Revista trimestriala de turism montan si drumetie Anul II, numarul 4

CUPRINS

Festivalul Enescu si Muntele .............. 3 Obcinele Bucovinei ............................. 5 Retezat: apa, ceata si verdeata .......... 31 Muntii Cernei: Varful Arjana ............ 39 Dobrogea - Gradinile cu flori de pe crestele Macinului ............................ 42 Din Ceahlau panan Hasmas ............ 58 In aflarea Pietrei Vithos .................... 93 Hoinari in Muntii Nemira ................ 104 O ultima zapada in Calimani ........... 108 De la plimbari in jurul Iasiului la campionatul national de turism sportiv montan ............................................ 118 Inceputul (Calimani august 2006) ... 126 Fii om, planteaza un pom ................ 129 Dealul cu salcami de la Voinesti .... 132 Hai cu bicicleta ................................ 133 Primavara pe doua roti ................... 137 Semicerc in jurul Iasiului ................ 142 Plimbare pe doua roti in jurul Iasiului ......................................................... 149 Zendii Tora Apocalipsa ............... 152 Progresia continua si expeditia Pamir 2010 ............................................... 158 Glume montane (si cu animale). 164 Alimentatia stiintifica la plic.... 166 Ursul arctos arctos (ursul) ...............168

Orice persoana care doreste sa devina colaborator este binevenita, iar materialele sunt asteptate pe adresa haipemunte@yahoo.com. Redactor: Mihai Cibotaru Identitate grafica: Elena Cibotaru Webmaster: Radu Clapa Colaboratori: Daniela Achim Claudiu Birliba Ana Maria Brasoveanu Petrica Blajuti Elena Cibotaru Mihai Gheorghe Tudor Ghioc Alexandru Grigoras Valentin Jujea Gabriel Antonie Lazarovici Gabriel Lupu Claudiu Moga Adrian Nastase Daniel Negoita Paul Popa Andrei Raftopol Adi Rangu Lucian Rosu Aurica Scriitoru Rodica Untu Sorin Untu Contact: haipemunte@yahoo.com ISSN: 2067 0842
Revista trimestriala de turism montan si drumetie realizata cu sprijinul membrilor Asociatiei de Turism Montan Hai pe Munte! Iasi

WWW.haipemunte.org
Reproducerea oricarui material din revista este interzisa fara acordul individual al autorilor. Foto coperta 1 In Memoriam: Adi Rangu (Iasi ) Foto coperta 2 Solitar in Calimani: Mihai Cibotaru (Iasi)

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Gabriel Antonie Lazarovici

Festivalul Enescu si Muntele (un pamflet adevarat)

Va veti intreba, desigur, ce legatura exista intre o manifestare culturala si o drumetie pe munte. Intrebarea este legitima, dar in cele ce urmeaza veti vedea ca este o stransa legatura si anume gradul de civilizatie al combatantilor. Cei care ma cunosc stiu ca am doua mari pasiuni: muzica si muntele sau invers. Deci prezint lucrurile asa cum le stiu din interiorul fenomenului. Inainte de toate sa mentionez ca ultimul Festival Enescu editia a XIX-a a avut loc in toamna anului trecut. Sa o luam metodic. Deci toamna a avut loc festivalul, toamna fiind un anotimp prielnic drumetului. Uite o asemanare! Cine participa la un festival muzical de o asemenea anvergura, in primul rand melomanii, adica cei care indragesc muzica simfonica, apoi cei care considera ca da bine sa te afli in sala de concert (politicieni, ziaristi, oameni de cultura, etc. care de regula nu sunt prezenti in restul timpului in salile de concert) si cei care considera ca este un fenomen monden si vor sa se dea rotunzi. Cine sunt cei care merg in drumetii, sigur cei ce iubesc muntele si frumusetile sale, apoi, indivizi care nu au nici o legatura cu muntele, dar care considera ca e de bon ton daca ajungi cu telecabina (sau chiar pe poteca) pe un platou montan si sa tragi o betie la cabana si intr-o mai mica masura personalitati. Lume pestrita in ambele situatii. Sar putea afirma ca nivelul cultural al celui care asculta muzica simfonica este mai ridicat, dar asta nu inseamna ca cei care merg pe munte nu au o pregatire intelectuala corespunzatoare. Un concert incepe la o anumita ora, ora care trebuie respectata stiind ca vei ramane in sala de concert 2-3 ore deci poti sa estimezi la ce ora se va sfarsi . Si pe munte iti pregatesti drumetia, iti propui sa intri pe traseu la o anumita ora ca sa poti estima la ce ora te poti intoarce in siguranta la cabana, etc. Deci o alta asemanare! In fapt, ce se intampla? O serie de indivizi intarzie sa-si ocupe locurile in sala, desi pe scena festivalului erau prezenti dirijorul si membrii orchestrei. Pe munte unii pleaca cand da Domnul, ca de aceea exista Salvamontul sa ne scape din orice situatie.

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Gabriel Antonie Lazarovici De la un concert se pleaca dupa ce au incetat aplauzele, dar la noi sunt persoane care o intind spre usile salii de concert in timp ce pe scena se mai afla dirijorul si orchestra care multumesc spectatorilor pentru aplauze. Si de pe munte se pleaca fara a multumi cabanierului pentru ospitalitate. Sunt asemanari? Eu zic ca sunt. Daca esti racit, poti sa mergi la un concert sau pe munte? Sigur ca poti. Este deosebit de placut ca sa ai participarea ta componistica si atunci in timpul muzicii poti sa o acompaniezi cu o tuse alergica sau nervoasa, sa-ti sufli nasul, etc. Pe munte, poti de asemenea sa tusesti, sa scuipi pe poteci, etc. Sugi o bomboana, bei dintr-o sticla si la concert si pe munte, apoi desigur, arunci deseurile pe jos. Soneriile celularelor suna pe munte ca si in timpul spectacolelor. O noua asemanare! Pleci cand vrei in timpul spectacolului si pe munte la fel. Cum arata o sala de spectacol dupa terminarea unui concert? Plina de PET-uri, hartii, pungi. Pe munte ce gasesti? PET-uri, hartii, etc. Alta asemanare! Si as putea continua Rezumand, ce am vrut sa spun prin aceste alegatii, degeaba se fac actiuni de ecologizare (mai bine zis curatenie) la 7 scari, de exemplu, imediat vor aparea alte PET-uri, etc. Daca la Sala Palatului, la un festival de mare tinuta si renume international intalnim acelasi fenomen, situatia este fara iesire. Fiecare va face ce va dori, unii vor arunca gunoaie peste tot, altii, extrem de putini, printre care cred ca va numarati si dumneavoastra, cititorii mei, vor continua sa isi stranga gunoaiele proprii si uneori pe ale altora. Cred ca v-ati lamuritnu este nici o deosebire intre Festivalul George Enescu si muntii patriei. Al dumneavoastra, veteranul (pagina personala web www.veteranul1.ro)

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

Obcinele Bucovinei
Dulce Bucovin, vesel grdin, Cu pomi roditori i mndri feciori (Vasile Alecsandri) Trecusem de atatea ori cu trenul ori masina spre Vatra Dornei ori mai sus, insa pana acum ceva timp niciodata nu-mi pusesem problema de a ajunge in zona aceasta a Sucevei si cu rucsacul in spate. Avand vecini mult mai de seama, cu inaltimi ori nume mai cunoscute, cu povesti poate mai populare ori prezentate ca adevarate destinatii turistice, adevarate land of choice-uri Obcinele Bucovinei au ramas mai mereu in urma, mai mereu necunoscute si ascunse. De fapt asta cred ca e si farmecul acestor munti, adevarate dealuri molcome ori paduri nepatrunse, cu stani risipite si catune ascunse de lume si de vreme, cu masini care au numar de Brodina ori cu scoli in care, in aceasi clasa gasesti copii de la 7 la 10 ani (si nu din lipsa salilor de curs ci din lipsa scolarilor). Cu oameni simpli dar deschisi la suflet, gospodari si mai ales saritori. locului am hotarat sa ne intoarcem cu alta ocazie, cand vom traversa de la Putna la Gura Humorului.

Si poate pentru farmecul zonei si pentru prospetinea si linistea locurilor e mai bine sa ramana asa aceasta zona, care dincolo de drumurile asfaltate reprezinta mici colturi de rai, faramitate si presarate in aceste obcini. Si sunt sigur ca si in Obcina Mare a Bucovinei e la fel de fermecator, spatiul si omul, insa pentru a putea prinde cu adevarat ritmul si pulsul

Situate in nord-estul Carpatilor Orientali romanesti, Obcinele Bucovinei reprezinta, prin particularitatile lor geografice o subunitate distincta a acestora. Ca si limite geografice, Valea Sucevei constituie limitarea nordica, incepand de la izvoare si pana la iesirea din munte, la Vicovu de Sus, pe o lungime de peste 65 kilometri. Limita sudica porneste din valea Bistritei, de la Iacobeni, continuand pe valea Mestecanisului care este afluent al Bistritei, urmand apoi Pasul Mestecanis (1096 m), valea Putnei (afluent al Moldovei, care separa Obcina 5

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru Mestecanisului de Giumalau) si valea Moldovei de la Pojorata pana la Paltinoasa, care separa Obcina Feredeului i Obcina Mare de Rarau si Muntii Stanisoarei. Limita dinspre est este de-a lungul localitatilor Vicovu de Sus - Marginea Solca - Cacica - Paltinoasa, care limiteaza de fapt Obcinele de Podisul Sucevei. Limita vestica este data de valea Bistritei Aurii, intre Iacobeni si Carlibaba, de unde ea se continua pe valea Carlibabei si Pasul Carlibabei, prin care se face legatura cu bazinul Sucevei (la localitatea Izvoarele Sucevei). existente duc pasii mai ales prin padurile ce acopera in cea mai mare parte aceasta zona. Inaltimile medii sunt de 1400 metri in Obcina Mestecanisului, 1250 metri in Obcina Feredeului pentru ca in Obcina Mare (mare doar datorita suprafetei) sa se ajunga la 900 de metri. In fine, ideea de a ajunge in zona a aparut in urma unor mailuri schimbate intre Iasi si Piatra Neamt; cu o saptamana inainte am fi vrut sa ajungem in Tarcau pentru cateva zile insa nu ne iesise planul, asa ca acum incercam sa ne documentam cat mai bine legat de aceasta zona. Cu referinte bibliografice aproape inexistente doar Obcina Mare se pare ca apare in cateva materiale mai ales datorita faptului ca zona este mult mai cunoscuta datorita manastirilor (Sucevita, Moldovita, Putna) din apropiere, cat si poate faptului ca mai aproape de ea se gasesc oarecum inconjurand Obcina orasele Gura Humorului, Radauti, Solca cat si numeroase comune si sate- hotaram sa alocam acestei iesiri o saptamana intreaga. In prima faza ne gandim sa plecam de vineri de acasa, insa toata saptamana a plouat mai mereu, asa ca la un moment dat (cu ochii mereu pe vremea online) suntem cat pe ce sa renuntam la idee. Nu vrem sa avem parte de regrete legate de ratarea unei iesiri pe motiv ca nu am plecat de acasa si am ascultat de meteorologi, asa ca duminica dimineata, sunt pregatit sa plec spre Pasul Mestecanis 23.05.2010 Iasi Pasul Mestecanis varful Mestecanis (1291 metri) pe langa Vf. Oitei (1284 metri) pe langa varful Orata (1380 metri) marginea catunului Delut (aprox 1050 metri). Marcaj banda rosie bun, poate prea des uneori, lungime 17 kilometri, 5 ore. Conform lucrarii din colectia Muntii Nostri publicata acum 24 de ani, mai toate traseele transversale aferente acestor obcini sunt lungi, marcate destul de bine si necesita un efort fizic destul de sustinut pentru strabaterea lor. 6

Cu inaltimi reduse, caracteristica de baza a zonei, de cele mai multe ori traseele

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru cabana care se pare ca a ramas ca in vremurile ei bune de demult, fara modificari sau imbunatatiri se afla o pensiune mult mai eleganta. Stau destul de mult in zona, trebuie sa astept mai mult de o ora, asa ca ma apuc de lecturat descrierea traseului pe care urma sa intram. Din pacate descrierea traseelor este facuta pur teoretic, la fel ca si asa-zisul traseu marcat, in realitate de fapt se pare ca nu prea s-a pus pe acolo piciorul. Daca tura trecuta, prin Hasmas ne-am incapatanat sa tinem traseul matematic, cum aparea el pe harta, aici in urmatoarele zile de multe ori aveam sa ne hotaram asupra directiei de mers studiind terenul si deabia apoi sa ne uitam pe harta doar pentru a ne pozitiona pe teren.

Ceasul desteptator suna pe la ora sase dandu-mi desteptarea; am mai multe variante de ajuns in vatra Dornei dar cea mai eleganta pare o cursa auto care ma lasa in Pasul Mestecanis pe la 1130, sincronizandu-ma destul de bine cu Adi care vine pe valea Bistritei, cealalta vale ce delimiteaza dinspre vest Rarau-Giumalaul de Muntii Bistritei. Gasisem cursa asta doar cu o seara inainte asa ca nu facusem inca rezervare. Nu neaparat problema locului mi-o puneam cat mai degraba a existei acestei curse. Insa am noroc, foarte mare chiar avand in vedere ca e chiar un autocar, mult mai elegant si mai aerisit decat un microbuz. Plecarea e pe la 715 din autogara Vama Veche si in ciuda distantei mari ajung repede, poate putin prea repede la destinatie. Vremea e foarte frumoasa, insa parca soarele stralucitor, care arde pielea ma face sa fiu putin rezervat in privinta mentinerii acestei vremi pana spre seara. Atmosfera pare incarcata si inainte de a ma opri la una din mesele prafuite de la terasa cabanei Mestecanis in asteptarea lui Adi imi caut si las la suprafata pelerina de ploaie si husa pentru rucsac. Alaturi de

Plec de la terasa si urc cateva zeci de metri pe traseu. Ma intind pe iarba continuand lectura in compania unui 7

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru sandwich pe care-l scot din rucsac. E aproape ora unu cand ma intalnesc cu Adi, pentru ca dupa cateva minute sa intram pe traseu. Plecam pe drumul forestier bine continuat ce pleaca exact dintre cabana Mestecanis si cealalta pensiune; vedem urcand si coborand de pe el masini asa ca ne inchipuim ca este folosit des. Mergem cale de aproape trei kilometri pana in zona Varfului Mestecanis. Drumul face stanga, pe directia nord-vest (directia generala de urmat in urmatoarele doua zile) continuand pe forestier. De aici pana in zona Poienii Manaila suntem pe vechiul drum al tatarilor, drum ce lega Maramuresul cu Moldova peste pasul Prislop, prin valea superioar a Bistritei Aurii pana la Carlibaba, apoi pe pintenul Dadului (cu Vf. Dadu) pana la Poiana Manaila si, in continuare, pe culmea obcinei pana la Vf. Mestecanis, de unde se indrepta spre est, pe Obcina Arsenesei, in directia Pojorata Campulung Moldovenesc si mai departe spre est. Singurul lucru care ne iese in evidenta este marcajul foarte bun, aplicat destul de recent pe copaci; in plus apar multe ramificatii, chiar mai multe decat traseele ce apar pe harta noastra in aceasta zona si care sunt la fel bine marcate. Singura problema este poate faptul ca la intersectii s-a folosit pentru scrierea pe sagetile indicatoare din lemn (scandura) probabil un cui, scrisul find astfel destul de putin vizibil. Pe harta apare un singur traseu punct rosu ce coboara in Ciocanesti, insa pe langa acesta intalnim trasee marcate punct si banda, ba chiar si triunghi albastre sau rosii, care duc tot in directia Ciocanesti. Ne gandim ca foarte posibil sa existe o legatura intre aceste trasee si proaspat declarata comuna turistica, rugandu-ne in acelasi timp ca cei ce au facut marcarea sa cunoasca semnificatia figurilor geometrice folosite si a culorilor aplicate. Pe aici se poate foarte bine merge si cu bicicleta, ca mai peste tot de altfel in Obcina Mestecanisului. Ne intersectam cu mai multe drumuri forestiere care coboara atat in stanga cat si in dreapta insa nu avem probleme de orientare caci banda rosie e foarte vizibila. Lasam in urma un indicator (la fel cu scrisul aproape indescifrabil) care arata directia si timpul pana spre varful Orata dupa care incet incet drumul nostru parca intra la apa. Suntem in coborare lina si vedem cum marcajul merge inainte insa drumul a disparut. Ce e mai derutant e ca parca nici in spate nu se mai vede pe unde am venit. Semnele turistice sunt aplicate pe copacii pe care sunt si limitele parcelelor silvice, ba chiar si H-ul limita comunala asa ca avem dupa ce ne ghida chiar si cand trecem printr-o zona in care s-a taiat padurea in urma cu ceva ani, acum zona fiind invadata cu conifere ce sunt parca lipite una langa alta. Prindem o carare deabia ghicita de-a lungul semnelor noastre.

Nu mai consultam harta; stim cu aproximatie cam pe unde am parasit drumul, cunoastem directia de mers pentru ca mereu apelam la busola; acum ne intereseaza doar distanta pe care o strabatem pentru a ne putea pozitiona raportandu-ne la Varful Botosul Mare. Intram pentru cateva sute de metri intr-o zona cu doboraturi unde pierdem repede viteza de inaintare; rucsacii sunt grei fiind la inceput de tura, asa ca ne ia ceva mai mult timp sariturile peste copaci. Dureaza aproape o ora pana iesim din zona doboraturilor; marcajul continua inca o 8

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru bucata pe copaci, intersecteaza un drum forestier, mai apar doua-trei semne dincolo de el dupa care se termina. Marcajele forestiere continua, insa ale noastre au disparut; drumul pe care l-am intersectat vine dinspre vest spre est, deci nu ar trebui sa-l urmam. Prospectam zona si ajungem la concluzia ca cel mai indicat ar fi sa mergem spre nord-est pe drum chiar daca nu apar marcaje. La urma urmei eram pregatiti psihic pentru a nu gasi marcaje aici si deocamdata primii aproape 10 kilometri ii facusem fluerand, cu marcaje pe fiecare copac. Harta ne spune ca am putea cobora spre Delnita, insa incet drumul face stanga mai mult, spre nord; asa ca ne dam seama cum pasii se indreapta spre Delut. La un moment dat, dupa ore apare din senin marcajul banda rosie pe un alt drum forestier, la o intersectie de drumuri de fapt care urmeaza directia vest. In dreapta apare si un triunghi galben (doar cateva semne) dupa care dispare. Parasim banda rosie si mergem spre nord-est in coborare destul de accentuata. gresim, insa pana la primele salase vom mai merge inca ore. Ajungem undeva deasupra satucului, mergand de-a lungul unui gard. Ne oprim intr-un loc cu vizibilitate si consultand harta vedem directia de mers precum si creasta matematica a obcinii ce este in stanga noastra. Zona insa este extraordinar de frumoasa, cerul din albastru senin s-a transformat intr-un gri plumburiu gata gata sa porneasca o ploaie asa ca hotaram de comun acord sa gasim un loc in care sa montam cortul. Campam langa paraul Botos se pare si aproape exact cand terminam de montat cortul vine ploaia. De fapt mai mult o sperietura care ne face pentru 15 minute sa bagam tot bagajul in cort.

Auzim niste glasuri si ne gandim ca am ajuns la marginea catunului Delut. Nu

Apare din nou soarele si aburii pamantului se ridica in vazduhuri. E frumos, mai ales ca in fata noastra se profileaza destul de clar traseul nostru de maine care se pare ca va fi mai mult prin poieni cu deschidere de jur imprejur. Apare si un satean ce cara fan pentru animale care ne confirma directia de 9

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru mers, plus faptul ca foarte rar apar turisti prin zona. De la el aflam ca de anul trecut din vara, de cand au mai trecut sase domni si doamne care cautam apa de baut si care tot asa o mers mai departe spre Lucina suntem primii care vin iarasi dinspre Mestecanis. Ne spune ca putem tine cortul intins acolo pana in septembrie (cand probabil vine frigul) dupa care fiecare isi vede de treburile lui. Suntem si obositi putin (mai mult din cauza drumului de acasa pana in Mestecanis) si infometati (putin mai mult), asa ca trecem pe chestii gastronomice. Tragem tare de produsele posibil perisabile, eu personal avand grija sa cedez cat mai greu indemnurilor lui Adi care ma ispiteste cu toata mancarea din rucsac. Sa mananc de la el inseamna sa-mi ramana mie rucsacul greu, asa ca facem troc: o felie de la mine, o felie de la tine, pe rand pentru a ne usura in mod egal bagajul. Glumim in timp ce molfaim spunand ca in primele zile nu vom putea merge caci vom avea burtile pline pentru ca apoi sa nu ne miscam din cauza ca vom fi infometati ... ordine. Se lasa apusul peste casele rasfirate, asa ca urcam cat mai sus pentru a prinde ultimile raze ale soarelui cum se ascund dupa norii aliniati pe linia orizontului. La inceput suntem reticienti cand vine vorba de vremea de a doua zi, insa odata cu noaptea vedem cum se insenineaza si apar primele stele. Peste noapte deabia adie vantul, e destul de cald afara asa ca se anunta pentru maine o zi frumoasa. 24.05.2010 Catun Delut dealul Obcina Poiana Manaila Varful Chitcaul Mare (1357metri) Herghelia Lucina Varful Lucina (1588 metri) Muntele Hrobi (1507 metri) - Pasul Carlibaba (1225 metri) sat Bobeica (1100 metri) marginea satului Izvoarele Sucevei (950 metri). Aproximativ 36 kilometri, 12 ore de mers cu pauze incluse, marcaj inexistent. Ne trezim devreme, prima data chiar inainte de a rasare soarele insa dupa cateva fotografii adormim la loc. A doua desteptare are loc pe la ora sapte, cand iesim sa alergam cu picioarele desculte prin roua. Face bine la reumatism, zicem noi. Scoatem bagajul din cort dupa care incepem rotitul acestuia spre soare pentru a se usca cat mai repede. Peste noapte au fost afara cam 30 C, in cort trecand de 100 C. Bagam si primusul in functiune pentru o cana cu ceai dupa care incepem sa bagam totul in rucsaci. Ca de obicei, nici in aceasta tura nu constituie o exceptie faptul ca, cu cat consumi mai mult din papornita, cu atat ti se va parea mai greu rucsacul a doua zi, plus faptul ca lucrurile nu-ti vor mai incapea la loc indiferent cat de mult te chinui. Pe la ora 9 dimineata suntem gata de drum. Stim ca marcajul este undeva in stanga noastra spre vest si consideram ca odata reintrati pe culmea principala sa incercam sa-l regasim, avand in vedere ca ieri mai tot tompul ne-am ghidat dupa el, fiind foarte vizibil. Mai salutam un satean in coborare care ne explica cum sa 10

Prindem greu semnal (pe orice retea) si vorbim acasa linistindu-ne sau asigurand persoanele dragi ca totul este in

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru ajungem spre Poiana Manaila, acesta recomandandu-ne sa urcam pe langa magazinul satului. Coboram pentru cinci minute dupa care pe partea stanga se profileaza un drum bine batut de caruta. O luam pe el, mai ales ca nu simtim nevoia neaparata de a trece pe la magazinul celelebru. Intersectam un alt parau ce se varsa in paraul Botus si intram pe un drum si mai batut, unde surpriza, reapare si marcajul nostru banda rosie. Cautam cateva zeci de metri de jur imprejur si un al doilea semn care sa ne arate de unde vine insa se pare ca a intrat in pamant. Doar pe directia noastra apare destul de des, directie care urmeaza un drum de care (tot al tatarilor se pare) ce duce spre varful Obcina si Manaila. un drum si marcajul o ia din nou la stanga. Directia generala si pentru ziua de astazi este nord-vest, asa ca ni se pare oarecum dubios cand marcajul urmeaza directia sudsud-vest. Mergem cale de vreo 200 de metri si vedem ca e in coborare serioasa drumul asa ca ne oprim; scoatem harta, o orientam pe nord si ajungem la concluzia ca de fapt coboram spre Ciocanesti. Destul de nelamuriti (pana acum marcajul fusese ok) parasim drumul respectiv, facem stangaimprejur si o luam spre nord-est. Drumul trece printr-o zona in care padurea a fost rasa asa ca nu avem pe ce copaci sa cautam un marcaj; mergem pret de vre-un sfert de ora pana iesim intr-o poiana de unde in stanga se vede Suhardul ca in palma iar in spatele lui crampee din Rodnei. E simplu sa deosebesti cele doua masive la ora asta: in Suhard mai sunt rare limbi de zapada in schimb ce Rodnei e mai totul alb. Cautam in continuare marcajul, chiar si cand trecem printr-o herghelie de hutuli (imagine cu care ne vom tot intalni pana vom ajunge in Pasul Carlibaba) insa nu dam de el. Ne lamurim si ne dam seama ca suntem pe directia corecta deabia cand observam in stanga Varful Dadu, inconfundabil de altfel (la fel ca Negoiu Romanesc din Calimani) datorita exploatarii minereului de mangan existente aici. Existenta exploatarii e semnalata si in Muntii Nostri asa ca datorita acestui amanunt ne dam seama ca suntem pe directia cea buna. Faptul ca marcajul ducea intr-o cu totul si cu totul alta directie o punem pe seama vre-unui glumet care din exces de zel o fi obosit colorand copacii si in coborare spre Carlibaba (cred) a incercat sa scape de toate cutiile de vopsea. Marcaj haotic si inselator, la fel ca si celelalte 5-6 intersectii de unde plecau alte trasee in vale (lucru vazut in prima zi). Ideea e ca de aici inainte si pana spre capatul celeilalte obcini, a Feredeului marcaj vom mai intalni foarte rar si nu neaparat acolo unde ai nevoie de el. In principiu cam 20-30 de 11

Urcam mai bine de o ora destul de solicitant, pana ajungem iarasi la 1200 metri, deasupra catunului unde am dormit. Marcajul e bun si merge de-a lungul unui drum forestier. Urmeaza apoi o curba de nivel, de unde spre dreapta ghicim casele razlete ale catunului Obcina. Intersectam

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru semne in urmatorii 65-70 kilometri pana la Sadova. avem probleme de orientare: mergem pe directia buna mereu si pe drumul cel mai vizibil, drumul principal. Ajungem in apropierea unui schit (Ioan cel Nou) dupa care trecem pe langa o stana de vaci. Salutam cei 4-5 ciobani si intrebam daca urmam directia corecta. Am trecut pana aici mai aproape sau mai departe pe langa o multime de salase ori stani, asa ca iarna cu skiuri se poate merge doar cu sacul de dormit, fara cort. Mergem corect spre Poiana Manaila, unde ajungem cam dupa jumatate de ora. E aproape ora 13, asa ca luam o mica pauza pentru masa si odihna. Si aici sunt doua stani, in aceasta imensa poiana care ofera o larga perspectiva asupra Bucovinei. Privirea zboara catre siluetele impuntoare ale Raraului i Giumalului de la sud-est, Obcina Feredeului apare catre est cu culmile domoale, varful golas si impunator al Lucinei catre nord, Muntii Rodnei si Suhardului catre vest. Imensa poiana a aparut se pare si ca urmare a indepartarii padurii pentru a mari suprafetele de pasunat, lucru caracteristic acestei zone, avand in vedere faptul ca inaltimile sunt totusi mici, plus numeroasele sate, catune ori salase izolate. Chiar si aici peisajul este completat de numeroase stani si salase, razletite pe intreg cuprinsul poienii. Stam mai mult de jumatate de ora si luam rucsacii in spate deabia cand pe drum trece o caruta, moment in care salutam oamenii si intrebam care e directia spre Lucina. E destul de greu cu orientarea, avand in vedere hatisul de drumuri forestiere, plus faptul ca in fata noastra toate culmile par la fel de inalte si in intregime acoperite de padure. Sunt toate la fel si chiar cu busola in mana e greu de stabilit directia de mers. Prindem un drum care trece exact printr-o alta herghelie dupa care incet incet coboram. Daca ieri intre Pasul Mestecanis si Delut nu am intalnit surse de apa, la fel ca si astazi de altfel, de aici inainte pana la capatul Obcinei Mestecanisului aceasta nu mai constituie o 12

Si cum tatarii au fost multi si au cotropit des partea asta de tara, si drumul pe care au venit ei e bine conturat asa ca nu

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru problema. Izvoarele traverseaza drumul nostru cam la fiecare jumatate de kilometru. Dupa vreo patru kilometri de drum (ne mai prinde si o ploaie scurta de vara, o rafala mai exact doar cat sa ne racoreasca) de depaseste o sareta. Iarasi culegem informatii cu privire la drumul ce duce spre Lucina. Apar ceva confuzii legate de satul si varful Lucina dar pana la urma stim ca sunt cam pe aceeasi directie fata de noi asa ca mergem in continuare catre nord. Inca aproape doi kilometri si parasim drumul bine conturat care isi schimba directia catre nord-est coborand spre localitatea Benia, noi urmand un alt drum care de la distanta se vede cum urca serpuind catre Varful Chitcaul Mare (1357 metri), lasand in stanga Batca Tatarcii (1549 metri). Acest ultim varf mi se pare ca seamana foarte mult cu Ousorul din Suhard, atat formei pe care o are precum si prin modul in care isi individualizeaza altitudinea, delimitandu-se clar de celelalte varfuri din jur. In continuare poieni peste poieni, stani de vaci mai ales dar si de cai care pasc in toate directiile. Din poiana pana aici am mers pe culmea Obcioarei trecand si prin padurea Manailei dupa care drumul a strabatut intinse poieni. Urmeaza iarasi o portiune de doi kilometri prin padure (moment in care vedem si salbaticiunile fioaroase ale Obcinelor, adica vreo trei veverite sarind dintr-un copac in altul) dupa care iesim pe culmea Chitcaului. Iar in vale ... cladirile de la herghelia Lucina. Harta nu prea batea cu realitatea, lasand herghelia undeva in dreapta traseul continuandu-se teoretic pe langa Chitcaul Toncii (1431 metri) dupa care pe culme spre Varful Lucina. Dar suntem deja lamuriti de harta, e doar informativa, cu un marcaj si traseu marcat inexistent asa ca incepem coborarea spre cladirile hergheliei. De la distanta vedem vreo trei angajati , dar cand ajungem dispar cu totii asa ca nu avem pe cine sa intrebam despre directia de urmat. Singurul lucru pe care putem sa-l facem e sa scoatem harta si sa vedem pe unde o vom lua, asta in timp ce citim povestea infiintarii acestei herghelii ce e afisata pe un perete. Asa ca urmeaza o mica istorie: Din punct de vedere geografic herghelia Lucina se afla situata pe valea Lucavei, o mini depresiune aflata in muntii Obcina Mestecanisului, strabatuta de paraul Lucava, un afluent al raului Moldova. Altitudinea medie la care se afla este in jur de 1300 metri.Din punct de vedere teritorial-administrativ apartine de comunele Moldova Sulita, Carlibaba si Izvoarele Sucevei din judetul Suceava. Distanta dintre sediul hergheliei si celelalte localitati este de 7 kilometri catre Moldova Sulita si 20 de kilometri de Izvoarele Sucevei si Breaza. Pana la Campulung Moldovenesc sunt 45 de kilometri, herghelia aflandu-se la nordvest de acest oras. 13

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru Altitudinea la care este situata herghelia este cuprinsa intre 1200 metri si 1590 metri, cat are varful Lucina. Herghelia are 154 de ani de la infiintare, din anul 1856. De la infiintare pana in 1914 herghelia a apartinut imperiului Austro-Ungar, impreuna cu herghelia Radauti. 1807 au fost construite adaposturi pentru tineret, insa acestea au fost distruse in totalitate de incendii in 1813. In anul 1856 s-a infiintat herghelia de cai hutuli de la Lucina sub comanda cavalerului colonel Martin von Hermman, infanterist, aceasta rasa fiind apreciata de armata austriaca, in special de companiile de mitraliori datorita abilitatilor exceptionale de a se strecura pe potecile de munte, pe marginea prapastiilor, dar si datorita faptului ca putea duce o incarcatura impresionanta pe samar, nefiind pretentioasa la conditiile de hranire, prezentand o rezistenta si un grad de adaptabilitate exceptional. Aceasta rasa reprezinta adaptarea perfecta a cabalinelor din regiunea muntoasa a Carpatilor, zona ce cuprinte teritorii din Polonia, Slovacia, Ucraina si Romania. Cresterea s-a realizat pe linii de sange (linii de tata, linii genealogice). La infiintare efectivul hergheliei era format dintr-un armasar si zece iepe, exemplare provenite de la crescatorii din zona. In anul 1875 din motive necunoscute herghelia este desfiintata, insa datorita cererilor armatei este reinfiintata doi ani mai tarziu, in 1877 apartinand armatei. Evolutia rasei hutul a inregistrat progrese deosebite la Lucina pana in anul 1914, in august, cand din cauza razboiului herghelia a fost evacuata din Bucovina in Austria. Tot in acest moment se pierd si registrele genealogice ale hergheliei. La 29 iulie 1919 s-au adus la Radauti 150 de capete de armasari si iepe de reproductie cumparate de la Viena de catre o delegatie a Romaniei. La 10 martie din cauza celui de-al doilea razboi mondial efectivul de 60 de iepe mame, cinci armasari eppinieri precum si o parte din tineretul hergheliei Lucina a fost evacuat la Sambata de Jos, la poalele Muntilor Fagaras. In timpul luptelor care s-au dat in zona hergheliei au ars toate adaposturile pentru animale si toate locuintele. Din aceasta cauza, dupa razboi 14

Inainte de infiintarea hergheliei de cai hutuli, incepand cu anul 1788 Lucina a fost intrebuintata ca pasune alpina pentru tineretul de diferite varste si rase de la herghelia Radauti, fiind sectie de crestere a tineretului cabalin a acestei herghelii. In

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru cabalinele nu au fost aduse imediat la Lucina. Pana in 1990 herghelia a fost sub administrarea CRCCCR (Centrul Republican de Crestere si Calificare a Cabalinelor de Rasa) dupa care a trecut din punct de vedere administrativ la RA Cai de Rasa SA, care in anul 2000 a devenit SN Cai de Rasa SA ramanand aici pana in toamna anului 2002. Moment in care herghelia trece sub administratia Directiei Silvice Suceava. In scopul prezervarii rasei, in anul 1994 s-a infiintat Federatia Internationala a Hutulului (H.I.F.). Si daca oamenii au intrat in pamant parca, noua nu ne ramane dacat sa urcam dealul ce apare in fata noastra, banuind ca dincolo de el se afla goliciunea Varfului Lucina. E aproape 1630. Ne abtinem de la a bea apa din el avand in vedere faptul ca in zona pasc cai, foarte multi cai. Plus ca paraul trece pa langa numeroase grajduri tot ale hergheliei mai sus mentionate. Dupa aproape o ora depasim si ultimul grajd, aflat la baza pantei care ne urca pana pe varf. Suntem aproape pe la 1100 metri, asa ca pana sus avem de urcat aproape 400 metri. Diferenta de nivel cat si peisajul inconjurator si mai ales profilul Lucinei ne fac sa comparam acest varf de 1588 metri (cel mai inalt din Obcinele Bucovinei), cu un alt varf pe care ajunsesem in urma cu vreo trei saptamani, varful Highes (1502 metri) din Hasmas. Ai spune ca sunt gemeni, atat de bine seamana intre ele; doar ca unul are la baza o herghelie renumita. Vazusem panta accentuata si cum eram de ceva vreme in miscare facem la poalele varfului o pauza mai lunga in care mancam ceva si scot ultimele doua mere pe care le mai aveam in rucsac. Stam pe malul unui parau ce-si duce apele la vale unduindu-se de-a lungul numeroaselor meandre, precum un fluviu celebru. Incercam zadarnic sa il identificam insa din pacate harta are destul de multe lacune in ceea ce inseamna denumirile precum si fidelitatea cu care sunt trecute formele de relief. Despre marcaje nu pot spune nimic, mai mult ca sigur ca in momentul in care Muntii Nostri a fost tiparita in 1986 acestea erau in stadiu de proiect si pregatite probabil de a fi efectuate in urmatorul cincinal. E totusi buna si acesta lipsa a marcajelor, e bine chiar si faptul ca aproape dupa vreo 5 kilometri de la plecarea din Mestecanis am dat de doboraturi; in felul asta multi temerari gugulisti isi vor pierde elanul de a murdari zona si isi vor indrepta psihicul dornic de aventuri si adrenalina spre mai comercialul Rarau (care din pacate se pare ca va deveni sau era mai demult- atractia comerciala a zonei, un alt Ceahlaul al Orientalilor ori un Bucegi al Meridionalilor). 15

Drumul nostru serpuieste pana dincolo de deal dupa care in fata noastra apa Lucina. Mergem in continuare in urcare lina, pe un drum ce serpuieste alaturi de meandrele unui parau limpede.

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru E trecut de ora 16 cand incepem urcarea. Sunt numeroase izvoare in zona asa ca tot de pe aici se poate face aprovizionarea cu apa. Important e sa luam apa cat mai de sus, pentru ca v-ati prins, nu?- aproape peste tot sunt cai la pascut. Pana aici se poate ajunge si cu masina, cat mai aproape de grajdurile hergheliei plecand din satul Moldova-Sulita cale de aproape 7 kilometri. Sarim de mai multe ori cursuri de apa care apar din toate directiile dupa care prindem o poteca ce deabia se mijeste prin iarba ce musteste de apa. In fata avem abruptul Lucinei, destul de impresionant. Pe partea dreapta apar ceva stancarii iar prin stanga urcusul pare ceva mai domol urmand liziera padurii ce se ghiceste dincolo de orizont. In prima faza incepem urcusul pe directia matematica cea mai scurta, adica direct inainte. Transpiratia curge siroaie de pe noi asa ca incepem urcusul in serpentine scurte. In spatele nostru cladirile si grajdurile se fac tot mai mici. Creionasem un traseu de cand eram jos si era momentul sa mergem mai mult dreapta spre ceva stancarie ce o vazusem. Ne angajam pe o poteca exact in momentul in care se aud doua-trei tunete. Ridicam ochii si deasupra noastra vedem cum orizonturile se inchid din ce in ce mai mult. Speram ca ploaia (daca va veni) sa nu tina prea mult, caci plouase suficient cu o saptamana in urma, aproape in fiecare zi asa ca speram ca vom avea acum vreme frumoasa. Facem stanga imprejur renuntand pe moment la planul de a ajunge pe Lucina, indreptandu-ne spre padure inainte ca perdeaua de ploaie (ce deja o vedeam venind dinspre Giumalau) sa ne ajunga si sa ne transforme in muraturi. Bate si vantul destul de tare, asa ca sperantele ca totul sa fie o alarma falsa cresc. Sub doi copaci ne oprim, bem o gura de apa si pana sa reusesc sa-mi scot pelerina de ploaie se insenineaza. Murmur ceva printre buze, fericit totusi ca nu e nevoie sa mergem mai departe prin ploaie. Adi se dezechipeaza, eu imi strang pelerina si mi-o bag intr-un buzunar interior de la hanorac (in caz ca ...) dupa care incepem iar numaratoarea. Adica mergem pe calea cea mai scurta si evident cea mai abrupta numarand. Cel putin asta e tactica aplicata de mine: numar pana la cincizeci, pe la patruzeci daca ma mai tin picioarele- uit unde am ramas si o iau iarasi de la zece astfel incat sa ajung cat mai repede sus.

Pe la jumatatea distantei ne intalnim si cu unul din cei doi paznici ai cailor ce sunt insirati pe toata culmea din fata noastra; Adi e in spatele meu cu aproape 100 de metri asa ca fac o mica 16

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru pauza cat sa stau la vorbe cu el. Imi confirma faptul ca proprietarul cailor e Romsilva, si ca mai avem cam zece minute pana sus. Aflu ca cealalta parte, cea dinspre nord-vest e impadurita, asa ca (de data asta si harta arata acelasi lucru) pentru a ajunge la Izvoarele Sucevei ar trebui sa coboram o mica portiune tot pe unde am urcat pentru a prinde un drum ce se pierde in padure. Acesta ar urma sa ne scoata undeva langa o vacarie, dupa care trecand dincolo de Muntele Hrob (1507 metri) sa coboram in pasul Carlibaba (1225 metri) iar de acolo prin Bobeica la ajungem la marginea lumii; adica atat de aproape de granita cu Ucraina, incat de am fi fost Hercule, am fi putut arunca cu o piatra pana la Cernauti. Ajungem sus unde varful e marcat de o cruce iar un transeu din primul razboi probabil merge pe creasta de la vest la est, platoul fiind delimitat la fel de clar si de catre un gard. De la ultimul grajd pana pe varf am facut mai putin de 1 ore.

Multumesc pentru informatii, apare si Adi asa ca e momentul sa predau stafeta la conversatii. Interesant faptul ca toti oamenii pana aici incheie conversatiile cu Doamne ajuta, in timp ce eu tot am incercat variante care sa fie cat mai aproape de realitatea cotidiana: sanatate, spor la munca, toate cele bune etc. Mi se pare ca mai e o aruncatura de bat, insa mai mergem cam un sfert de ora.

A meritat urcusul pana aici, sus pe varf; peisajul e impresionant de jur imprejurul nostru. La urma urmei suntem pe cel mai inalt varf al Obcinilor Bucovinei, care cu toate ca are 1588 metri ofera o ampla perspectiva asupra intregii zone: in stanga noastra spre nord-est intreaga culme a Obcinei Feredeului iar de 17

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru la sud-est spre vest se perinda goliciunea Raraului, varful tesit al Giumalaului, iar in continuare muntii Suhardului dincolo de Carlibaba cu varful cel mai inalt cu urme de zapada inca pe el. In continuare, pierduti in zare sunt Muntii Rodnei, inca albi in aceste zile de sfarsit de mai 2010. Iar jos, in valea de unde am urcat caii pe jumatate salbatici care se bucura de libertate si de natura. De liniste si de aer curat. De viata. unui drum spre Muntele Hrobi. Inca jumatate de ora pana cand drumul parca intra in pamant; noi insa stim ca trebuie sa o luam spre vest, in stanga asa ca traversam saua de dinaintea Muntelui Hrobi (1507 metri) pe sub care mergem si apar primele case din Bobeica. In spatele nostru Varful Lucina de pe care tocmai am coborat, iar spre est alte case, probabil apartinand de Sulita Moldova. Din acest unghi varful e cu totul si cu totul altfel: impadurit pana la varf si cu prea putine variante de a fi urcat cum se intampla pe partea sudica. De aici mai avem cam doi kilometri pana in pasul Carlibaba, kilometri pe care ii facem mai mult sarit garduri, deschizand si inchizand porti, caci in zona nu exista notiunea de drum public se pare. Drumul exista, doar ca trece exact prin curtile si gradinile oamenilor. La inceput eram mai sfiosi pana ce ni s-a explicat intr-o zi ca e normal sa treci prin fata casei altuia prin ograda. Asa ca am luat-o de buna. Ajungem la o intersectie unde salutam un nene. Nu va suparati, mai este mult pana in Bobeica? intrebam; Aici e Bobeica! vine raspunsul dupa care multumim si plecam. O luam in dreapta si-i dam bice cu speranta ca poate vom prinde o masina pana spre Izvoarele Sucevei. Am avut ghinion insa. Ar mai fi vreo 10 kilometri pana la Izvoare insa efortul de astazi a fost destul de mare asa ca e destul de putin probabil sa ajungem pana la capat. Mi-as fi dorit asta in speranta de a gasi o farmacie. Una dintre masele, de fapt ce a mai ramas din ea se pare ca are o infectie. Durerea e uneori insuportabila si cu toate ca am atat eu cat si Adi suficiente calmante, ma gandesc totusi sa nu apara complicatii si la faptul ca ar fi util un antibiotic. Pana atunci ma uit cu speranta in caz ca ... la ceva ketonal forte, variante finale in caz ca-mi iau campii si urlu de durere. Pana atunci tot algocalminul saracul e sfant. 18

Noi insa coboram de-a lungul lizierei padurii pentru ca nu cumva sa pierdem drumul ce ne va duce in pasul Carlibaba si apoi dincolo de Bobeica. Il gasim si dupa doar cateva minute ne intalnim si cu ciobanul de care ni se spusese. Ne explica directia de mers (un pic cam grabit, telefonul ii suna intr-una) dupa care multumim frumos. Foarte repede iesim din padure si ocolim vacaria dar si cainii care se invart in jurul nostru. Iarasi informatii, iarasi sfaturi de la un alt cioban dupa care mergem pe curba de nivel, de-a lungul

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru Dam buna ziua in stanga si dreapta pana ce ajungem la un magazin mixt. Luam o paine, ceva udatura plus ca mai stam la barfe cu un nene care rupe cam greu romaneste. E o limba mai deosebita, un fel de ruso-ucraineana, atat de diferita incat omul ne spune ca nu s-ar intelege bine nici cu rusii nici cu ucrainienii. E o limba locala asa cum a doua zi aveam sa aflu ca exista chiar si numere locale la masini in zona. Strabatem kilometru dupa kilometru si chiar inainte de a iesi din sat trebuie sa ne punem iarasi pelerinele. A inceput ploaia. Din pacate nu e torentiala, nu e o ploaie fulger de vara si cum si cerul e inchis deja planurile negre cum ca va fi sa stam o zi la gura cortului apar in mintea noastra. Mergem de-a lungul unui parau, ce insoteste drumul pe partea dreapta. Abia ajuns acasa am aflat ca se numeste Izvor; nici harta dar nici cei doi oameni intrebati a doua zi nu au reusit sa-mi raspunda. Din fericire ploaia se opreste, iar noi cautam din priviri un loc de pus cortul pe albia paraului. Reusim sa gasim un loc destul de ferit, nu atat de ferit incat sa facem un foc alaturi, dar intr-o poienita frumoasa. Singura problema e ca suntem doar la 20-30 de metri de drum si nu stim exact cat de folosit e acest drum. Insa vom afla in curand ... E putin trecut de ora 2030; gps-ul sa oprit in seara asta la 51 de kilometri parcursi in cele doua zile si aproape 2500 metri diferenta de nivel cumulata atat la urcare cat si la coborare. In principiu maine ar mai fi maxim 4 kilometri pana in centrul localitatii Izvoarele Sucevei, unde se termina si Obcina Mestecanisului. Adica un total de 55 kilometri din Pasul Mestecanis pana la Izvoarele Sucevei, la o aruncatura de bat de granita. Suntem destul de obositi asa ca prima grija in momentul in care se opreste ploaia (cerul senin alungand si temerile noastre legate de vremea rea) e sa intindem cat mai repede cortul. Dupa care impartim frateste chestiile administrativorganizatorice: eu pregatesc primusul si termin de ancorat cortul in timp ce Adi pleaca sa aduca apa de undeva mai de sus unde vazusem un paraias ce venea de sus. Paraul propriu-zis are apa destul de tulbure de la ploaie si mai ales o salba de peturi si pachete de tigari netimbrate de-a lungul albiei.

Poate si din acest motiv la un moment trece pe drum masina politiei de frontiera, ne depaseste dupa care opreste; se intoarce si coboara din ea un subofiter. E la mintea cocosului ca vor sa ne intrebe ceva pe noi (altii nu vad in jur) asa ca ma apropii de masina loc. Saluta, salut, se legitimeaza si incep cateva intrebari despre ce cautam prin zona. Mai ales ca era ziua de luni si nu prea incepusera perioada de concedii. Mi se cere sa ma legitimez si-mi dau seama ca nu am buletinul; ma intorc cu legitimatia de la club pe care am trecut si cenepeu pe langa fotografie si emergency number, asa ca sper sa fie suficienta. Apare si Adi cu bidonul in mana de apa, el fiind 19

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru in regula cu actele. Intr-adevar la prima vedere suntem relativ suspecti; in timpul saptamanii sa intinzi cortul intr-o poienita la marginea drumului ce se afla in linie dreapta la mai putin de 1,5 kilometri cu granita Uniunii Europene. Si oamenii trebuie sa-si faca treaba, la urma urmei asta scrie in fisa postului lor. Pleaca dupa cateva fraze amical schimbate urandu-ne calatorie placuta in continuare. Noi le uram serviciu usor. Ne intoarcem la ale noastre si dupa o mica baie in parau ne apucam de mancat. Teminam ziua cu o cana de ceai fierbinte in cort, uitandu-ne la termometrul ce arata aproape 100 C afara. Peste noapte in cort vor fi cam 140 C. 25.05.2010 De langa Izvoarele Sucevei (950 metri) Pasul Pohonis (1225 metri) Brodina de Sus (880 metri) Varful Obcina (1270 metri) Obcina Cruhlei Dealul Veju Mic langa Poiana Seredna (1381 metri) Distanta 30 de kilometri din care 14 facuti cu o masina de ocazie, 6-7 ore de mers; marcaj inexistent, doar pe harta. Dimineata pe la ora 4 sunt aproape sigur ca o sa mai stam o zi la cort, afara ploua incontinuu; a plouat in mai multe reprize toata noaptea asa ca nu-mi fac sperante foarte mari si ma intorc pe partea cealalta. Pe la ora opt scot capul din cort si nu-mi vine sa cred: afara s-a inseninat, e soare si culmea ... nici nu zici ca a plouat in noaptea ce a trecut. Facem repede bagajul, mancam si mai rapid in timp ce tragem cortul de sub copacul langa care l-am montat aducandu-l in bataia razelor soarelui. De asemenea in timp ce mancam il rotim pentru a se usca cat mai repede. Terminam bagajul fara a mai vedea jeepul politiei de frontiera patruland si sarim gardul inapoi la sosea. Singurul eveniment notabil s-a petrecut pe la ora 7, cand inca nu iesisem din cort. Auzim cum o masina se opreste, se deschide o portiera dupa care un urlet a la Tarzan Uaaaaaaaaiiii dupa care liniste. Adi scoate capul si raspunde cu un da sec; omul ramane surprins probabil de replica si pleaca cu masina. O fi vrut oare sa vada daca mai traim? Sau asa sa fie distractia de marti dimineata in zona? Trebuie sa ne intoarcem intr-o zi cu soare si sa verificam aceasta dilema. Aflasem de cu seara de la politisti ca pana in sat ar mai fi fost vreo doi kilometri (puteam sa fi ajuns si aseara dar aparea problema locului de campare) asa ca dupa jumatate de ora suntem aproape de centrul satului, de unde un drum judetean (nu neaparat asfaltat) pleaca spre Brodina de Sus; un indicator marcheaza inceputul acestui drum: 16 kilometri pana la destinatie. In momentul in care facem dreapta, spre est pe acest drum putem considera ca iesim din Obcina Mestecanisului si ne pregatim sa intram in cea a Feredeului.

