P. 1
Pacala Si Tandala - Snoave Populare (Cartea)

Pacala Si Tandala - Snoave Populare (Cartea)

5.0

|Views: 32,364|Likes:
Published by Alex Bugheanu

More info:

Published by: Alex Bugheanu on Aug 23, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/18/2014

pdf

text

original

P{CAL{ +I T~NDAL{

CICLUL DE SNOAVE CU P{CAL{
}n proza popular[ exist[ un ]ntreg ciclu de snoave cu iste\ul =i =mecherul P[cal[. At`t trucurile ingenioase, ]n care eroul ]=i bate joc de tot satul =i de toat[ lumea, c`t =i cele ce zugr[vesc un tip folcloric imbecil din n[scare, ale c[rui fapte, neghiob s[v`r=ite, sunt proprii unui alt chip ]n snoavele altor popoare, la noi de cele mai multe ori sunt date drept tr[s[turi ale lui P[cal[. La italieni, de exemplu, prototipul prostiei e Giufa, iar al iste\imii e Firrazzano. „Sicilienii au dou[ personagii bufone, care ]i amuz[ foarte mult; primul e un fel de Jocrisse, aduc`nd cu Pulcinella neapolitan, cu Simonett piemontez =i cu Meneghin lombardez. El se nume=te Giufa, imbecilul legendar, pe care-l cunoa=tem cu to\ii, sluga nedibace =i nepriceput[, care pierde sau sparge toate mobilele casei, nu ]n\elege niciodat[ ce i se spune, ascult[ de-a-ndoaselea, gre=e=te ]ns[rcin[rile, abund[ ]n sc[p[ri de vederi, ]n nerozii =i ne]n\elegeri. Cel[lalt personagiu comic e sluga r[ut[cioas[, caraghioas[ =i viclean[, care-=i bate joc de st[p`nu-s[u =i de toat[ lumea. Sicilienii ]l numesc Firrazzano =i-i ]mprumut[ toate poznele, glumele =i renghiurile ce joac[ la Turin Gianduja, la Bergam — Arlechin“ (L. +[ineanu. Basmele rom`ne. B., 1885, p. 935). Asem[n[tor cu cei doi, P[cal[ s[v`r=e=te adesea acelea=i pozne ca =i Ivanu=ca Duracioc, Foma =i Erioma din folclorul rusesc. Cele mai multe din textele cu P[cal[ ]ncep de la o mo=tenire. }ntr-un sat tr[iesc trei fra\i, chiulangii =i pezevenchi, c[rora tat[l lor le las[ o avere. Dup[ ce fac parte dreapt[ le mai r[m`ne o vac[ (alteori o junc[ sau un bou\), pe care n-o pot ]mp[r\i. }n cele din urm[ ea ]i revine mezinului, care o ademene=te ]ntr-un ocol ]mpletit din crengi cu frunza verde. Fire la ]nceput nep[s[toare, mol`u =i luat mereu peste picior c[ ar fi un n[t`ng, acesta nici pe departe nu corespunde imaginii ce i-au creat-o fra\ii mai mari. De la mo=tenire =i pornesc peripe\iile lui, de=i ]n bogatul tezaur de spiritualitate popular[ vom descoperi multe =i m[runte n[zb`tii, m[t[lnicii, n[zdr[v[nii, de pe c`nd P[cal[ era copil, fl[c[u, c[tan[, student, avocat etc. Nu exist[ profesiune de credin\[ ]n via\a poporului rom`nesc, pe care s[ n-o fi

Snoave populare

]mbr[\i=at P[cal[ pe parcursul vie\ii. Odat[ el e nevoit s[-=i v`nd[ frumuse\ea de vit[, din cauza negrei invidii a celor doi fra\i, ]n alte variante el pleac[ la t`rg cu pielea vacii, care, fie c[ a pierit, fie c[ i-a fost t[iat[ de cons[tenii invidio=i =i haps`ni... Se ]napoiaz[ acas[ cu chimirul doldora de galbeni, fie c[ a v`ndut vita unui copac, la r[d[cina c[ruia era o comoar[, fie c[ a v`ndut pielea vacii drept piele n[zdr[van[ unor gospodari, unde a poposit o noapte. Ipostazele =i posturile ]n care se manifest[ P[cal[ difer[ de la caz la caz. Odat[ se poate prezenta ca un prost[lan norocos, alt[ dat[ e un =mecher f[r[ pereche, ce-i ]n=al[ pe to\i ]n calea sa. Norocul =i ingeniozitatea, dib[cia =i agerimea min\ii ]l scoate de asupra nevoii, de=i ]n plan global P[cal[ e un \[ran s[rac care se descurc[ mai mult prin munca bra\elor. +i numai ]n cazurile c`nd este ]ntrerupt de c`te un ]mp[rat, boier sau alt demnitar bogat, P[cal[ ]=i manifest[ =i harul ceresc al ]n\elepciunii. P[cal[, prin felul lui de a fi, dac[ medit[m mai pe ]ndelete asupra matrapazl`curilor pe care le comite, r[stoarn[ o filozofie popular[ ce domin[ ]n mentalitatea viciat[ de lipsurile =i necazurile vie\ii cotidiene, c`nd omul de la plug nu vedea o alt[ ie=ire din impas dec`t credin\a ]ntr-un mare noroc, ]ntr-o minune, care l-ar face bogat. P[cal[ putea deveni de o mie de ori cel mai bogat om ]n colectivitatea satului, dar ]n cele din urm[ ]l vedem iar[=i s[rac, p[r[sindu-=i satul din cauza c[ acolo, chipurile, nu ar fi bun[ de b[ut apa. Contrazis de un cons[tean c[ toat[ lumea socoate c[ ]n satul lor nimeni nu s-ar fi pl`ns de calitatea apei, el r[spunde printr-un aforism: „Bine c[ voi ave\i dup[ ce-o bea!“ P[cal[, aidoma unui Sisif, mereu ia bolovanul de la poalele muntelui ca s[ cucereasc[ piscul Monblanului =i s[ ]ncalece s[r[cia. Lungul =irag de p[\anii chiar de la ]nceput ne ]nt[re=te ]n convingerea c[ P[cal[, spre deosebire de fra\ii =i semenii s[i, nu este un avar, e nep[s[tor fa\[ de bog[\ie. Din ]ntreaga comoar[ g[sit[ sub copacul din p[dure, c[ruia i-a v`ndut vaca, el ]=i ia doar pre\ul cu care a negociat. Talentul popular ]mplete=te extraordinar de abil naivitatea lui aparent[, mai mult mimat[, cu h`tria fra\ilor sau a altor in=i, cu care se confrunt[. Ca s[ facem un excurs ]n istoria motivului vinderii vacii unui copac, ne vom referi la exegezele lui Laz[r +[ineanu, care l-a cercetat ]naintea lui N. O. Sum\ov (Ðàçûñêàíèÿ â îáëàñòè àíåêäîòè÷åñêîé ëèòåðàòóðû. — Õàðüêîâ, 1898): „Deja ]ntr-o fabul[ esopic[ un om, tot cer`nd ]n zadar bog[\ie lui Mercuriu, sfarm[ de ciud[ statuia zeului =i g[se=te ]n capu-i o comoar[“. De altfel savantul pomene=te =i de versiunea burguinon[, citat[ de Cosquin, ]n care Cadet Cruchon vinde

$

P[cal[ =i T`ndal[

p`nza unui sf`nt. +i nevr`nd sf`ntul a-i pl[ti, el izbe=te statuia cu ciomagul, o sfarm[ =i g[se=te ]n soclul ei o comoar[. Fructuoas[ =i conving[toare pentru conturarea chipului lui P[cal[ este polemica lui +[ineanu cu Mangiuc[, un cercet[tor al ciclului despre P[cal[, care de pe pozi\ii mitologizante nu considera p[\aniile acestuia ni=te fic\iuni hazlii, ci fapte reale, „documente =tiin\ifice“: „Se vede, cum c[ faptele lui P[cal[ nu sunt lucruri de=erte, ci sunt unele criterii a =tiin\elor naturale de foarte mare vechitate“. }n mare parte, totu=i, L. +[ineanu are dreptate, ]ns[ pe erou nu-l putem rupe completamente de la realitate, transform`ndu-l ]ntr-un produs steril al fanteziei. Mangiuca g[sea c[ =i ]nvingerea boierului =i a celorlal\i rivali este bazat[ pe o realitate istoric[ concret[. Faptul c[ Mangiuca vede ]n vaca lui P[cal[ „simbolul =i reprezentantul p[m`ntului =i al lunei“, relev`nd „]nsemn[tatea cea mai mare =i mitologic[ a vacii“, poate c[ nu este at`t de lipsit de semnifica\ie, dac[ accept[m m[car p`n[ la un anumit punct teoria =tiin\ific[ a clasific[rii limbii rom`ne ]n marea grup[ de limbi indo-europene, iar la indu=i p`n[ ast[zi vaca este un animal sacru. Cred c[ nu-i nimic derizoriu nici ]n aceast[ fraz[ a lui Mangiuca: „P[cal[ este un erou de caracter moral cu o putere de ingeniu ]n precump[nire magico-instinctiv operatoare“. |in`nd cont de unele hiperboliz[ri depistate ]n snoavele cu P[cal[, putem accepta =i defini\ia lui Mangiuca. Motivul cu ]n\elegerea sensurilor proprii =i figurate ale unor expresii de tipul „trage u=a dup[ tine“ \ine de copil[ria omenirii, c`nd omul se deprindea a judeca ]n mod abstract. „U=a“ mai apoi le face un serviciu bun eroilor la un drum greu. Dintr-o snoav[ ]n alta trece c`te un element, c`te un obiect ]n jurul c[ruia se acumuleaz[ alte peripe\ii. La ]nceput pielea n[zdr[van[, apoi u=a, sacul cu t[m`ie, fluierul. C`nd cu ajutorul u=ii e speriat[ o band[ de ho\i, fra\ii se arunc[ la gr[mada de bani, iar P[cal[ ia un sac cu t[m`ie, c`nd duhul sf`nt ]i propune avere — el cere un fluier (uneori un cimpoi). Precum vedem, P[cal[ nu doar dintr-o simpl[ eroare de optic[ se ]ntoarce acas[ f[r[ bani. El nici ]n alte cazuri nu se av`nt[ hulpav asupra banilor. Poate fi o tr[s[tur[ a eroului straniu ]ntr-o societate bazat[ pe ban, unde to\i se str[duiesc s[-i aib[, iar acela care nu le vede rostul e considerat un prost. Poporul ]n acest ciclu despre P[cal[ a v[zut din ]n[l\imi siderale, de la distan\[, v`nzoleala =i fr[suiala lumii ]n goana dup[ bani, =i a luat-o ]n der`dere: „Nu vreau dec`t un fluier, =i c`nd voi c`nta din el, s[ joace to\i oamenii, p[durile, mun\ii“. P[cal[ ]n cazul dat este cel mai mare filozof, ]mbr[cat ]n tog[ de bufon, de

%

Snoave populare

paia\[, de saltimbanc. „Nerozia“ spus[ de el confirm[ un mare adev[r, cristalizat ]n celebra maxim[ latin[: „Ars longa, vita brevis!“ P[cal[ prefer[ o armonie cosmic[ ]n locul acestui mercantilism cotidian, care-l transform[ pe individ din om ]n neom. +i anume ]n c[utarea acestei armonii cosmice trebuie ]n\eles chipul lui P[cal[ care se confrunt[ cu toate metehnele =i viciile omene=ti din toate sferele activit[\ii umane. P[cal[ e un erou cu reliefate calit[\i sarcastice =i ironice, deseori surprinde ]n situa\ii comice, dar acestea niciodat[ nu sunt gratuite, nu coboar[ ]ntr-un haz de necaz, alteori gluma lui este r[ut[cioas[ ]n m[sura ]n care e r[ut[cios cu el mediul ]n care nimerise. Nu este dec`t o reac\ie de autoap[rare. T`ndal[ e confratele de breasl[ al lui P[cal[. Ei se ]nt`lnesc =i se ]nfr[\esc prin p[c[lelile =i t`nd[lelile ]n care nici unul nici cel[lalt nu se d[ b[tut. Prin peripe\iile ]nso\ite de vorbele lor, r[mase ]n memoria popular[ ca ni=te apoftegme, ca ni=te „senten\ii cantemire=ti“, ca ni=te proverbe =i zic[tori, P[cal[ =i T`ndal[ constituie v`rful de lance al prezen\ei de spirit, al agerimii min\ii, al ]n\elepciunii populare a neamului nostru. Probabil, at`t m[m[ligu\a, care se consider[ m`ncarea noastr[ str[mo=easc[, at`t doina =i hora, c`t mai ales prezen\a de spirit, voio=ia, caracterul deschis spre ghidu=ii, giumbu=lucuri, voie bun[, secole la r`nd men\in vertical[ coloana vertebral[ a neamului nostru printre celelalte semin\ii, pe care de multe ori le-a luat peste picior. Aceasta n-a fost at`t o calitate nativ[ de iredentism, c`t o competi\ie onest[ ]n de=tept[ciune. Dar poate a constituit =i obstacolul cel mare ]n fa\a t[v[lugului asimil[rii noastre de c[tre etniile mai numeroase =i mai rapace. „C`t tr[iesc pe-acest p[m`nt, am s[ chiui =i-am s[ c`nt! — se zice ]ntr-un c`ntec popular. Hazul, ironia, sarcasmul, gluma, deschiderea permanent[ a sufletului spre comedie este „chiuitura“ de ecou global a spiritualit[\ii neamului rom`nesc, care, at`ta vreme c`t nu-=i va pierde prezen\a de spirit, sim\ul umorului, nu va fi ]ngenuncheat de nimeni. Andrei HROPOTINSCHI

&

POZNE DIN COPIL{RIE

ând era Pãcalã mic, ºi atunci era dat naibii. La 13 ani rãmânând orfan de pãrinþi, fu dat în grija unei mãtuºe care avea un cusur: vorbea numai în proverbe. Cum se sucea, cum se învârtea bietul Pãcalã, mãtuºa hop! cu proverbul. „Stai cã-þi arãt eu proverbe, mãtuºicã dragã, sã mã pomeneºti!“ Într-o zi mãtuºa îl dojenea pe Pãcalã: — Ascultã, puiule, niciodatã sã nu faci un lucru zadarnic, cãci gãina care cântã seara, dimineaþa n-are ou. Ai înþeles? — Înþeles, sãrut mâna. A doua zi, Pãcãluþã ronþãia cu plãcere niºte susan de la turc. — Ascultã, împieliþatule, îl întrebã mãtuºa, când a cântat moþata asearã ºi a ouat, tu i-ai luat oul ºi l-ai dat pe acadele? — Moþata n-a ouat asearã! — Ba da, a ouat, se înfurie mãtuºa. Crezi cã n-am auzit-o eu cântând? — Daa? zâmbi obraznic Pãcãluþã. A cântat moþata asearã ºi a avut ouã? Hm! Apãi nu mi-ai spus tot alde matale cã gãina care cântã seara, dimineaþa n-are ouã? Iaca moþata n-a avut. Ce? Era sã-i fac eu ouãle? Atât mai lipsea. Mãtuºa se cruci ºi grãi: — Tu ai furat oul moþatei, tartore. Dar cine furã azi un ou, mâine va fura un bou. Ai priceput? — Priceput, sãrut mâna. A doua zi mãtuºa se pomeni cu Pãcãluþã pe poartã trãgând un bou de funie. — Dar asta ce mai este, ghiavole? — Ce sã fie? n-ai spus matale cã cine furã azi un ou, mâine va fura un bou? Poftim boul ºi dã-mi pace. Mãtuºa înghiþi în sec ºi, clãtinând din cap, grãi cu milã:

C

C~ND ERA P{CAL{ MIC 

P[cal[ =i T`ndal[

— Vai, vai, nepoþele! Cu poznele tale o s-ajungi o haimana. Faci azi una, mâine alta, pânã când vei da de Aghiuþã, cãci, dragul meu, ulciorul nu merge de multe ori la apã. Priceput-ai? — Mda... — Aºa! acum du-te ºi adu-mi un ulcior cu apã de la puþ. Pãcãluþã aduse. — Bun! mai adu unul. Îl aduse ºi p-ãsta, dar cam bolborosind. — Haide, încã unul... Pãcãluþã luã ulciorul ºi foarte liniºtit îl fãcu þãndãri. — Ce fãcuºi, talpa iadului? — Ce sã fac? N-ai spus matale cã ulciorul nu merge de multe ori la apã? De, dacã aºa-i proverbul, eu sunt de vinã? — Hai, piei din ochii mei, se oþãrî mãtuºa, supãratã lucru mare. Ce mai stai? Spalã putina mai repede, cã de nu... Pãcãluþã plecã oftând d-a dreptul în cãmarã unde mãtuºã-sa îl gãsi spãlând de zor o putinã veche. — Dar aici ce mai faci, împieliþatule? — Ce sã fac? Iacã îþi spãl putina, ca sã nu-mi aud vorbe mai pe urmã. — Uf, Doamne, Doamne... ªi câte pozne d-astea n-a mai fãcut Pãcãluþã pânã-i dãdurã tulei în barbã, ca apoi sã le facã tot mai boacãne.

n cojocar se dusese cu Pãcalã, un ucenic al sãu, ca sã îmblãneascã niºte scurteici la o cocoanã. Cocoana, ca sã sileascã pe cojocar sã-l tragã inima mai bine sã-i facã un lucru mai de seamã, s-a apucat sã învârteascã o plãcintã. Cojocarul, care era lacom de felul lui, când vãzu cã se aduse plãcinta, care era cam micã, zise cã pentru ucenic sã aducã altceva, cãci lui nu-i place plãcinta, Doamne fereºte! A mâncat cojocarul singur toatã plãcinta, ºi bietul ucenic a mâncat ce s-a gãsit în pripã ºi pentru el. În gândul lui, Pãcalã plãnui cum sã se rãzbune pe stãpânul sãu.

U

DE UNDE +TIAI C{ NU-MI PLACE PL{CINTA? 

Snoave populare

Nu trecuse, gândesc, ca o sãptãmânã de când veniserã acasã de la cocoanã, unde isprãviserã lucrul, ºi cum ucenicul sta în uºa cojocãriei, vin niºte muºterii, cunoscuþi vechi ai cojocarului, ºi-l întreabã ce face jupânul. — Nu tocmai bine, rãspunse ucenicul, iute. De vreo douã zile, când ºi când îi vine rãu. ªi-a cam ieºit din minþi. Dã cu ce-apucã. Puteþi intra, dar când îl veþi vedea cã începe a cãta cu mâinile împrejurul lui, sã ºi puneþi mâna sã-l legaþi, c-atunci îi vine rãul! Cojocarul lucra, ca de obicei, în pat. Stând de vorbã cu muºteriii, el cosea înainte ºi veni vremea de-i erau foarfecele de trebuinþã. Atunci începe a dibui cu mâinile împrejur, sã gãseascã foarfecele, care erau acoperite sub petice. Muºteriii ºi puserã mâna pe el, ºi, nici una, nici alta, dau sã-l lege. De-a surda întreba cojocarul speriat ce-i asta. Oamenii dau zor sã-l lege. Unul îl þinea, ºi altul începuse a se dezlega de cureaua cu care era încins. Hâr-mâr, l-au legat zdravãn de mâini. A dat sã strige cojocarul, dar ei nu i-au dãt rãgaz. Muºteriii se brodiserã de erau amândoi vânjoºi. — Spuneþi, fraþilor, ce vreþi de la mine? Ori aveþi de gând sã mã omorâþi? întrebã cojocarul, care, aºa speriat cum era, semãna acum a nebun. — Þi-a trecut? întrebã unul. — Ce? — Nebunia. — Ce nebunie? Îi spuserã ce le-a spus Pãcalã. Atunci, înfuriat, cojocarul chemã pe ucenic. — De unde ºtii tu cã eu am nebunie, mã? — Da dumneata de unde ºtiai cã mie nu-mi place plãcinta? rãspunse Pãcalã. 

BAZACONII DIN JUNIE

u ºtiu cum se fãcu, cum nu, destul cã odatã ajunse ºi un biet dascãl de ºcoalã sã aibã o gospodãrie mai întinsã, cum s-ar zice. Vezi bine, la aceasta, pe lângã altele multe ºi de toate, îi mai trebuia dascãlului nostru ºi un servitor harnic. A umblat cât a umblat, dar în zadar n-a umblat, cã ºi-a gãsit un pogan1 de flãcãu, pe Pãcalã. Dascãlul, care pe lângã cã avea ceva stare, se þinea ºi cu multã cunoºtinþã de carte. Cã, vedeþi dumneavoastrã, aºa e fãcut omul: când se simte greu la pungã, vorbeºte mai din plin, ori mai cu greutate, în sfârºit, nu vorbeºte cum ar trebul sã vorbeascã, multe lucruri le numeºte schimonosit, ori, cum se zice, „mai pe politicã”. Despre toate acestea dãm aci o lecþiune practicã ce a þinut-o el într-o zi cu servitorul sãu. — Mãi Pãcalã. — Aud, stãpâne. — Vezi cã s-a stins mângâierea, adã vreo douã lemne ºi-o aprinde! — Ce mângâiere s-a stins, stãpâne, ºi cum s-o aprind eu cu lemne? Iatã cã nu pricep. — Bine, pãi tu aºa de prost eºti sã nu ºtii nici atâta, cã la foc se zice, pe politicã, mângâiere? — Am înþeles, stãpâne. — Bine! Acum mergi ºi dã afarã mârâiala din cãmarã, sã nu strice ceva pe acolo. — Mã duc bucuros, stãpâne, dar n-aº vrea sã stric ceva pe acolo, cã nu ºtiu ce e aceea mârâialã.
1

N

M~R~IALA CU M~NG~IEREA-N COAD{

Pogan — urât; straºnic, grozav. 

"

P[cal[ =i T`ndal[

— Tot eºti tu prost. Bine, tu nici atâta nu ºtii, cã mârâiala nu e altceva decât pisica? — Aºa o fi, stãpâne, dar eu ºtiam cã pisica-i pisicã, ºi pace! — Acum dã-mi un pahar de udealã. — Poate un pahar de rachiu vrei sã zici, stãpâne? — Râdã dracul de tine. Ce rachiu, mã nerodule, numai mojicii beau rachiu. Udealã este apã, º-atât. Vezi, bagã-þi bine mintea-n cap, ce-þi spun sã nu mai uiþi. — Nu, nu! Las’ pe mine, stãpâne! — Dimineaþa sã te scoli dis-de-dimineaþã ºi sã te duci pe la pricopsealã, sã vezi ce mai este pe-acolo. — Bucuros aº face, stãpâne, dar nu ºtiu unde mã mâni, cã nu pricep ce e aceea pricopsealã. — Bine, bre, tu, precum se vede, nu ºtii nimic, nu ºtii nici cum se vorbeºte cum se cade. — Ba sã ierþi, neicã dascãle, ºtiu sã vorbesc, dar nu aºa cum spui dumneata. — Apoi vezi, tu ºtii limba proºtilor. Ar fi bine sã te mai ciopleºti ºi tu, ca sã se vadã cã nu eºti slugã la oameni proºti, ci la dascãlul satului. — Acuma ºtiu, neicã dascãle, ce e pricopseala. Poate cã vrei sã mã duc pe la ºcoalã ºi sã vãd: venit-a vreun bãiat, sau nu? — Nu te întrece degeaba cu firea! Nici pe departe nu e aºa ceva cum gândeºti tu. Pricopsealã se numesc grânele, mã nãucule. Adicã sã te duci la câmp ºi sã vezi cum mai sunt semãnãturile, cã n-am mai fost de mult pe la ele. — Mulþumescu-þi, Doamne, cã am mai învãþat ceva! — Aºa, aºa, cucã-nãucã. În sfârºit, trece azi, trece mâine, dar Pãcalã nu se putea nicidecum deprinde cu limba cea sucitã a dascãlului, cum o numea el. Într-o zi, ce-i trãsneºte slugii prin cap? Hai sã i-o facã stãpânului sãu, ca sã nu-l mai prosteascã atât. Se apucã ºi legã un tãciune aprins de coada pisicii ºi-i dã drumul prin curte. Pisica, speriatã, a fugit din curte în bãtãturã, ºi drept în vârful clãii de grâu s-a oprit. Paiele, fiind bine uscate, îndatã au luat foc. Sluga, cum o vede, începe a striga din poarta curþii: 

#

Snoave populare

— Saaai, neicã dascãle, cu udealã.
Cã s-a dus mârâiala cu Mângâierea-n coadã, ªi de nu vei veni cu udealã, E vai de pricopsealã!

Dascãlul aude, dar nu iese, zicându-ºi: „Ce om prost mai e ºi sluga asta a mea! Amu, naiba mai ºtie ce vrea sã zicã el.” Sluga însã repetã strigãtul de sus. Dascãlul habar n-are pânã ce nu vede focul în bãtãturã. Aleargã el iute sã stingã, dar nu mai putea nimic, cã era prea târziu. Necãjit ºi amãrât foc, bietul dascãl s-apucã sã certe ºi sã batã sluga, cã de ce n-a spus româneºte, cum se cade, nu în limba pãsãreascã. — Bine, stãpâne, eu am gândit cã dumneata înþelegi numai aºa ºi-mi era fricã sã n-o pãþesc ºi acum.
Cum sunã, Aºa rãsunã. La aºa cap, Aºa cãciulã.

ãcalã veni la oraº. ªi trecând prin târg, vãzu toate prãvãliile pline cu mãrfuri, numai la un zaraf nu vedea nici un fel de marfã în prãvãlie. Mirându-se de aceasta, întrebã pe zaraf: — Ce aveþi aici de vânzare? Zaraful, necãjit, îi rãspunse: — Cãpãþâni de mãgari. — Trebuie sã aibã bunã trecere, domnule, zise Pãcalã, cãci vãz cã þi-a rãmas numai una.

P

C{P{|~NI DE M{GARI

ãcalã se-ntorsese de prin strãinãtãþi acasã la þarã, sã facã vara cu pãrinþii. De când învãþa pe departe, uitase a grãi româneºte.

