P. 1
Microbiologie - Geni Pseudomonas.acinetobacter

Microbiologie - Geni Pseudomonas.acinetobacter

|Views: 185|Likes:
Published by Tudor Radu

More info:

Published by: Tudor Radu on Aug 22, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/13/2015

pdf

text

original

Curs XX.

Genul Pseudomonas, Genul Acinetobacter

Genul Pseudomonas 1.
Minidefinitie Incadrare taxonomica Habitat Implicare in patologia umana Microbiologie - principalele caractere si implicatii in patogeneza diagnosticul microbiologie Factori de patogenitate Patogenie Raspunsul imun Notiuni de epidemiologie si profilaxie a infectiilor nosocomiale Diagnosticul de laborator

\

II. III.
i

IV. V. VI. VII. VIII. IX. X.

si

Cuvinte cheie: bacili Gram negativi, oxidază pozitivi, facultativ anaerobi, dar preferând metabolismul aerob, nefermentativi; enzime proteolitice, pigmenţi (piocianina, pioverdina, piorubina etc.); miros aromat; condiţionat patogen, infecţii nosocomiale; hidrofil, psichrotrop; fibroză chistică, bacteriemii, infecţii urinare, infecţii la arşi; rezistenţă la antibiotice prin mecanisme multiple: enzime, scăderea permeabilităţii, pompe de eflux, modificarea ţintei etc.
1. Minidefiniţie

Microorganismele din Genul Pseudomonas sunt bacili Gram negativr, nonfermentativi (spre deosebire de enterobacterii, care fermentează glucoza), facultativ anaerobi, dar preferând aerobioza, nesporulaţi, care pot fi implicaţi În infecţii cu diverse localizări, la organisme cu imunitate deficitară. Este unul dintre patogenii cel mai frecvent implicaţi în infecţiile nosocomiale. II. Încadrare taxonomică

Domeniu: Bacteria Phylum: Proteobacteria Clasa: Gammaproteobacteria Ordin: Pseudomonadales Familie: Pseudomonadaceae

Genus: Pseudomonas Genul Pseudomonas cuprinde un număr mare de specii, dintre care numai unele au fost izolate de la om. Din acest gen s-au desprins de-a lungul timpului specii înrudite, dar distincte prin caracterele genetice, cum sunt Burkholderia cepacia, Stenotrophomonas maltophilia etc. Pseudomonas aeruginosa este specia cel mai frecvent implicată În infecţii la om.

II l.

Habitat

Bacteriile din Genul Pseudomonas sunt ubiquitare, putând fi prezente în sol, ape naturale sau bazine de înot, organisme vegetale şi animale. Majoritatea fac parte din flora normală, dar pot deveni patogeni condiţionaţi sau oportunişti pentru om, animale sau plante. Se remarcă afinitatea microorganismului pentru lichide şi medii umede şi gradul mare de adaptabilitate, datorită necesităţilor reduse de creştere prin dotarea cu o serie largă de enzime active pe substraturi nutritive variate. Colonizează terapeutice polimixina de susţinere etc. mediul de spital, fiind prezent în aerosoli, apă ditilată contaminată, heparina, antiseptice şi/sau soluţii antimicrobiene de clorhexidină, B, săpun lichid etc., pe suprafeţe, echipamente - de aspiraţie, de respiratorie, termometre, endoscoape -, pe obiecte, inclusiv flori şi

soluţii eozină, dializă, frunze

De semenea, se poate întâlni în bazine de înot, instalaţii sanitare etc.

IV.

Implicare in patologia umană

Infecţiile cu Pseudomonas aeruginosa îmbracă forme clinice diferite, în funcţie de virulenţa microorganismului şi de raspunsul gazdei: Infecţii ale pielii (plăgi chirurgicale, arsuri) • Infecţii de tract urinar, în special nosocomiale, după utilizarea cateterelor urinare • Infecţii ale tractului respirator inferior: pneumonie de ventilaţie, după asistare respiratorie în timpul intervenţiei chirurgicale şi/sau resuscitare în secţi i de terapie intensivă, cu diseminare la nivel circulator • Infecţii respiratorii cronice, în special în maladia congenitală numită fibroză chistică, în care sunt prezente deficite ale sistemului de apărare locală la nivelul căilor respiratorii • Endocardite, meningite, otite, infecţii oculare • Septicemie - hemoculturile sunt rar pozitive, calea principală de transmitere este cea limfatică

V.