Din fericire scurtam mult acest drum pentru ca dupa doar doi kilometri, imediat ce depasim si ultimile case din sat opreste din bunul simt al soferului o masina care ne duce pana in Brodina. Adi vede o masina cu numar de Germania parca si intreaba asa, intr-o doara ce fel de numar are masina. De Brodina ni se raspunde cu un zambet pe sub musteata. Si

20

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

atunci imi dau seama ca mai mult de un sfert din masinile intalnite fie erau cu numar de afara fie si mai elegant nu aveau nici o placuta de inmatriculare. Asta, combinat cu intrebarea unui mosneag din Brodina, care vazandu-ne cu rucsaci ne intreaba, asa mai pe ocolite, daca nu avem cumva vre-un pistol de vanzare imi fac o idee despre ce se intampla in zona asta uitata de multi. Oamenii cu masina sunt extraordinari de amabili si ne duc pana in centrul satului unde fusese zi de bazar. Cumparam si noi niste napolitane, mai iau un pumn de pastile dupa care intrebam in stanga si in dreapta cam de pe unde ar trebui sa incepem urcarea. Ne invatasem si din alte ture sa intrebam oameni cat mai in varsta, care inca mai cunosc locurile in care au trait, care mai stiu denumirile locurilor. Intrebam pentru mai multa siguranta de vreo trei ori si din fericire ni se da acelasi raspuns cu aceasi directie indicata. Bineinteles ca mai mereu ni s-a sugerat sa luam autobuzul mai degraba pana la Campulung Moldovenesc decat sa o luam peste munti, ca ne mananca lupchii. Avem parte de o vreme deosebita, un adevarat albastru de Voronet ne ofera cerul senin pe care se contureaza cativa ori fotogenici. Alaturi de aceste culori verdele crud al ierbii alaturi de aerul proaspat si curat intregeste peisajul de pastel. Chiar din centrul satului, de langa scoala tinem drumul de-a lungul paraului

Obcina. Vom merge pe drumul paralel cu acest parau pana sub Varful Obcina, chiar pana la izvoarele lui. De fapt din centru satului pana langa poiana Seredna unde vom intinde cortul avem de mers aproximativ 11 kilometri, cu un urcus destul de aprig pe ultima portiune inainte de a ajunge pe Varful Obcina, portiune pieptisa si mai ales prin padure foarte deasa, pe ultima portiune nemaigasind nici o carare. E o caldura sufocanta si astazi, mi se pare ca parca anotimpul calduros a venit prea repede chiar si aici, in nordul de unde se agata harta in cui. Mergem de-a lungul unei vai, trecand cand de o parte cand de cealalta a paraului pe care-l insotim pana sus. Pe partea dreapta sunt case insirate si mai avem de cateva ori ocazia sa dam buna ziua. Dupa aproape 30 de minute lasam in urma noastra si ultimile case si ne angajam pe drumul de exploatare care incepe sa urce din ce in ce mai pieptis. Nu se pune problema lipsei de apa, din fericire este peste tot. Drumul e folosit de curand, ne dam seama de asta uitandu-ne la prospetimea urmelor lasate de drujbe, la mirosul de rasina, de lemn proaspat taiat ce-l simtim in intunecimea padurii si la urmele proaspete lasate de tafuri. Inca jumatate de ora prin padure dupa care incet drumul nostru se transforma in carare, apoi in poteca firava pentru ca in sfarsit sa dispara. Apelam la gps pentru a stabili directia corecta de mers. Ar mai fi aproape 21

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru un kilometru pana sa ajungem pe varf, varf care din fericire imi apare si pe gps. Diferenta de nivel este insa mare si nici urma de carare. Hotaram sa o luam exact inainte, luand aproape in brate padurea tanara si deasa prin care trecem. Transpiram din greu si dupa aproape alta jumatate de ora ajungem pe varful partial impadurit. Identificam in vale Obcina Cruhlei spre care incepem coborarea trecand pe celalalt versant, cel sud-estic al Varfului Obcina care este ras in totalitate, peisajul fiind dezolant. In vale apar mai multe salase, gradini, fanete si mici parcele agricole lucrate. Urcam domol prin poiana imensa care se deschide in fata noastra tinand directia generala a traseului, sud-est. Ajungem in partea de sus a poienii dupa ce la un moment dat trebuie sa trecem prin curtile a doua case. Ne latra cainii dar nu apare nici un chip la fereastra; probabil oamenii sunt jos in sat si nu urca decat odata cu seara cand trebuie sa mulga vacile. Tinem un drum de caruta care uneori deabia se desluseste. Mergem mereu de-a lungul lui caci acesta ne va calauzi pasii si odata ce vom intra in padure. Intrarea se face chiar din spatele unui salas mai izolat situat in partea superioara a poienii. Si aici trecem prin curte la doar 3-4 metri de un dulau urias (legat din fericire). Drumul urca in cateva serpentine si conform hartii credem ca ajungem pe Varful Veju Mic, pe cel Mare lasandu-l in dreapta noastra. Ajungem intro poiana destul de mare dar care simturile noastre turistice nu o detecteaza ca fiind Poiana Seredna. Tinem in continuare drumul pe care am ajuns pana aici si simtim cum pierdem repede altitudine. Prea repede pentru gusturile noastre, avand in vedere ca tot ce coboram urma sa fie urcat la loc. Iesim iarasi din padure intr-o poiana si oprim pe marginea drumului. E trecut de amiaza si simtim ca suntem un pic pierduti in spatiu in ideea ca nu suntem 100% siguri unde ne aflam si mai ales ce avem de jur imprejurul nostru. Simtim ca ar fi trebuit sa mergem undeva mai in stanga, mai spre est, mai ales ca acum simtim cum ne indreptam mai degraba spre vest. Drumul devine din ce in ce mai bun si conform hartii credem ca ne duce exact in localitatea Benia. Ajungem la un nou salas unde alaturi de o pisica batrana si lenesa este de data asta si stapana. O asteptam sa-si caute ochelarii (chiar mi-a placut ideea) si vine sa se uite pe harta noastra. Ne place idea ca stie bine chiar sa citeasca harta, o intoarce in asa fel incat imaginea din fata sa corespunda cu varful ... Feredeului care se 22

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru afla chiar in fata noastra. De fapt e intreaga culme ce se profileaza inainte, destul de greu de urcat direct. Valea pe care am coborat desparte varfurile (dealul) Veju Mic de Veju Mare iar paraul pe care am coborat se numeste Benia iar drumul da, coboara in satul cu acelasi nume. Suntem la aproape 1250 metri altitudine; asa ca urma sa urcam cel putin 150 de metri, cei pe care-i coborasem in ultimele 10 minute. vajaie capul de durerea pricinuita de restul de masea al carui posesor sunt. Ajungem intr-o poiana imensa unde in jurul unui salas vreo 20 de vaci pasc linistite. Intreaga poiana e ingradita si cum vacile sunt mulgatoare e mai mult ca sigur ca pe seara va veni cineva la ele. Un adevarat zid in fata noastra aceasta padure compacta si sincer cheful de a cauta o carare imi scade vazand cu ochii, de fapt simtind cu maselele. Ieri fusese o zi destul de lunga pentru noi asa ca de comun acord hotaram sa ramanem peste noapte aici, urmand ca maine sa continuam spre Varful Feredeului (1477 metri) sau in cel mai rau caz coborarea spre Benia. Montam repede cortul cu toate ca vantul ne cam plimba folia exterioara prin poiana. Facem rost de apa si trebaluim in jurul cortului. E devreme, este deabia ora sase si mai avem mult timp de omorat pana sa ne prinda somnul. Ma bag in cort si atipesc cam o ora, ieri noapte nu putusem sa dorm decat vreo doua ore asa ca ma simteam obosit rau tare. Apare o caruta trasa de un cal si tocmai dupa cateva minute apar si cei doi stapani; avusesem dreptate in legatura cu ora de muls de seara. Pleaca Adi in intampinarea lor impreuna cu aparatul de fotografiat atat pentru a face oficiile de rigoare cat si pentru a cere ceva lamuriri referitor la traseul de a doua zi. Pana la urma ajung langa cortul nostru asa ca am si eu parte de ceva socializare. De la inceput imi place bunul simt cat si generozitatea de care dau oamenii dovada, scuzandu-se chiar ca nu ne pot da decat o cana/sticla de lapte, caci pana si smantana o coborasera jos dimineata. Plus ca spun ei- daca ar fi stiut ar fi cumparat ceva de la magazin din sat. Sunt placut surprinsi, incantati chiar ca sunt oameni care vin de la ceva distanta tocmai pentru a cutreiera dealurile, muntii si padurile in care traiesc de-o viata ei. Si asta cu rucsacul in spate si pentru mai multe zile ... Nu sunt fan al laptelui in 23

Aflam ca pentru a ajunge in Poiana Seredna trebuie sa mergem in continuare pe acelasi drum dupa care la prima intersectie sa prindem drumul din stanga noastra. Multumim frumos, fotografiei pisica lenesa din toate unghiurile dupa care o luam la drum. Drumul nostru se lungeste muuuult spre vest asa ca hotaram sa o luam tot in stilul nostru propriu (adica capcompas drept inainte) sarind vreo doua garduri si cam tot atatea paraie umflate. Facem si o semicatarare pentru cateva zeci de metri si iata-ne ajunsi la drumul forestier ce urca si ajunge, aveam sa vedem, la capatul sud-estic al Dealului Veju Mic. La fel pana sus unde vom intinde cortul apa este la discretie, numeroase paraie sau mici firisoare de apa traversand drumul. Din pacate mie imi

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru general asa ca din respect spunem ca vom trece dimineata pe la ei pentru o cana de lapte eventual. Primim si informatii legate de directia pe care sa o urmam, intelegand de altfel ca pana dincolo de Varful Pascani (1479 metri) ar trebui sa prindem o poteca ce pleaca chiar dintr-un colt al proprietatii lor. Intelegem ca varful Feredeului este intreaga culme din fata noastra, cea pe care o vazusem si de la salasul cu pisica, doar ca inaltimea maxima a varfului nu aveam cum sa o vedem, aceasta fiind dincolo de culmea impadurita din fata noastra. Multumim dupa care pleaca spre casa lor unde ii asteapta munca de seara. cort. Regret, mai ales ca se pare ca in sfarsit voi putea si eu sa dorm ca toti oamenii; adica mai mult de doua ore. Suntem la 1228 metri altitudine. Noapte buna! 26.05.2010 Zona Poienii Seredna (1228 metri) Varful Feredeu (1477 metri) Varful Pascanu (1479 metri) Pasul Pascanu (1250 metri) - Varful Obcina Feredeului (1364 metri) Varful Pietris (1351 metri) Lacul Iezer Sadova Astazi a fost un mic maraton, gpsul aratand spre finalul zilei cam 37 de kilometri parcursi din care vreo doi cu o masina de ocazie in aproape 8 ore de mers efectiv. Am intalnit vreo 15 semne roase de vreme pe traseu, in special inainte de varful Pascanu si pana in pasul Pascanu. O zi in care chiar daca am mers mult, din fericire nu am avut doboraturi sau diferente mari de nivel pe distante scurte.

Chiar daca astazi nu am mers foarte mult oboseala acumulata in cele trei zile isi spune cuvantul, mai ales ca gps-ul nostru s-a oprit spre seara pe la 85 de kilometri parcursi, diferenta cumulata pe altitudine atat pozitiva cat si negativa fiind de 4150 metri, relativ egale. Peste noapte bate vantul destul de puternic si este prima data in tura asta cand regret ca bateria de la mp3 mi s-a terminat inca din prima noapte de

Parerea noastra e ca ne trezim rezonabil insa la ora sapte deja oamenii sunt de mult timp coborati in sat asa ca nu avem cui sa mai multumim. Astazi ar trebui sa ajungem undeva in zona orasului Gura Humorului (ajutati si de masina sau tren de la Vama) asa incat maine sa intram 24

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru in Obcina Mare. Asa ca pregatim motto-ul de astazi: move fast! concluzionam ca am ajuns pe varful ce poarta numele acestei obcini. Urmeaza o mica coborare cu unele momente in care cararea ce ne-a adus pana aici se desparte in zeci de directii; mergem urmarind marcajul forestier, pe care culmea ... la un moment apar si vreo patru marcaje de-ale noastre, turistice. Pierdem cam 100 metri altitudine apoi alta suta. Ceva nu se leaga in mintea noastra, mai ales ca citind descrierile avute la indemana trebuia sa ajungem pe Varful Pascanu fara prea multa coborare. Verificam gps-ul si ne dam seama ca tocmai trecem pe langa el ... il lasam frumos in stanga noastra si cautam sa regasim semnele forestiere, singurele elemente de identificare care pana acum ne-au ajutat urmandu-le. Urcam o poiana si chiar la limita superioara intalnim alaturi de marcajul silvic alte patru cinci benzi rosii sterse de vreme, de-abia vizibile. Ar trebui sa fim in zona pasului Pascanu probabil, mai ales ca suntem pe la 1270 metri. Zona in care ne aflam e plina de drumuri forestiere, iar undeva in mijlocul padurii duduie niste tafuri. Zgomotul este infundat si ne dam seama ca am pierde multa vreme daca am incerca sa ajungem la ele. Plus ecoul ... Prindem cel mai conturat drum posibil din zona si o luam spre est pe el considerand ca acolo ar trebui sa fie pasul. Dureaza 10 minute pana dam de zona respectiva plus stana de vaci ce apare in descrieri. Nu apare descris acolo cainele urias care ne latra si care vine pana in trei metri de noi. Iesim repede din zona de interes a acestuia si luam o pauza; e momentul sa stabilim o noua directie; marcajele (de acum inainte cand fac referire la marcaje e de subinteles ca ma refer la cele silvice ...) o iau in sus, cam abrupt si putin mai spre vest fata de gusturile noastre, asa ca prindem un drumeag de exploatare (se vede ca s-a circulat recent pe aici, dupa urmele proaspete si mirosul de cetina) din stanga noastra. Ajungem in zona unei balti 25

Plecam pe la 9 in directia aratata de aseara de catre gospodina cu care vorbisem; inconjuram intreaga poiana ca nu cumva sa ratam startul si chiar in coltul diametral opus locului de unde am plecat gasim o poteca destul de bine conturata. Pleaca din sud-estul poienii, chiar de la coltul gardului. Poate fi identificata repede avand in vedere ca pe langa ea apar si copacii cu marcajul silvic de delimitare a parcelelor. Suntem cand in coborare usoara cand pe curba de nivel. Verificam distantele si ajungem la concluzia ca pana la varf sunt cam 3-4 kilometri cu o diferenta de altitudine de aproape 200 metri. Asta inseamna mai degraba plimbare, si cum directia e foarte bine conturata (de data asta!) si fara vizibilitate in stanga sau dreapta tragem tare. Cred ca ajungem pe varful Feredeului; nimic nu anunta acest lucru, dar noroc cu gps-ul nostru; arata 1480 metri si cu eroarea de 6 metri afisata

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

imense, nu prea arata a lac, pe care o ocolim prin stanga iar apoi incepem sa urcam pe un picior care scoate sufletul din noi pentru vre-o suta de metri. Noroc ca e pasune si avem vizibilitate. Conform hartii ar trebui sa dam sus de un drum care sa ne duca pana spre Varful Pietris (1351 metri), insa tot ce gasim e o carare. Se putea si mai rau asa ca urmam cararea ce merge chiar pe liziera padurii si tine directia est. Se face ca ajungem in padure cand noi am fi trebuit sa fim mai sus pe varful dealului, doar ca aici ne-a dus cararea. Norocul vine de la un taf in pozitie de stationare cel vedem printre copaci; o luam spre el si-l depasim indreptandu-ne spre locul de unde vin zgomotele. Apare si al treilea chiar plus cativa muncitori forestieri. Casca ochii cat cepele cand afla ca suntem romani si ne confirma ca directia pe care o gasisem era cea buna; trebuie doar sa o luam direct prin padure in sus, cale de vreo 200 metri si sa prindem vechiul drum militar cum i-a zis omul cararii noastre. Il ascultam, multumim si la drum! Urcam cam 75 metri diferenta de nivel si prindem drumul respectiv, intre timp cine stie pe unde umblase caci intradevar se transformase in drum. Dupa cum aflasem ar trebui sa ne duca pana la Trei

Movile, insa mai avusesem zilele astea experiente de genul asta: gasesti un drum bine conturat care iti apare si pe harta si zice ca te duce pana la capatul pamantului, pentru ca dupa cativa kilometri sa se opreasca brusc de zici ca l-a inghitit apa! Mergem aproape 2 ore pe curba de nivel, trecand de Pietris si Obcina Feredeului (varfurile). Portiunea nu are nici un marcaj dar e imposibil de ratacit, merge chiar pe culme fara a exista posibilitatea de a o lua in stanga sau dreapta; trece prin cateva mici poienite, in general aspectul fiind de drum circulat, fara a exista doboraturi pe el. Ne miscam foarte repede si tragem sperante ca in curand vom ajunge la Trei Movile. E deabia ora 15 si conform gps-ului ar mai fi vreo 9 kilometri pana acolo. Daca drumul e tot asa, intr-o ora jumatate ne-am intersecta cu soseaua ce leaga Sadova de Moldovita gandim noi. Insa drumul nu e deloc asa; odata ce trecem de Varful Pietris incepem sa coboram. Stim ca nu-i bine, deoarece la distanta pe care o mai avem de parcurs orice coborare e continuata mai mult ca sigur de o noua urcare. Doar ca vrem, nu vrem trebuie sa coboram momentan. Padurea e taiata pe aici, lasandu-ne privirea sa treaca de depresiunea Campulungului, 26

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

pana dincolo de ea, in Rarau. Se vad ca in palma Popii Raraului, Pietre Doamnei si releele de pe Varful Rarau. Exploatarea recenta a padurii ne da batai de cap: asa au aparut mult mai multe drumuri si ne e greu sa hotaram care e cel bun; stim ca trebuie sa mergem mereu spre sud-est asa ca privim cu jale cum pe directia sunt doar drumuri care urca. Urcam si coboram; urcam si iarasi coboram ... poate ar fi trebuit sa tinem culmea prin padure, matematic. Numai ca de acolo venisem tocmai pentru ca nu mai era cum sa mergem. Murmur ceva printre buze gandindu-ma la randurile ce imi spuneau ca drumul e ca o plimbare odata trecut de Pasul Pascanu pana la Trei Movile ... poate asta intr-un alt cincinal! Ne cam saturam de tot ursusul si coborasul asta asa ca hotaram sa o luam pe cel mai bun drum din fata noastra. Vedem cum prindem directia vest dar nu mai incercam sa ne impotrivim firii lucrurilor

... pana si apa curge in directia asta, plus ca nu mai fusesem de mult timp in Sadova. Drumul merge paralel cu un paraias care creste vazand cu ochii; e si cazul caci in curand, dupa mai bine de jumatate de ora ajungem la Lacul Iezer iar de aici dupa alti doi kilometri la marginea satului Sadova. Ne uitam la ceas, e ora 18 fara cateva minute. Suntem luati de un jeep cale de vreo doi kilometri, care mananca asfaltul, soferul lui incercand sa ne repeada pana la autobuzul de Campulung. Il pierdem insa la musteata si dupa inca vreo sase kilometri ajungem la un magazin alimentar.

27

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru Socializam in jurul unei beri si concluzionam ca oboseala e destul de mare pentru a mai parcurge inca vre-o 70-80 de kilometri cat are Obcina Mare, din Gura Humorului pana la Putna. Hotaram sa tratam aceasta obcina cu toata seriozitatea intr-un alt week-end de trei zile si sa punem capat turei aici. De fapt nu chiar aici, caci trebuie sa mai si dormin undeva in noaptea asta. Treburile fiind hotarate ne mai intindem la o bere dupa care facem cumparaturile de rigoare pentru o seara in jurul focului.Vine si ploaia, in rafale asa ca plecam spre locul de campare. Pana ajungem mai mergem inca vreo 5 kilometri. Pe drum exersam imbracatul si dezbracatul pelerinei de ploaie, norii jucandu-se cu limitele noastre. Incercam mai multe locuri unde am putea intinde corturile, dar mai mereu fie e prea aproape de sosea, fie iarba e imensa. Reusim sa gasim pana la urma un loc de cort destul de departe de sosea, pe un tapsan cu vizibilitate perfecta catre satul ce se intinde la picioarele noastre plus posibilitatea de a aduna repede ceva lemne. Prima grija insa e cortul, asa ca la primul moment de acalmie a ploii il si intindem. Folosim si de data asta maceta (din fericire la rupt uscaturi nu la croit drum), adunam lemne cat mai uscate si facem o vatra de foc din ceva bolovani. Cautam doi mai mari pe post de scaune dupa care pornim focul.

Calculam pe harta, socotim pe gps si hotaram ca cel mai potrivit ar fi ca ultima noapte la cort sa fie undeva deasupra Sadovei si locul cel mai nimerit ar fi undeva dincolo de localitate, pe marginea drumului Sadova-Moldovita. 28

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

29

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru Stam la palavre pana tarziu in noapte, mai ales ca maine e ziua in care ne indreptam spre casa. Peste noapte chiar daca ploua de cateva ori in rafale e foarte cald. 27.05.2010 De langa Sadova Campulung Moldovenesc centru. Aproximativ 10 kilometri facuti pe asfalt, nici o problema de orientare, evident nici un semn. Dimineata e ceata de o tai cu cutitul; Adi nu prea are somn si de la 5 cu noaptea in cap tot se foieste intr-o incercare discreta de a ma determina sa plecam mai devreme. Lenevesc in sac, bucuros ca e o prima noapte pentru mine fara dureri. Fac si eu ochi intr-un sfarsit si ne strangem rucsacul. Cortul meu are cred inca un kilogram in plus de la roua depusa pe el; nu ma mai intereseaza sa-l am uscat pentru deseara, voi fi deja acasa ... Mergem repede pe sosea si fara nici un eveniment notabil ajungem in autogara, dau un tur de curiozitate si vad un microbuz pe care scrie Iasi. Incotro? intreb soferul ... si cand aflu ca in cinci minute pleaca spre Iasi mai ca-mi pica fata, in sfarsit un lucru care se potriveste cu o precizie germana. Urc rucsacul in spate, ma urc si eu dupa ce-mi salut prietenul dar cand sa ma asez pe scaun hop si Adi langa mine cu planurile motificate si cu Suceava trecuta in agenda. Ce a mai urmat? Caldura mare, ajuns acasa, baie luuuunga dupa care o plimbare cu fiu-miu prin oras. Nu prea am povestit cum a fost pe munte, de acuma nu mai are rost, poate lumea sa si citeasca. Concluzii tehnice: marcaj inexistent, foate importante parerile oamenilor cu care te intalnesti prin zona, e bine sa tii cont de ele, in jur de 107 kilometri au cele doua obcini fara transferul de la Izvoarele Sucevei la Brodina de Sus, cu 5700 metri cumulati altitudine in urcare si aproape 6000 metri in coborare. Iar pentru data viitoare Obcina Mare care cu o lungime de aproximativ 7080 kilometri merge parcursa cam in doua trei zile pline; pana atunci ... mai multa miscare ...

30

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Ana-Maria Brasoveanu

Retezat- apa, ceata si verdeata

Data: 21-25.05-2010 Traseu: Ziua Z0: Rausor Saua Ciurila Cabana Pietrele- Cabana Gentiana Ziua Z0+1: Cabana GentianaCabana Pietrele Lacul Gales Taul dintre Brazi Cabana Gentiana- Cabana Pietrele Ziua Z0+2: Cabana Pietrele Saua Ciurila Rausor Am fost: Adi, Flor, Mihai B, Marius, Razvan, Mihai M, Cosmin, Radu, Alex, Daniel, Ana-Maria, Stefan, Alin. Am plecat din Bucuresti cu masina lui Alin de-abia la 5 seara si am ajuns noaptea in Rausor. Ne-am cazat la pensiune iar dimineata dupa micul dejun ne-am inhamat cu rucsacii monstruos de grei si am pornit la drum. Am prostul obicei sa car o gramada de lucruri inutile si mancare de 2-3 ori mai multa, iar de data asta am mai carat in plus si primusul cu butelie, cratite si supe la plic, pe care nu le folosesc de obicei, dar daca asa scrie in conditiile turei, zic si eu unde-i ordin, cu placere! Una din regulile de mers pe munte este ca la un grup mai mare e musai sa ai cate-un caine de ghid. Aveam marea onoare si nesperatul noroc sa il intalnim pe Potecuta un lungan negru mustacios, cu fundul si sprancenele crem, un excelent alpinist si bun cunoscator al potecilor de munte. Ziua e umeda, iarba si mai si, ceata cocheteaza cu padurea, iar noi avem cam 3 ore de mers pana la Cabana Pietrele. Mergem intai pe cruce albastra, pe langa partia de ski apoi intram pe drum forestier strajuit de brazi si bine tapitat cu iarba deasa verde intens. Treptat drumul devine apos ca apoi sa intalnim suvoaie de apa care se scurg pe carare. Iarba musteste de apa, calcam pe smocuri ca sa nu ne udam la picioare prea mult si prea repede. Retezatul isi etaleaza colectia de bijou-uri asa ca admir din mers flori galbene cu frunza lata si lucioasa, bolovani cu pete irizate verzi albastrui, luminati de apa, ce par niste agate uriase dar si licheni creponati si colorati crescuti pe stanca. Facem pauze destul de lungi si dese, imi sprijin rucsacul de fiecare stanca mai rasarita in asteptarea celorlalti si fotografiez minunatiile proaspat spalate si inviorate de ploaie.

Cum s-a intamplat: Vineri mi-am luat o zi de concediu. Desi se anunta vreme urata cu ploi si ceata preferam sa imi petrec week-endul prelungit de Rusalii pe munte intr-o tura organizata de Adi. Daca stai sa te gandesti de plouat oricum ploua, si de ce sa te plictisesti in casa, cand poti sa te plimbi pe munte cu un grup de amici?

31

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Ana-Maria Brasoveanu

Din Saua Ciurila schimbam marcajul cu banda galbena si mergem un pic pe Culmea Lolaia pana la Masa Capcaunului o aglomeratie de stanci aurii in jurul uneia mai mari si netede ca un platou, strajuita de un copac stramb si uscat, furculita capcaunului probabil.

De aici incepem sa coboram pe o panta de stanci spre Cabana Pietrele unde facem popas de o ciorba delicioasa de

cartofi cu afumatura. Nu stam mult, am intarziat destul de mult pe drum, la fiecare ora pierdem cate 20 de minute, asa ca plecam spre Gentiana cu inca un caine dupa noi: Zombi, un scandalagiu cu chica blonda, mare ajutor de cabanier la Gentiana. Drumul dintre cabane e marcat cu banda albastra si pavat cu pietre mari pe care se revarsa suvoaie de ape. Incercam sa ocolim cursul iar cand nu avem cum, facem echilibristica pe pietrele umede si alunecoase. La Gentiana Adi ne anunta ultimele informatii cu privire la traseul spre lacul Bucura, traseul propus initial in descrierea turei: impracticabil, cu zapada multa pe o panta accentuata si cu trecere pe sub o cornisa. Urmeaza decizia care a declansat razmelita: ramanem la Gentiana ca nu putem trece toti. Dar e de-abia ora 16 si ce faci cu un grup de barbati in proportie covarsitoare, plin de energie si care a batut cale luuuunga musai sa vada Lacul? Si la urma urmei cui i-ar conveni sa isi strice programul si traseul pentru care s-a pregatit, din cauza altora mai nepregatiti? Si apoi de ce sa renuntam unii pentru altii cand putem face fiecare traseele dorite fara sa ii fortam pe restul? Adi nu are solutii de criza sau variante ocolitoare, asa ca scindarea 32

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Ana-Maria Brasoveanu echipei este amanata inca 45 de minute pana la Bordul Tomii, de unde se poate aprecia mai clar situatia. Pe drum ne intanlim cu un cuplu in coborare de la partea urata a traseului care ne confirma ipotezele spuse de salvamontisti. Dar Mihai B si Marius, sunt hotarati sa mearga pana la capat, asa ca fiecare din grup trebuie sa decida ce face: Merge la Bucura sau ramane la Gentiana? Este exact genul de situatie in care orice decizie as lua tot o sa regret. Cateodata as vrea ca Dumnezeu sa imi spuna clar care e cea mai buna solutie, dar El respecta atat de mult omul si dreptul de a alege liber incat ne lasa sa ne exersam puterea de a discerne. Cei mai multi s-au decis pentru Bucura, cu Adi a ramas doar Flor si Alin. Imi doresc mult sa ajung la Bucura, ideea de a ramane la cabana de la 4 pm nu imi place deloc, dar oare e intelept sa iau o decizie gandindu-ma numai la mine si la dorintele mele? Plus ca intr-un grup de 9 barbati tineri eu as fi elementul cel mai slab si probabil la fata locului as fi o povara, cu atat mai mult cu cat am antecedente la alunecat si cazut pe pante inzapezite.

33

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Ana-Maria Brasoveanu

Ceata devine plumburie in jurul lui Alex care asteapta definitivarea echipei. In concluzie cu inima indoita decid sa ma intorc la Gentiana. Si daca tot ne-am divortat se face si partajul cainilor: cum Zombi a ramas la Gentiana, Potecuta pleaca spre Bucura. Ajunsa in cabana tot nu am liniste: am inima grea si o senzatie de frica si neagra presimtire imi tine gandurile legate de grupul plecat. Ma rog cu palmele presate pe fata: Doamne Isuse, fie-ti mila si ai grija sa nu pateasca nimeni nimic, dupa marea ta indurare! In zilele urmatoare aveam sa aflu ca Dumnezeu imi ascultase rugamintea: desi avusesera ceva probleme, toti erau teferi. Pentru multi toate astea pot parea coincidente sau intamplari fericite. Pentru mine e un sir de minuni bazat pe o relatie de dragoste si dependenta si comunicare zilnica cu Hristos. Ce singura m-as simti fara El! La cabana, nea Mircea cabanierul cu inima ca painea calda proaspat scoasa din cuptor, ne-a facut focul in camera de ne-am uscat hainele si bocancii si am dormit regeste. Numai ca nu am scapat de dandanale: Alin spune ca se simte rau, ca e hipertensiv si si-a uitat pastilele acasa si ca vrea sa coboare in Cirnic. Asa ca a doua zi

iar facem sedinta: Adi trebuie sa coboare cu el ca nu il poate lasa singur, daca i se face rau pe drum? Intrebarea e ce facem noi doua ca sa nu avem toata ziua pierduta in asteptare? Ture scurte in jurul cabanei pana vine Adi - nu-mi convin mie, tura lunga fara Adi nu vrea Flor. Facem un compromis: mergem toti pana la Cabana Pietrele 45 minute si acolo intrebam la Salvamont daca au ceva medicatie si solutii pentru bolnavii de inima. Daca cei de la Salvamont il pot ajuta pe Alin, plecam spre Lacul Galesul, daca Adi trebuie sa coboare cu el, regandim traseul. Alin se simte mai bine, si de la refugiul Pietrele, un salvamontist pleaca cu el spre Cirnic. Noi trei negrii mititei ramasi o taiem spre Lacul Gales pe poteca cu triunghi albastru ce se desprinde din cararea care leaga cele doua cabane, cam la 15 minute de cabana Pietrele. Ajungem la raul Pietrele ce coboara in spume albe treptele de stanca. Il traversam pe un pod de lemn si intram pe marcaj triunghi rosu de unde mai avem circa 3 ore pana la Gales. Se pare ca am nimerit intr-o zi festiva: Craiasa Apelor e in vizita la Imparatul Verde, pentru ca acesta si-a pregatit palatul cu imense covoare pufoase tesute cu nenumarate soiuri de muschi, 34

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Ana-Maria Brasoveanu covoare care acopera deopotriva pamant, stanci si copaci cazuti. Drumul e marginit cu fasii de macrisul iepurelui cu inimioare acrisoare de un verde crud drept frunze si flori gingase si timide. Trunchiurile copacilor sunt de asemenea imbracate in licheni si muschi. Craiasa nu se lasa mult asteptata: isi anunta venirea cu suvite de ceata si apoi paseste in suvoiaie reci pe vai si poteci, lasand in urma trena de burnita sa ne umezeasca hainele. place. Ce plictisitor poate sa fie sa dai numai de zile insorite, si mai ales in camp deschis! Asa, trag gluga pe cap si respir aerul curat si parfumurile umede ale padurii, si imi limpezesc privirile pe culorile inviorate de ploaie. Al doilea pod de lemn ne trece peste raul care se scurge din Lacul Gales, asa ca nu ne mai departam prea mult de firul vaii, urmand poteca marcata cu triunghi rosu. Iesim din padure, traversam ceva pete de zapada, apoi urcam pe lespezi udate de ape si bordate de jnepeni, pana la o superba poiana intr-o caldare larga, care imi starneste, prin splendoarea ei, toata gama de onomatopee disponibile. Ne energizam un pic cu ciocolata si plecam mai departe, portiunile cu zapada sunt ceva mai mari, dar si ceata din ce in ce mai densa. Ajungem repede la destinatie. Lacul ne intampina ursuz, incomplet dezghetat, dar frumos in aroganta lui. Mancam ceva de prin rucsaci, putin si repede pentru ca incepe sa cearna o mazariche scurta iar Galesu si-a tras cortina de ceata densa si innegurata si nu mai vedem mare lucru. La intoarcere ne intanlim cu vre-o doua grupuri ce intentionau sa treaca in Valea Rea de la lac, dar noi suntem in coborare accentuata grabiti si de amenintarea ploii care se declanseaza mai serios dupa 20-30 de minute. Ne intoarcem pe acelasi drum, dar cum eu imi doresc foarte mult sa vad si Taul dintre Brazi, ne oprim la intersectia cararii cu poteca marcata prost cu punct rosu. Sunt doar 10 minute pana la Tau si ploua, asa ca Flor si Adi raman sub un copac, las rucsacul si iau betele lu Flor si plec singura cu avertizarea lui Adi: Daca nu esti inapoi in 25 de minute, vin dupa tine. O iau la fuga pe carare ca sa am mai mult timp de poze si ajung la un raul Galesul care curge furios in cascade. Imi fixez bocancii pe bustean cu betele, ca sa nu fuga, pentru ca daca alunec si cad, o sa ma lovesc de 35

Poate sunt masochista, dar desi incep sa ma ud la picioare imi place muntele si padurea si ceata si ploaia imi

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Ana-Maria Brasoveanu

stancile de jos din rau, o sa ma ud toata si o sa plec si la vale in sirul de cascade, trasa de curentul destul de puternic. Nu stiu cum am scapat, inghit in sec si respir adanc sa imi asez cumva inima inapoi in piept si sa dau afara golul din stomac, si iar o iau la fuga. Taul e ceva de vis: o oglinda verde din marginile careia tasnesc trunchiuri de brazi si ciufuri dese de jnepeni, cu iarba mlastinoasa prin jur. E atat de salbatic si ciudat prin frumusetea si linistea lui, se aud doar picaturile de ploaie care ii ciupesc luciul, incat uit de timp si de tovarasi. Ii dau ocol si il pozez din cate unghiuri pot, ca apoi sa tresar speriata la gandul intoarcerii. Dar dupa ce m-am invartit de cateva ori pe aici, sa ma bati daca mai stiu pe unde am venit. Parca as avea amnezie asa mi s-au resetat toate punctele de reper si amintirile de acum 8-10 minute. Auzisem eu ca sunt locuri unde ielele vrajesc pamanteni prin muzica si frumusete ca sa le ia mintile celor ce cuteaza sa le incalce taramul, si probabil Taul acesta era locul lor de scaldatoare. Imi fac curaj si iau la rand cele 5-6 poteci care mi se pare mie ca le vad, ca de punct rosu nici nu poate fi vorba sa fie vreunul. Cand o fi disparut? Dar fiecare poteca ma duce la cate o cascada care mai de care mai apriga si

mai balauroasa. Nici urma de bustean nici in amonte, nici in aval. Si de fiecare data o iau inapoi spre Tau si incerc alta poteca. Dupa un timp incep sa incurc potecile ca nici nu mai stiu pe care am fost si pe care nu.

Pentru un experimentat in orientare, om cu fler si busola interioara, poate parea ilara brambureala asta a mea, dar la momentul respectiv nu am vazut nimic amuzant. Un urs mai lipsea sa ma 36

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Ana-Maria Brasoveanu fugareasca prin prejur. In cele din urma da peste mine unul din grupurile intanlite mai devreme, se intorsesera din drum din pricina ploii, unul din ei ma conduce pana la bustean. Dar nu mai am curaj sa trec inapoi tot pe acolo, mi-am luat portia de adrenalina pe luna asta, asa ca prefer sa ma duc cativa metri mai sus si sa trec direct prin rau, cautandu-mi puncte de sprijin cu betele, ca sa nu ma zboare curentul. Apa aveam deja in bocanci, o improspatez cu ocazia asta. i-am speriat, isi imaginasera ca am cazut pe undeva. Drumul de intoarcere e mai rapid, de la ultimul pod, podul peste raul Pietrele, mergem in stanga, pe langa rau, pe triunghi albastru printre statui stranii formate din radacini imbracate in muschi. Apoi am intrat pe banda albastra, drumul care unea Gentiana de Pietrele tocmai la timp ca sa prindem ultimii doi din ratacitorul grup plecat la Bucura. Ne oprim in poteca de vorba pentru schimb de impresii. Se hotarasera sa innopteze la cort la Pietrele ca sa plece a doua zi devreme si sa ajunga mai repede la masini. Da, numai ca o data ce Alin plecase, eu nu mai aveam masina cu ce sa ajung la Targoviste, asa ca trebuie sa ma agat de alta masina care pleaca in directia aia. Adi imi spune ca pot sa o iau inainte la Gentiana, sa imi strang lucrurile si sa cobor sa dorm cu ceilalti. Zis si facut: bag viteza, imi strang rucsacul, imi iau ramas bun de la Nea Mircea, dai-ar Domnul sanatate! si o iau la topaiala din piatra-n piatra. Radu ma asteapta in fata cabanei pentru ca n-as fi nimerit locul de campare. Imi bag rucsacul in cort si mergem la cabana sa mancam ceva fierbinte si lichid. Sunt uda la picioare si mi se face frig, Alex imi pune pe umeri polarul lui, ca mancam cu tremurici. Oricum nu rezist mult, seara se lasa frig, ma retrag in cort, am talpile albe si creponate ca toata ziua am mers prin apa, dar ma schimb de haine si ma infasor in moliciunea sacului de puf ca un cocon. Ma incalzesc greu, imi simt membrele amortite, dar in cele din urma adorm cu fermoarul deschis de caldura. Dimineata sunt prima care ma trezesc si dau scularea tuturor. E soare, e cald, zdranganit de cratite si primusuri, scuturat de corturi, harjait de fermoare, nimeni nu se indura sa plece. De-abia pe la 11 se urnesc pe acelasi drum, cu necaz ca uite acum la plecare se indreapta vremea. La Rausor ne intanlim si cu Adi si Flor, mai matinali, si ne impartim pe masini. 37

De partea celalta ma asteapta Adi: Hai ca sa vezi tu ce ti-o iei la cabana! Iau o mutra de catel batut si zic cu juma de gura: Dar .... m-am ratacit! De parca asta ar fi vreo scuza. O iau inainte si imi pare rau ca

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Ana-Maria Brasoveanu Plec cu Daniel si Alex spre Brasov, dar nu mai am nici-o sansa sa prind ultimul autobuz spre Targoviste. Iau un maxi taxi pana la Sinaia si la 10 noaptea faceam autostopul spre Targoviste. Cuplul de targovisteni tineri si inimosi ma duc pana aproape de bloc. Ei spun ca gesturile de omenie sunt normale si de la sine inteles, dar ce mai e normal pe lumea asta? Cand inimile deschise sunt din ce in ce mai putine la ce se mai raporteaza normalul? La ideal sau la majoritar? Si cand majoritara devine indiferenta si individualismul se cade sa apreciem si sa rasplatim idealul, pana nu se imputineaza de tot. Ii sunt recunoscatoare Lui Dumnezeu, ca totul s-a terminat cu bine si de data asta. Sunt situatii pe care incerc sa le evit cum pot si cateodata nu am incotro. Stiu ca nu ar trebui sa risc, dar nu pot sa imi traiesc viata incatusata de frica. Nu-I cer minuni, dar oricum sunt dependenta de El cu fiecare respiratie care si asta e o minune, la fel cu ploaia, cu iarba care creste si se usuca, cu frumusetile efemere si durerea si mai efemera.

Dupa cum spuneam, traiesc zilnic un sir de minuni, si tocmai m-am intors dintr-una: Retezat!

Doamne ce pustiu e un oras noaptea! Rar trece cate o masina si nu in directia care trebuie. Hoteluri sunt in centru, pe aici nici magazinele nu mai sunt deschise. Fac semn la niste faruri, ca pe bezna nu vezi cine e-nauntru, si in sfarsit opreste o masina. Trimit sms lui Alex ca am plecat si sunt bine, ei aveau sa ajunga in Galati de-abia in jurul orei 2. 38

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Valentin Jujea

Vrful Arjana (Muntii Cernei)

Plecam devreme de acas din dorinta de a scpa de cldura si ajungem devreme in gara din Herculane unde ne ntlnim cu alti prieteni dornici de calatori si, dup ce bem cteva cafele ne urnim. Alegem o alta poteca spre vrf, una mai putin stiuta de strini. Vom merge spre Arjana din satul Valea Bolvasnita. Putini stiu de acest sat si de faptul ca ofer acces mai lejer spre creasta Cernei. Sunt locuri cu oameni primitori (sunt banateni doar) si gata sa-ti dea sfaturi daca ntrebi. Aici am aflat si eu multe despre aceste locuri. Intram in sat si ne oprim sa luam apa caci de la iesirea din sat nu am mai gsit izvoare pana spre Parvovita, care este la poalele Arjanei. Umplem sticlele si dup doi kilometri de mers cu masina ne oprim. De aici continuam fara ele. Parcam langa o cariera (credem caci n-am ntrebat ce fac acolo), ne luam rucsacii si la drum. Drumul de carute pe care mergem de acum urca spre ctunele de la poalele Arjanei: Dobraia, Bedina, Poiana Lunga si spre satele dinspre Cornereva: Globuru, Bogltin si Topla. In 15 minute de mers ajungem la paraul Belareca, l traversam si mergem in continuare pe acelasi drum care ncepe sa urce si la prima rscruce facem dreapta. Nu mergem nainte caci ne duce spre Globuru si mai apoi la Bogltin. Urcam, urcam si dup ceva timp iesim in loc deschis, de unde Arjana ne zmbeste sagalnic. Cu cat naintam cu att pare mai aproape. Am ajuns in Parvovita, asa numesc aceste locuri oameni din Bolvasnita, caci cei din Bogltin ii spun Prislopul.

Suntem cam la jumtate de drum de vrf dar greul acum ncepe. ncercam sa ne tragem sufletul caci sunt cam 36 de grade la umbra dar flcul meu, Darius, nu ne las asa ca la drum. Zarim Piatra lui Manta, Piatra Zmeului dar cam pe fuga 39

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Valentin Jujea mare ca o plcinta si doar partea spre vest arata ca un vrf. Motiv de pauza. Cei care au venit cu noi sunt la prima drumetie si, in timp ce ei privesc minuntiile din jur, ncercam sa aflu daca vor rezista pana sus. Mergeam de 3 ore. Pentru mine este putin, pentru ei poate era mai mult dect puteau dar au vrut Arjana, Arjana primesc. M ntorc spre Muntii Mehedinti si vad peste Geantul Arjanei nori negrii. Nu-mi place dar continuam. Am batut atta cale ca sa renuntam din cauza ploii? Nu ! Ne ridicam si ncepem sa urcam din nou si ajungem sub vrf, partea cea mai usoara- striga ceilalti si hotrsc prin vot ca meritam o pauza, Inclusiv subsemnatul Cam multe pauze- zice Darius Cam scurte - striga toti in cor inspaimantati de gandul ca Darius ii va pune pe fuga iar.

caci Darius parca buse kerosen. Ne tinem de el cam greu si cei din grup erau deja cam departe asa ca l strunim nitel si dup ce ne regrupam, bem ceva apa , admiram locurile si refacem si rezerva de apa. Gsim izvorul usor caci este chiar la marginea drumului si dup ce umplem sticlele ncepem sa urcam spre Placintica. Frumos nume asa este? Nu stiu de ce l-au numit asa si cred ca nici oamenii locului nu-si mai aduc aminte dar nu conteaz. Urcam din greu, soare mult, cam prea mult si sincer ardea cam tare. Ajungem in vrful Placinticai, care de fapt este un platou

Radem putin si hotram sa mai stm caci peisajul este de vis. Vedem Domogledul si la picioare Domasnea. Ne este greu sa mai plecam dar suntem aproape de creasta, deci ne punem in 40

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Valentin Jujea

miscare. Parasim platoul (Placintica) si incepem sa urcam spre creasta Arjanei. De acum incep sa ni se arate locuri asa frumoase si vazute de putini oameni. Cornereva, ncepe sa se contureze creasta Muntilor Cernei, iar in spatele meu, dincolo de Cornereva se vede Culmea Ilisovei, Semenic.

Vedem Cujmita, Virul Iutii, Stivuta, Zglivarul, Vlascu Mic, Vlascu Mare si mai departe vrfurile nzpezite spre Godeanufoto. Apare si Arjana in toata splendoarea si mai in spate vedem si Zascolul (Geantul) Arjanei, confundat de multi cu Vrful Arjana. Iata Virul Iutii si cam ce vedeam noi de acolo de sus. Am ajuns! Credeam ca or sa pice rupti, tinnd cont ca a fost prima lor drumetie, dar nu. Au tcut cteva clipe, caci nu le venea sa cread cat de frumos era acolo sus. Maria Sa Muntele a mai cstigat cativa admiratori. Dup ce mncam ncercam sa asezam crucea grea de fier, doborta de vanturi, intr-o pozitie mai normala, caci am gsit-o cam departe de vrf si abia am duso sus. Nu reusim pentru ca ne dam seama ca a fost rupta prea aproape de soclul de beton in care era nfipta si nu avem cum sa o asezam. Hotram sa venim pregtiti data viitoare si ncepem sa coboram. Nu pe unde am venit. Mergem spre Vrful La Lac, Ocolim Piatra lui Manta si ajungem in Parvovita. Iat Zascolul Arjanei. In timp ce coboram nimeni nu vorbeste, au amutit , se uita toti napoi cu prere de ru ca nu mai stm foto. Promitem nsa ca ne vom ntoarce pentru ca nu putem sta departe de munte .

41

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol

Dobrogea Gradinile cu flori de pe crestele Macinului

Anul 2010, ziua 23, 24 i 25 a lunii a 4-a Obiectiv: Parcurgerea integrala a crestei muntilor Macin de la sud la nord plecand din Mircea Voda si iesind in Luncavita. Participani: Adriana si Gigi Cepoiu, Marin Balta, Andrei Raftopol si Alexandru Grigoras Cand vine sezonul cald ne gandim cu mai mult interes pentru a parcurge creste de munte; sa parcurgem Rodnei, Crai, Retezat, Ciucas, Parang sau Fagaras. Proiectele sunt ambitioase mai ales ca implica mai multe zile de calatorie precum si locurile intalnite sunt deosebit de placute privind totul de la inaltime iar cand mai vine vorba si de un rasarit sau apus de soare deja totul devine mirific. In fapt, natura ne incanta cu ale sale pasteluri in orice perioada a anului indiferent de cum am privi lucrurile, ca e cald sau ca e frig, ca e viscol sau ca ploua, ca e ceata ori senin, ca e soare sau e luna, ca e vreme rea sau buna. Un farmec aparte poate fi intalnit si la inaltimi mai mici. Pana la urma frumusetea nu tine cont de inaltime. Iar daca tot vorbeam la inceput de creste, atunci mi-am propus sa parcurg creste de munti mici ca inaltime dar la fel de mari ca frumusete. De aceea am ales sa realizam creasta muntilor Macin de la sud la nord pornind din satul Mircea Voda si iesind in satul Luncavita. Trecem cu bacul de ora 15.00 din Braila iar pe bac pentru echipa de 5 persoane abordam 3 masini ce aveau in drum si satul Mircea Voda. Evident in astfel de situatii sa nu credeti ca mila de noi si-ar fi facut vreo unul cu masina de prim rang, tot Dacia sa traiasca din care auzi ritmuri de manele despre mercedesuri si alte carute cu multi cai putere. Omul din popor, muncitor si plin de vorbe de duh tot in el ii baza sa te duca unde ai nevoie. Ajunsi in Satul Mircea Voda pentru 10 lei de persoana facem numaratoarea asigurandu-ne ca suntem toti pregatim rucsacii, ii punem in spate si pornim la drum spre iesirea din sat.

