoscut de-a lungul evolutiei sale. alaturi de revistele si cartile de specialitate. destelinirile suprafetelor de fanete si pasuni. Baicoianu. Prima institutie de profil in cercetarea apicola romaneasca s-a infiintat in anul 1930 cand o sectie de apicultura s-a stabilit in cadrul Institutului National de Zootehnie din Bucuresti sub conducerea marelui specialist Dr Florin Begnescu (1880-1949). Acesta a clarificat o controversa intre crescatorii de albine si viticultori. Celor mentionate anterior li se alatura si defrisarile. scrie si doua tratate de apicultura. Asadar prin intermediul limbii s-au pastrat cuvintele caracteristice apiculturii si au fost pastrate informatiile legate de evolutia acestei activitati. Ministerul Agriculturii contribuie cu brosuri si il numeste pe R. A demonstrat ca. laborator care a functionat intre anii 1939-1942. numita "Economia stupilor". "Cultura albinelor " de Ioan Tomici. N. In Europa .de apicultura si sericicultura. proverbele. In anul 1957. un indrumar pentru apicultori structurat sub forma unui dialog.scaderea utilizarii lumanarilor pentru iluminat. si folclorul romanesc prin basmele. aparuta la Viena in 1785. aparatul bucal al albinei nu permite prin structura sa anatomica acest fapt.Hristea scrie Stuparitul. promotor al cercetarii stiintifice apicole. este a doua carte de acest gen. acestia din urma afirmand ca albinele distrug. Dr. In Romania acest progres s-a remarcat prin aparitia de reviste al caror continut viza apicultura. In Ardeal apare revista Apicultorul. Intreruperea acestei activitati ar avea ca urmare si pierderea termenilor specifici acestei indeletniciri. Foti. AL DOILEA STADIU il reprezinta perioada 1957-1974. prin penetrarea membranei bobului o mare parte din recolte. F. aceasta fiind rezultatul unificarii celor doua domenii de activitate intr-o singura institutie . Ion Piuaru Molnar a scris prima carte in acest domeniu. Dovada a practicarii albinaritului de-a lungul timpului si neantrerupt o reprezinta.

Apicultura a devenit in scurt timp un institut de referinta in diverse specialitati apicole cu o activitate stiintifica complexa.C. Tehnologii apicole.In 1971. Chimia si tehnologia produselor apicole. Apiterapie. .P. unitate de cercetare-dezvoltare de drept privat. apartinand ASOCIATIEI CRESCATORILOR DE ALBINE DIN ROMANIA. Activitatea de cercetare a fost structurata pe subdomenii asemanator structurii organizationale a APIMONDIA: Genetica si ameliorarea albinelor. reunind Statiunea Centrala pentru Apicultura si Sericicultura cu Centrul de studii. Functionand într-o cladire noua apartinand ACA din Romania. In anul 1997. Acest moment istoric se datoreaza profesorului Veceslav Harnaj (1917-1988) presedinte al APIMONDIA (1965-1985) si presedinte al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania (1957-1982). AL TREILEA STADIU in evolutia ICDA a inceput in 1974 si continua si azi. Patologie apicola.C. pe fondul noii legislatii aparute si transformarilor din sistemul economic si de cercetare romanesc. structura şi obiectivele acestuia ramanand neschimbate. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA S. proiectare si invatamant apicol ce apartinea Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.A.. Cel mai important moment in cercetarea apicola romaneasca s-a inregistrat in iunie 1974 cand s-a infiintat Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura. Proiectare si Invatamant Apicol.P. I. in cadrul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania s-a infiintat deasemenea un Centru de Studii. I. Apicultura a devenit S.C. Resurse melifere si polenizare. dotata cu o baza materiala foarte buna si echipe de cercetatori de inalta valoare.