P

AFURISIT{ GREBL{ 

$

P[cal[ =i T`ndal[

Umbla el prin sat, dar când sã se dea în vorbã cu cineva, nu nimerea cuvintele. Acu, dã! Numai de n-aº zice vorbã de ocarã, nu ºtiu dacã uitatul era pricina, ori se mai marghiolea1 ºi el aºa, sã samene a naþie. Þãranii numa-ºi dãdeau coate pe din dos, fãcând în faþa lui pe proºtii. — Apoi dã, coconaºule, aºa cum le spui dumneata, mai rar; limba ’mneatale s-a dat dupã vorba sfranþuzului, s-a ascuþit, s-a fãcut mai delicatã, nu-i ca a noastrã, latã ºi tãpãlãgoasã... Se duce o datã bãiatul acesta din neamul Pãcãlenilor la câmp... Plimbându-se el prin lanuri, dã peste un creºtin care grebla niºte cositurã. Românul, cum îi el, într-o treabã nu se prea amestecã aºa, nepoftit, da-n cislã2 intrã ºi netras de mânecã. — Îþi mai porþi urâtul pe cele dealuri, cocoane! Umblã, cã eºti tânãr ºi nu te þin nevoile-n loc; cã dacã-i îmbãtrâni ºi te-or înconjura plodurile, apoi þi-a trece pofta de hoinãrit. Omu-i spune câte-n lunã; o începe de la Adam babadam ºi ajunge unde a dus mutul roata ºi surdul iapa. Cuconaºul nostru rãmãsese ca de piatrã. Îngâna câte-un cuvânt pocit ºi-apoi ducea degetul la frunte, º-asuda pân’ sã nimereascã o altã vorbã. Românul sta cu bãrbia rezematã în coada greblei ºi se uitã minunat la tânãr. — Vine departe târgul acela unde eºti cu învãþãtura? — Departe. — Tot sã fie ca la o mie de poºte... — Mai mult. — Elei!... — De-acolo înainte nu mai este pãmânt, tot apã. — Auzi tu minunãþie! ªi ce-ai gândit de te-ai înstrãinat aºa? N-ai aici de toate, de sã le mânânci cu lingura, ºi tot sã mai rãmâie? — Învãþ carte.
1 2

A se marghioli — a se fâþâi, a se fandosi. Cisl㠗 sfat, vorbã, discuþie. 

%

Snoave populare

— Cu drept. Omu de ce ºtie, de ce-ar vrea sã mai afle. Numai mã gândesc ce trebuie sã fie în capul ‘mneatale... Învãþãturile de pe lume... ai? — Aºa-i. — În þara aceea trebuie sã se fiarbã piatra cea scumpã, sâmburele înþelepciunii ºi cumpãneala gândului. — Cum zici. — Acolo-i marginea pãmântului. — Acolo. Þãranul rãmâne abãtut. — Ce-am vãzut ºi ce cunoaºtem noi? Am vãzut câmpul ºi pãdurea ºi ne pricepem sã luãm o sapã de coadã. Da lasã-lasã, umblaþi mãcar ’mneavoastrã, noi om munci înainte, cã nu tuturor li-i dat sã ºtie. — ªi ce faci aici pe câmp? — Adun fân. — Cum îi zici iºtia cu care învãluieºti brazdele? — ªi, zãu, chiar i-ai uitat numele? — Nu-mi aduc aminte. Da cu vârful ghetei tot apãsa în pieptenele greblei, de mai îi îngropase dinþii; când îndesa mal tãriºor, coada mai da sã scapete de sub bãrbia omului. Þãranul însã, dat dracului ºi pus sã râdã de boieraº, o þinea una: — Ia mai gândeºte-te, cã oricâte ar învãþa omul, tot îi rãmâne în cap un locºor pentru vorbele cu care a crescut. Românul îl mãsura din ochi ºi vedea bine cã se fasoleºte ca sã parã a limbã strãinã. κi pune în minte sã prindã pe boier cu ocaua micã. Când a simþit el cã cela apasã mai vârtos în greblã, ridicã capul ºi dã drumul coadei, de se opreºte tocmai în nasul lui Pãcalã. — Fii... afurisitã greblã! — Aºa-i zice, cocoane. Ai dat peste nume; greblã-i, cum i-ai spus...

ânãrul Pãcalã plin de fumuri se întorcea de la ºcolile cele mari, de unde unii, vorba ceea: boi merg ºi vaci se întorc.

T

PLIN DE FUMURI 

&

P[cal[ =i T`ndal[

În drumul sãu spre cãminul pãrintesc, se opreºte într-un sat ºi trage la un birt sãrãcuþ, ca de obicei în pãrþile noastre. Bãrbatul fiind dus la lucru, nana Fira avea sã îngrijeascã de toate câte se þin de o casã þãrãneascã întreagã, vorba criºanului, ºi pe deasupra sã poarte de grijã ºi de oaspeþi. Studentul Pãcalã, colea, începe sã cearã câte în lunã ºi în soare; cugeþi cã nu se aflã în birt la „Nana Fira din Tãtãreºti“, ci te miri în care cetate, unde la o seamã de oameni în birt le stã steagul ºi aleargã ca prisnelul1 — parcã îi apucã strechea — îndatã ce se aratã o faþã streinã. La nana Fira, dimpotrivã, birtul pentru ea e numai a ºaptea roatã la car. Studentul Pãcalã a fost din cale-afarã nemulþumit. — ªi de unde atâta mojicie? zice el mâhnit pânã dincolo; ºtii dumneata cã eu sunt un om ce m-am adãpat la izvorul ºtiinþei, în douã, înþelegi, în douã din cele mai mari ºcoli ale lumii, ºi sunt dobã de carte? Un om ca mine nu poate fi mulþumit iac-aºa, numai cu a ºeptea zamã de chisãliþã2. — A fi! rãspunde nana Fira, iau învãþãturã de la un blãstãmat de viþel al nostru. Pânã mai amuº vro douã-trei luni sugea la mamã-sa numai, ºi puteai sã rãzbeºti cu el. De atunci am dat a-l apleca la douã vaci. Acum sã-l vezi, n-ai crede. S-a fãcut, mã rog, un juncateu lehamite de mare, ºi mâine-poimâine o sã iasã din el un bou de n-o sã-l încapã uºa curþii. Studentul Pãcalã a rãmas ca trãsnit ºi ba sã-þi mai poatã îndruga o singurã vorbã.

urdelea lasã pe fiul sãu Pãcalã sã studieze la Viena. În vacanþã, Pãcalã se întoarce acasã, ºi tatãl sãu îl întreabã ce a studiat. — Filozofia, rãspunde Pãcalã mândru. — Filozofia?! Ce-i asta filozofie? Ha!
Prisnel (ºi prâsnel) — capãtul de jos al fusului, sfârleazã, sfârâiac; ager, sprinten, iute. 2 Chisãliþ㠗 fierturã de fructe, fãrã zahãr.
1

B

DISPUT{ FILOZOFIC{ 

'

Snoave populare

— Iacã, sã þi-o explic. De pildã, dumneata crezi cã eºti la Chiºinãu. Nu-i aºa? — Da, la Chiºinãu. — Eu o sã-þi dovedesc cu filozofia mea cã nu eºti la Chiºinãu. — Cum, ha, ce ai zis? Ia sã te vãd! — Uite aºa! Dacã eºti la Chiºinãu, apoi desigur cã n-o sã fii la Tiraspol. Aºa-i, ori ba? — Aºa! Bun! — Dacã nu eºti la Tiraspol, atunci desigur cã eºti aiurea. — Vezi bine! Se-nþelege... — Apoi dacã eºti aiurea, nu eºti la Chiºinãu. Vãzut-ai? — Aºa, mãi, aºa! zice Burdelea, ºi numai ce-i rade fiu-sãu una peste fãlci, de-i scapãrã mãselele. — Aoleo, ce faci, tatã? strigã Pãcalã surprins. De ce mã baþi? — Eu te bat? Ce, eºti nebun? — Dar nu mi-ai tras acu o palmã? — Eu? Dar cum era sã-þi trag o palmã, dacã eu nu sînt la Chiºinãu, ci sînt aiurea?!

etrecând printre degete boabele de la mãtãnii, pãrintele director se primbla într-o searã prin ograda seminarului. În vremea asta, numai iatã cã vede viind o femeie c-un bãiat. — Ce vânt te-a adus pe aici, fiicã? — Sãrut mâna, pãrinte. Ia, ca mamã, cu pãcatele, îs vadanã. Am numai bãietul ista. Ce n-am încercat sã scot om din el? Am cheltuit, am alergat încotro am vãzut cu ochii, m-am zbãtut în toate pãrþile — dã, mamã sînt —, numai ºi numai sã-l îndrept pe o cale mai acãtãrii, da degeaba! Am vrut sã-l fac profesor. Aº! L-a dat afarã din ºcoalã. La meºteºug nu se trage. Treabã pe lângã casã nu vrea sã facã. Sapa s-o ieie de coadã, cicã nu-i dã mâna. Da cât mi-a fript inima-n mine, nu alta! ªi fiindcã vãd cã om de treabã nu-i chip sã scot din el, m-am gândit sã-l fac... mãcar popã...

P

M{CAR POP{ 

N{ZDR{V{NII DIN ARMAT{

e þinea o datã Pãcalã de capul primarului din sat, sã-i facã ºi lui o hârtie pentru feciorul sãu care era la oaste: — Fã-mi, logofete, pupa-þi-aº tãlpile, cã ºi eu sunt al dumitale, la orice. — Nu poci, nu mã lasã legea. — Logofete, logofete, e dreptul meu, ºi apoi e pãcat sã mã laºi aºa, cã am un cârd de copii. — Nu mã lasã legea, n-auzi? Lasã-mã-n pace! — Þine-o sfãnþoaicã!1 — Ei, aºa da!...

S

DAI? AI!

ãcalã îºi fãcea armata. Acolo — muncã ºi bãtaie de cap, aºa cã bietul Pãcalã era amãrât de tot. Într-o zi ºi-aduce aminte cu jale de acei de acasã ºi se gândeºte sã le trimitã o scrisoare. Cumpãrã Pãcalã toate cele de scris ºi roagã pe un fruntaº din companie sã-i facã hârtia. Cela desface foaia, ia condeiul ºi se întoarce gata de scris înspre Pãcalã. — Ei, ce sã pun aici? — H-apoi... Scrie acolo: „Mamo ºi teteo, hof!...“ — ªi-apoi?
Sfãnþoaic㠗 monedã de jumãtate de sfanþ; veche monedã de argint, austriacã.
1

P

SCRISOAREA LUI P{CAL{

P[cal[ =i T`ndal[

— Mai pune un „hof“. — ªi pe urmã? — Încã un „hof“. — ªi ce-o sã fie toate astea, mãi nãzdrãvanule? —- Ajunge-atât, cã-nþeleg ei din asta cum o duc eu pe aici.

,irurile de soldaþi crestau în toate pãrþile faþa verde a ºesului. Ostaºii erau în mare fierbere. În ziua aceea venea generalul sã facã inspecþie. Numai fruntaºul Pãcalã nu se prea dãdea grijei. Generalul soseºte pe câmp, cerceteazã trupele ºi rãmâne mulþumit de instrucþie ºi de rânduiala lucrurilor. Se dã repaus. Generalul îºi aprinde o þigarã, ºi înconjurându-se de ofiþeri mai vorbeºte cu ei de ale cazarmei. Da fruntaºul Pãcalã, pehlivan din fire ºi bun de pozne, îºi suceºte o þigarã ºi, dându-ºi capela pe ceafã, porneºte prietenos înspre superiori. — ªtii ce, generale, dã sã-mi aprind ºi eu þigara! Ceia rãmân trãsniþi. Generalul — decât sã-l strãpungã cu privirile! — Cum de-ndrãzneºti tu, bãdãrane, sã vorbeºti cu atâta uºurinþã? Fruntaºul Pãcalã îl atinge c-o miºcare glumeaþã pe umãr ºi, ferindu-l cu podul palmei, îi zice râzând: — Haide-hai, vorbã sã fie... Înþeleg sã nu îndrãzneascã soldaþii, da’ntre noi, gradele... Mþ...

S

}NTRE GRADE

ãprarul Pãcalã face moralã soldatului Tândalã, care, plictisit, îi zice: — Te rog sã mã laºi în pace, cãci d-ta nici nu eºti om ca toþi oamenii.

C

PATRU OAMENI +I-UN C{PRAR

!

Snoave populare

— Cum aºa?! — Apoi nu zice don’ sergent-major: patru oameni ºi un cãprar?!...

ublocotenentul Tândalã se prezintã în faþa frontului neras. Colonelul Pãcalã îi face observaþie. — Am de gând sã-mi las barbã, trãiþi, dom’le colonel! Pânã sã-mi creascã... — Fã ce vrei, dom’le sublocotenent, dar eu ºtiu una: când te prezinþi în faþa frontului, sã fii ori cu barbã, ori fãrã barbã. Aºa, nici într-un fel, nu merge.

S

RAS-NERAS

D A

DOI OFI|ERI SE CEART{

oi ofiþeri se ceartã. — N-am vãzut un al doilea guguman ca tine.... — Domnilor, uitaþi cã sunt ºi eu pe-aici, zice colonelul Pãcalã. DIN ORDIN

doua zi la 12 fiind o eclipsã de lunã, colonelul dã ordin unui ofiþer ca toþi soldaþii sã fie la sus-zisa orã în curtea cazarmei, ca sã le explice fenomenul. Ofiþerul Pãcalã comunicã aceasta sergentului-major Tândalã, iar acesta soldaþilor: — ...Din ordinul domnului colonel, mâine la 12 va fi o eclipsã de lunã; aºa cã, prin urmare, sã vã aflaþi de faþã cu toþii!

olonelul Pãcalã nu era obiºnuit sã intre în cafenea ºi nu cunoºtea vorbele chelnerilor. Cum se aºezã colonelul la masã, iatã chelnerul.

C

COLONELUL LA CAFENEA

"

P[cal[ =i T`ndal[

— Ce comandaþi dumneavoastrã? — Ce, nu ºtii, dobitocule? Un regiment.

on’ colonel Pãcalã soseºte grav în librãrie. Librarul: — Cu ce vã putem servi, domnule colonel? Don’ colonel: — Sã-mi dai harta României! Librarul: — La ce scarã, vã rog? Don’ colonel: — La nici o scarã! Sã mi-o dai aici! Librarul: — Vream sã zic, ce mãrime... Colonelul: — Ce mãrime? Ce mãrime? Dã-mi, domnule, România în mãrime naturalã.

D

COLONELUL LA LIBR{RIE

ândalã a fost chemat la recrutare. Bietul flãcãu n-ar fi vrut sã pãrãseascã viaþa lui liberã ºi tot se gândea ºi se socotea, ce sã facã ºi ce sã dreagã ca sã scape de militãrie. În cele din urmã, ce-i trãsneºte prin minte hoþului de Tândalã? κi întoarce spre palmã degetul cel mare de la mâna dreaptã ºi, intrând la doctor, îi spune cã degetul îi e înþepenit. — ªi de mult þi-e degetul aºa înþepenit? întrebã doctorul, care bãgase de samã ºiretenia lui Tândalã. — De când eram copil mititel, domnia ta. Mã dam de-a roata ºi nu ºtiu cum mi s-o sucit degetul, cã de atunci nu pot sã-l mai miºc. — Dar înainte de aceasta cum îþi era degetul? întrebã mai pe departe ºiretul de doctor. — Iaca aºa, domnia ta... ºi zicând aceste cuvinte Tândalã îºi îndreptã degetul.

T

T~NDAL{ LA RECRUTARE

#

Snoave populare

oldaþii trebuiau sã porneascã la atac. Comandantul a dat semnal ºi toþi au pornit la atac, iar Tândalã s-a întors înapoi. Comandantul îl întreabã: — De ce te-ntorci înapoi? — Da ce, poate n-am voie sã-mi fac vânt?!

S

POATE N-AM VOIE S{-MI FAC V~NT?!

ergentul Tândalã vede pe un soldat ºtergându-se cu batista la nas. — Mãããã... d-aia þi-a dat statu batistã, sã te ºtergi cu ea la nas?

S S

SERGENTUL GRIJULIU

TOT DESPRE SERGEN|I

ergentul Tândalã: — Ce deosebire este între mine ºi-ntre tine, mã? Recrutul: — Nu ºtiu, sã trãiþi! Sergentul: — Boule, pentru cã eu sunt mai mare decât tine.

ergentul-major Tândalã cãtre jandarmi: — Dacã cumva, fiind necãjit, am sã vã fac boi sau mãgari, sã nu vã supãraþi ºi sã nu reclamaþi. Trebuie sã vã aduceþi aminte cã suntem camarazi.

S C

URA P{C{TOSULUI...

LA MANEVRE

ãpitanul Tândalã gãseºte trei soldaþi dormind sub un copac. Trezindu-i, le zice:

$

P[cal[ =i T`ndal[

— Ce dormiþi, mãi? — Nu, trãiþi, don’ cãpitan! Facem pe morþii.

n ºchiop mergând ºi el la bãtãlie, îl întreabã altul: — Dar tu ce ai sã faci la bãtãlie? ªchiopul îi rãspunse: — Eu mai bine decât tine voi sta la rãzboi, cã ºi de voi vrea sã fug, nu pot.

U

LA B{T{LIE

lecase neamþul la rãzboi, punându-ºi în traistã colac ºi pitã albã, de care mâncã domnii, apoi o ploscã mare cu vin roºu. Mai duse cu el ºi patru câini, legaþi cu o sfoarã. Dupã ce a plecat de acasã, s-a întâlnit cu un vecin al sãu, care l-a întrebat unde merge. — Mã duc la pãtãlie, zise neamþul, fudul. — Dar în straiþã ce ai? — Colac ºi pitã albã, de care mâncã domnii. — Dar în ploscã ce ai? îl întrebã iarãºi românul. — Vin roºu, de care beau domnii. — Dar câinii de ce îi duci? — Ca sã mânce carne din duºmani. Ce a pãþit neamþul, ce n-a pãþit la bãtãlie, dar la întoarcere s-a întâlnit iarãºi cu vecinul sãu. — Unde ai fost? îl întreabã acesta, zâmbindu-i. — La... pãtãlie, zise neamþul. — Dar în ploscã ce ai? — Apã de unde cântã proasca. — Dar cu câinii ce-ai fãcut? — Mâncat eu pe toþi, rãspunse neamþul.

P

LA P{T{LIE

%

Snoave populare

ãcalã era soldat. ªi cum într-una din zile avea liber ºi avea ºi ceva bani, se duse la teatru. În timpul reprezentaþiei adormi. Când se trezi, un actor zicea pe scenã: — Iatã, cinci zile de când suntem aici. — Maicã precistã, strigã Pãcalã, sãrind de la locul lui, ºi eu, care nu aveam decât o zi permisie... Sã ºtii cã m-a dat dezertor.

P

S{ +TII C{ M-A DAT DEZERTOR!

ocotenentul Pãcalã: — Mãi rãcane, ce te tot strâmbi? Îþi lipseºte ceva? Soldatul Tândalã: — Sã trãiþi, dom’le locotenent, am dureri de stomac. Locotenentul: — Vrei sã te învârteºti ºi tu, ºiretule? Ai dureri de burtã ºi zici cã ai dureri de stomac?

L

NUMAI OFI|ERII POT AVEA DURERI DE STOMAC

&

+OLTIC{RII FAMILIALE

ntr-un sat era o vãdanã, da vroia sã se mãrite dupã flãcãu. Cãsuþã bunã avea, în cas㠗 tot, zestre. ªi mai avea ºi-o cofã cu aur... Iatã, cã aflã de vãdana asta un flãcãu din satul vecin. Flãcãul, un fecior de-al lui Pãcalã, — scãpat de armatã, bun de glume — vine într-o sarã la babã cu vreo câþiva prieteni. Îi spune cã vrea s-o i-a de nevastã ºi, dacã nu-i contra, pot sã meargã «chiar acum» la casa lui, «într-un sat, departe». Vãdana, bucuroasã, merge! Încarcã ei toatã zestrea, iau ºi cofa cu aur... Se pornesc. Înconjoarã de câteva ori satul, pe întuneric, trag înapoi la casa ei, o lasã în casã ºi-i zice flãcãul: — Iat-am ajuns ºi la casa mea. Eu mã duc sã vãd ce-i pe-afarã, da tu simte-te ca la tine-acasã. — Mai aºa, mãi..., zice vãdana ºi se uitã la pereþii dezgoliþi de zestre. —
Chiar ºi soba la voi Îi tot ca la noi.

I

COFA CU AUR

Da flãcãul a ieºit ºi dus a fost ºi cu zestre, ºi cu cofã.

ra odatã o fatã cam stãtutã. ªi de ce ajunsese ea aºa de stãtutã? Iatã: pentru cã singurã spunea cã are pârþag. ªi o întrebau degeaba flãcãii. Acuma, într-o bunã zi ca aceea, un flãcãu mehenchi i-a spus cã o ia cu dragã inimã; n-o cautã, nici cã are pârþag, nici cã-i tomnatecã.

E

FATA CU P~R|AG

!

P[cal[ =i T`ndal[

— Nu de alta, zice, dar tot am ºi eu arþag, aºa cã tu cu pârþag, ºi eu cu arþag — avem sã ne înþelegem de minune! Da ea, dupã nuntã, îl moroncea ºi-l batjocorea, ºi din «prost» ºi «rãulean» nu-l mai scotea — pârþag ºi pace! Ce sã facã flãcãul nostru? Doar nu era nici el unul din aceia cu inima de petecã; ºi când îi izbea câte un bãtoi! — vuia valea de glasul ei. Vorba ceea:
«Mã încãlzeºti tu la ºele, da ºi eu te-oi încãlzi la oþele!»

Aºa cã, de la o vreme, începuse a zice biata femeie: — Vai de mine, bãrbate! Nu ºtii cã am pârþag? De ce nu mã laºi în pace? — Hei, hâmã ce eºti! strigã bãrbatul nostru. Ai tu pârþag, dar vezi cã ºi eu am arþag! sã-þi vâri minte-n cap, cã altfel —
cu pârþagul tãu ai sã dai mereu de arþagul meu!

ãcalã se ducea la lucru, da pe femeie o lãsa sã îngrijeascã de gospodãrie, sã facã mâncare. Da ea nu fãcea. El lasã biciul în ungher ºi spune: — Iatã ce-i, biciule! Azi sã faci treburi, sã lucrezi. Femeia dormea. Biciul — ca biciul; ºedea în cui. A doua zi — tot aºa. A treia zi — nimic. Ia el biciul din cui: — Apoi, mãi biciule, am sã te-nvãþ minte. Fa femeie, eu în fiecare zi mã duc la lucru, da biciul ista nu vrea sã mã asculte: sã facã mâncare, sã spele. Ia el biciul ºi începe sã-l batã de femeie. ªi-l bate de femeie, ºi-l bate... ºi îl pune în cui: — Sã ºtii! A doua zi iar pleacã la lucru ºi-i spune biciului sã taie o raþã, sã facã zeamã, sã spele, sã facã ordine în casã.

P

BICIUL DIN CUI

!

Snoave populare

ªi cum a spus — spus a rãmas. N-a fãcut nimic. Femeia toatã ziua a dormit. Iar bate biciul de femeie. — Of, mãi omule, tare mã doare. Dã-i pace, cã biciul ista tot nu face nimic; eu trebuie sã fac. A treia zi omul dã de ºtire biciului: — Sã tai o raþã, sã lucrezi, sã cauþi de vite. Biciul — nimic. Tace. Atunci femeia face: — Vezi, biciule, azi aºa sã faci, aºa... Sã uitã ea la bici, da biciul — nimic. E dupã amiazã, iar se uitã la bici, dar el — nimic. ªi unde se apucã ea, îºi rãsuflecã mânecile, taie o raþã, face mâncare. Vine omul seara. Dã la bici: — Ce ai fãcut, biciule? Biciul e bici — tace. Sare femeia: — E-e! Dã-i pace, cã biciul nu mai face nimic. Eu am fãcut tot — ºi vitele am hrãnit, ºi mâncare am fãcut.

rau însurãþei de vreo douã sãptãmâni, ºi ce-i dã prin minte lui Pãcalã ca sã-ºi încerce nevasta de poate þine vreun secret. S-a prefãcut cã e bolnav, s-a aºezat în pat, având grijã sã doseascã 1 sub plapomã un ou de pichere . Într-a treia zi dimineaþã, se pune pe-un þipãt cã-l taie la burtã: îu... îu... of! ªi rãsuflând adânc, scoate oul de pichere, pe care-l arãtã neveste-sii. — Iatã ce fãcui... dar m-am rãcorit. Fã Pãculeanã, îi spune el, dacã ne-am luat, se cheamã cã noi ne-am legat viaþa pân’ la moarte — ºi cu cele bune, ºi cu cele rele? — Aºa-i, bãrbate.
1

E

P{CAL{ — CLO+C{

Pichere — bibilicã.

!

P[cal[ =i T`ndal[

— Pãculeano dragã, tu fuseºi martorã la întâmplarea aceasta nemaiauzitã, cã fãcui un ou de pichere. Bagã-þi minþile-n cap ºi þine secret, cã de-o afla careva, mã fac de râs în tot satul! — Desigur, dragã bãrbate. Cum îþi închipui cã s-ar putea altfel, cã doar la o chestie ca asta n-oi fi limbutã. Se duce Pãculeana la fântânã s-aducã un ulcior cu apã ºi întâlneºte pe matuºã-sa, Mãndiþa, care o întreabã de sãnãtatea lui Pãcalã. — Ce sã facã, leliþã Mãndiþã, acuma s-a rãcorit, dar sã-mi fãgãduieºti cã aici rãmâne. Þi-oi spune o minune. ªtii ce urla Pãcala, cã parcã avea tãieturi de facere, ºi deodatã a ouat douã ouã de gãinã. — Adevãrat minune! Ei ºi...? — Dupã asta i-au încetat durerile ºi aratã om sãnãtos. Se duce Mãndiþa la coana preoteasã, c-avea de nevedit la rãzboi. ªi din una, din alta, îi povesteºte cum nepotu-sau, Pãcalã, a ouat trei ouã de raþã. Pânã-n searã, zvonul s-a dus ca fulgerul. ªtiau ºi copiii din sat cã Pãcalã cloceºte pe nouã ouã de gâscã. Secretul femeii îi secret ºi... foaie verde lobodã, gura lumii-i slobodã.

ui Pãcalã, cioban de la munte, venindu-i vremea de însurãtoare, se hotãrî sã se coboare spre sat, sã-ºi caute o soartã în lume, aºa cum e datul de la Dumnezeu. Aflase el mai dinainte, acolo în sat, o fetiºcanã voinicã ºi frumoasã, care-i cãzuse cu tronc la inimã, dar nu îndrãznise sã se ducã aºa deodatã la casa pãrinþilor ei, ºi de aceea se opri la o babã vãduvã din marginea satului. Auzise el cã baba aceasta era priceputã în toate, cã ºtia sã ticluiascã multe, sã cânte, sã facã fel de fel de farmece, pânã ºi de dragoste, aºa cã putea sã-i fie ºi lui de vreun folos. — Mãtuºico, zise el bãtrânei, care sta la gura sobei, învârtind niºte gãteje într-o oalã. Dupã cum vezi, mi-a sosit ºi mie vremea

L

P{CAL{ DUP{ }NSUR{TOARE

!!