Intre infloriti.

timp

pozam

doi

lilieci

42

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol

Ajungem la marginea satului, la un izvor amenajat intuind locul sursei de apa urmand salciile foarte bine devoltate.

Daca era putin mai uscata iarba parca nici nu am fi spus ca am fi in savanele din Africa, insa in mod sigur nu mai mergeam eu asa de ralaxat, poate doar leii

Ne alimentam cu apa si pornim prin cheile formate la iesire din sat. Pe aici, denumit acum Muchia Lunga, odata era bine conturata creasta de munte.

Intr - ora si jumatate de la plecarea din Mircea Voda ajungem la ultima sursa 43

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol

44

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol de apa de pe traseu pana a doua zi seara in Cheile Chediu. Gigi ii propune Adrianei sa faca o poza rezemata de copac insa privind cu mai multa atentie nu ar fi fost cea mai buna alegere pentru locul unde s-ar fi putut aseza ce era plin de furnici :) Langa apa ce se scurgea de la izvor o pasarica veni la scaldat iar altele mai timide ciripeau de zor pe varf de creanga. In astfel de situatii recunosc ca vad diferenta majora intre un aparat cu pretentii reduse fata de unul de calitate prin care as fi reusit sa prind un cadru frumos cu pasarile cerului. Dar tot castig eu la loto odata si odata si imi iau aparat nou pana atunci poate ma hotarasc sa si joc la loto Vom continua traseul avand reper stalpul pus pentru masurarea intensitatii vantului, de aceleasi dimensiuni ca inaltime ca si cele de telefonie mobila. Dupa o jumatate de ora pornind de la ultima sursa de apa si ajungand sa trecem de stalp, prin dreapta lui, vom urmari drumul forestier ce se lasa usor in padure. O diferenta de contrast intre vechi si nou.

Iar de acum incepe prezentarea de moda pentru ca mai mult am facut plecaciuni decat sa avem coloana vertebrala si sa nu ne pierdem cu firea. Prin orice poienita care ne iesea in cale trebuia sa gasim ceva de fotografiat de la flori pana la cuiburi de viespe, daca nu ma insel. De altfel e primavara, anotimpul 45

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol

46

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol cand totul infloreste iar eu mai am putin si cred ca pana si frunzele infloresc dat sa regret faptul ca nu sunt vanator si sa iau la tinta o privighetoare ce nu mi-a dat pace toata noaptea cu ale ei triluri ahhh! de as fi avut macar o prastie Dimineata ne trezim, (cu referire la cei ce au reusit sa adoarma) odata ce incepu sa se lumineze intr-o galagie completa de la pasaretul din padure. Soarele pentru moment nu se arata fiind totul de jur imprejur acoperit cu ceata.

Marinica pune primusul in functiune si face un ceai cald, ce ne mai incalzi nitel. Pe urma strangem tabara si suntem gata de plecare.

Trecand de a treia poienita mai importanta ca dimensiuni ajungem la intersectie de drumuri avand la dreapta drum catre Hamcearca, dupa cum ne arata Andrei, ce se indreapta catre Cerna, noi urmand in continuare traseul tot inainte. Lasandu-se seara vom campa. Dupa instalarea corturilor il cinstim cu ocazia zilei onomastice pe Gigi urandui sa fie sanatos si sa traiasca frumos. La ziua lui au cantat muzicanti de seama fara intrerupere pe care recunosc imi venea la un moment 47

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol Se anunta o zi plina cu destule de explorat iar ceata ofera un aer misterios locurilor prin care vom patrunde. Practic toata ziua am considerat ca sunt intr-o mare gradina botanica ce nu se mai termina. Diversitatea florei intalnite ma ameteste cu totul. Ma face sa gandesc sa imi doresc sa nu mai plec de aici; sa raman pe loc pentru a ma bucura de tot ce ma inconjoara in fiecare moment. baba Dochia incepem sa dam jos din ele. Evident pana la o anumita limita. Soarele ne mangaie chipurile iar crema cu factor de protectie solara imi trimite salutari de acasa: Ai grija Alexandre sa nu te arzi!... Da da, voi avea grija ca data viitoare sa nu mai uit de tine!

Si totusi timpul nu sta in loc; magia culorilor de primavara pune amprenta pe timp fara sa realizam cum trec orele. Ceata demult s-a ridicat, hainele de pe noi ca

Amestecul acesta de culoare intalnit in jurul nostru ar spune ca am luat la cutreierat fiecare particica de pamant pentru pentru a gasi curcubeul de pe pamant. In fapt noi am urmat doar creasta muntelui Macin. Ghidarea s-a facut dupa hartile forestiere aduse de Andrei, intrucat 48

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol cele turistice existente in acest moment nu sunt de mare folos si prea putin detaliate, aspect valabil in principal pentru partea sudica a Macinului. Asadar am inaintat urmand bornele si marcajele forestiere evident consultand cu grija hartile forestiere. Ajungem in partea superioara a unei poieni foarte mari. La marginea ei, in stanga avem vedere catre satul Hamcearca iar noi vom cobora urmand coltul stang al poienii mergand printr-un desis fomat din cucuta lasand impresia ca am fi intr-o jungla si am marsalui spre obiective militare asa cum vezi prin filmele americane. De altfel Marinica ne si arata, fara sa vrea, cam cum s-ar merge prin aceasta taras. nimic. Sa fi baut cumva tot broscuta ce am gasit-o aicea? Ori Fluturasul?

Ne intoarcem la rucsaci, la drumul forestier si vom urma cativa zeci de metri drumul spre stanga fata de directia de unde am venit, dupa care intram iar prin desisuri urmand marcajele forestiere. Orice drum forestier mai bine conturat in zona sudica a Macinului ocoleste creasta.

Ajungem la intersectie de drumuri forestiere. Ne vom abate putin fara rucsaci spre dreapta si urcam pe varful Vinului. Aici ne asteptam sa gasim in micuta poenita vreun butoi cu vin dar mergea si un rachiu de tescovina insa nimic domnule

Iesim intr-o noua gradina cu flori. Fiecare poiana isi etaleaza frumusetile sale si nu gresesc zicand acest lucru. Pe urma continuam prin padure abatandu-ne putin de la creasta pentru a putea ajunge la un lac

49

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol

50

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol plin cu mormoloci care pe timp de vara seaca din cauza caldurilor foarte puternice. Pana spre seara cand am ajuns in apropierea Cheilor Chediu tot drumul a fost o trecere prin poienite ce au reprezentat paguba mare pentru acumulatorii aparatelor foto de atatea flori frumoase intalnite iar prin padure mersul a fost dictat de pasii ce isi faceau loc prin lastaris sa reusim a ne deplasa mai departe. Oricum singuri nu eram, tot drumul am fost acompaniati de trilurile cristaline ale pasarelelor. Aproape de ora 6 seara suntem deasupra Cheilor Chediu, pe creasta in dreptul vaii Cozluk, in apropierea bornei silvice cu numarul 88. Locul nostru de campare va fi in preajma unei poienite din zona. Intre timp eu cu Andrei si Marin coboram in Chei sa ne facem plinul cu apa pentru seara si urmatoarea zi de mers. Aceasta zona este reper turistic si face legatura mai jos cu traseul in punct rosu marcat de catre cei de la Parcul National Macin promovand imprejurimile acestor locuri. Ajunsi la cantonul Cozluk coboram si facem plinul cu apa de la izvor.

Pe urma ascundem intr-un tufis rucsacul si pornim in vizitarea cheilor. Intrarea in chei are mai intai ca reper de zona un stejar batran singuratic ce se ocoleste prin stanga lui cum venim din comuna Greci (ori am putea continua drept inainte si ajungem la intrarea in traseul Cozluk marcat cu punct rosu) si intram intr-o poienita unde vom gasi un punct de observatie. Noi venind din directia opusa trecem prin dreapta stejarului batran si pe urma continuam pe langa marginea poienii prin dreapta ei si vom ajunge in chei. Atunci cand vin caldurile si se topesc zapezile de peste iarna, cascadele sunt impresionante. Zona este deosebit de spectaculoasa si surprinzatoare precum ca ai putea gasi in Macin asa ceva. Intr-un final ne despartim de aceste locuri si pornim sa facem cale intoarsa spre tabara noastra. Andrei ne scuteste de efort si ia el rucscul in primire cu apa de izvor si spre rusinea mea care veneam din urma cu 51

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol

52

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol mainile in buzunare tot eu ceream pauza de odihna. Ajunsi in partea superioara a Cheilor Chediu continuam putin spre dreapta pe drumul forestier si iesim langa poienita. Gigi si Adriana deja aveau cortul instalat, ne asteptau sa venim cu apa. Deja incepuse sa se intunece. Pana la vara cand zilele sunt lungi mai era timp destul de trecut. Punem haine mai groase pe noi si asteptam apa sa se infierbinte peste supe sa o punem. Nu prea tarziu ne bagam la somn, oboseala dupa o zi intreaga de mers isi spune cuvantul. Ne apucam sa mancam, strangem corturile si pornim la drum. Vremea este deosebita, nu adie vantul si nici roua nu este, simtim din plin caldura primaverii. Ajungem in dreptul varfurilor Moroianu I si Moroianu II, doua varfuri dintre cele mai inalte din Macin care trec cu putin de 400 de metri. Privelistea de pe cele doua varfuri este placuta avand vedere buna catre tot ce ne inconjoara.

Peste noapte am constatat ca era liniste, de data asta nici o privighetoare nu mai canta. Era si normal, cand bufnita e gazda cine indrazneste sa ridice pliscul si sa comenteze. Insa spre dimineata inainte de a se lumina de ziua, ne este data trezirea de catre schelalaitul pitigaiat al sacalilor. Eram pe teritoriul lor, mai putin umblat de oameni. De altfel trezirea totala a fost data de un caprior ce isi chema suratele. Ce sperietura am tras ca imi behaise la 5 metri de corturi de am sarit ca ars.

Continuam si trecem prin Valea Racova ajungand sa ne intersectam cu marcajul in triunghi rosu ce vine din Greci si iese spre satul Nifon. Nu cu mai mult de o luna de zile inainte cand am mai trecut 53

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol prin aceste locuri culoarea predominanta era griul. Doar leurda incerca sa contrasteze putin aceasta culoare bacoviana. Acum insa leurda este foarte mare si da sa infloreasca. De ceva vreme nu mai mergem prin balarii. Mergem si noi ca oamenii normali pe drum si vom cobora in saua dintre Varful Ghinaltu si Varful Tutuiatu tinand marcajul cu triunghi albastru. Ai vedere catre Varful Ghinaltu, spre Valea Morsu, comuna Greci si Culmea Pricopanului (Fagarasul Dobrogei). Facem un popas pentru odihna si mancare. Fiind trecut de orele amiezii imi pun problema daca as mai putea traseul pana la capat si sa pot ajunge la timp in Galati sa ma pot duce la servici. Andrei ma lamureste scurt ca putem finaliza creasta Macinului in aceasta zi si putem ajunge in timp util sa prindem bacul peste Dunare catre Galati. Dupa bine meritata odihna ne punem la drum. Trecem pe langa izvorul italienilor din Saua Tutuiatu. Facem plinul cu apa si continuam pe langa bancile de langa izvor, spre drumul forestier care ne va duce dupa cel mult o ora pe Varful Capusa iar aici vom intalni si marcajul vechi de creasta, cel cu banda rosie.

Pe urma urcam sustinut o portiune in panta si ajungen pe Varful Tutuiatu, cel mai inalt varf din aceste meleaguri dobrogene ce nu depasesc inaltimea de 467 metri. Privelistea este deosebit de placuta.

Iesim la o intersectie de drumuri ce va reprezenta punctul de despartire intre mine, Adriana si Andrei de o parte si Marin cu Gigi de cealalta parte. Ei vor tine drumul de legatura spre Culma Pricopanului iesind pe Varful Sulucul 54

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol

55

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol Mare. Ce le pasa lor, mai puteau ramane inca o noapte la cort, noi trebuia sa mergem a doua zi la munca. Drumul nostru de acum incolo, urmand in continuare creasta Macinului dupa bornele silvice, va fi pe drum forestier drept. Impulsionati si de faptul ca nu am mai avea mult de mers dupa spusele lui Andrei mergem fara pauze. Cu cat inaintam mai mult si ajungeam la margine de padure observam in jurul nostru un adevarat lan de bujori dobrogeni. Parca i-ar fi plantat cineva, asa de multi erau. Imi si imaginam un contrast de culoare intre verdele padurii si rosul bujorilor. Intre timp vine si Adriana iar cand vede cat mai era pana la sat nici nu vreau sa ma gandesc ce era in gandul dumneai; Oare pe care din noi baietii sa stranga pe primul de gat?

Plecati de pe Varful Tutuiatu ajungem la iesire din traseu cu privire spre Luncavita dupa 4 ore de mers. Surpriza aici este deosebit de mare. Eu si Adriana ne asteptam ca satul sa fie foarte aproape de locul unde am iesit din traseu dar nu era nici pe departe asa. Mi-a sarit tot entuziasmul din cap la cat mai aveam de mers de acum incolo. Masinile de la soseaua principala ce vin de la Tulcea catre bac spre Galati, abia se vedeau. Pana si puricii cred ca erau mai mari. Am inghitit in sec pentru ca deja era aproape de ora 6 seara iar in aceste zone conteaza foarte mult. O problema mare aici o reprezinta transportul. Esti dependent de masina personala. Astfel, sa ajungi spre seara din traseu risti sa dormi la margine de drum asteptand dimineata cursa care sa te duca la trecere bac.

Coboram cu plumb in picioare dealul si ajungem la campurile cultivate ale oamenilor. Acum Andrei vroia sa le mai si ocolim ca nu e bine sa mergem prin ele ca daca ne vede vreun satean o sa se ia de noi. Eu sustineam varianta de a o lua pe de-a dreptul ca nu era nimeni in zona care sa fie deranjat de asa ceva plus ca daca am fi ocolit ogorul care nu era deloc redus ca proportii am mai fi pierdut aproape o ora de mers. Pana sa cadem noi de comun acord Adriana ne ajunge din urma si ne depaseste si o ia pe de-a dreptul prin aratura; asadar se votase, mergeam pe de-a dreptul. Cat timp am mers prin aratura nu am avut tupeu sa ii spun ceva in timpul asta Adrianei, poate mai imi luam si vreun bolovan pe spate.

Dupa aproape o ora si jumatate intram in sat. Copiii ne dadeau in mod respectuos, asa cum se face la tara, buna seara si se uitau la noi de parca ar fi vazut 56

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Alexandru Grigoras; Foto: Alexandru Grigoras&Andrei Raftopol niste extraterestri. Nici babele de la colt de ulita nu ne priveau altfel. Ce oameni ciudati pot trece prin satul lor cu ditamai ghiozdanele in spate? Si satul asta, lung tare mai era ca strada principala era la celalalt capat al satului. Iar acum punete si fa din mana la ia-ma nene ca ultimul microbuz trecuse de mult. Nu ne lua nimeni, decat unul se nimerise sa opreasca. Cand ma apropii de el imi dau seama ca masina era plina iar soferul imi replica, ca a oprit crezand ca as fi vrut sa il intreb ceva, sa pot obtine vreo informatie. Oare ce as fi dorit eu sa aflu la ora aia? Cu ce viteza inainteaza melcul la deal? de soferii ce treceau cu masinile goale si nu le pasa ca niste amarati merg in aceeasi directie cu ei. Andrei deja imi propune planul B, sa punem cortul si sa dormim peste noapte la margine drum iar a doua zi de dimineata am fi plecat cu prima cursa spre trecere bac. Eu ii replic repede sa treaca din nou la prima varianta a planului si sa ajungem din seara asta acasa. Intr-un final cu noroc si staruinte multe ne jecmaneste un consatean de ne duce in timp util sa luam bacul. Si-am ajuns acasa, prafuiti din cap pana-n picioare de prin araturi si obositi de la atata drum porniti din Mircea Voda si iesiti in Luncavita parcurgand creasta principala a muntilor Macin. Dar totodata am fost fericiti ca am dus la bun sfarsit un obiectiv deosebit iar in ochii si in sufletele noastre tare incantati am mai fost de minunatiile primaverii redate de gradinile cu flori de pe crestele Macinului.

Imi faceam calcule. Inca mai aveam timp sa prindem ultimul bac, dar masini care sa ne duca nu vroia nici una sa opreasca. Copchilaraia se uita la noi si se amuza pe seama noastra ca nu puteam pleca. Deja eram un pachet de nervi, numai cuvinte evlavioase erau in mintea mea fata 57

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

Din Ceahlau panan Hasmas

Totul a inceput sa prinda viata in urma unui mail primit de la un bun prieten, ca raspuns a unei discutii avute prin februarie in jurul unei cani de vin fiert, mai precis intr-o seara geroasa de februarie in sala de mese a cabanei Dochia. curmatura La Tabla si ajunge pana la Lacul Rosu. Era vorba de un traseu de aproximativ 50 de kilometri, care vorba aia- trebuie facut macar odata in viata. Sfarsitul lunii aprilie prinde grupul nostru in pregatiri acerbe legate de iesirea deja clasica (in ideea ca se organiza o astfel de iesire pentru a doua oara) de 1 Mai muncitoresc cu serata culturalartistica. De data asta ramasese sa se mearga in zona Cheilor Bicazului, mai exact Cheile Laposului si de acolo campare sub celebra de acum in Iasi, Piatra Vithovos. Nu eram foarte convins personal de aceasta iesire avand in vedere traseele relative lejere atat la urcat cat si la coborat cat mai ales timpul liber avut la dispozitie care ma indeamna mai degraba la o iesire de 3-4 zile si nu la un week-end. Sunt nehotarat pana in momentul in care (uitasem deja) primesc trackurile din zona, plus bonus culmea Tarcaului lunga de vreo 20 si ceva de kilometri. Intelegere din partea familiei exista asa ca urmatorul punct ce trebuie rezolvat e sa mai gasesc macar inca pe cineva dispus sa mearga cu mine. La un moment dat pe langa Adrian H. mai sunt inca doua personae dispuse pentru ca pana la urma joi dimineata in Piatra Neamt sa ne intalnim doar trei: Laura, Adi si cu mine. Seara de miercuri trece repede la sedinta saptamanala impartind sapci le primite de la GriSport; bocancii mi-i cumparasem cu o zi inainte si pentru a nu avea surprize pe munte, inca de cand ii platisem ii si pusesem in picioare. Asa ca marti si miercuri eram cam singurul om din toata suburbia Iasiului incaltat cu bocanci care ducea gunoiul in spatele blocului, cumpara paine ori iesea cu copilul la plimbare. Norocul meu a fost ca nu a fost suficient de cald pentru a trece la pantaloni scurti, atunci sa ma fi vazut fotografiat! Ajung cam odata cu primul cantat al cocosilor acasa asa ca imi pun ceasul sa 58

Ma mai ajutase de cateva ori cu ceva informatii despre gps-uri si odata chiar mi-au fost vitale trackurile primate in idea ca am reusit sa ajungem pana la Vatra Dornei din Suhard prin viscol si mers pana la ora 21 in mijlocul lui ianuarie. Acum Adrian imi promise-se ca imi va trimite trackul ce pleaca din Ceahlau, din

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

59

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru sune pe la 4 dimineata. Aproape ca niciodata imi facusem rucsacul inca de la amiaza, asta in speranta de a nu mai pleca (cum mi s-a mai intamplat in ultima vreme) cu ruscacul plin de nimicuri si cu lucruri esentiale uitate pea casa. La ora 6 plec din Iasi cu un pumn de acumulatori; un rucsac de aproape 20 de kilograme inclusiv apa minerala de rigoare de 2,5 litri; o borseta plina de harti (imaginatia imi daduse aripi asa ca aveam si harta Tarcaului la mine, plus cea a muntilor Ciucului); o jumatatea de Jamaica pentru noptile reci in care urma sa ne incalzim cu cate o cana de ceai fierbinte (Milcovul imi secase in balcon cu o seara inainte); cu maxim sase zile libere da cu promisiunea ca marti cel tarziu sunt acasa si cu un bilet dus platit evident- pana la Neagra. Joi 29.04.2010 Neagra (530 m) paraul Neagra Mare Varful Neagra Mare (1138 m) poiana/curmatura Varatec (1362 m) spre platoul Ceahlaului platoul Ceahlaului campare (1800 m). Traseu destul de lung pentru masivul Ceahlau, la sfarsitul zilei dupa ce am facut si tura de rigoare pentru umplut sticlele cu apa de la izvorul de langa schit (Fantana Mitropolitului) gpsul ne arata cam 18 kilometri facuti in aproximativ 9 ore din care 2 au fost pentru pauze si relax. Fericirea face sa fi descoperit prin jungla numita internet si firma de transport cu care am plecat acum, firma ce are o cursa direct pana in Neagra (de fapt pana la Oradea) si care ne lasa acolo la o ora rezonabila, in jur de 9:30 dimineata. Asa ca la ora 8 cand opreste microbuzul in fata autogarii din Piatra Neamt nu e nici o problema in a intregi gasca, avand in vedere ca Laura tocmai ajunsese de jumatate de ora din Bucuresti cu trenul iar Adi era la el acasa. Socializam rapid si constat cu bucurie ca lucrurile par sa mearga bine intre noi, cu toate ca nu mai fusesem in aceasta formula pe munte. Chiar lucrul minunat e ca Laura deja tinteste si catre a doua parte a traseului colorata cu un verde fosforescent pe harta ce circulase intre noi pe mail in ultimile zile si care se dorea a fi un fel de bonus in cazul in care ne mai tineau picioarele. Bonusul consta in continuarea traseului si dupa varful Licas pana in pasul Pangarati dupa care o traversare spre est a Hasmasului prin Poiana Alba, cu coborare in satul Trei Fantani si intoarcere la Lacul Rosu.

In Neagra, sat component al comunei Tasca, asezat la confluent raurilor Neagra si Bicaz traseul porneste chiar din central localitatii, de langa biserica si de 60

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru langa magazinul mixt/crasma care mereu am gasit-o cu lacatul pe usa. Din Bicaz pana aici am facut cam 10 kilometri iar de la Piatra aproximativ 35 kilometri. Prima noastra grija e sa ne ajustam bretelele rucsacilor dupa care o luam la drum. Pentru inceput traseul merge spre nord pe drumul forestier pentru aproximativ 5 kilometri. vagoanele din tabla in care isi traiesc viata de luni pana vineri. Vremea e de vis, cald si frumos, cu norii fotogenici ce se aliniaza in stanga si in dreapta noastra. Doar pe jos e ceva noroi, de la ploile ce se pare ca au spalat pamantul cu o zi-doua in urma. Mergem constant pe malul stang al paraului Neagra Mare, fiind depasiti de un convoi de carute. La iesirea din sat, o tabla indicatoare ne spune ca drumul forestier continua pe Neagra Mare inca 7,8 km. Drumul urmareste spre amonte, in principal, malul stang al Paraului Neagra pana la confluenta cu Paraul Neagra Mica. De la soseaua nationala de unde am plecat acum cateva zeci de minute sunt 3 km. Un drum forestier urca si pe malul drept al Paraului Neagra Mica. Suntem la confluenta paraielor Neagra Mare si Neagra Mica, acestea limitand un picior de munte ce coboara din Varful Neagra. Insotim mai departe pe malul stang, tot spre amonte, Paraul Neagra Mare, traversam apa si trecem pe langa o cabana forestiera (in zona apare si un stalp indicator) si revenim impreuna cu drumul forestier pe malul stang. Trecem de locul in care am facut dreapta in urma cu patru ani si ne-am croit propriul traseu pana pe vf. Neagra si mergem inainte pe forestier. Gasim un mic popas pe dreapta si ne oprim sa ne tragem sufletul. O felie de cozonac si o gura de apa rece dupa care la drum. Facem glume legate de faptul ca fiecare se ofera sa consume din propriul rucsac si sa ofere si celorlalti cu multa generozitate. Ajungem la concluzia ca in prima zi nu vom putea merge prea mult pentru ca vom manca ca nesatuii iar in iar din a doua zi va urma sa ne intoarcem acasa pentru ca vom ramane fara mancare si vom face concurenta lupilor la urlete (de foame). Marcajul e inexistent pana aici, nu am vazut decat un singur stalp si un semn chiar pe gardul de care ne-am sprijinit rucsacii cand am coborat din microbuz. E adevarat ca 61

E joi asa ca prima parte a drumului e destul de populata de catre lucratorii forestieri. Masini care se incarca cu busteni, masini goale, cizme galbele, foarte galbene si fumul de la sobele ce incalzesc

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru drumul e cat se poate de vizibil, insa ma gandesc ca s-ar fi putut aplica macar un semn la 500 metri, doar asa de moral, sa nu-ti vina idei prin cap cum ca ai fi prin cine stie ce masiv. Mai ales ca din momentul in care am prins marcajul, acesta era aplicat cu maxima generozitate, chiar prea generos. Pana atunci insa cu burtile pline si cu gandurile aiurea uitam sa ne mai uitam in jurul nostru, asa ca in momentul in care intindem harta concluzionam (mai tarziu ne-am dat seama ca am gresit putin, oricum nu vital) ca ar cam fi cazul sa facem dreapta. Marcaj nu e asa ca hotaram sa mergem tot pe unde ne-au mai dus pasii. sunt mai degraba made by braconaj. Tragem de noi cam jumatate de ora asa prin balarii si ajungem inaintea varfului cam cu 200-300 metri la liziera padurii. Recunoastem locurile si dupa o pauza scurta de fotografiat gentiene si ciubotica cucului (plus o duzina de papadii ce impanzisera tot locul) hotaram sa facem o pauza mai lunga chiar pe varf. Dupa ce trecem pe langa cativa fagi seculari, contorsionati de cine stie ce stihii, ajungem chiar in Varful Neagra (1 138 m). De aici, spre stanga (vest), pe pantele care coboara in albia Paraului Neagra Mare, continuata spre amonte cu Paraul lui Budu, se asterne padurea batrana de foioase si conifere. Continuam pe poteca de creasta, care cand coboara, cand urca lin prin padurea frumoasa si deasa pe versantul stang si aproape inexistenta pe cel drept. Tot pe partea dreapta se deschide o priveliste cuprinzatoare spre obarsiile Vaii Neagra Mica si spre Obcina Piatra Arsa. De aici urcusul se accentueaza. Printre molid si brad, zarim o portiune de padure cu zada tanara. Poteca paraseste creasta si continua, tot in urcus, in final in serpentine din ce in ce mai scurte si mai pieptise (motiv de intrat in rezerva strategica de apa), pe pantele dinspre sud ale Varfului Varatec. In mai putin de o ora de la Varful Neagra am iesit in Poiana Varatec, larga, in care se gasesc atat varful, cat si curmatura cu acelasi nume. Suntem la 1250 m altitudine, este aproape ora 13 si consideram ca e timpul ca si sandwichurile noastre sa ne elibereze de greutatea lor. Cautam un loc in care razele soarelui sa ne mangaie din toate unghiurile. Ne cocotam sus, cat de sus putem si avem o priveliste minutata in fata ochilor. Identificam in zari Piatra Unica a Hasmasului si probabil (conform busolei) undeva pierduta creasta Tarcaului si a Ciucului. Langa noi, la o aruncatura de bat peretele Turnului lui Butu si Ana, Poiana Batca Neagra, Poiana Stanilelor strajuita de Piatra Sura 62

Asta inseamna ca vom merge pe un forestier destul de bine profilat dar si destul de pieptis direct catre varful Neagra (1138 m) de unde stiam traseul catre poiana Varatec. Mergem pe drum si uneori taiem serpentinele dupa gps in dorinta de a ajunge cat mai repede intr-o zona cu vizibilitate. Prindem un picior de munte si odata cu sufletul nostru simtim cum prindem si altitudine. Gasesc cateva tuburi care ma fac sa cred ca sunt de la un pistol de semnalizare, insa dupa doua zile cand am facut jonctiunea cu restul trupei aflu ca

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru Data trecuta mersesem tot pe directie matematica din Neagra pana in Varatec insa acum, dupa scurtul popas si dupa ce am admirat dantelaria alba a ceahlaului ce aparuse timid la orizont ne intersectam cu traseul nostru initial, acum asa de bine marcat, ca pana pana si orbul ce s-a ratacit in Braila acum cateva zeci de ani putea sa urce pe traseu fara nici o grija ca s-ar rataci. Deschidem harta si concluzionam ca ar mai fi trebuit sa mai fi mers cam 500 metri si dupa aceea traseul facea dreapta. Pana aici am facut cam 4 ore si dupa pauza binemeritata deabia putin inainte de ora 14 ne luam rucsacii in spate. E prea frumos afara, e prea frumos locul ca sa ne grabim; stam intinsi pe iarba uscata ca niste trantori ce asteapta ca doar razele soarelui sa-i incalzeasca si sa-i readuca la viata. Mai departe traseul merge spre dreapta in Poiana Maicilor unde ajunge cam in jumatate de ora pentru ca dupa inca aproape trei ore sa ne aduca in fata cabanei Dochia (1750 m). Insa noi ne pierdem in fata frumusetior naturii; ne pierdem si ne ratacim la figurat. Asa ca pasii nostri merg inaintea noastra, rucsacii nu ne mai apasa greu pe umeri si ne trezim in paradis. Nu inteleg un lucru in schimb, de ce paradisul e interzis daca din el tot iesim fiecare cu cate 2-3 peturi in plus atarnate de rucsac si culese de pe jos ... Ajungem in locuri mai mult sau mai putin stiute, descoperite acum sau poate de la prima iesire pe acest munte; mergem fara a lasa urme, pasim fara a murdari ... de fapt aproape ca plutim. Iesim din transa si din visare doar in momentul in care ne dam seama ca avem nevoie de apa, corturile fiind intinse deja. E putin inainte de ora 20, asa ca cel mai probabil apusul ne va prinde pe drum cu bidoanele pentru apa in maini, dar nu e nimic ... norii s-au aliniat deja la apus iar spectacolul naturii e mirific. Luam tot ce seamana a sticla sau punga ce poate tine apa si plecam spre

izvorul din spatele cabanei. Pe platou mai sunt mici petice de zapada, suficiente cat sa fie nevoie de purtat parazapezile. Trecem pe langa Piatra Lacrimata (numita asa dupa imaginatia localnicilor ce 63

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

au identificat in blocul de gresie modelat de vanturi, ploi ori viscole chipul unui om ce plange) si dupa inca 15 minute ajungem la izvor. Debitul e impresionant, insa nu suficient de impresionant pentru capacul de la sistemul meu de hidratare ce ar trebui sa se inchida ermetic. Pierd cateva minute bune, suficient cat sa raman in urma cu apusul.

primusurile in functiune si admiram cum soarele apune la picioarele noastre. Ne dam greu spre corturile noastre, afara e cald si Laura tot asteapta sa rasara luna. Apar discutii legate de circulatia ursilor noaptea si de capacitatile lor olfactive de a identifica cascavalul afumat, pateul de ficat si tonul in ulei. Explicam Laurei ca Ceahlaul nu-i ca Bucegiul precum nici iarna ca vara dupa care intram in sacii de dormit. Din fericire noaptea nici macar nu adie vantul, atat de linistita e vremea si peste noapte cortul e mereu luminat de luna. Frumos. Exceptionala noapte.

La inapoiere cand trecem pe langa schit un calugar ne intersecteaza drumul. Are privirea pierduta, atat de pierduta incat nu raspunde nici la salut. Nici mie si nici celorlalti. Ne grabim spre corturi, punem 64

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru Vineri 30.04.2010 campare Ceahlau curmatura Piciorul Schiop Jgheabul lui Voda La Scaune Obcina Tablei (Vf. Strungile 1318 m Batca Savului 1246 m) Curmatura Pintecului (Saua Tablei 1090 m) Vf. Chicera (Kiscser 1343 m) Piciorul Heghesului. Aproximativ 10 ore inclusiv buclele de rigoare (a fost ziua buclelor, datorita marcajului inexistent si a portiunilor pe unde nu stiai nici macar cum ai ajuns acolo, dara-mi-te cum sa continui). Traseu marcat teoretic banda albastra. Teoretic doar (insa stiam din start lucrul acesta). mrejele unuia dintre cele mai frumoase rasarituri pe care le-am vazut pe Ceahlau. Suntem deasupra tuturor cum s-ar zice iar peisajul este cu adevarat grandios in momentul in care ai o vizibilitate de 3600 si cu ajutorul hartii poti identifica orizonturile infinite. Repozitionam pe harta din memorie orase, baraje si sosele; statiuni turistice ori traseul urmatoarelor zile ... vedem chiar si blocul aflat la vreo 200 de km unde stau eu, sau cel aflat la vreo 450 de km sau mai mult de unde vine Laura. Adi oricum e la o aruncatura de bat, el isi vede chiar si jardinierele de la fereastra. Initial spuseseram ca vom pleca pe la ora 9 cel tarziu, ziua de astazi fiind cea mai de in necunoscut dintre toate. Insa micul dejun, stransul corturilor (cat mai uscate, caci mai urma sa dormim in ele cateva zile), aprevizionarea din nou cu apa si drumul pana la izvor, caci harta nu ne arata prea multe izvoare fac sa plecam deabia pe la ora 10 la drum. De fapt prima parte va fi o reintoarcere pe traseul de ieri, urmand ca coboram pe banda albastra pana la intersectia cu drumul forestier ce urca de la Poiana Stanile si ajunge pana la baza Jgheabului lui Voda si a Gardului Stanilelor. Jgheabul lui Voda este cel mai cunoscut jgheab (sau jigau cum l mai numesc localnicii) si unul dintre cele mai frumoase din cuprinsul Muntilor Ceahlau. Pana spre mijlocul secolului trecut, cand pe aici a urcat in platou domnitorul Mihail Sturza cu alaiul sau domnesc s-a numit Jgheabul Gardului, pentru ca limita Gardul Stanilelor incepe din platou si se sfarseste in apropiere de Curmatura La Scaune, avand o diferenta de nivel de aproape 600 m. Peretele abrupt al Gardului Stanilelor il margineste pe aproape toata latura sa dreapta (la nord), impreuna constituind o imagine cu adevarat caracteristica a masivului Ceahlau. Urcarea sau coborrea prin jgheab nu este dificila n timpul verii, iarna impunand atentie sporita mai ales 65

Ne trezim pe la ora 5 dimineata, insa pana dupa ora 7 suntem prinsi in

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

avand in vedere grosimea stratului de zapada care aici poate bloca de multe ori trecerea turistilor spre platou. Asta poate si din cauza ca este foarte rar circulat iarna. Din Curmatura Piciorului Schiop, de unde urmeaza sa intram propriu-zis in Jgheabul lui Voda, avem vizibilitate pana departe spre nord si sud-vest. Mai aproape putem identifica: varful Toaca (1 900 m) si cabana meteo de la baza sa, Piatra Ciobanului, statiunea Durau, localitatea Ceahlau pe Valea Schit si prelunga Obcina Boistea.

Poteca este bine conturata insa din nefericire elanul muncitoresc ne este intrerupt de pojghita de gheata care ne face sa ne rotim in toate directiile; sunt in fata si din fericire scap fara cazaturi, insa de undeva din spate se aud de vreo trei ori salbe de onomatopee ... Mergem cu grija

de multe ori taind serpentinele de-a lungul careia coboara poteca dupa ce trecem de saua La Palarie. Ajungem repede pe marcajul banda albastra bine profilat din platou si pana unde se termina drumul ce duce in Poiana Stanile (cale de acces care acum vre-un cincinal baietii cu ochi albastri se gandeau sa o continuie prin jgheab pana sus, la cabana Dochia) distanta fiind parcursa in mai putin de ore, asta in contitiile in care poteca a fost cu gheata. De aici de jos incepe oarecum necunoscutul. Stim si banuim ca ar trebui sa fie o poteca (pe harta chiar cu un marcaj foaaaaarte vechi banda albastra) insa o ratam. O intuim undeva in dreapta noastra la inceput spre baza peretelui jgheabului pentru ca odata ce ajungem jos in curmatura sa credem ca de fapt o aveam in stanga. Oricum ideea e ca mergem pe directia sud-est. Padurea este destul de deasa insa din fericire nu avem de-a face cu doboraturi. Pana La Tabla avem de coborat de sus de pe platou cam 600 metri diferenta de nivel, asa ca in continuare coborarea e destul de abrupta prin padurea de brad batrana. Intalnim si cateva izvoare, asa ca puteti umple bidoanele de aici cu apa. Oricum odata iesiti la drum, am reintalnit apa doar in momentul in care din 66

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru viteza am facut o abatere nejustificata de la traseu. Unul din izvoare are chiar si o adapatoare amenajata (posibil pentru animale salbatice); din acest loc tinem stanga pe directia de mers mai mult si in curand prindem o poteca. La inceput pare de animal salbatic pentru ca dupa vreo 150 de metri sa dea intr-un drum de exploatare. Mergem in continuare si dupa inca 400 metri iesim in locul numit La Tabla, pe drumul care leaga localitatile Telec de Ceahlau la o inaltime de 1251 metri. Traversam drumul si ne oprim la umbra unui copac intr-o mica poienita. In apropierea noastra la cateva sute de metri ar trebui sa fie Vf Strungile (1318 metri) insa deocamdata e timpul sa bem o gura de apa si sa ne uitam pe harta. De fapt de aici si pana dincolo de varful Licas urma sa mergem pe un marcaj aproape inexistent. Ce mi-a placut e ca inclusiv pe harta mea cu Hasmasul acest traseu apare marcat cu banda albastra stearsa, semi-incolora, iar la explicatii am gasit marcaj, degradat, slab vizibil (oricum ceva de genul asta). Ideea e ca pana inainte de Curmatura Pintecului am gasit doar trei marcaje, iar acestea in primele 200 de metri. De acum urmeaza sa consultam mai des harta sau sa mai aruncam cate un ochi pe dracovenia de gipies. Dupa cinci minute o luam din loc si nu stiu cum se face ca inteleg sa o luam pe drumul ce duce spre Durau pentru o scurta bucata. O iau repede inainte si dupa vreo 100 de metri cand ma uit pe aparat vad ca am luato hais tare de tot; caut nordul, caut vestul, le gasesc pe toate si ajung la concluzia ca exact din sa pleca un drum forestier pe care trebuia sa-l tinem si noi in sus. La concluzia asta a ajuns Adi iar eu i-am dat dreptate abia jumatate de ora mai tarziu cand am prins drumul pierdut din start. Iar Laurei ii explicam ca fara astfel de momente (invarteli si semicercuri pe harta) o iesire la munte isi pierde din farmec mult.

Gasim si cele doua marcaje lucru care ne confirma ca suntem pe drumul cel bun. Gps-ul imi spune ca suntem chiar langa Vf. Strungile si-l identificam cam la 50 de metri de carare impadurit, ca o cusma fara a iesi cu nimic in evidenta. In schimb Ceahlaul imi ofera o imagine de vis, imagine pe care nu imi imaginam ca imi va fi sa o vad. Batca Neagra si apoi Piatra Sura in fata peretilor de piatra a Stanilelor, dincolo de care brana vestica a Ocolasului Mare ce se ridica ametitoare din padure pana spre albastrul purpuriu al cerului. Si deabia in acest moment imi dau 67

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

seama ca mai trebuie sa ma invart mult in jurul Ceahlaului pana sa-l vad din toate cele 360 de unghiuri pentru a putea spune ca-i cunosc silueta inconfundabila. Drumul merge lin pe creasta in urcari si coborari domoale, pe drumul foarte bine profilat. O tinem asa pentru o ora aproape; ceasul arata ora 13 si caut pe gps un punct unde sa ne oprim pentru pauza de pranz. Imi arata ca traseul merge relativ in linie dreapta si aproximez cam inca 5 kilometri pana ajungem la granita judeteana dintre Neamt si Harghita. Vorbim intre noi si tragem nadejdea de a manca chiar acolo, in curmatura Pintecului. Incet drumul isi schimba configuratia, uneori doar imaginatia noastra il mai mentine pe harta; devine acoperit cu doboraturi si mai mereu este invadat de tufe de zmeura, semn ca de multi ani nu s-a mai circulat pe el. Avem mai mereu deocamdata vizibilitate, uneori in fata vedem Highesul, la baza caruia ar trebui sa campam in seara asta iar in spatele nostru Ceahlaul. Afara e cald, e foarte cald si pana acum nu am intalnit izvoare pe aici; in schimb doua stani darapanate care probabil in zona lor posibil sa fi avut si o sursa de apa. Drumul de

infunda de mai multe ori, parand de netrecut si doar gps-ul ne dumireste de directia ce trebuie urmata. Cand e bine profilat mergem repede si cu spor. La fel se intampla si la una din curbele drumului unde o luam in stanga si apoi prindem un fir de apa de-a lungul caruia mergem cam 500 metri la vale. Laura e cea care da semnalul de alarma; retinuse ca harta ne ducea mai mult pe curba de nivel si nu in coborare. Aparatul meu nu-mi spusese nimic, si nici nu aveam cum sa vad avand in vedere ca scara la care era setat era de 2 km. Ne oprim, il aduc la 200 metri si vad cum o luaseram frumos spre sud-est in loc sa tinem sud-vest si daca continuam asa firul de apa urma sa ajunga in Paraul cu Strung si de acolo in Bistra Mare. Caldura e caniculara, sunt aproape 300 C si avem de ales intre doua rele: sa ne intoarcem inapoi ori sa ne luam inima in dinti si sa o luam direct prin padurea deasa cale de vre-o 300 metri pana urma sa ne intersectam cu drumul pe care (nu stiu cand, nu stiu cum) il scapasem de sub ochi. Facem pauza de dulciuri, facem pauza de hidratare si incarcare cu apa dupa care o luam cap-compas spre vest prin padure. O gramada de uscaturi, cateva 68

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

doboraturi si un ocean de frunze uscate. Plus mai bine de 100 metri diferenta de nivel in 300-350 metri distanta. Asta ne-a asteptat in urmatoarele 20 de minute; si dupa ce am ajuns la drum am mai mers inca 15 minute dupa care ne-am oprit pentru masa. Din pacate nu am ajuns in curmatura Pintecului (1090 metri) unde si judetele se schimba dar si masivele montane, de acolo urmand a intra in Muntii Hasmas. Este trecut de ora 15 asa ca ne permitem o mica pauza in care si talpile noastre sa simta aerul curat de munte ... Am plecat doar de 5 minute la drum si iarasi am ajuns intr-o fundatura: drumul dispare dintr-o data iar gps-ul imi arata trackul undeva la vre-o 200 metri in stanga pe directia de mers; o luam prin padure iarasi infruntand direct toti coapcii si toate balariile si mai consemnam o bucla precum si ore pierdute in cautarea marcajului. De fapt gasim drumul caci marcajul de mult a disparut. Drumul nostru intra puternic in urcare si dupa inca 30 de minute ajungem in curmatura, loc de intersectie a traseului nostru banda albastra cu traseul triunghi rosu care vine din satul Pintic. Suntem pe cumpana de apa dintre

bazinele de receptie a Bistricioarei si a Bistrei Mari (ce se varsa in Bicaz). Suntem de aici in muntii Hasmasului La est, limita acestor munti este mai lunga si se desfasoara tot pe cursuri de ape. Din valea Bistricioarei, catre sud-est, paraul Pintic formeaza pe intregul sau parcurs limita dintre Hasmas si Ceahlau, limita care, trecand apoi peste saua Tabla, se continua catre sud, in lungul vaii Bistra, pana la confluenta sa cu paraul Capra (Jidanului); de aici inainte, limita masivului o formeaza firul acestei ultime vai, pana la varsarea sa in Bicaz. In continuare, spre sud, pana la confluenta vaii Iavardi cu Valea Rece, Hasmasul se invecineaza la est cu Muntii Tarcau de care este despartit prin paraiele Damuc si Fagului. Pe acest parcurs, linia despartitoare urca de la 580 m altitudine pe raul Bicaz la 610 metri la Gura Damucului si la 1300 metri pe cumpana de ape dintre Damuc si Valea Rece. Apare prima mare dilema a zilei: din aceasta intersectie trackul meu ocoleste spre nord-vest varful Chicera pentru a iesi dincolo de el in Piciorul Heghesului, pe cand harta ne arata ca traseul trece chiar pe varf, la 1343 metri. Plus ca apare o 69

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru portiune marcata ca-n palma, unde marcajul zici ca a fost proaspat aplicat. Avem incredere in track dar poteca bine conturata si corect marcata ne face cu ochiul. Nu stam mult pe ganduri si hotaram sa mergem pe traseul marcat. Am o mica indoiala uitandu-ma pe profilul ce mi-l arata gps-ul insa merg si eu inainte. Adevarul ca marcajul era impecabil. Mergem cam 1 km dupa care marcajul dispare, insa nu si poteca. Mergem inainte dupa busola si harta. Mergem spre vest/nord-vest. Drumul devine poteca ingusta care mai apoi e invadata de zmeuris. Urme de ursache si vre-o doua black-shituri ne fac sa ne scoatem fluierele. Facem ceva galagie si-i dam inainte. Poteca devine jungla cu doboraturi si tufe de zmeuris, plus spini. Multi spini. Adi scoate maceta, eu scot injuraturi. Laura e in fata si scoate sufletul din noi. Mergem greu, foarte greu ... de fapt mai mult stam pe loc cautand un sens dupa busola si apoi o directie pe teren pentru a putea avansa. Ajungem intr-o mica poienita unde poteca se transforma in drum si drumul o ia spre nord-vest. Insa noi trebuie sa o tinem spre vest, in acea directie e varful. Coboram putin pe drum si vedem cum se desprinde la stanga inca unul chiar pe directia noastra de mers. O luam pe acolo si mergem cu spor; nu mult ci doar pentru vreo 400 de metri. Drumul se termina brusc intr-un hau. Deasupra lui pe partea stanga pare sa se profileze o carare. Ma strecor pe dupa niste copaci si mai merg inca vreo 50 de metri. Dispar in padure unde cararea deabia mijita dispare in o suta de mii de carari. Clar e o poteca batuta de animale si dupa cum se ramifica putem juca pana maine dimineata prinselea prin padure. Ma intorc si comunic sentinta: nu-i loc de mers inainte. Ne intoarcem in mica poienita de mai sus. Laura lasa rucsacul si se avanta in padure. Exact pe directia busolei: vest. Se intoarce si spune ca parca se profileaza ceva timid printre copaci. O luam in directia asta, e singura directie la urma urmei, daca e sa ne blocam ne intoarcem si coboram pe forestierul de la picioarele noastre ce ocoleste Chicera. A naibii varful asta ... deja avem o ora aproape de cand ne invartim pe langa el. Apare sau reapare marcajul forestier, H rosu care ne insoteste de cateva ceasuri bune; apare si reapare marcajul Laurei, un soi de liliac salbatec (nu prea cred in marcajul asta dar dupa ce ne-am invartit de-am ametit incep sa nu mai fiu atat de reticient la semnificatia florilor). Sarim busteni si ne ferim de spini. Dam de pe noi crengile ce le adunam in spatele ruscacului. Admiram ghiocei si admir un briceag ce-l gasesc chiar langa un bustean doborat de vant. Il iau ca amintire si ca prada de razboi. Prada de Chicera! Un prim blocaj pe directia noastra de mers ce s-a transformat in Piatra Craiului impadurita sau pentru cei ce cunosc Bistritei, intr-un fel de BogulinPietrosu cu doboraturi si spini. Ocolim pe dreapta pe o poteca de animale. Uneori mai flueram, alteori mai mergem ... la fel pierdem timp foarte mult cautand un sens de mers. Bine sensul e inainte (asa arata si busola si deci e corect); oricum stanga e imposibil sa cobori, in dreapta se mai poate deocamdata- dar cu emotii. Dar inainte trebuie nu doar sa vrei ci si sa poti sa mergi! Poteca devine atat de ingusta iar haul din lateral atat de aproape de noi incat suntem parca la gimnastica defiland pe barna. Laura e in fata si ii iau locul; e in fata de ceva vreme si poteca devine cu adevarat impracticabila. Mai mergem vreo 100 de metri cand chiar nu mai se poate inainta. Ma opresc si-mi scop gps-ul: trackul e in dreapta mea cam la 150 metri, dar pana acolo e hau, ar trebui sa ne intoarcem si sa cautam o scurtatura spre el. E la urma urmei ultima varianta spre care putem merge la frontala pentru a iesi de pe varful asta haotic. Pana la varf mai avem putin, altimetrul lui Adi arata ca am trecut 70