Microbiologie microbiologie

- principalele

caractere, implicaţii în patogeneză

şi diagnosticul

Prima descriere a bacteriei datează din 1872, când Schroeter îi dă denumirea de "aeruginosum", provenind de la aspectul asemănător oxidului de fier. Datorită elaborării de piocianină, un pigment de culoare albastru-verzui, a fost denumit bacil piocianic (gr. 'pios = puroi, cianum = albastru). Puroiul în infecţii cu Pseudomonas este albastru-verzui

2

Bacteriile din Genul Pseudomonas sunt bacili Gram negativi, subţiri, drepţi sau uşor curbaţi (Fig. 1), cu dimensiuni de 0,5-0,8 um / 1,5-3 um, care apar izolaţi, în perechi sau lanţuri scurte. În culturi tinere, putem observa şi forme filamentoase, iar În culturi îrnbătrânite sau pe medii selective, forme de involuţie, ondulate, bacili În formă de virgulă, coci În lanţuri scurte etc. Sunt nesporulaţi, de obicei necapsulaţi, dar din infecţii severe s-au izolat şi variante capsulate. Pseudomonas aeruginosa prezintă un singur flagel situat polar, adică la unul din capete (Fig. 2). Fig. 1. Frotiu din prelevat cu Pseudomonas aeruginosa

Fig. 2. Pseudomonas aeruginosa - flagel polar

Pseudomonadele cresc foarte uşor, cu foarte puţine surse nutritive, deoarece pot folosi foarte multe substanţe ca substrat, inclusiv soluţii alcoolice. Cresc pe medii diferite, chiar nefavorabile, cu substanţe inhibitorii (selective). Caracterele de cultură pe medii uzuale sunt: dezvoltarea sub formă de colonii plate, frecvent pigmentate În albastru-verzui, uneori galben (Fig. 3), cu miros aromat (descris ca miros de tei sau salcâm), datorat producerii de pigmenţi cu structură fenazinică. Frecvent prezintă un luciu metalic, datorat eliberării de acizi graşi prin liza substratului nutritiv. Pigmenţii sunt difuzibili În mediu şi sunt de mai multe tipuri: • piocianina, pigment albastru-verzui, specific pentru Pseudomonas aeruginosa, care nu apare la nici o altă specie, solubil în c1oroform, apă caldă etc. • pioverdina, fluoresceina, pigment galben-verzui, produs de P. aeruginosa şi alte specii, insolubil în c1oroform, solubil în apă • eritrina (piorubina), pigment roşu, solubil în apă, insolubil în c1oroform, uneori vizibil doar după extracţia cu c1oroform a piocianinei

3

piomelanina, pigment negru, apare mai rar Pigmenţii sunt sintetizati mai bine în anaerobioză. Există şi tulpini acromogene. Aspectul coloniile diferă în funcţie de mediul pe care sunt cultivate tulpinile

de

Pseudomonas aeruginosa:
pe agar simplu, colonii cu pigment caracteristic, albastru-verzui, care difuzează în mediu (Fig. 3) pe agar sânge: colonii gri, lucioase, cu luciu metalic şi hemoliza de tip ~, mai puternică la temperatura camerei pe agar Mac Conkey: colonii mici, lactoză negative, incolore pe bulion nutritiv sau apă peptonata 1% tulbură uniform mediul ŞI formează văl la suprafaţa mediului; elaborează un pigment gri pe mediu semisolid, în tub creşte la suprafaţa, deoarece preferă aerobioza (fig. 4) Fig. 3. Aspectul coloniilor de Pseudomonas aeruginosa pe agar simplu

\

http://www.emlab.com/s/sampling/env-repOlt-03-2007.html Fig. 4. Creşterea P. aeruginosa pe mediu semisolid, în tub

În anaerobioză, P. aeruginosa creşte folosind ca acceptor final de electroni nitraţii, pe care îi reduce la nitriţi (Fig. 5).

4

Fig. 4. P. aeruginosa reduce nitraţii la nitriţi

Pseudomonadele

sunt catalază şi oxidază pozitivi (Fig. 5).

Fig. 5. a.Reacţie pentru catalază pozitivă - efervescenţă În apă oxigenată; b. Reacţie pentru oxidază pozitivă - metoda cu disc impregnat cu reactiv pentru oxidază

a. b. http://www.rci.rutgers.edu/~microlab/CLASSINFO/IMAGESCIlenzymes.htm
VI. Factori de patogenitate

Factorii de patogenitate ai P. aeruginosa sunt structuri somatice sau produse extracelulare. Dintre structurile somatice cu rol În patogenitate fac parte capsula polizaharidică, pilii, flagelul, lipopolizaharidul, acesta din urmă cu activitate endotoxinică. P. aeruginosa eliberează enzime, cum sunt: neuraminidaza, care favorizează aderenţa la celulele gazdei, proteaze alcaline, elastaze, hemolizine cu activitatea de lecitinaea, fosfolipaze etc. şi toxine, ca: exotoxina A, exotoxina E, piocianina, care