Snoave populare

de însurãtoare, cã slavã Domnului, sînt de-acu om în toatã legea, ºi-ar fi pãcat sã mai pierd vremea degeaba în burlãcie fãrã nici un rost în lume. ªi, drept sã-þi spun, am pus ochii pe-o mândreþe de copilã din ist sat, care mi-ar veni la socotealã ºi aº vrea s-o ieu de soþie. Dar n-am pe nimeni sã umble pentru mine, ºi de aceea venii la dumitale, ca sã te rog sã pui o vorbã bunã, cã eºti femeie priceputã într-alde astea. Baborniþa, ascultând aleanul lui Pãcalã ºi vãzându-l aºa chipeº ºi bine fãcut, cu obrajii ca bujorul, de sã-i tai c-un fir de par, îi rãmase inima la el ºi se gândi cum sã-l ºurubeascã ca sã-l ia de bãrbat. — Aracan de mine, ticuliþã, rãspunse cotoroanþa pe un ton prefãcut de milã, gândul tãu de însurãtoare e bun, dar ca sã iei o fatã mare n-ai brodit-o de loc. Cã fetele din ziua de azi îs zbrahude1 rãu! Nu se pricep la nici o treabã, decât la joc ºi la dragoste. Nu, zãu, nu-þi îneca zilele cu nevoi de astea, te vãd om în tot locul. Ia mai bine o femeie mai în vârstã, bernicã2, care ºtie rostul casei, ia aºa, ca mine; cã doar nici eu nu m-aº da în lãturi de la aºa fecior! — Ce tot spui acolea, bãtrâno? zise bãiatul, cam supãrat. Dumneata nu vezi barem sã numeri oile, d-apoi încolo ce-ai face? — Sã nu zici vorba asta, cã faci pãcat! se grãbi cu rãspunsul vrãjitoarea. Ce, crezi cã am luat orbul gãinilor, ca fetele cele mari? Pot zice cã vãd mai ca tine, flãcãule, iar cât priveºte treburile în ... Las’ pe mine, cã n-o mai fi alta în lume mai robace cum sînt eu. — Mãi, cã straºnic te mai lauzi! fãcu Pãcalã cu mirare. Spuseºi cã ai ochi mai ageri ca ai mei. Apãi, dacã-i aºa, sã facem o încercare, ºi de mã-i rãmânea, sã ºtii cã te iau de nevastã. Te prinzi? — Mã prind! rãspunse repede cocârjata, plinã de bucurie. Pãcalã, aruncându-ºi ochii pe fereastrã ºi zãrind pe coasta unui deal, în departare, un iepure fugind, zise bãtrânei:
1 2

Zbrahud (ºi zbrehud) — nebunatic, zvãpãiat, uºuratic. Bernic — vrednic.

!"

P[cal[ =i T`ndal[

— Ei, ia spune-mi! Vezi iepuraºul de pe dealul din faþa noastrã? în care parte fuge? Baba îºi aþinti ºi ea ochii pe dealul cu pricina, dar, cu toatã cazna ei, neputând zãri iepurile, se gândi repede la o pãcãlealã, ºi arãtând cu mâna spre deal, aºa într-o doarã, întrebã ºi ea: — De la furnica ceea încolo, tinerelule? Pãcalã cel nepurtat mult prin lume ca sã cunoascã ºiretlicurile omeneºti, când auzi de furnicã, se dete bãtut ºi, vrând-nevrând, fu nevoit sã-ºi ia ranguta1 de gât, în locul fetiºcanei la care se gândise la început.

a cei doi tineri însurãþei le vine o datã prietenul Tândalã în casã. Tândalã începe sã caºte. Femeia cascã ºi ea. Când îi vede Pãcalã cãscând pe amândoi în acelaºi timp, crede ca sunt semne de înþelegere de-ale lor. Dupã ce le pleacã prietenul, el ia nevasta fãrã sã-i spunã ceva ºi o duce în pãdure ca s-o spânzure. Aici, oprindu-se la fiecare arbore ca sã vadã care are crengi mai bune de spânzurãtoare, femeia îºi pierde rãbdarea ºi zice: — Dar ce umbli, bãrbate, din pom în pom, ca ºi cãscatul din om în om? — Dar cãscatul aºa umblã? — Pãi cum?! — Hai, nevastã, atunci acasã, cã nu te mai omor!

L

C{SCATUL

ãcalã îºi tiraniza soþia în fel ºi chip, fãrã nici o vinã. El susþinea cã omul e vasul cel tare ºi mai cuminte. Muierea e proastã ºi trebuie ferecatã, întocmai cum fereci piatra morii ca sã facã fãinã, adicã: bãtutã.
1

P

R{ZBUNAREA

Rangut㠗 urâtã, bãtrânã; pocitanie.

!#

Snoave populare

Pãcalã zicea, în asemãnare cu pãºunea boilor ºi a vacilor, cã unde pasc boii, nu pasc vacile. Adicã: bucatele ce le mãnâncã omul trebuie sã fie mai alese ºi servite separat de bucatele mai proaste ºi mâncate de soþie. Ei mâncau unul la un cap de masã, ºi femeia la celalalt cap al mesei. Fiecare cu bucatele sale. Pãcalã nu se sfia sã denunþe public procedura lui faþã de soþie. Toatã lumea o considera pe aceastã femeie ca pe cea mai proastã din lume. Muierea nu avea ce face, rãbda atât batjocurile bãrbatului, ieºit la mare cuminþenie înaintea lumii, cât ºi defãimarea publicului. Cugetã ea, cum sã facã sã afle lumea cã bãrbatu-sãu e prost... Aflã modul. Pãcalã se afla la câmp, la arat. Ea cumpãrã de la un pescar mai mulþi peºti proaspeþi. Ia peºtii cruzi, nepregãtiþi, împreunã cu merindea ºi se duce în câmp la Pãcalã. Pãcalã tocmai cobora cu brazda, arând pe o parte. Femeia suie pe brazda pe care avea sã reîntoarcã bãrbatul cu aratul. Neobservatã de nimeni, ea lepãdã pe brazdã din peºtii cumpãraþi, ici-colo câte unul, ºi suie pânã la capul locului, unde era carul aºezat ºi avea sã serveascã prânzul. Pãcalã, reîntorcând brazda presãratã cu peºti, aflã ici-colo câte un peºte. Pe care-l afla îl lua, ºi adunã mulþi peºti. Ajungând la muiere, lângã car, zice: — Mãi muiere, dar ia uite ce aflai eu pe brazdã. Aflai peºtii aceºtia. Muierea, miratã, întreabã: — Dar cum se poate sã afli tu peºti pe brazdã? Pãcalã rãspunse: — Ba, zãu, eu aflai peºtii pe brazdã... — Taci, bãrbate, nu te face de râs, cã doarã nu eºti nãrod. Cine o mai auzit de peºti pe brazdã? Femeia fuge-n sat ºi denunþã primãriei ca Pãcalã a nãrozit, zice cã a aflat peºti pe brazdã. Primãria, consultând afacerea ºi ºtiind cã peºtii sunt în apã ºi nu pe brazdã, îl declarã de prost, înnebunit... Femeia s-a rãzbunat.

!$

P[cal[ =i T`ndal[

i moare lui Pãcalã nevasta, cu care trãise ani mulþi. A plâns-o Pãcalã o zi, douã, a vorbit cu unul, cu altul de ea, iar aºa, o zi, douã, ºi dupã aia a lãsat-o sã se odihneascã ºi ºi-a vãzut de treburi, ca omul. Nu trece mult dupã ce-i murise nevasta, ºi iacã i se îmbolnãveºte o vacã, o vacã bunã, lãptoasã, de-ºi þinea casa cu ea; ºi dupã ce se bolnãveºte ºi boleºte ce boleºte, piere ºi ea. Ce vaiete ºi ce tânguiri gândeºti cã au dat peste Pãcalã?... La toþi se plângea ºi la toþi o lãuda ºi nu se putea mângâia de loc, de loc, cã trecuse o sãptãmânã... douã... ºi el tot de ea vorbea ºi dupã ea se vãicãrea întruna. Într-o zi îl ia popa satului de o parte ºi-i zice: — Bine, fiule, nu þi-e ruºine? îþi muri nevasta, ziseºi ce ziseºi o zi, douã, ºi sfârºiºi, ºi þi-a fost tovarãºã bunã ºi cinstitã o viaþã de om; ºi acum, când îþi pieri vaca, plângi ºi te olicãieºti1 de douã sãptãmâni, de se mirã toþi sãtenii ºi râd de tine! — Cum sã nu plâng, sfinþia-ta, ºi sã nu mã vaiet? Cã de când mi-a murit nevasta, vreo ºapte inºi au venit sã-mi deie fete ori rude de-ale lor de neveste, dar vacã a venit vreunul, gândeºti, sã-mi deie?

I

NEVASTA +I VACA

m vãzut multe femei ºirete. Una a închis pe un filfizon în ladã, alta a bãgat pe un suspinãtor al ei într-un coºar unde punea vitele ºi pãsãrile, alta, în sfârºit, a înºelat pe bãrbatul ei de faþã cu el. Dar ºireatã ca Pâca lui Pãcalã n-am auzit sã fi fost alta. Ea era aºa de frumoasã, cã secase inima unui turc, fãrã sã fi vãzut-o, ci numai din auzite. Bãrbatul sãu, Pãcalã, nu prea era bogat, însã cãuta sã-i facã toate plãcerile. Muncea zi ºi noapte pentru ca ea sã fie
1

A

FEMEIA MAI +IREAT{ DEC~T DRACUL

A se olicãi — a se boci, a se vãita.

!%

Snoave populare

totdeauna bine hrãnitã, bine îmbrãcatã ºi plimbatã unde voia dânsa. Pentru aceste jertfe ale bãrbatului ei, ea þinea mult la el ºi chiar îl iubea. La toate stãruinþele zapciului, care pe vremea aceea tãia ºi spânzura, ea a rãmas credincioasã bãrbatului ei. Cât pentru ceilalþi suspinãtori, pe toþi îi lua în râs. O datã se apropiase Paºtile, ºi bãrbatul sãu nu mai avea bani ca sã-i cumpere haine noi. Neavând mai toatã iarna ce sã munceascã ºi economiile fiind luate de perceptor, el rãmãsese fãrã o leþcaie. Cu toate acestea, el nu voia sã lase pe femeia sa de râsul satului. Luã într-o zi vaca din curte, plecã la târg, o vându, ºi cu banii luaþi pe ea cumpãrã pentru nevasta lui niºte haine cum nu se mai vãzuse în satul lui, iar pentru el o pereche de opinci. În ziua de Paºti, ea se îmbrãcã cu hainele noi ºi ieºi la horã. Minunea minunilor! Toatã lumea rãmânea cu gura cãscatã la ea. La câþiva paºi de casã întâlneºte pe popa din sat s-o laude despre frumuseþea ei ºi a îmbrãcãmintei. — Da frumoase haine ai azi, Pâchiþã! zise popa. Ele te fac mult mai frumoasã. — Frumoasã oi fi, pãrinte, rãspunse ea; dar sunt pentru bãrbatul meu. — Da adicã de ce n-ai fi ºi pentru mine? — Pentru cã e pãcat. N-ai zis sfinþia-ta când ne-ai cununat cã trebuie sã fiu credincioasã omului meu? — Credincioasã, da, însã pentru lumea cealaltã, nu penþru mine, vechilul lui Dumnezeu pe pãmânt. N-am decât sã te blagoslovesc, ºi toate pacatele îþi vor fi iertate. — Da bine, pãrinte, legea nu zice ca sã nu pofteºti femeia altuia? — Legea zice pentru oameni, iar nu pentru sânþi. Femeia se uitã lung la popã, ºi apoi, trecându-i un ºiretlic prin minte, lasã ochii în jos. — Bine, preasânte, zise ea cu sfialã, dacã sânþia-ta zici cã nu e pãcat, vino disearã la mine, dupã ce înnopteazã, bãrbatul meu se duce la cârciumã, unde are obiceiul sã stea pânã la miezul nopþii.

!&

P[cal[ =i T`ndal[

Dupã ce lasã pe popã ºi merge mai înainte, întâlneºte pe primar, care, cum o zãreºte, se apropie de ea ºi îi zice: — Bine, Pâchiþo, de haine frumoase ai bani sã-þi cumperi, dar birul bãrbãtul tãu nu-l plãteºte. Sã ºtii, spuse primarul în gura mare, ca sã fie auzit de toþi, cã dacã pânã mâine nu-mi plãteºte birul, îþi iau hainele acestea ºi le vând la mezat. Iar încet îi ºopti: — Afarã dacã nu mã vei primi disearã la tine acasã, trimiþând pe bãrbatul tãu la cârciumã. — Vai de mine, domnule primar, zise ea, te primesc cu bucurie, numai sã nu-mi iei hainele. Cum s-o înnopta, vino la mine, însã sã te furiºezi, ca sã nu te vazã cineva. Primarul plecã mulþumit, iar femeia îºi urmã drumul la horã. Dar nu merse mult, ºi iacã, ºi perceptorul o întâlneºte. Acesta fãcu aceleaºi ameninþãri ºi aceleaºi propuneri. Femeia îl cheamã ºi pe el tot pentru aceeaºi searã. Dupã ce învârti câteva hore ºi trase o sârbã în admirarea tuturor, ea se întoarse acasã ºi spuse bãrbatului toatã întâmplarea. Ea îi zise sã se ascunzã undeva ºi, de câte ori va vedea cã stinge lumânarea în casã, el sã vie la uºã ºi sã se facã necãjit. Nici nu înserase bine, ºi popa se strecurã pe lângã zid ºi intrã în casã cu o ploscã mare sub giubea ºi cu mâncare destulã într-o basma vãrgatã. El întinse singur masa ºi chemã pe femeie sã mãnânce cu el. Dupã ce mâncarã bine câte ceva ºi bãurã, Pâchiþa spuse popii sã se dezbrace ºi sã se culce, cã bãrbatul ei a plecat la oraº, fiind chemat grabnic de proprietar. Popa se dezbrãcã ºi se urcã în pat, iar ea stinse lumânarea ºi zise popii sã o aºtepte, cã vrea sã dea un ocol casei ca sã vadã dacã nu e cineva pe acolo. Dar n-apucã sã sfârºeascã, când bãrbatul sosi la uºã ºi începu sã batã cu furie. — Deschide, cã te ia dracul! strigã el. Sparg uºa ºi te fac fãrâme! Popa începu sã tremure ºi nu ºtia ce sã facã, când Pâchiþa îi zise:

!'

Snoave populare

— Fugi, pãrinte, ascunde-te, cã bãrbatul meu e beat, ºi când e astfel, nu se mai uitã ce face. E în stare sã te omoare. Intrã iute în acest butoi ce este lângã vatrã, ascunde-te în el, ºi când va adormi bãrbatul meu, îþi voi da hainele ca sã poþi pleca. Popa nu aºteptã ca Pâchiþa sã-i mai zicã o datã, ºi sãri numaidecât în butoi, care era aproape jumãtate plin cu drojdii. Nu prea îi veni la socotealã popii când se vãzu jumãtate muiat, dar ce era sã facã? Rãbdã ºi tãcu. Intrând bãrbatul în casã, nevasta i-a dat ºi lui din mâncãrile de pe masã, cum ºi o oalã de vin, apoi el a plecat sã se ascunzã la locul ºtiut. Nu a trecut mult, ºi iatã, ºi primarul se strecoarã uitându-se în toate pãrþite, intrã în casã ºi scoate de sub zeghe deosebite mâncãri ºi o ploscã cu vin. Pâchiþa, cum îl vãzu, îi luã tot ce adusese ºi le puse într-un tron1, zicând cã acum nu este vreme de mâncare, ci de dragoste. Primarul se dezbrãcã ºi el ºi se urcã în pat. Pâchiþa îi zise ºi lui sã aºtepte puþin, cã are sã se uite pe afarã. Dar n-apucã sã puie mâna pe uºã ca sã iasã, cã bãrbatul începu sã batã ºi sã strige sã-i deschidã, cã altfel sparge uºa. Primarul, cuprins de fricã, tremurã ºi tace ca peºtele. — Domnule primar, strigã femeia, fugi iute, ascunde-te colea în ãst butoi, cã dacã te va gãsi bãrbatul în casã, te omoarã. Primarul nu mai aºteptã sã-i zicã încã o datã, ºi sãri în butoi. — Cine e? întrebã popa. — Eu, primarul. Dar tu cine eºti? — Sunt popa satului, vecinul tãu. — Dar în acest butoi cine te-a bãgat? — Dracul, rãspunse popa. — Tot el ºi pe mine, zise primarul suspinând; tot el m-a îndemnat sã fac acest pãcat. Acum trebuia sã vie rândul perceptorului. ªi cu el tot astfel s-a întâmplat. S-a dezbrãcat, a venit bãrbatul la uºã ºi nenorocitul a fost silit sã intre ºi el în butoi.
1

Tron — ladã.

"

P[cal[ =i T`ndal[

— Cine este? întrebã popa. — Eu, perceptorul satului. — Dar voi cine sînteþi? — Eu sunt popa. — Eu sunt primarul. Dar ia spune-ne, cine te-a adus între noi ca sã împãrtãºeºti cu noi aceastã nenorocire? — Dracul, rãspunse el. Dar pe voi cine v-a aruncat aici? — Tot dracul. Dupã ce cei trei suspinãtori se aruncarã în butoi, Pãcalã intrã în casã, aprinse lumânarea ºi se aºezã la chef cu nevasta lui. Când se sãturarã de mâncare ºi de bãuturã, bãrbatul se duse afarã, luã câteva doage ºi intrând în casã se puse sã înfunde butoiul deasupra, lãsând numai vrana destupatã, ca sã poatã rãsufla cei trei nenorociþi. A doua zi de dimineaþã se duse la popa sã-i cearã carul, fiindcã voia sã se ducã în târg cu butoiul, ca sã vânzã drojdiile. Preoteasa, deºi popa nu era acasã, dar ºtiind cã nu are sã se împotriveascã, dete carul þãranului, ºi el veni acasã, încãrcã butoiul ºi plecã în târg. Lumea îl întreba ce are în butoi, iar el rãspundea: — Draci, oameni buni. — Draci, se poate, în butoi? — Se poate, ºi cine voieºte sã-i vazã n-are decât sã plãteascã cinci lei. Cine e acela care n-ar da cinci lei ca sã vazã pe dracul? Se gãsirã o mulþime. Pãcalã, însã, nu desfundã butoiul pânã nu strânse banii de la toþi, care fãcurã o sumã mare. Atunci luã dalta ºi ciocanul ºi începu sã lucreze. În câteva minute, fundul butoiului sãri cât colo. Minunea minunilor! Din butoi ieºi întâi popa — în cãmaºã, pãrul ºi barba pline de drojdii ºi cu ochii speriaþi, ca de nebun. Dupã el venirã primarul ºi perceptorul, care nu ºtiau cum sã-ºi ascundã goliciunea. Ei o luarã cu toþii la fugã, de le sfârâiau cãlcãiele, iarã lumea râdea ºi huiduia.

"

Snoave populare

Mai cu haz râdea însã Pãcalã, cãci el se ducea acasã cu câteva sute de lei. Cât pentru popã, primar ºi perceptor, ei s-au jurat cã în viaþa lor nu vor mai alerga dupã femeile altora.

cu, cicã cã era un om pe nume Pãcalã; da omul cela — buclucaº nevoie! îºi bãtea nevasta din te miri ce. Azi aºa, mâine aºa, biata femeie se luã pe gânduri. Seara venea aghesmuit de la crâºmã, ºi apoi ºi mai ºi. Mânca, ºi pe urmã: — Unde mi-ai aºternut, femeie? — În casã, bãrbate. — Poi, acolo mi-ai aºternut? Ha! Sã-mi fi aºternut pe cuptor! ªi o ia la bãtaie, ºi dã-i! A doua searã, femeia îi aºternu pe cuptor. — Unde mi-ai aºternut, femeie? — Pe cuptor, bãrbate! — Trebuia sã-mi fi aºternut pe prispã. ªi o ia iar la bãtaie, ºi bate vârtos. Biata femeie, dacã vãzu ºi vãzu cã numai în batãi o duce, se duse la o babã ºi i se jelui, rugând-o sã o înveþe ce sã facã ca sã scape de bãtaie. — Apoi, fatã hãi, îi zice baba, sã-i aºterni ºi tu peste tot locul. ªi-n casã, ºi pe cuptor, ºi pe prispã, sã vedem ce are sã-þi mai facã, ce pricinã are sã-þi mai gãseascã. ªi nevasta fãcu aºa. Seara, când veni Pãcalã, ca bãrbatul, care se întâmplã sã cam aibã poftã de harþag, o ºi întrebã: — Unde mi-ai aºternut, femeie? — Pe prispã, omule! — Trebuia sã-mi fi aºternut pe cuptor, nu pe prispã; ºi dã s-o ia iar la bataie. — Da þi-am aºternut, omule, ºi pe cuptor, îi zise femeia. — Trebuia sã-mi fi aºternut în casã...

A

A+TERNUT SUB CLO+C{ +I SUB CAR

"

P[cal[ =i T`ndal[

— Þi-am aºternut, omule, ºi-n casã, zise femeia. Pãcalã crãpa de ciudã cã l-a pãcãlit femeia. Tãcu, nu zise nimic, se culcã pe prispã ºi se tot uita la stele. Femeia crezu, sãraca, cã de-acum a scãpat cu obraz curat. Dar þi-ai gãsit, cã numai ce auzi omul zicându-i: — Mãi femeie! Da cele patru stele de colo ce sã fie? — Pãi acela-i caru, bãrbate. — Dar stelele celea grãmadã de colo? — Aceea îi cloºca, bãrbate. — Ha, fire-ai a cioarelor, d-apoi sub cloºcã ºi sub car mi-ai aºtemut tu? Sã mã spurce cloºca, ori sã-mi cadã vreo roatã în cap ºi sã mi-l spargã? ªi o ia la bãtaie, ºi bate, bate vârtos, de sãrirã vecinii ºi i-o scoaserã din mânã, cã altfel nu ºtiu, zãu, de n-o omora.

e însurase Pãcalã ºi-ºi luase o nevesticã, de nu cred sã fi mai avut pereche în lumea asta, de hapsânã, þâfnoasã ºi încãpãþânatã ca dânsa. Îi spunea Pãcalã mai cu binele, mai cu rãul... Aº! Þi-ai gãsit?! — Femeie hãi, coasã-mi cãmeºa ceea azi! — Ba n-am s-o cos! — Femeie hãi, fã cutare lucru! — Ba n-am sã-l fac! ªi aºa la toate. Ce-i spunea bãrbatu-sãu sã facã, nu fãcea, sã o pice cu lumânarea, ci fãcea ce-i trãsnea prin minte ºi avea poftã. ªi de bãrbat n-asculta. Merge aºa o zi, douã, nouã, o lunã, un an, femeia o þinea tot pe-a ei. Nu ºtiu cum se face însã cã Pãcalã se gãseºte cu o mãtuºã a lui la un iarmaroc. Din vorbã în vorbã, se jeluieºte ºi de femeie: cã aºa de îndãrãtnicã ºi de pe dos nici i-a mai dat ochii sã vadã. — Alei, dragul mãtuºii! Iaca te învaþã mãtuºa un leac, ºi ai sã vezi pe urmã cum are sã þi se dea femeia la brazdã. Sã nu-i

S

FEMEIA }ND{R{TNIC{

"!

Snoave populare

mai zici niciodatã sã facã ceva, ci sã-i zici sã nu facã, cã ai sã vezi pe urmã ce are sã fie. Pãcalã îi mulþumi bucuros ºi se întoarse acasã. Din târg adusese ºi niºte carne, ºi punând-o pe masã, îi zise femeii: — Femeie hãi! Sã nu cumva sã te împingã pãcatul ºi sã te apuci sã frigi carnea asta, cã pe urmã cu mine ai de-a face! — Ba am s-o frig! zise femeia; ºi cum zise, ºi fãcu. Pãcal㠗bucuria lui! Acu îi zise iar: — Femeie! Iote, pun cãmeºa asta ruptã colea. Sã nu cumva s-o coºi, c-apoi... — Ba am s-o cos! ªi cum zise, ºi fãcu. ªi iaca aºa i-a dat Pãcalã peste leac nevestii lui îndãrãtnice.

ãcalã þinea pe biata soacrã-sa într-o cãmãruþã, de unde tot ofta ea câteodatã ºi chema pe preacuvioasa moarte, ca sã o strângã odatã de pe aceastã lume. Gineri-sãu auzea, dar o lãsa în pace. O datã, însã, se hotãrãºte Pãcalã sã se prefacã în felul morþii, ºi ungându-se cu cãrbune pe faþã, îºi puse o coasã în spinare, ºi pe la miezul nopþii bate la uºa cãmãrii unde ºedea soacra. Baba întreabã: — Cine-i acolo? — Eu! — Cine eu? — Eu, moartea, am venit sã te iau! — Vai, drãguþa mamei, dar nu te chemam pentru mine, cã eu îs bãtrânã ºi þi-i rupe dinþii în carnea mea ºi în oasele mele; da fii mãtãluþã buniºoarã, dragã morticicã, ºi treci dincolo, peste sala casei, cã ginerele meu doarme acolo, ºi are un trupuºor fraged ºi îi tinerel ca un pepenaº!

P

SOACRA +I MOARTEA

""

P[cal[ =i T`ndal[

femeie avea ca ibovnic pe un pârcãlab, de felul lui chior de un ochi... N-au trecut nici nouã luni, ºi femeia face un copil dolofan ºi frumos, ºi frumos... de pica! Moaºa, dupã ce-i taie buricul, îl scaldã ºi-l înfaºã, îl ia în braþe ºi-l scuipã. — Ptiu, ptiu, sã nu-þi fie de deochi, aduce ea aºa vorba, dupã cum e obiceiul, ca sã fie pãrinþii veseli cã au un copil... Da ce bine seamãnã cu tat-sãu, fa, leit el! Sã vã trãiascã! Iar femeia de colo, grãbitã, luând-o gura pe dinainte ºi fãrã sã bage de seamã ce zice, rãspunde: — Cã doar n-o fi ºi el chior!...

O

SEAM{N{ CU TAT{-S{U...

nei nevestice tinerele care nu prea ºtia cum se þese pânza i s-a rupt un fir la urzealã. Ce sã facã femeia, cã nu ºtia cum sã-l înnoade. Sã întrebe, îi era ruºine. Ce-or zice vecinele când or auzi cã s-a mãritat ºi nu ºtie sã þeasã pânzã? Aºa, dacã vede ea cã alt chip nu-i, merge la o vecinã, care tocmai bãtea de zor la þesut, ºi-i zice aºa, într-o doarã: — Rupe-þi-s-ar firul sã þi se rupã, fa Ilinco! Ilinca de colo, luând vorba în glumã, rãspunde: — Ei, ºi ce dacã mi s-o rupe? Iau firul pe urma lui, prind capetele prin iþe ºi prin spatã, îl leg la loc ºi bat înainte... E treabã uºoarã!... Nevestica cea tânãrã, deºteaptã cum era, a bãgat la cap meºteºugul, ºi aºa a scãpat de încurcãturã.