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru binisor de el. Castiga satelitul in fata presiunii atmosferice. Asa ca mai avem pana la varf. Trecem de el, mai mergem vreo 50 de metri si chiar nu mai pot sa ma strecor mai departe. Ne dam jos rucsacii si e randul lui Adi sa plece in recunoastere. Ne flueram pentru a tine legatura intre noi si pentru a sti ca suntem bine. Laura a ramas cu mine la rucsaci. Trec vreo 10 minute si cateva zeci de fluieraturi pana se intoarce Adi. E cu maceta in mana, parca e din alt film. Mergem inca vreo 100 de metri dupa care cresta se cam curma brusc; ne spusese si Adi lucrul asta. Desfacem iarasi harta si o pozitionam din nou pe nord. Vedem unde suntem si concluzionam ca locul nostru de campare ar trebui sa fie la cateva sute de metri (nu multe) in stanga noastra. Ca trebuia sa fie in stanga stiam de cand am inceput urcusul pe Checera, dar de vazut inca nu-l vazusem. Nici macar o bucatica din Varful Highes, care e cu vreo 160 de metri mai inalt. Clar padurea de aici nu a vazut de mult timp coada de topor prin ea. Urmeaza sa coboram drept inainte si doar cand nu se poate sa ocolim stanga/dreapta. Ar fi o diferenta de nivel de vre-o 150 de metri. Trag un sfant printre dinti si o iau inainte. Imi tin mainile in fata pentru a ma mai recunoaste prietenii cand terminam de coborat. Ne cam grabim caci deja este ora 19 si trebuie sa iesim din padure cat mai repede. Tufe de zmeura, doboraturi, spini ... toate se dau din fata mea, a lui Adi si a Laurei. Terenul devine mult mai inclinat, panta e cred cam la 500 asa ca ma opresc pentru cateva secunde. Sa-mi tag aerul in piept si sa-mi iau un nou punct de reper. Cobor si uneori pentru fractiuni de secunda am ochii inchisi; e prea des zmeurisul. Fluier si fluieram, nu suntem chiar acasa la noi aici, ne simtim mai mult musafiri. Tin mai mult dreapta, picioarele calca totul in fata lor; trag de mine in dorinta de a iesi mai repede din valcelele in care am intrat. Si vad un semn; nu forestier, nu de circulatie sau semn de carte. E chiar banda albastra si inca pe un drum forestier bine conturat. Doar ca mai sus drumul dispare. Si nici nu ne intereseaza in sus, noi vrem sa coboram spre vest. Le spun si celorlalti; nu ma cred dar sunt fericiti cand il vad. Suntem fericiti. Suntem pe calea cea buna. Moralul e la cote maxime asa ca tragem tare de noi; daca acum jumatate de ora de gandeam de bivuac in padure cocotati pe niste pietre acum ne gandim la locuri cat mai drepte de cort. Ce-i si cu confortul asta combinat cu natura firii unmane ... E aproape 19:30 cand iesim in marea poiana denumita Piciorul Heghesului. Avem cam 10 ore de cand am plecat din Ceahlau cu tot cu pauza- si aproape 13 km parcursi. Apa nu a existat pe traseu si noroc ca ne-am ratacit pe firul acela de apa. Scoatem harta si vedem ca prin zona sunt cateva izvoare care mai jos formeaza Paraul cu Peste (Halas) ce se varsa in Pintic. De fapt aici sunt si cateva salase (nelocuite inca) asa ca e destul de probabil sa fie apa. Pana atunci ochesc doua petice mari de zapada care la nevoie impreuna cu fasa elastica din trusa de prim ajutor se pot transforma in cativa litri de ceai. Ceai din fructe de padure proaspat si bun. Pana sa cautam loc de campare respiram peisajul din jurul nostru. Minunat loc, minunat cer, minunat paharul cu apa rece ca gheata care curge din termosul lui Adi. Putin dupa ora 20 gasim si loc de cort (cam la 1150 metri), chiar langa un izvor cu apa ca gheata pe un mic platou de unde avem un peisaj de vis: intregul Ceahlau, care ne ofera privelistea sa de la Turnul lui Butu si Ana si pana dincolo de Toaca. Stam cu harta in mana si cu mintea si ochii pierduti in fata naturii. Mancam, ne hidratam si iarasi mancam. Stam la taclale mult in noapte asteptand sa rasara luna. Ducem mancarea la un copac unde o ridicam sus cu o cordelina. Laura are 71

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

inca spaima ursilor din Bucegi, Adi imi spune ca asa e normal sa tinem mancarea (stiu, stiu) si ca nu ne vom invata pana nu o vom pati odatasiodata si va da ursul peste noi. Adormim iarasi tarziu dupa o zi istovitoare; nu neaparat ca urmare a kilometrilor parcursi ci datorita modului in care a trebuit sa ii parcurgem. Imediat ce am ajuns acasa am spus ca nici platit nu mai calc pe acolo; acuma uitandu-ma in urma si stiind exact la ce trebuie sa ma astept si cum sa-mi dozez efortul si timpul, mai ca m-as intoarce. Amatori? Avem pana in acest punct aproape 31 de kilometri hoinariti pe munte si prin munte. Sambata 01.05.2010 Ne trezim ceva mai devreme dar tot pe la ora 9 plecam. La fel si noaptea asta a fost senin iar cerul a fost plin de stele. O luna ce a luminat sfidand criza si pretul kilowatului, de-am crezut ca ne-a luat foc cortul. Am dormit cu mp3-ul pe urechi, asa ca personal nu m-a avantajat faptul ca am dus mancarea la 150 metri de corturi. Ba chiar am vazut dezavantajul ca a trebuit sa fac drumul dus-intors pana acolo. Glumesc. Piciorul Heghesului Varful Highes (Poiana Mare 1502 metri) La

Poarta Pasul Balaj (1078 metri) Piciorul Balaj (1291 metri) Poiana Paltinis Varful Paltinis (1351 metri) Capu Jidanului (1415 metri) Poarta Laposului (1421 metri) Faragau (1432 metri) Saua Vithovos (1410 metri). Marcaj banda albastra destul de sters, pe unele portiuni inexistent; traseu usor, cu mici diferente de nivel in general, aproximativ 18 kilometri. Nu stim cum va fi si ziua de astazi (sper numai sa nu se repete cea de ieri) si cu toate ca studiem harta amanuntit nu vedem prea curand izvoare de care sa ne impiedicam pe poteca. Traseul pare mai mult pe curba ne nivel, ceea ce inseamna ca vom avea spor la mers. Privind pe harta se pare ca ieri am batut pasul pe loc iar distanta pe care am vrea sa o parcurgem astazi e aproape dubla. Ar trebui sa ajungem undeva langa Saua Vithovas unde speram sa ii gasesc sau sa ne gaseasca trupa din Iasi ce venisera intr-o plimbare in zona, in dorinta lor patriotica de a sarbatori 1 Mai international muncitoresc prin miscare, sport si voie buna. Primul hop si in principiu cam ultimul pe ziua de astazi ar fi fost cei cam 400 metri diferenta de nivel ce ne 72

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru desparteau de Varful Highes sau Poiana Mare (1502 metri). ce coboara lin pana spre pasul Blaj (in unele harti apare Balaj 1078 metri). O luam direct spre varf de-a lungul unui gard care se pierde in orizontul albastru. In fata noastra apare o stana, prima stana pe care o intalnim in a treia zi de cand suntem pe munte.Cateva secunde si suntem inconjurati de vreo 15 dulai. Fiorosi la inceput, mai sa ne infulece, apoi mai calmi pe masura ce incep sa ne miroase. Ne oprim cam 1 minut, timp in care latra pana ce nu mai pot si devin curiosi. Ne miros apoi ne inconjoara pe trei laturi, lasandu-ne sa mergem inainte, unde era si ciobanul. Il salutam, schimbam doua vorbe si-i dam inainte. Trecem si de al doilea cioban si cainii incep sa ne lase singuri. Unuia singur se pare ca ii place de noi si in ciuda insistentelor noastre nu se lasa plecat. Va merge cu noi toata ziua, cale de vreo 15 kilometri. Urcam pieptis catre varf, pe terenul plin cu smocuri de iarba, smocuri care ne ajuta sa ne tinem echilibru si sa inaintam cat de cat rezonabil. Sunt primul si aleg varianta cea mai usoara, adica matematic inainte. Aud cum se propune sa se schimbe deschizatorul de drum in spate si mai fac serpentine asa, de ochii lumii, stanga dreapta 3-4 metri. Oricum cine a avut de baut apa bause deja. Smulgem inaltului metru dupa metru asa ca pe la ora 11 suntem sus pe varf. Priveliste de zile mari catre Tulghes, Cheile Bicazului, Ceahlau, Piatra Vithovas si Varful Licas. In fata vedem clar directia urmata de traseul nostru, Piatra Vithavos ce se afla dincolo de Varful Paltinis si Capul Jidanului, creste ce ascund privirii noastre varfurile Lapos si Ciurgau. Facem o pauza de stafide si apa mai lunga, moment in care imi revine si mie sarcina de a alimenta cu apa cainele ce se luase dupa noi. Eu cu apa, Laura cu strachina. Fotografii cu cerul, fotografii cu cainele, fotografii cu cainele in trei labe salutand infinitul ... moralul e la el acasa, 73

Complet despadurit pe versantul estic, cu o culme prelungita, de peste 1 km

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

mai ales dupa ziua infernala (partial) de ieri. O luam spre est/sud-est in coborare usoara pentru ca apoi panta sa se accentueze. Pana in pasul Balaj/Blaj facem cam o ora, timp in care trecem pe langa doua izvoare firave si cateva salase si fanete. Loc numai bun de stat in caz de vreme rea. Traversam drumul ce duce in dreapta spre Tulghes iar in stanga ajunge pana la Bicaz si ne angajam in urcare spre varful Paltinis. Dupa primele zeci de metri facem o noua pauza de hidratare si uns cu crema de protectie solara. Si astazi e o zi caniculara, cu temperaturi ce se apropie de 300C. Avem iarasi aproape 200 metri diferenta de nivel de urcat; pana pe Piciorul Balaj (1291 metri) e destul de bine caci e racoare drumul mergand prin padure iar umbra si racoarea copacilor ne fac urcusul mai placut. Urmeaza apoi Varful Artarului (1284 metri) si Piciorul Bambilor

(1291 metri) pe care ii depasim intr-o coborare lina pe curba de nivel. Din pasul Balaj drumul este bine conturat si putin probabil sa fie pierdut. Pierdem din altitudine cam 70 metri si ne apropiem de Varful Paltinis (1351 metri). Ajungem la o intersectie unde facem un scurt popas. La fel harta arata ca traseul marcat trece chiar pe varf, insa de data asta povestea nu se mai repeta ca la Chicera; aici nici nu este marcaj si padurea e un fost santier dupa exploatarea ce se pare ca a avut loc cu putini ani in urma. Trackul ocoleste prin est varful, harta spune sa o luam spre sud exact peste varf. Ne incapatanam sa mergem dupa harta; nu reusim ... intram in doboraturi si iarasi cautam directii pret de aproape jumatate de ora; asa ca facem stanga imprejur. O iau inainte cu gps-ul si ocolim tot varful prin stanga sa. Mergem cam 300 metri pana in preajma unui salas parasit; din dreapta lui pleaca un drum proaspat de exploatare 74

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

forestiera. Merge pe curba de nivel usor in urcare. E plin de crengi inca verzi, semn ca de curand pe acolo s-au terminat de taiat copacii. Daca nu va fi curatat peste cativa ani va fi impracticabil drumul. Mai arunc cate un ochi asa, de control la aparat; mergem bine. Am trecut de Paltinis si ne apropiem de Capul Jidanului. Suntem de la 1350 de metri aproape si mergem pe curba de nivel. Am iesit din zona drumului colmatat cu resturi de la exploatare si acum drumul e curat. Si bun. Chiar si pentru masini (de teren). Si aici e rasa padurea pana la ultima frunza, insa s-a fact curat in urma. Piatra Vitos e in fata noastra, poti aproape sa o atingi daca e sa arunci o piatra; insa e imposibil sa ajungi direct la ea, trebuie sa o ocolim prin stanga, indreptandu-ne spre Poarta Laposului. De acolo harta spune ca marcajul e refacut si in conditii bune (adica nu invizibil ca pana acum). Din pasul Balaj pana aici am mai

vazut cateva semne, rare ce-i drept, mai mult pentru moral. Tot din pas am tras tare asa ca fiind si ora aproape 14 e timpul sa facem o mica pauza. O mica pauza mai lunga. Cainele doarme si el la umbra; e obosit. A mai gasit cateva firicele de apa pe unde s-a mai lins pe bot. Si cateva petice de zapada care i-au mai astamparat setea. Pana aici nu prea am gasit apa, asa ca sticlele noastre inca nu s-au reincarcat de la plecare de dimineata. De la piciorul Highesului. Ne descaltam de ghete si stam 10 minute. Ce bine este ... umbra, racoare. Sunt fericit ca nu am nici o batatura dupa trei zile de mers. Imi fusese frica de asa ceva, mai ales ca nu prea rodasem suficient bocancii prin oras dupa ce-i cumparasem. Calatorului ii sade bine cu drumul asa ca plecam. Mergem in continuare pe curba de nivel prin padurea batrana si deasa; se vede ca aici nu au ajuns inca 75

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru placere sa mergem. Racoare, liniste, aer curat ... Urmatoarea jumatate de ora traseul are mici urcusuri si coborasuri, per total fara a castiga semnificativ in altitudine. Mergem repede, chiar foarte repede si direct proportional cu viteza noastra e consumul de apa; sticlele se golesc una dupa alta insa am fost cat se poate de prevazatori, de pe Piciorul Heghesului am plecat cu peste patru litri de apa asa ca atunci cand ne uitam pe harta cautam mai degraba sa vedem cat mai avem pana la locul de campare decat sa studiem si sa identificam firisoarele albastre continue ce apar. Iesim din padure si gps-ul imi spune ca am ajuns la Capul Jidanului (1415 metri). Undeva in valea din stanga mirosim un izvor inca de pe la 200 de metri distanta. Lasam rucsacii si coboram intre cei 7-8 brazi ce strajuiesc firul de apa ce prinde contur. E unul din izvoarele ce alimenteaza paraul Jidanului, cel care va merge paralel cu drumul 127A (cel ce trece prim pasul Balaj) pana la Tosorog. Facem si aici o pauza scurta, cat sa mancam ceva dulce si sa ne clatim cu apa rece. Schimbam apa din bidoane care deja parea a fi clocita, purtata fiind in spate de cateva ceasuri bune. Conform hartii ar trebui sa mergem predominant spre sud pana la Poarta Laposului (Lapos-kapu) 1421 metri deci undeva pe curba de nivel, dupa care sa tinem dreapta spre vest pana in Saua Vithovos. Daca planurile s-ar potrivi atat teoretic cat si practic ar mai fi maxim doua ore de mers; este deabia 15 si ma gandesc ca de nu ne vom intalni cu restul din Iasi, am mai avea inca vreo 3 ore in care am putea sa ajungem pana in zona Varfului Licos. Imediat ce trecem de Saua Jidanului drumul se bifurca, ambele variante fiind acoperite de crengi si doboraturi pentru aproximativ 30-50 de metri; alegem varianta din dreapta si vedem cum dupa 76

drujbele. Suntem undeva pe o curba de nivel sub Culmea Jidanului si pe aici e o

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

cativa pasi devine un drum forestier numai bun de mers pe el. De mentionat ca din Pasul Balaj pana in zona Varfului Paltinis marcajul a fost doar cat sa-ti aduca aminte ca esti pe un traseu turistic, iar dupa Capul Jidanului ceva mai des, insa la fel de vechi, probabil de cel putin 15 ani. Continuam pe forestier pentru inca vreo 3 kilometri pana in momentul in care iesim pe curba de nivel din padure; conform hartii suntem in zona Portii Laposului. Mai mergem 10 minute cand din stanga apare un drum forestier pe care urca exact restul haspe-zmeilor comozi, fiind ultimile grupulete (dez)organizate, care vor sa termine traseul musai in opt ore, asa cum era programat. Fluier (chiar cand am vrut sa fluier, am fluierat!) si mi se raspunde; lumea e vesela si relaxata; noi suntem veseli, relaxati, fericiti dar si putin obositi. Schimb impresii cu prieteni vechi sau salut oameni pe care-i vad pentru prima data in viata. Ne incadram in grup si mergem in aceeasi directie; ceva mai tarziu ma uit pe gps si vad ca ne cam indepartam de trackurile mele (apropos, pe portiunea asta am vreo trei, asa ca directia corecta o

calculez ca medie aritmetica) dar suntem prea multi pentru a ne rataci, sau a simti fiorii unei nopti petrecute in pustietatea padurii. Mai tarziu aflu ca trupa a facut cateva bucle pana sa ajunga aici; ma bucur ca nu am aflat asta cand ma uitam pe gps, am fi luat-o in propria directie.

77

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

Important e insa ca dupa inca o ora de mers depasim o stana (goala inca), lasand-o pe partea stanga (cel mai probabil stana de langa Varful Faragau -1432 metri) si ajungem la locul de campare. Unii deja

au ajuns, altii sunt la 15 minute in urma ... suntem multi, aproape 30 de oameni. Si dupa trei zile in care am fost doar trei pe munte mi se pare prea mult popor adunat;

78

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru mie caruia ii plac socializarile si de 50 de persoane. Ce face mediul ambiant din om! Adunarea e destul de pestrita, inclusiv caini (evident si al nostru roscat care ne-a insotit de la stana de pe Piciorul Heghesului), biciclete ori stati radio; importanta e insa omogenitatea. Azi am ajuns cu odometrul la 48,34 kilometri facuti in trei zile, ne simtim bine, fara a acuza stari de oboseala. E aproape distanta crestei Rodnei, doar ca din punctul meu de vedere (care am ajuns si in Rodna) o distanta facuta in conditii mult mai dificile, cu orientarea dupa busola si harta, cu gps-ul in mana ori sarind si ocolind doboraturi. Diferenta de nivel cumulata nu o stiu pentru astazi, insa a fost o zi usoara, in afara de urcusul mai solicitant pe Highes, restul celor aproape 18 kilometri strabatuti au fost mai mult pe curba de nivel. Intindem corturile printre primii, nu ne mai luam masuri de precautie pentru a atarna mancarea in vre-un copac si bagam primusul in functiune. Punem o oala de ceai pe un primus si pentru o supa pe celalalt. Dragos din Bacau pleaca la apa cu Catalin si ne lipim si noi cu bidoanele noastre goale de ei. Oboseala isi spune cuvantul totusi. Izvorul e undeva langa stana, la vreo 100 de metri dreapta spre liziera padurii cum privesti spre stana de deasupra/din spatele ei. In timp ce marea majoritate a poporului se pregateste pentru o plimbare de seara spre varful Pietrei Vithovos (1609 metri) ne intindem pe izoprene savurand o cana cu ceai fierbinte. Apoi simturile noastre se indreapta spre o cana de vin rosu, parte a recuzitei de zile mari cu care baietii au urcat din Cheile Bicazului pana aici. Pana la apusul soarelui lenevim, adunam lemne si pregatim vatra pentru foc impreuna cu amfiteatrul ce imprejmuieste ringul, ori facem fata (aproape toti) cu brio la oarece atentate teoriste ce sunt lansate asupra taberei de baza cu munitie improvizata din butelii sub preziune butanpropan, adevarate coctailuri Molotov montane ale mileniului trei. Serata incepe pe la ora 19 dupa intoarcerea vrajnicilor tineri de pe varf; incet incet lumea se aduna in jurul focului la barfe, cantece ori bolturi. Se socializeaza, se vorbeste si tot asa mai departe. Departe in noapte pana aproape spre ora 2 dimineata. Cei mai norocosi fie au vazut iarasi o luna de vis ori au dormit ceva timp mai mult. Fiecare cu prioritatile lui. Ajung in cort tarziu, ma arunc in sacul de dormit si adorm aproape instantaneu. Pana dimineata neintors. Fac si economie la bateriile mp-3-ului, nu de alta dar mai am nevoie de ele inca pentru vreo doua zile, cel putin. Duminica 02.05.2010 Ne trezim relativ devreme pentru noi, adica in jurul orei 7; ieri am fost lenesi si nu am reusit sa ajungem pe Piatra Vitos, asa ca astazi trebuie neaparat sa ajungem si noi sus, nu se stie cand si cum vom mai ajunge prin aceste locuri. Prima si prima data mancam rapid ceva, ne refacem stocurile cu apa si apoi strangem corturile; a fost atat de cald asta noapte incat corturile sunt aproape perfect uscate, lucru ce inseamna ca nu vom mai fugi cu ele in intampinarea soarelui pentru a nu cara si roua florilor in spate in rucsac. Inainte de ora 8 suntem gata si daca ieri hotarasem sa plecam cu tot cu rucsaci pana la intersectia cu marcajul punct albastru ce urca pe varf, acum ne hotaram sa lasam rucsacii in base camp, urmand ca la coborare sa ne intoarcem 150-200 de metri. Mai ales ca mai erau in continuare corturi la care nici macar nu se desfacusera fermoarele. Saua Vithovos Varful Vithovos traseu marcat bine punct albastru; dus intors aproximativ 1 ore inclusiv pauzele de sus de pe varf. Poteca bine conturata, fara a exista riscul de a fi pierduta (de fapt nici nu prea ai unde sa faci stanga sau 79

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

dreapta, zona fiind destul de abrupta, poteca strecurandu-se printre stanci. Daca varful Highes e acoperit in totalitate de pasune alpina iar Licasul cu ai sai 1675 de metri ce domina aceasta parte a Hasmasului e impadurit pana in varf, Piatra Vitos e total diferita; partea dinspre nord este mai impadurita pe cand zona sudica este mai golasa, mai vizibile pe acest segment fiind tancurile de stanca. Cu o orientare a crestei pe directia est-vest, surprinde prin peisajele ce ne sunt oferite precum si prin urcusul spectaculos. De asemenea acest traseu marcat punct albastru face nota discordanta cu restul traseului facut pana aici (doar pe Chicera am mai intalnit ceva asemanator); daca marea majoritate a traseului pana aici si de aici inainte dupa cum aveam sa descoperim e pe culmi domoale, pe drumuri forestiere ce se intind pe plaiuri line ori prin paduri batrane, prin doboraturi sau colmatate de zmeuris, aici simti ca urci cu adevarat,

simti cum mana ta atinge stanca si chiar uneori cum iti cauti prizele pentru picioare.

Ajunsi sus avem o priveliste de jur imprejurul nostru; spre nord vedem traseul care ne-a adus pana aici in ultimile trei zile iar in sud ghicim dincolo de Licas pasul Pangarati unde vom ajunge in cursul zilei iar spre stanga, inspre est cealalta jumatate a Hasmasului (am impartit Hasmasul in doua functie de cum e pozitionat in raport cu soseaua Gheorghieni - Lacu Rosu 80

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru Bicaz) unde speram sa gasim undeva, pierdut, un loc de campare. serile cu luna plina ce urma sa le petrecem in Hasmas, vad ca ne ofera o sticla de vin rosu, rosu-roze fix. Oricum o minunatie, de vin si de gest. Il accept fara rezerve si pornim la drum. Ieri in directia spre care mergem noi trecuse o masina de teren. Si chiar daca drumul se bifurca, existand scurtaturi catre Cheile Bicazului ori Lacul Rosu, noi tragem speranta ca masina a mers exact pe traseul nostru, tragand astfel speranta ca vom scapa de doboraturi. Marcajul pana sub Licas este la fel de rar, insa de acolo pana in saua Pangarati e bun, recent refacut; din Saua Nierghes marcajul nostru este dublat de banda rosie (si acesta destul de vizibil) care merge in dreapta spre Muntii Giurgeului pana spre pasul Borsecului iar din Pasul Pangarati vom urma pana in Poiana Alba banda rosie, marcaj suficient de bine aplicat cat sa te calauzeasca in directia dorita fara a iesi in evidenta si fara a-ti zgaria retina. Din poiana am prins drumul de caruta nemarcat care pleaca din partea de nord-est si care lasa in stanga la distanta destul de mare Hasmasul Negru, ce coboara destul de abrupt spre Trei Fantani. Pana spre Licos drumul este in urcari si coborari usoare, cu diferente foarte mici de nivel pe distante lungi. Avem mereu in spate profilul impunator si inconfundabil al Pietrei Vitos, iar in fata noastra drumul curge cand pe plaiuri scaldate in lumina soarelui, cand prin paduri batrane. Apar si zonele exploatare de catre silvicultori, rase pana la pamant. Mergem repede, peisajul e oarecum monoton, sau mai degraba zis lipsit de evenimente notabile din ciclul celor cu care ne invatasem pana acum: harta, gps, maceta. Dupa Saua Fighesului trecem printr-o portiune numita La Cimitir Aici a existat un cimitir militar din timpul primului razboi mondial, care a fost mutat n valea paraului Verescheul, in Cimitirul Eroilor. Deabia sub Licas facem o pauza ceva mai lunga, chiar la intersectia 81

Nu suntem singurii care au urcat astazi aici, unii urca pentru a doua oara si in aceasta dimineata vrajiti de frumusetile oferite ochiului iar unii mai lenesi care aseara au ramas pe langa corturi nu vor sa piarda acest spectacol al naturii. Stam cam 15 minute sus dupa care coboram spre rucsacii nostri ce ne asteapta nerabdatori. Saua Vithavos (1410 metri) Varful Fighes (1477 metri) Saua Fighesului (1395 metri) - La Cimitir (1402 metri) Poiana La Vincli (1445 metri) pe sub Varful Licas Saua Licas (1425 metri) Saua Nierghes (1375 metri) Pasul Pangarati (1255 metri) Varful Pangarati (1363 metri) Saua Lodui (1335 metri) Poiana Mediasul de Sus Varful Ciofronca (1607 metri) Poiana Ciofronca Vf Tunzaria (1474 metri) Poiana Alba (1500 metri) drum forestier spre satul Trei Fantani (980 metri). Salutam lumea si ne pregatim de drum in jurul orei 10. Cu cateva minute inainte il vad pe Bogdan apropiindu-se de noi si, ofranda pentru noptile racoroase si

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru drumului nostru cu marcajul punct albastru ce duce spre Cichi Biuc, dupa ce mai devreme cu vre-un kilometru ne intersectaseram cu punct rosu, marcaj ce de asemenea cobora undeva in zona Cheilor Bicazului. Si astazi avem apa luata in spate inca de la locul de campare. Daca pana aici nu am gasit izvoare, intre Licos si pasul Pangarati sunt cel putin cinci izvoare cu debit permanent de unde ne putem incarca sticlele sau reinnoi proviziile de apa. Vedem soseaua si auzim zumzetul masinilor ce urca sau coboara din pas. Vedem cateva masini oprite intr-o parcare si chiar o rulota. Popas sau motel procesam repede informatia; la mine procesarea merge putin mai departe si ajung la concluzia logica cum ca ar trebui sa existe si bere rece. Va dati seama dupa aproape patru zile de mers pe munte cum merge o bere rece pe un gat insetat si prafuit? Parfum, nu alta! Prindem toti trei aripi (bine, mai ales eu cu Adi) si ajungem cat ai clipi la rulota. Jihad! Berea lipseste cu desavarsire, exista doar colaci traditionali secuiesti si miere de albine. Plus propolis si faguri. Resemnat si suparat imi pun in aplicare planul de distrugere a activitatii economice a micilor intreprinzatori, refuzand cu desavarsire sa fac sa prospere astfel de activitati distructive spiritului si simturilor umane! Ma tolanesc pe iarba in timp ce Adi, mai patruns de sentimente umane (cu toate ca si lui ii sfaraiau buzele dupa o bere) cumpara un cozonac. Am ajuns pe la 1345 aici si ne permitem o pauza mai lunga de vreo 20 de minute pentru a lasa si talpile noastre sa respire. Dupa linistea din ultimile zile ni se pare ca am nimerit in Turnul Babel: masini, masinute si masinoaie, tractoare si motociclete, lanturi si fumuri, pitipoance si mafioti. Toti iesiti la plimbare, la aer curat si in mijlocul naturii. O necajum pe Laura spunandu-i de noul plan care include coborarea spre Lacul Rosu pentru o bere si apoi pe jos prin Cheile Bicazului pana spre Pestera Munticelu-Ghiocelu, unde ajunsesem pentru prima data in toamna anului trecut. Propunem chiar ca divertisment o caserola de mici si un somn langa o terasa de pe malul lacului. Glumim evident, caci pe la 1410 suntem cu ruscacii in spate chiar la inceputul traseului. Caut din priviri in parcare o lada de gunoi unde sa-mi arunc conservele goale ce le car de patru zile in spate dar nu gasesc nimic. Asta-i treaba, cum au stat atata timp in spate pline mai traiesc eu cu ele pana 82

Traseul continua la fel de lin, pe curba de nivel si aproape paralel pe ultima portiune pana in Saua Nierghes cu drumul ce vine dinspre Hagota. Aici, cu varful Chiscovos in stanga facem o pauza mai lunga. Mai avem cam 1 kilometru pana in pas. Apar primele semne ale civilizatiei: doua masini de teren, dupa care un atv ce trece zgomotos pe langa noi. Din fericire posesorul da semne de buna crestere si in momentul in care ne depaseste incetineste l aminim pentru a nu ne prafui si chiar ne saluta din cap.

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

maine, chiar daca saculetul de plastic in care stau e lipit pe exteriorul rucsacului si nu tocmai asa de estetic. Chiar am primit observatii pe tema asta, eu fiind cel care insistasem si insist constant pe estetica rucsacului si pe necesitatea ca intr-un rucsac continutul sa fie predominant in interiorul, nu in exteriorul lui. Tablita indicatoare ne informeaza ca intram pe traseul marcat banda rosie, care pleaca de aici, de la 1255 metri si continua din Poiana Alba spre Piatra Singuratica si apoi mai departe spre muntii Tarcaului, pana in saua cu acelasi nume, la 1297 metri. Mai aflam ca parte din acest traseu se suprapune cu Drumul Molidului, o initiativa eco-turistica a celor din zona in incercarea de a promova turismul si miscare, legand sportul de traditie, trecut si istorie. Acuma cateva cuvinte despre acest Drum al Molidului: se pare ca originalitatea ideii consta n faptul ca acesta este un circuit, care parcurge in parte traseul de odinioara al unei cai ferate inguste, asigura privelistea valorilor naturale si peisagistice din zona, inlesneste

circulatia ecologica ntre localitati cu vechi legaturi economice si culturale. Lungimea traseului marcat pe care se poate circula pe jos, cu bicicleta, calare, pe schiuri sau sanii trase de caini (lucrurile astea apareau si pe tablitele indicatoare montate din loc in loc) este de aproximativ 90 kilometri. Posibilitati de cazare de-a lungul celor 90 de kilometri sunt la catunul Kovacs Peter, Motelul Km 4 Gheorgheni) si in statiunea Lacu-Rosu. Descriere: drumul molidului, porneste din orasul Balan, de langa biserica catolica si urca prin localitate circa un kilometru, paralel cu raul Olt. De la iesirea din oras si pana la complexul de catune Kovacs Peter, drumul este marcat cu banda albastra (panoul indicator numarul 1). Valea Oltului ofera numeroase atractii turistice: mici cascade sau vartejuri de apa, izvoare de apa minerala, case cu specific montan, plante si animale ocrotite - ghintura galbena, floarea de colt, capra neagra, cocosul de munte, alunarul, fructe de padure si ciuperci. Continuand drumetia spre nord, pe drumul 83

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru locomotiva cu aburi transporta busteni si drumeti temerari intre localitatile Gheorgheni si Lacu-Rosu. Dupa ce parcurgem cinci kilometri, "Drumul molidului" intersecteaza soseaua si se continua pe traseul drumului forestier, paralel cu paraul Belchia (panoul indicator numarul 4). Lipsa vechiului viaduct, ne obliga la parasirea digului caii ferate - ocolind usor spre dreapta, si la urcusul pe o poteca abrupta pana ce ajungem din nou pe traseul original (panoul indicator numarul 5). Traversand vaile paraielor Gherpotocul Mic si Gherpotocul Mare, ajungem pe Varful Pangarati (1255 metri - panoul indicator numarul 6), unde la intersectia numeroaselor trasee turistice, ne continuam drumul marcat cu cruce galbena. La poalele Muntelui Mic, drumul se ntoarce brusc, intersectand soseaua (panoul indicator numarul. 7). Dupa ce parcurgem 250 metri pe asfalt, trecand printre balustradele de beton si fier, ajungem din nou pe Drumul Molidului. Portiunea imediat urmatoare, se recomanda numai pentru mersul pe jos. Biciclistii sunt invitati sa se deplaseze pe sosea aproape 2 kilometri inspre LacuRosu, iar in dreptul carierei de piatra se vor putea ntoarce pe drumul marcat. Urmand valea paraului Verescheu, ocolind usor spre dreapta, trecem de saua care ne conduce in valea paraului Capros. Panoul indicator numarul 8, ne avertizeaza ca, am ajuns la paraul Oii si ca se termina marcajul cu cruce galbena. Ne continuam drumul la poalele muntilor Ghilcos si Hasmasul Negru pe poteca marcata cu banda albastra, pana ce ajungem n Poiana Alba de Jos (panoul indicator numarul 9). De la molidul uscat, folosit drept stalp indicator al intresectiei traseelor, drumul nostru se intoarce n unghi ascutit spre dreapta si urmareste marcajul cu banda rosie. Ne aflam pe creasta Carpatilor, iar n fata ochilor se desfasoara minunata panorama a Muntilor 84

marcat cu cruce albastra (panoul indicator numarul 2), ajungem la popasul turistic Motel km 4, din apropierea municipiului Gheorgheni. De aici, ocolind spre dreapta, ajungem pe traseului caii ferate de odinioara, marcat acum cu cruce galbena (panoul indicator nr. 3). La inceputul secolului trecut, intre anii 1910 si 1918, o

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

Gurghiului, Giurgeului si Hasmasului. Trecand pe langa varful Ciofronca si muntele Luhas, ocolim spre stanga si ajungem pe drumul marcat cu cruce rosie (panoul indicator numarul. 10). Apropiindu-se spre sfarsit, Drumul Molidului ne conduce pe cumpana apelor Oltului si Muresului pana la catunul Kovacs Peter, de unde pe drumul forestier marcat cu banda albastra revenim n orasul Balan. Se pare ca anul viitor sau oricum in viitor se doreste extinderea acestui traseu/circuit turistic si pana spre satul Trei Fantani. (www.greenways.ro) De la stalpul indicator din pasul Pangarati ne orientam catre sud (dreapta cum privim spre Lacu Rosu), trecem pe langa parcarea cu miere de albine si, urcam in panta domoala, strabatem golul alpin de pe versantul apusean al muntelui. Dupa circa 20 minute santem in preajma unei stane situata in saua Lodui. Din dreptul ei

zarile se deschid tot mai larg peste puzderia de varfuri si creste ce incing orizontul. Dincolo de stana trecem pe sub linia de mare tensiune, dupa care orizontul se inchide treptat, drumul conducandu-ne pe coastele impadurite ale unui varf. Intalnim o remorca parcata pe dreapta, in genul celor folosite pe post de baraci de catre muncitori. Singurului locatar ii dam binete, si il intrebam mai mult de amorul conversatiei daca drumul e cel bun. Ne confirma, spunandu-ne in acelasi timp si ca in ultimile zile au trecu tmai multe carute in sus spre Poiana Alba, semn ca incet incet turmele vor urca la munte. De pe drumul care urca versantul vestic al crestei avem o priveliste foarte frumoasa la o buna parte a Bazinului Gheorghenilor. Urmeza o portiune scurta, lina, apoi incepem urcarea spre Varful Medias.

85

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru Cand iesim la gol, suntem in Poiana Mediesul de Sus (cca 1 450 m) unde intalnim un stalp cu sageti indicatoare al marcajului cruce rosie, ce se ramifica spre Izvorul Muresului peste Arama Neagra. Continuand traseul din Poiana Mediesul de Sus ne orientam catre stanga (est) si, urmand atent conturul drumului inierbat, intram din nou in padure. Placutele indicatoare intalnite in Hasmas au ceva aparte; imi place ca pe ele sunt marcate diverse activitati sau forme de miscare. Astfel pe traseele urmate poti sti din timp daca poti merge cu bicicleta, calare pe cal, iarna cu sania ori skiurile si tot felul de amanunte pe care in alte zone nu le-am mai intalnit. Mersul este placut, afara s-a mai racorit putin, chiar au cazut cativa stropi; prea putini insa caci nici macar nu ne-au speriat in incercarea lor de a anunta ploaia. Dupa 800 metri ajungem in Poiana Varful Calului unde sub varf schimbam directia de mers spre sud. De la stana incingem pe versantul vestic cele doua culminatii ale varfului amintit, dupa care drumul nostru traverseaza prin padure versantul nordic al varfului Ciofronca (1607 m) ridicat in dreapta. Daca in partea dreapta mijim prin perdeaua de brazi semetia Varfului Ciofronca in stanga apare de ceva timp Suhardul Mare si cel Mic (varfurile) de deasupra Lacului Rosu iar in departare culmea Ceahlaului. Dupa un urcus lung de 1,5 km ajungem la izvorul din Poiana Ciofronca (1520 metri). Aici merita sa facem un ocol pe un traseu nemarcat pe Varful Ciofronca, de unde avem o vedere de ansamblu asupra traseului si asupra muntilor din jur. Citisem acest lucru pe harta insa acum suntem destul de obositi pentru inca un urcus, asa ca trecem aceasta ascensiune pe lista lucrurilor to do Dupa ce parasim poiana Ciofronca parcurgand 200 metri trecem pe langa o stana, apoi coboram n poiana mlastinoasa de la Tunzerie. Din Poiana Ciofronca, pe o distanta de circa 700 metri, urcam si coboram prin raristi pana in Tunzeria Voslavnilor, poiana punctata de albul lapiezurilor. Din cuprinsul poienii schimbam directia de mers catre stanga si suntem iar in coborare. Pana aici din Pangarati am trecut pe langa 2-3 izvoare serioase si pe langa tot atatea stane, bune iarna pentru a te ascunde de gerul taios sau locuri in care in vara trebuie sa fii mai atent la cainii care te vor inconjura. Strabatem astfel o pasune si apoi coasta defrisata a muntelui, care sfarseste n Poiana Tunzeria Ciocanu cu stana ei aflata catre stanga, la marginea padurii. Prin aceste locuri creasta muntelui prezinta o curmatura, pe sub care se deschid obarsiile Oltului, supravegheate de varful Haghimasul Mare. Incepand din Tunzeria Ciocanu poienile se tin lant; ele sunt despartite de mici perdele de padure sau imprejmuiri. Intalnim aici izvoare langa izvoare, urme de ursache relativ proaspete (combinate cu cateva de lup) si zone mlastinoase, din cuprinsul carora se infiripa paraie firave, indreptate unele spre Olt (dreapta) si altele spre Paraul Oii (stanga). Zona mlastinoasa ia sfarsit in Poiana Alba, strajuita n aval de peretele cu roca caramizie, pravalit din culmea secundara a Haghimasului Negru. Inainte de a ajunge in Poiana Alba mai avem un mic urcus de aproximativ 50-70 metri diferenta de nivel. Inconjuram pe stanga gardurile ce delimiteaza proprietatile si salasele aici (parasite momentan) si ne indreptam spre partea de nord est a poienii. Luam o gura de vin simbolica pentru ca am reusit sa ajungem aici dupa care trecem pe langa doua salase zdravene care ne fac cu ochiul sa ramanem peste noapte. Acuma imi dau seama ca poate ar fi fost mai frumos sa fi ramas acolo sus, insa ideea e ca nu stiam cat timp si mai ales cati kilometri vom avea de mers a doua zi asa incat sa ajungem la o sosea inainte de ora 14, cand trecea cam ultimul sau printre ultimile microbuze din ce stiam noi spre Bicaz. Calculele noastre bazate pe 86

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru informatiile ce le culesesem spuneau ceva de vreo 25-30 de kilometri; pana la urma sau dovenit ca am mai avut de mers in jur de 15 kilometri pana la Lacu Rosu. Este aproape ora 18 si facem si aici o pauza de 10 minute; am mers mult, foaaarte mult si astazi dar inca mai avem undeva in jur de 5 kilometri pana in satul Trei Fantani. Identificam drumul pe care-l reperasem ca directie de pe cealalta coasta a poienii si o luam la vale. Coborarea e aiurea si urata; aiurea ca drumul e plin de piatra si mai mult topaim de pe una pe alta; urat ca, vorba Laurei tocmai plecam de pe munte. O iau iarasi inainte si simt cum imi coborarea asta parca imi musca din degetele de la picioare. Mergem repede si dupa ore deja panta se mai domoleste, semn ca aproape am ajuns la marginea satului. Trebuie sa cautam o poiana cat mai putin vizibila din sat si care ideal sa aiba si un parau pentru a mai arunca transpiratia de pe noi si a omora toti mormolocii ce se afla in amonte pe cursul respectiv. Ajungem pe la 1016 metri altitudine cand pe stanga gasim cam exact ce ne trebuie, avand mai putin posibilitatea de a face focul. Suntem cam la 200-300 de metri de primele gospodarii, suficient de aproape pentru a auzi cum stapanii isi mana animalele in grajduri, cum isi cheama cainii si isi numara vacile. E ora 19 si ne pregatim de campare; astazi am mers aproape 30 de kilometri pe drumuri de munte, facand de fapt aproape o traversare de la vest, dinspre Hagota spre est la Trei Fantani, trecand prin pasul Pangarati. Mancam spaghete carbonara si bem cate o cana de vin rece; avem toata valea pe care se afla insirate casele la picioarele noastre iar in spatele nostru, la vreo 40 de metri e intunecinea si misterul padurii. Asteptam luna si la fel ca in fiecare seara apare maiestuoasa. Si e singura seara in care avem concert ... daca celelalte seri au fost linistite, acum, inseara asta se pare ca in poaiana in care am campat si-au dat intalnire toate bufnitele din Parcul National Cheile Bicazului Hasmas! Bufnite si inca un milion de zgomote, tipede si triluri 87

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru sparg intunecinea si racoarea noptii. E oarecum sinistru asa ca nu mai invocam numele de urs si-i dam nume de cod, Danut. Ducem mancarea la cateva zeci de metri intr-un brad, o ridicam la 2-3 metri cu ajutorul cordelinei si ne pregatim de somn. Uneori bu-hu-huu-rile sunt intrerupte de latratul cainilor ori alte zgomote ciudate. de lupi la distanta destul de mare. Nu spun nimic si ma intorc pe partea cealalta; la urma urmei suntem trei cu o maceta si trei bete de ski. Asa ca putin probabil sa fie haita mai mare de 19 lupi ca sa ne speriem macar. Noapte buna. Luni 03.05.2010 Astazi ideal ar fi sa ajungem in Lacu Rosu pana la pranz si daca e cumva sa nu reusim vom cobora Cheile Bicazului pe jos si o vom lua stanga ori catre Ghiocelu-Munticelu ori catre cheile Sugaului. Asta e o alta extensie, un alt bonus al acestei iesiri, insa e bonusul doar in cazul in care pierd masina de Iasi; maine trebuie sa-mi scot parleana si sa ma ocup de ceva probleme administrative ce nu sufera amanare, de fapt mi-e imposibil sa le aman. Ne trezim iarasi relativ devreme si constatam bucurosi ca de data asta corturile sunt chiar perfect uscate (bine, si altitudinea la care am dormit a fost mult mai mica, doar 1000 si cativa metri). Mancam repede si plecam in jur de ora 8 spre centru satului, sau oricum spre drumul ce curge alaturi de paraul Bicajel si pe care urma sa-l parcurgem pana la sosea. Satul trei Fantani (990 metri) La Bechet Cheile Duruitoarei Saua Verescheu Lacu Rosu. Fara marcaj, drum pietruit, practicabil pentru orice tip de masini (pentru unele totusi putina atentie), de la locul de campare pana in statia de autobuz aproximativ 15 kilometri, aproximativ patru ore. Strangem repede cum spuneam rucsacii si o luam la drum. Dupa relativa lipsa de apa din primele doua zile si dupa cei multi litri carati in spate ieri si alaltaieri, astazi harta spune ca mergem dea lungul Bicajelului. Concluzia e ca am in spate doar un litru de apa si simt ca zbor, atat de usor mi s-a facut dintr-o data rucsacul. Si a mai disparut si toata mancarea aproape. Mergem pentru ore dupa care trebuie sa trecem printr-o gospodarie, drumeagul pe care il tinusem pana atunci disparand dintr-odata. 88

Undeva dincolo de miezul noptii, spre ora doua cred mi se pare ca aud urlete

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru

Dam buna ziua proprietarei, care, amabila, ne arata directia de mers spunandu-ne ca mai avem cam 13 kilometri pana la Lacu Rosu. Directia noastra de mers ne scoate din sat inainte de a trece pe langa magazinul comunal si crasma totodata, asa ca gandul nostru ramas la bere inca din pasul Pangarati va fi potolit deabia peste vreo trei ore. Mergem pe drum drept si prindem repede distanta fata de satul ce se pierde in urma noastra. Un sat uitat de lume si parca si de oameni, un sat pierdut in care timpul chiar se misca in reluare. Oricum, un sat frumos; si niste peisaje incremenite parca. Ajungem in zona numita Cheile Duruitoarei, o prima portiune a cheilor Bicajelului. Spectaculoasi si impresionanti acesti pereti de piatra ce se ridica falnici spre cer. Complexate probabil de maretia Cheilor Bicazului zona este totusi extraordinara poate si datorita faptului ca este liniste, esti doar tu (adica noi trei de data asta) cu natura. Si e atat de frumos. Si cu toate ca suntem vrajiti si pierduti in fata maiestriei cu care apa si-a sapat drum in prin muntele de piatra este imposibil si pentru mine dar si pentru cei din spatele meu sa nu simtim ca miroase a benzina. Nu a tecut nici o masina, asa ca singura varianta si singurul vinovat poate fi

primusul meu. Dau jos rucsacul si prevat o tragedie: cum fusese loc suficient nu-mi mai presasem ca la carte tot bagajul, asa ca nu stiu cum s-a facut dar, intr-un mod miraculos invingand fortele destinului primusul meu se deschisese. Si mai miraculos (doar sa se fi format presiune de la miscarea rucsacului si implicit agitarea benzinei ramasa in rezervor) aveam vre-o 50 de grame de benzina in punga in care invelisem primusul. Plus putuoare (putoare, nu miros, nu iz, nu orice altceva; deci putoare) de benzina in toate hainele. Bun, problema mare nu era, caci ne indreptam spre casa de acum, dar ma gandeam sa nu intre soferul la banuieli ca sunt de la Al Qaida si am neconventionale in spate. Si sa raman prin zona facandu-ma haiduc. Plus ca ma gandeam ca ma faceam daca mi se intampla asa ceva in mijloc de munte (din fericire a fost prima data, sper si ultima). Decretam un 1 Mai al primusurilor (mai murise unul, nu de-al nostru cu doua zile in urma), invocam solomonarii cu o gura de apa rece si-i dam batai inainte. Trecem de chei si dupa inca vreo 2 kilometri apar la inceput mai arat apoi din ce in ce mai dese gospodarii si pe stanga si pe dreapta. In fata avem peretele de la Raza Soarelui iar in dreapta apar Cheile 89

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru Bicajelului, unde se poate ajunge urmand din saua Verescheu traseul banda galbena pe drumul Surducului. Apar pensiuni, apar jeepuri plus remorci ce ne prafuiesc ce nu ne-am prafuit in ultimile cinci zile. Praf mult si un miros infect care ne ramane in gat de bitum e primirea ce o asteptam odata ajunsi la sosea. Plus un biciclist vitezoman ce era sa o ia pe sus pe Laura. Ajungem in statiune la un magazin universal. Hotaram sa bem o bere pe malul lacului, dar pana la urma savuram una bucata cutie aici, la o masa. E rece, e buna, dar parca in visele si imaginatia noastra era mai buna. Treaba asta e exact ca atunci cand iontrebi un cal daca mai mananca ovaz. Noi suntem cu o bere, Laura cu o inghetata. Barfim si socializam despre cum au fost cele 4 zile, aproape cinci pe munte si prin munti dupa care o luam spre statie. Trebuie sa ajung neaparat aici sa pot cumpara un kiurtos-colac, pretul simbolic al capatarii invoirii asa de lungi de acasa. Frumos lacul, chiar frumos. La fel de frumos si locul, mai ales ca e destul de liniste, fiind putini turisti si automat totul pare mult mai civilizat si mai curat prin zona. Insa unele lucruri sunt aberante aici, cum ar fi taxa pentru a intra la WC, de exact 2 lei. Cascam ochii la cateva panouri cu informatii legate de traseele din zona si mai ales din jurul lacului dupa care ne indreptam spre sosea. In jurul Lacului Rosu si mai ales a originii formarii lui exista mai multe legende. Localnicii au pastrat doua povesti din stramosi (adica de pe la anul 1837) despre formarea Lacului Rosu. Una dintre ele spune ca in apropierea lacului traia Estera, o fata foarte frumoasa. Ea s-a dus la targ la Gheorgheni, unde a intalnit un flacau voinic. Cei doi tineri s-au indragostit si au hotarat sa se casatoreasca, numai ca baiatul a fost luat in armata. Estera s-a hotarat sa-l astepte, dar intr-o duminica, pe cand ea privea in zare dupa flacaul luat in armata, a trecut pe langa ea un talhar. Aceasta luat-o in sa si a dus-o spre Suhardul Mic, propunandu-i sa o ia de sotie. Fata a refuzat si a strigat, cerand ajutor muntilor. Stancile au raspuns cu tunete, apoi o ploaie torentiala a maturat tot ce a intalnit in cale. Fata si talharul au ramas sub stancile pravalite, iar in acel loc s-au adunat apele muntilor si astfel s-a format Lacul Rosu sau Ucigasul. Alta varianta a acestei legende povesteste ca fata a fost rapita din targ de un haiduc si adusa intre stancile Suhardului Mic. Fata a cerut ajutor duhului muntelui. Duhul a ascultat fata si a ajutat-o sa iasa dintre stanci. Haiducul s-a speriat si a dat cu o bata n stanci, care au nceput sa prabuseasca si au ingropat totul din vale inchizand si valea. A doua legenda spune ca pe pajistea dintre versantii muntilor a fost o stana. Intr-o zi, ciobanii au vazut ca se apropia o furtuna si au incercat sa se adaposteasca. Dar Muntele Ucigas s-a pravalit peste ei si peste turmele de oi. Sunt doua legende frumoase dar a doua pare mai ancorata in realitate, existand la fel credinta ca de la sangele oilor si a ciobanilor, lacul s-a inrosit, de aici provenind si numele. Se afla situat la altitudinea de 990 metri si este unul din cele mai atragatoare statiuni climaterice din Romania. Administrativ apartine de orasul Gheorgheni (jud. Harghita), de la care se afla la 26 km distanta. In al doilea deceniu al secolului nostru a fost cladita prima cabana turistica, apoi ncepand cu 1931 a fost declarata localitatea statiune climaterica. Este un lac de baraj natural, care sa format n anul 1837. Datorita precipitatiilor atmosferice abundente, mari suprafete de teren de pe coasta nordvestica a muntelui Ghilcos s-au prabusit, alunecand pe stratul de argila, nchizand valea Verescheului, unde au confluenta mai multe parauri cu debit semnificativ. Oglinda apei este strapunsa de trunchiurile 90

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru de brazi, care sunt ramasitele padurii inundate de lac. Altitudinea luciului apei este 983 m. mai tarziu a fost denumit Lacul Ucigas precum si Taul Ghilcos. Din 1936 este denumit oficial Lacul Rosu. Vechea denumire ungureasca pentru lac a fost Veres-to (Lacul Rosu), sub forma Gyilkosto (Lacul Ghilcos) apare prima data n descrierea lui Orban Balazs. Locuri ucigase dupa localnici sunt cele greu accesibile, obositoare. Denumirea muntelui Ghilcos apare de prima data n 1773 ca teren al contelui Lazar. deci este mult mai veche decat toponimul de Lacul Ghilcos. Forma lacului seamana cu litera L si are doua braturi: bratul din Valea Oii avand lungimea de 900 metri, iar bratul din Valea Suhardului 438 metri. Viata lacurilor din pacate este relativ scurta, n aceasta privinta nici Lacul Rosu nu este o exceptie in disparitia lacurilor, un rol important avand colmatarea bazinului lacului cu aluviuni. Cu ocazia ploilor torentiale, mari cantitati de aluviuni ajung in lac. Terminam cu legendele si istoria locului cat timp asteptam jumatate de ora sa luam cadourile pentru acasa dupa care traversam soseaua pentru a mai trage la umbra unei mese acoperite pret de inca vreo ora pana sa ne vina masina. Aici avem si am parte de una dintre putinele experiente negative cam singura de altfellegata de servire intr-un loc public. Tanti vanzatoreasa nici bine nu ii dau banii pentru doua beri ca isi da drumul la gura banguind si bolborosind ceva despre faptul ca avem voie sa consumam produse doar cumparate de la ea. Sterg doi sfinti priontre dinti si-i explic asa de calm ca dupa aia mam tot intrebat cum am reusit sa ma abtin ca cozonacii sunt cadouri de pus in rama si nu bucati de aluat de astamparat foamea. Femeia are o doaga lipsa ca nu aude, nu vede si nu gandeste, lucru care ma opreste in a lansa ceva chemari strabune si plec. Laura e suparata rau pe cucoana asa ca nu mai cumpara nimic; Adi cam la fel, dar cum imi cumparasem deja berea trebuie sa stea la masa cu mine. 91

Denumirea lacului atat n limba romana cat si n cea maghiara, provine ori de la muntele Ghilcos (Ucigasul) ori de la paraul Rosu (Verescheu). Astfel n 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Rosii,

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: &foto: Mihai Cibotaru Opresc si gps-ul; arata 89,3 kilometri cu o altitudine cumulata la urcare de 5651 metri iar la coborare aproximativ la fel, respectiv 5323 metri. Acasa cand am terminat trackul (pe care de pe la Trei Fantani l-am facut din puncte, memoria fiind full) arata vre-o 93 de kilometri insa fara relevanta. aflate unul la 10 kilometri de celalalt. Cu urme de lup si de ursi, cu bu-hu-huu-ri si urlete in noapte.

