Sunteți pe pagina 1din 9

NNI IIN NNA AA MMI IIH HHA AAE EEL LLA AA MMI IIH HHĂ ĂĂI IIL LLĂ ĂĂ

AAN

JJA

J

M

M

ŢŢI IIE EEL LLA AA GGH

GGR

RRA

G

AAŢ

G

HHI IIC CC

AAALLLGGGEEEBBBRRRĂĂĂ LLLIIINNNIIIAAARRRĂĂĂ ŞŞŞIII GGGEEEOOOMMMEEETTTRRRIIIEEE AAANNNAAALLLIIITTTIIICCCĂĂĂ

Ş II I GG G EE E OO O MM M EE E TT T RR

Bucureşti, 2008

Editura Ars Academica Str. Hiramului nr. 11, sector 3, Bucureşti Telefon: 0314 251 945, fax: 0314 251 652 e-mail: office@arsacademica.ro www.arsacademica.ro © Copyright Editura Ars Academica

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MIHĂILĂ, JANINA MIHAELA Algebră liniară şi geometrie analitică / Janina Mihaela Mihăilă, Graţiela Ghic. - Bucureşti: Ars Academica, 2008 Bibliogr. ISBN: 978-973-88932-0-7

I. Ghic, Graţiela

512.64

Prefaţă

DDe eed ddi iic ccă ăăm mm aac cce ees sst tt mma

D

a

nnu

aan

m

uua

aal ll ttu

uut ttu uur rro oor rr dda

t

aas ssc ccă ăăl lli iil llo oor rr nno

d

n

ooş şşt ttr rri ii, ,,

aar rre ee nne ee- --a aau uu ffo

cca

c

n

f

oor rrm mma aat tt cca

c

aa mma

aat tte eem mma aat tti iic cci iie een nni ii

m

şşi ii cca aar rre ee, ,, îîn nnt ttr rr- --u uun nn ssa aau uu aal llt ttu uul ll, ,,

ş c

î

ffe eel ll

f

s

a

ăăc ccu uut tt ppo oos ssi iib bbi iil llă ăă rre eed dda aac cct tta aar rre eea aa aac cce ees sst tte eei ii llu

uu ffă

aau

a

f

p

r

a

l

uuc ccr rră ăăr rri

Lucrarea propusă a fost concepută ca un ghid de pregătire teoretică şi practică, oferind posibilitatea unei pregătiri serioase şi aprofundate într-un domeniu consacrat, dar modern prin aplicaţiile practice din multe alte domeni ştiinţifice şi practice de mare actualitate. În acelaşi timp, reprezintă un instrument complet şi obiectiv de autoevaluare a cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice dobândite de către studenţii anului I în timpul primului semestru, fiind întocmită în conformitate cu programa disciplinei “ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ“ pe care aceştia o studiază. În consecinţă, lucrarea se doreşte a fi un instrument util de lucru individual pentru toţi aceia ce doresc să continue studiul matematicii şi doresc să se verifice în vederea susţinerii primului examen din facultate. Prezenta lucrare conţine principalele noţiuni de bază şi un breviar de formule utile şi de strictă necesitate în studiul şi aprofundarea altor discipline de specialitate din domeniul tehnic, ingineresc, economic:

fizică, economie, mecanică, cercetări operaţionale, modelare matematica, econometrie, etc. La sfârşitul fiecărui capitol s-au introdus exemple şi exerciţii împreună cu soluţiile corespunzătoare, pentru ca fiecare utilizator să poată verifica nivelul de asimilare a noţiunilor şi gradul dobândirii deprinderilor şi abilităţilor practice. Toate aceste caracteristici conferă utilizatorului un mare grad de libertate şi autonomie. Lucrarea este elaborată într-un limbaj simplu, concis şi în special complet pentru a putea fi accesibilă oricărui utilizator, indiferent de pregătirea sa în domeniu. Materialul a fost exemplificat şi prin ilustrare grafică concretă ce conţine grafice şi tabele. Cu dorinţa că vom reuşi să contribuim la perfecţionarea pregătirii dumneavoastră, vă dorim succes în parcurgerea materialului şi în rezolvarea exerciţiilor, spor în activitatea de pregătire studenţească şi profesională., şi, bineînţeles, la… examene.

AUTOARELE

 

CUPRINS

Prefaţă

3

Capitolul I. Elemente de algebră liniară

6

1.1. Spaţii vectoriale. Subspaţii vectoriale

6

1.2. Dependenţă şi independenţă liniară. Sistem de generatori. Bază

13

1.3. Schimbarea bazei. Lema substituţiei. Metoda pivotului

19

1.4. Aplicaţii ale metodei pivotului în calculul matriceal

21

1.5. Funcţionale pe spaţii vectoriale

29

Capitolul II. Elemente de programare liniară

42

2.1.Formularea unei probleme de programare liniară şi modelul său matematic

42

2.2. Formularea matriceală a modelului unei (PPL)

46

2.3. Mulţimi şi funcţii convexe

49

2.4. Soluţiile unei probleme de programare liniară

51

2.5. Metoda grafică de rezolvare a (PPL)

54

2.6. Algoritmul simplex

61

2.6.1.Algoritmul simplex primal

66

2.6.2.Determinarea unei soluţii de bază iniţiale

68

2.7.