U

NEVASTA CEA ISTEA|{

"#

Snoave populare

ra odatã o fatã cam proastã. Nu venea nimeni la dânsa, cu toate cã era bogatã ºi avea multã zestre. Odatã niºte bãieþi au aflat de dânsa ºi s-au dus sã o peþeascã. Unul mai ºmecher, Pãcalã, s-a dat drept mire, da ceilalþi încãrcau zestrea în cãruþã. S-au suit în cãruþã ºi dã-i drumul la mire, cã mirele trãia în Bãlþi. Zestrea au apucat-o înainte, da mirele cu mireasa, de, ca tinerii, aveau ei ceºi spune, au rãmas mai în urmã. Au înconjurat ei de câteva ori satul ºi au dus-o tot la dânsa acasã. Mireasa a intrat în casã, iar el a rãmas sã deshame caii. ªade mireasa pe pat ºi se gândeºte:
— Toatã lumea doarme acasã, Numai eu la Bãlþi mireasã.

E

LA VOI TOT CA LA NOI

Când intrã mirele în casã, îi spune: — Ian te uitã, mãi, soba la voi tot ca la noi? — Ei, iaca uitã-te ºi singurã ºi vezi toate, cã eu mã duc sã mai vãd, ce-i prin ogradã. Da tu nu te ruºina, fii ca acasã la tine. A ieºit mirele ºi s-a dus ºi dus a fost.

"$

P{CAL{ +I T~NDAL{

icã odatã se dãduserã în prieteºug Pãcalã cu Tândalã ºi umblau creanga prin lume. Ca sã nu ajungã de izbeliºte, se apucarã ºi ei de treabã. ªi ce treabã? Unul sã spuie minciuna, iar altul s-o dreagã, ºi ce-or câºtiga, sã împartã în douã. Se porneºte Tândalã înainte ºi, ajungând la un sat, se apropie de o grãmadã de oameni ºi prinde a împãna minciunile. — Bunã ziua, oameni buni! — Bine ai venit sãnãtos, drumeþule! Da de unde vii? — Vin din lumea vânãtã ºi mai de departe. — ªi ce viaþã-i pe acolo, pe cele cuprinsuri? — Viaþã bunã, oameni buni. Pãmântu-i voinic, rodeºte, se face niºte curechi mare, cã la o ploaie au stat la dos numai sub o frunzã douãsprezece care. Oamenii au încremenit: — Mãi, acesta îi pieirea satului. Hai sã-l spânzurãm, cã o sã ademeneascã lumea cu minciuni. ªi pe loc l-au înºfãcat ºi hai cu el la spânzurãtoare. Cum îl duceau aºa la spânzurãtoare popâc! ºi Pãcalã drept înainte. — Da încotro îl duceþi, mãi sãtenilor, pe omul acesta? — La spânzurãtoare! — Da ce a pãcãtuit el aºa de tare? întreabã Pãcalã, de parcã nici cu spatele n-ar fi ºtiut de cele ce le tocmise. — Toarnã niºte minciuni, de þi se lasã sângele în picioare. Spune, cã pe unde a fost el, a vãzut curechi, cã numai sub o frunzã s-au dosit în vreme de ploaie douãsprezece care. Ia spune, drumeþule, s-a mai vãzut una ca asta? — De! face Pãcalã. Ce am vãzut, voi spune, iar ce nu, nu voi spune. Curechi în câmp n-am întâlnit, dar am trecut pe la o

C

UNUL SPUNE +-ALTUL O DREGE

"&

P[cal[ =i T`ndal[

moarã de vânt, care avea popândãul1 dintr-un ciocan de curechi. — Dacã-i aºa, tot are dreptate omul acesta. Hai sã-i dãm drumul sã se ducã, cã iatã era sã facem un pãcat cu dânsul. ªi dezlegându-i mâinile, picioarele, îi deterã drumul lui Tândalã, ba-i mai dãdurã ºi o pungã de galbeni, sã-i împace inima ºi sã-i potoale spaima, cã-l întrunchinaserã degeaba. Ca vai de lume se porneºte Tândalã la alt sat ºi unde vede o grãmadã de oameni, se duce ºi el într-acolo. — Bunã vremea, oameni buni! — Mulþam, drumeþule, da dincotro vii? — Vin din lumea vânãtã ºi mai de departe. — ªi ce viaþã îi pe acolo, pe unde ai fost? — E-he! Ce viaþã îi pe acolo, nu-i pe aici. Roadã, badei, cât n-o þine pãmântul. A ieºit lumea la cosit hriºcã ºi o coseºte de cãlare, aºa-i de mare ºi roditã. Au priceput oamenii vorba drumeþului ºi îndatã au sãrit: — Mãi, acesta o sã facã pozne în lume cu minciunile lui. Ia sã-i astupãm noi gura colo cu ºtreangul. ªi nici una, nici douã îl iau în cârcã ºi-l duc la stâlp. Batâr sã fi fost vinovat, mai tãcea Tândalã, da aºa rãcnea de-ºi ieºea din fire: «Ce vã este, oameni buni, vã spun unde se gãseºte sãmânþã de hriºcã, vã fac un bine». Dar ei parcã erau surzi. Se fãceau cã nici n-auzeau ce le spunea Tândalã. ªi când era mai rãu de Tândalã, cãzu ºi Pãcalã. — Bunã vremea, oameni buni, da ce vreþi sã faceþi? — Vrem sã spânzurãm omul acesta. — Vãleu, da ce a greºit el, de aºa osândã i-aþi ales? întrebã Pãcalã, parcã nu l-ar fi vãzut nici odatã pe Tândalã. — Toporãºte niºte minciuni, de îngheaþã lumea ascultându-le. Zice cã a trecut prin niºte locuri, unde creºte hriºca de o cosesc oamenii de-a cãlare. Se poate oare sã fie una ca asta? — De, oameni buni, ce am vãzut, voi spune, iar ce n-am vãzut, nu voi spune. Am umblat ºi eu multã lume, dar nu mi
1

Popândãu — stâlpul pe care se þine moara de vânt.

"'

Snoave populare

s-a întâmplat sã vãd pe nimeni cosind hriºca de-a cãlare. Odatã, ce-i drept, trecând printr-un sat, am vãzut la un omulean în sarai niºte hriºcã mare, cã ajungea cu spicul la cãpriori ºi în vârful ei îºi fãcuse vrãbiile cuiburi. — Apoi tot vorbea drept omul ista, cã iatã vine la lovealã vorba matale cu a lui. ªi i-au dat drumul lui Tândalã, ba pentru necinstea pe care i-au fãcut-o i-au dãruit o pungã cu bani sã-l împace. Vãzându-se Tândalã scãpat cu zile ºi rândul acesta, îi zise lui Pãcalã: — Mãi frate, ducã-se pe codri minciunile estea, cã ne vine prãpãdenia cu dânsele. — Aºa gândesc ºi eu, cãci de când îi lumea dulceaþa pãcatului are ºi ea amarul pedepsei. Hai sã împãrþim cei gãlbenaºi câºtigaþi ºi sã ne ducem fiecare pe la casele noastre. — Bunã tocmealã, fãcu Tândalã ºi, desfãcând pungile, prinse a împãrþi: «un galben þie, unul mie, un galben mie, unul þie...», pânã a rãmas în mânã cu ultimul galben. — Da acesta cum sã-l împãrþim? — Dã-l la mine. — ªi la mine-i ºede bine. — Mãi frate, nici pe-a ta, nici pe-a mea, vorbi Pãcalã. Poartã-þi tu un an cheltuielile cu dânsul, iar dupã un an mi-l vei da mie ºi tot aºa l-om schimba de la unul la altul. Zis ºi fãcut. Apucã unul la deal, altul la vale, iar dupã un an îºi aminti Tândalã cã trebuie sã deie gãlbenaºul ºi-i spuse femeii: — Azi-mâine trebuie sã vie Pãcalã dupã bani. Eu mã fac mort, iar tu sã-i spui cã nu ºtii de aºa datorie ºi ne-om spãla de dânsul. Ei bine. Se aºazã Tândalã pe pat cu faþa în sus, chipurile, e mort, ºi numai boc! boc! boc! bate Pãcalã la uºã: — Tândalã, bre Tândalã, dã gãlbenaºul cela la mine, sã-mi mai port ºi eu un an de zile cheltuielile cu dânsul. — Of, doamne, iese femeia bocind, a murit Tândalã. Încã de ieri îi mort ºi nici nu mi-a pomenit de datorie.

#

P[cal[ =i T`ndal[

Pãcalã, mehenghi, a potrivit el ce-i vorba ºi ce sã se deie pãcãlit? Nu. Intrã în casã ºi ºade ca la mort. Femeia boceºte, femeia încolo, femeia încoace: face obiceiul, îl duce la bisericã pe Tândalã ºi-l lasã acolo. Pãcalã, neºtiut ºi nevãzut, intrã în altar, scoate icoana sfântului Neculai ºi se aºazã el în loc. Dar ºi Tândalã hoþ, a prins firul ºi aºtepta ºi el sã se lãmureascã într-o parte. Pe la o bucatã de noapte iatã cã vin doi tâlhari, intrã în bisericã ºi prind a împãrþi banii furaþi. Dintr-o grãmadã de galbeni fãceau douã: un galben la un tâlhar, un galben la altul ºi când ajung la urmã, le rãmâne un galben ºi nu-l pot împãrþi. — Stai, zise unul, nici pe-a mea, nici pe-a ta. Hai sã ne luãm la întrecere: cine din noi a tãia mai repede capul mortului ºi a împuºca în sfântul Neculai, acela sã aibã gãlbenaºul. Înþelegerea a fost gata. Roteºte un tâlhar sabia, altul scoate pistolul, ºi când erau de-amu gata, rãcni Pãcalã de spaimã: — Sãriþi, morþilor, cã ne omoarã cei vii. Tâlharii au scãpat armele de groazã ºi când au luat-o la fugã, nici haliciurile de puºcã nu i-ar fi ajuns din urmã. Pãcalã ºi Tândalã au râs, au dat mâna ºi s-au apucat de împãrþit galbenii. De la o bucatã de loc, dezmeticindu-se, tâlharii au prins a-ºi lua de seamã: — Mãi, ce-ar fi sã ne întoarcem noi la bisericã, sã vedem cine-i acolo. — Hai, mãi frate, chiar bine ai chitit-o, fãcu celãlalt. ªi se întoarserã amândoi spre bisericã. Când erau aproape, pe unul îl pãlise rãcorile ºi grãi: — Du-te tu ºi vezi, cã eu stau aici ºi te pãzesc. Se duce celãlalt, se apucã cu mâinile de gratiile ferestrelor la bisericã ºi când colo ce-i vãzurã ochii? Pãcalã ºi Tândalã se înºfãcarã de chicã ºi rãcneau: — Dã gãlbenaºul cela la mine sã-mi port un an cheltuielile. Vãzând Tândalã la fereastrã vârful cuºmei tâlharului, o smunci din capul aceluia ºi i-o trânti în faþa lui Pãcalã:

#

Snoave populare

— Na, bre, cuºma asta în locul gãlbenaºului ºi nu te mai plânge. Tâlharul se înspãimântã ºi o croi la fugã. — Ce-ai vãzut, mãi, la bisericã? îl întrebã celãlalt. — S-au luat sfinþii la bãtaie, nici lor nu le ajung bani ºi iatã mi-au luat cuºma din cap...

-au întâlnit la o rãspântie, cu câte un sac la spinare. Pãcalã avea în sac muºchi, iar Tândalã gogoºi. — Bunã ziua. — Mulþumim. — Ce ai tu acolo? — Lânã, a zis Pãcalã, mã duc s-o vând. Dar tu? — Nuci. Le duc tot la târg. Au mers ce au mers, ca pânã la Gura-Banii. — Mã vere, ºtii ce mã gândii eu? zise Pãcalã. — Ce? — Sã schimbãm amândoi sacii. — Sã schimbãm; da pe nevãzute, zise Tândalã, tot cu gând la pãcãlealã. Au schimbat. Apoi s-au despãrþit repede-repede, ca sã nu li se vazã isprava. — Tii! Ce bine l-am pãcãlit! zice Pãcalã; iar celãlalt tot aºa. Când se vãd singuri, dezleagã sacii la gurã. Pãcalã gãseºte gogoºi, iar Tândalã muºchi. Fuga-fuga, se duc unul la altul. — Bine, mã, ziceai cã-mi dai nuci. De ce m-ai înºelat? — Pãi tu? N-ai zis cã-mi dai lâna? De ce mi-ai dat muºchi? S-au necãjit, s-au înjurat... pe urmã s-au potolit: — Mã vere, hai sã ne prindem fraþi de cruce! — Hai, cã ne lovim! S-au prins, apoi au plecat amândoi pe drum. S-au întâlnit c-un popã, ºi popa era cãlare. — Unde-aþi plecat, bãieþi?

S

FRA|I DE CRUCE

#

P[cal[ =i T`ndal[

— Sã ne hrãnim, unde-om putea ºi noi. — Vã bãgaþi voi la mine? — Ne bãgãm. — Cât cereþi? — Trei sute de lei. Da ce slujbã sã facem? — Mã tatã! Am o vacã. Umblã nouã hotare ºi se baligã nouã care. Vã dau cât aþi cerut, sã vedeþi de ea. Unul sã-i râniþi ºi altul sã o paºteþi. Vã învoiþi? — Ne învoim. Mai bine ca aºa nici în pântecele mamei n-a fost. ªi s-au bãgat. Pãcalã a luat vaca de curmei ºi a dus-o pe deal, de i-a dat drumul sã pascã; iar frate-sãu de cruce îi rânea în coºar. Ei, acu-i acu. Ãl de pe deal, vai de mama lui! Vaca s-a fost ducând ici p-un deal de pãºtea o gurã de iarbã, trecea apoi colo pe dealul celãlalt ºi apoi, cine ºtie unde senina. ªi tot aºa pânã umbla nouã hotare ºi venea seara. Numai oasele ºi picioarele lui Pãcalã ºtiau de pãþãul lui. Tândalã rânea cele nouã care de bãligar. Da ºtiþi cum? Aºa ca sã n-atingã cu sapa ori cu lopata de pãmânt. Oleacã de atingea, popa-l ºi lipea cu palma. Se întâlnesc seara: — Cum ai trãit acasã, frate? — Tii!... C-an raiu lui Dumnezeu! iei baliga cu lopãþica ºi, cum iei una, îþi dã taica popa o prescurã. ªi tot aºa, lopãþica ºi prescurica... Da tu pe deal? — He, he! Mai bine ca tine. Vaca asta ºade ca moartã. Unde mã mut eu, se mutã ºi ea. De-aº fi ºtiut cã e aºa de bunã, îmi luam de acasã o blanã, sã mã odihnesc pe ea; ori un scaun, sã mã mut colea-colea, când oi sta treaz ºi când n-o mai avea vaca ce mânca într-un loc. — Mã vere, zice Pãcalã, tot mi se mereduiesc mie oasele stând, hai sã ne mai schimbãm: eu la rânit ºi tu cu vaca. — Hai! zise Tândalã vesel. ªi pleacã pe deal cu o uºã în spinare ºi cu un scaun în mânã sã se odihneascã. Dar poate? Cã ce-a pãþit, numai pielea lui

#!

Snoave populare

ºtie: vaca l-a plimbat cele nouã hotare, iar el a scos limba d-un cot, tot alergând dupã ea, cu uºa-n cap ºi cu scaunul în mânã. Iar Pãcalã, acasã, vedea mereu la stele verzi, de palmele ce-i cãra taica popa, în loc de prescuri. — Bine, mã, frate-meu, zice el seara cãtre Tândalã. În loc de lopãþicã ºi prescuricã, taica popa îmi dã lopata ºi palma. Aºa ne-a fost vorba? — Bine cã te auzii. Dar tu? Cã m-ai fãcut sã rãmân din om neom cu smintita ºi lipita aia de vacã. S-au înjurat, s-au pãruit; dar pe urmã le-a trecut. Colea în amurgite, au început sã se tãinuiascã: — Mãi frate, ia du-te la fereastrã ºi vezi: ce vorbeºte de noi taica popa? — Bine, mã duc, zice Pãcalã. ªi se duce de trage cu urechea. Acolo ce sã mai audã? — Preoteasã, preoteasã, strigã popa, ia du-te la ºireþii ãia ºi-i vezi: au adormit? Cã Pãcalã azi, numai niþel de mai da mai adânc cu cazmaua lângã furca dinspre rãsãrit, ºi lovea de buzele cazanului cu banii. — Hi, pãrinte! glãsuieºte în sine Pãcalã, când l-aude, d-aia ziceai sã n-ating cu lopata de pãmânt! Apoi dã fuga la frate-sãu de cruce: — Hai, vere, sã ne culcãm în iesle ºi sã sforãim. Repede! — Hai! ªi s-au culcat acolo. Vine preoteasa de ascultã, apoi dã fuga-n casã. Pãcalã, dupã ea, sã asculte, tot la fereastrã. — Ce fac, preoteasã? — Dorm greu, greu, pãrinte; sã tai lemne pe ei! N-avem grijã. A auzit Pãcalã ºi s-a dus la frate-sãu de cruce: — Auzi, mã! La furca cutare e cazanul cu bani. Hai sã-l scoatem. Pun mâna pe lopatã ºi pe cazma ºi se duc la furcã. Acolo, cum ating pãmântul: orj! Au descoperit cazanul ºi l-au luat amândoi afarã. L-au legat apoi p-un par ºi-au plecat cu el de la casa popii, unde slujiserã doar douã zile.

#"

P[cal[ =i T`ndal[

Þinând-o tot fuguþa, la o poieniþã au ostenit ºi au pus cazanul jos, acolo în mijlocul unei pãduri. Tândalã a stat jos, sã-i caute Pãcalã oleacã în cap... ºi în cap, ai vãzut: când îþi cautã, adormi. Aºa ºi Tândalã. Pãcalã atât a aºteptat: bun e Dumnezeu; o sã rãmâie cazanul numai al meu! I-a luat capul biniºor din poalã ºi l-a pus pe cãciulã jos, tot adormit. A înfipt apoi parul în urechile cazanului, l-a luat biniºor la spinare ºi a plecat, fãrã sã mai scoale pe Tândalã. Du-te, du-te, du-te, prin pãdure, pânã unde s-o fi dus. Da în urma lui? Când se scoalã Tândalã, nu gãseºte nici cazan ºi nici pe frate-sãu. Ce sã facã el? Pune ochii într-un tei. Acolo, vro trei-patru lãstari. Taie un lãstar, îºi face un bici împletit în patru ºi începe sã învârteascã biciul, sã pocneascã ºi sã strige: Bî! Ho, Suran! Plici! Hi, Þãpoi! Aºa ca ºi cum ar fi o cãruþã cu boi. Când mâna aºa, norocul lui. Aude o gurã: — Mã vere, mã! — Ce, mã? — Ia opreºte. Tândalã, când aude, învârteºte biciul: Plici! Ho, bî!... Ho, ho! Ho, bî!... Ho, ho!... Rãmâne în loc ºi, când se uitã, iese Pãcalã cu cazanul din pãdure. — Ptiu! ucigã-te crucea... Tu ai fost? — Eu, da cine? Unde credeai cã te duci cu cazanul fãrã mine? Dacã vede aºa Pãcalã, se învoieºte cu frate-sãu ºi împãrþeºte cu Tândalã banii: una la una. Cum ar fi socotit însã, tot au trecut la Pãcalã douã parale mai mult. ªi s-au dus pe urmã pe la casele lor, cã avea nevastã ºi ãla ºi ãla. Acu nevasta lui Tândalã tot bãciuia la Pãcalã: — Dã-mi, dã-mi ale douã parale! Ba ºi Tândalã venea. — Lasã-mã cã þi le-oi da, frate. — Când? — Ia zilele astea. ªi zilele nu mai veneau; iar Tândalã nu mai destindea de la Pãcalã. Acu, ce se vorbeºte ãsta într-o zi? Tot cu gând de înºãlãtorie: — Fã nevastã, zice Pãcalã, nu mai pot scãpa de frate-meu. Hai sã mã fac mort ºi sã mã duceþi la bisericã!

##

Snoave populare

Aºa a fãcut. L-a dus la bisericã ºi l-a bãgat în lemn, în altar, iar femeia lui a venit îndãrãt acasã. N-apucã însã sã soseascã, cã auzi la poartã: — Fã cumnatã, fã! Aci e frate-meu? Aia începe sã plângã ºi sã se jeleascã: — He, he! Sãracu! E mort; l-am dus asarã în bisericã! — Aº! Eu nu cred: mã duc acolo sã vãz. S-a dus la bisericã ºi s-a pus la pândã, lângã uºã, în tindã: de n-o fi mort, trebuie sã iasã el odatã afarã, mãcar sã se poieneze. Cum sta el acolo, altã boroboaþã. Þârcovnicul bisericii era înhãitat cu o ceatã de hoþi ºi spãrgea; azi la unii, mâine la alþii ºi poimâine la alþii. Erau unsprezece hoþi ºi cu el doisprezece. Rându ãsta, luaserã de la o spargere bani mulþi ºi ... ce zice el la împãrþealã? — Mãi, hai la bisericã, cã numai acolo om împãrþi drept ce-am furat. — Hai. ªi s-au dus, de au fãcut douãsprezece grãmãjui, cât una ºi alta, numai galbeni. ªi zornãiau ºi luceau galbenii de-þi luau ochii. Tândalã de la uºã, vãzând banii acolo, ºi cum sta el pe vine, odatã bate tare din picior, ºi strigã cât îi ia gura:
— Sãriþi, morþi, cu toþii, Cã ne-a-mpresurat hoþii!... Sãriþi, morþi cu toþii, Cã ne-a-mpresurat hoþii!...

Atunci Pãcalã, din lemn, atât a aºteptat! Þâºt! Cu lemn cu tot a sãrit în sus ºi s-a nãpustit pe hoþi. ªi atunci, chiu ºi vai! Ãlora numai de bani nu le-a mai ars. Au fugit din bisericã, carencotro a nimerit, de le sfârâiau picioarele. Pe urmã Pãcalã vine lângã bani ºi Tândalã tot aºa. — Vezi, mã? Dacã nu mã fãceam eu mort, mai luai tu banii ãºtia? — Pãi da tu, dacã nu eram eu la uºã? Au luat câte ºase grãmãjui, fiecare deopotrivã. — Ei acu, zice Tândalã, sã-mi dai ãle douã parale, cã ai de unde!

#$

P[cal[ =i T`ndal[

Aº! Nici pomenealã! S-au luat iar la pãruialã ºi... cã hâr, cã mâr... s-au tot sucit ºi rãsfoit în bisericã, cum le-o fi venit mai bine. Acu sã-i lãsãm pe ei acolo ºi sã vedem de ãi care le lãsaserã banii. Când s-au potolit din fugã, ãl cãpitan — fie la hoþi — ce zice? — Mã! Ni s-au fãcut nouã niscai pãreri. Ce morþi era sã fie ãia înviaþi în bisericã? Du-te tu, zice unuia, de vezi, cã de n-o fi nimeni, e pãcat de bani. ªi e bine sã nu fim mãcãduiþi. Se duce hoþul ºi se uitã pe fereastrã. Ãi doi se potoliserã din pãruialã ºi se ciondãneau ºi-acum p-ale douã parale. Trimesul când aude ºi vede, dã fuga la cãpitan. — Cãpitane! Sunt morþi aºa de mulþi, cã din câþi bani am avut noi, tot nu li s-au ajuns, ºi se bãteau pe douã parale, ca orbeþii. — Taci, mã, cã þi s-a pãrut þie, zice cãpitanul. — Dacã nu crezi, hai de vezi cu ochii! S-a dus. Cãpitanul bãgã capul pe fereastrã, sã vazã mai bine ce e. ªi ce sã vazã? Pãcalã ºi Tândalã se certau ºi acu foc ºi fãceau un hammai, de socoteai cã toatã biserica e înþesatã de oameni. Când se uitã mai bine cãpitanul de hoþi, Pãcalã... odatã face: harºt! ºi înhaþã pãlãria cãpitanului: — Na, mã, pentru ale douã parale. ªi a fugit cãpitanul speriat, cu capul gol, de nu s-a mai vãzut. Iar Pãcalã ºi Tândalã s-au împãcat ºi au rãmas sã-ºi facã ºi d-aci înainte meºteºugul...

ãcalã ºi cu Tândalã, zice-se, au fãcut tovãrãºie la spus minciuni, care de care mai gogonate ºi mai deocheate, ºi unul ºi altul se ajutau. Aºa cicã ajunge Tândalã într-un sat. Se duce întins la crâºmã, unde erau oamenii adunaþi; acolo, hai prinde a înºira când îi veni rândul: — Mãi, toate ca toate, dar eu fusei la vânat ºi împuºcai un lup taman prin laba dinapoi ºi prin urechea dinainte.