A fost un pic de miscare, ceva mai mult decat Fagarasii, dar mult mai obositor, cu schimbari de directie, cu momente in care orientarea nu era o problema si momente in care gps-ul era setat la 50 de metri si cu busola in alta mana, cu marcaje suficiente sau cu marcaje

A fost o iesire ce caracterizeaza Carpatii Orientali, astia mai de aproape de casa mea. A fost ca intotdeauna ceva de vis! Atat de de vis incat initial am crezut ca am ajuns si in Giurgeu, insa apoi m-am uitat pe harta si mi-am dat seama ca am gresit, sau in fine poate de palmares sa fi intrat cu jumatate de bocanc pe bucata lor de harta.Uitam tampeniile debitate de madam si ne bucuram de umbra terasei in asteptarea microbuzului. Apare pe la 1430 si ne urcam cu catel si cu purcel in el. Eu merg pana la capat in Iasi, Adi coboara acasa la el in Piatra, Laura fiind singura care din Roman mai are de urcat intr-un tren cu care sa ajunga in Bucuresti. A fost asa de frumos, insa sunt atat de multe locuri in tara asta, incat as fi fericit daca as ajunge macar o singura data peste tot. Si lista e atat de lunga inca va mai curge multa apa pe Bahlui pana sa revin pe aceste locuri. Sau, cine stie ... 92

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti

In aflarea Pietrei Vithos

Vithos sau Vithavas, acesta-i visul meu de inceput de mai, un vis la margine de Hasmas, aproape de Giurgeu, aproape de Ceahlau si as vrea sa-l visam impreuna inca o data asa cum l-am visat in doua zile cu prietenii mei: Petrica, Aurica, Bogdan, Sebi, Ram, Carmen, Adrian, Costel, Ionut, Mihai, Mihaela, Corina, Alois, Gabriel, Ionut, Alex, Florin, Sanda, Oana, Cristina, Cristina, Catalin, Dragos, Arrow

Culegeai tot felul de ganduri In bocceaua cu care plecai in colind Pe carari doar de tine stiute. Sunt fiul tau. Ca si tine Caut carari. (Fiecare cauta, cat traieste un taram nestiut...) Crede in om: El descopera noi comori Ascunse-n pamanturi desarte. Fel de fel de oameni Cauta comori, pe fel de fel de carari Totul a inceput cu promisiunea mea de a-l duce pe dom Costel in Cheile Laposului dar si cu o mica restanta ramasa si anume aceea ca nu am putut sa mergem impreuna cu Kya, cu Alois si cu Marius in ianuarie prin canioanele sus amintite. Nu am putut merge cu ei dar am mers cu alti prieteni. Nu mi-o placut atunci cum am gasit Cheile Laposului, zapada se topise, albul cascadelor era transformat in maroniu, nu eram pregatit pentru asa ceva. Bine nu tot timpul vremea este cum ne-am dori noi, sa fie doar ca-n filmele americane, pline de happy end, sub soarele Californiei. Sa uit parerile, pana la urma prefer filmele rusesti, imi place taigaua siberiana ce imi trimite atata poezie, imi place la nebunie Nikita Mikhalkov si caldura aceea molesitoare de boem din piesa neterminata petru pianina mecanica dar aici nu mai era nici un Mikhlakov si nici frate-sau Koncealovski cu Siberiada lui, era cenusiul din Stalkerul lui Tarkovski in acea iarna. Nu le-am simtit, in nici un caz idilic, nu mi-o mers la suflet. Trebuia sa le reimprospatez si ce frumos ar fi fost sa le impart alaturi de prieteni intr-o primavara frumoasa. Hai dom Costel! Merg Claudiu! Corina si cu Alois vin si ei. Baietii si fetele din Bacau la fel, Gabi din Piatra , prietenii 93

Si alaturi de noi de pe plaiurile Ceahlaului, Chicerei si Higesului, Laura, Mihai si Adi si Ursu 27 de oameni si doua fiinte speciale au trait in traditia de 1 mai muncitoresc soarele si luna Vithosului. Nu te-am uitat Nici pe drumuri de munte. Tu te-ai nascut in munti, Stii pe nume lichenii. In valea Soarelui

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti din Iasi zic si ei mergem, vorbesc cu Mihai Cibotaru si hotaram ca o sa ne vedem pe acolo pe sub poalele Pietrei Vithos, Titus Hen ne ajuta si el foarte mult cu descrierea traseului, cu sfaturi, urmeaza repartizarea pe masini si hai la drum. dar unde stam, da unde ne scarchinam? Da apa e? Dar chibrite sunt?

Poezie, ce poezie? Punct de intalnire dupa tunelul din Chei, lasam masinile acolo. Zis si facut, nerabdare simtim, soricelul ne bate de pe la 9.30 in scafarlii, hai pe munte fratilor? M-o asasinat cativa cu o seara inainte, dar unde mergem, dar cat facem,

Tinem traseul cu triunghi rosu, de la bancute pornire, pe Laposului oprire si apoi pana in poienile de sub Ciurgau, pe sub varfurile Ciurgaului si pe sub varful Lapos pana pe mici drumuri forestiere sau carari de munte tocmai sub Piatra Vithos. Traseul urca imediat pieptis spre minuni dar stand de vorba ratez intrarea in dreapta cu urcusul continuu si o luam prin balarii sau vorba celebra de la Aurica cetire: bucleeeeeeeee! Sebi imi spune: mai Claudiu da nu ne-am dus prea sus? Stau si ma scociorasc in memorie, nu Sebi ti se pare, e prea multa vegetatie, ai fost iarna, nu iti dai seama. Dupa vreo 2 minute ma mananca sub brat si il iau la rost pe Petrica: mai Petrica nam urcat prea mult? Nu Claudiu, acum ajungem. Parea interesant. Era chiar palpitant, eu si inca alti flacai si fete, urcam aiurea. Hai inapoi si intr-un sfarsit gasesc ratarea, eroarea. Trebuia sa ne 94

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti

incalzim si noi un pic. Apoi, apoi, hai sus spre Piatra altarului, urcam in dreapta 3 minute si apoi coboram tot in dreapta in jos pana prindem curba de nivel in stanga. Asa e dom Costel, aveti dreptate, dreapta stanga, irelevant, nord sud vest est, dar credeti ca eu mai tineam socoteala punctelor cardinale, numaram oameni si

ma uitam dupa Dragos, profu de inot daca o luat-o inainte sau daca o ramas prin bucuriile buclei. Fetele din Bacau ma incredinteaza ca o luat-o bine inainte asa ca hai spre minuni. Imi spuneai: Tine-ti drumul ! Nu te abate! 95

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti Si iata, mi-l caut de atunciImi caut un drum al meu. Am totu-nainte In tara pustie. Si ce e mai bun in mineReculegere, dragosteIata ce ma impinge sa merg Catre dunga de zare, catre piscul pe care tragi aer curat in piept si-n palma ta ti se asaza minuscula pasareo, ce minunata vezi lumea de-aici si cerul cat de aproape-i si cat de departe. Filmul a fost de pe riviera franceza, combinat cu unul spaniol, usor de la Almodovar citire, cerul albastru, apa limpede, oamenii rosii in obrazi eu ma topeam deja dar nu dupa mult timp mi-o trebuit sa ma racoresc. Asta o fost parerea Laposului si nu a mea) ca am indraznit sa-l masor, am intrat drept in el. energie, urcare la liber, zaresc si o carare la sugestia Cristinei prin dreapta pe langa Piatra Altarului. Urcam, urcam si iesim din canioane. Despre Lapos s-o mai povestit, racoarea padurii ne face sa ne simtim minunat. Ne intalnim cu o doamna care urca Laposul si apoi coboara prin Cupas si sunt bucuros ca face miscare. I-au povestiti baietii ca mergem la Vithos si simt ca si ei ii iradiaza fata de bucurie. Incerc sa gasesc intrarea spre culmea Laposului, o dibui dar dupa bucla facuta ma gandesc daca ar mai fi loc si de o balaureala pe acolo, Kya ma amageste ca alta data. Poate alta data. Primavara incepe sa-si faca simtita prezenta, crucea voinicului e peste tot dar nu prea am timp de poze, raman in urma, Petrica e inainte si stie ce face. Aproape de apa Laposului, aproape de peretele Bardosz-ului cu varful Bardosz ne oprim si intrezarim brana care duce un pic mai sus si se infunda. Bem apa si stam la o vorba, Apoi urcam pieptis si ajungem spre poienile si casele Cupasului cu vedere spre Ciurgau. Trebuie sa trecem apa pe podet si lumea are emotie, unul cate unul, trecem apa ca intr-un film iranian, barbatii in fata, femeile in spate, nu mai conteaza, trecem apa, statiile functioneaza si aflu ca baietii cu Petrica, Aurica, Ram si inca cativa sunt bine in fata. Hai sa mergem sa-i ajungem, nu, nu mergem spre varfurile Ciurgaului, mergem in stanga. Mai da hai sa-i asteptam. Ce sa-i asteptam? La ritmul lui Aurica si Ram baietii sunt mult in fata , Petrica stie drumul. Cand colo, baietii, fermecati de ceea ce vedeau o luasera bine merci spre Cupas, pe langa gospodarii si probabil vroiau sa se intoarca inapoi la masini. Baaaai, nesimtit mai esti Birlibosule, cum sa lasi tu oamenii inainte cand ei sunt in urma, nu ti-ar fi oleaca de rusine. Ba mai zici si cu voce tare: Baietii sunt in fata, stati linistiti, ce avem grija lor, Aurica baga tare. Ce treaba avem noi cu Aurica? 96

Bucuria de dupa cascada, bucuria voastra, bucuria mea, e un loc plin de

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti

Regrupare, ce vorba, auzi regrupare, reuniune, mai draga! No acuma ne-am intalnit cu totii, zambim pe sub musteti, fetele zambesc si hai la drum, soarele bate tare, si ne place linistea, din cand in cand se mai aude cate o statie, sa ma iertati dar nu suport statiile si nici gpsurile, asta e, poate o fost bune si aici, pentru mucenicii care s-au mai rasfirat din cand in cand, dar ce sa-i faci, prefer linistea si mersul intins fara statistici. Fara statistici, fara recorduri! Fara recorduri, fara statistici! Bing bang, asta-i refrenul care imi suna in cap, hai inainte in stanga cum am dat de forestier si mergem pe langa stane, vedem ca inca ciobanii nu au urcat cu oile sus, directia Piatra Vithios pe sub culmile Ciurgaului, Laposului. In stanga noastra padurile sunt distruse, furtuni care au rupt tot, trecem si pe langa troita si incet incet mai vorbim si noi de ale noastre pe acest forestier. Unora le este foame, altora nu. Unii iubesc forestierul, altii nu. Mie imi place pentru ca undeva este un peisaj ramas din imaginile lui Zefirelli, soarele asta insa bate prea mult in

cap. Carcotasule, hai la masa. Tot ma uit pe descrierile lui Titus si vad ca trebuie sa o luam inainte de pod in dreapta pe un forestier mai mic, ma uit si pe harta si pare logic. Inainte de a traversa apa obligatoriu dreapta de la drum . Si apoi iarasi dupa o jumatate de ora mergem pe forestier, sau poate o o ora, oricum apare o trecere peste apa, decizia e buna, urmaresc sfaturile lui Titus asezate pe hartie si o luam in dreapta, stim ca undeva sus e stana. Urcam, urcam si incepem dupa padure sa prindem pasune si vedem drumurile clare spre Vithos, desi piatra aceasta de suflet lipseste vizual. Facem o pauza si undeva din spre Highes coboara culmea Adrian cu Laura si cu Mihai. Parca ne-am inteles sa ne intalnim aici, formidabila intalnire. Reuniune in familie si hai spre Vithos. Am uitat sa va zic ca prietenul nostru Ionut Tonca o luase cu bicicleta lui pana in pasul Pangarati si apoi spre Hagota, numai bine ca ajunsese inaintea noastra si se odihnea sub Piatra Vithos. Intr-un sfarsit de dupamiaza gasim un loc 97

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti minunat deasupra stanii nelocuite, aproape si de un izvor langa stana. Ionut biciclistul apare si el si ne sfatuieste ca e mai bine de campat aici decat sub Piatra Vithos, oricum vedeam si Piatra mult cautata de aici. un loc sensibil, mi-o sarit inima in loc, apoi voia buna a pus apoi stapanire pe noi. 6 seara si cine m-o pus sa-mi iau bocancii de iarna, era foarte cald si apa Laposului inca ma mai racorea la ciorap, cand i-am scos, varza picioarele, albe. Noroc de dom Costel care mi-o oferit cu darnicie penrtu acea seara sandalele lui. Soldat roman ce sunt, plec impreuna cu mai multi prieteni sa-mi indeplinesc visul. Urcam pe Piatra Vithos. Nu pot sa va spun multe ce am simtit pentru ca eram aproape de tot, de Ceahlau, de Hasmas, de prieteni, de colturile stancoase, de cerul alabastru ce ducea departe pana in Muntii Tarcaului si pana spre Piatra Singurateca, totul era ca-n palma, ferstrele sufletului se impleteau cu cele ale muntelui si Highesul imi zambea sub Ceahlau. Ba dincolo, de pe varf, hat, hat, vedeam si Giumalaul si Ousorul. Si Raraul si Muntii Bistritei, daca am fi avut un binoclu cred ca era posibil sa zarim si Muntii Rodnei. Iar acolo sus, printre potecile de zapada, acolo sus, printre stancile foarte asemantoare cu cele din Piatra Craiului, unele ascutite, altele mai domoale, acolo dupa ce imi trageam rasuflarea, urlam de bucurie alaturi de prietenii, strigam din toti rarunchii de sus pentru a ne auzi si cei de jos: ieeeee, am ajuns, aici suntem, aici ne aflam, visam acum ceea ce traim. Cei de jos am aflat mai tarziu ca ne-o raspuns, dar vantul nu ne-o fost prieten sa ne aduca cuvintele lor inapoi. Dar pasarea-n palma sunt eu. Sfioasa mi se odihneste n caus Disparind catre zori Unde? intrebi. Nu stiu. O pornesc pe urmele ei. Dar, fara sa dea de vreun cuib ori o streasina, pasarea mi se intoarce in palma. Si eu voi ramane inca pe creste 98

Bustenii parca sunt taiati si pregatiti pentru calatorii obositi, lemne din belsug, apai hai sa ne asezam tovarasi si sa punem corturile. O butelie scapa de sub control la doi dintre prietenii nostri, este aruncata si bubuie la un moment dat, oh Dumnezeule, am crezut ca s-o lovit cineva la ce tipat am auzit, dar saraca Laura se impiedicase de singura piatra din poiana si se lovise intr-

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti Scrutand prapastia, gandind ca nevazutul se afla in orisice punct al adancului. Prietenii se grabesc sa coboare dar eu raman aici sus impreuna cu dom Costel si cu Petrica, Petrica o ia inainte iar eu nu ma mai satur de atata liniste. Dom Costel, vedem apusul de sus sau de jos? Ne lasam in voia intamplarii, ne jucam printre stanci, ne ascundem dupa ele sau ne prefacem ca suntem in menghinele lor, si coboram de pe Vithos sa prindem ultimele raze de soarede pe seaua muntelui, printre brazi, sub cerul Vithavas-ului. Dar seara , cand nu ma intorc si tu ma asteptice faci fara mine? Te-ncearca fiorii de frica? Veghezi toata noaptea? Te chinuie grija ca o rana deschisa. In zori, leacuri de munte iti voi aduce in palma, ca-ntr-un pahar o gura de blanda racoare. acea seara a fost domnu Sebi care din 10 in 10 minute vroia sa ne invete Bolt, adica un joc simplu, din inalta societate, in care trebuia sa numeri din 7 in 7 si cand ajungeai la 7, multiplu de 7 sau un numar care se termina cu 7 trebuia sa strigi bolt! Si daca nu strigai hopa pe gat un pahar de vin, si uite asa erai muci pana dimineata. Alcolisti mai sunteti, parol ca mai mult de juma de sticla de vin nu am baut. (Precizez pentru carcotasi, bagatori in seama, contabili care evidentiaza persoanele de luat in tura sau nu ca pana la campare si pana la foc nu s-a baut un strochi de vin, de ciuda, uite-asa! Iar la foc doar cu masura, cu masura moldoveneasa!).

Prietenii raman prieteni si focul este pornit. Am cantat? Nuuuuuuuuuu. Am jucat Bolt? Nuuuuuuuuuuuuuuuuu. Am jucat mim ? Noi? Nuuuuuuuuuuuu. Am facut ca luna sa rasara? Nici asta? Am trait, da am trait fiecare in felul lui, laolalta, unul cu un somn mai mult, altul cu un vin mai putin, dar toti am tresarit o secunda macar in seara aceea in jurul focului, netribal, nejertfelnic, doar in pace. Asta o fost partea oficiala, acum sa va zic si restul din acea seara: organizati dupa mersul lui Aurica, vinu a fost servit cam din acelasi soi, ca sa nu exageram si sa o tinem constant. Constanta noastra din

Adrian se asezase langa mine si sforaia, la un moment dat se aude asa un zgomot ca o masina, dom Costel imi confirma sunetul, eu ma intreb ce dihanie de atv putea sa ajunga pe acolo, nu ca m-as fi mira. Cand colo, bietul nostru prieten tragea la aghioase si sforia ca un atv. Domnu doctor Milici, radiologul de servici 99

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti

isi schimbase profesia din radiolog in gustator de sticle, oenolog sau cum se spune, asa incat isi conserva bautura lui, servindu-se dintr-a noastra, lasa dom doctor ca m-am razbunat eu pe mata si team pus sa minezi la jocul de mim pe homosexualul, in timp ce tu m-ai pus sa mimez diaree, dar la mimarea cuvantului paradox, m-ai refuzat. Sa nu iti fie rusine! De cantat ce sa va mai zic, nu am avut voce, ca de obicei, eram cam ragusit de atata tipat pe Piatra. Noroc de Sanda si de vocea ei ca ne-o trezit si ne-o facut sa cantam. Seara curge, si nu ne mai saturam de noi, ba de noi ne saturam, nu ne saturam sa stam sub cerul instelat si asteptam sa rasara luna. Ma dau dus de trei ori la culcare, dar prietenii Gabi si cu Ionut tot nu ma lasa, ma roaga sa raman, ma alint si raman. Gabi imi spune sa scriem apocalipsa muntomanului, eu refuz, el imi spune ca sunt rautacios, eu ii spun sa nu ma forteze sa scriu si cine stie ce am discutat noi acolo, ca la un moment dat ramanem toti cu gura cascata de atata

frumusete. Coana luna isi face aparitia, rosietica, toata frumoasa si ne inchide gura. Hai la culcare! Dimineata pe la 6.30 ma trezesc chioras, ies din cort ca o marmota si ma uit la cei mai matinali, adica la cei care se trezisera pe la 5.30 si nu aveau somn; dam de o cafea de la dom Costel, aud un harait de la radioul lui dom Costel pus pe alarma, dar eu, sub impresia butelii din seara precedenta, banuiam sa nu fie o butelie de gaz care fasaie, ce radio sa prinzi prin locurile acelea. Ionut Tonca imi cere bani, eu ii dau 50 de lei, de fapt el vroia valuta, adica hartie igenica. Incet - incet facem ochi si hai din nou pe piatra Vithos in jur de 8. Urcam intru cu totul alta echipa decat echipa de seara; merg inainte si totul ramane in urma. Uit totul, parca o iau din nou de la inceput, dispare lumea de langa mine in soarele asta orbitor si in lumina puternica. Nu mai este lumina dulce de aseara si nici cerul ala albastru. Contur de Vithos pe sub pleoapele mele, ii las sa mearga pe prietenii mei inainte iar eu 100

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti raman in urma. Nu sunt lenes, am ramas jos exact sub varf pentru a gusta singur dulceata Vithosului, pentru a sta cu el. Sus, pe varf sunt prietenii mei la distanta de 2 minute de mine, ma opresc si ma uit la ei si ii vad fericiti. Tu m-ai nascut Sunt oare destinul tau? Pe atunci nu stiai Ca mie mi-e dat sa gasesc Un drum spre izvoarele-ascunse. Pe-atunci nu stiai Ca o parte din sufletul tau Prin mine mai dainuie In tara pustie. Tu insati mi-ai spus in ultima clipa Ca merita, da , sa-ti dai si viata Doar s avezi cu ochii varful de munte Dom Costel si Sebi ma ajuta la bagaje asa ca aproape suntem toti gata. Laura cu Adi si cu Mihai se despart de noi si o iau spre Pasul Pangarati, ca sa ajunga apoi in satul Trei Fantani. Noi ne pregatim sa mergem si nu mai coboram in vale dupa cum a venit, ci tinem linia muntelui, un fel de creasta printre pajistea alpina si flori. Mergem usor, Sebi ar fi vrut sa coboare dar traseul nostru pe creasta e mult mai frumos si oricum nu l-as fi lasat singur. Depasim padurea si mergem sub soare, se face amiaza si suntem inca pe Ciurgau, aici gasim si o zona de culme arsa in totalitate, pasune arsa pentru ce? Pentru lacomie? Ne bucuram de umbrtele norilor, ne uitam in zare ca avem ce vedea, panadincolo de Ghilcos, Suhardul mic, spre Haghimasul Mare, si incoace inspre noi, cariera si crestele Sugalui Munticelu. Ajungem printre vechile transee, (pe aci a fost linia frontului) pe unul din varfurile Ciurgaului si stam si vorbim despre batranul si vesnicul subiect de discutii: Ceahlau. Vorbim de traseele nemarcate si vuizualizam branele, jgheaburi, cararile vechi, mai mult cu ochii sufletului. Liniile 101 Ciurgaului sunt foarte interesante si incet incet coboram in vale, spre Barnad. Ne intalnim cu o stana, cu doi ciobanei care potolesc cainii.

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti

102

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba; Foto: Claudiu Barliba&Petrica Blajuti Unul dintre copiii ne descoase curios, si stam minute bune si ne uitam unul la altul. Apoi vorbim. E amiaza. Cainele nostru luat de la stana de pe Highes, Urs, s-a impus printre ceilalti caini de la stana, asa ca nu-i greu sa trecem pe langa oi. Mare scmecher Ursu asta, o furat mancarea pusa in pungi din afara cortului, ca doar nu i-o fi fost rusine, s-o imprietenit si cu Arrow si tare bine se mai simtea cand era lider peste ceilalti. Si teama nu imi va mai fi de frig si de moarte, caci sus, pe crestele vesnice. totul e drept si firesc.

Ajungem la drumul forestier care ne scoate dupa o ora prin Cheile Bicazului si intram in civilizatie. Prea dura intrarea. Ramane amintirea. Ne luam ramas bun in Piatra la o ciorba. S-o terminat, prea repede s-o terminat, orice vis frumos tine putin, prietenia si amintirea acelor zile si clipe raman. Va multumesc! O, te vad, carunta acum primind bucuroasa buruienile mele de leac, adunate in munti. (Bo Setterlind Mamei - poezie in traducerea doamnei Veronica Porumbacu, preulata din antologia Poezia nordica moderna, Editura pentru literatura, Bucuresti,1968) 103

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Rodica Untu; Foto: Sorin Untu

Hoinari n Munii Nemira

n Munii Nemira codrul, frate cu romnul n timpul rzboiului, pare s fie acum mai mult frate cu ursul: desiuri ntunecate strbtute rar de cte o potec cu marcaj aproape ters, poieni cu afine din belug i vreo dou stni pentru cazuri de for major cnd nu mai poate Mo Martin de foame Cu sperana c fratele codru i va aminti totui de noi i c ursului i vom prea prea slabi pentru a fi masa de sear ne-am pornit ctre slbticie 5 iunie: Iai Popasul turistic Slnic Moldova Culmea Caprioarei Vrful andrul Mare (1640 m) Din Iai pn la Popasul turistic Slnic Moldova am mers cu mainile. Numrtoare la nceput de tur: 9 oameni i o chitara. Am numrat i la sfrit de tur i din fericire ne-a ieit la fel. Am mncat pe fug i am plecat rapid n traseu cci era destul de trziu, aproximativ ora 16. n plus ritmurile orientale urlau peste tot fcndu-ne s ne dorim i mai mult s ajungem sus. tiam c sunt probleme cu marcajele i ni s-a confirmat nc de la nceput. Prima proba de foc: gsete intrarea n traseu!! Descrierea gsit pe internet prea foarte clar numai c nu ne-a ajutat prea mult aa c dup cteva minute de orbecit i alte cteva de discuii aprinse hai pe aici!... ba nu, hai pe dincolo!... dar marcaj nu cutm??.. am decis c toate drumurile duc la Roma, n cazul nostru potecile care urc duc pe vrf Decizia a fost bun pentru c la scurt timp ne-am intersectat i cu poteca marcat. Spre uimirea noastr era marcaj nou. Am continuat urcarea i cu toate c am pierdut de cteva ori marcajul am ajuns n cele din urm n poiana de pe Culmea Cprioarei. Am trecut grupai pe lng stna din poian i am avut baft deoarece cinii au preferat s stea cu oile undeva mai jos iar noi ne-am pozat cu nite mgrui tare simpatici.

n jurul orei 22 am ajuns pe Vrful andrul Mare. Am instalat rapid corturile impulsionai de foame i mai ales de vntul rece, am mncat i apoi ne-am adunat n refugiu la o cntare. Afar cerul nstelat concura cu luminile oraelor din Podiul Transilvaniei extraordinar spectacol dup o zi de mers mai mult prin pdure Statistica GPS pentru prima zi: 8,7 km parcuri n 5 ore i 40 minute (timpul exclude pauzele fcute). 6 iunie - Vrful andrul Mare (1640 m) - aua andrului - Vrful Nemira Mic (1627 m) - aua Nemirei Vrful Nemira Mare (1649 m) - ntoarcere n aua Nemirei - Cheile Dofteanei La Slrie - Popasul turistic Slnic Moldova/La Cascada. 104

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Rodica Untu; Foto: Sorin Untu

Ne-am trezit destul de trziu. Unii au dormit mai bine, alii nu prea: au auzit n timpul nopii un animlu care adulmeca pe la corturi. Li s-a prut c era un animal mic dar, cine tie, poate era ursul care mergea pe vrfuri ca s nu ne deranjeze.

muni, Bucegii, Ceahlul, creasta Nemirei Am plecat foarte trziu n traseu, cam pe la ora 11, dndu-i astfel muntelui ocazia s ne reaminteasc regula de aur a pornirii n traseu de diminea. Am fcut un traseu lung care ne-a luat mai mult timp dect am apreciat noi. Pe Vrful Nemira Mic am urcat fr rucsaci. Ne-a ntmpinat mai nti ciuperca apoi o pant abrupt plin de afine i la final premiul cel mare o privelite extraordinar: pduri nesfrite de jur mprejur, Lacul Poiana Uzului, creasta Nemirei i n deprtare Ceahlul

Bucegii Am petrecut mult timp admirnd privelitea panoramic pe care ne-o oferea locaia unde ne aflam: Podiul Transilvaniei strjuit de jur mprejur de

Ceahlau Nu ne-a lsat inima ca din aua Nemirei s ncepem coborrea aa c am decis n ciuda orei trzii s facem un dus ntors ca s ajungem i pe cel mai nalt vrf al Nemirei

105

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Rodica Untu; Foto: Sorin Untu

Dup un popas pentru masa de prnz pe vrf ne-am ntors n a i am nceput coborrea. Evident c marcajul nu se vedea nicieri dar de data asta ne-a salvat iganca. Ne-am orientat dup albia ei i am gsit o potec care ne-a scos la drumul forestier. Iniial am avut impresia c am ajuns la civilizaie (suntem salvai, yupiiii!!!) dar ne-a trecut repede pentru c aproape fiecare poriune cu noroi avea imprimat cte o lbu de ursule cel mai tare ne-au entuziasmat urmele lsate de mmica urs i de puiul ei foarte drgu entuziasmul ne-a dat aripi pn n Cheile Dofteanei i apoi de acolo pn la Slrie unde am ajuns n jur de ora 21. Cam de aici am nceput s pltim pentru plecarea trzie: oboseala, apropierea nopii, lipsa marcajelor, pdurea foarte deas au fcut s intrm pe un drum forestier care s-a dovedit a fi varianta cea mai lung ctre Slnic Moldova unde am ajuns cam pe la ora 3 dimineaa. Mersul pe timp de noapte este o ncercare grea pentru cei care nu au mai avut astfel de experiene dar am trecut testul cu toii. Lucrul n echip conteaz mult: unii au crat un rucsac care devenise prea greu, alii au cntat, am povestit despre alte peripeii nocturne, am fluierat ca s nu surprindem vreo jivin cu prezena noastr Cel mai surprins dac nu chiar

speriat a fost un biet lucrtor forestier, singur cu un amrt de cel n mijlocul pustietii, care nu a avut curaj s ias din rulota lui ca s vorbeasc cu noi.

Ne-a rspuns totui la ntrebri i dup spusele lui mai erau cam 5-6 km pn n Slnic i dup vreo or de mers, la urmtorul punct de lucru, tot cam 5-6 km am aflat c mai aveam pn la urm 106

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Rodica Untu; Foto: Sorin Untu

drumul care prea fr sfrit ne-a scos pe valea Slnicelului i apoi la osea. De aici ne-am mprit n dou grupuri: cei care trebuiau s ajung la serviciu n acea diminea au decis s plece cu mainile ctre cas, restul am gsit un loc de pus cortul n zona La Cascada i ne-am primit binemeritat odihna. Statistica zilei: 38 km n 12 ore i 47 minute (excluznd pauzele).

7 iunie Slanic Moldova/ traseul 300 scri - Iai

Privii copii, aici fac nani nite oameni! Iat c am ajuns i exponate pentru copii de grdini. Se pare c pusesem cortul chiar lng drumul care ducea la izvoare aa c somnul ne-a fost tulburat cam pe la ora 11. Am mers i noi la izvoare i la cascada apoi doi am plecat cu autobuzul din Slnic ctre Iai iar ceilali au fcut i traseul 300 de scri nainte de a pleca ctre cas. Text: Rodica Untu, Clubul de Turism i Ecologie Turistor Iai; Foto: Sorin Untu

107

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

O ultima zapada in Calimani

Inceputul de primavara din luna martie nu prea stiam cum sa il abordez: ca o prima perioada in care ziua urma sa se mareasca incet incet sau ca perioada in care iarna isi arata ultimii colti, cu lapovita ori ninsoare, cu portiuni uscate combinate cu nameti de 1 metru inaltime. Oricum o perioada in care la inaltimi mari trebuia sa te pregatesti si sa ai in spate intreg echipamentul de iarna iar la inaltimi mai mici, la poalele muntelui sa fii pregatit in orice moment sa te schimbi cu un tricou cu maneca scurta. Timp aveam din (ne)fericire berechet asa ca in calculator aparusera mai multe directoare de lucru cu harti si alte materiale despre trasee montane, aflate in zone mai apropiate sau mai indepartate. Doar ca nu prea imi suradea o tura la peste 2000 de metri cu tot calabalacul de iarna in spate si afara sa fie cald. Plus faptul ca urma sa mergem si in timpul saptamanii, plus multe altele asa ca ne-am oprit la Calimani. Planurile de acasa erau mari si anume sa plecam din Gura Haitii impreuna cu trupa de 12 Apostoli dupa care de la Pietrele Rosii noi (eu cu Adrian) sa o luam spre Tamau dupa care Pietrosul Calimaniului si apoi sa coboram fir intins pana la Toplita. In felul asta am fi terminat un rest ramas de acum doi ani de cand fusesem ultima oara pe aici. Pana la urma nu s-a intamplat chiar conform planului, insa ceva ceva tot a iesit... 24.03.2010 Plec de acasa cu noaptea in cap. Ma trezesc pe la ora 4 pentru a-mi aranja si rucsacul si apoi o iau incet spre gara. Pentru prima data schimb strategia si nu mai plec vineri seara din Iasi pentru a fi la prima ora in traseu din Vatra Dornei. Profit si de faptul ca ziua e ceva mai mare si hotarasc sa plec impreuna cu ceilalti oameni hotarati sa doarma intre cei 12 Apostoli, ei fiind puri si neprihaniti, astfel incat sperau la imortalizarea momentului in care va declara sus si tare ca de fapt in Calimani au existat momente in care au fost si 15 (minim!) apostoli. Rucsacul meu e aproape brad de Craciun, cu piolet, rachete de zapada, bete si alte minuni atarnate. Ajung in gara primul si pana sa beau o cafea apar si ceilalti: Ramiro, Bazil si Aurica. Bilete si la drum. Vremea e minunata, insa toti aveam mai in gluma mai in serios- o strangere de inima in sensul ca prognozele meteo prevesteau schimbarea vremii incepand de sambata seara. Numai ca daca ar fi sa ne luam mereu dupa ce se spune la televizor la rubrica meteo posibil ca cel putin jumatate din sfarsiturile de saptamana sa fie compromise din cauza codurilor. De precipitatii, de canicula, sociale ori economice. Asa ca de cele mai multe ori intai hotaram ca plecam de acasa si mai apoi ne interesam de cum va fi vremea; pentru ca echipamentul sa fie cel adecvat. Nu a fost in necunostinta de cauza cel ce a zis ca la munte nu vremea e buna sau reau, frumoasa ori urata, ci drumetul e cel care poate fi pregatit pentru orice situatie ori nepregatit, cazut din cer direct pe munte. Eventual cu sosoni...

Intre Campulung Moldovenesc si Vatra Dornei cautam numere de telefon pentru a reusi un transfer pana la Gura Haitii cat mai ieftin pentru toti cinci, plus rucsacii. Facusem curateti de vreo saptamana inmemoria telefonului asa ca stersesem cateva numere care erau bune doar acum vreo doi ani, cand nu aparuse inca criza imobiliara&co asa ca acum aveam doar rechini veritabili in memorie. 108

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

Nu gasim nimic asa ca varianta pentru noi era sa mai stam vreo 3 ore in Dorna statiune pana in jurul orei 14 cand urma sa avem autobuz pana la destinatie. Mie si lui Adi nu prea ne suradea ideea, insa celorlalti trei varianta asta le distrugea intreaga zi de sambata in ideea ca o pierdeau mai mult asteptand masini decat mergand sus pe munte. Cat asteptam sa se faca ultimile cumparaturi, Aurica se invarte de doua ori in jurul garii si apare cu un voinic dispus sa ne duca contra sumei de 50 lei pe toti pana la inceputul traseului turistic. Masina e un papuc carosat; pana la urma in fata urca doi dintre noi asa ca ramanem in spate trei oameni; se vede ca nu soferul e proprietarul asa ca parca in ciuda masina trece (cu noi in ea) prin toate gropile de pe sosea. Si sunt multe; alaturi de rucsacii care ne cad in cap, de cauciucurile pe care stam si din cauza carora ne-au amortit picioarele si fundurile, alaturi de morosul de benzina care pluteste peste tot in aer. Sper sa nu fie de la primusul meu si din fericire asa si este.

Soferul e un tip supersociabil, asa ne-au spus cei care au avut onoarea de a sta in fata, poate chiar prea sociabil; important e ca avem promisiunea pe jumatate ca maine daca e nevoie vine tot el sa ne duca in Vatra Dornei.

Elanul muncitoresc e mare asa ca suntem lasati chiar la intrarea in traseul marcat cruce albastra, cam cu vreo 1 kilometri mai departe de cabana Poarta Calimaniului, de unde ma gandeam sa iau o sticla de vin, numai buna de fiert la lumina lunii intr-una din zilele ce urma sa le petrecem sus. Trecuseram insa, ne aflam 109

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru deja pe marginea paraului Haitii, pe drumul forestier din care pe partea dreapta, spre vest pleaca traseul nostru. Gura Haitii paraul Haitii paraul Panacului Pietrele Rosii (cruce albastra) 12 Apostoli (punct rosu). Traseu foarte bine marcat, timp normal cumulat pana la 12 Apostoli de 4-5 ore. Aproximativ 7 km pana la Pietrele Rosii si inca 3-3 km pana la 12 Apostoli Vremea e excelenta afara, soare, uscat si mai ales, de aici de unde suntem privirile noastre duc spre Calimani Cerb si Calimani Izvor si se pare ca spre est zapada a cam disparut; motiv pentru noi sa incepem bascaliile la adresa prognozelor meteo pe care le avusesem puse la dispozitie. Facem dreapta de-a lungul paraului Panacului pentru aproximativ 200 metri dupa care parasim drumul ce merge inainte dreapta pe versantul sudic al piciorului Harlei pentru ca noi sa tinem poteca ce se duce in partea stanga prin padure. In dreapta dincolo de apa se inalta piciorul mai sus amintit pe care se va cobora maine- cu stanci sculptate de o mana invizibila si presarate prin padurea mixta de brad si jnepenis. Traseul urca cand mai usor, lin cand in unele momente incearca sa ne aduca aminte ca suntem la munte totusi. Intregul urcus pana aici e lipsit de zapada si chiar de suntem pe la 1500 metri deabia e momentul sa comentam iarasi la adresa stratului de zapada. Ajungem intr-o poienita de unde iarasi privirile noastre se indreapta spre sud lasand ochii sa se minuneze de frumusetile naturii. Revenim in padure unde ... surpriza! Apare si zapada. Nu mai avem mult pana in zona golului alpin, cel mult 50 metri diferenta de nivel dar e momentul ca iarna sa-si intre in drepturi. Aproape instantaneu stratul de zapada se duce la 3040 centimetri pentru ca in locurile in care a fost viscolita zapada sa ne cuprinda pana la brau. Avem parazapezile pe picioare asa ca hotaram ca nu e cazul sa ne montam rachetele, intai sa ajungem sus si deabia apoi vom vedea ce e de facut. De jur imprejurul nostru sunt urme lasate de cocosii de munte plus tavaleala unui urs ce trecuse pe acolo acum cateva zile. Intrase pe poteca pentru cateva zeci de metri, se tavalise ori scarpinase de un copac dupa care a reintrat in padurea de nepatruns. Brazii piperniciti de bataia vantului 110

Spre Pietrele Rosii traseul este unul dintre cele mai accesibile, avand in vedere ca poteca de cele mai multe ori pare un drum pe care se poate circula si cu caruta, neexistand diferente mari de nivel pe portiuni relativ scurte de drum.

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru si aparitia ienuperilor vestesc sfarsitul padurii si aparitia pasunilor alpine. Avem mai putin de trei ore de mers cand ne oprim in mijlocul poienii de la baza grupului stancos numit Pietrele Rosii. Urcusul a fost usor, lejer (in ciuda zapezii ce a aparut pe ultima portiune si aici in poiana) iar in fata noastra apare Caciula. Daca ceva mai in nord la vreo 3 kilometri Mosul ori Godzila sunt starurile muntelui, aici stanca uriasa din grupul Pietrele Rosii numita Caciula atrage toate privirile. Pe stanci apare vizibil marcajul cruce albastra alaturi de punct rosu, marcajul ce vine de dincolo de Apa Rece din nord si merge in continuare spre Pietrosul Caimaniului spre sud, sud-est. De remarcat faptul ca poteca pe vreme rea se poate pierde relativ usor in aceasta poiana mare, unde sunt numeroase si potecile facute de ciobani ori oi.De altfel la baza Caciulii se mai vede inca urma unei stani, ramasa la fel ca cele din Nemira, fara acoperis. Luam o mica pauza, moment in care impreuna cu Adi urmeaza sa vedem care va fi directia de mers. De aici vedem intreaga creasta o Calimanilor. Daca spre Calimani Izvor-Cerb albul nu pare asa de alb, in jurul Pietrosului nu se mai poate spune acelasi lucru. Evident stiam foarte bine ca va fi zapada mare, insa singura noastra gruja mare, care ne luasera putim prin surprindere (chiar daca eram pregatiti si fizic, si psihic si cu echipament) e stratul de zapada si mai ales consistenta lui. Zapada e moale, foarte moale si efectiv inotam in ea pana la 50 de centimetri cu rachetele in picioare. Asta inseamna un efort imens mai ales prin jnepenis, cum urma sa fie portiunea de traseu de dincolo de vf. Tamau pana la coada celui mai inalt varf din masiv. In principiu insemna ca urma sa ajungem sus oricum cel mai devreme luni la amiaza, iar de duminica seara urma sa se strice vremea. Si fara vizibilitate buna nu si-ar fi avut rost urcarea pana sus. Nu de alta dar pe acolo mai trecusem deja si in contiditii de iarna si de vara. Doar pe timp urat nu am fost si inca nu simteam nevoia acuma sa facem asta. Plus ca mai era si sentimentul ala de despartire, cand trei dintre noi faceau dreapta si noi doi stanga. Asa ca din priviri, ca o echipa rodata in multe ture mai lungi sau mai scurte hotaram sa dormim si noi intre apostoli, pentru a ridica numarul acestora la (cel putin!) saptesprezece. 111

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru conditii de vara parcurgerea acestei acestei distante se face in maxim 45 minute. Noua urma sa ne ia aproximativ doua ore. Suntem cinci si avem doar trei perechi de parazapezi. Initial nu le montam pe picioare si incercam sa pasim pe zapada exact ca pe oua: incep, pentru a nu starge crusta de gheata de deasupra si pentru a spera ca vom ramane deasupra. Insa toate au o limita si dupa cateva afundari in zapada exact cand ti-e lumea mai draga hotaram sa ne blindam bocancii. Nici acum nu ne e mai cu spor, insa parca iesim mai usor din zapada. Ajungem pana in saua dintre apostoli si Pietrele Rosii. Luam o mica pauza de hidratare si pentru ceva dulciuri. Zapada asta scoate sufletul din noi, nu alta! Bazil cu Adi raman mai in spate, sunt fara rachete si oricat de mult am vrea sa-i ajutam urmele lasate de noi se pare ca mai mult ii incurca. Ii vedem cum se scufunda pana la brau sau chiar mai mult insa nu putem sa stam pe loc; asa ca mergem mai departe. Sunt cu Ramiro si am intrat pe portiunea impadurita ce precede micul urcus inainte de Apostoli. Am mai trecut pe aici si intr-un sens si in celalalt dar asa lung ca acum cand inot prin zapada nu mi s-a mai parut. Ne uitam unul la altul, socializam din ochi si ne dam jos rachetele din picioare. Scriem pe zapada numele viitorilor posesori (ce ramasesera in spate) si impreuna cu sfintii de rigoare incepem sa inotam prin zapada care ne inghite. Mergem cale de aproape 100 metri dupa care picioarele noastre calca pe pamant uscat. Ne gandim ca cei din urma o sa ne dea cu rachetele in cap daca le vor folosi doar atat de putin asa ca ne rugam in sinea noastra sa tot fie zapada de aici inainte. Rugile ne sunt ascultate asa ca avem ocazia sa ne dezvoltam si noi calitatile de inotatori. Incet incet ne apropiem asa ca privirile noastre cauta un loc unde sa ne intindem corturile. 112

Asa ca ne incadram in sirul indian ce a inceput sa bata urme (pentru ca deja trecem la alta etapa a descrierii acestei iesiri) si o luam spre apostoli. Distanta in kilometri este de aproximativ 3-3 iar in

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

Sunt aproape gata sa cedez la planurile lui Aurica de a ne intinde corturile dupa niste brazi in zapada si fortez putin sa mai mergem inca cateva sute de metri. Parea aproape imposibil ca si in zona Apostolilor, destul de expusa vantului si soarelui sa mai fie la fel zapada de 1 metru inaltime. Trecem de indicatorul ce ne arata ca pana in Poiana Negri facem cam 3-4 ore de mers si ne oprin cam la 100 metri de acesta. E uscat pe jos, asa ca avem noroc, iarasi vom fi ocoliti de placerea de a sapa in zapada pentru a monta cortul. Urmeaza sa campam aproape de stancile ce au inflacarat imaginatia ciobanilor ce le-au asemanat cu apostolii la cina cea de taina. Insa pentru moment pana ce facem regruparea e cazul sa ne tragem sufletul si sa ne hidratam. Am transpirat destul de serios pana am ajuns aici. Pe intinsul covor al pasunilor nalte, acoperit de afine si merisoare racoritoare (din care ma grabesc sa strang o mana pentru prima oala de ceai), apar numeroase stanci oranduite intr-un cerc, in mijlocul caruia troneaza un bloc mai semet ce atinge inaltimea de 10 m. Razele soarelui invaluie in lumina stancile si ne descopera Mosul" cu parul incaruntit, cu sprancene albite si cu fruntea brazdata. Privim si admiram acest colos, figura

apocaliptica ce ne aminteste de legendarul sfinx din Egiptul faraonilor. Batranul grbovit sub povara mileniilor de ani pare ca a adormit; fara a-i tulbura somnul ne furisam spre grupul Apostolilor" pentru a admira fiecare stanca n parte.