5

mediază leziunile tisulare. Exotoxina A, specifica pentru P. aeruginosa, actionează asemănător cu toxina difterică. Rezistenţa la un număr mare de clase de antibiotice constituie adesea un factor suplimentar de patogenitate la P. aeruginosa, mai ales în infecţiile nosocomiale. VII. Patogenie Etapele instalării infecţiei cu P. aeruginosa sunt: - aderenţa aderenţă persistenţa la nivel local prin intermediul materialului exopolizaharidic, cu structură de alginat, care face posibilă formarea unui biofilm cu protejarea bacteriei faţă de factorii de apărare locali, antibiotice etc. - efecte locale prin exotoxina A, care inhibă sinteza proteică, prin mecanism asemănător toxinei difterice, fosfolipaze cu efect hemolitic şi de degradare a surfactantului pulmonar, elastaze care degradează proteinele matricei extracelulare şi Ig G etc. Aceste enzime joacă un rol important în invazie şi distrucţia celulară, la nivel pulmonar şi/sau în alte zone anatomice (cornee, alte ţesuturi invadate etc.). Pigmenţii şi alţi compuşi cu fier cauzează leziuni entoteliale caracteristice infecţiei cu P. aeruginosa - efecte generalizate, şocul septic VIII. Răspunsul imun în infecţii sistemice, prin endotoxina capabilă de a declanşa la celulele endoteliale, cu ajutorul pililor şi proteinelor implicate în

Imunitatea În infecţiile cu P. aeruginosa este naturală şi/sau câştigată. Imunitatea naturală este reprezentată de integritatea pielii/mucoaselor, intervenţia celulelor fagocitare, a sistemului complement etc. Imunitatea câţtigată este humorala (Ac antitoxici, Ac antibacterieni - Ig G anti ,,0", anti-endotoxinice, tip specifice) şi celulară (Iimfocite T). IX. Noţiuni de epidemiologie şi profilaxie a infecţiilor nosocomiale

Infecţie nosocomială sau infecţie spitalicească este considerată orice infecţie câştigată de un pacient internat sau care primeţte îngrijiri în ambulator, care devine manifestă în timpul internării (după cel puţin 48 h de la internare) sau după externare (ex. la câteva luni după inserţia unei proteze). Infecţiile nosocomiale au multiple consecinţe medicale, etice, economice, legale etc. Principalele categorii de microorganisme implicate în etiologia infecţii lor nosocomiale sunt: bacilii Gram negativi: Pseudomonas, Klebsiella, Acinetobacter etc. - pana la 60% din infecţiile nosocomiale

6

\

cocii Gram pozitivi: Staphylococcus, Enterococcus, Streptococcus etc. fungii: Candida albicans etc. Pseudomonas aeruginosa este bacilul Gram negativ cel mai frecvent implicat în etiologia infeţiilor nosocomiale, provenind din surse exterioare spitalului (aer, suprafeţe, surse de apă) sau surse din spital (pacienţi cu infecţii, purtători - aproximativ 10% din oameni poartă P. aeruginosa în colon), diferite echipamente contaminate. Cei mai expuşi sunt indivizii care prezintă factori de risc, cum sunt: Investigaţii exploratorii moderne si/sau tratamente care afectează integritatea pielii şi mucoaselor: abord arterial, uretral, cateterisme, intubaţii, bronhoscopii etc.; în aceste situaţii, foarte importantă este respectarea procedurilor investigaţionale, respectiv spălarea corectă a mânilor, schimbarea echipamentului de protecţie între proceduri, existenţa unor echipe distincte de personal afectate îngrijirii pacienţilor septici şi aseptici etc. • Imaturitatea sau deprimarea sistemului imunitar: nou născuţi distrofici, pacienţi cu afecţiuni coexistente internaţi în servicii de hematologie, oncologie, urologie, reanimare şi terapie intensivă etc., cu neoplasme, tuberculoză, SIDA, arsuri, politraumatisme etc., pacienţi imunosupresaţi prin tratamente cu citostatice, radioterapie etc. • Utilizarea neadecvată a antibioticelor, care contribuie la selecţia de tulpini rezistente şi favorizează autoinfecţia prin suprimarea florei normale. Greşelile pot consta în: nerespectarea ordinii de administrare a antibioticelor, nerespectarea duratei de administrare (scurtare sau prelungire), nerespectarea dozelor, nerespectarea politicii de administrare a antibioticelor, rezultate din datele cumulative ale rezistenţei la antibiotice prezentate de laboratorul de microbiologie etc. Sursele patogenilor nosocomiali sunt elucidate doar în doua treimi dintre cazuri: • Translocare (schimbarea situsului unor bacterii care colonizează normal .organismul, cu invadarea unor situsuri anatomice normal sterile), de exemplu la pacientii aplastici (8%), Surse de infecţie digestive (10%) • Surse cutanate, în cazul dispozitivelor intravasculare (33,6%) Fig. 6 • Surse urinare (16%) - infecţii urinare, mai ales după cateterizare urinară • Surse respiratorii (Fig. 7) Cei mai expuşi sunt pacienţii cu fibroză chistică, arşii şi pacienţii cu neoplasme, care rămân internaţi pentru perioade lungi de timp în unităţi de îngrijire medicală.