P

LUP }MPU+CAT }N URECHEA DINAINTE

#%

Snoave populare

— Cum se poate? zise unul. Nu se poate, mãi bãiete, asta-i minciunã. Ori l-ai împuºcat în labã, ori în ureche, în amândouã deodatã nu se poate. — Ba se poate! — Ba nu! — Ba da, se poate! Iaca eu pun rãmãºag. — Rãmãºag, rãmãºag, strigarã cu toþii, pe trei galbeni ºi trei ocã de rachiu. Hop cã intrã ºi Pãcalã, de parcã-l adusese înadins, tocmai la vreme. — Noroc bun! — Noroc bun! Bine cã veniºi, vericule, la vreme, sã ne lãmureºti. Iaca noi, prinserã oamenii a zice, ne-am prins rãmãºag cu dumnealui precum cã cicã a împuºcat un lup prin labã ºi prin ureche. Se poate una ca asta? Noi zicem ca sã-i luãm rãmãºagul trei galbeni ºi trei ocã de rachiu. — Ba eu aº zice sã i-l daþi. Cã eu ºtiu cã se poate. — Cum? strigarã cu toþii. — Pãi iatã cum, rãspunse Pãcalã liniºtit: când dumnealui a tras cu puºca, lupul tocmai se scãrpina cu laba de dinapoi la urechea dinainte. Oamenii se uitarã unii la alþii, tãcurã mâlc, se pipãirã ºi închipuirã cei trei galbeni, iar Pãcalã ºi cu Tândalã plecarã sã dea peste alþii tot aºa de hâtri, ca sã-ºi vândã minciunile tot aºa de cu preþ.

datã Pãcalã ºi Tândalã s-au pornit cu carul la un drum îndepãrtat. Apucându-i noaptea într-o pãdure, s-au gândit sã steie la popas. ªi ca sã nu deie vreo jivinã peste dânºii, au hotãrât: unul sã doarmã, iar altul sã pãzeascã. Bun! ªi cum este o vorbã, cã cel dezbrãcat e gata sã deie zece ierni pe-o varã, aºa ºi Tândal㠗 ar fi dat ºi gospodãrie, ºi tot, numai sã-i fie somnul deplin ºi tihnit. Rãsturnându-se în car, îi zise lui Pãcalã:

O

POPASUL

#&

P[cal[ =i T`ndal[

— Mãi vere! Uite colo, ce lunã plinã rãsare! Amu ea îi la picioarele mele. Când a ajunge la cap, atunci sã mã trezeºti. ªi încolo te-oi pãzi eu pãn în ziuã. — Bine, Tândalã. Aºa sã fie! Culcã-te ºi dormi în pace. Dar ºi Pãcal㠗 nu degeaba îi zic Pãcalã. Credeþi cã aºa ºi a þintit ochii la lunã s-o vadã trecând dintr-un capãt al cerului într-altul? A aºteptat de a adormit mai strâns Tândalã, apoi a întors carul de proþap pânã a potrivit luna drept capul lui Tândalã ºi a prins a rãcni: — Scoalã, mãi frate, cã a ajuns luna la cap!! Tândalã holbeazã ochii. Într-adevãr, aºa era. Amintindu-ºi învoiala, s-a sculat ºi s-a pus de pazã. — Amu-i rândul meu sã dorm, zise Pãcalã. — Da, frate. Culcã-te ºi dormi. — Apoi... iatã: mã culc jos, pe iarbã, tot cu picioarele la lunã. ªi când a ajunge la cap, atunci sã mã scoli. S-a culcat Pãcalã jos pe iarbã ºi Tândalã l-a pãzit cât a fost noaptea de mare. „}MI LIPSE+TE NU NUMAI O DOAG{, CI +I FUNDUL!“

Tândalã: Din pãrþile noastre, de unde sã vin darã? — Bine cã din pãrþile voastre, dar din ce sat eºti? — Eu sînt din satul nostru, cãci doarã nu voi fi din satul altora. — ªi din care sat al vostru? — Doarã nu vom fi având zece sate, ci numai unul. — ªi pe unde-i satul acela al vostru, mãi creºtine? — Pe unde sã fie?... Ia, peste dealul cela de colo! — Bine cã-i pe-acolo... Dar ce nume are? — Numele satului nostru este tocmai aºa dupã cum l-a botezat popa, dacã vrei sã-l ºtii. — Dacã-i aºa, atunci spune-mi, cum l-a botezat? — Cum sã-l boteze?! Cu apã din cãldãruºã, dupã cum se boteazã prin toate pãrþile.

Pãcalã: Din ce parte de loc vii, mãi creºtine?

#'

Snoave populare

— Dar pe tine cum te cheamã, mãi creºtinul lui Dumnezeu? — Pe mine mã cheamã aºa: ia-ncoace, mãi!... — ªi cum te strigã? — Când mã strigã, mã strigã aºa: U-u, mã! N-auzi, mã? — Am gãtat-o cu întortocheatul acesta! Dar ia-mi spune, mãi prietene, se fac bucatele pe la voi? — Cum pãcatele sã nu se facã, cãci doarã noi nu vom fi trãind nemâncaþi... — ªi cam ce fel de bucate mâncaþi voi? — Noi mâncãm mai cu seamã fasole cu varzã ºi lapte cu mãmãligã caldã. — Eu nu te întreb doarã de bucate fierte, mãi neghiobule! — Atunci, întreabã-mã de cele nefierte! — Creºte pe la voi grâul ºi orzul? — Cum sã nu creascã?! ªi încã câteodatã mai cât dumneata de înalte. — Nu te întreb de înãlþime, bre, cãci doarã eu nu sînt neguþãtor de paie, ci vreau sã aflu de la tine cam cum e bobul orzului pe la voi. — Bobul orzului pe la noi e cam lungãreþ, învelit într-o coajã gãlbule ºi cu þepe pe la vârfuleþ. — Aceea o ºtiu ºi eu. Dar cum se vinde grâul pe la voi? — Pe la noi se vinde grâul aºa: cã unul dã grâul, ºi altul dã banii. — Vãd cã nu ne înþelegem, prietene, cãci tu nu ºtii sã-mi spui nici cum vând oamenii pe la voi grâul sau orzul. — Cum pãcatele sã nu ºtiu, când oamenii noºtri îl vând tot cu mãsura; nemãsurat nu-l vinde nici unul. — Bine cã-i cu mãsura, dar cu ce preþ dau ei o mãsurã? — Dupã cum te învoieºti, cucoane; cât dai, atâta iai. Dai bani mai mulþi, iai ºi grâu mai mult, iar dacã dai bani mai puþini, iai ºi grâu mai puþin. — Vãd eu cã nu mai ies cu tine la un fel... Dar ia spune-mi, mãi creºtine, mai sînt mulþi oameni ca tine în satul vostru?

$

P[cal[ =i T`ndal[

— Cum sã nu fie?... Cum e nea Stan, cum e nea Bran, cum e nea Muºat, nea Tãnase ºi câþi ºi mai câþi alþii... — Mai opreºte-te, bre, cã parcã-i ceteºti de pe pomelnic! ªi spune-mi mai bine, cine e om mai mare la voi în sat? — Omul cel mai mare la noi în sat e badea Achim Lunganul, carele stã tot plecat în casã, de teamã sã n-o ia cumva în cap. — Nu aºa, mã creºtine! Dar spune-mi de cine ascultaþi voi mai tare în satul vostru! — Noi îl ascultãm mai tare pe nea Bratu, carele, când începe sã cânte câte o doinã din fluier, adunã tot satul împrejurul lui. — Uf! Cã mi s-a urât sã te mai ascult; dar spune-mi, te rog, de cine aveþi voi mai multã teamã în satul vostru? — Aulio! De taurul primarului, cocoane, cãci când vine seara de la ciurdã ºi începe sã mugeascã, nu ºtim care pe unde sã ne ascundem mai iute de teama lui. — Dar ia spune-mi, mãi creºtine, ce fel de om vei mai fi ºi tu, cãci vãd cã nu ne putem înþelege amândoi. — Un om ca toþi oamenii, cocoane: cu ochi, cu nas, cu gurã, cu mâini, cu picioare, dupã cum mã vezi ºi dumneata. — De om te vãd cã eºti om, dar fãrã de simþire, ca ºi-o buturugã de lemn. Dar ºtii tu ceva? Aveþi voi dogar în satul vostru? — Avem, da! ªi încã ce mai meºter bun... Ori vrei ceva cu el, cocoane? — Dacã-i aºa mare meºter el, atunci na aceºti bani ºi te du pânã la el de-i spune c-am zis eu sã-þi punã o doagã, care-þi lipseºte ºi n-o ai. — Bogdaproste, cocoane!... dar ºtii ce? Mai dã-mi încã peatâþia, cãci îmi lipseºte nu numai doaga, ci ºi fundul. — Haide, pleacã de-aici ºi nu fi obraznic! Nu ºtii tu cã nemulþumitului i se ia darul? ªi cã cel ce nu se mulþumeºte cu puþin, nu e vrednic de mult? — Ba ºtiu, cocoane, dar din banii aceºtia nu-mi rãmâne nimic pentru mine, ca sã beau ºi eu vreun pahar de rachiu,

$

Snoave populare

deoarece mi s-a uscat gâtul de când tot tãinuim amândoi. Încailea închide ochii ºi-mi mai aruncã vreo câþiva bãnuþi peste aceºtia! — Na ºi pleacã de-aici, sã nu te mai vãd, neghiobule ºi hãbãucule! — Bogdaproste, cocoane, ºi sã ne mai întâlnim sãnãtoºi ºi de altã datã! — Ba mai bine sã-þi frângi gâtul pe unde þi-o fi lumea mai dragã. — Tot asemenea îþi poftesc ºi dumitale, cocoane, ºi sã te mai întâlnesc pe unde ºi-a întâlnit mutul iapa ºi sã te mai vãd când mi-oi vedea ceafa. „DAC{-|I TREBUIE VREUN BOU, G~NDE+TE-TE LA MINE!“

ãcalã ºi Tândalã fãceau negoþ de vite. Odatã, trebuind sã porneascã cu niºte porci la un târg, Tândalã a plecat, iar Pãcalã, care avea încã o afacere de sfârºit, a rãmas sã vie în urmã. La plecare s-au înþeles ca Tândalã, îndatã ce va sosi la oraºul de unde putea sã meargã pe drumul-de-fier, sã telegrafieze lui Pãcalã, sã vie la el. Ajungând la garã, Tândalã dãdu lui Pãcalã urmãtoarea telegramã: „Am sosit cu porcii în garã, numai tu lipseºti. Aº fi plecat cu trenul accelerat, dar nu primeºte dobitoace. Dacã-þi trebuie vreun bou, gândeºte-te la mine.“

P

ândalã era brutar ºi avea obiceiul sã cumpere în fiecare zi untul de care avea nevoie de la un brânzar din apropiere, Pãcalã, care era clientul lui. Observând cã, de obicei, bucata de unt pe care o plãtea drept un kilogram este mai micã, s-a plâns unui comisar, care s-a dus sã facã cercetare la faþa locului. — Ai cântar? întrebã comisarul pe brânzarul Pãcalã. — Negreºit...

T

BRUTARUL +I BR~NZARUL

$

P[cal[ =i T`ndal[

— Dar greutãþi ai? — Nu. — Atunci, cum cântãreºti untul? — Foarte simplu; pâinile pe care mi le vinde vecinul meu sînt de un kilogram. Pui deci o pâine pe cântar, ºi în partea cealaltã unt, ºi dau astfel... un kilogram. Tândalã ºi-a retras plângerea.

ntr-o zi întreabã Pãcalã pe Tândalã: — Bre, dupã câtã carte ai învãþat tu, ºtii sã-mi spui câte cozi de pisicã ar trebui de aicea ºi pânã la lunã?... Tândalã stã ºi stã ºi se gândeºte, ºi nu ºtie... — Mãi Tândalã, de aicea ºi pânã la lunã trebuie o singurã coadã de mâþã, cu condiþia ca sã fie aºa de lungã cât de aicea ºi pânã la lunã!...

I

SOCOTEALA LUI P{CAL{

recea odatã Tândalã pe câmp ºi a vãzut un plugar, care lãsase aratul ºi tocmai aºezase masa sã mãnânce. Tândalã a cotit din drum ºi a venit la om. Omul, ca omul — l-a poftit la masã ºi l-a întrebat cum îl cheamã. Tândalã îi rãspunde: — Halea-palea, s-apuc valea. — Frumos nume, n-am ce zice, fãcu plugarul ºi-l pricepu pe Tândalã. — Da pe tine cum te cheamã? — Mã cheamã
Otic lung, s-apuc valea sã te-ajung, haþ de chicã ºi la plug“.

T

HALEA-PALEA, S-APUC VALEA

— Vãleu, cã lung ºi urât nume mai ai, sãri Tândalã ºi o luã la drum mai departe, de teamã sã nu-l puie la plug.

$!

Snoave populare

ãcalã, plecând pe drum cu Tândalã, avea în desagi cinci pâini, Tândalã trei, dar în ploscã nici un pic de udãturã. — ªtii ce, mãi Tândalã, zice Pãcalã, sã facem o tovãrãºie. — Ce fel de tovãrãºie? întreabã Tândalã. — ªtiu eu doi fraþi cârciumari, colea lângã acel pârãu: au o þuicã tare bunã dar nici o fãrâmiturã de pâine, cãci mãnâncã numai mãmãligã. Aceºti fraþi mor dupã pâine, sã mergem sã-i îmbiem ca sã mãnânce cu noi împreunã ºi pentru fiecare pâine ce vom mânca cu ei împreunã, sã ne dea câte o litrã de þuicã. — Bunã tocmealã, rãspunse Tândalã. Deci plecarã la cei doi fraþi care îi primirã cu braþele deschise ºi se învoirã dupã cum ºtim, ba fraþii le spuserã cã þuica ce vor bea pe vremea mâncãrii nici nu o vor pune în socotealã, ci le vor da pentru opt pâini dupã ce le vor fi mâncat, douã oca, adicã opt litre de þuicã. Dupã cum fãgãduirã, aºa ºi fãcurã. La plecare cei doi fraþi deterã lui Pãcalã patru litre de þuicã ºi lui Tândalã la fel patru litre. Cum se depãrtarã de cârciumã, Pãcalã se opri în drum ºi zise cãtre Tândalã: — Eu pui cele patru litre ale mele, dacã pui ºi tu ale tale! — La ce? întreabã Tândalã. — De-mi vei spune, rãspunse Pãcalã, cã dreaptã parte ne-au fãcut fraþii, dându-mi ºi mie, care am avut cinci pâini, patru litre ca ºi þie, care ai avut numai trei pâini? — Adã mâna, cã se prinde! fãcu Tândalã cu bucurie. Deterã mâna, apoi zise Pãcalã: — Spune, de! — Þie þi s-ar fi cuvenit cinci litre, cãci ai avut cinci pâini, iar mie numai trei, cãci am avut trei pâini. Aºa este? Adã darã þuica încoace. — Nu-i aºa. Ai pierdut. Trebuie sã-mi dai tu þuica ta! — Cum?! — Iatã cum. Noi am mâncat toþi deopotrivã. Dreptu-i?

P

„TU DOU{ P~INI, EU DOU{...“

$"

P[cal[ =i T`ndal[

— E drept. — Tu douã pâini, eu douã, un frate douã ºi celãlalt frate iarãºi douã, cu totul opt! — Tocmai! — Dacã am mâncat din cele cinci pâini ale mele douã, câte mi-au prisosit? — Trei. — Þine minte! Trei, iar dacã ai mâncat tu din ale tale trei pâini, câte þi-au prisosit? — Una. — Vezi: tu una, eu trei, deci fiindcã fraþii ne-au dat mie patru, þie patru, cu totul opt litre de þuicã, am avut câte douã litre de câte o pâine, aºa darã s-ar fi cuvenit þie douã, iar mie ºase. — Al dracului Pãcalã, totdeauna el deasupra, zise Tândalã dându-ºi þuica, cãci dupã drept, n-avea încotro.

e duc doi, Pãcalã ºi Tândalã, c-o pereche de cãluþi la arat. Caii — slabi. Plugul nu prindea. — Ce sã facem? — Sã udãm pãmântul... — Cam greu... — Hai sã udãm plugul! Au luat ei plugul ºi s-au dus sã-l moaie. L-au pus la muiat. Stau ºi astãzi ºi aºteaptã sã se moaie plugul.

S

A+TEAPT{ S{ SE MOAIE PLUGUL

n ºtrengar de bãiat de-ai lui Pãcalã intrã în brutãria lui Tândalã. — Ai pâine rece? întrebã el pe brutar. — Da, am, rãspunse Tândalã-brutarul, ºi puse repede mâna pe o pâine, bucuros cã face vânzare.

U

„TREBUIA S-O VINZI C~ND ERA CALD{...“

$#

Snoave populare

— Îmi pare rãu, rãspunse ºtrengarul, trebuia s-o vinzi când era caldã. ªi-o ºterse repede-repede. Brutarul Tândalã, în urmã, vã închipuiþi dumneavoastrã ce o fi zis. „T~NDAL{ NU CREDE DEC~T }N CEEA CE VEDE...“

ãcalã, morarul, cãtre fiul sãu: — Fiule, luat-ai vamã din sacul lui Tândalã? — Luat. — Dar el te-a vãzut când ai luat-o? — Nu, cãci doarme ºi nu l-am trezit. — Atunci, ai grijã, când se scoalã sã iei vama încã o datã, cãci Tândalã ãsta-i un Toma Necredinciosul: nu crede decât ceea ce vede.

P

ntr-un sat era un flãcãu bicisnic. Se mai întâmplase c-avea ºi albeaþã pe un ochi, aºa cã nu avea multã trecere printre fete. De altfel, muncitor. κi fãcuse din nimic doi viþeluºi, o gonitoare ºi un bordei în pãmânt. ª-ar fi gospodãrit el acolo, la locul lui, dar nu-l sufereau fetele nici pe departe. ªi-apoi, destul ca satul sã-l ia pe om înainte cu râsul, cã nu mai poate scãpa de batjocurã nici în gaurã de ºarpe. Tocmai târziu de tot ºi-a gãsit ºi el un ajutor. Vorba ceea: fiecare pai îºi are umbra lui. În mulþimea batjocoritoare a oamenilor, a dat ºi el peste un creºtin al lui Dumnezeu, ca sã-l ocroteascã. Pãcalã era omul cel milostiv ºi s-a gândit sã-ºi sfãtuiascã sufleþelul într-altã parte.

I

CHIOR DE-A BINELEA!

$$

P[cal[ =i T`ndal[

Într-o bunã zi, îºi ia prostul ºi porneºte peste dealuri în peþit. Acum, lui singur îi venea greu sã-ºi laude flãcãul. Pe drum, ce sã vezi, întâlneºte Pãcalã pe Tândalã. Din douã vorbe s-au înþeles: — Mãi frate, de-oi zice eu ceva de bãiet, tu sã te faci cã cunoºti lucrurile ºi sã sai cu vorba ºi sã-mi umfli laudele ºi sã mãreºti toate spusele, cã doar-doar am momi o fatã. — Las’ pe mine! Pornesc la socru. La început au luat lucrurile pe departe, pân-au ajuns cu încetul la nod. Pãcalã aduce vorba aºezat ºi cu încredinþare: — Cum vã spun, bãietul n-are cum fi mai bun... — Ce bãiet! adaogã Tândalã. Pare tânãr de trup, dar la minte e judecat ºi cu scaun ca un bãtrân! — ªi nu-i el chiar aºa de tot lipsit! Are doi juncãnaºi, numai sã-i puie la car. Lãudãtorul n-o slãbea: — Tea! Nu juncani, boi de muncã! — Vãcuþa lui îºi aºteaptã ziua sã fete. — Vãcuþã? Vacã, omule, sã-þi umple hârdãul cu lapte! — Iatã, acum ºi-a fãcut bãietanul ºi cãsuþã! — Vorbã sã fie cãsuþã! ºi ele-s cogeamite curþi, palate, dom’le, boiereºti!... Pãcalã lãsã vorba mai domol, încurcat în laude: — Numai un cusur are ºi el. I s-a iscat o patã, aºa, abia cât o sãmânþã de in, pe ochiul stâng. Da Tândalã sare de colo, sã-ºi facã slujba: — Hm!... Ce patã, omule, când el îi chior de-a binelea?!

ândalã rodea la slãninã într-o miercuri, de-i trosneau mãselele. Cine ºtie cum o fi pus mâna pe ea. Pãcalã îl vede ºi-l întreabã: — D-apoi bine, mãi Tândalã, nu ºtii tu cã azi îi miercuri? Cum de mãnânci de frupt?

T

G~NDEAM C{-I VINERI!

$%

Snoave populare

— Aoleu, bãdicuþã, rãspunse Tândalã, Doamne iartã-mã, gândeam cã-i vineri! DE-I SF~NT{, SF~NT{ S{ FIE, DA DE LIMB{ NU M{ |IE...

ândalã cãpãtase nu ºtiu de la cine un fagure de miere ºi cum îl cãpãtã, începu sã sugã din el cu lãcomie. Din întâmplare, în fagure se rãtãcise o albinã, care ajungând în gura lui Tândalã, îl înþepã zdravãn în limbã. Tândalã de durere aruncã fagurele cât colo ºi începu sã înjure albina, cum îi venea la gurã. — Nu înjura, mãi! zise Pãcalã, ce trecea ne acolo. Nu ºtii cã albina-i sfântã? Da Tândalã:
— De-i sfântã, sfântã sã fie, Da de limbã nu mã þie, C-o strâng cu dinþii, De-a vedea sfinþii!

T

ta Tândalã cu calul la iarmaroc. Se apropie niºte cumpãrãtori ºi-l întreabã: — De vânzare þi-i armãsarul? — De vânzare. — Da trage bine la teleagã? — Nu! — Da la cãlãrie merge? — Nu! — Da la arie, la treier merge? — Nu! — Pãi atunci, de ce l-ai mai adus la târg. — De ce? Apoi sã vadã lumea cu ce-mi mãnânc eu zilele, cu ce mã chinuiesc.

S

S{ VAD{ LUMEA!

$&

P[cal[ =i T`ndal[

datã Tândalã se ducea la niºte neamuri, care trãiau departe, în alt sat. Mergând aºa, l-a apucat noaptea pe drum. Fiind pe aproape un sat, s-a gândit sã poposeascã peste noapte. Bate la o poartã, bate la alta ºi în cele din urmã nimereºte la o femeie. — Mãtuºã, nu mã-i primi sã mân peste noapte la mata? — De ce nu, cu dragã inimã. La mine a mai poposit un popã. Îþi dormi amândoi în casa cei mare ºi nu vã va fi urât. Femeia le-a aºternut la amândoi aparte ºi, când a dat sã iasã, Tândalã îi zice: — Mãtuºã, pe mine sã mã scoli pânã la zori, ca pânã la rãsãritul soarelui sã fiu în cutare sat. — Bine, drumeþe! — Da pe mine, zice popa, sã mã laºi sã dorm pânã m-oi scula singur. Iese femeia, iar dimineaþa, în zori, vine ºi-l trezeºte pe Tândalã. Se scoalã el, ºi somnoros, prin întuneric, în loc sã îmbrace straiele lui, le îmbracã pe ale popii. Pe la rãsãritul soarelui ajunge el în satul unde trãiau neamurile, ºi, vãzând pe dânsul rasa popii, pantalonii, cuºma, se opreºte ºi prinde a sudui: — Ia anapoda femeie, în loc sã mã scoale pe mine, l-a sculat pe popã.

O

RASA POPII

e Tândalã l-a apucat fierbinþeala însurãtoarei! Tânjea de parcã era bolnav ºi era necãjit foc cã-n satul lui nici o fatã nu-l voia de bãrbat, deoarece i se dusese vestea ca de popã tuns, ba cã-i poznaº, ba cã-i târâie-brâu. Se ofilea vãzând cu ochii ºi devenise nãtâng. Numai iatã cã Pãcalã vine în peþit la el. — Dragã Tândalã, s-a terminat ºi cu aºteptarea ta, þi-am gãsit o fatã taman ca pentru tine. Îi frumoasã, ochioasã, vrednicã, ºi are stare bunã: atâta cã e tocmai din al treilea judeþ. Ca zestre are o casã cu livadã, un car cu boi voinici, o vacã cu mânzat, o

P

T~NDAL{ SE }NSOAR{

$'

Snoave populare

iapã cu mânz, cinci hectare de pãdure cu imaº; iar de-ale casei îi dã tot ce trebuie ca pentru o gospodãrie nouã. — Adicã cum vine asta, Pãcalã, te-ai gãsit tocmai tu sã râzi de mine, eu mã þineam cã sîntem prieteni ºi vãd c-am ajuns ºi de batjocura ta, mã pãcãleºti, cã de unde sã cadã pe mine asemenea berechet? Vezi bine c-aºa o fatã nici nu-i de nasul meu, ori poate o fi având niscaiva beteºuguri. — N-are, bre, nici o meteahnã. — O fi vreo sluþenie? — Þi-am spus doar cã e frumoasã. — O fi purtând vreo ghebã-n spate? — Da de unde? — O fi-ncruciºatã sau vreo buboasã? — Nici vorbã! — O fi ºchioapã, cotonoagã? — Ce, glumeºti? — O fi-ngreunatã? — Nu e, bre, a fost ea, da a lepãdat de curând! — Asta o-nghit eu faþã de câtã zestre are, zise Tândalã, dar tot trebuie sã mai aibã ceva, cã observ eu c-ai mai avea ceva de spus, nu-i aºa? — Ce sã-þi mai spun, are toate simþurile, vede bine, aude bine, da-i tãcutã. Când mã gândesc cât e de tãcutã fata asta, parcã sînt gelos pe tine, cã traiul meu de-acasã, ce crezi, e un iad, mã omoarã gura nevestei ºi mai ales a soacrei. — Adicã cum tãcutã, bre, e chiar mutã? întreabã Tândalã. — Mutã-n lege, îi rãspunse Pãcalã! — Ei, bate palma, s-a fãcut, mã-nsor cu ea, dar sã vii la nuntã. — O sã vin, se poate sã nu vin? rãspunse Pãcalã, dar am sã vin când m-o invita mireasa cu gura ei!

ãcalã, vãzând cã Tândalã îºi bate nevasta, alergã sã o scape ºi-i zise: — Dar ce faci, Tândalã?

P

SC{RPINATUL COASTEI

%

P[cal[ =i T`ndal[

— Îmi scarpin coasta. — Dar ce coastã-þi scarpini? — Nu e femeia coasta bãrbatului? — Ai dreptate, zise apoi, ºi-l lãsã sã-ºi scarpine coasta cât îi va plãcea.

ntr-o bunã zi femeia îl trimite pe Tândalã la târg sã cumpere lapte acru ºi smântânã. Se porneºte Tândalã, da ulcioare nu-ºi ia. În târg mãcar ia lapte ºi smântânã în pumn. Tândalã nu chiteºte mult, scoate pãlãria din cap ºi zice: — Iaca în ce am sã iau! ªi, apropiindu-se de o femeie care vindea lapte acru, unde zice: — Rãstoarnã, femeie, ulciorul aici! Femeia deºertã ulciorul ºi primi banii. Amu altã nevoie. În ce sã ia smântânã? îºi face Tândalã socotealã ºi gãseºte: — la sã-mi întorc pãlãria pe dos! ªi de bucurie cã a gãsit ieºire, nici nu simþi cum vãrsã laptele, luã smântâna ºi hup, zdup! hup, zdup! — o croi spre casã. Femeia îl aºtepta de amu în faþa casei ºi, vãzându-l cã aduce numai smântânã, îl întrebã: — Bine, Tândalã, da laptele unde-i? — Iatã-l, femeie! unde face Tândalã, ºi roti pãlãria s-o întoarcã pe cealaltã parte, iar smântâna — huºtiuliuc! se vãrsã toatã pe jos.

I

LAPTE +I SM~NT~N{-N P{L{RIE

mi spune nevasta: — Bre Tândalã, du-te de-mi adã o cãldare de apã. Eu rãbd. — Taie-mi, omule, vreo douã lemne! Eu rãbd. — Bre Tândalã, vezi de ce rag vitele celea!

I

R{BDAREA LUI T~NDAL{

%

Snoave populare

Eu rãbd. — Vinã, bãrbate, ºi-i mânca. Aici m-a scos din rãbdãri.

ândalã îl prinde pe Pãcalã în grãdinã furând mere ºi-i zice: — Bine, mãi Pãcalã, þi-ar fi ruºine obrazului, om creºtin ce eºti! D-apoi tocmai de la mine þi-ai gãsit tu sã vii ºi sã furi? — D-apoi de la cine, prietene, dacã nu de la tine? Cã ce mi-am zis: «Mã duc la unul strãin — mã prinde, ia ciomagul, îmi dã una la cap ºi mã lasã lat», — lucru care, dã! — sã nu-þi fie cu supãrare — nu-l aºtept de la un prieten vechi ºi bun ca tine!