Apoi ne indepartam, ca sa cuprindem cu privirea ntregul grup 113

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru sculptural, minunata priveliste daltuita in piatra, care privita n apus de soare devine fantastica, asemenea unei lumi de basm. In fata grupului, ca un strajer al marelui batran, apare o stanca izolata, zvelta, cu un cap splendid, daltuit cu migala unui mare artist. Maresalul? Si daca da care dintre ei? E o vreme de basm afara acum, vantul deabia daca adie in acest loc destul de expus. Si cea mai frumoasa imagine e cu Pietrosul Calimaniului si Negoiul Unguresc acoperiti de zapada, cu siluetele inconfundabile, ce strajuiesc dinspre sudest orizontul. Dinspre vest soarele apune peste Bargau. Primele stele si luna plina ne gaseste cu corturile intinse in jurul primusurilor care duduie cuminte. De data asta cu zapada imbibata de apa avem spor la topit si facut ceai, asa ca paritatea e de 1:1. Umplem termosurile cu ceai, la fel si sticlele cu ceai ori apa. Deabia apoi (conform ritualului propriu) ma gandesc sa trec la mancare si sa-mi fac o supa fierbinte. Evident la fiecare transa de ceai imi opresc cate o cana pe care o beau pana la urmatoarea cana fierbinte ce va veni. Gasim o vatra facuta deja si cautam cateva bucati uscate de lemn. Nu prea avem spor din cauza zapezii si a intunericului asa ca ne multumim, doar asa de amorul focului, cu cateva flacari plapande date mai mult de vreascurile si carbunii ramani deja in vatra. Suficient cat sa ne afumam bine iar acasa sa fim trimisi direct in baie. Da, dar macar pe tren vom avea cele mai confortabile locuri. Somnul este lipsit de evenimente; doar luna si luceferii ce o strajuiesc fac din noapte zi; atat de frumos si de multa lunima este afara ca adorm greu, foarte greu. Nu-mi vine sa cred ca luma poate lumina atat de frumos incat ies de mai multe ori afara. Imi vine sa intind mainile si sa o iau de pe cer insa mi-e frica, mi-e frica ca as putea reusi. 25.03.2010 Peste noapte mi-a fost destul de cald, asa ca am reusit sa dorm foarte bine; la un moment dat mi s-a parut ca vantul incepuse sa bata destul de tare, vibratiile foilor de cort creand un oarece disconfort asa ca imi pusesem castile de la mp3 pe urechi. Mp3-ul special cumparat pentru astfel de situatii, dupa cateva nopti albe petrecute in cort (sau in tenta). Poate 114

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru de asta nu am reusit sa aud lapovita care curgea de sus. Sau sa vad cum totul in jurul nostru era inorat, cuprins de acel alb murdar al ploii combinate cu lapozita si cu cate un fulg de zapada. Caci atmosfera parca era din poeziile lui Bacovia iar pentru a putea vedea cpntururile Apostolilor dincolo de albul plumburii care ne imbratisa si acoperea trebuia sa ai imaginatie. atmosfera ne face sa simtim ... rece) hotaram sa coboram totusi spre Poiana Negri, traseul nemaifiind strabatut de niciunul dintre noi. Sau poate sticla de apa minerala de cu o seara inainte bauta chiar inainte de a intinde corturile si care ne-a stins setea, sticla carata de Adi si exact la fel branduita sa ne fi determinat sa luam aceasta decizie? Nu conteaza, important e ca dupa ce strangem corturile pe ploaia mocaneasca combinata cu lapovita hotaram sa o luam exact pe directia opusa a Gurii Haitii. Chiar asa, cum ati pus accentul? Pentru ca in sensul insorit am impresia ca aveti nevoie si de viza turistica. Ajungem la primul stalp apoi la al doilea. Dupa care nimic. Stim de la distanta terenul si banuiam ca urmeaza o portiune de vreo 200-300 metri de padure tinara de brad combinata cu ienupar, insa daca pierdeam poteca din start pe vremea asta si zapada in care deja inotam, aia eram! Incercam la liziera padurii mai sus sau mai jos o poteca dar nu reusim. Nici nu insistam pentru ca ne hotaram sa o luam pe cealalta parte, spre Gura Haitii, jurand solemn ca primul lucru odata ajunsi in Vatra Dornei va fi sa cumparam o sticla de apa minerala. Revenim in cateva minute sus pe platou dupa care incepem distractia si pe directia asta. La fel partea estica e invadata de numerosi braduti tineri ce domina tesatura de jnepeni si ienuperi prin care rataceste potecuta ce strabate piciorul Harlei spre stanga, catre Gura Haitii. Stanci golase si semete se inalta din inima padurii si marcheaza traseul nostru ce coboara prin piciorul Harlei. Asta o stim din alte coborari caci acum zapada ne inghite iar intre noi vedem cam la 50-70 metri. Incercam sa ocolim bradutii si jnepenisul prin partea sudica, strecurandune si inotand prin oceanul alb, insa deocamdata nu reusim sa gasim marcajul. 115

Intram in cort si ne felicitam pentru decizia de a continua ... inapoi spre 12 Apostoli si apoi Gura Haitii si a nu merge mai departe spre Retitis. Cu greu iesim afara si intre doua cani fierbinti de ceai (chiar daca afara e destul de cald,

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

Panta este cand accentuata, cand domoala si grupuri de stanci apar incet si ne atin calea. Bazil e cel ce vede primul semn apoi iarasi balaurim prin zapada. Insa avem deja un prim reper; apoi apare al doilea, si inca unul. Prindem poteca conturata din ce in ce mai clar si continuam sa inotam in zapada. Acolo unde poteca dispare mergem dupa urma de urs din fata noastra care ne duce in directia corecta. Lapovita s-a transformat in zapada deocamdata. Ne miscam mult mai repede si dupa 30 minute deja zapada a scazut binisor. Ajungem in zona Portilor Harlei, un adevarat arc de triumf care pare sa imbratiseze poteca. In momentul in care ne oprim sa ne dam jos rachetele incepe ploaia, o adevarata ploaie de vara. Combinata cu gheata de pe poteca si cu urmele de ursoaica ce le urmam (presupunem ca sunt de ursoaica, avand in vedere combinatia de urme imense alaturi de urme mici de pui). Mai bine de o ora trece de cand am gasit semnul si pana iesim din padure. Coboram pe versantul inclinat al pasunii si intr-o regiune plata intalnim mai multe grajduri. Trecem printre siruri de sarma ghimpata agatata pe trunchiuri de molizi si in fata rasar, in vale, primele case

de la Gura Haitii. Am ajuns deja in locul in care am campat acum cateva veri si stim ca mai avem maxim 15 minute pana jos. Incercam sa sunam pe cel ce ne-a adus ieri aici si pana la urma reusim. Prindem aripi cand ne gandim ca jos la cabana ne putem schimba si eventual bea o bere rece, asa de hidratare.

116

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru Sarim peste cateva parleazuri din lemn, plus vreo doua garduri si deschidem tot atatea porti pana sa ajungem in sat pe versantul stang al vaii Haitei, la circa 50 m in amonte de confluenta cu Neagra Sarului si exact in curtea pensiunii cabana Poarta Calimaniului. Am mers aproape 2 ore si acum ne rugam ca masina sa apara cat mai repede pentru a ajunge la fel inapoi in Vatra Dornei. Ne gandim la autobuzul lui Adi de piatra Neamt de la 13 sau la trenul nostru care e ceva mai tarziu.

In timp ce ne schimbam ciorapii schimbam si impresii cu proprietarul pensiunii plus incercam sa-l mai tinem de vorba pe omul nostru ce ne va duce cu masi spre tren. De data asta zboara parca pe deasupra gropilor asa ca ajungem in oras intr-un timp record pentru noi. Suficient cat sa-l debarcam pe Adi la autogara iar noi sa mergem dupa ce trecem prin gara si ne luam bilete spre un loc unde sa ne linistim burtile goale. Vremea e urata afara, nici nu se compara cu ziua de ieri asa ca nu prea avem nici spor la mancare. Ne urcam deprimati in tren si doar povestile vanatoresti despre munte si conservele gasite prin rucsaci ne readuc la viata. Insa ajungem curand in Iasi, aici chiar de a plouat tot a beton miroase si a gaze arse de esapament. Ploaia de la Vatra Dornei era parca mai frumoasa; si oricum mai curata...

117

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Gheorghe

De la plimbri n jurul oraului la campionatul naional de turism sportiv montan!

n vara anului 1978 a venit la mine un biat care practica orientarea sportiv n cadrul clubului Penicilina. Auzise c eram om de munte i mi-a propus s particip alturi de el i de un alt orientarist la un concurs de turism i orientare numit tafeta Munilor, faza pe jude. Am ezitat la nceput, neputndu-mi imagina cum s-ar putea transforma o activitate ce se practic eminamente din plcere ntr-o competiie sportiv! Cnd mi s-au adus ns la cunotin probele de concurs, am hotrt s merg, mai mult din curiozitate i din dorina de a nva lucruri noi despre munte. Aadar am concurat, am ctigat i am obinut astfel dreptul de a reprezenta judeul Iai la faza pe ar a tafetei Munilor. A fost nceputul unui lung drum presrat cu numeroase succese. Timp de mai bine de dou decenii, clubul (cercul) de turism Penicilina, pe care l-am nfiinat n anul urmtor, 1979, a ctigat cam toate concursurile de turism sportiv montan la care a participat, fiind de departe cel mai bun club din ar sub acest aspect. Personal, iertat fie-mi lipsa de modestie, m pot mndri cu 4 locuri I la finalele naionale. tafeta Munilor este, cronologic vorbind, prima competiie oficial de turism sportiv organizat la noi n ar. Ea a fost iniiat n anul 1974 de civa nemeni, mptimii ai muntelui, n frunte cu regretatul doctor Gheorghe Iacomi i cu profesorul Gheorghe Amaicei. Prima ediie s-a desfurat, normal, n Ceahlul att de drag doctorului Iacomi (a scris mai multe cri i ghiduri despre Olimpul Moldovei). Competiia se desfura sub egida F.R.T.A. (Federaia Romn de Turism-Alpinism). Regulamentul i modul de desfurare s-au schimbat de la an la an. De la ntrecerea ntre judee, s-a ajuns, dup anul 1989, la un campionat naional ntre echipe reprezentnd cluburi i secii de turism, pe diferite categorii de vrst i sex (ex. biei 18-35 ani, junioare 14-17 ani s.a.). Gradul de dificultate a crescut i el, punndu-se accent tot mai mult pe probele practice. n paralel, se organizau numeroase alte competiii (parte din ele 118

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Gheorghe

figurnd i n calendarul competiional al F.R.T.A.) de ctre cluburile de turism. Competiiile se numeau Trofeu sau Lir, n cel de-al doilea caz fiind vorba de concursuri cultural-artistice cu tematic turistic. Din pcate, la civa ani dup Revoluie, F.R.T.A. a fost desfiinat, iar turismul sportiv a trecut la Federaia Sportul Pentru Toi. Au existat ncercri, mai mult sau mai puin fructuoase, de a renfiina o federaie naional de turism, dar niciuna nu a atins anvergura F.R.T.A. Actualmente funcioneaz Federaia Romn de Turism i Ecologie, care are i un calendar anual de competiii. Dar hai s vedem cum se desfurau efectiv aceste concursuri. n primul rnd, perioada i locul de desfurare erau stabilite nc de la nceputul anului. Cu cteva sptmni nainte de concurs, erau trimise i invitaiile de participare, mpreun cu regulamentul competiiei i bibliografia pentru probele de concurs. n regulament erau specificate condiiile de participare:

1) Categoriile de vrst/sex. Nu au fost ntotdeauna aceleai dar, de cele mai multe ori, acestea erau: copii 10-14 ani (obligatoriu cu nsoitor adult), juniori 1518 ani, seniori I 18-35 ani, seniori II 35-50 ani i veterani 50-70 ani. La fiecare categorie puteau fi nscrise echipe formate din 3 sportivi (3 biei sau 3 fete) plus o rezerv. Uneori erau admise i echipe mixte. De asemenea, era permis participarea la o categorie inferioar de vrst (totul era s te in balamalele !). 2) Modalitatea de efectuare a vizitei medicale, care era obligatorie. 3) Lista echipamentului obligatoriu, care cuprindea n general urmtoarele piese: bocanci, ciorapi de schimb, hanorac, tricou/cma de schimb, pelerin de ploaie, bidon ap, lantern cu bec i baterii de rezerv, fluier (pentru comunicare i pentru emiterea semnalelor S.O.S. in caz de nevoie), nur rou de avalan (atunci cnd pe traseu se ddea proba de comportare n zon cu pericol de avalan), act de identitate. Echipamentul comun obligatoriu consta n: cort, busol, trus 119

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Gheorghe

120

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Gheorghe medical, ghid/hart, pix/creion. Se fcea controlul echipamentului pe traseu, iar lipsa unei singure piese din list atrgea descalificarea echipei. Concursul se desfura, de obicei, pe parcursul a 2-3 zile i cuprindea mai multe probe, nu ntotdeauna aceleai. O sa enumr i o s descriu pe scurt probele principale.

1) Proba de regularitate (sau de teren). Era, bineneles, proba cea mai important, punctat ca atare. Ea consta n parcurgerea unui traseu de 4-5 pn la 10 ore, difereniat ca grad de dificultate i lungime pentru diferitele categorii de vrst/sex. Traseul era indicat (desenat) pe harta de concurs i era compus din mai multe etape. Etapa trebuia parcurs ntr-un timp dat iar la captul ei era un post de control cu arbitru, arbitru care semna foaia de concurs, unde trecea i eventualele penalizri pentru nencadrarea n timp. Nu aveai voie s intri n post nici mai devreme dar, evident, trgeam tare i ajungeam de obicei mai repede, stnd ns ascuni n apropierea postului pn cnd se scurgea timpul stabilit. n afar de posturile cu arbitru mai erau i muii (posturi fr arbitru). Unii mui erau trecui pe hart, alii nu. n cel de-al doilea caz poriunea de traseu pe care se gseau acetia era desenat pe hart cu linie continu i, dac 121

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Gheorghe

122

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Gheorghe vroiai s nu pierzi posturi, trebuia s mergi exact pe poteca indicat. Dac pe o poriune erau trecute doar posturile, puteam s ne alegem singuri traseul. Dovada c am trecut pe la mut era fie un jeton cu un cod anume pe care-l luam de acolo, fie un cod pe care-l notam n foaia de concurs. Uneori existau i etape contra cronometru; trebuia s fugi cu bocanci n picioare i cu rucsac n spate ! n posturile de control cu arbitri se susineau i unele probe speciale, probe despre care voi vorbi mai ncolo. De asemenea, se putea cere ca anumite etape sau poriuni de etape s fie parcurse fr hart, precizndu-se unghiul (azimutul) i distana de deplasare pn la postul urmtor. 2) Proba de orientare. Se putea desfura practic i/sau teoretic. Proba practic de orientare consta n parcurgerea contra cronometru a unui traseu n circuit, cu atingerea unui numr de posturi fr arbitru. Se ddeau distanele i unghiurile, fie toate de la nceput, fie din aproape n aproape. Proba putea fi executat de un singur concurent din echip, de fiecare echipier pe rnd (acelai traseu sau tafet fiecare cte o poriune de traseu) sau de ntreaga echip. Proba teoretic presupunea diferite calcule, cu ajutorul busolei i al hrii : distana sau diferena de altitudine ntre dou puncte de pe hart, azimutul pe care trebuia mers pentru a ajunge dintr-un punct n altul, timpul de parcurgere a distanei dintre dou puncte de pe hart (dndu-se viteza de mers). 3) Proba de acordare a primului ajutor. Ca i proba de orientare, se putea desfura practic sau teoretic. n primul caz, se cerea s se execute operaiile de prim ajutor, folosind i trusa medical din dotare, asupra unui turist despre care se presupunea c fusese victima unui anumit tip de accident sau suferea de o anume afeciune. ns de cele mai multe ori, din cauza numrului mare de echipe participante, proba se desfura doar teoretic. Se ddea un chestionar cu 3 5 ntrebri, cu cte 3 variante de rspuns. Un exemplu de ntrebare : Primul ajutor n caz de stop cardio-respirator const n : a) 2 3 insuflri consecutive prin respiraia gur la gur sau gur la nas, urmate de 15 apsri pe stern; b) 15 insuflri consecutive, urmate de 3-4 apsri pe stern; c) 6 insuflri consecutive, urmate de 6 apsri pe stern. 4) Proba de meteorologie turistic. Consta ntr-un chestionar tip gril un numr de ntrebri, cu cte 3 variante de rspuns. Exemplu : Dac la apus discul Soarelui devine galbenportocaliu pe msur ce se apropie de orizont, atunci : a) vremea se va nruti chiar din timpul nopii; b) a doua zi vor fi vijelii i ploi/ninsori; c) a doua zi timpul se va menine frumos, lipsit de intemperii. 5) Proba teoretic. Chestionar tip gril constnd din ntrebri, cu cte 3 variante de rspuns, din bibliografia indicat. De obicei, aceste ntrebri se refereau la zona de concurs. Exemplu : La ce altitudine este situat cabana Dochia, din masivul Ceahlu : a) 1750 m; b) 1802 m; c) 1845 m. 123

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Gheorghe

6) Proba de recunoatere a florei montane. Trebuia recunoscute plantele din planele expuse. Fie se cereau denumirile, fie trebuiau mperecheate imaginile cu denumirile dintr-o list dat. 7) Proba de recunoatere a rocilor. 8) Proba de recunoatere a urmelor de animale slbatice. 9) Proba de recunoatere a ciupercilor. Probele 7, 8 i 9 se desfurau la fel ca proba 6. 10) Proba de alpinism. Se putea desfura sub diferite forme: crare la liber sau cu asigurare pe o poriune scurt de traseu alpin, cobore n rapel, tirolian peste un pru sau peste o rp, executarea unui numr de noduri utilizate n alpinism, mers pe brn etc. 11) Proba de avalan. Se verifica i se nota corespunztor comportamentul echipelor n situaia n care trebuiau s traverseze o zon cu pericol de avalane. O astfel de zon se parcurge pe rnd de

ctre fiecare turist, n deplin linite i cu msurile de rigoare: gluga hanoracului tras pe cap, masc de tifon care s acopere gura i nasul, nur rou lung de 10 m legat de bru. 12) Proba de aprindere a focului. Nu era chiar ca la Survivor! Se puteau folosi chibrituri sau brichete. Numai c focul trebuia aprins n orice condiii meteo 13) Proba surpriz. Am ntlnit-o doar la concursuri gen cup sau trofeu, organizate de cluburile de turism. Uneori testa deprinderile necesare drumeilor, alteori avea un caracter distractiv. 14) Proba cultural-artistic. Obligatorie la nceput, luat apoi n calcul doar pentru acordarea Trofeului F.R.T.A. (judeului cu cele mai bune rezultate), a devenit n cele din urm opional. Evident, nu m refer aici la concursurile eminamente cultural-artistice, gen lir, despre care am pomenit la nceput. Echipele prezentau cntece, poezii, scenete, monoloage, fotografii, diapozitive 124

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Gheorghe sau filme, toate cu tematic turisticmontan.

Menionez c probele prezentate mai sus nu figurau toate o dat n programul de concurs. De fapt, doar primele 6 probe se ddeau cam la toate concursurile. n ncheiere, fac precizarea c aa stteau lucrurile pn pe la mijlocul anilor 90. De atunci eu n-am mai participat la nici un concurs. Dar nu cred s fi aprut mari schimbri ntre timp. Doar echipamentul utilizat a fost cu siguran updatat.

125

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Aurica Scriitoru

Inceputul Calimani august 2006

Acum cativa ani am avut o revelatie; deodata am vazut in fata ochilor intreaga copilarie frumoasa petrecuta pe dealul Bucium la parinti pana la 14-15 ani. Casa era penultima din zona la aproape 250 metri de padure si de dealurile cu vii si livezi ... stiam fiecare coltisor din aceste locuri; le pusesem pana si denumiri. Ce mai, simteam cum devin un om caruia ii placea natura, aventura, spiritul liber. Nu stiu cum aceste valori au disparut odata cu inscrierea la liceu si m-am indepartat de ele pana aproape de 30 de ani. Pe la 30 de ani am intrat in tagma vanatorilor dar cred ca m-a atras mai mult iesirea in natura cu ranita si pusca in spate, caci de impuscat eram cum spuneau ceilalti tovarasi vanatori ecologist, ca nu prea nimeream nimic si mai dadeam si o groaza de bani asa ca in trei ani m-am lasat. Oricum reincoltise ceva din copilarie si nu aveam stare asa ca dupa doi ani mi-am luat bicicleta (de fapt am luat doua; si una cu cos pentru cumparaturi) si m-am apucat sa fac miscare, singur si intrun ritm infernal zi de zi in Gradina Botanica iar sambata si duminica ture mai lungi. Am mai intalnit cativa nebuni cu care mai merg si acuma dar totusi ceva nu se lega pana la capat, parca nu avea un final. Nu mai stiu cum si de ce am intalnit o persoana, era si coleg de serviciu, Lucian Chelaru si la fel nu-mi aduc aminte cum, din vorba in vorba a pomenit cuvinte ca munte, cort, orientare turistica etc care mau hipnotizat desi nu intelegeam mare lucru. Prima iesire a fost in Poiana cu Statui (langa Iasi) in iunie 2006, cu stat o noapte la cort in jurul unui foc haiducesc. A fost ceva ce nu poate fi exprimat in cuvinte, doar cei initiati stiu despre cei vorba. Oricum in saptamana urmatoare am mers la un magazin montan din oras de unde mi-am cumparat cort, izopren, sac de dormit si primus fara sa stiu de pe atunci cat de des le voi folosi. Primul traseu pe munte a fost in Calimani; traseul propus si realizat fiind Gura Haitii - Pietrosu - Lacul Iezer si intors cu coborare pe la cariera. Inca din ziua cand sa stabilit tura si traseul de parcurs eram intr-o agitatie continua, adrenalina prindea viteza numai cand ma uitam pe harta si vedeam Vf.Pietrosu 2100 m; chiar daca harta pentru mine era ca un desen fara a intelege mare lucru despre curbe de nivel, abrupturi, sei etc. Aveam mari emotii din cauza raului de inaltime, caci locuind toata viata la casa pe sol de cate ori mergeam la cineva la bloc si ma uitam in jos ameteam.

Am plecat cu masina din Iasi, Lucian cu feciorul si cumnatul la un cort iar eu cu un vechi coleg de clasa, vecin si partener de vanatoare cu alt cort. Binenteles echipamentul era clasic, rucsac cu cadru, bumbacuri, etc. In fine .... am stat o zi in Gura Haitii, a doua zi cand sa plecam Lucian se tot uita la vreme cand afara, cand la televizor si mormaia ca parca nu-i prea de mers, colegul meu nu era convins ca-i de el treaba asta (la el oricum aia a fost prima si ultima iesire pe munte). Simteam ca nu mai am aer cand ii auzeam. 126

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Aurica Scriitoru

Nu stiam si nici nu cred ca as fi inteles atunci vorba ca muntele ramane tot acolo si te va astepta intotdeauna. Din fericire pentru mine deodata pe la 10:00 apare soarele si ne punem in miscare. Tragem cat de tare puteam pe atunci si iesim in vreo 3 ore in poiana de sub Pietrosu.

Era o vreme excelenta, se vedea si un alt grup pe creasta, umplem bidoanele cu apa si dai drumul la deal. Nu stiu de ce Lucian a ales sa urcam nu pe traseul clasic ci direct pe abruptul de sub coada Pietrosului pe paraul care izvoraste de acolo, da ceea ce a urmat pentru colegul

meu a fost prea mult. Nu pot sa spun ca eram intr-o forma de zile mari, simteam cum inima sta sa iasa din piept, capul parca se umflase, dar cu ochii spre varf, mentalul nu a cedat ba chiar am mai luat din bagajele colegului. Ajungem in creasta dupa o ora jumatate; schimbasem vreo trei maieuri, tricouri dar privelistea ce s-a deschis in fata ochilor depasea orice inchipuire sau poze vazute pe internet. Bucata de traseu care a a urmat a pus si mai tare presiune pe organismul neantrenat dar nu suficient incat sa-mi schimbe orientarea pe urmatorii 50 de ani. In sfarsit ajungem pe varf; va inchipuiti emotia si euforia sa fii la 2100 m pentru intaia oara. Aveam un aparat mic de poze dar cum nu eram in tema cu pozatul n-am imortalizat mare lucru, era deja ora 17:00 coboram si gasim un loc cat de cat drept sa punem corturile. Lucian nu prea e de acord caci era chiar in creasta da vazand starea fizica in care eram, cedeaza, punandu-ne sa ancoram cu sforicele corturile de jnepeni. Cand sa ne linistim sa mancam constatam ca bausem aproape toata apa iar ceea ce a urmat nu-i ceva care sa uiti prea curand. Lucian decide sa plece cu cumnatul lui dupa apa coborand dupa intuitie si ghidandu-se de vegetatia luxurianta care exista pe langa surse de apa. Ramasi la corturi dupa ce am mancat ceva si am 127

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Aurica Scriitoru

adunat cateva lemne de foc, ceilalti trei care nu mai fusesem niciodata pe munte incepem sa ne facem griji mai ales afara se intunecase si pe la 21:00, chiar se instalase panica. Am inceput sa-i strigam in toate partile, luminam cu lanternele, incercam sa intretinem focul cat de cat, dar nici un semn. Gandurile negre isi faceau loc usor mai ales ca eram si obositi, dezhidratati si fara un minim de experienta cred ca aveam pulsul dublu, telefoanele nu ajutau la nimic, n-aveam nici macar numarul Salvamont. Nerealizand macar unde suntem si unde ar fi cei doi, umblam in noapte bezmetici pe aceleasi portiuni de creasta semnalizand in disperare acustic si luminos dar degeaba. Nu-mi dadeam seama de ce strigatele noastre nu sunt auzite ca doar valea de sub Pietrosu era la picioarele noaste fara nici un obstacol in fata. Obositi si stresati ramanem in picioare langa corturi cu mustrari de constiinta caci Lucian ne atrasese atentia sa nu consumam excesiv si aiurea apa ca sus nu este dar ... si deodata pe la ora 22 o luminita se vede si culmea, veneau din partea de sud a crestei si nu de acolo de unde luasem apa la urcare. Strigate de

usurare si bucurie, repede cate un ceai, doua, o supa si la culcare. Prima noapte pe munte la cort pentru mine a fost un cosmar, n-am dormit aproape deloc din cauza oboselii si a impresiei ca tot timpul ma pravaleam spre abruptul Pietrosului. Dimineata o vreme superba, alta viata, aveam si apa si pornim spre Retitis; pe o caldura inabusitoare tragem tare si la 16 ajungem la Iezer, loc de vis cu apa de spalat, de baut, stam tolaniti la foc si mancam seminte, ne culcam devreme si chiar dormim. A treia zi si ultima, ne ia in primire o ploaie de dimineata de vreo trei ore da fara sa ne sperie doar asa ca sa ne arate cam cum e viata pe munte, ne inghesuim la refugiu cu niste biciclisti unguri sa mancam, apoi coboram in exploatarea de sulf si in vreo 4 ore suntem in Gura Haitii. Fac greseala sa schimb bocancii cu niste tenisi si drumul de asfalt imi omoara talpile. Din cei cinci doar eu si cu Lucian am mai ramas constant pe munte ceilalti trei s-au cam lamurit cu activitatea asta

128

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Tudor Ghioc

Fii om, planteaza un pom

Si vine si ziua de 10 aprilie, imediat dupa ce mai toata lumea s-a ghiftuit cu sarmale, cozonaci si oua rosii. Pentru cea mai mare parte a membrilor Asociatiei de Turism Montan Hai pe munte!, din fericire, chiar daca e o zi de sambata stata acasa (asta presupunand cel mai sigur tot week-end-ul), e totusi o zi petrecuta in natura. Sau mai bine zis in ceea ce credem ca va fi peste 10-15 ani, respectiv o oaza de verdeata undeva la marginea orasului Iasi. intalnim la statuia lui Mihai Viteazu din Copou sambata dimineata. Primavara isi intra in drepturi depline, asa ca inca de la prima ora se anunta o zi autentica de aprilie: cald, frumos si soare, mult soare. Poate putin cam mult pentru gusturile noastre si pentru cea ce aveam de gand sa facem astazi. Fusesem anuntati ca cei de la Romsilva urmau sa se ocupe de asigurarea cu material saditor, cu cazmale cat si cu cate o sticla de apa minerala, insa eram curios sa vad ce inseamna de data asta acest suport logistic, pentru ca in urma cu vreo trei saptamani fusesem la o plantare la Carlig (organizata parca de autoritatile locale), unde mi s-a parut mai mult anarhie decat organizare nemteasca.

Ideea nu a fost a noastra, ci a Federatiei Romane de Turism si Ecologie, care a initiat acest proiect de (re)impadurire simultana in cat mai multe localitati din tara, actiune desfasurata sub sloganul Fii om planteaza un pom. Am fost cooptati in urma unor discutii telefonice pentru a participa si noi, asa ca dupa mailurile de rigoare schimbate intre noi pe lista de discutii urmeaza sa ne

Ma intalnesc pe la opt dimineata cu o parte din voluntari, cu restul urmand sa ne vedem la locul faptei. Ne urcam in doua masini cu totii, restul pe biciclete si o luam 129

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Tudor Ghioc

catre marginea orasului. Am inteles ca anul trecut tot in acea zona mai fusese organizata o actiune de plantare. Oprim langa o masina a Garzii de Mediu, cerem oarece amanunte si dupa doua telefoane date aflam ca zona noastra de plantat se afla cam la vreo 300 de metri mai spre partia de ski din Sararie.

Oricum zona in care oprisem prima data parea cel putin ciudata, cu iz de mobilizare cincinalista, avand in vedere ca

era si Salubris-ul acolo, plus alte categorii sociale. Pe sectorul nostru suntem aproape primii, inaintea noastra fiind personalul de la Directia Silvica cred. Din fericire nu si ultimii, urmand sa apara si oamenii de la celalalt ong implicat in aceasta activitate (ATE Bucovina). Aproape ca raman socat cand vad cum se face cu adevarat o plantare: intai si intai suntem intrebati (fara nici o gluma, se poate foarte bine intampla acest lucru) daca am mai tinut un harlet in mana; apoi ni se explica cat de lata si de adanca sa facem groapa in care va intra puietul de salcam (asta vom planta) si cum se astupa apoi cu pamant. Plus alte detalii, plus rugamintea ca orice nelamurire su nedumerire sa ne-o exprimam cu voce tare pentru a putea fi rezolvata. Suntem aproape douazeci de oameni de la noi asa ca ne intindem pe vreo 10-12 randuri pe care le luam in primire. Se impart sarcinile de munca, se face inventarul la cazmale, sape si manusi si-i dam bice. Locurile in care urmeaza sa plantam puieti sunt marcate cu tarusi de lemn pusi la linie asa ca nu trebuie sa ne speriem ca ne furam randurile unul altuia ori ca ne suprapunem pe ele mai ceva ca masinile la Fundatie. Fetele raman la plantat propriu-zis in timp ce voinicii isi 130

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Mihai Cibotaru; Foto: Tudor Ghioc trag manusile si se pun pe facut gropi in pamant. Apar si cei de la Bucovina, mult mai multi (da stiti ce se zice, nu conteaza neaparat numarul, asta asa ca si gluma) si zona noastra (de peste 15 anu) verde devine colorata. Ori efortul fizic, ori lipsa de miscare fac ca transpiratia sa curga siroaie de pe noi; mai ales ca tragem tare. Singurul degajat e Andrei care s-a invartit de vreo doua etichete pe care si-a scris numele facandu-se stapan pe 6 m2 de viitoare padure de salcam. Din fericire la varsta lui nu duce lipsa de experienta, cu numai doua saptamani in urma imbogatind livada bunicului cu inca 9 pomi fructiferi. Oboseala creste, bateriile ne lasa si chiar inainte de a atinge punctul critic apare la capatul randurilor parca strategic amplasata o masa plina cu branzoaice si apa minerala. Facem drumuri (nu doar dus) catre placinte si revenim pe pozitii. A fost si televiziunea, au fost si ziarele, acum tragem nadejde sa terminam ceea ce am inceput, respectiv sa ajungem cu randurile noastre pana la capat. Observ pe ultima suta de metri ca nu exista neaparat o foarte mare unitate sociala a voluntariatului, asa ca in momentul in care sapam ultimile gropi pentru puieti, marea majoritate fac fotografii de grup ori impart diplome. Reusim sa terminam, adunam lopetile si ne caram spre vale la masini. Facem si noi ceremonia noastra de premiere si cum orice lucru temeinic facut trebuie stropit (la fel cum copacii nostri plantati aveau sa primeasca a doua zi o ploaie) apare dintrun portbagaj o sticla de vin rose. Suntem totusi cativa asa ca vinul e mai mult de degustare. Noroc ca unii dintre noi mai sunt si soferi. In concluzie o activitate frumoasa, in urma careia sper sa ramana peste 5 ani macar 20% din ceea ce am plantat. Si tot va fi un succes, pentru ca daca nu peste cinci ani nu voi mai participa la nici o activitate de acest gen. Ma voi reprofila doar pe pomi fructiferi; deja pentru 2011 am mai identificat vreo 4 locuri libere in livada. Acum lucrez la extindere...

Si in sfarsit nu pot sa am decat cuvinte de lauda la cum au gandit si coordonat aceasta activitate cei de la silvic. Plus faptul ca cei de la mediu chiar au dat lectii de cati pomi se pot planta pe unitatea de timp (ora). Daca era de un concurs erau aproape sigur castigatori. In rest plantati si-un pom, dar fiti si om!

131

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Aurica Scriitoru; Foto: Tudor Ghioc

Dealul cu salcami de la Voinesti

Venirea primaverii se vrea si o revigorare a actiunilor HPM privind mediul inconjurator, asa ca pe principiul primul venit primul servit la solicitarea ong-ului Iasirecicleaza ne mobilizam si noi si sambata diminetata plecam spre localiatatea Voinesti. O parte cu bicicletele, altii cu autobuzele Ratp, altii cu masinile personale, pe la 9:30 hpm-istii biciclisti (Aurica, Ramiro, Mihai, Ionut, Mihai H) suntem deja pe plantatie cu harletele in functiune. incepem prin a planta puieti de salcam, pamantul era lutos si umed numai bun de un antrenament la maini pentru eventualele catarari. Marea distractie era la Petrica care venise cu copiii ca astia mici nu vroiau sa dea nici in ruptul capului harletul din mana chiar daca nu faceau mare lucru cu el si daca le cereai vreun puiet de salcam imprumut era ca si cum le-ai fi cerut sa plece acasa si sa se culce.

Apar si ceilati voluntari, Florin Vestale cu prietenii, Radu si Tudor dornici de plantare (unul cu aparatul foto, altul cu tigara-n mana) si pana-n ora 12:00 se termina tot salcamul de plantat. Urmeaza pauza de masa foarte bine pusa la punct de organizatorii cu sarmale si vin local moment prielnic pentru Claudiu si compania sa soseasca sa dea o mana de ajutor. De remarcat ca din toata uneltele care ar fi fost de folos unei plantari (harlete, sape) Claudiu a adus o lopata de dat zapada, noroc de Matei care a palmat un harlet uitat pe camp. Era clar ca dupa ospat voluntarii vor mai pierde din entuziasm dar incercam sa terminam ce am inceput; se distribuie salcioara pentru realizarea unei cortine in jurul plantatiei de salcam si cu eforturi pe la 13:30 terminam si ne retragem spre Iasi. Estimarea era ca or sa fie in jur de 160 de persoane dar cred ca au fost peste 250 asa ca eram trei persoane la un harlet, 132

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Paul Popa

Hai cu bicicleta!
Mersul pe biciclet are o vechime de aproximativ 200 de ani, fiind foarte ndrgit oricrui copil, tnr, btrn, iar n rile dezvoltate economic, acest mod de deplasare este foarte utilizat. n ri ca Japonia i China mersul pe biciclet a devenit unul foarte normal, deoarece din cauza aglomeraiei i densitii populaiei, este aproape imposibil s circuli cu maina. n Iasi, sunt aproximativ 800 de bicicliti, aici, intrnd, toate categoriile de vrst. ns, o categorie aparte cu vrste cuprinse ntre 17 - 45 de ani, reuesc week-end de week-end s fac ieiri de aproximativ 50 - 70 - 100 km, pe un interval orar de 7-8 ore, bineneles n zilele cnd vremea permite acest lucru, ns mai sunt i excepii de teribiliti care iubesc i vremea urt. De asemenea, au loc, mici ieiri i n cursul sptmni. Informaii se pot gsi la orice or pe forumul iaibike, la seciunea dedicata turelor organizate in fiecare saptamana, de asemenea fiind valabil i forumul regional Moldova, de pe www.ciclism.ro i www.freerider.ro. ntlnirile au loc n fa la Palatul Culturi, orele fiind stabilite, n funcie de lungimea traseului (9 10 dimineaa), unde sunt ateptai toi doritori de mersul pe biciclet, indiferent de pregtirea lor. Ieirile sau excursiile sunt destinate prin jurul Iaului (Cetuia, Vldiceni, Pun, Bucium, Dobrov, Brnova Balonul Meteo, Hlincea, Todirel, Cercu, Ciurea, Mogoeti- Mnstirea Hadmbu, Voineti, Mdrjac, Podul Iloaie, Lecani, Bogonos, Horleti, Popricani, Sculeni, E583 Aroneanu, Ciric, Dancu, Tometi i nu numai) . Bine neles c traseele sun variante, plecnd de pe asfalt spre pduri i drumuri forestiere, drumuri de ar convenionale sau nu, pe oriunde se poate merge pe dou roi. De asemenea mai sunt ture i concursuri organizate la nivel de ar, unde distana minim a uni traseu pleac de la 300 km i ajunge la 1800 km. Acestea sunt variate. Un exemplu este Transfgran. Acum recent, n perioada 11-13 iunie ntlnirea anual a ciclitilor din Moldova,

n Romnia, orice categorie de oameni, indiferent de educaie i cultur, poate accede la acest tip de micare. Tot ceea ce v trebuie este vointa, apoi condiie fizic i o biciclet ct de ct bun.

133

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Paul Popa

bikefest, ntlnire ce are loc la Sulta, lng cabana Daniel, zona Moineti-Lucceti. Apoi in perioada 15-22 iulie se anun un traseu spre Piatra Neam, Bicaz. Iar n 31 iulie ntlnire pe Transfgran, traseu salutat cu pregtiri, deja, de 4 bicicliti. Se mai fac ieiri oportune, pn la Vaslui, Brlad, Galai, Constana, Vama Veche, iar spre nord, Pacani, Suceava, Munii Bucegi, Ceahlu, Bucovina, tinutul mnstirilor, aici intrnd o categorie de cursere, ce se antreneaz special pentru aceste tipuri de trasee (osele). Tot ceea ce trebuie s faci e s i doreti i s ai timpul liber, restul vine de la sine, nimeni nu este lsat n urm, chiar dac pe fiecare traseu apar inevitabilele pene, sau chiar daca fiecare are ritmul sau mai ncet. Din tot grupul, fiecare este dotat cu cte ceva (petice, leviere, scule, pomp) i cte un pacheel de mncare care e foarte bine ntmpinat pe finalul traseului, cnd, majoritatea suntem lihnii de foame. La fiecare traseu se fac poze, scurte filmulee, care ulterior sunt montate ntr-un clip video i ncrcate pe internet pentru a fi vizionate, amintindu-ne de pedalele ce le-am dat pe dealurile urcate cu greu i poate de a ne amuza de unele accidente sau de feele obosite dup circa 70 km.

Important este, pe final, satisfacia fiecruia dintre participani, c au reuit s duc traseul pn la capt, precum i distana parcurs, fiecare fcnd parte dintr-o mic familie pentru cteva ore.

Bine neles c suntem iubitori i de competiii sportive organizate, competii XC dar privim si spre ca mai ravnita competitie de la nivel national, Turul Romaniei, http://www.tcr.frciclism.ro/ iar aa cum spun unii dintre noi, cam slbu traseul cu munii de la noi. Prin Moldova va trece pe la Botoani Tg. Frumos Roman - Piatra Neam. O parte din competitiile (unele deja traditionale) de ciclism la care sper sa ne intalnim in numar cat mai mare:

134

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Paul Popa

Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Data 04.17.2010 04.25.2010 05.09.2010 05.09.2010 05.15.2010 05.16.2010 05.17.2010 05.29.2010 07.03.2010 07.10.2010 07.25.2010 07.31.2010 08.08.2010 08.2.2010 08.29.2010 09.12.2010 09.19.2010 09.27.2010 10.03.2010 Cursa Arges Spring Race Maros XCO Cup Prima Evadare Lornion Trophy Maraton Preluca Cupa FRCT Kezdimaraton Maraton Maraton 3 Mountains Arge Summer Race Maratonul Muscelului Trofeul Tmpa Banat Maraton Maraton Harghita Bi Geiger MTB Challenge Tunad Maraton Neuzer Bike Maraton Maros Maraton Emmedue Sport Cup Tip XCO XCO XCM XCO XCM XCO XCM XCM XCM XCO XCM XCO XCM XCM XCM XCM XCM XCM XCM Locatie Pitesti Warp Soft Cluj Maros Bike Bucureti Daniel Srdan Trgu Mure Maramure Trgu Mure FRCT Trgu Secuiesc Miercurea Ciuc Moieciu de Sus Trivale Cmpulung Muscel Braov Bike Attack Harghita Bi Sibiu Geiger Bile Tunad Trgu Mure Neuzer Cluj Maros Bike Ploieti Emmedue Despre organizator

www.mtb-maraton.ro cupa.marosbike.ro primaevadare.ro www.preluca.ro www.kezdimaraton.c om www.csikmaraton.ro

www.muscelmaraton.ro bmm.bikeattack.ro www.cabanaharghita. ro www.aktivity.ro/mara ton marathon.marosbike.r o

Alte competiii ce se mai anun in urmtoarea perioad: 1. PRV Pe Roi Verzi 2010 12-13 iunie, ins data nu este inca sigura, cu organizare si loc de desfasurare in Iasi 2. Cross Country Vatra Dornei, pe 26 iunie 3. Maraton Tg. Secuiesc Kezdimaraton 22 mai Acestea sunt doar puinele competiii organizate la nivelul ri, de astfel vor fi la Iai i alte competiii sportive, dar datorit organizatorilor acestea nu se tiu exact, mai multe detalii

putei afla in timp util de pe forumul iasibike.

135

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Paul Popa

Putem vorbi la nivelul oraului despre faptul c se organizeaz n ultima vineri din lun, in mod constant, Critical Mass. ntlnire ce are loc la ora 18 n rondul de la Agronomie Copou. Prin aceasta mobilizare a biciclistilor din Iasi se dorete o atenionare a edililor oraului precum i promovarea acestui tip de micare. Se dorete construirea n ora a unei piste de biciclete, iniiativ luat deja din zona Tudor Vladimirescu, ce are plusuri i minusuri, construcie realizata din pavele, doar s se spun c sa fcut ceva. Pist ce se termin n zona Bucinescu, distana maxima 1 km. Important este de fapt ceea ce ne dorim noi cei care circulm zilnic prin oraul inundat de maini i care de cele mai multe ori devenim invizibili pentru uni conductori. Mulumim ns c la nivel local nu s-au petrecut accidente grave.

136

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Claudiu Moga

Primavara pe doua roti

Inedita tura a inceput joi, pe 27 mai cand mi-am dat intalnire cu un prieten bun Horia din Deva cu care am discutat multe in prealabil pe net si cu care planuisem de ceva vreme o tura prin Apuseni. El fiind student la Timisoara, a luat de acolo trenul pana la Arad, iar de acolo a mers pe bicicleta pana la Tarnova unde ne-am intalnit pe la ora 19. Am stat putin la un local sa sarbatorim intalnirea mult visata intre 2 artisti ai aventurii si adrenalinei pe doua roti: subsemnatul si Horia. Atunci inca nu banuiam ca Horia va fi cel mai puternic si adevarat cicloturist ce l-am intalnit in Romania. Avea sa urmeze o aventura si o tura cum rar se pot intampla intr-o viata de om. Inca din prima clipa ne-am inteles de minune. Aceasta intalnire a fost predestinata si harazita ca sa formam pe viitor o echipa boema de mare forta in cicloturismul romanesc si nu numai. Dupa ce am sarbatorit intalnirea cu 2 beri si o gustare, am pornit sa pedalam spre Buteni. Traseul este destul de pitoresc: campii, lacuri, sate traditionale, amintesc aici Luguzau si Cuied, cateva catarari interesante, multe stane (de cateva ori am fost atacati), paduri dese, o zona ideala de cicloturism. Zona este de deal, am avut cateva catarari interesante. Ne-am oprit apoi la Cuied unde ne-a prins noaptea si ne-am oprit pe o terasa la un local sa admiram o luna portocalie si dodoleata care prevestea un tur de vis. Atmosfera a fost de basm, am mai povestit despre aventurile noastre si viata noastra interesanta. In continuare aveam sa pedalam pe noapte, multe catarari in continuare, pe alocuri si drum cu piatra cubica, ne-au atacat cainii ciobanesti de cateva ori, iar la Buteni mai facem un popas bucurosi ca am scapat de drumul cu multe stane. De aici am luat-o spre Sebis, frumos orasel din apropierea muntilor Codru Moma. Si aici ne-am oprit la bere la un local si am intalnit si niste baieti de treaba cu care am mai povestit. Se facuse deja ora 3 dimineata cand ne-am gandit ca ar fi cazul sa ne continuam aventura. Trecem prin sate pitoresti: Donceni, Buhani, Dezna (aici se afla ruinele unei cetati de pe vremea dacilor situata pe un deal). Nu putem vedea nimic. La iesire din Dezna este un han pescaresc cu mare cautare in judetul Arad. De aici incepe un traseu superb plin de paduri si drumul incepe usor sa urce. Pe traseu ne prinde ploaia iar pana la Moneasa, suntem uzi leoarca. Ploaia se intensifica si suntem nevoiti sa ne gasim adapost pe 2 mese de lemn aflate sub o copertina, astfel ca la ora 16 pe ritmul infernal al zgomotului picaturilor precipitatiei, loviti de o imensa foame (noroc ca am mai avut eu cateva felii de paine ce le-am devorat cu nesat), ne introducem in sacii de dormiti si tragem cu greu un pui de somn intermitent de cateva ore. Nici nu apucam sa adormim bine ca se varsa zorile in capul nostru si incep sa apara turistii care se tot mira de cei doi aventurieri ce dorm la doi metri de drum pe doua mese ca doi boschetari insolenti. Pe la ora 9 suntem nevoiti sa ne facem catrafusele si sa purcedem, ca prea am ajuns atractia ciudata a turistilor. Suntem obositi, infometati, cu ochii cat cepele dar suntem obligati de imprejurari sa pornim mai departe. Ne oprim la iesire din Moneasa la cabana Dallas unde mancam o ciorba de burta si bem o bere si ne enervam ca pretul este cam piperat (si am mers mai saraci dar cu aceasi foame in noi, mai ales Horia caruia nu-i priise ciorba si m-a tot luat la critica tot restul turei ca daca sunt pauper si cu buzunarele ciuruite de ce-mi arde sa merg la restaurante (avea perfecta dreptate). 137

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Claudiu Moga De la iesire din statiunea de interes national Moneasa, intr-un decor natural admirabil suntem oripilati sa auzim manele la maxim la un restaurant rustic. Aici parasim asfaltul si intram pe un drum forestier de traversare a muntilor Codru Moma. Un traseu putin circulat, foarte pitoresc, care urmareste valea paraului Moneasa. Prima data cand am facut acest traseu in urma cu 12 ani m-am indragostit iremediabil de cicloturism, tot pe acest traseu in urma cu 10 ani era sa dorm intrun tomberon circular (caci n-aveam cort si eram si mai oropsit), iar in urma cu 4 ani mi-au cedat franele pe coborare si am dat cu capul de pietrisul de pe drum si mi-am dislocat putin umarul da am continuat tura (era un memorabil tur al Transilvaniei in aprilie). imense. Observam si niste ulii, flori multicolore, un adevarat paradis. Noi suntem obositi si ultimul km de catarare il facem pe jos caci ni se taie firul de la excesele din ziua precedenta si lipsa indestulatoare a somnului. Pana la urma dupa ce mai trecem de o zona de stanca alba si niste superbi mesteacani ajungem in zona de varf unde dam de padure de conifere la amestec cu foioase. Apoi in varf ni se deschide o panorama sublima asupra muntilor Bihorului cu varful Curcubata Mare (1848 m). Apoi urmeaza o coborare spectaculoasa si abrupta care ne oboseste mult mainile datorita franarii. Ajungem apoi pe valea paraului Sustiu, trecem printr-o padure deasa pitoreasca, langa drum vedem multe mlastini cu palcuri de vegetatie si dupa ce trecem prin catunul Ursesti (unul foarte rustic cu o bisericuta migniona), ajungem in curand la drum modernizat si ne oprim chiar la intrare in satul Sustiu la un local drag sufletului meu Terasa Bastion, unde ma opresc anual prin peregrinarile mele si de multe ori am fost ajutat de oameni cu mancare si chiar cazare la o pensiune in constructie pe o saltea pe o veranda, imi aduc aminte in urma cu 5 ani. Aici ne oprim sa mancam un iaurt si o conserva de fasole cu carnacior pe care doamna de la local ne-o incalzeste si ne serveste si cu farfurii si linguri cu amabilitate. Eu sunt asa de obosit ca abia pot sa mananc, organismul meu este pe punctul de a ceda. Dupa masa ne retragem sa dormim pe o poienita la 500 m de local unde este o zona excelenta de campare. Ne intindem pe iarba cam 1 ore dar eu nu reusesc sa atipesc din cauza soarelui si a picaturilor de ploaie care alternau in mod capricios. Totusi si odihna pasiva e importanta iar apoi suntem capabili sa stam sa bem niste halbe pe terasa acestui minunat local pe care vi-l recomand cu caldura. Apoi ne continuam tura, pedalam prin acest pitoresc sat si ajungem la drumul 138

In fine traseul e foarte pitoresc: cascade, stanci de toate felurile, paduri dese, 8 km de catarare, panta nu prea mare maxim 10%, drum cam prost, pe alocuri cu pietre mari, muschi din abundenta pe stanci

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Claudiu Moga european E79 unde mai avem de pedalat 4 km pana ajungem in localitatea Lunca de unde o luam la dreapta spre Campeni. Vremea este superba, un soare senin si niste nori cirus deliciosi si foarte variati. In fata noastra se profileaza maiestuos muntii Bihorului, muntii cei mai dragi mie, pt ca aici am cunoscut eu in urma cu foarte multi ani dragostea de munte. Tot in acesti munti am facut cele mai multe ture din viata mea si nu vreau sa-i schimb nici macar pentru Dolomiti care sunt unici si inefabili dar datorita turisticizarii excesive si-au mai pierdut din farmecul spiritual si intrinsec. Sunt din nou fericit. Lui Horia i se face foame astfel ca ne oprim in prima localitate, in Campani la ABC sa luam niste salam uscat cu niste mustar si ardei. Dupa ce mancam cu pofta pe o banca a unui localnic mai bem o bere. Apoi in satul Fanate facem poza la superba bisericuta din lemn de secol XVIII iar apoi la Nucet ne hotaram sa campam pe o pajiste la 20 metri de drum chiar inainte de intrarea in localitate. Ziua urmatoare avea sa fie una din cele mai dure si aventuroase din intreaga noastra viata. In sfarsit dormim foarte bine mai bine de 8 ore deci dimineata pe la ora 10 suntem super odihniti si pregatiti de marea provocare ce ne astepta: pasul Vartop cu cei 13,5 km de serpentine. Dupa ce strangem corturile, mergem si luam ceva de mancare la o alimentara din localitatea Baita. Aici am nefericirea sa aleg printre altele si niste carnat si branza topita care mi-au facut rau la stomac si m-au indispus. Cred ca erau cam expirate. Pana la urma arunc carnatul la un caine mioritic batran si care avea un par latos incalcit si murdar. Dupa ce mananca cu pofta execrabilul carnat care a fost si scump pe deasupra, jivina canina incepe sa latre aberant si din senin, probabil ca s-a contaminat si el de la acel carnat nenorocit. Mai mancam niste iaurturi si mai bem o bere iar apoi incepem sa pedalam. Pe aceasta catarare puternica, printre cele mai interesante din Carpati ma ambitionez si reusesc sa-mi dau recordul la cicloturism pe MTB cu bagaj greu. Reusesc sa urc pana in varf cei 13,5 km de pante intr-o ora si 15 minute, fara sa beau nici o gura de apa (aici e record interesant). In varf il astept pe Horia care a reusit sa se tina dupa mine primii 8 km (mare catarator e Horia, n-am mai intalnit in Romania asa un aventurier puternic, foarte in forma, m-a impresionat, ce-i drept el avea un MTB performant Felt si cu putin bagaj, dar oricum cinste lui) Dupa ce am baut in sfarsit apa si am mancat o prajitura, a inceput sa ploua, asa ca mi-am aruncat in rucsac tricoul super transpirat si am imbracat o rochie ciudata de ploaie la bustul gol. Temperatura a scazut cu cel putin 120 C. Apoi a inceput sa ploua tot mai tare iar eu m-am intors din drum dupa Horia, dupa 15 min apare si el. Noroc ca ploaia a durat doar 5 min, dar oricum ne-a udat bine. Apoi hotaram ca e mai bine sa 139

Inainte de a merge la somn mai ne cinstim putin la o terasa din Nucet, iar cand se inchid toate bodegile mergem la cortul nostru unde bucurandu-ne de o noua luna plina superba care-si proiecta razele mirific printre crengiile unui nuc desfrunzit, mai stam la o bere si la niste povesti nemuritoare din viata noastra plina de dor si dragoste pt natura si aventura.

