-O aventura de-o viataSyvany Amurguleascai

-Capitolul 1-Preludiul unui abstract -

Unghiile mele ii sfasiau pielea, Iar privirea- sufletul. Nu ne-am mai vazut de foarte mult; atat de mult timp incat nici cu ajutorul amintirii nu mai pot sa mi te inchipui. Pana mai ieri ma descurcam, agale, sa traiesc si fara existenta lui in preajma . E adevarat,,, respiram mai incet, nu mai iubeam.. dar macar traiam. De astazi, de cand ai reaparut in viata mea, in mine se zbat doua sentimente aflate in contradictoriu. Unul imi spune, cu un glas mai stins decat celalalt, sa nu te mai primesc, sa te uit, dar celalalt, aproape tipand, imi spune sa iti sar in jurul gatului, sa ma agat ca o ghirlanda pe bratul unui brad, si sa nu mai cobor de acolo decat atunci cand o sa vina primavara si tu te vei usca. *** Ma balansam ca o mica balerina pe peronul garii aceleia parasite, unde parea ca trec, din ora in ora, doar trenuri-fantoma. -Stephanie ! Ai grija ! strigai spre mine, vazandu-ma ca ma apropii de calea ferata. -Iubitule, vino langa mine ! Vreau sa murim impreuna ! ti-am strigat inapoi, inaintand. Atunci tu, ca intr-un gest de disperare, ai fugit spre mine, aruncandu-te cu totul. Am cazut amandoi pe mijlocul caii ferate pustii. Trenurile nu circula dupa-amiaza. ti-am spus. De-acolo, de jos, formam o imbratisare printre mormanele de fiare si pietre. Te-ai ridicat in picioare, tragandu-ma de-o mana dupa tine. Aveai un brat atat de ferm, incat aveam impresia ca sunt si eu, la randul meu, doar un vagon ce e tras, alaturi de multe altele, de o locomotiva, spre o locatie necunoscuta mie. Aveam o rochie verde cu flori, ce nu ajungea mai jos de genunchi, prinsa strans la talie cu o curea ce semana a capat de ata. -Hai sa fugim ! te aud soptindu-mi. - Unde? -Oriunde. Nu stiu ce sa zic, sau ce sa cred. De foarte multe ori ti-am spus ca nu esti spontan si ca nu imi demonstrezi cat de mult ma apreciezi asa cum sunt, cu bune si cu rele, iar acum, cand

ai facut primul tau gest de trandrete, nu stiu cum sa iti spun ca nu vreau sa plec nicaieri cu tine. Nici macar nu stiu de ce nu vreau. Am impresia, in interiorul meu, ca se va termina prost orice am face impreuna, fie ca traversam strada sau fugim in lume. -Ma dor picioarele. A fost singurul, si probabil si cel mai neinspirat pretext pentru ati spune ca nu doresc sa fug alaturi de tine nicaieri in lumea asta. Oricum, peste tot e la fel. Peste tot sunt gari pustii, oameni ce se cearta, ce se impaca,ce se iubesc, ce se urasc, trenuri goale,iar noi ne putem iubi oriunde. Ne-am asezat pe scaunele peronului numarul 5, peron unde stiam amandoi ca trecuse, nu cu mult timp in urma, trenul spre Mangalia. Daca am fi fugit, planurile ar fi fost simple. Am fi mers acasa, ne-am fi aruncat trei haine intr-un rucsac si am fi luat trenul de maine. Am fi coborat in Mangalia, apoi am fi facut autostopul catre Vama Veche, unde am fi putut dormi pe plaja aceea pustie dintre Vama si 2 mai. Ne-am fi intors peste o luna, murdari, cu hainele zdrentuite, dar probabil iubindu-ne mai mult decat oricand. Dar nu. Tu maine trebuie sa fii la atelier, iar eu la facultate. Motivele pentru care te iubesc imi sunt incerte. Oricum, important este ca esti aici cu mine. Vrei sa stii adevarul? In momentele in care suntem impreuna, si ma uit gol, iar tu ma intrebi la ce ma gandesc, si iti spun ca la nimic, defapt stau si ma intreb: Ce cauti tu,Stephanie, care ai doar 19 ani, in bratele unui barbat ce ar putea sa-ti fie tata? Dar niciodata nu mi-am gasit nici raspunsul, nici curajul de-ati spune ca noi doi nu avem un viitor. Dar ce conteaza daca avem sau nu un viitor, cand amandoi stim ca avem prezent ? -Iubito, stii, eu am aproape 40 ani. -Off, iubitule, n-o spune, te rog. Cand o aud din glasul tau imi pare ca vrei sa imi reprosezi ca ma iubesti. N-o reprosa, te rog. Doar iubeste-ma. -Nu.. Vreau doar sa iti spun ca, in curand, nu am sa mai pot sa fiu la fel de tanar precum astazi. Nu dorm noptile gandindu-ma ca tu ai tineretea in fata, iar eu trag cu dintii de ea de dragul tau. Daca intr-o zi voi imbatrani, tu oare ma vei mai iubi si batran ? - Crezi ca vei imbatrani vreodata? Crezi ca te voi lasa sa te abandonezi in batranete? - Nu stiu. Ma vei lasa?