T

CA DE LA UN PRIETEN

datã un om avea necaz pe Tândalã ºi, cãpãtându-l în mâini, i-a tras o bãtaie. Mâncând papara, cãuta ºi Tândalã sã nu prea deie ochii cu lumea. Dar, iatã, se întâmplã cã îndatã dupã aceea îl vede Pãcalã: — Aºa-i c-ai cãpãtat-o bunã?! Te-a rãzbãtut în bãtãi omul cela... — Bine, fãcu Tândalã, dacã el era gata înciudat... De-atâta m-a bãtut. Iar eu trebuie sã aºtept sã mã mânii. Iat㠗 acum sã-mi cadã el mie! I-aº arãta eu lui!

O

M~NIA LUI T~NDAL{

icã odatã Stan Tândalã a plecat la târg sã vândã niºte mãgari, cinci la numãr. Încalecã pe un mãgar ºi porneºte; ceilalþi veneau dupã el. Pe drum, se uitã îndãrãt: vede numai patru mãgari. — Mãi, da’ unde sã fie unul? L-o fi mâncat lupul? L-o fi prins cineva? Se apucã sã-i numere iar de la urmã înainte. Gãseºte tot patru. Sta nedumerit.

C

+ASE M{GARI

%

P[cal[ =i T`ndal[

— Se vede cã s-a dus pe gura lupului, dar când? cum? se întreabã el. Iacã trece pe acolo Ion Pãcalã. — Ce tot numeri, mãi Stane? — Ia mãgarii ãºtia! Am plecat cu cinci ºi acum vãd cã am numai patru. Pãcalã se bucurã de încurcãtura lui Tândalã ºi gãsi prilejul sã arunce una bunã. Zice el: — Cum ai avut cinci mãgari când eu vãd ºase? — De unde ºase când eu vãd numai patru? — Numãrã încã o datã! Se pune Tândalã ºi numãrã: — Unu, doi, trei ºi cu ãsta patru... — ªi cu cel de sub tine? — Ei da, cinci, uitasem... Da’ pe cel de-al ºaselea unde-l vezi tu? — Unde-l vãd? strigã Pãcalã, arãtând cu degetul pe Tândalã.

ãcalã îl întrebã într-o zi pe Tândalã: — Ai putea sã-mi spui, mã Tândalã, cât e de aici ºi pânã în târg? — Pãi sînt cam vreo trei poºte, rãspunse Tândalã. — Dar de la târg pânã aici, cât Dumnezeu o fi? Lui Tândalã pãrându-i-se cã Pãcalã vrea sã-ºi batã joc de el, îi rãspunse supãrat: — Dacã de-aici la târg sînt trei poºte, se-nþelege cã ºi de la târg pânã aici sînt tot atâtea! — Nu te supãra aºa de rãu, de unde sã ºtiu eu asta? ªtiu cã de la Crãciun la Paºte sînt trei luni ºi ceva, pe câtã vreme de la Paºte la Crãciun sînt aproape opt luni!

P

DE LA CR{CIUN LA PA+TE

fost ce-a fost, de n-ar fi fost nu s-ar mai povesti. Odatã s-au întâlnit Pãcalã ºi Tândalã cu Înºalã. Înºalã ducea la târg o vacã, ºi Pãcalã l-a ajuns, iarã Tândalã mergea din viclenie un pas mai-nainte.

A

CUI CU CUI

%!

Snoave populare

— Bun ajuns, mãi frate. — Mulþumesc dumitale. — Dar unde duci capra? — Ce caprã? îl întrebã Înºalã cu mirare. Cautã bine, frate, cã nu e caprã aceasta, ci vacã, pe care o duc la târg sã o vând. — Dar ce-mi zici cã nu e caprã? se fãcea Pãcalã, doarã nu ºtii cã la ied se cunoaºte barba, ceea ce la capra ta nu se aflã. — Totuºi, frate, nu e nici ied, nici caprã, precum tu zici, ci crede-mã cã e chiar vacã. — ªi dacã nu crezi cã e caprã, îi zice Pãcalã, hai sã întrebãm pe omul acela care merge înainte. Înºalã, învoindu-se la aceasta, merge cu Pãcalã mai iute, sã ajungã pe Tândalã din urmã. — Bunã ziua, frate! — Mulþumesc dumneavoastrã. — Ia vezi, fârtate, ce zice omul acesta. — Ce? — Zice cã nu e asta caprã. Tândalã, vãzând încotro bate Pãcalã ºaua, ca prieten adevãrat, a mânat apa la moara lui, întãrind: — Ba caprã, zãu. ªi cu aºa cuvinte viclene, atâta au umblat amândoi dupã Înºalã pânã l-au pãcãlit, de a dat vaca numai cu cinci lei. Aceia luând vaca s-au dus cu ea în târg, unde au vândut-o cu douã sute de lei, cã vãzând bietul Înºalã ºi-a propus sã-i înºele ºi el, din ce privinþã a mers la o ospãtãrie din drum, unde a fost convins cã vor veni ºi aceia, ºi a vorbit cu ospãtarul sã îi dea mâncare ºi bãuturã cât îi va cere sufletul, cã el va plãti tot înainte, numai sã îl ierte cã face un pic de glumã cu cãciula lui înaintea oaspeþilor. Bine, ospãtarul se învoieºte foarte bucuros de aceasta. ªi iacã dupã un scurt timp mergea Pãcalã cu Tândalã la acea ospãtãrie. Mâncarã ºi bãurã bine. Vãzându-i de altã parte, Înºalã intrã ºi el înãuntru, se puse la altã masã, luã cãciula de pe cap ºi zice:

%"

P[cal[ =i T`ndal[

— Ospãtarule! eu beau, cãciula plãteºte. Atunci ospãtarul umplu masa numai cu rachiu. Înºalã bea de se saturã. — Acum, ospãtarule, plãtitu-þi-a cãciula? — Plãtit tot, tot a plãtit, rãspunse ospãtarul. — Aºa, sãnãtate bunã! Plecã Înºalã, dar Pãcalã ºi Tândalã, care erau cu totul surprinºi de o aºa minune, se luarã dupã dânsul sã-i înºele cãciula. — Stai, mãi frate, bun ajunsul! Înºalã le-a mulþumit cuviincios, dar s-a fãcut cã nu-i cunoaºte. — Nu ne vinzi nouã cãciula aceea? — Nu, fraþilor, le rãspunse acesta cu viclenie bunã. — Darã nu! vinde-ne-o nouã, cã ce vei cere pentru ea, aceea-þi vom da, ziserã ei cugetând cã vor merge din ospãtãrie în ospãtãrie ºi vor mânca ºi bea toatã ziua, iar cãciula numai va plãti. — Apoi bine, dacã e treaba tocmai aºa, rãspunse Înºalã, daþi-mi darã cinci sute lei ºi apoi mergeþi cu Dumnezeu. Pãcalã ºi Tândalã dãdurã foarte bucuros acei cinci sute lei ºi, lãsând pe Înºalã, se ºi duserã îndatã într-o cârciumã unde, punându-se la masã, încep a striga din toatã gura: — Noi bem, cãciula plãteºte! Da ce uimire, nimeni nu le aducea nimic. Strigã ei a doua oarã, strigã ºi a treia oarã, dar nimeni nu-i serveºte. Întru aºa fel de împrejurãri rele, cer ei de mâncare ºi de bãut cu alte cuvinte ºi, sãturându-se bine, se scoalã de la masã sã plece, dar crâºmarul le stãtu înainte sã plãteascã. — Ce? se turburarã ei, dar nu þi-a plãtit cãciula? — Nu! rãspunse crâºmarul, plãtiþi, numai voi plãtiþi! Unul una, altul alta, în urmã aceia nevoind a plãti, furã bãtuþi bine de crâºmar pânã ce plãtirã toatã datoria. ªi aºa ei au pãcãlit pe Înºalã cu vaca, darã Înºalã ºi mai bine i-a pãcãlit cu cãciula.

%#

Snoave populare

ândalã se însurase ºi el, ca sã aibã un cãpãtâi, sã gãseascã ºi el o bucatã acasã, seara, când vine de la muncã, sã nu umble rupt, sã-ºi vazã dereticat prin casã... ca omul când se însoarã, în sfârºit, cã se gândeºte ºi el sã-i vie mai uºor ºi sã-ºi facã viaþa mai dragã. Ãsta, sãracul, dãduse de pacoste, cã îi era muierea de nu ºtia face mai nimic, ºi ce ºtia îi era lene sã facã, iar de caþã ºi de femeie afurisitã ºi rea... nu se mai pomenea, gândesc, mai ca ea. Ce-a fãcut Tândalã? A lãsat-o ºi el în voia ei: de striga, o lãsa sã strige; de ocãra, o lãsa sã ocãrascã; în sfârºit, nu luã seama la ea deloc o vreme, gândind cã o fi mai bine. Aº, de unde?! Cã se lega ea de el, nu-l lãsa sã-ºi vadã de treabã în tihnã, iar de se rãstea la ea, ori îi mai înfingea mâna ºi prin ale coade, þipa de scula tot satul. O ducea, în sfârºit, bietul om, cum era mai rãu. Într-o zi, având el sã ducã niºte grâu la târg, a înjugat boii ºi a plecat. Era varã, o cãldurã d-aia afurisitã. De zãduf, s-a dus nevasta la gârlã sã se scalde ºi, cum a fãcut, cum a dres, a scãpat într-un ochi ºi s-a înecat. Când a venit Tândalã a doua zi de la târg, popa satului i-a ieºit înainte sã-i spunã ce se întâmplase, ºi l-a luat ºi el cum a gândit mai bine, ca sã nu-l izbeascã jalea aºa rãu, deodatã. ªi între altele i-a zis: — Ei, nu te mâhni, fiule, cã a luat-o Dumnezeu, nu altcineva. — Adicãtelea, Dumnezeu s-o fi luat, pãrinte? l-a întrebat el, aºa, cu nedumerire. — Dumnezeu, vezi bine! — Aoleo, sãracul, rãu a fãcut c-a luat-o, cã ºi-a gãsit beleaua cu ea!

T

A LUAT-O DUMNEZEU...

%$

P[cal[ =i T`ndal[

ntr-o zi Pãcalã ducea un porc sã-l vândã la târg. Pe drum, nu ºtiu ce-i vine porcului cã nu voia nici în ruptul capului sã meargã înainte. Trage Pãcalã încoace, trage încolo, înjurã, dar porcul sã miºte: neam! Vãzând cã nu se poate scoate la cap cu animalul, îi veni lui Pãcalã o idee. Începu sã se învârteascã împrejurul animalului ºi, luându-l apoi de frânghie, porni la drum. De astã datã porcul îl urmã supus. Pe drum se întâlni cu Tândalã, care-l întrebã: — Dar unde duci porcul, Pãcalã? — Vorbeºte mai încet, rãspunse Pãcalã în ºoaptã, el crede cã-l duc înapoi acasã!

I

EL CREDE

ândalã era vãduv, nevasta-i murise de vreo ºase ani. Moºtenitorii sãi erau trei bãieþi ºi-o fatã. Presimþea cã nu-i departe ceasul morþii, de aceea ºi-a chemat nepoþii. — Vã ºtiu cã sînteþi bãieþi la locul vostru, iar tu eºti fatã înþeleaptã, le spuse Tândalã. — Aºa e, taicã! — V-am chemat cã uite mi se cam apropie sfârºitul ºi înaintea morþii vreau sã ºtiu ce sã fac cu averea mea, pe-ale cui mâini sã o las. ªtiu cã voi sînteþi crescuþi în frica lui Dumnezeu, dar aº vrea sã aud din gura voastrã dacã sînteþi buni la suflet ºi milostivi. — Sîntem, rãspunserã ei într-un glas. — Ei, atuncea-i bine, mor cu cugetul împãcat; cãtaþi-vã cu hãrnicie ºi cu cinste de treburile voastre, cã eu am lãsat averea mea vãduvelor nevoiaºe! ªi a închis ochii!

T

TESTAMENTUL LUI T~NDAL{

%%

Snoave populare

-au dus Tândalã ºi Pãcalã în America. I-a apucat noaptea într-un oraº. Trebuia sã se culce. Intrã ei la un hotel cu o sutã de etaje. Li s-a gãsit loc numai la al sutãlea etaj. S-au pornit ei. Se suie. Mergând aºa, pe scãri, tot spuneau anecdote, ca sã nu le fie urât. Când au ajuns la al sutãlea etaj, era spre ziuã; s-au aºezat jos ca sã se odihneascã. I-a mai spus Tândalã lui Pãcalã vreo câteva anecdote, apoi Pãcalã îi zice lui Tândalã: — Mãi frate Tândalã, tu mi-ai spus multe anecdote, dar când þi-oi spune eu una, ai sã te tãvãleºti de râs. Noi ne-am suit pânã aici toatã noaptea, dar cheia n-am luat-o de jos.

S

ANECDOTA LUI P{CAL{

%&

NEROZII DE PUS }N PASC{

ãcalã face nunta frumuºel, ºi însurãþeii s-aºazã în cãsuþa lor. κi erau amândoi pe plac, se înþelegeau în toate, numai nevasta avea un cusur: nu potrivea bucatele dupã gustul bãrbatului. ªi doar se muncea ea într-o pãrere sã-i nimereascã odatã placul, dar nu era chip, ºi pace! — Degeaba! Oricum îi întoarce-o, nu faci tu mâncarea cum o fãcea mama acasã. ªi-aici Pãcalã îºi sugea buzele ca dupã cine ºtie ce bunãtãþi. Din pricina aceasta, n-a mai fost trai bun între cei doi însurãþei. De la o vreme, dupã ce s-a mai învechit sita, nu s-a mulþumit numai cu gâlceava, ci au început a se mai lua ºi de pãr. Traiul lor se-nãsprea pe zi ce trecea. Odatã, femeia se ia cu treburile pe afarã ºi uitã fasolele la foc, de au fiert pânã au ars pe fundul oalei ºi s-au afumat. Biata nevastã nu mai ºtia încotro s-o apuce de atâta supãrare. Se gândea cu groazã la ce-o aºteaptã de la bãrbat. Când i-a venit omul de pe unde fusese, i-a întins masa cu mare fricã. Lãsase înadins uºa deschisã, ca sã aibã pe unde-o tuli, când o sã sarã cela s-o batã. Pãcalã, cum se pune la masã, prinde a înfuleca din fasole cu poftã mare, de-ai fi crezut cã cine ºtie ce bucate alese mãnâncã. κi sugea gura la fiece înghiþiturã ºi se întorcea cu ochii lacomi înspre uºã, unde nevastã-sa rãmãsese micã ºi uimitã, cu mâinile încurcate în ºorþ. Mai pe la mijlocul mâncãrii, Pãcalã, covârºit parcã de recunoºtinþã ºi mulþumire, zice nevestei:

P

BUCATE CA LA MAMA

&

P[cal[ =i T`ndal[

— Bine c-ai învãþat ºi tu sã faci mâncare! Acum îmi place ºi mie. Uite, astea sînt bucate ca la mama...

fost odatã o femeie care era vãduvã. ªi pleacã ea într-o zi la târg sã ia un mãgar. Pe drum se-ntâlneºte c-o prietenã. Asta o-ntreabã ce mai face ºi un’ se duce. — Unde sã mã duc, zice femeia vãduvã, mã duc la târg sã iau un mãgar ca sã duc cu el la moarã ºi s-aduc lemne de la pãdure. — Nu lua mãgar, surãþicã, zice ailaltã, cã mãgaru trebuie sã-l duci de nas; ia-þi mai bine un bãrbat, cã bãrbatu se duce singur.

A

IA-|I MAI BINE UN B{RBAT!

-a dus Tândalã la iarmaroc sã cumpere fier de plug pentru arat. Femeia i-a zis: — Omule, ia sã-mi iei ºi niºte ace, dacã te duci la iarmaroc. — Þi-oi lua, femeie. N-a gãsit fier de plug. A luat ace. Le-a azvârlit în cãruþa cu fân ºi s-a pornit înapoi acasã. Ajunge, da femeia îi iese înainte: — Omule, ai gãsit fier de plug? — Nu, femeie. Da þi-am luat ace. — Bine, omule, cã mi-ai luat, cã-mi trebuie, cã iatã n-am cu ce coase. Da unde le-ai pus? — Du-te ºi le catã în cãruþa cu fân. Când s-a dus, nu le mai gãseºte. Dacã-s în fân. — Omule, omule, te-am rugat... d-apoi de ce-ai fãcut aºa! A trebuit biniºor sã iei cuºma din cap, sã le pui în dosul cuºmei... Trece oleacã de vreme ºi se duce el iar la iarmaroc dupã fier de plug. Ia un fier de plug, însã mititel, nu mare. Îl pune în cuºmã, vine acasã. — Omule, ai luat fier de plug?

S

ACUL }N F~N +I PLUGUL }N C{CIUL{

&

Snoave populare

— Am luat, femeie. — Da unde-i? — L-am pus în cuºmã. Când dã sã scoatã cuºma din cap, picã fierul ºi-i taie nasul. — Omule, omule, batã-te Dumnezeu, d-apoi în cuºmã a trebuit sã-l pui? Iaca ºi te-ai calicit. Ai putut sã te caliceºti de tot. — D-apoi ai zis ca sã-l pun în cuºmã! — Omule, þi-am spus acele sã le pui, nu fierul cel de plug! — Ei, femeie, când m-oi duce la iarmaroc, aºa oi face. De amu oi pune în sac. Ei, hai. Se duce iar la iarmaroc sã mai eie ceva pentru casã. Da lor le trebuia ºi câine, cã n-aveau câine la casã. Gãseºte un câine rãtãcit acolo. Ia ºi-l pune în sac, leagã sacul la gurã ºi se pune pe dânsul. Câinele a schelãlãit cât a schelãlãit ºi s-a înnãduºit. Vine acasã. — Omule, ce-ai luat? îl întreabã femeia. — Ei, femeie, n-am mai gãsit eu ceea dupã ce m-am dus, da ºtii, am luat un câine aºa de bun pentru casa noastrã. — Bine ai fãcut, omule. Da unde-i câinele, cã nu-l vãd? — D-apoi iatã-l în sac. Când dezleagã sacul, câinele — mort. — Omule, omule, cum de-ai omorât câinele? — Apoi, zice el, a schelãlãit, da dacã ai zis sã-l pun în sac, iaca... — Omule, eu am spus fierul cel de plug, nu câinele. — Ei, femeie, când m-oi duce la iarmaroc, de-amu aºa oi face. N-oi mai pune în sac. — A trebuit sã-l legi din urma cãruþei ºi sã-i dai câte o bucãþicã de pâine ºi tot sã strigi: nea! nea! ªi câinele avea sã meargã, da aºa, iaca ai ucis câinele. Se duce el altã datã la iarmaroc, îi trebuia niºte carne pentru un hram. Ajunge, ia un ºoldãlãu mare de carne acolo, vreo zece kilograme, ºi-l leagã din urma cãruþei ºi, mergând, tot arunca câte o bucãþicã de pâine, ºi tot striga: nea! nea!

&

P[cal[ =i T`ndal[

Dacã era prost, când venea acasã, câinii — hâra, hâra, hâra — la carnea aceea. Au mâncat toatã carnea, numai osul a rãmas. Vine acasã: — Omule, ai luat carne? — Am luat, femeie, cogeamite ºoldan de bucatã. — Da unde-i, omule? Se uitã în cãruþ㠗 nu-i. Când se uitã din urma cãruþei — numai osul. — Omule, omule, d-apoi ce sã fac? Dacã ai luat carne, de ce ai legat-o din urma cãruþei? — Apoi, femeie, ai zis s-o leg din urma cãruþei ºi sã strig: nea! nea! — Omule, eu am zis la câine, nu la carne. ªi a început a plânge femeia ºi a-l sudui. ªi n-a mai fãcut hram, cã n-a avut carne, au mâncat-o câinii...

nainte lumea altfel se-nsura. S-au pornit doi sã se-nsoare în alt sat, sã eie o fatã vestitã. S-au suit cãlãri. Ajung la satul fetei. Tat-su nu era acasã. — Bunã ziua, fatã! — Mulþãmesc, bãieþi. — Un’-e-i tuþ ’tu? — Ap-îi dus, sã aibã de unde veni... — Ap’un’sã legãm caii? — Legaþi-i ori de iarnã, ori de varã. Da ei se uitã? Nu se pricep. Da în ograd㠗 sania (de iarnã) ºi cotigarul (de varã); amândouã cu fân. Da ei, proºtii, i-au legat de gard. — Poftim, bãdiþã-n casã! Da ei — þup! pe pat. — Da ce lucrezi? Ea fãcea din douã cãmãºi rele una bunã.

I

CU-NSURATUL

&!

Snoave populare

— Apoi din douã babe bãtrâne fac una tânãrã. Ei s-au uitat unul la altul— n-au priceput nimicã. Zice unul: — Fa fetiþã, n-ai apã? — Pot sã mã duc la fântânã sã vã aduc o cofã. A luat ºi s-a dus la fântânã. Ei — tot proºti au rãmas...

rãia într-un sat Pãcalã, care avea o femeie leneºã-leneºã. De fiecare datã când venea Pãcalã de la lucru, o întreba pe femeie: — Mãi femeie, ce ai mai lucrat? Femeia lua unul ºi acelaºi fus tors, pe care îl þinea ascuns dupã horn, ºi i-l arãta: — Iatã, mãi omule, am mai tors un fus. Pãcalã o întreba: — Bine-bine, dar unde þi-s sculele? — Apoi scule n-am, cã n-am râºchitor. Atunci Pãcalã s-a pornit la pãdure dupã râºchitor. Da femeia, pe ascuns, — din urma lui! S-a ascuns dupã un copac, ºi când omul a dat sã taie cu toporul, ea zice:
— Cine taie râºchitoare — femeia-i moare.

T

F{R{ R~+CHITOR LA CAS{

Pãcalã s-a speriat ºi a lãsat toporul jos. Se uitã el într-o parte, se uitã în alta — nu vede pe nimeni. A luat toporul în mâini ºi a început iar sã taie. Da femeia, de colo:
— Cine taie râºchitoare — femeia-i moare.

Pãcalã atunci s-a speriat cu totul. S-a gândit: «Ei, decât sã-mi moarã femeia, mai bine nu mai tai de râºchitor». ªi s-a întors acasã fãrã de râºchitor. Da femeia, pe de altã parte, a ajuns acasã înaintea lui. ªi-l întreabã: — Mãi omule, mi-ai adus râºchitor?

&"

P[cal[ =i T`ndal[

Nu þi-am adus, femeie. — Da de ce, mãi omule? — Apoi, când am vrut sã tai o nuia de râºchitor, am auzit un glas strigând aºa:
«Cine taie râºchitoare — femeia-i moare».

ªi eu — dã! — m-am gândit, cã... de ce sã mori tu?! Dupã aceea, când venea omul de la lucru, femeia lua repede fusul de dupã horn ºi zicea: — Iaca, mãi omule, am mai tors un fus! „C~ND OI DEZLEGA EU SACUL, AI S{ DAI MATA DE DRACUL!“

femeie avea un bãrbat cam prost. Da femeia era vicleanã, avea ºi un ibovnic. Când i se ducea bãrbatul la lucru, îi venea ibovnicul. Femeia fãcea de mâncare, aducea de bãut ºi, aºa, de multe ori petreceau. Într-o zi s-a sfãtuit cu ibovnicul, cum sã se mântuie de bãrbat. Se preface ea bolnavã ºi-i spune bãrbatului: — Oof, bãrbate... Numai dacã mi-i aduce mere de plop ºi spumã de mare, atunci am sã mã îndrept, c-aºa mi s-a arãtat mie prin vis. Da pe acolo nu era nici mare, nu tocmai plopi, care sã facã mere. — Ca sã te îndrepþi tu, mãi femeie, am sã fac tot ce a fi în puterile mele. ªi a plecat prostul. Mergând pe-un drum, s-a ’ntâlnit c-un cioban, Pãcalã, º-acela-l întreabã: — Un’ te duci, mãi omule? — Iatã ce-i ºi unde mã duc... — Întoarce-te, prostule, mai repede acasã ºi vezi ce face femeia ta, cã l-o fi adus pe altul. Hai º-om duce oile la stânã º-apoi te-oi duce eu într-un sac acasã.

O

&#

Snoave populare

Aºa au ºi fãcut. A intrat ciobanul în casã, da femeia petrecea cu ibovnicul. L-au poftit ºi pe dânsul la masã, ºi el a zis: — Iatã numai sã-mi las aici sacul. ªi i-a spus aceluia la ureche, sã nu iasã pânã ce nu i-a spune el. Da femeia bea ºi cânta:
— Hop, hop, hop, ºi iarã hop! S-a dus prostul dupã mere de plop! Hop, hop, hop ºi iarã, iarã! S-a dus prostul dupã spumã de mare!

Da ºi Pãcal㠗 mânca gãluºte ºi zicea:
— U-iu-iu ºi tra-la-la, cã bãrbatu-i cât colea!

Da femeia — tot mai cu chef:
— U-iu-iu, cã bine-mi pare — s-a dus prostul meu la mare sã aducã spumuºoarã!

Da ciobanul:

— Când oi dezlega eu sacul, ai sã dai mata de dracul! pe loc a-ncremenit, cu-adevãr s-a ’mbolnãvit ºi mai mult n-a amãgit.

Se duce ºi dezleagã sacul. Femeia, când l-a vãzut —

ui Tândalã în ruptul capului nu-i plãcea felul cum îi ducea nevastã-sa gospodãria. Cum fãcea ºi cum dregea sãraca, dumnealui, mã rog, tot strâmba din nas, îi gãsea nod în papurã ºi-i fãcea zile fripte. Intr-o bunã zi, nevastã-sa îi zise: — ªtii ceva, bãrbate? Hai, sã ies eu azi la seceriº, ºi stai tu acasã sã gospodãreºti dupã placul inimii tale.