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Claudiu Moga coboram la primul local care este la intrare in Arieseni, deci nu stam in pasul Vartop unde este o frumoasa partie de ski si multe cabane si hoteluri. Dupa o ora ploaia se opreste iar noi putem sa ne continuam aventura. Peisajele sunt de basm, Valea Ariesului este una dintre cele mai salbatice si pitoresti vai din Carpatii nostri. In localitatea Garda de Jos de unde incepe drumul spre Ghetarul de la Scarisoara (care este ghetarul situat la cea mai mica altitudine din lume, ma refer la zone montane), facem niste poze la biserica de lemn monument istoric din 1786 contemporana cu Horia, Closca si Crisan. Apoi ne mai racorim la o berica. Dupa comuna Scarisoara, una dintre cele mai interesante si lungi din Romania, cu un peisaj carstic deosebit, ne mai oprim la un local superb unde mai demult mai puneam eu cu cortul in apropiere.

Coboram in viteza intr-un decor de vis, trecem pe langa izvorul Ariesului si vedem multe casute rustice pe versanti. In curand intram in imparatia coniferelor iar Ariesul creste tot mai mare pe masura ce inaintam. Pe drum ne prinde din nou ploaia si ne bucuram ca ajungem la localul meu favorit care se numeste Ulita spre Europa. Aici ne oprim la o bere, vorbim cu patronul si cu patroana care ma recunosc caci trec aproape anual pe la acest local in turele mele. Un mot de treaba de la o masa alaturata ne face cinste cate 50 ml de palinca sa ne mai incalzim. Patroana imi da cu amabilitate o geaca vazand ca tremur tot (hainele mele erau bagate in fundul bagajelor). Incepe o furtuna dementiala, de nu se mai vede nimic, o atmosfera apocaliptica cuprinde intreaga zona.

Apoi la Albac ne oprim la restaurantul Perla Ariesului unde eu mananc 4 mci si beau o bere iar Horia bea doar o bere refuzand sa manance. Stam undeva in spate pe o terasa, fara sa legam bicicletele iar Horia ma tot cearta ca ce ne facem daca se fura bicicletele (dar baiatul 140

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Claudiu Moga ce servea ne-a asigurat sa fim linistiti ca nu se fura nici o bicicleta de acolo). Si asa a fost, apoi am trecut pe langa 2 manastiri superbe si din localitatea Vadu Motilor a inceput o noua catarare de 1,5 km cu panta medie de 7%. Apoi o coborare de vis in care am prins viteza mare, drumul fiind drept. Din Campeni a inceput sa se insereze dar ne-am continuat drumul spre Abrud, trecand printr-o localitate unde s-a nascut Closca.

Aici Horia si-a scos bani de pe card si si-a cumparat de mancare, m-a invitat si pe mine la masa, apoi la o bere. Apoi a trebuit sa alegem ce vom face. Pana la urma am ales cel mai nebunesc lucru adica sa continuam pe noapte pe un traseu dificil si pitoresc intr-o zona plina de ursi. Aproape de iesirea din Abrud am mai luat cate 2 beri pt fiecare. Una am baut-o pe loc, incepea din nou sa ploua, iar alta am pus-o la pachet. Pe o usoara ploaie si pe la miezul noptii am inceput sa pedalam din nou. La iesire din Abrud, ne surprinde o cruce iluminata in rosu si un mesaj iluminat care zicea asa : Ocrotiti Fie-va pasii ! . Si asa a fost. A urmat probabil un record national de cicloturism nocturn, reusind in doar 45 minute sa urcam pasul Bucium (915m). Ma impresionat enorm Horia si abia reuseam sa ma tin dupa el. El mereu zicea : Merg asa tare de frica ca sunt ursi in zona ! Foarte tare, adrenalina la maxim, super aventura, o multitudine de sentimente mi se perindau prin suflet.

Multumesc Divinitatii ca l-am intalnit pe Horia si ca mai sunt astfel de oameni pe pamant.

141

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Mihai Cibotaru

Semicerc in jurul Iasiului

Aceasta descriere se refera la un traseu in jurul orasului Iasi, adresand in acelasi timp si o invitatie celor din zona spre miscare in aer liber, cu sau fara bicicleta. Mai mult ca sigur fiecare localitate din tara asta are astfel de locuri in care ne putem refugia, indiferent de vicisitudinile economice ale vremurilor. Au trecut deja cateva zile de cand m-am intors din tura pe bicicleta efectuata in jurul Iasiului, ca etapa preliminara, cu caracter obligatoriu si doar daca se poate; etapa preliminara desfasurata inaintea turului (se pare de acum mai mult cu caracter constant) spre izvoarele celebrului Bahlui. Zic constant pentru ca am deja o premonitie cum ca si iesirea de anul acesta (ce se va desfasura se pare in aceeasi perioada ca anul trecut) va rata la milimetru firul de apa de unde se alimenteaza Iasiul dar in schimb participantii se vor intoarce cu amintiri de neuitat, asta dupa ce-si vor imparti unii altora surprizele. Pe mail Ramiro imi trimite de vineri ceva variante de traseu precum si locuri de unde vom vedea peste noapte seninul lunii, liste cu kilometrii de parcurs sau cu distante cumulate per total zi. Si cum vrem sa facem miscare serioasa cadem de comun acord ca traseul ce urmeaza a fi parcurs sa fie undeva aproape de 180 de kilometri. Marea problema a fost la mine sa reusesc sa-mi montez portbagajul, avand in vedere ca era prima iesire cu bicicleta mai lunga de o zi in care urma sa-mi car totul in spate (sau in fine pe bicicleta), avand in vedere ca la precedentele iesiri am avut parte de asistenta tehnica specializata, inclusiv cu masina anului 2009. Da ce zic eu 2009 ca e putin; de fapt masina anului 2010 si a urmatorilor caci tot ea ne va duce de acum incolo.

Reusesc sa-mi cobor bicicleta de la etajul cinci sambata dimineata si o iau frumos pe malul Bahluiului pana in Podu 142

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Mihai Cibotaru

Rosu unde ma intalnesc cu restul. E un pic mai greu la pedalat parca in schimb odata ce prin viteza mi se pare ca masinaria mea se opreste ceva mai greu. Senzatii noi. Ma intalnesc fix la 930 si imediat apare Liviu Cristofor care va merge cu noi doar astazi pentru o tura mai scurta in jurul orasului. Facem schimb de lanterne si suveniruri dupa care la drum. Ziua se anunta calda, chiar caniculara. Sunt la pantaloni scurti si ma gandesc ca doar ceva mai tarziu sa ma schimb, mizand pe pielea mea tabacita si nu pe razele soarelui. Pentru inceput o luam spre sudestul orasului, urmand ca odata depasita zona industriala (sau ce a mai ramas din ea) sa iesim pe drumul ce duce spre Tomesti. Ajungem la marginea localitatii in jurul orei 10 iar aici imediat dupa ce trecem de blocurile din centru o luam la stanga spre Tutora, pe DC (drum comunal) 23 care este proaspat asfaltat, probabil din bani europeni. Avem parte de o zi superba,

cu nori fotogenici care se intind dincolo de Prut peate granita. In stanga noastra apare paralel cu drumul un rau; la inceput parerile sunt inpartite pentru ca la un moment dat cat ajungem la o intersectie si tinem tot drumul din stanga care trece peste un pod sa vedem clar cum indicatorul montat de Apele Romane spune si ultimului muritor cum de fapt trecem raul Jijia. Odata elucidata aceasta dilema o tinem tot inainte spre satul Tutora. Ne trece pentru un moment prin cap sa ajungem chiar pana pe malul Prutului (aflat la vreo 200 de metri de noi) insa odata ajunsi pe dig vedem amplasate mai multe bariere care ar trebui ocolite. Renuntam si ne continuam pedalatul pana ce trecem iarasi peste Jijia, intram in Prisacani si ne continuam elanul muncitoresc la pedalat fara sa ne mai uitam in stanga sau in dreapta. In stanga nu aveam nici un interes caci nu aveam pasapoartele la noi, iar de partea dreapta se ocupa Liviu care avea de 143

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Mihai Cibotaru incepem seria de glume pe aceasta tema. Prindem intersectia ce ne fusese indicata la o crasma (faci consumatii ... aduni informatii) si intram pe drum de tara. Prafuiti, cu soarele ce ne bate in cap dar frumos. Suntem de fapt pe DC 45 care face legatura intre Prisacani si Costuleni. Incepem de fapt de aici semicercul ce-l facem in jurul Iasiului pe care il vom inchide deabia maine la amiaza intrand in oras prin Miroslava. Acesta prima traversare este relaxanta, fara a avea de urcat sau de coborat mult; de fapt cam tot traseul de pana aici a fost liniar, singurele momente mai interesante fiind prin gropile de pe asfalt. Ne oprim cum sade bine unor oameni ce cauta informatii si in Costuleni, unde aflam ca exact de langa o halba de bere proaspata si rece trebuie sa o luam spre nord, adica spre Iasi si imediat inaintea unui pod unde apare o intersectie (tot asfaltata) sa tinem stanga, spre vest. Mai exact in directia localitatilor Hilita si Galati (nu, nu e numele municipiului de pe malul Dunarii, e satul de pe DN 24) pe care dupa aproape 6 kilometri daca tin bine minte pedalati pe DC 51 iesim la marginea comunei Schitu Duca. Drumul e mai in panta, mergem mai greu si la un moment ne oprim de tot; mai intai din cauza cireselor deabia parguite, apoi a cireselor coapte de mai, a cireselor negre si a celor dulci. Ne oprim din cauza tuturor soiurilor de ciresi existenti in tara noastra si a caror fructe nu scapam a le degusta. Oprim de mai multe ori, de fiecare data plecam cu burtile pline pentru ca dupa inca 100 de metri sa vedem altele mai mari si mai frumoase. Nu va speriati, nu am sarit gardul. Pentru simplul motiv ca nu exista! Ramiro a fost singurul insa cu ghinion caci se pare ca de acolo, de la un spin i s-a tras o pana de toata frumusetea. Singura din fericire. Dupa ce pedalam ne oprim iarasi pentru a umfla in prima faza bicicleta, evident tot langa niste ciresi. In speranta ca doar s-a dezumflat roata si nu e 144

gand ca pana pe la 12 sa ajunga inapoi in Iasi. Poate din cauza asta ne tot atentiona sa pedalam mai incet, nu cumva sa ajungem la Galati. Ne gandim si ne aducem aminte de rosiile de Galati si

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Mihai Cibotaru

nevoie de schimbare. Ma dau si eu jos de pe tractor, singurul care mai sta in sa, pana aproape sus, in creasta e Liviu. Oprim la liziera unei paduri sanatoase de stejar de unde admiram tot peisajul din jurul nostru la 3600. Inlocuim camera, ne gandim sa o cosmetizam pe cea gaurita dar ne dam seama ca peticele sunt undeva pierdute in rucsac. Lasam aceasta operatiune pe mai tarziu, dupa ce vom campa. Dam prioritate unei turme de vaci, dupa care incepem o coborare faina pe un drum de tara plin de transee. Depasim o masina, o depasim si pe a doua si ne oprim exact la asfalt. De sus de unde am schimbat roata asfaltul a disparut dintr-odata, probabil la limita dintre doua comune. Ajunsi la DN 24 o luam iarasi spre nord-vest pentru urmatorii 3-4 kilometri (bucuria lui Liviu, caci e deja aproape ora 14 si mai are cam 30 de kilometri pana la Iasi) dupa care facem o mica pauza. Ne despartim de Liviu (cu toate ca am incercat sa-i modificam optiunile si sa-l facem sa ramana cu noi pana maine) iar noi parasim asfaltul (de data asta pentru mai mult timp) indreptandu-ne spre Dobrovat prin Slobozia. Nu folosim drumul prin Poiana, ci conform hartii ar fi DC 53 care insa la un moment se intrerupe in camp. De fapt

pe teren are continuitate; si gauri. Asta combinat cu praf si multa caldura precum si ceva urcus ne face sa mergem mai mult pe langa bicicleta, mai ales cand incepem sa urcam spre Schitul Blaga. Ajungem destul de greu aici, mai ales eu care sunt de data asta se pare veriga slaba. As manca si iarba cred (e aproape ora 16) asa ca facem o mica pauza langa o fantana unde infulecam rapid cate ceva din rucsaci.

Daca pana prin Costuleni uitandune pe harta la distanta si la kilometri pe gps ne gandeam ca vom ajunge prea repede la locul unde trebuia sa ne prinda noaptea, acum incepem sa ne punem intrebari daca vom ajunge in seara asta acolo. Trecem prin Slobozia (sunt atatea Slobozii prin zona asta ...), de fapt deabia 145

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Mihai Cibotaru

intram in sat pentru ca apoi, intreband un localnic, sa facem dreapta spre campurile ce asteapta a doua prasila. Ajungem deasupra Dobrovatului mergand pe DC 57 in incercarea de a gasi un drum care sa ne coboare in sat. O luam pe niste ulite, speriem vreo patru gaini si sapte boboci de rata dupa care mai fentam vreo doua batranele si iesim la asfalt. O luam la dreapta si deja teritoriul pe care navigam acum mi se pare si mie cunoscut. Afara e cald si praf, foarte cald si foarte mult praf asa ca inevitabilul (manipulat de mine) se produce. Oprim la ultimul magazin mixt din sat si luam o sticla de apa sa o avem peste noapte, vanzatoarea nu are marunt sa ne dea rest asa ca luam si cate o bere. E trecut de ora 18 asa ca nu stam foarte mult. Intram de aici si pana vom ajunge in Slobozia mergem de-a lungul drumului DC 51A (alta Slobozie, urmatoarea Slobozie, cea de langa Piciorul Lupului). Vom merge de-a lungul islazului comunal, apoi in paralel cu Poiana Soarelui dupa care intram in padure, trecem de un canton silvic (cel cu pauni care fac acum ca toti dinozaurii disparuti in preistorie) dupa care simt ca parca mai prind aripi; normal

urmeaza o mica coborare. Ajungem la cantonul lui Platon, la intersectia de drumuri de unde daca o tii stanga ajungi spre balonul meteo si apoi iarasi dreapta la cabana Antibiotice; inainte si ajungi imediat aproape (cu marcaj banda rosie in zona) la gara Barnova iar in stanga pe unde am luat-o si noi- ajungi in satul Slobozia. Parca am mai recuperat ceva timp si am revenit in micul nostru grafic; mergem in valuri spre Slobozia, calcand acceleratia cand suntem in coborare pentru a depune cat mai putin efort atunci cand urcam cele 3-4 mici denivelari ce trebuiesc depasite. Intram in sat odata cu vacile. Noi si vacile ... noroc ca o tinem asa doar vreo 100 de metri pentru ca facem repede stanga spre Piciorul Lupului. Insa noi mergem pe acest drum doar cateva zeci de metri pentru ca odata ajunsi in dreptul cantonului silvic de aici sa intram in padurea din dreapta cautand marcajul banda rosie pe capacii din jur. In padure pare si mai intuneric si e umezeala destul de mare, plus drumul pe care se cam prinde noroi pe bicicleta. Plus placerea serilor de vara, tantarii. Eu

146

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Mihai Cibotaru evident tot cu pantaloni scurti si cu (acum) picioarele rosii. pregatim de noapte dupa aproape 80 de kilometri facuti astazi. Nu plecasem de acasa sa stabilim recorduri de viteza sau deschideri de cine stie ce trase, asa ca suntem multumiti de aceasta zi frumoasa in care am facut si miscare si in care ne-am simtit si bine. Adunam ceva lemne uscate de prin zona, ne pregatim sacii de dormit dupa care pregatim pentru prima oara in viata o supa cu fidea combinata cu un plic instant de spaghete. Rezultatul a fost o supa-crema delicioasa. Cateva maini de ciuperci impreuna cu ceva carnati aruncati pe jar a fost ultimul fel de mancare ce a trebuit stropit cu un vin golden. Golden Spritz; la fel de bun ca intreaga zi. Adormim tarziu in noapte, aproape a doua zi; asta dupa ce un tap probabil ne-a behait si latrat pentru vre-un sfert de ora. In rest doar pasarile padurii ne-au tinut concert, acompaniate de cerul senim al noptii. Dimineata ne trezim pe la ora opt. Strangem repede bagajul caci si pentru astazi aveam in plan o plimbare pe bicicleta destul de lunga. Facem rapid bagajul, ne urcam pe bicicleta si o luam la drum. De fapt ne intoarcem aproape de ora pana la cantonul lui Platon pentru a cobora spre localitatea Mogosesti, unde urma sa ne intalnim la ora 10 cu Bazil, Matei (son) si Claudiu (father).

Prindem marcajul pe care-l urmam nu fara mici emotii (marcajul de multe ori parasind drumul pe care parea ca-l urmeaza pentru ca dupa ceva timp sa revina) si dupa aproape ore ajungem in Poiana Rotunda. Este aproape ora 20 si ne

Ne miscam repede, trecem de balonul meteo, de cabana si intram pe un drum de macadam. Depasim tot ce ne iese in cale (se vede treaba ca 2*2 depaseste pe 147

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Mihai Cibotaru teren accidentat la coborare chiar si 4*4) si ajungem la punctul de intalnire chiar cu vreo 15 minute mai devreme. O luam spre Hadambu fara a ajunge la biserica de dincolo de sat. Intregul drum e o insiruire de urcusuri si coborasuri, care ne rup in doua dupa ziua de ieri; incep sa simt din ce in ce mai incomod saua iar transpiratia se pare ca o ia razna; in ciuda bandanei imprumutata de la Ramiro si a faptului ca azi am luat pantaloni lungi caldura mi se pare din ce in ce mai insuportabila. Oprim la marginea satului intr-o intersectie de unde urmeaza sa facem dreapta spre Voinesti. Din priviri hotaram sa scurtam tura noastra fara a mai ajunge prin Cucuteni (cu celebrele site-uri arheologice) si apoi Letcani Rediu Breazu. Asa ca din Voinesti vom face iarasi dreapta (ca doar suntem in semicerc) si o vom lua in directia Valea Ursului Miroslava Iasi. Mai trecem prin cateva satuce mici carora nu le mai retin numele, mergem printre lanuri de porumb sau mac, mac care tocmai ce a inflorit (mai vazusem ieri asa ceva pe malul Prutului) si intr-un sfarsit ajungem la marginea satului Voinesti. Dreapta (evident) si incepem sa urcam spre Valea Lupului. Oprim la un magazin unde pe langa ceva covrigi ne mai si racorim. Facem glume pe seama parjoalelor lui Claudiu ramase pe masa in bucataria proprietate personala si il felicitam pe tanarul Matei care s-a dat jos de pe bicicleta mai rar decat ne-am fi inchipuit. Palavragim vrute si nevrute pentru ca intr-un final sa ne luam inima in dinti si bicicletele intre picioare. Urmeaza o ultima urcare spre Miroslava dupa care coborare lina pana la Iasi. Mancam parjoalele celebre dupa care o luam fiecare spre casa lui. A doua zi primesc o fotografie de la Ramiro cu gps-ul in rol principal care arata cei aproape exact 130 de kilometri cu o diferenta de nivel +/- aproximativ egala de 1200 metri. Dupa inca vreo doua zile incep si eu sa-mi cojesc pielea (sper cea rea) ca urmare a amanarii repetate de a-mi lua pantalonii lungi pe mine. Plus bandana. 148

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Paul Popa

Plimbare pe doua roti in jurul Iasiului

Este dimineaa zilei de smbt, 17 aprilie iar temperatura aerului este de 140 C; ne adunm ca de obicei n faa Palatului Culturi. Reusim sa ne adunam in aceasta zi de aprilie 17 oamenii insa numai 14 sunt doritori de un traseu, cei 3 rmai se tem de ploaiei de vntul care bate cu putere. Vremea se pare c va fi favorabil celor ce vor s porneasc pe traseul: Palat - Podul Ros Cug Iezreni Corneti Mnjeti Budeti Mogoeti Curturi Slobozia Brnova os. Bucium Iai. Traseul iniial trebuia s aib 40 de km, ns ne-am lungit pana la 70 km, cu o diferen de nivel de 403 m. Iar cel mai spectaculos a fost ca s-au fcut 7 pene Aa cum spunea unul dintre noi Devine suspect cine nu face pan. n continuare traseul schiat de pe bikemap. Dup un mic popas de regrupare, n vrful dealului de dup sat, uitndu-ne n zare, am luat decizia c va trebui s coborm de-a dreptul. Decizie care a fost binevenit i care ne-a oferit o frumoas coborre pe o vale plin de iarb verde i rou. Ieirea n drumul de legtur a dus la apariia primelor probleme, doi dintre noi (Tonka i Tzav) au fcut dou respectiv o pan. Fapt care ne-a mai oprit din avntul luat, deoarece pe acele coclauri btea un vnt de groaz. Dup rezolvarea problemelor mecanice, am pornit spre satul Corneti, pe un drum de piatr i praf din belug. Aici am decis, s schimbm trasul iniial i s urcm prin rezervaia foriestier din Manjeti, ncercnd s ne ndreptam ctre Mogoesti i Balonul METEO de la Brnova. Rezervaia ne-a oferit cteva trasee excelente, ce mai merit fcute, iar dup ieirea din pdure a urmat o coborre pe un drum foarte accidentat de pmnt i cu un vnt obositor din fa. Coborre ce a rmas rspltit, cu alte rnduri de pene, de aceast dat Gilio cu dou guri i Adhrian cu o pan.

Am plecat de la Palat n jurul orei 10:10 am cobort spre Podul Ros, cu o alt destinaie, tot spre Cug, Iezreni (pe malul lacului), ns aici surpriz, drumul era desfinat, construcii noi, ce nu apreau pe harta GPS-ului, unuia dintre noi (Gilio). Astfel c a trebuit s facem puin o cale ntoars de cteva sute de metri, ceva mai sus, prin satul Iezreni,condui de Cati, bineneles, drumul ne-a dus spre o alt destinaie, ndeprtndu-ne de traseul iniial.

Rezolvnd i aceste evenimente ce au durat aproximativ 20 minute, am plecat spre Mogoeti, cu gndul de a mai face un popas pentru mas, deoarece uni dintre noi 149

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Paul Popa cereau rezerve de lichide i de hran. Am parcurs pn aici aproximativ 39 km. Cu o vitez medie de deplasare de 16 km/h. fcut-o n jur de ora 14:25, ndreptndu-ne spre drumul naional 28, care numai l-am traversat, ndreptndu-ne spre Curturi. Aici tot un eveniment cam ciudat, unul dintre noi avea lanul pus anapoda. Am tot urcat prin pdure, cu sperana c vom ajunge la gara Brnova, ins i de aceast dat traseul ne-a ndrumat spre o alt destinaie trecnd pe deasupra tunelului de la Brnova i ieind n intersecia: (la stnga - Slobozia, la dreapta - Balonul METEO, nainte - Dobrov). Am pornit spre Slobozia, unde o dat ajuni la fntna cu cobili, am mai alimentat sticlele cu ap i am pornit din nou, spre pdure, eram cam istovii, dup atea km, ajnsesem la 60, iar vremea se pare c nu mai vrea s in cu noi, norii se adunau rapid pe cer, ne temeam de ploaie. Andrei, a spus c nu mai rezist i va cobor singur prin Piciorul Lupului, Ciurea Iai. Am rmas 13, poate cu noroc. Cati, spunea, c ne pregtete o frumoas coborre pe o creast de deal, trebuia doar s o urmm, ntrebndu-ne ct mai este. Am urmat traseul prin padurea, plin de ceoate i crengi, cu o iarb crescut prin unele locuri ce ajungea pn la pedale, am naintat vertiginos, pn la creasta promis. ntr-adevr era un traseu de o frumusee clar, numai pentru mersul pe biciclet, cu o crare foarte ngust, exact pentru roile ce clcau pe ea., cu copacii foarte periculoi, ce trebuia s treci cu o precizie foarte bun printre ei i cu coborri spectaculoase i tot odat riscante, ce te puteau arunca lejer din ea dac, apsai mai tare frna. O coborre ce a durat pn n drumul Bogonosului de la baza satului Brnova, cu curbe strnse i un traseu foarte accidentat, cu canale de tractor, ce o dat intrat n ele aveai toate ansele s dai cu bicicleta de pmnt i o dat cu ea i noi. Ieind n drumul Bogonosului i pn n Brnova, i-am tras un sprint cu o vitez medie de 30 km/h. Se vedea pe feele noastre oboseala acumulat, precum i 150

Am mai staionat n Mogoeti aproximativ 45 de minute, iar plecarea am

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&Foto: Paul Popa foamea ce ne invada, iar cei mai muli dintre noi ceream cte un energizant de ciocolat pentru a ne mai menine pn acas.

Am cobort spre Trei Sarmale spre oseaua Bucium, de aici am nceput s cam rupem rndurile, poate de foame sau poate de oboseal, ne doream s ajungem ct mai repede acas Pentru AndreiURS, graba nu a fost att de favorabil, pe final fcnd si el cea de a aptea pan. Timp parcurs 8 ore, Distana total 74,8 km.

151

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba&Gabriel Lupu; Foto: Claudiu Barliba

Zendii Tora Apocalipsa

Inceput - Propunerea mea ramane valabila, chiar insistenta, si e doar in sens cultural, ca doar n-o sa reinventam noi acu' religia! Stiu eu sigur ca n-o sa ma lasi balta! Trebuie sa-mi dezleg sufletul de ce am inceput si sa termin (ca asa e onorabil) dar am nevoie de ajutor. De data asta mi-e peste putinta s-o scot la capat singur. De asta am prieteni.... - Nu zic ca ma voi gandi, ma voi gandi, dar lasa-ma nu ma presa, nu ma grabi. - Ai tu forta aceea sa ma ajuti si ies din impas si o s-o faci pentru ca miesti prieten si doar n-o sa ma lasi sa raman sclavul unei idei obsesive. Mi-a folosit si mie, de ce s fiu ipocrit si sa nu recunosc?! M-am "eliberat" de niste ganduri, dar viata e bine sa mearga inainte si nadajduiesc ca vom mai afla, inca multi ani de-acum inainte, lucruri frumoase si Clipe magice de care sa ne bucuram cu totii, impreuna. Desigur, viata o sa continue asa cum ne va fi dat de la Dumnezeu si sa speram ca impreuna o sa descoperim tot ceea ce e frumos in noi si-n jurul nostru. -Bine mai Zentai, daca-mi spuneai asa la foc spuneam Da, bineinteles. Da' eu nu te-am inteles. Probabil ca si contrazicerea din mine si poate rautatea m-oi facut sa te refuz initial, aici trebuie sa mai lucrez. Ma voi gandi. Adica spun da. Ma voi gandi la ce spun da. - Mi-am zis, la acel moment, ca daca nu te rog acum, n-o sa te mai pot ruga niciodata. Daca as crede, macar un pic, ca pot singur, crezi ca as scanci atata? Sa stii ca n-am speculat situatia. -Vom scrie! Zendi I Tora - Apocalipsa Intr-o zi, nemarginirea imi va schimba chipul in frunze uscate. Intr-o zi, voi fi una cu tarana si stancile nascute dintr-insa Intr-o zi, zarile nu-mi vor mai striga numele si codrii imi vor uita pasii si focul din noapte nu-mi va mai ingana privirea si zambetul tau nu-mi va mai alunga tristetea. 152

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba&Gabriel Lupu; Foto: Claudiu Barliba

153

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba&Gabriel Lupu; Foto: Claudiu Barliba Intr-o zi.. Bine mai Gabi, tu nu poti sa ma faci sa scriu toate astea, ar trebui ca cele vrute sa fie din inima nealterata de rautai, sa apara din inima de copil, ar fi necesar dincolo de cuvinte s curga riul revelatiei. Curge dincolo de noi, pentru ca dincolo de dorinte, dincolo de vise se afla Prietenia. Asadar imi iau pixul preferat de fiica-mea si incep grozavia. Pana atunci, ma intreb, oare ce-ar putea fi apocalipsa sufletului meu?! Cand spunem Apocalipsa parca o czut cerul pe noi, vine sfarsitul, End of story, se insiruie lumea pe bt si noi pe ea. 2012, 2019, 2029 sau 2109 sunt numerele noastre meschine, desarte, goale, mizerabile. Imi zici sa o scriu dar eu nu vreau sa o scriu, spui sa o simt dar eu nu vreau sa simt nimic, urlu si nu ma auzi, nu vreau pentru ca nu mai aud, nu mai vad, si asa mai departe. Degeaba, poti sa-mi deschid usa nimanui Fa-o pentru mine. Fa-o pentru prietenie. Imi spui apocalipsa M. Apocalipsa cui ? Totul devine un nonsens, stiu, eu ma numesc paradox , tu te numesti contradictie dar apocalipsa mea (a mea si nu a noastra, e clar?) este o chemare si o venire. Prostii, iar scrii prostii. Da, este un sfarsit. Sau un inceput? Nu stiu. Radacinile noastre ne trimit sa cautam roadele. Atat timp ca nu le cautam sau incetam sa le cautam devenim parte din lumea noastra. Atunci hai sa incep, voi face jocul si te voi asculta. Din toate cate au fost, doar dragostea muntilor mi-a crescut sufletul. O fi darul acesta Graalul meu din care au izvorat toate?... si eu sa socotesc asta un dar ca toate celelalte? Astazi este prima zi din viata mea. M-am trezit dimineata si-am facut ochi, iesind tiptil din cortul vietii. Nu a fost deloc frig noaptea si atunci cand am vrut sa vad lumina, soarele si luna erau in imbratisarea zorilor. Am iesit si am vazut rasaritul si apusul dupa lacul glaciar format din lacrimile parintilor mei, departe de lumea necunoscuta mie si refuzata cunoasterii mele. Eram imbatat de razele inceputului si stiam totul, nu aveam nevoie de nimic. Doar setea o simteam, imi era foarte sete si gura imi era uscata. Am cautat si am gasit un izvor din atatea sute de izvoare, am deschis puternic ochii si am inceput sa ma uit in jurul meu dincolo de rasarit. As putea, oare, irosi ceva? S mi se cearn printre degete zambetul iubitei, ca nisipul noptilor in care visul intrecea calea faptei si devenea Trecut chiar inainte de a fi trait? Eram sub varf de munte, cerul rosiatic devenea de un albastru pur si vantul imi adia obrajii. Eram fericit? Sau cautand iubirea sublima si absoluta, sa aflu freamatul codrilor, aceasta mare de vise, uitata pe gene, pe care s-o irosesc in lacrimi, sa fiu una cu ea si totul sa arda in valvataie?... focul meu mistuind chemarea. Cred ca da. Apoi mi-am adus aminte de apa, de izvor si am uitat unde era primul izvor, desi eram langa el nu-l vedeam, mi-au trebuit ore ca sa-l regasesc. Am sorbit la reintalnire aproape totul si am aplecat fruntea sub suvoiul de apa rece. M-am racorit, m-am spalat pe fata si am tresarit cand am vazut ce limpede era apa dar si cum o tulburam eu. Sau as putea dezamagi asteptarea Clipei, uitandu-mi curajul pe zatul cafelei, ca dupa o noapte de pasi prin 154

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba&Gabriel Lupu; Foto: Claudiu Barliba

visele altora, povestite mie cu atata talc?!... vinovatie invesmantata in murmurul rugaciunii. Iarta-ma! Apoi mi-am pus pantalonii si camasa alba, mi-am luat perna, traista cu merinde si descult am inceput sa urc muntele, De jos ziceam ca ajung foarte repede pana sus pe varf dar drumul avea multe serpentine, urcam greu, mergeam incet. Atunci , in acele serpentine care imi scoteau sufletul m-am intalnit cu tine, calatorule. Erai sprinten, coborai ca sa ma ajuti si sa-mi fii prieten bun in calatoria mea. Deja era acum calatoria noastra. M-ai intrebat daca aveam nevoie de ajutor si era clar ca aveam nevoie nu ca sa ma cari in brate pana in varf ci pentru ca sa fii alaturi de mine pe drumul ales.

As putea sa uit cararea ce-mi adie privirea, caci stiu ca ma imbie spre culme?... cand zarile imi stiu numele? Mi-am dat seama ca nu aveam toata ziua la dispozitie . Am urcat , am tot urcat, era bine cand erai langa mine, oboseai alaturi de mine dar aveam in sfarsit pe cineva cu cine sa vorbesc, eu vorbeam si tu taceai si ma ascultai.

155

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba&Gabriel Lupu; Foto: Claudiu Barliba

Of... muntii mei si-ai vostri! De cate ori nu mi i-am dorit ca pe un sarut al iubitei, stiind ca a doua zi ne vom desparti! De cate ori nu m-am regasit in paloarea lunii si brazii care-mi mangaiau revolta, cu vorbele lor de bine! Si apoi soarele s-a ascuns printre norii negri, a venit furtuna, tu ai alunecat si eu nu te-am putut sprijini. Era ceata , nu ma vedeam nimic, era urat, nu te-am mai vazut decat cand ai cazut de langa mine. Era vina mea? Probabil ca da. Ai cazut acolo unde eu nu te mai puteam vedea. Te-am cautat ore in sir, te-am strigat , am urlat dar nu te mai vedeam. Eram suparat si cu aceasta suparare am trecut varful ca si cum nici nu am fost acolo. Ce folos daca tu calatorule nu erai langa mine.Nici nu mai conta amaratul asta de varf, am coborat in graba pe cealalta parte a muntelui, pe muchia necunoscuta, seara se lasase peste tot si ceata disparuse. Dintr-o data am vazut o lumina stralucind in noapte. M-am apropiat de ea si te-am vazut asteptanduma la un foc dulce si linistit. M-ai imbratsiat, m-ai iertat si am stat ca doi prieteni buni ce ne cunosteam de o viata in tacere, amestecand jaratecul. Luna si stelele rasareau in vale iar noi stateam si ne asteptam vesnicia.

Si ma intreb, care ar putea fi apocalipsa sufletului meu?

Cand cenusa iubirii moarte imi putrezea sufletul si nu era nimeni sa-mi toarne pe buze apa vietii sau s-mi daruiasca sarutul vrajit si deveneam un pustiu in care nu mai striga nimeni... Dezamagirea Doar umbra padurii imi era partasa la freamatul din priviri si umorul ocazional care cadea ca un dangat de clopot pe ruga din zambete. Nu m mai iubi, am zis. Imi e deajuns privirea ta care ma cauta acolo unde eu nu voi fi niciodata. 156

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Claudiu Barliba&Gabriel Lupu; Foto: Claudiu Barliba

Imi e deajuns sa stiu asta. Restul e doar un cadril social, un joc absurd si grotesc al simturilor. Mai bine ma las sa mor decat sa ma amagesc c-ar fi nemarginirea

Peste gunoaiele mele, departe de de mizeriile si orgoliile mele, lasand sub picioare barfele , meschinariile , rautatile, armele mele, departe de ele, ramasa intr-o alta lume sta viata mea.Viata mea este o zi si o noapte, prima si ultima zi, ultima si prima noapte. Putine am trait si multe mai am de trait. Si ma intreb care ar putea fi apocalipsa sufletului meu? Nu cred in magi si n-am cautat in astri. Imi iubesc lumea in care traiesc. Toate sunt asa cum am vrut eu sa fie: codrii dintotdeauna, freamatul brazilor in noaptea aspra a iernii, zapada, ca un giulgiu ce-si asteapta eroul. Si eu le iubesc pe toate, asa cum sunt.

Imi pare mai intelept prietenul care gaseste in toate o binecuvantare a Domnului, asa ca sa spuna el daca e un merit sa-mi fie teama de asteptare Apocalipsa M? Cu bucurie va fi odata. Sfarsit

157

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu&Mihai Cibotaru; Foto: Lucian Rosu

Progresia continua si expeditia Pamir2010

O echip format din patru alpiniti romni va pleca pe 14 iulie ntr-o expediie de o lun n Munii Pamir, avnd drept scop ascensiunea vrfului Korzhenevskaya (7105 m), la mplinirea a 100 de ani de la descoperirea acestuia. Alpinitii vor s foloseasc o strategie de ascensiune diferit de cea practicat de multe ori n munii nali. "Progresia continu", o metod n etape, presupune ca toi membrii echipei s urce mpreun i n acelai ritm, fr a merge napoi n tabra de baz. Aceasta va fi prima echip din Romnia care va ncerca "progresia continu" pe un vrf mai nalt de 7000 m. desfura n perioada 14 iulie - 14 august 2010, va marca centenarul descoperirii sale. Membrii echipei - Adrian Fako (22 ani), Lucian Rou (22 ani), Tiberiu Pintilie (25 ani) i Radu Simion (33 ani) - au mai fcut expediii n Alpi i n Caucaz, urcnd, printre altele, vrfurile Mont Blanc (4810 m) i Elbrus (5642 m). Intre doua ture pe munte si o vizita la facultate, Lucian Rosu a avut ragazul necesar pentru o scurta discutie legata de visul lui. Care a fost punctul de plecare spre ndeprtatul i necunoscutul Pamir? Lucian Rosu: Iniial am vrut s mergem pe ceva mai comercial, mai uor, s facem treptat paii ctre munii nali i tehnici. Dar citind ntr-o zi un articol despre Pamir, am rmas uimii c nu tim mare lucru despre acea regiune. Am cutat, am cercetat, am ntrebat pe ici pe colo i pe urm am zis, de ce nu? Este ceva necunoscut, dar i accesibil din punct de vedere financiar. Ne-am documentat mai bine, i am ales Korjenevskaya, n locul altor muni (Kilimandjaro, Aconcagua). Am ales mai ales din punct de vedere geografic, deoarece zona reprezint o posibiliate inedit de a cunote i surprinde aspecte geografice mai puin cunoscute despre un spaiu complex, reprezentat de obiectivele de pe ntregul traseu al expediiei. Cum ai organizat expediia, mai ales n an de criz? Lucian Rosu: Toi cei 4 suntem implicai n diferite domenii i am adus un mic aport proiectului final, care pn la urm a prins contur. Cel mai greu e s convingi oamenii s ii dea acei bnui pentru un vis care pn la urm este al tu, dar trebuie s i convingi c pot lua parte la acest vis. Ne-au ajutat foarte mult 158

Korzhenevskaya este al treilea cel mai nalt vrf din Munii Pamir i din Tadjikistan. Nikolai L. Korzhenevskiy a descoperit vrful n august 1910, iar ascensiunea romneasc, ce se va

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu&Mihai Cibotaru; Foto: Lucian Rosu partenerii media (Mediafax, Descoper, Revista Hai pe Munte), ce au dus mai departe la gsirea unor parteneri (Himalaya, Alpinexpe, Rekord) ce ne-au ajutat cu echipamentul specific necesar, iar apoi Sony, Datek (camere foto, telefonie prin satelit), asociaiile montane Pathos, Sala de crat care ne susin, Redi i nu n ultimul rnd Fan Courier, ce a venit cu suportul financiar. singura soluie), iar din basecamp suntem pe cont propriu. n basecamp (4500 m) vom sta o sptmn, timp n care ne vom aclimatiza pe diferite vrfuri (Vorobiova5690 m). Dup care vom ncerca s urcm, folosind progresia continu, pe Korjenevskaya, avnd tabere la 5300, 5800, 6100 i 6400. Vom urca cu ct mai puin greutate, i cu mult curaj! Care sunt potenialele pericole ce le avei n vedere? Lucian Rosu: Traseul este unul cotat 5A n sistemul rusesc, deci practic va fi escalad mixt. Principalele probleme vor fi avalanele de pietre pn n 6000 de m, ceea ce ne va obliga s urcm dimineaa mai mult, iar dup 6000 de m, crevasele i avalanele de zpad. Pe lng toate acestea, corzile fixe, despre care se spune c sunt ca i ruleta ruseasc, nu tii care va ine, dar i frigul extrem i vnturile foarte puternice (60-100 km/h la altitudinea de 7000 m). i s nu uitm cci e an jubiliar, deci va fi un aflux de alpiniti, iar locurile la cort sunt limitate, chiar foarte limitate!

Iar din punct de vedere logistic. Lucian Rosu: Am apelat la o agenie de turism ce va facilita toate actele necesare n zon ct i viz, dar i transportul pn n basecamp (elicopterul e

Cum v-ai pregtit pentru aceast expediie? Lucian Rosu: Fiind din regiuni diferite i cu orare diferite, este dificil s ne ntlnim pentru antrenamente. Dar mizm foarte mult pe fora de grup. tim care ne sunt punctele tari, cele slabe, mai mult dect o echip suntem prieteni i asta conteaz cel mai mult. Avem ncredere n noi, i n noi nine, i asta ne va duce acolo sus. Iar pregtirea fizic, ncercm din rsputeri. Alergm zilnic, ba prin parcuri, ba dup sponsori, mergem cu biciclet, la sala de escalad iar cnd avem timp ne ntlnim i sus pe munte. nainte de a pleca, vom avea o ieire mai serioas, unde vom testa i ceva din echipamentul 159

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu&Mihai Cibotaru; Foto: Lucian Rosu primit, i vom ncerca s stm puin la altitudine, pe meleagurile natale, cel puin 2-3 zile. De ce mai avei nevoie n momentul de fa? Lucian Rosu: nc mai suntem n cutarea de sponsori, pentru a acoperi i alte cheltuieli, dar avem foarte mult nevoie de sprijin din partea voastr, a iubitorilor de munte. Tocmai din acest motiv, avem i un site, www.pamir2010.com, unde ne putei sprijini, att financiar dar i moral. Pamirul face puntea de legtur dintre munii mai importani din Asia: Tien Shan n nord, munii Karakorum n sud, Kunlun Shan cu Jarkend n sud-est i cu Hindukush n sud-vest. n est Pamirul se continu cu podiul Tibet care la fel este denumit adesea "acoperiul lumii". nlimea medie a munilor Pamir este de ca. 3.600 pn la 4.400 m. Din Pamir izvorete rul cu acelai nume, cu afluentul principal la izvor Pjandsh. Lacul cel mai maret din Pamir fiind Lacul KaraKul de pe teritoriul Tadjikistanului. Lacul are o suprafa de 380 km avnd mai multe cursuri de ap care se vars n lac fr ns s aib scurgeri, este aezat pe platoul Pamirului ntr-o plnie cu un diametru de 52 km creat prin cderea unu meteorit, Vrsta lacului se apreciaz la 5 milioane de ani ce ar corespunde perioadei pliocene. La sud de lac la o distan de 15 km se afl magistrala, Trans-Alai iar la vest la 250 km distan aerian oraul chinez Kashgar. Lacul este nconjurat de o serie de muni i trectori nalte ca KyzylArt-Pass (4.270 m). Pe malul estic se afl localitatea Karaart. In sud exist o peninsul care are n apropiere o insul. Lacul se afl la o altitudine de 3900 de metri, adncimea lacului fiind diferit de la 19 m putnd atinge adncimea de 230 m. Pentru expediia programat pentru aceast var, cei patru au fcut pregtire tehnic n Munii Fgrai i n abruptul prahovean i vor continua pana inaintea plecarii cu antrenament de echip n ture tehnice sau de anduran n ar. "Pn acum am urcat n siguran cu echipa pe toate vrfurile, aceasta este ns prima ncercare la o altitudine att de mare", a declarat Adrian Fako, organizator al expediiei.

Pamirul supranumit i "acoperiul lumii" se ntinde pe o suprafa de 120.000 km, din care 1.200 km sunt acoperii cu gheari. Partea nordic a munilor de ncreire aparine de Republica Kirghiz, partea estic Chinei, partea sudic Afganistanului iar restul de Tadjikistan.