7

Fig. 6. Surse de infecţie în cazul dispozitivelor

intravasculare

\

Fig. 7. Sursa de infecţie respiratorie - aparat de ventilaţie mecanică

În cazul infecţiilor cu Pseudomonas aeruginosa au fost utilizate vaccinuri piocianice polivalente, în scop profilactic şi/sau terapeutic sau vaccinuri monovalente, în scop terapeutic. Profilaxia nespecifică constă în curăţirea şi dezinfecţia mediului spitalicesc, educarea periodică a personalului, controlul şi monitorizarea purtătorilor, evitarea contaminării, utilizarea antisepticelor şi dezinfectantelor, în funcţie de rezultatele testării sensibil ităţi i etc. X. Diagnosticul de laborator

Diagnosticul infecţiilor cu Pseudomonas aeruginosa este exclusiv bacteriologie. Etapele diagnosticului sunt următoarele:etape: 1. Prelevarea, transportul şi pregătirea probelor 2. Examenul microscopic direct pentru: spută, LCR, lichide de puncţie, aspirate traheale 3. Izolarea - se face prin inoculare directă pe agar-sânge, mediu Mc Conkey sau alte medi i diferenţiale şi prin îmbogăţire în apă peptonată 1%, când se anticipeazî prelevate cu un număr mic de bacterii sau bulion cu TTC

8

(tripheniltetrazolium chloride 1%), care inhibă microorganismele asociate în prelevate presupus pluricontaminate 4. Identificarea se face prin: microscopie: bacili Gram negativi aspectul pe agar sânge: ~- hemolitic, colonii S, mai rar R, luciu metalic, miros aromatic aspectul pe medii care susţin producerea de pigment King A (sau King P) pentru piocianină, King B (sau King F) pentru fluoresceină aspectul pe apă peptonată 1% - văl la suprafaţă, uneori pigment aspectul pe medii cu TTC 1% - colonii roşu Închis 5. Detectarea unor markeri microbiologiei de interes epidemiologic: serogrup, lizotip, pattern molecuJar etc. 6. Testarea sensibilităţii la antibiotice - permite detectarea unor fenotipuri de rezistenţă complexe, deseori cu rezistenţă multiplă la beta-lactamine, aminoglicozide, quinolone etc.

Genul Acinetobacter
1. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. Minidefinitie Incadrare taxonomica Habitat Implicare in patologia umana Microbiologie - principalele caractere si implicatii in patogeneza diagnosticul microbiologie Factori de patogenitate Patogenie Raspunsul imun Notiuni de epidemiologie si profilaxie a infectiilor nosocomiale Diagnosticul de laborator

si

Cuvinte cheie: cocobacili gram negativi, nefermentativi, oxidază negativi, catalază pozitivi; infecţii asociate îngrijirilor medicale, infecţii În mediul extraspitalicesc
1. Minidefiniţie

Cocobacili Gram negativi, nefermentativi, nesporulaţi, imobili, strict aerobi, catalază pozitivi, oxidază negativi, pot fi implicaţi În patologia umană ca microorganisme oportuniste. Frecvent implicaţi în infecţii nosocomiale. II. lncadrare taxonomică

Domeniu: Bacteria; Phylum: Proteobacteria;

9

Clasa: Gammaproteobacteria; Ordin: Pseudomonadales; Familie: Moraxellaceae

\

Gen: Acinetobacter Cuprinde peste 30 specii diferenţiate prin metode genetice. Specii mai frecvent implicate sunt: Acinetobacter baumannii, Acinetobacter calcoaceticus, facând parte din complexul Acb (Acinetobacter calcoaceticus - A. baumanii) III. Habitat apă, pe suprafeţe uscate, pe suprafaţa instrumentar medical etc. fără manifestări de natură infecţioasă, de până la 25% la indivizi sănătoşi. mai lungi de timp pot coloniza tractul