L

T~NDAL{ GOSPODAR

&$

P[cal[ =i T`ndal[

Tândalã primi târgul, nevastã-sa luã secera din cui ºi plecã, iar el rãmase sã vadã de casã. Rãmas singur se chibzui cu ce sãnceapã. „Sã bat putineiul, sã fac niþel unt de prânz; e bun cu mãmãliguþã ºi brânzã.” Se puse pe lucru de zor, dar în curând începurã sã-1 treacã nãduºelile. „Sã mã duc în pivniþã sã trag pe gât o bãrdacã de vin sã mai mã rãcoresc“. Butoiul era ne-nceput ºi trebuia sã-i dea cep. Luã un sfredel, dete gaurã ºi când sã vâre cepul numai se aude un zgomot sus, în cuhnie. „Þii! a intrat purceaua ºi o sã rãstoarne putineiul cu lapte“. ªi cu cepu-n mânã urcã în fuga mare scãrile. Prea târziu! Purceaua mirosise zer ºi ca sã-1 bea rãsturnase putineiul: pe jos bãltoacã albã. Turbat de necaz, Tândalã se repede dupã ea ºi-i izbeºte, ha! o datã cu piciorul în pântec; scroafa face guiþ! ºi cade moartã. „Mãiculiþã, ce-am fãcut!” începu sã se vãicãreascã, ºi vrând sã se apuce cu mâinile de pãr, bãgã de seamã cã tot mai are în mânã cepul butoiului. „Vãleu, curge vinul!” ºi se nãpusti spre pivniþã. Dar, ce sã vezi? Pivniþa lac de vin, iar în butoi nici un pic, mãcar de leac. Ca plouat omul nostru se urcã iar în casã ºi se gândeºte ce treburi mai are gospodãria. „Aha, vaca stã sãrmana nemâncatã-n coºar“. Se duse, o scoase din coºar, ºi ca sã nu mai piardã bunãtate de vreme, ducând-o la pãºune, ce-i trãsni în gând? Pe acoperiºul colibei lor cresc o mulþime de bãlãrii degeaba. Ce ar fi sã urce vaca acolo sã le mai pascã? Zis ºi fãcut! Tândalã propti pe acoperiº, care nu prea era înalt, o scândurã lungã ºi tot împingând vaca din dos, o ajutã sã se urce. Ajunsã acolo, ea începu sã pascã smocurile dese de iarbã ºi de pir. Tândalã îºi frecã mâinile mulþumit ºi intrã iar în cuhnie sã puie de mãmãligã, încinse un foc pe vatrã, puse ceaunul pe pirostrii ºi turnã apã. Tot cãutând fãcãleþul, îi trecu prin gând cã vaca, de, ar putea sã cadã de pe colibã ºi sã-ºi frângã gâtul. „Stai, am un leac.“ Ieºi în ogradã, ochi o funie lungã ºi se cãþãrã pe acoperiº.

&%

Snoave populare

Legã bine un capãt al funiei de gâtul vacii, iar celãlalt capãt îl aduse pânã la coºul vetrei ºi-1 lãsã sã lunece pe gura coºului în jos. Intrã apoi iute în cuhnie, prinse cãpãtâiul de funia ce atârna peste vatrã ºi se legã vârtos cu el de dupã brâu. „Aºa, acum de-ar fi sã alunece vaca, îndatã simt dupã funie ºi pot s-o trag îndãrãt sã nu-ºi rupã, biata, oasele. Pe când Tândalã mai dregea focul, vaca, de sus, lunecã deodatã ºi smucitura funiei fu aºa de grozavã, cã Tândalã se pomeni ridicat în sus pe la mijlocul coºului ºi rãmase aºa atârnat bãlãbãnind din picioare, deasupra fumului. Afarã, biata vacã, rãmase ºi ea spânzuratã de gât, pe lângã streaºinã, între cer ºi pãmânt, ca vai de ea. În vremea asta nevasta lui Tândalã, la câmp, muncea cu spor ºi, vãzând cã trece vremea prânzului ºi omul ei nu-i aduce de mâncare, mai stãtu ce mai stãtu ºi, rãzbitã de foame, porni acasã cu secera-n mânã sã vazã cum ºi ce fel gospodãreºte dumnealui al ei. Când ajunse-n ogradã, negru i se fãcu dinaintea ochilor, vãzând vaca spânzuratã, într-o clipã se urcã cum putu pe colibã ºi, cu secera, harºti! tãie funia. Cãzu vaca, dar vezi cã ºi-n colibã Tândalã cãzu cu capu-n jos, drept în ceaunul cu mãmãligã. Auzindu-1 þipând, femeia se repezi înãuntru ºi-1 gãsi orbecãind prin odaie cu ceaunul în cap ºi cu faþa opãritã. Dupã ce i-1 scoase din cap, vã puteþi închipui ce mutrã fãcu bietul Tândalã faþã de nevastã-sa, o mutrã curat opãritã. De atunci îi trecu pofta sã se amestece unde nu-i fierbe oala ºi sã mai facã pe grozavul faþã de nevastã-sa.

&&

GOGOM{NII DE-ALE CASEI

-a dus odatã un boier acasã la Pãcalã, ca sã afle ce anecdote mai spune acela... Când colo — Pãcalã era plecat cu pãpuºoii la moarã, sã-i macine, iar nevastã-sa — la o vecinã, cu cusutul. Acasã era numai fiica lui Pãcalã. Boierul întreabã copila: — Un’e-i tat-tu? — S-a dus la moarã sã schimbe numele la pãpuºoi. Boierul nu prea înþelege. — ªi degrabã o sã vinã?
— De-a veni pe drum cotit, apoi degrabã, iar de-a veni pe de-a dreptul— mai cu zãbavã.

S

FIIC{ DE-A LUI P{CAL{

— Da mam-ta un’e-i? — Nu departe — aici, în sat. — Da ce sã facã? — Din douã babe — o nevastã. Boierul iar nu înþelege. Se gândeºte, se gândeºte, apoi o întreabã pe fatã: — Da cum vine asta: «sã schimbe numele la pãpuºoi»? — Pãi, se va-ntoarce-acasã cu fãinã în loc de pãpuºoi! — Da cum vine asta: «din douã babe—o nevastã»? — Pãi, s-a dus cu douã cãmãºi vechi ºi rupte; pe una s-o strice de tot, ca s-o cârpeascã pe cealaltã!

ãcalã îºi dase fetiþa la oraº, la ºcoli de cele mari, ca sã scoatã doamnã din ea.

P

CAUT{ S{PUNUL CA S{ SPELE SALATA

'

P[cal[ =i T`ndal[

Dupã ce mântuise cartea, vine acasã înfumuratã ºi plinã de incuri, de nu ºtia pe unde calcã. Fiind în dric de varã1, ºi ai sãi având o mulþime de braþe în lucrul câmpului, mã-sa nu-ºi vedea urechile. Ca nealtãdatã, o direge ºi pe cuconiþa sã-i ajute la d-ale mâncãrii gãtiri. — Du-te, draga mãmuþei, în grãdinã, culege niþicã salatã ºi-o spalã! Mai departe voi face eu. Peste câtva timp se-ntoarce fata îmbroboditã, de nu i se vedea decât vârful nasului. Pasãmite, ca sã n-o arzã soarele. ªi dupã ce se întoarce, dã sã caute în dreapta, dã sã caute în stânga, cautã ºi rãstoarnã totul. — ªi ce cauþi, drãguþa mamei? — Da nevoia de sãpun, ca sã spãl salata.

ãcalã avea o feticã, aºa, ca de vreo paisprezece ani, dacã nu ºi mai puþin. Cum o avea numai pe ea de ajutor, o mâna sã facã treabã ba încoace, ba încolo. Fãcea ºi fata ce putea, cã era ºi cam puþinticã de trup, dar mãmãliga n-o putea ea s-o mestece cu nici un chip; sau dacã o mesteca, o fãcea numai cocoloºi. Pãcal㠗 mai în glumã, mai cu tot dinadinsul — îi zicea adeseori: — Cum? Nu þi-i ruºine þie? Fatã mare, de acum încolo, ºi sã nu poþi mesteca nici o mamãligã? Nu trecu mult, ºi vin fetei logoditori, cã se vede cã era cu zestre bunã, de aceea avea cãtare de micã. — Aº, ce, s-o mãrit? zicea Pãcalã cãtre peþitori. E micã, o mânã de carne. Da fata, care asculta la fereastrã: — Aºa, pãi dar! ... La mãmãlig㠗 mare, ºi la mãritat — micã!
1

P

+I MARE, +I MIC{

Dric de var㠗 toiul verii.

'

Snoave populare

ãcalã avea un bãiat, pe care vroia sã-l însoare. S-a pornit el prin lume sã-i caute feciorului mireasã ºi a luat cu el prune. Prunele le vindea pe gunoi. Fiecare se strãduia sã aducã cât mai mult gunoi, pentru a-ºi lua mai multe prune. Unele femei spuneau: — Stai, moºule, cã acesta-i numai din faþã, da mai la dos n-am dovedit sã-l strâng. — Da mai ai? — E-he-he...! Iatã cã a venit o fetiþã cu olecuþã de gunoi în mânã, pentru a-ºi lua ºi ea prune. Pãcalã, vãzând aºa de puþin, zice: — Apoi ce sã-þi mai dau ºi þie, dacã ai adus aºa de puþin? — D-apoi de unde sã iau mai mult, moºule, cã ºi pe acesta mi l-a dat o femeie, fiindcã i-am ajutat a mãtura. Pãcalã i-a dat câteva prune ºi fata s-a dus. Dupã aceasta Pãcalã s-a întors ºi a luat-o pe fatã de norã, fiindcã ea era cea mai curatã ºi mai harnicã din toate.

P

FATA CEA HARNIC{

ãcalã ºi nevastã-sa aveau o casã de copii. Aveau ºi o fatã de mãritat. Într-o searã trebuia sã vinã starostele cu mirele la fatã. Pãrinþii ºtiau de-amu, cã ei vorbesc numai în porecle ºi le-au zis sã-ºi þinã limba, sã nu se porecleascã. Mãcar cât vor fi strãini în casã. Iaca a venit mirele cu starostele. Da le trebuiau lemne ca sã facã focul. Nevasta zice fiului: — Mãi bãieþele-crâmpoþele, du-te ºi adã mamei niºte surcele. Da bãiatul, arãtând la o fatã: — Ducã-se cioara, cã-i umblã gura ca moara. Da sorã-sa aratã la mireasã: — Da ducã-se zmulta, cã a ei îi nunta. Da tatã-sãu: — Mãi, furã-mãlai, da tu n-ai un ciomag sã dai!

P

PORECLELE

'

P[cal[ =i T`ndal[

Mamã-sa: — Taci, mãi papã-lapte, cã-s ale tale pãcate.

ã rog, la fata lui Tândalã au venit peþitori. Mamã-sa a trimis pe fiicã-sa în sat, dupã borº. Copila (se vede cã era din cele «harnice») s-a oploºit bine la o cumãtrã ºi, vorba ceea:
«S-a dus cu graba ºi s-a întâlnit cu zãbava».

M

FATA «GR{BIT{»

Aºa ºi ea. S-a pus pe ºedere. Ce-i pãsa ei, cu pântecele sãtul, de cei de acasã, cãrora le cântau maþele de foame! Mai una, mai alta — soarele de-acuma... spre asfinþit, ºi ea tot dupã borº! Maicã-sa, dacã a vãzut ºi a vãzut, a copt ºi ea niºte barabule în ºperlã1, le-a uns cu oleacã de mujdei pe deasupra ºi, astfel, mâncarea n-a fost deloc rea pentru peþitorii cei flãmânzi. A doua zi, dimineaþã, fata ºi-a adus aminte sã aducã borºul; nu de alta, da poate acasã o aºteaptã... ªi cum vine, când intrã peste prag în cãsuþã, drept în faþa peþitorilor se împiedicã ºi varsã oala cu huºte cu tot! — Ce ai fãcut, draga mamei? strigã, ruºinatã, maicã-sa. — Of, mamã, mamã! rãspunde copila. M-am silit la venit, ºi vezi ce-am pãþit?! nici odatã nu-i bine sã se grãbeascã omul la treabã! — Adevãrat, adevãrat! rãspunserã ºi peþitorii, râzând cu hohot.

ândalã avea o fatã cam leneºã... Alta — fãcea, nu fãcea, da ºtiu, cã se hodinea bine, biata copilã! Ca omul cel fãrã grijã, care:
«Se culcã seara cu soare ºi se scoalã de-a prânzul mare».
1

T

SE CULC{ SEARA CU SOARE

ªperl㠗 cartofi pe jãratec.

'!

Snoave populare

Într-o dimineaþã, aºa, tot cam pe-amiazã, fetiºcana numai ce se aburcã încetiºor de ºale ºi se uitã pe fereastrã afarã. Maicã-sa de pe cuptor: — Draga mamei, zice, ia vezi, cum îi afarã? îi noapte, ori îi ziuã?
— Ziua mare, mamã, zice copila, cã vaca noastrã cea tãrcatã îmblã din poiatã-n poiatã cu coada ridicatã...

— Hei, apoi dar sã ne sculãm, draga mamei, c-a fi târziu! zise ºi biata femeie.

ãcalã, ca un om sãrman, ºi-a grãmãdit copiii ºi le-a spus cã el se va duce la târg, a cumpãra o chilã de fãinã de grâu, a veni acasã º-or face chiroºti. Copiii, când au auzit, au început: unul zicea cã el a mânca «aºa», celãlalt — «aºa», iar altul zice: — Da eu oi lua câte douã! Unul, mai mare, l-a lovit pe acesta peste mânã ºi-i zice: — Nu lua câte douã, c-amuº te-alung afarã!

P

COPIII +I CHIRO+TILE

ãcalã avea un fecior, pe care nu-l punea nici la o treabã. Crescuse de-amu mare ºi nici un pai nu ridicase de jos. Odatã se mântuise în casa lui Pãcalã sarea ºi pâinea ºi, neavând pe cine-l trimite la târg, îl cheamã pe bãiat ºi-i spune: — Dragul tatei, n-avem pâine ºi sare. Na doi galbeni, du-te la târg ºi cumpãrã de unul sare, iar de altul — pâine. Bãiatul luã galbenii, porni la târg ºi dãdu de pâine, dãdu ºi de sare. Scoþând cei doi galbeni, a prins a se uita la ei ºi a se frãmânta: «De care amu sã iau pâine ºi de care sare? Cred cã tata a uitat sã-mi spuie». ªi s-a întors acasã cu mâinile goale.

P

FECIORUL LUI P{CAL{

'"

P{C{LISME

ãzând un boier oarecare pe Pãcalã þinând de coarnele plugului — tras de doi bouleni —, intrã cu el în vorbã, mai despre una, mai despre alta. În sfârºit, vede boierul cã Pãcalã, deºi neumblat prin ºcoli, ci iac-aºa la coarnele plugului, ºi iarna în jurul vetrei pe la ºezãtori, îl rade frunte cu toatã procopseala de prin cele þãri streine, cã are scaun la vorbã ºi bun temei. Dacã-ntreba boierul una, Pãcalã i-o rãspundea ca de pe carte, pe când cela numai pe dibuite putea sã brodeascã întrebãrile încurcate ale bãtrânului. Ca totuºi sã-l înfunde, îi pune boierul întrebarea învãþatã de prin cãrþi: cã adecã în cât timp se poate înconjura pãmântul? — Ce mai vorbã! rãspunde Pãcalã. Pãmântul se poate încunjura într-o zi ºi-o noapte. — Na-þi-o frântã cã þi-am dres-o, moºule! Cu asta o scrântiºi cumu-i data, zice boierul. — Nici pic, boier dumneata! Pãmântul se poate înconjura într-o zi ºi-o noapte ca untul; n-ai decât sã te þii de soare, cã el în atâta timp face calea. Boierul n-a mai rãspuns o boabã.

V

}N C~T TIMP SE }NCONJUR{ P{M~NTUL

upã terminarea studiilor Pãcalã ajunse director al unui jurnal. Fiind cam uºor la buzunar ºi având o sete nevoie-mare de vin, se gândi cum ar putea trage un chef fãrã sã-l coste nici un ban. ªi dupã ceva gândire, publicã în jurnalul lui urmãtorul aviz: „Înºtiinþez pe cârciumarul care mi-a vândut ieri o sticlã de vin

D

P{C{LEALA C~RCIUMARILOR

'$

P[cal[ =i T`ndal[

amestecat cu apã, în loc de una sticlã cu vin bun, cã de nu-mi va trimite pânã mâine searã sticla cu vin bun, îi voi publica numele în jurnal, de-l va cunoaºte tot oraºul ce poamã de cârciumar este.“ A doua zi, Pãcalã primi treizeci ºi cinci sticle cu vin bun. De la fiecare cârciumar câte una. Fiecare cârciumar ºtia cã amestecã vinul cu apã. De teamã sã nu-i fi vândut el vinul cu apã ºi astfel sã fie dat pe faþã, i-a trimis o sticlã de vin bun.

n perceptor, vãzând cã Pãcalã, unul dintre datornicii statului, nu plãteºte dãrile, se duse la el acasã. Îi fãcuse somaþie, cã de nu plãteºte, îi vinde tot din casã. Omul n-avea nici dupã ce bea apã, iar acasã dormea pe blana goalã. Ba mai avea ºi trei copii. Perceptorul avu grijã de luã pe vãtãºelul de la primãrie, cu toba. Cum ajunse, îl luã la rãstite: — Bine, mã nenorocitule, de ce nu plãteºti dãrile, de mã faci sã vin la tine acasã? — Apãi, daca nu pot plãti... zise þãranul. Perceptorul privi în toate pãrþile. N-avea ce vinde, ºi-ºi cãtã de drum. Îi trase câteva înjurãturi ºi vroia sã plece mâhnit cã nu putea sã-i ia dãrile. Dar românul, când îl vãzu cã pleacã, îndrãzni sã-i zicã: — Domnule perceptor! Dacã n-avuseºi noroc sã baþi toba sã-mi vinzi lucrurile, baremi zi-i din tobã sã mai joace copiii, cã tot veniºi!

U

PERCEPTORUL P{C{LIT

ãcalã cu un car plin de saci, tras de niºte cai slabi ºi obosiþi de drum, ajunge la barierã. — Ce ai în saci? întreabã funcþionarul. Pãcalã se apropie ºi-i spune ceva la ureche.

P

„CA S{ NU AUZ{ CAII!“

'%

Snoave populare

— Mai tare, cã n-auz! Pãcalã se apropie mai mult ºi-i spune tot încet: — Am ovãz, domnule! — ªi de ce spui aºa încet? — Ca sã nu mã auzã caii!

rãiau odatã într-un sat un om ºi o femeie cu frica lui Dumnezeu, cinstiþi ºi gospodari, Pãcalã ºi nevastã-sa. Amu, de la un timp, femeia avea un gând sã scape de bãrbatul sãu. Într-o zi se prefãcu cã-i bolnavã: — Vaileu, omule, nu mã lãsa, vaileu, mor, mor, omule... — Ce-i, mãi femeie? o întrebã Pãcalã, bãrbatu-sãu. Lui nici prin minte nu-i trecea de ce boalã suferã femeia lui. — Omule, îi zise femeia, du-te la ºpiþãrie ºi-mi ia vreo douã prafuri, cã mor. — Ce fel de prafuri, bre, sã-þi iau? o întrebã bãrbatul sãu. — Du-te, du-te mai degrabã, cã mor. Încã mai stai de vorbã? strigã femeia la Pãcalã. Vãzând bietul om cã s-a-ntrecut cu gluma, merge el, sãracu, ºi la ºpiþãrie. ªpiþerul îl întreabã ce vrea. — Am venit, domnule ºpiþer, zise el, sã-mi dai niºte prafuri. — Ce fel de prafuri? îl întrebã farmacistul. — Pentru femeie, domnule ºpiþer. — Bine, îi zise ºpiþerul, iaca þi-oi da. Vino mai încoace! ªi când românul se apropie, el îi ºuierã douã palme, de-i venea lui Pãcalã sã mãnânce chibrituri ori sã bea apã rece... — Na, îi zise farmacistul, trãgându-i cele douã palme, du-le pe acestea nevesti-ta. Pãcalã, românul nostru, de fel cam rãbdãtor ºi puþin cam sãrac cu duhul ori slab de înger — nu ºtiu bine —, a venit acasã, ºi cum nevãstuica lui se fãcea iarãºi bolnavã, omul nostru, când i-a ºters o palmã, a rãsturnat-o.

T

+PI|ERUL P{C{LIT

'&

P[cal[ =i T`ndal[

— Na, femeie, îi zice el, astã doctorie mi-o dat ºpiþerul! Iar femeia a sãrit în picioare, parcã n-o mai durea nimica, ºi umbla prin toate pãrþile dupã treburi. Vãzând Pãcalã cã femeia lui s-a lecuit numai dintr-o singurã palmã, merge iar la ºpiþer. — Domnule ºpiþer, îþi mulþãmesc cã mi-ai lecuit femeia numai cu un singur praf, ºi unul, fiindcã mi-a rãmas, þi l-am adus înapoi. ªi când i-a hãitit ºi ºpiþerului o palmã, l-a rãsturnat jos, ameþit. Apoi se întoarse mulþumit acasã cã ºi-a gãsit leac pentru nevastã.

oi oameni învãþaþi — un doftor ºi un astronom (zodier) — cutreierau satele ºi cercetau obiceiurile oamenilor. Ajung într-un sat oarecare ºi, fiind obosiþi peste mãsurã, traserã-n gazdã la cea dintâi casã din marginea satului. Când intrarã în casã, vãd cã femeia gãtise o oalã de borº cu carne, la toartã, ºi turtise o mãmãligã de o palmã-n doagã, pe fund, ºi erau gata sã se aºeze la masa de searã vreo zece inºi. Oamenii de gazdã îi poftirã ºi pe drumeþi la masã, dar ei refuzarã cu groazã, fãcând atentã pe gazdã cã nu se dã la copii sã mânânce mâncãri grele la masa de searã. Dar când vãzurã cu câtã poftã mânâncã toþi, ziserã: — Copiii aceºtia or sã se îmbolnãveascã de stomac! La culcare, Pãcalã le aºterne pe singurele douã paturi la musafiri, iar copiii se culcarã cu mama lor pe cuptor ºi pe vatrã; el — jos. Boierii se cam codeau. — Da culcaþi-vã dumneavoastrã pe paturi, cã noi sîntem învãþaþi oriunde, ºi afarã pe prispã n-o sã puteþi, cãci la noapte o sã vremuiascã. — Mulþumesc de supãrare, nu te îngriji cã vom tremura pe prispã, cãci am cercetat eu drumul stelelor ºi se aratã vreme bunã, zise zodierul.

D

DOFTORUL +I ASTRONOMUL

''

Snoave populare

— Aºterne-ne pe prispã, se rugarã pentru a doua oarã ei. Omul, dacã a vãzut cã nu vor altfel, le îndeplini cererea. Se culcarã drumeþii unde au dorit, iar doftorul spuse înainte de a adormi: — Sã ºtii cã toþi copiii or sã moarã pânã mâine dimineaþã de intoxicaþie ºi insolaþie (cãldurã prea mare). Peste noapte se stârneºte o viforniþã, iar drumeþii noºtri, cu toatã ruºinea, s-au rugat sã li se facã loc în casã. Când colo, aude doftorul bãieþii, care se hârjoneau pe cuptor, fãcând haz de pãþania lor. Se odihnirã cum au putut, pe un singur pat amândoi, iar la ziuã, dupã ce rãsplãtirã gazda pentru ostenealã, întrebarã: — Te rog, nene, sã ne spui: de unde ai ºtiut dumneata cã peste noapte o sã se strice vremea? — Foarte uºor, rãspunse Pãcalã. Am vãzut porcul cãrând cu gura paie la coteþ, ºi acest semn ne aduce viscol. Cãlãtorii se gãtirã de plecare, ºi mulþumind gazdei, zise zodierul cãtre doftor: — Hai, frate, sã ne întoarcem în capitalã, cã la aceºti oameni, la care porcii sînt astronomi, ºi cuptorul doftor, n-ai ce cãuta!

datã, Cuza-vodã mergea singur, pe jos, îmbrãcat în haine nemþeºti, ca orice ciofligar, ºi vede pe un ogor lung ºi lat numai pe Pãcalã, prãºind de zor. Pe-alte ogoare erau mulþi oameni: femei, bãrbaþi ºi copii; toþi prãºeau de-a valma, numai Pãcalã lucra singur. Dupã ce domnul întrebã pe fiecare câte ceva, se dã în vorbã ºi cu Pãcalã. — Merge, moºule, merge? Da cum se face de eºti numai singur? — Merge, domniºorule, merge cam greu, rãspunse Pãcalã, ºtergându-ºi sudoarea de pe obraz cu mâneca cãmeºii. Dã, dacã ficiorii s-au dus în lume... — Da de ce s-au dus în lume, moºule? mai întreabã domnitorul.

O

P{CAL{ CEL ISTE| +I CUZA-VOD{ 

P[cal[ =i T`ndal[

— Ia, s-o ales niºte rãi, domniºorule. — Cum aºa? fãcu mirat Cuza. — Pãi, iaca cum. Unu-i hoþ, unu-i cerºãtor ºi unu-i cãlãu. — Moºule, dumneata pari sã fii om de treabã. Cum, ce fel de copii ai? Cui au semãnat? — Iaca, am sã te lãmuresc îndatã, zise Pãcalã, râzând ºi clipind ºiret din ochi. Hoþul îi cela care s-o fãcut adivocat, cã mereu înºalã ºi furã de la ochi paraua, în procesturi ºi judecãþi. Cerºãtor îi cela care-i popã, cã tãtã zâua îmblã cu cerutu de pomanã, în sat. Calãul îi cel mic, care taie ºi spintecã tãtã zâua la oamini, la ºpital; li faci opiraþie. El îi doftor mare la Ieºi. — Ei, batã-te norocul, moºneguþule, cã ºugubãþ mai eºti! zise Cuza fãcând mare haz. — Da m-am întins prea mult la vorbã, ºi iote cât mai am de prãºât. Mergi cu ghine, domniºorule, c㠑neta nu-i fi având treabã, mai zise Pãcalã prãºind.

ultanul, chemând odatã pe Pãcalã ºi pe Nastratin Hogea înaintea lui, îi puse sã se ia la întrecere în isteþime, ºi care va birui, acela va fi rãsplãtit cu lucruri ºi mulþi bani. Cum intrã în salã unde era sultanul, Hogea — fãrã a zice un cuvânt — ridicã un deget în sus. Ca rãspuns, Pãcalã îi arãtã douã. Hogea aratã atunci palma. Pãcalã aratã pumnul. Hogea aplecã toate degetele în jos. Pãcalã rãspunse cu un deget în sus. Dupã ce fãcurã aceste semne unul cãtre altul, sultanul porunci lui Pãcalã sã iasã afarã, rãmânând numai cu Hogea, pe care-l puse sã-i explice aceste semne. — Preamãrite împãrate, zise Hogea. Când i-am fãcut semn cu un deget, i-am dat sã înþeleagã cã este un singur Dumnezeu, iar el mi-a rãspuns cu douã, adicã pe lângã Dumnezeu mai e ºi Mohamed. — Bun rãspuns! zise sultanul. Dar când ai arãtat palma, ce ai spus?