160

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu&Mihai Cibotaru; Foto: Lucian Rosu "Ca de fiecare dat, credem n sloganul nostru: nu conteaz altitudinea, ci conteaz atitudinea. Fiecare ascensiune este o experien definitorie, care ne modeleaz i ne pregtete pentru urmtoarele ncercri, pe munte i nu numai. Prin imaginile i povetile pe care le vom aduce, publicul poate gusta alturi de noi aerul rarefiat i bucuria atingerii vrfului", a adugat Adrian Fako. performan primesc titlul de "Snow Leopard", o distincie pe care nu a obinuto nc nici un romn. Cei patru alpiniti au lansat si siteul www.pamir2010.com, pe care prezint expediia i posibilitile de parteneriat, ei cutnd n continuare sprijin pentru a acoperi costurile logistice Progresia continu este o strategie foarte diferit de cea practicat de multe ori n munii nali de astzi. Incepnd din tabara de baza, metoda clasic a fost de a stabili tabere la altitudini mai mari i mai mari n timpul perioadei de aclimatizare, pentru a obinui organismul cu oxigenul tot mai redus din aer. Apoi alpinitii urc spre vrf ct mai repede si ntr-un timp ct mai scurt. Aceast strategie genereaz traume fizice i psihice, datorit cerinelor ridicate de efort intens create de schimbri n altitudine i constrngeri logistice. n timpul ascensiunii clasice, exist o diferen mare, de 800 1000 metri n altitudine ntre fiecare tabr. Faptul c alpinitii sunt rspndii pe munte creeaz probleme de management al grupului n termeni de siguran, izolare i luarea deciziilor. n plus, cantitatea de echipamente necesit un imens efort de echip. Literatura de specialitate despre munii nali este plin de noiuni de complexitate i suferin aceasta fiind acum percepia general despre munii nali. Dndu-i seama c aceste numeroase excursii n sus i n jos ntre tabra de baz i taberele de altitudine sunt traumatizante, unii alpiniti au ncercat si imagineze aceste ascensiuni altfel. n anii 90, un ghid francez, Jean-Pierre Bernard, a propus o metoda n etape, toi membrii echipei urcnd n acelai ritm, fr a merge napoi la tabara de baza. n 1990, el a ajuns la 7050 m pe Shishapangma cu echipa sa n a douzecea zi de ascensiune atingnd vrful dou zile mai trziu. 161

Potrivit alpinitilor, ascensiunea din aceast var reprezint o prim etap dintrun proiect mai amplu care vizeaz escaladarea celor cinci vrfuri de 7000 metri din fosta URSS: Korzhenevskaya 7105 m, Kommunismus - 7495 m, Khan Tengri - 7010 m, Lenin - 7134 m i Pobeda - 7439 m. Cei care reuesc aceast

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu&Mihai Cibotaru; Foto: Lucian Rosu

Paulo Grobel, un specialist n culmile uitat din Nepal i India, a fost inspirat de metoda pe etape i a redenumito progresie continu. Tehnica a fost verificat cu succes n ultimii ani, pe vrfuri celebre din ntreaga lume, iar n 2009 echipa lui Paulo a atins cu succes vrful Manaslu din Munii Himalaya 8156 metrii. ntrebarea crucial este ntotdeauna acelai: Cum s trim ntr-o altitudine att de mare atunci cnd toat lumea susine c este imposibil s stai acolo? Pentru o lung perioad de timp, medici specializai n altitudine au recomandat urcarea cu cel mult 400 de metri pe zi de mai sus 3000 m. Stilul de ascensiune al lui Jean-Pierre Bernard permite aclimatizare corespunztoare n timpul ascensiunii. Despre cei patru alpinisti, despre cine sunt ei gasiti informatii atat pe pagina dedicata expeditiei dar si mai jos: Adrian Fako masterand in cadrul Facultatii de Management, ASE Bucuresti Realizari pe plan media: expozitii foto realizate in Bucuresti, Centrul Cultural Nicolae Balcescu, articole publicate in

cadrul portalurilor cu profil montan, articole si prezentari de tura publicate in cadrul blogului personal. Experienta organizatorica montana: organizarea de ture pentru promovarea atitudinii montane cu elevi si studenti. Realizari alpine: trasee de alpinism in masivul Bucegi, ture hivernale in Romania (Piatra Craiului, Fagaras, Bucegi, Retezat, Parang), 2008 expeditie in Rila, Bulgaria: Mussala (2925 m) si in Pirin, Bulgaria: Vihren (2914 m), 2008 organizator expeditie in Alpi: Mont Blanc (4810 m), Franta si Grossglockner (3798 m), Austria, 2009 organizator expeditie in Caucaz, Rusia: Elbrus (5642 m) si Lyalver (4350 m) Lucian Rosu masterand in cadrul Facultatii de Geografie si Geologie Iasi Realizari pe plan media: expozitii foto realizate in cadrul prezentarilor sustinute in cadrul asociatiilor de studenti de geografie din Iasi, Cluj, Timisoara, Bucuresti, Varsovia; expozitii foto realizate in parteneriat cu Casa de cultura a studentilor Iasi; prezentari ale expeditiilor realizate pana acum in cadrul asociatiilor studentesti europene (Locul I la congresul 162

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text: Lucian Rosu&Mihai Cibotaru; Foto: Lucian Rosu European de Geografie Jastrembia Gora 2009, cu tema The Summits of the Alps); articole publicate in revista Geomentis, Haipemunte; articole publicate in cadrul portalurilor cu profil montan; articole si prezentari de tura publicate in cadrul blogurilor lucianrosu.blogspot.com si iasioutdoors.wordpress.com. Experienta organizatorica montana: organizarea de iesiri tip wintercamp pentru studenti pasionati de turele de iarna; promovarea tehnicilor alpine (escalada, alpinism) in cadrul Asociatiilor de geografi din Romania. Realizari alpine: trasee de escalada si alpinism in Cheile Bicazului, Rarau; ture hivernale in majoritatea masivelor din Romania (Rarau, Rodnei, Piatra Craiului, Ceahlau, Giumalau, Ciucas etc.); 2007 ture in Alpi, incluzand varfurile Mont Buet, Tete de Bostan, Pilatus; 2008 expeditie in Alpi: Mont Blanc (4810 m), Franta si Grossglockner (3798 m), Austria; 2009 expeditie in Caucaz, Rusia: Elbrus (5642 m) si Lyalver (4350 m) Tiberiu Pintilie tehnician telecomunicatii NXDATA, masterand Informatica Economica: Universitatea Romano-Americana Realizari pe plan media: diferite activitati de voluntariat pentru Crucea Rosie, reprezentand Romania in problema recensamantului rromilor de langa Roma, diverse articole in Il tempo, precum si in ziare romanesti, organizator din partea Romaniei a taberei Crucea Rosie 150 de ani, Solferino, Italia; articole pe tema ascensiunii pe Ararat in diverse ziare din Turcia, prezentari ale expeditiilor din Alpi si Caucaz in Iasi si Bucuresti. Realizari alpine: Certificare Tehnica Speologica Alpina 1 in cadrul clubului de speologie Focul Viu; numeroase trasee de escalada si alpinism, atat vara cat si iarna, in muntii din Romania; coordonator montan in cadrul scolii de munte Pathos; 2006 expeditie in Alpi varful Mont Blanc (4807m), altitudine atinsa: 4340 m refugiul Vallot; 2007 Etna Italia 3330 m cel mai inalt vulcan activ din Europa; 2008 expeditie in Alpi ascensiunea varfurilor Mont Blanc (4807) si Glossglockner (3798), participare la cursuri montane de alpinism hivernal pe ghetarul Mer de Glace refugiul Le Chaux; 2009 expeditie in Alpi ascensiunea varfului Mont Blanc (4807); 2009 expeditie in Caucaz varful Elbrus (5642m) (cel mai inalt varf din Europa) si participare la escaladarea vf. Ararat (Turcia) alaturi de participanti din 10 tari din Europa centrala si de est. Radu Simion account manager. Realizari pe plan media: articole si fotografii publicate in revistele Descopera, Vacante si Calatorii, Knox, si pe diverse website-uri de profil. Realizari alpine: numeroase trasee de escalada si alpinism, atat vara cat si iarna, in Bucegi, Piatra Craiului, Fagaras; trasee de escalada in Franta; 2002 expeditie in Alpi varful Mont Blanc (4807 m), pe traseul Les Trois Mont Blancs; 2003 expeditie in Alpi tentativa pe Aiguille de lArgentiere (3902 m) din Masivul Mont Blanc; 2004 expeditie in Caucaz varful Elbrus si Gumachi (3805 m); 2007 expeditie in Alpi ascensiunea varfului Breithorn.

163

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Glume montane (si) cu animale

Glume montane (si) cu animale

Leul, regele padurii da decret ca in fiecare zi aimalele trebuie sa vina sa ii aduca de mancare si daca nu-i place mancarea ii bate cu varga peste labute. Primul vine ursul cu un borcan cu miere. Leul nervos: - Pai bine, mai ursule, m-ai vazut tu pe mine vreodata sa mananc miere? Si jap! il bate de ii inroseste labele. A doua zi apare iepurasul cu un morcov: - Bai iepurasule, ma stii tu pe mine sa mananc morcovi? Si da-i si bate-l. La care iepurasul cu un ochi plangea si cu unul radea. Leul intreaba intrigat: - Bai iepurasule, de ce cu un ochi plangi si cu celalalt razi ? - Pai cu unul plang ca ma doare si cu celalalt rad ca ariciul vine cu un mar. *** De pe o stanca inalta cad jos doi alpinisti un optimist si un pesimist. Pesimistul: eu cad! Optimistul: eu zbor! *** Doi alpinisti sus pe munte. Unul aluneca in crapatura unui ghetar cu capul in jos. Celalalt se apleaca pe gura crapaturii dupa el si striga: -Te-ai ranit? -Nuuuu! aude el -Cum asa? -Sunt inca in cadereeeeeee!... *** Un alpinist cazut in crapatura unui ghetar este gasit de o trupa de la crucea rosie si salvamont. Se aude strigand de sus: -Crucea rosie si salvamontul sunt aici! Iar alpinistul din prapastie: -Nu donez nimic!... *** Un alpinist neasigurat sta sa cada de pe un perete de stanca. Abia se mai tine cu o mana deasupra haului. Se uita la cer si striga disperat: -Doamne, e cineva acoloo?! Se aude o voce grava: - Da, fiule! - Ce sa fac, sa nu ma zdrobesc de pamant? - Roaga-te sa-ti fie iertate pacatele si desprinde-te de stanca fara teama. Se gandeste putin alpinistul, apoi striga iar: - Altcineva mai e pe acolo ?! *** Doi alpiniti la marginea unei prapastii. Zice unul: - Aici a picat ghidul nostru anul trecut! Celalalt scandalizat: - Si asta spui tu asa de linistit? - Pai ce, era deja destul de vechi si avea si cateva pagini rupte!... *** Ursul, flamand ca un... lup, se apuca sa fuga dupa un iepure cu gandul sal prinda si sa-l manance. Obosi insa repede,

164

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Glume montane (si) cu animale asa ca se aseza, sa-si revina pe un bustean, si zise: - Iepurele asta e dracul gol! Ce ma faceam daca ma alerga el pe mine? *** Un motociclist rula pe autostrada. La un moment dat, in fata ii zboara o vrabie care se loveste de motocicleta. El ridica vrabia, o duce acasa, o pune intr-o colivie, ii pune apa, cateva firimituri de paine uscata si se duce la culcare. Dimineata, vrabia se trezeste si cugeta: - Asadar... apa, apa... paine uscata, paine uscata... gratii, gratii... Doamne! Te pomeneti ca l-am omorat pe motociclist! *** Un paltonar face accident la schi si este internat in spital. Vin prietenii in vizita la el si-i spun: - Avem doua vesti pentru tine: una buna si una rea. Pe care sa ti-o spunem prima? - Aia rea. - Cea rea e ca iti vor amputa picioarele, iar ce buna e ca deja ti-am gasit client la clapari *** Un speolog si o speoloaga intr-o tura lunga intr-un aven. Speologul se uita ostentativ la ceas. Fata se uita la el. observa gestul si nu se abtine: - De ce te uiti draga la ceas, te asteapta iubita acasa? - Nu, e mult mai simplu, vorbesc telepatic cu ceasul meu speologic. - Vorbesti telepatic? Si ce vorbesti cu el? Ce iti spune acum? - Acum imi spune ca pe sub combinezonul asta stramt nu mai porti nimic ... 165 - Da de unde, fugi cu ceasul tau, ca nu am doar combinezonul pe mine ... - Ah, inseamna ca iar arata cu o ora mai devreme! *** Un speolog batran intra in coma in urma unui accident intr-un aven. Nevasta sa il pazeste pe patul de spital timp de doua saptamani. Speologul se trezeste, o vede pe nevasta-sa si o intreaba incet: - Ai stat langa mine in tot acest rastimp? - Da, dragul meu! - Stii, cand am cazut prima data in coarda si mi-am tasat coloana vertebrala ai fost langa mine... Cand mi-a explodat lampa si mi-am pierdut un deget mi-ai fost aproape... Cand m-a prins viitura in '95 si mi-am fracturat bazinul ai fost laga mine... Stii ceva? - Ce, dragul meu drag? - Dispari atunci de langa mine, ca imi aduci ghinion!...

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru

Alimentatie stiintifica la plic

Bineinteles ca toate lucrurile la fel ca si oamenii de altfel, merg intr-o anumita directie. Ideal ca directia in care se indreapta sa fie cea corecta, adica sa existe o evolutie. O evolutie a ce vreti voi. In caz contrar (al sensului) va apare o involutie iar in varianta ce depaseste limita bunului simt apare revolutia. Asa ca posibil ca gramada de supe instant, de geluri si prafuri energizante, de plicuri minunate pe care odata mancate te duc direct intr-un orgasm culinar sa fie si evolutie (greutate redusa, aport caloric si energetic mare, neperisabile etc) si involutie (chimicale peste chimicale mai ceva ca intr-o rafinarie, mananci supa cu gust de pui care e la fel ca desertul ce e budinca de capsuni etc). Revolutie e doar cand incerci sa te intorci cat de cat la mancarea bunicilor tai; asta daca distanta, rucsacul, umerii si retetele memorate iti mai permit. Felul I Paste cu sos de branza combinate cu supa cu gust de pui ... Am incercat ca la acest fel de mancare (executat in natura, in ceaunul de 7 litri chiar daca am fost doar doi oameni) sa respectam intocmai indicatiile de pe eticheta. Singurele exceptii au fost timpii de fierbere unde am folosit varianta cea mai lunga. Separat pastele se prezinta cu 74% grau dur iar restul de 26% sosul compus din: branza 22%, grasimi vegetale, lactoza, sare, sirop de glucoza, proteina vegetali hidrolizata, potentiator de aroma glutamat monosodiu, proteina lapte, ceapa, amidon pudra, aromatizanti, patrunjel. Supa vine si ea cam cu aceeasi combinatie, doar ca locul sosului e luat de fidea. Asadar: pastele ce depasesc 90% si au in componenta faina de grau, grasimi vegetale, sare, potentiatori de gust si aroma, glutamat de sodiu E621, usturoi, curcuma, substanta de ingrosare guma de guar E412, emulsificator lecitina din soia E322, ca substante de afanare bicarbonatul de sodiu si potasiu E500/E501 si ca stabilizatori un polifosfat de sodiu si potasiu E452. Urmeaza aditivii pentru gust: sare, glutamat de sodiu E621, inozinat si guanilat disodic E627/E631, zahar, legume uscate (arpagic verde, ceapa, pastarnac), aroma de ciuperci de padure, hidrolizat de proteine vegetale, ulei vegetal, arome de ceapa, plus posibil urme de lapte sau soia. La cate denumiri ciudate pentru mine sunt in aceste randuri mai ca ma simt in stare de le-as sti pe de rost sa fac un master la chimie alimentara ... Modul de preparare e urmatorul: prima oara incepem cu pastele exact ca la instructiuni: intr-un vas cu diametrul de 16-18 centimetri (aici am cam ratat putin) se pun la fiert 400 ml apa fara sare; se toarna continutul plicului in apa fiarta si se prepara fara capac, la foc mediu, timp de 7 minute, amestecand din cand in cand pana apa este absorbita. Aici intervin celelalte instructiuni care zic ca taieteii se faramiteaza si se pun intr-un vas adanc. Condimentele din plicuri se adauga dupa gust, se toarna 0,4 litri apa fierbinte si se lasa acoperite 3 minute. Noi am lasat pana la urma totul la fiert la foc mic pentru vreo 15 minute cam intr-un litru de apa.

166

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text&foto: Mihai Cibotaru Sugestiile de servire aminteau de ceapa verde taiata marunt, mezeluri, ou cu carne fiarta, unt sau branza. Dar de ce sa amestecam noi evolutia cu involutia? Noua ne-a placut ce a iesit, am mancat pana am lins ceaunul si nu am adaugat decat cateva felii de paine. Ba chiar ne-a placut asa mult ca am rupt si lingura ... Felul II Ciupercute champignon combinate elegant cu carnaciori trandafir Asa le-am numit din start: ciupercute! Unu ca erau destul de mici, chiar prea mici (m-a cam injurat cred vanzatoarea cand i-am cerut mai mari, eu care am mai comentat de cateva ori ca nu cumpar tocmai de asta, ca-s prea mari); si doi ca toata lumea vad ca foloseste diminutive mai nou: carnita, branzica, ciorbita ... Asa ca le-am zis si noi ciupercute. stateau cativa carnaciori by trandafir ce se parpaleau gastronomic de dorul nostru cand pe o parte, cand pe cealalta. Reteta este simpla si poate fi reprodusa in conditii optime de fiecare dintre voi. Fiecare impediment la munte e prima oara daca e voie cu foc si apoi perisabilitatea ciupercilor. Ele nu se strica atat de repede pe cat se pot strivi in contact cu alte piese de echipament carat in spate. De asta cel mai recomandat e un cunoscator al ciupercilor/buretilor din padure. In cazul in care ajungeti prin Carpatii Orientali am eu vreo doua numere de telefon numai bune pentru asa ceva. Daca nu se pot deplasa folositi tehnologia 3G.

Dupa crema de paste cu branza combinata cu supa instant a urmat etapa a doua existentiala din tura noastra cu bicicletele (e vorba de masa de seara, de dupa ora 2), aruncam pe jarul ce-l dadusem putin de-o parte sa nu fie prea tare cateva maini de ciupercute. Intr-un colt, timizi,

Revenind la chestiuni serioase ciupercile se rostogolesc prin jarul (ideal) din lemn de stejar, dupa care se iau de pe jar impreuna cu carnatii si ei facuti. De fapt locul lor poate fi inlocuit de o alta serie. Este bine ca pe langa foc sa aveti si un izvoras. Pe langa chestii de PSI acolo puteti pune la rece o sticla cu apa minerala si eventual daca s-a ratacit, asa din greseala, prin rucsac o sticla de sec sau demisec. Alb! In acelasi timp cu ultimile firimituri de paine si ultima ciupercuta mancata, continuati socializarea avand grija ca ultimul dintre voi care trage cortina sa stinga si focul. Pofta buna!

167

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita

Ursul (Ursus arctos arctos)

Si timpul vostru s-a scurs La umbra marelui urs Dar ghearele v-au ramas In orice-mbratisare Astazi doare sarutul pe obraz Phoenix In umbra marelui urs

Amintiri din vremuri stravechi O veche credinta populara spune ca la stretenie (ziua de 2 februarie) ursul iese din barlog intre orele 9-10 dimineata si daca isi vede umbra, intra din nou in barlog, ceea ce inseamna ca iarna va mai dura inca vreo sase saptamani.

La unele popoare este si obiceiul ca de sarbatori oamenii sa-si acopere fata cu masti de urs. La romani, de Anul Nou, mastile de urs intruchipeaza pe zeul Zamolxis, stapan puternic peste legile firii, credinta mostenita de la stramosii nostri

geto-daci. Prezent in folclor din cele mai vechi timpuri, amintit de Mircea Eliade ca totem al unora dintre calugarii luptatori daci, ursul a devenit o figura legendara, privit cu teama si admiratie. Basmele populare, muzica cu tematica montana, obiceiuri populare ... in toate se intalneste mai mult sau mai putin ursul. Mai bine aici decat pe potecile muntelui ... Se povesteste ca demult, tare demult, intr-un sat de munte din Moldova, intr-o familie de tarani, s-a nascut un copil pe care l-au botezat cu numele de Martin. El a ramas copil unic la parintii lui, iar cei ce-1 cunosteau l-au poreclit "Martin cel istet", pentru ca era iubitor de invatatura si avea darul de a povesti mersul vremii timp frumos, ploaie, vant -dupa forma norilor si culoarea cerului. Ramas orfan de ambii parinti, la o varsta frageda, a fost luat si crescut la un schit de calugari. Acolo, Martin a invatat unele meserii - tamplarie, zugravit - si mai ales a invatat sa scrie si sa citeasca. A studiat mult citind din carti, dorind sa cunoasca taina vietii si a mortii. Binevoitor cu oamenii necajiti, care vizitau acele locuri de inchinaciune, Martin a devenit calugar. Printre cartile lui preferate era, mai ales, Biblia, pe care o stia din scoarta in scoarta, iar atunci cand vreun gand il preocupa dfn cale afara, el deschidea Biblia si citea bunele indemnuri, care nu lipsesc oriunde ai deschide aceasta Carte a Cartilor. Martin mai avea si darul de a povesti ceea ce urma sa se intample si asta 168

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita tot prin talmacirea Scripturii. Intr-o vreme, razboiul a ajuns si pe acele meleaguri, iar dusmanii cotropitori isi bateau joc de lucrurile sfinte. Ei au jefuit din schituri si manastiri toate cartile, dandu-le apoi foc. Tot atunci a ars si chilioara calugarului Martin, care a fost nevoit sa se mute intr-o casuta singuratica de la marginea padurii. Dupa plecarea dusmanilor, localnicii, indurerati, au stins focul, dar mare le-a fost mirarea cand in mormanul de cenusa au gasit, intreaga, nearsa, Biblia calugarului Martin. Oamenii au inapoiat cartea nearsa calugarului Martin care a reinceput astfel sa prezica oamenilor viitorul, ce se arata mai bun, astfel ca localnicii plecau acasa cu mai multa speranta in suflet. Dintre multele sfaturi ale lui Mos Martin, oamenii au retinut si pe acelea care le cereau sa nu se lase umiliti pe nedrept, sa descopere adevarata fata a oamenilor. Numai omul ce are vointa si credinta razbeste prin necazuri si nevoi, fiind astfel folositor lui si semenilor lui. De atunci au trecut multi ani si Mos Martin nu mai este printre noi. Dar legenda povesteste ca intro iarna cu troiene mari, casuta de la marginea padurii a fost ingropata sub zapada, incat nu se mai vedea decat o gramada de omat. Primavara, dupa topirea zapezilor, din acea casuta a iesit un urs brun urias. Pasind agale pe potecile de munte, culegea ciuperci sau se catara in copaci cautand scorburi cu miere de albine. Cobora apoi in vale, unde curgea un parau iute si cristalin, unde prindea peste, pentru a-si astampara foamea. Iata asadar cum imaginatia poporului 1-a facut nemuritor pe Mos Martin, care traia acum in blana unui urs bland, intelept si puternic. Habitatul si aria de raspandire Denumirea stiintifica a cunoscut numeroase variatii. Cea in uz la ora actuala este Ursus arctos arctos, Linne, 1785. Diferitele subspecii de urs brun se gasesc in nordul Asiei, Japonia, Canada, Statele Unite si aproape in intreaga Europa. In Statele Unite, ursul brun este cunoscut sub denumirea de ursul Grizzly deoarece varfurile firelor sale de par sunt argintii. Este un animal cu o mare putere de adaptare la diferite habitate, de la campie la paduri si zone subalpine. Prefera zonele montane inpadurite, greu accesibile, cu copaci doborati sau stanci, dar si pe cele de deal, bogate in livezi cu pomi fructiferi. Ca si in cazul altor mamifere salbatice, ursii isi desemneaza teritorii, de regula, foarte largi (in functie de sursa de hrana), care includ vai, cursuri de apa, stancarii si desisuri de padure. Fiind animale solitare, au tendinta de a-si evita confratii, existand rare situatii in care isi incalca reciproc teritoriile.

Cel mai mare urs in viata, ursul de Kodiak, traieste pe coasta Alaskai si prezinta o greutate corporala de pana la 800 kg si o inaltime de circa 3 m (ridicat pe picioarele din spate). Au fost identificate peste 15 variatii de urs brun, insumand aproape 200.000 de 169

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita exemplare. Cea mai intalnita subspecie este ursul brun "comun" (Ursus arctos arctos), prezent mai ales in estul Europei. Rusia adaposteste 120.000 de ursi bruni, in timp ce muntii Carpati sunt al doilea habitat, ca numar din Europa. In Franta si Spania, ursii bruni sunt in pericol de disparitie iar in Anglia acest animal mai este doar in cartile de biologie. Spre exemplu in Muntii Alpi se presupune ca ar mai fi cateva zeci de exemplare, in total pe continentul european fiind aproximativ 14000 exemplare (evident fara Rusia). In afara Romaniei, in Europa se mai gasesc efective in Scandinavia, Polonia, Cehia si Slovacia, cat si in Franta sau Spania (in Muntii Pirinei). Aici numarul de ursi bruni este foarte redus - doar cateva zeci de exemplare. In trecut aria sa de activitate se intindea din Scandinavia pana in Grecia. Ursus arctos a devenit o specie in pericol, beneficiind de mai multe programe de conservare, din care amintim Large Carnivore Initiative for Europe. Ursul brun in Romania astazi Ursul brun se gaseste in Romania din cele mai vechi timpuri. Pana acum 200 de ani acest animal traia aproape pe tot teritoriul actual al tarii noastre din Delta Dunarii pana in Carpati. Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea ursul brun a fost exterminat din zonele de campie pentru ca era un obstacol in extinderea zonelor agricole. Numarul din ce in ce mai mare de vaci crescute in aceasta zona si pescuitul excesiv practicat de oameni au fost inca doi factori care au dus la retragerea ursilor in zone din muntii Carpati. Astazi Romania detine cel mai mare efectiv european de ursi bruni, dupa Rusia Ursul este un animal al padurilor intinse si linistite, activ atat ziua cat si noaptea, in functie de conditiile de mediu, abundenta hranei si activitatea umana. Prefera locurile stancoase, doboraturi de copaci, in care sa-si poata amenaja barlogul. Daca toamna nu se gaseste hrana suficienta, atunci coboara pana la 500-600 metri altitudine in cautarea de mere si pere padurete sau chiar livezi cultivate, iar apoi se retrage in munti. Peste zi ursul brun se adaposteste in desisuri. In proportie de 90% ursul ocupa toata zona impadurita a Carpatilor, iar restul de 10% traieste in zona de dealuri. Teritoriul ocupat de urs este de aproximativ 30% din suprafata tarii. Densitatile cele mai mari se gasesc in zona centrala si nordica a Carpatilor, in judetele Brasov, Buzau, Bistrita-Nasaud, Covasna, Harghita, Neamt si Mures. Raspandirea lui este conditionata de liniste, hrana si un loc bun pentru barlog. Este un animal fidel locului, se deplaseaza putin atunci cand exista fructe de jir si isi pastreaza trecatorile daca nu este deranjat

Cu toate ca este retras in Carpati, ursul isi gaseste in Romania cel mai prielnic adapost din Europa. De fapt se 170

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita pare ca Romania detine la ora actuala, cu circa 5000 de exemplare, cel mai mare efectiv european de urs brun, care este de circa 14000, in afara de Rusia. Tendinta de evoltuie populatiei de ursi din Romania este contradiictorie si variaza de la o regiune la alta. In general, in zilele noastre populatia se pare ca este constanta, dar controlul strict asupra teritoriului nu permite o evaluare corecta. De asemenea, dupa perioada de crestere fortata din 1975-1989, nu putem aprecia inca tendinta actuala. Trebuie luat in calcul faptul ca 5-10% din ursi sunt vanati in Romania in fiecare an, cel mai mult datorita atacurilor asupra stanelor. intra in barlog. Unii ursi, in special cei mai tineri, au la baza gatului un fel de guler alb, reprezentat prin pete albe, care dispare cu varsta iar la unii se pastreaza formand uneori un adevarat guler, asemanator cu cel al ursului gulerat de Himalaya. Cea mai frecventa culoare este cea bruna. Ursul brun are o blana deasa, mult apreciata, cu doua randuri de peri, spicul si puful. Desi culoarea de baza este cea brun-cafenie, variatiile sunt dosebit de mari, de la ursi roscati la cei aproape negri. Lungimea parului variaza si ea dupa anotimp. Cea mai mare este din decembrie pana in aprilie-mai si cea mai mica in iulie-septembrie. Lungimea parului de iarna este de 8-9 cm pe spate si de 1012 pe greaban, iar vara este mai mica. Ursul brun traieste 30-35 de ani. Pentru aprecierea varstei nu exista criterii sigure de evaluare, ci doar dupa dentitie si marime se pot face deosebiri: pui, urs tanar, urs de varsta mijlocie, urs batran. Dintre simturi cele mai dezvoltate sunt mirosul (miroase foarte bine hrana, pana la 15 km distanta) si auzul, vazul mai putin. Dantura este de tip omnivoara, cu canini si molari puternici. Deplasarea o face la pas sau in galop, rareori in trap. Desi pare un animal greoi, totusi alearga bine si rezista timp indelungat. Ursul brun nu este considerat un anima teritorial. Ursii au culcusuri temporare in timpul sezonului de activitate, pe care le schimba frecvent si culcusuri folosite pentru hibernare. Animal deosebit de puternic, aparinand familiei Urside, ursul brun romanesc este privit de multi biologi ca sub-specie inca neinregistrata; este un animal plantigrad, iar ghiarele nu sunt retractile, imprimandu-se in mers odata cu talpa si degetele. De asemenea, se hraneste cu mici mamifere si ocazional vaneaza si animale mai mari, cum ar fi caprioare. In lupta pentru mancare, un urs brun matur poate face fata unei confruntari cu haite de lupi sau feline mari. Ursul brun frapeaza prin 171

Ursul brun este specia cu cel mai mare areal. Aceasta densitate mare din tara noastra este datorata hranei abundente furnizata de padurile naturale ale arcului Carpatic, oferindu-i cel mai prielnic adapost. Animal deosebit de puternic, are un corp de 180-250 cm lungime, o inaltime la greaban de 90-140 cm, si o greutate de 300-500 kg, care variaza dupa anotimp, cea mai mare fiind toamna, inainte de a

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita aspectul si talia sa. Se diferentiaza de celelalte rase de ursi prin dezvoltarea excesiva a musculaturii cefei si spatelui, dandu-i aspectul unui animal cocosat. Este animal plantigrad, calcand pe toata talpa piciorului, similar omului. Centrul de greutate se afla in laba piciorului. Animal corpolent si musculos, urusul carpatin prezinta un cap lat, masiv, de forma rotunda spre ovala. Fruntea este bombata. Nasul este scurt, conic, urechile rotunjite, iar ochii mici, oblici, cu pupila rotunda si irisul colorat in tandem cu coloritul blanii. Gatul este scurt, gros si musculos. Spatele este bombat, usor inclinat catre omoplati. Coada este scurta si puternica (ciot). Picioarele sunt lungi, puternice, musculoase si sunt prevazute cu talpi scurte (pana la 30 cm). Laba picioarelor este prevazuta cu gheare curbate, puternice. Ghearele de la nivelul membrelor anterioare sunt mai lungi (formand adevarate cangi). Culoarea labelor poate fi de la negru la maro-ciocolatiu, cenusiu, rosu sau maro deschis, in functie de aria de raspandire. Hrana ursului Primavara paste iarba, vara mananca fructe de padure (zmeura, mure, afine), toamna jir si ghinda, atunci cand exista. Arborii fructifica abundent jirul si ghinda o data la 4-7 ani. In lipsa acestora, ursul coboara la deal unde gaseste mere si pere padurete. Fructele de scorus constituie o hrana importanta pentru urs. Toamna, dupa coborarea turmelor de oi, pot fi vazuti ursi pasunand otava grasa din jurul stanilor. Hrana vegetala este constituita din ciuperci si radacini, ovaz si porumb. In ce priveste hrana animala, ursul mananca larve de furnici, rame, insecte pentru care rastoarna bolovani si trunchiuri de arbori. Consuma miere de albine de la stupii salbatici cat si de la stupii pastorali. Ursii care au cunoscut gustul carnii, ataca animale domestice scoase la pasune in 172 munti. Iarna, ursii care nu au intrat in barlog, urmaresc si reusesc sa prinda mistreti slabiti de foame, cerbi si caprioare bolnave sau slabite.

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita

Ursul brun se hraneste in tinerete mai mult cu ghida, jir, mere padurete, zmeura, afine, miere de albine, iarba frageda, ovaz porumb necopt, diferite radacini. Catre batranete ursul brun se hraneste cu oi, pesti, pasari si ouale acestora.

Mananca cu placere ciupercile, perele, merele padurete, fara a mai vorbi de pagubele pe care le face in livezile cu arbori fructiferi, spre marea spaima a localnicilor. Coacazele, murele, zmeura sunt pentru el un fel de delicatesa, dupa

cum consuma cu placere porumbul si ovazul in lapte. El ajunge uneori prin stani, cazandu-le in prada oi, cai, magari si alte vietuitoare din preajma ciobanilor. Ursul carpatin este un mamifer omnivor, preferand carnea. Se hraneste cu plante (jir, ghinde, castane, fructe de padure), insecte (furnici), melci, peste, pasari, mamifere, hoituri. O mare parte din alimentatia sa este compusa din radacini, graunte si ierburi. Este recunoscut ca un pradator al campurilor de cereale, cartofi sau varza. Similar copiilor, adora dulcurile. Daca le este foame ataca elani, cerbi si caprioare. Cand nu-si gaseste hrana necesara in padure, coboara pana aproape de orase sau la marginea satelor, scotocind prin gunoaie sau facand adevarate masacre in curtile gospodarilor si in stani. Nu sunt legende povestirile potrivit carora ursul o ia la fuga cu o oaie sau cu o vaca la subtioara. Ursul strabate kilometri intregi in cautarea hranei (pana la 100 km), 173

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita revenind intotdeauna pe teritoriul creat pentru a hiberna. Tipul de hranire depinde in mare masura si de varsta exemplarului. Ursul este considerat cel mai mare pradator de la noi din tara, dar, cu toate acestea, are si el dusmanii sai de temut: omul, lupul, cainii ciobanesti. grasime ca sa supravietuiasca iernii, embrionul nu se mai dezvolta si este absorbit de organismul adultului. De obicei, apar in intre doi si patru pui, acest numar depinzand de factori ca zona geografica sau resursele de hrana. La nastere, puii sunt orbi, nu au dinti, nu au blana si cantaresc mai putin de 500 de grame. Se hranesc cu laptele mamei pana in primavara, cand incep sa se hraneasca si cu alimente solide. Sunt scosi din barlog dupa 2-3 luni si alaptati pina toamna. Puii stau langa mama lor intre doi si patru ani, timp in care invata tehnici de supravietuire, cum ar fi alegerea hranei cu cea mai mare valoare nutritionala, cum sa vaneze si sa pescuiasca si unde sa gaseasca adaposturi pentru iarna. Uneori masculii adulti omoara puii altor ursi, fie pentru a face femelele din nou receptive sexual, fie doar pentru hrana. Femelele, desi sunt mult mai mici decat masculii, isi apara odraslele cu inversunare Ursul mascul traieste izolat. Ursoaica impreuna cu puii de pana in 2 ani formeaza o familie. Gestatia Ursoaica fata de regula din 2 in 2 ani, puii devenind independenti dupa aceasta virsta. La varsta de 3 ani, ursul brun ajunge la maturitate sexuala. Reproducerea ursului dureaza din aprilie pana in iunie. Durata gestatiei este de 7-8 luni. Ursoaica nu se imperecheaza atata timp cat are pui, ceea ce inseamna ca ea poate fata o data la 2-3 ani. O parte din pui mor in primele luni datorita conditiilor din timpul iernii. La un an, un pui atinge o greutate de 25-50 kg, iar la 2 ani aproximativ 100 kg Hibernarea - se petrece pe timpul iernii - si consta intr-o somnolenta profunda, in care isi incetineste ritmul biologic, dar la cel mai mic zgomot se trezeste si revine instantaneu in deplinatatea facultatilor vitale. In aceasta perioada se hraneste din rezervele de grasime acumulate peste vara. La sfarsitul toamnei, ursii au acumulat suficient tesut adipos pentru 174

Reproducerea Sezonul de imperechere incepe la sfarsitul lunii mai si se termina la inceputul lunii iulie. Femelele se maturizeaza din punct de vedere sexual dupa 5 ani. Prin procesul de "implantare intarziata", puii sunt nascuti de abia in iarna, cand femelele dorm. Daca femela nu a acumulat destula

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita somnul de iarna care dureaza 3-6 luni,in functie de lungimea iernii si grosimea stratului de zapada. Ursul se retrage in barlog iarna, cand zapada se aseaza intr-un strat gros. Barlogul este sapat adanc in sol sau este amenajat intr-un arbore cu diametru mare sau sub stanci. Barlogul este ales de preferinta pe versantul sudic, insorit, ferit de vant si in apropiere de apa. Este captusit cu muschi, frunze, iarba uscata si cetina. Ursoaica intra in barlog mai devreme, pregatindu-si locul pentru fatare. Masculul intra in barlog mai tarziu sau deloc, daca in acel an exista fructificatie bogata de ghinda si jir sau daca stratul de zapada este mic. Barlogul este parasit in martie-aprilie, in functie de conditiile climatice. In timpul cat sta in barlog, ursul se afla intr-o stare de somn. Nu mananca, ci traieste din rezerva de grasime adunata vara si toamna. Acest somn de iarna, nu trebuie confundat cu hibernarea. Ursul nu hiberneaza. Hibernarea consta in scaderea numarului raspiratiilor si a temperaturii corpului. Bataile inimii sunt slabe, iar sangele circula incet. Hibernarea se intalneste la arici, liliac, marmota si popandau. In somnul de iarna al ursului, bataile inimii nu-i scad deloc, circulatia sangelui este normala, iar temperatura corpului scade numai cu putin. Intrarea in barlog a ursilor se desfasoara in preajma Anului Nou, alegandu-si drept loc de iernare crapaturile de stanci, pesteri, dar si refugiul oferit de arbori cazuti si rupti de furtuni, iar un barlog bun, bine amenajat este pastrat mai mult timp. Pestera sau spatiul ales pentru hibernare prezinta intotdeauna orificiul de iesire ingustat si bine ascuns. In aceasta perioada, functiile lor vitale sunt mult diminuate pentru a economisi energie, temperatura corporala li se diminueaza cu circa 400 C, iar necesarul de substante esentiale provine din rezervele de grasime din timpul verii. Inainte de patrunderea in barlog, ursul consuma plante purgative, dupa care consuma scoarta de rasinoase in amestec cu diferite plante care vor forma un adevarat dop la nivelul orificiului anal, astupand complet rectul. In barlog, ursul sta cu capul orientat spre iesire pentru a-l parasi in caz de pericol. In interiorul barlogului isi amenajeaza patul format din muschi si cetina, acoperind din interior si intrarea, lasand doar o deschizatura pentru aerisire. Fiecare individ are barlogul lui. In primavara, dupa ce iese din barlog, ursul consuma plante purgative si multa apa in vederea eliminarii dopului rectal Recunoasterea ursului in teren Urmele ursului sunt greu de confundat din cauza marimii lor. Urmele labelor dinapoi ale unui urs mare, au in medie 22-24 cemtimetri. Urmele labelor din fata difera de cele ale labelor din spate: la primele se imprima numai degetele si podul palmei, in timp ce labele din spate se imprima in intregime.

La o urma distincta se vad si cele cinci 175

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita unghii. Excrementele sunt semne sigure ale prezentei sau trecerii ursului prin teren. Aspectul excrementelor de urs difera in functie de anotimp si de hrana consumata. Primavara, excrementele sunt inchise la culoare, aproape negre, datorita cantitatii mari de iarba consumata, iar aspectul poate fi cel de balega. Toamna se pot observa diferite resturi de jir, coji de alune, seminte de mere sau pere, samburi de prune, fructe de scorus, etc. Ursul, spre deosebire de lup, nu mananca oase mari sau par de animale, desi, foarte rar astfel de resturi pot fi observate in excrementele sale. Ursii lasa urme pe arbori sub forma de zgarieturi, usor de recunoscut dupa cele 3-5 urme lasate de ghearele labelor din fata pe coaja arborelui. Cum ursilor le place sa-si frece blana de scoarta arborilor, este posibil, sa se observe fire de par prinse de rasina. Ursii pot rasturna trunchiuri cazute, in cautare de furnici, larve sau reptile. Din nevoia de hrana, pot rostogoli, scoate buturugi, stanci sau bolovani de dimensiuni mari. mici. Ghearele ursilor nu sunt retractile, fiind mai lungi la membrele anterioare decat la cele posterioare. In functie de aspectul zonei sapate ne putem da seama de vechimea urmei. Cararile lasate prin zmeuris, fructele cazute, prezenta sporadica a unor fructe pe tulpini, in general fructe mature ne indica prezenta acestor mamifere. Amprenta talpii prezinta cinci degete fiind lata si diferita pentru labele sun fata comparativ cu cele din spate. Amprenta calcaiului este vizibila la piciorul posterior si nu poate fi observata la amprenta lasata de piciorul anterior. Prin analiza substratului in care este lasata urma se poate determina vechimea acesteia, marimea aproximativa a animalului si sexul amprentele masculilor sunt mai mari decat cele ale femelelor. O mica zona de depresiune cu urme de sapaturi si vegetatie culcata la pamant indica prezenta unui culcus. Contactul cu alte animale de prada Ursul brun intra in contact cu mai multe animale mari de prada, in functie de locurile in care traiesc. In America de Nord, ursus arctos lupta pentru vanat cu lupi si ursii negri (mai mici in dimensiuni). Au fost observate in, Parcul National Yellowstone, situatii in care ursii si lupii se ignora cand vaneaza acelasi animal. In estul Rusiei, ursul brun reprezinta 1% din dieta tigrilor siberieni. In ultimii ani a crescut numarul de intalniri dintre ursii bruni si ursii polari. Se presupune ca aceste intalniri sunt rezultatul incalzirii globale, care ii obliga pe "bruni" sa se mute in zonele nordice. Pui morti de urs polar au fost gasiti in barloguri ale ursilor bruni. Desi se apreciaza ca ursul este cel mai puternic pradator care traieste la noi in tara, dusmanul ursilor este lupul si uneori cainii ciobanesti, mai ales in cazul puilor. Ursul in general, se fereste din calea omului; daca este ranit, hartuit de ciini, impiedicat sa fuga sau speriat de 176

Ursi isi folosesc adesea ghearele pentru a sapa pamantul, in cautare de radacini, bulbi, tuberculi sau mamifere

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita prezenta omului in imediata sa apropiere, poate ataca, avind o iuteala de nabanuit pentru un animal cu asa o constitutie. Lovitura si muscaturile sale sunt deosebit de periculoase si rar s-au vazut cazuri cind omul a supravietuit unui atac de-al ursului Conflicte directe intre urs si om In majoritatea teritoriului european al ursului, atacurile asupra omului sunt foarte rare. Romania, este singura tara din Europa in care se inregistreaza un numar destul de mare de accidente. Ursul ataca omul numai daca se simte intr-un fel amenintat. Daca vede un om, il aude sau miroase de departe, ursul alege sa se retraga. Pentru a evita intalniri periculoase cu un urs este bine sa se produca un pic de zgomot. In majoritatea cazurilor, ursul ataca omul atunci cand este ranit, ursoaica are pui, este deranjat cand este foarte flamand si mananca, este surprins la mica distanta si nu mai are timp sa fuga si in cazul ursului naravit, care a mai avut intalniri cu omul si s-a convins ca atacul este cea mai buna solutie pentru autoaparare. Ursii obisnuiti cu prezenta omului pot deveni foarte periculosi. Aceste situatii apar in zonele unde ursii gasesc hrana in apropierea asezarilor omenesti. Un caz concret in tara noastraeste in zona Brasovului si a Muntilor Bucegi unde un numar mare de ursi se hranesc din containerele amplasate la marginea padurii Cum sa previi un astfel de atac? Ursul brun, carpatin nu ataca omul ziua decat provocat sau ranit, spre deosebire de noapte, sau de ursoaica cu pui - periculoasa oricand. Ursii se vor apropia insa de tabara pentru a cauta hrana. Nu te apropia de ursii "blanzi" si nu-i incuraja sa se apropie - oferindu-le de mancare, sau ca sa-i fotografiezi. Cele mai multe victim au procedat astfel. Intr-o zona cu ursi, incearca sa tii orice miros de mancare cat mai departe de tine, de cort sau de adapost. Pregateste si consuma hrana la cel putin 50 de metri de cort. Gateste si mananca in alte haine decat cele cu care dormi. Nu lasa alimentele la indemana ursului: pe jos, in cort; el are un miros foarte bun si va gasi orice aliment pe care-l ascunzi. Agata-le de crengile inalte ale unui copac la inaltime mai mare decat poate ajunge un om. Daca pleci din tabara, lasa cortul larg deschis: ursul e curios si va inspecta cortul; daca nu are pe unde sa intre isi va face sigur si singur o usa. Cum sa te aperi? In primul si primul rand aplicand masurile de prevenire a unei astfel de intalniri. Alte variante sunt si exista modalitate de reactie la orice situatie neprevazuta. Daca dai nas in nas cu un urs, pastreaza-ti calmul si retrage-te incet, cu fata spre el. Da din maini. Vorbeste-i calm, nu-i intoarce spatele, nu fugi (el alearga mai repede). Sau, daca te tranteste la sol (oricum nu prea mai a ice sa pierzi), incearca sa faci pe mortul, rasucindu-te pe burta si incrucisand mainile la ceafa pentru a feri fata, gatul, pieptul, abdomenul de muscaturi. Incearca sa nu te apropii de el - goneste-l facand zgomot: tipa, loveste doua vase sau obiecte metalice. Sa vada ca nu esti un alt urs. Osul craniului de urs poate avea si 3-5 cm grosime, asa ca o lovitura de topor sau de piolet cel mai probabil nu ii va crea prea mari probleme. Oricum dupa toate aceste sfaturi, indiferent pe care l-ati aplica, la sfarsit e clar ca trebuie sa folositi cutitul special pentru ursi. Vanatoarea ursului Ursul brun este protejat in totalitate prin conventii internationale la care si Romania a aderat. Conform Articolului 9 al Conventiei de la Berna, in Romania ursii pot fi recoltati in cadrul planului de management pentru optimizarea efectivelor si elminarea exemplarelor care creaza conflicte. Pentru fiecare teren de vanatoare 177

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita se stabileste un numar optim de ursi de catre asociatiile care administreaza terenul de vanatoare. Numarul optim reprezinta numarul de ursi care ar trebui sa fie in mod ideal pe terenul de vanatoare, conform conditiilor ecologice, economice si sociale de habitat al acestuia. Pe fiecare teren de vanatoare este evaluat un numar de ursi. din numarul total; iar numarul total este estimat. Intrebarea e daca va puteti imagina cine aproximeaza numarul de exemplare. ... vanatorii oare? Ca metode de vanatoare se aplica goana si panda la hoit. Vanatoarea la dibuit da rezultate slabe, deoarece intalnirea cu ursul, ziua, este periculoasa. Vanatoarea la barlog este interzisa de lege. Goana se aplica atunci cand sunt cunoscute punctele de trecere ale ursilor, iar standurile sunt alese in apropiere. Pentru a preveni atacarea vanatorilor de catre ursii raniti, se construiesc la standurile importante care sunt aproape de trecatorile sigure ale ursilor, platforme de circa 2 metri inaltime unde sa fie asezati vanatorii. Aceasta metoda se aplica de regula toamna. Pentru metoda la panda la cadavrumomeala pusa de om, se amenajeaza un loc special. Se construieste un observator inalt, acoperit si inchis, iar la o distanta de 30-40 m se pune hoitul, fixat, asa incat sa nu poate fi dus de urs. Observatorul se aseaza in raport cu hoitul, incat lumina lunii sa vina din spatele vanatorului, astfel, hoitul fiind luminat. Hoitul se pune cu mult inaintea zilei de vanatoare, cu scopul ca ursul sa frecventeze acel loc. Aceasta metoda se aplica de regula primavara (aprilie-mai). Panda la cadavrul animalului ucis de urs este metoda cea mai recomandata dintre toate, deoarece va fi ucis cu adevarat ursul stricator. Panda are loc in apropierea acestui cadavru, la distanta potrivita de tragere, vanatorul fiind adapostit de vedere si avand vantul favorabil. Asezarea vanatorului la panda se face cu aproximativ doua ore inainte de inserat, deoarece, desi ursul vine la cadavru de obicei noaptea, el cerceteaza si inainte locul. Ursul, fiind un animal rezistent, este necesar sa fie folosit un cartus de mare efect si sa se ocheasca in cavitatea toracica. Ursul ranit se urmareste numai cu caine, acesta avand rolul de a semnala, prin latrat, 178

Recensamintele sunt efectuate de catre maistri de vanatoare, prin observatie la hranitori. Numarul de ursi care depaseste numarul optim, in mod teoretic, pot fi impuscati. Evident numarul de ursi ce urmeaza a fi vanati reprezinta cota parte

Revista trimestriala de turism montan si drumetie Text:Elena Cibotaru; Foto: Daniela Achim, Adrian Nastase&Daniel Negoita gasirea ursului si astfel a da vanatorului posibilitatea de a se pregati de tras. La urmarirea fara caine, uneori se produc accidente grave, chiar mortale, cauzate de atacul ursului ranit Evaluarea trofeelor Trofeul il constituie blana si craniul. Neconventional osul penian Craniul de urs se masoara cu compasul in centimetri. Se masoara lungimea maxilarului superior, inclusiv incisive si latimea maxilarului superior. Ambele se masoara acolo unde dimensiunea respectiva este cea mai mare. Fiecare centimetru reprezinta un punct. Punctajul necesar pentru acordarea de medalii la craniu de urs este urmatorul: - medalia de aur : peste 55 puncte - medalia de argint: 53,00-54,99 puncte - medalia de bronz: 51,00-52,99 puncte Recordul national si mondial la craniu de urs este de 69,47 puncte C.I.C. si provine din Colibita-Bistrita, fiind recoltat in anul 1994. Blana de urs se masoara si ea in centimetri. Se masoara lungimea blanii de la varful botului pana la varful cozii, si latimea blanii din punctul unde ea este cea mai mica. Se inmulteste lungimea cu latimea, se imparte la 100 si se aduna cu punctele de frumusete. Punctele de frumusete pot reprezenta cel mult 30% din valoarea trofeului si anume: lungimea parului, regularitatea parului, luciul si desimea. Punctajul necesar pentru acordarea de medalii a blanurilor de urs este urmatorul: - medalia de aur: peste 300 puncte - medalia de argint: 270-299,9 puncte - medalia de bronz: 245-269,9 puncte Recordul national si mondial la blana de urs are 687,79 puncte C.I.C. si a fost recoltata la Piliske-Harghita in anul 1983.

179