Ubiquitar, se găseşte În sol, surse de alimentelor, iar În mediul de spital, pe suprafeţe, Poate coloniza organisme vii, cu sau Portajul cutanat sau gastrointestinal este La pacienţi spitalizaţi pentru perioade respirator. IV. Implicare În patologia umană

Cauzează infecţii la pacienţi care prezintă factori spital, În secţii ca reanimarea şi terapia intensivă, oncologie, Principalele afecţiuni cauzate de Acinetobacter septicemie, infecţii gastrointestinale, infecţii de tract urinar, În ambulator poate să cauzeze pneumonii şi infecţii V. Microbiologie microbiologie - principalele

de risc, În special internaţi În arşi etc. sunt: pneumonie, meningită, infecţii de plagă. de plagă. şi diagnosticul

caractere, implicaţii În patogeneză

Bacteriile din Genul Acinetobacter, familia Moraxellaceae sunt cocobacili Gram negativi, cu dimensiuni de 1.0-1.5/1.5-2.5 u, imobili, nesporulaţi, catalază pozitivi, oxidază negativi, strict aerobi .: Aspectul pe frotiu este de cocobacili grupaţi În grămezi, cu variaţii de dimensiune forme cocoide. rezistenţi la decolorare, În perechi sau şi colorabilitate, iar În culturi vechi iau

Pe mediile de cultură se dezvoltă sub forma coloniilor incolore, galben pal sau gri, uneori mucoide. Unele tulpini pot fi hemolitice pe agar sânge. Folosesc diferite substanţe organice ca sursă de carbon.

10

VI.

Factori de patogenitate Deşi considerat un microorganism cu grad înalt de patogenitate, factori de patogenitate cum sunt: capsula, fimbriile implicate în activitate lipolitică, lipopolizaharidul, sideroforii, proteine ale rol în aderenţă etc.

nu este Acinetobacter posedă aderenţă, enzime cu membranei externe cu VII. Patogenie

La pacienţii cu factori de risc (după chirurgie majoră, cu neoplazii, arsuri, vârste extreme, tratamente îndelungate cu antibiotice, boli pulmonare cronice, tratament cu imunosupresoare, dispozitive protetice endotraheale, gastrice etc.), bacteria provenită din flora endogenă sau din mediul exterior poate determina manifestări patologice de natură infecţioasă, cu exacerbarea virulenţei, creşterea hidrofobicităţii tulpinilor la nivelul suprafeţelor dispozitivelor etc. VIII. Răspunsul imun

Imunitatea este de tip umoral şi celular. Mai multe antigene, Între care proteinele membranei externe sunt implicate în stimularea răspunsului imun, astfel că au fost încercate vaccinuri preparate din acestea, cu bune rezultate la pacienţii cu risc Înalt. IX. Noţiuni de epidemiologie şi profilaxie a infecţiilor nosocomiale

Infecţiile apar mai frecvent În sezonul cald, dar pot surveni în oricare perioadă a anului. Situsurile anatomice de colonizare la indivizi sănătoşi sunt cele cu umiditate crescută, aşa cum întâlnim la nivelul axilelor, zonei inghinale, spaţiilor interdigitale etc.; cel puţin 25% din populaţia normală este purtătoare, iar în spital procentul purtătorilor este mai mare, în special la pacienţi care sunt asistaţi ventilator.

X.

Diagnosticul

de laborator

Prelevatele pot fi insămânţate pe medii simple, ca agarul nutritiv simplu sau agar tripticase soya sau pe medii cu compoziţie controlată În nutrienţi şi săruri minerale. Pentru izolare din prelevate pluricontaminate se utilizează medii cu adaos selectiv de antibiotice şi/ sau bilă. Există specii care cresc la temperaturi mai joase decât 37 O C. Identificarea se face pe baza caracterelor microscopice, de cultură şi metabolice. Identificarea de certitudine se face prin metode moleculare bazate pe hibridizarea ADN. Pentru tipizarea În scopuri epidemiologice se poate utilize ribotipia, analiza cu enzime de restricţie etc.

11

Este necesară testarea sensibilităţii la antibiotice, având În vedere existenţa fenotipurilor cu rezistenţă multiplă, mai ale În mediul de spital. Tratamentul empiric se face cu monoterapie în infecţii urinare, cu asocieri ~lactamine-aminoglicozide În pneumone şi septicemia şi cu tigeciclină În cazul tulpini lor cu rezistenţă multiplă.

12

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->