Dualitatea în programarea liniară

79

2.7.1.Formularea PPL - duale. Teorema fundamentală a dualităţii 2.7.2.Interpretări economice ale dualităţii 2.7.3.Algoritmul simplex dual (ASD)

79

84

89

2.8.

Reoptimizarea şi parametrizarea în programarea liniară

93

2.8.1.Reoptimizări în programarea liniară

93

2.8.2.Parametrizarea în programarea liniară

110

2.9.

Problema de transport

114

2.9.1.Modelul matematic al problemei de transport 2.9.2.Algoritmul de rezolvare 2.9.3.Degenerarea în problemele de transport 2.9.4.Problema de transport cu funcţia obiectiv de maxim 2.9.5.Problema de transport cu imposibilitatea folosirii unor rute 2.9.6.Problema de transport cu centre intermediare de distribuţie (Problema de transfer) 2.9.7.Probleme de transport cu centre legate 2.9.8.Probleme de repartiţie. Alocarea forţei de muncă 2.9.9.Modele liniare de repartizare şi transfer de fonduri

115

119

125

128

128

129

130

132

133

Capitolul III. Elemente de geometrie analitică

141

3.1.

Introducere

141

3.2.

Geometrie analitică pe dreaptă (unidimensională)

141

3.3.

Geometrie analitică în plan (bidimensională)

142

3.3.1.

Sisteme de coordonate în plan

142

3.3.2.

Sisteme cartezian de coordonate în plan

142

3.3.3

Orientarea planului

143

3.3.4.

Punctul în plan

144

3.3.5.

Operaţii cu vectori

145

3.3.6.

Dreapta în plan

146

3.3.7.

Translaţia în plan

148

3.3.8.

Rotaţia în plan

148

3.3.8.

Ecuaţia cercului în plan

148

3.4.

Geometrie analitică în spaţiu (tridimensională)

149

3.4.1.

Sisteme de coordonate în spaţiu

149

3.4.2.

Punctul în spaţiu

151

3.4.3.

Operaţii cu vectori în spaţiu

151

3.4.4.

Planul în spaţiu

152

3.4.5.

Dreapta în spaţiu

154

3.4.6.

Coordonate cilindrice

155

3.4.7.

Coordonate sferice

156

3.5.

Aplicaţii rezolvate

156

Bibliografie

159

ppi iit tto ool llu uul ll

CCa

C

aap

I

EEl lle eem mme een nnt tte ee dde ee aal llg gge eeb bbr rră ăă lli iin nni iia aar rră ăă

E

d

a

l

11.

1 1

aaţ ţţi iii ii vve eec cct tto oor rri iia aal lle SSu

SSp

S

ppa

v

S

uub

bbs ssp ppa aaţ ţţi iii ii vve eec cct tto oor rri iia aal lle

v

Spaţiile vectoriale au fost definite în forma actuală de G.Peano 1 (1888), deşi K.Gauss 2 (1799) folosise implicit noţiunea de plan vectorial. Fondatorul teoriei spaţiilor vectoriale rămâne însă H.Grassmann 3 (1844).

Definiţia 1. Fie (K, +, ) câmp şi V o mulţime nevidă. V se numeşte

spaţiu vectorial peste K dacă există o lege de compoziţie internă  VVV şi o lege de compoziţie externă 4 KVV astfel încât:

- V este grup abelian în raport cu legea de compoziţie internă (cu elementul neutru 0 şi –x elementul opus lui xV); - legea de compoziţie externă satisface cerinţele:

1. (x =xx, K xV;

2. xyxyK x,yV;

3. xx K xV;

4. 1x0xV, x0.

Notăm V/K, adică V este spaţiu vectorial peste câmpul K.

Observaţii 1. Elementele lui V se vor numi vectori şi vor fi notate cu litere latine mici, iar elementele lui K se vor numi scalari şi vor fi notate cu litere greceşti. 2. Un spaţiu vectorial peste se numeşte spaţiu vectorial real; un spaţiu vectorial peste C se numeşte spaţiu vectorial complex.

Propoziţie (reguli de calcul). Fie V/K. Atunci:

a) x-yx-yK x,yV;

b) (-x =x-x, K xV;

c) 0x=0, xV;

d) 00, K;

1 Peano Giuseppe (1858-1932), matematician, logician si lingvist italian, întemeietorul aritmeticii axiomatice,etc.

2 Gauss Karl Friedrich (1777-1855), matematician si astronom german, a conceput metoda celor mai mici pătrate, a demonstrat teoreme fundamentala a algebrei, a întemeiat calculul cu numerele complexe,etc.

3 Grassmann Hermann Gunther (1809-1877), matematician si filolog german, a exprimat si dezvoltat noţiunea de spaţiu cu n dimensiuni, etc.

4 Folosim doar in definitie notatii distincte pentru legile din V si K pentru a nu genera confuzii

e) 1x=x, xV;

f) -1x-x, xV;

g) x0  0 sau x0, K xV.

Demonstraţie: a) fie K şi x,yV. Atunci x=x-y+y(x-y)+y şi

adunând -y (care există deoarece xV iar (V,+) este grup) în ambii membri rezultă x-y x-y.

c) 0x=(-)x=x-x=0, xV

d) avem 0=(x-x)= x-x=0, K

e) din axioma 4 din definiţie rezultă că 1x=0 implică x=0. Fie deci 1(x-

1x)=1x-(1·1)x=1x-1x=0 deci x-1x=0 adică 1x=x, xV g) fie K şi xV astfel încât x0. Dacă 0 demonstraţia este

iar pe de altă

parte

încheiată. Fie deci 0.

1

1

 

x x

1

K

 x

1

0

0

1

x

(

 

1

)

x

deci x=0.

Exemple.

este spaţiu vectorial numit spaţiul vectorial numeric real, unde

compoziţie

internă fiind adunarea vectorilor, iar legea de compoziţie externă fiind înmulţirea cu scalar a acestora.

1.

/

n

x

1

,

  

n

n ori

x

n

T

/ x

1, n

,

i

 

,i

legea

de

Generalizare.

K

n

K

K

n ori

K

x

1

K / K

,

n

x

n

T

/ x

i

este

K,i

spaţiu

1, n

.

vectorial,

unde

2.

cu coeficienţi din K, unde K= sau K = C, legea de compoziţie internă fiind adunarea matricelor, iar legea de compoziţie externă fiind înmulţirea cu scalar a acestora.

este spaţiu vectorial al matricelor având m linii şi n coloane

M

m,n

K/K

Definiţia 2. Fie V/K şi WV, W Spunem că W este subspaţiu vectorial al spaţiului V, dacă W este spaţiu vectorial în raport cu legile de compoziţie internă şi externă induse pe W de legile corespunzătoare din V.

Notăm WV.

Teorema 1 5 . Fie V/K, WV, W Atunci WV  K x,yW, xyW. Demonstraţie. Fie x,yW şi K. Cum WV x , yW xyW. Dacă WV şi are proprietatea că K x,yW, xyW atunci pentru 1, x,yWxyW, iar pentru 0 obţinem K xW, xW.

Propoziţie. Intersecţia unui număr oarecare de subspaţii vectoriale este un subspaţiu vectorial. Demonstraţie (pentru două subspaţii). Fie V/K, U,WV. Pentru a arăta că UWV folosim implicaţia inversă a teoremei de mai sus  K x,yUW, xyUW  xyU şi xyW. Dar x,yUW x,yU şi x,yW. Din K şi x,yU iar UV  xyU. Din K şi x,yW iar WV  xyW. Deci xyUW.

ppl lli iic cca aaţ ţţi iii ii

AAp

A

1.

Spaţiul

n

=

{x=(x 1 ,

,x

n ) t , x i , i= 1, n } este spaţiu vectorial

real faţă de adunarea vectorilor şi înmulţirea cu scalari. Soluţie: V=n , K=

Fie x

n

, y

n

:

n

n

n

(x,y)xy

x=

x

1

x

n

xy=

, y=

y

1

y

n

x

1

x

n

y

y

n

1

cu x i , y i , i =1,n

n

5 gr. theorema examinare, cercetare, denumirea a fost folosita iniţial de Aristotel (sec.4 i. e.n.)

:

 

n

n

n

Pentru  şi x

n

(,x)x

definim x=

x

x

1

n

n

Verificăm axiomele din definiţia spaţiului vectorial.

i)

(

n ,) grup abelian

a)

Vectorul

x,y

n

xy

n

xy=

x

1

x

n

y

y

1

n

 n pentru că are n componente reale

(adunând două numere reale obţinem un număr real)

b) xy=yx , x,y n

x

1

x

n

y

y

1

n

=

 

 

y

1

y

n

x

x

1

n

x i +y i = y i +x i ,i=1, n (adunarea numerelor reale este comutativă)

c) (xy)z=x(yz) , x,y,z   n

(xy)z=

x(yz)=

x

1

x n

x

 

 

x

y

y

1

n

1

n

z

z

1

n

 

y

1

y n

z

z

1

n

 

=

 

(

x

1

(

x

n


  

 

=

x

1

x

n

y

y

1

n

)

)

(

(

y

y

1

n

z

1

z

n


 

z

1

)

z

n

)

 

Cei doi vectori sunt egali pentru că au componentele respectiv egale

(adunarea numerelor reale este asociativă).

d) e n astfel încât x n ex=xe = x