S

VORB{ PRIN SEMNE 

Snoave populare

— Am vrut sã spun cã împãratul are sabie, iar el mi-a rãspuns cã are ºi buzdugan. — Bun rãspuns ºi ãsta! Dar când i-ai arãtãt toate degetele în jos, ce i-ai spus? — I-am spus cã plouã, iar el, arãtând un deget în sus, a zis cã atunci când plouã creºte iarbã. — Bravo! zise sultanul. Acum ieºi tu afarã, ºi sã intre Pãcalã! Intrând la sultan, acesta-l întrebã: — Ce-ai înþeles din semnele lui Hogea? — Mãrite împãrate, Hogea mi-a arãtat un deget, dându-mi sã înþeleg cã-mi scoate un ochi, iar eu, prin douã, i-am spus cã-i scot pe amândoi. — Ha-ha-ha! râse sultanul cu poftã. Dar când þi-a fãcut cu mâna? — Mi-a zis cã-mi cârpeºte o palmã, iar eu i-am spus cã-i trag un pumn. Aici sultanul icni într-un hohot de râs; apoi iar îl întrebã: — Dar când a lãsat degetele în jos, ce a vrut sã spunã Hogea? — Sã fie cu iertãciune, mãrite împãrate, dar a vrut sã-mi spuie cã sînt prost ca pãmântul, dar eu i-am rãspuns cã el e sec ca vãzduhul. — Bre-bre! zise sultanul, leºinând de râs pe scaun.

juns cerºetor, Pãcalã ceru de pomanã la un bogãtaº. Acesta, om rãu, îl respinse cu bruscheþe. — Atunci, am sã fac ca tatãl meu, zise cerºetorul, ºi plecã. Bogãtaºul deveni curios sã afle ce înseamnã vorbele cerºetorului. Îl chemã îndãrãt ºi, dându-i o piesã de argint, îi ceru sã-i spunã ce fãcea tatãl lui în asemenea împrejurãri. Pãcalã, dupã ce puse piesa în buzunar, rãspunse: — Tatãl meu, când i se întâmpla un aºa caz, pleca biniºor ºi se ducea pe la alþii.

A

AM S{ FAC CA TAT{L MEU 

P[cal[ =i T`ndal[

ãcalã a fãcut ce a putut, a strâns oleacã de parale ºi s-a dus la oraº. Da înainte era aºa; unde intrau boierii, n-aveau voie sã intre þãranii. Omul nostru a îndrãznit ºi a intrat într-o dugheanã, unde doi boieri cumpãrau cu multe parale niºte materie pentru costume. ªi cere Pãcalã cel mai bun material, mai bun decât acela, de care au cumpãrat boierii. Stau boierii ºi zâmbesc, da omul ia ºi taie materia în douã, leapãdã opincile ºi face obiele. ªi a râs de boieri...

P

OBIELELE LUI P{CAL{

ergeau odatã pe un drum un om ºi o femeie. S-au întâlnit cu dracul. — Bunã ziua, omule, cu femeia ta. Da lui Pãcalã nu i-a stat bine, cã a zis dracul aºa, fiindcã femeia cu care mergea el nu era femeia lui ºi îi zice: — Mãi diavole, da de ce îmi zici tu aºa când aceasta nu-i femeia mea? — D-apoi cine-i ea? — Mi-i neam. Da dracul se mirã ºi întreabã: — D-apoi ce fel de neam eºti mata cu dânsa? Atunci Pãcalã îi rãspunde: — Mãi diavole, apoi iatã, mama femeii acestea e soacra femeii mele. Acum fã-þi socotealã, ce fel de neam îmi este ea. Dracul s-a pus jos ºi a început a tot numãra, când la degetele de la mâini, când la cele de la picioare, cãutând sã vadã cam ce fel de neam sã-i fie femeia aceasta omului. Dar cât nu ºi-a fãrâmat michiduþã capul, cât sucit-o, cât învârtit-o, n-a putut ghici ºi pace. Atunci diavolul, chinuit ºi necãjit, întreabã pe Pãcalã: — Omule, sã-mi spui tu mie, ce fel de neam, cã eu nu ºtiu. Da omul îi zice:

M

DIAVOLUL +I P{CAL{ 

!

Snoave populare

— Ba nu, diavole, gândeºte-te tu, cã de ce mai eºti atunci diavol? ªi se gândeºte diavolul ºi azi ºi nu mai poate dezlega problema lui Pãcalã. Da voi ºtiþi ce fel de neam a fost femeia omului acela?

n soldat înainte vreme a fãcut douãzeci ºi cinci de ani armatã la þar. Dupã acei douãzeci ºi cinci de ani de armatã, eliberându-se, þarul i-a promis un cadou. Ce cadou sã-i dea? L-a întrebat împãratul: — Ce cadou sã-þi dau? Da el zice: — ªaua veche. În apropierea lui era o economie boiereascã, care se numea ªaua-Veche. El a cerut ªaua-Veche sã i-o dea, da sã-i facã documente, sã i-o iscãleascã împãratul. I-a dat ºaua veche. S-a dus un grãjdar ºi i-a dat-o. Trebuia sã i-o dea. ªaua veche, aceea a dãruit-o. Documentul l-a pus în buzunar ºi s-a dus în satul lui. Acolo a stat vreo douã zile acasã ºi s-a dus la ªaua-Veche acolo, la economia aceea ºi le-a spus acelora sã se care de acolo, sã-ºi caute de drum. — Împãratul mi-a dãruit ªaua-Veche. Iaca documentele. Le-a arãtat. Nacialnicii s-au dus la împãratul sã vadã, ce-i asta, cum s-a învoit sã dee ªaua-Veche. Împãratul le-a spus lor aºa. — Lasã, cã noi o sã facem o ºedinþã. Am sã-l chemãm ºi pe dânsul ºi am sã-l punem alãturi cu împãratul. Au început a da cu palma din stânga în dreapta, fiecare, unul altuia, înainte. El nu avea în cine da, cã acolo era împãratul. El a cerut cu cuvânt la toþi, ºi a spus cã are un deal. Este drum peste deal ºi este drum prinprejur. Sã meargã pe de-a dreptul ori sã înconjoare? Toþi au strigat, cã se poate înconjura. Amu el a luat ºi a scris un act. S-au iscãlit toþi membrii

U

+AUA VECHE 

"

P[cal[ =i T`ndal[

câþi au fost acolo ºi el a fãcut pe dupã împãratul ºi i-a tras la acela, care era dincolo de împãrat. Pentru aceasta i-a rãmas ªaua-Veche totuna lui. N-a putut sã i-o ia. A rãmas stãpân pânã acum.

ãcalã pãºtea oile. Pe acolo a trecut Moartea. Dacã a trecut, a vãzut cã aºa erau cârlani frumoºi, de tot! Se duce la cioban ºi-i spune: — Mãi, dã-mi ºi mie un cârlan. — E-he, da de ce sã-þi dau? zice acela. Cine eºti tu sã-þi dau eu cârlan? — Ce, nu ºtii, cine-s eu? Eu sînt Moartea! — Vã-ã-ã! s-a spãimântat Pãcalã. Iaca-þi dau. A luat ºi a ales cel mai frumos cârlan. Moartea zice: — Pãi, el îi prea mare ºi eu nu pot sã-l duc. Haide ºi mi l-îi duce tu. Pãcalã de fricã: — Haide. A luat în spinare cârlanul. A mers cu Moartea cât a mers ºi a ajuns la un bordei mare. Au intrat în bordeiul cela. Când au intrat în bordei, erau mese lungi, lungi de tot ºi pe mesele acele numai fãclii aprinse. Fel de fel de fãclii ardeau acolo. Dupã ce a pus cârlanul jos, o întreabã pe Moarte: — Ce-i cu fãcliile acestea? — He, he-e, acestea-s vieþile oamenilor. Iatã care se mântuie de acum, eu trebuie sã-i iau zilele, da care-s mai lungi, încã au de trãit. Care ºi cum, zice, sînt diferite vieþi. — Mã rog, pe a mea nu poþi sã mi-o arãþi, care-i? întreabã Pãcalã. — Cum nu! rãspunde Moartea. Iaca hai ºi þi-oi arãta-o. Îl ia ºi-l duce la o masã. Acolo ardea o fãclie. Nu era nici lungã tare, da nici scurtã.

P

P{CAL{ +I MOARTEA 

#

Snoave populare

— Iaca asta-i a ta. — He! Cum este ea este, zice Pãcalã, da fiindcã þi-am fãcut eu bunãtatea aceasta, fã-mi-o, mã rog, mai lungã oleacã sã pot trãi mai mult. — Dacã nu pot. N-am voie. — Apoi, darã fã-o mai scurtã. — Tot nu pot! N-am voie. — E-e, atunci, dar, dã cârlanul înapoi, dacã nu poþi. ªi a luat cârlanul. S-a întors Pãcalã cu cârlanul înapoi. A vãzut el cã e totuna. Când are sã-i vie timpul, atunci are sã fie.

ntr-una din zile, mergeau la un drum lung Pãcalã ºi un turc. Turcul avea un cojoc nou-nouþ, care cam picase lui Pãcalã de-a curmeziºul inimii. Dupã ceva vreme cei doi drumeþi osteniþi se aºazã într-un loc sã se mai hodineascã, dar nu ºtiu bine cum se face, cã pe turc îl ºi furã somnul. Pãcalã face cum face ºi ºterge cojocul turcului, — fie la el acolo — ºi-l ascunde într-o tufã. Dupã asta ca unul care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, se’ntinde pe iarbã ºi se face cã doarme de când îi lumea. Mai târzior se scoalã turcul, ºi neavând ce face, cautã sã-ºi eie cojocul, dar ia-l, dacã ai de unde. Se uitã încolo, se uitã încoace, cojocul nu-i ºi nu-i. Unde-i cojocul? Repede îl scoalã pe Pãcalã ºi-l întreabã, ºi-i spune mai cu aspru sã-i scoatã cojocul, cã altfel dã peste cinstita de belea. Pãcalã, de unde sã-i dea cojocul, dacã nu era la el; el întruna se mira ºi se cãina, pânã când începe chiar sã se jure repede:
Doamne Sâmbãtã, Varzã vânãtã! Cine a furat turcului cojocul, Sã-l ardã pe turc focul, Cã la Pãcalã i-a fost locul!

I

COJOCUL TURCULUI 

$

P[cal[ =i T`ndal[

Bietul turc, dacã aude aºa blestem, i se încrâncenã carnea pe trup ºi zice: — Taci, Pãcalã, nu te mai jura. Gãsim la mine parale ºi ei alt cojoc la mine.

datã se ducea Pãcalã cu cãruþa la iarmaroc. Cum mergea el aºa, pe drum l-au ajuns din urmã doi feciori de boieri cãlãri. Fiind calea prea departe, au fãcut popas lângã un iaz. Dupã ce au pus drept inimã, s-au culcat sã se mai odihneascã. Boierii, vrând sã-ºi batã joc de Pãcalã, au mânat calul la apã ºi i-au rãsturnat cãruþa în iaz. Apoi îl trezesc pe Pãcalã ºi îi spun: — Scoalã, Pãcalã, cã þi s-a rãsturnat cãruþa în iaz. Pãcalã, înþelegând cum stau lucrurile, le spune: — Staþi, sã se sature Pãcalã de somn ºi oi vedea eu ce-i cu dânsa. Dupã ce au adormit bine feciorii de boieri, Pãcalã s-a sculat, a luat cuþitul, s-a dus la caii boierilor ºi le-a jupuit pielea de pe picioare de la copite în sus. Ducându-i la malul iazului, Pãcalã a strigat: — Mãi ciocoieºilor, sculaþi ºi vedeþi! Caii voºtri ºi-au suflecat picioarele ºi vor sã scoatã cãruþa ºi calul meu din iaz.

O

„CAII VO+TRI +I-AU SUFLECAT PICIOARELE...“

ntr-o zi un boier a zãrit pe un pom douã zarzãre foarte mari ºi frumoase. Atunci el ºi-a chemat argatul, cãruia îi zicea Pãcalã: — Ia vino încoace, mãi Pãcalã! — Am ºi venit, cocoane. — Ia scoboarã zarzãrele celea. — Îndatã, cocoane! ªi se sui în pom. Vãzând zarzãrele mãlãieþe ºi mari, n-a putut rãbda ºi a înghiþit una. — Unde-i cealaltã, Pãcalã?

I

P{CAL{ +I ZARZ{RII 

%

Snoave populare

— Am mâncat-o, cocoane. — Cum ai mâncat-o, Pãcalã? — D-apoi bine, cocoane. — Cum bine, Pãcalã? — Iac-aºa, cocoane, — ºi-o înghite ºi pe cealaltã. Iatã cum a rãmas încã o datã pãcãlit boierul.

ºtiut cã popii numai duminica fac ce mai fac, da toatã sãptãmâna ºed degeaba. Pãlindu-l urâtul pe popa, trimite un argat dupã Pãcalã, sã-i mai spunã ceva pramatii. Argatul se duce la Pãcalã ºi cum l-a vãzut, îi spune: — Hai, cã te cheamã pãrintele. — Da ce mã cheamã? — Nu ºtiu, a spus sã mergi amu numaidecât la dânsul. Trage Pãcalã ciubotele fãrã obiele ºi se duce. — Bunã dimineaþa, pãrinte! — Bunã dimineaþa. — M-ai chemat? — Te-am chemat, Pãcalã, vreau sã mai stau oleacã de vorbã cu tine. Pãcalã l-a înþeles pe popã, cã are chef de stat la sfat, ºi rãspunde: — Mã rog, pãrinte, spune-mi mai repede ce ai sã-mi spui, cã tare mã grãbesc. — Vino de stai oleacã pe prispã. — Pãrinte, dacã-s grãbit. Nu stau. Iaca îþi spun, cã altã datã oi veni ºi om sta la vorbã, da amu aºa mi-i în grabã, cã, ºtii mata, sã mã ierþi, ºi ciubotele le-am tras în picioare fãrã obiele, aºa cu piciorul gol le-am încãlþat. — Da unde te duci? — Mã duc, pãrinte, la marginea satului, cã a venit o cãruþã cu peºte ºi-l schimbã pe pãpuºoi. Mi-am pregãtit repejor un tobultoc de pãpuºoi ºi vreau sã-mi ieu o ocã-douã de peºte.

E

POFT{ DE VORB{ 

&

P[cal[ =i T`ndal[

Da popii sunt pofticioºi nevoie mare! — Mãi Pãcalã, dacã te duci, apucã ºi pentru mine niºte peºte, face popa. — Ei, pãrinte, mult mai bine ar fi dacã te-ai duce singur ºi þi-ai lua. Ce, parcã ei o sã-mi deie mie într-ales? Mata când te-ai duce, þi-ai alege care þi-ar plãcea. Atâta le-a fost vorba. A ieºit Pãcalã din ogradã ºi s-a dus în drumul lui, iar popa a luat un sac de popuºoi, l-a aburcat în spate ºi stã. Încotro s-o apuce? La care margine de sat? Pãcalã nu i-a spus. O apucã el spre amiazã. Merge, merge, ba face pe un drum, ba face pe altul, nu întâlneºte pe nimeni. Hai apucã el pe altã parte a satului ºi coteºte pe toate drumurile, dar tot fãrã izbutinþã. Mai face ºi în celelalte douã pãrþi, da chiticel de peºte nu se vede. Atunci o porneºte cu amãrãciune spre casã. Mergând, numai ce aude: «Terfe, terfe!» ºi lui de departe i se pare cã strigã «Peºte, peºte!», ºi hai într-acolo. Când a vãzut cãruþa cu terfe, s-a umplut de necaz ºi s-a întors acasã. Aºezând sacul pe prispã, a prins a-ºi mângâia picioarele. — Cã pe drept îi spun Pãcalã. Numai sã te gândeºti, batã-l sã-l batã, ce m-a înºelat. D-apoi sã fi fost el încãlþat cu obiele ºi sã fi avut el când sta mai mult la sfat, nu mã amãgea, de nu-mi trãgeam eu picioarele pe acasã vreo trei zile?!

iºte negustori gãsiserã un harabagiu, pe Pãcalã, ca sã-i ducã dintr-un sat îndepãrtat la un târg. Îi aºazã harabagiul pe toþi în cãruþã ºi, troanca-troanca, îi duce. Mergând ei aºa, îi apucã noaptea într-o pãdure. Da negustorii — fricoºi, de tremura carnea pe dânºii. Harabagiul opreºte ºi le spune: — S-ar cuveni sã facem popas, sã ne odihnim. — Da unde sã ne culcãm, sã nu deie cumva hoþii peste noi? întrebarã negustorii.

N

HARABAGIUL +I NEGUSTORII 

'

Snoave populare

— Lasã, cã voi cãuta eu un copac înalt, voi face acolo un pãtul ºi veþi dormi împãrãteºte. — ªi în copac, crezi cã n-a da nimeni peste noi? — Nu vã temeþi. Eu o sã curãþ toate crengile pânã sus ºi nimeni n-o sã se poatã cãþãra la voi. Le face Pãcalã un pãtul în vârful unui copac înalt, îi culcã pe toþi ºi, coborându-se în jos, curãþã toate crengile din vârful copacului pânã la pãmânt. Dimineaþa negustorii se trezesc ºi nu se pot coborî. ªed toþi ca într-un cuibar ºi numai îºi injesc capetele de dupã crengi. — Mãi! le rãcni harabagiul Pãcalã. Apucaþi-vã unul strâns de o creangã, iar ceilalþi prindeþi-vã tot de picioare pânã veþi ajunge jos! Negustorilor le plãcu sfatul ºi au prins a se apuca unul de altul ºi a se întinde sfoarã în jos. Dar pânã la pãmânt mai rãmânea mult. Amu — nici în sus, nici în jos nu se pot miºca. Iar celui de apucase de creangã îi înþepeniserã mâinile ºi rãcni: — Vãleu, mãi fraþilor! Mi se descleaºtã mâinile! — Stupeºte-þi repede în palme! rãcni harabagiul de jos. Cum descleºtã palmele — buf! se prãbuºirã toþi movilã la pãmânt. Care ºi-a rupt o mânã, care un picior, care gâtul. Era o jale ºi o vãicãrealã la bieþii negustori, cum nu s-a mai pomenit. — Cine dintre voi îi mai bolnav? întrebã harabagiul Pãcalã. — Eu! — Ba eu! — Ba eu, cã mi-am rupt coastele ºi o mânã. ªi rãcneau toþi — care mai de care, crezând cã harabagiul îi întreabã, ca sã-i aºeze pe cei bolnavi mai bine în cãruþã. — Mãi, spuneþi drept, care dintre voi îi mai bolnav, cã eu vreau sã tai dintr-însul ºi sã pun la ceilalþi, sã-i lecuiesc. Când au auzit negustorii de una ca aceasta, au prins a fugi —
care olog, care ºontonog 

P[cal[ =i T`ndal[

ºi rãcneau: — Eu nu-s bolnav! — Eu pot fugi! — Ei bine. Suiþi în cãruþã sã pornim la drum, iar când vom ajunge la vr-un deal, sã vã coborâþi pe jos. VIZITIUL, NOU{ POPI, NOU{ PROTOPOPI +I NOU{ BOIERI MARI

ergea odinioarã, demult tare, o trãsurã. ªi-n trãsura ceea erau nouã popi, nouã protopopi ºi nouã boieri mari. ªi cum mergeau pe drum, pentru ca sã le treacã de urât, ce-i vine unuia în gând ºi spune: — Ia, mãi fraþilor, sã spunem fiecare câte o poveste. ªi-au spus. La urmã zic ºi vizitiului, care era Pãcalã, sã spunã una. Dar el le zice: — Da eu n-oi spune, cã mã tem, cã-þi zice cã-i minciunã. — Cine a zice cã-i minciun㠗 acela sã sarã întâi din trãsurã ºi trãsura sã rãmâie a ta. — Apoi atunci am sã spun... Când s-a însurat tata, parc-a fost ieri — aºa de bine þin minte, eu eram flãcãu! ªi pentru cã nu era mãcinat, eu am înjugat boii cu pãcurã, am uns roþile cu resteele ºi am plecat sã macin pentru nuntã. Era prin zilelebabei. Ajung — morarul nu-i la moarã. Întreb — ºi-mi spune cã-i la cules pãpuºoi. Eu întrai în moar㠗 moara sta. Dau foc roþii cu chibritul ºi roata porneºte. Macin. Înjug sacii, pun boii în car ºi plec. ªi unde nu mã ajunge o sete, cã, de! ce vrei?! — cãldura lui cuptor! Vãd înaintea mea o baltã. Iau barda, fac o bortã ºi bag capul sã beau apã. Boii, când m-au vãzut fãrã cap, au tulit-o de goanã. Eu — las capul ºi fug dupã boi. De-abia-i ajung. Mã sui în car. Boii de-abia trãgeau sacii grei prin omãtul gros. Numai ce vãd, cinstite feþele dumneavoastre... Numai ce vãd niºte oameni,

M 

Snoave populare

ce râdeau, de se prãpãdeau. Ce era? Ce sã fie? Un iepure ºchiop treiera bob!

Când acas㠗 tata se cununã cu mama! ªi le cânta la nuntã... V-aduceþi aminte? Le cântaþi dumneavoastr㠗
nouã scripcari, nouã cobzari ºi nouã cu dobele.

De atunci vã ºtiu ºi vã cunosc. — Prea mare minciunã spui, ziserã toþi de odatã. — Cum aºa? strigã Pãcalã. Apoi atunci — sãriþi din trãsurã, cã trãsura-i a mea...

ergând împãratul pe câmp, vede pe Pãcalã arând ºi-l întreabã: — Mãi, cât pãmânt ai? — Trei hectare. — Da ce faci cu venitul de pe dânsul? — O parte dau datoria, o parte o împrumut, da o parte o dau pe fereastrã afarã. — Da cum sã înþeleg aceste vorbe ce mi-ai spus? — Datoria o dau tatei, pentru cã m-a crescut, acuma þin ºi eu un bãiat, care o sã mã întreþinã la bãtrâneþã, da aceea ce dau afarã, e cã þin o fatã, cãreia îi dau a treia parte, cã o mãrit ºi drum dus. Se gândeºte împãratul: «Un om simplu, ce lucruri preþioase ºtie! Ia sã vãd ce vor spune miniºtrii». Adunã împãratul miniºtrii ºi le spune sã rãspundã. Timp de o sãptãmânã n-au putut dezlega întrebãrile. Unul dintre

M

}MP{RATUL +I P{CAL{ 

P[cal[ =i T`ndal[

miniºtri s-a dus la Pãcalã. Da lui Pãcalã i-a fost pus în vedere cã numai în faþa împãratului sã rãspundã. Ministrul întreabã: — Cum se poate desface întrebarea? — Mi s-a pus în vedere cã numai în faþa împãratului sã spun. Ministrul scoate din buzunar o mânã de galbeni ºi Pãcalã vede pe bani capul împãratului. Atunci omul rezolvã întrebarea ºi ministrul a fost mulþumit. La o sãptãmânã ministrul îi propune împãratului rãspunsul. Împãratul s-a dumerit cã Pãcalã i-a dat rãspunsul. De aceea într-o zi cheamã pe Pãcalã ºi-l întreabã: — De ce nu te-ai þinut de cuvânt? Pãcalã scoate banii din buzunar, îi aratã ºi spune: — Dacã eu cãtre faþa matale am spus.

datã un bancher avea nevoie de un contabil. S-a adresat în presã. În curând au venit la el câþiva contabili. Bancherul trebuia sã-i examineze. Intrã unul. Bancheru-l întreabã: — Cât fac doi ori doi? — Patru, spune contabilul. — Pleacã. Nu eºti bun. N-am nevoie de tine. Intrã altul. — Cât fac doi ori doi? — Doi ori doi fac patru, domnule! rãspunde cu încredere º-aista. — Pleacã ºi tu. Nu eºti bun. Intrã Pãcalã. — Cât fac doi ori doi? — întreabã bancherul. — Da dumneavoastrã cât doriþi? — Biiine... Tu îi rãmâne sã fii contabilul meu.

O

CONTABILUL BANCHERULUI 

!

Snoave populare

ãcalã în drumul sãu dãdu de un râu, pe þãrmul cãruia se gãsea un luntraº. Cum Pãcalã n-avea o para chioarã la sine, zise luntraºului: — Prietene, trece-mã dincolo; bani nu-þi pot da, fiindcã n-am, dar în schimb îþi voi da un sfat bun, care îþi va aduce câºtig. Când luntraºul auzi cã acel sfat îi va aduce câºtig, se hotãrî sã-l treacã. Ajuns dincolo, Pãcalã îl bãtu pe umeri ºi-i zise: — Sã nu mai faci cu alþii cum ai fãcut cu mine, cãci atunci n-ai sã mai câºtigi nici un ban cu munca d-tale. ªi... plecã liniºtit.

P

SFATUL LUI P{CAL{

are zarvã în satul Ecoului, unde printre alþi sãteni se aflã ºi Pãcalã: — Cum, fraþilor, adicãtelea la locuitorii satului Lumina se dete loc de izlaz, nouã pen’ ce oare nu?... cum? oare noi nu sunterãm tot fii ai ãºtii Românii mari...? zise Pãcalã. — Da, mã, aºa este cum spune Pãcalã, adicã de ce domnu’ ministru e cu unii mumã ºi cu alþii ciumã, sã ne dea ºi nouã pãmânt de izlaz. Pãcalã, care tot chiondora d-un ochi, numai iar luã cuvântul ºi zise: — Mã... d-apoi noi aci putem bodogãni din gurã ºi cât-îi noaptea, dar de-a surda. — Oare? — Da, mã, ce tot ne rãim noi aici ºi nu mergem la Bucureºti, sã dãm piept cu ministru. — Aºa-mã, aºa-i cum zice Pãcalã. — D-apoi de este aºa, pã cine trimiteþi? — Pe cine, mã Pãcalã, pe cine decât pe tine, c-alt, care-i mai bun de gurã? Zis ºi fãcut.

M

P{CAL{ LA MINISTRU 

"

P[cal[ =i T`ndal[

Ministrul îl primi pe Pãcalã, dar abia intrat în camera sa, se ºi adresã ºefului sãu de cabinet: — Cum seamãnã þopârlanul ãsta c-un mãgar. Apoi adresându-se lui Pãcalã, îi zise: — Cum, mã, tocmai pe tine te delegã sãtenii comunei tale a veni la mine? Pãcalã, care auzise ºi vorbirea ministrului cu ºeful sãu de cabinet, fãrã a-ºi pierde cumpãtul, numa-i rãspunse: — Pãi, domnule ministru, pe oameni îi trimite la oameni, iar pe mãgar la mãgar.

icã Pãcalã isprãvise mãlaiul ºi pusese în gând sã ducã ºi la moarã. Ajungând acolo, morarul îl întrebã câte baniþi are în sac. — Nu ºtiu, zise el, cã n-am pus eu porumbul în sac, ci nevasta. Iaca mã duc sã o întreb. Lãsã cãruþa pe zãgatul morii, sacul desfãcut la gurã ºi plecã. Când se întorcea d-acasã înspre moarã, trecu pe lângã un om care semãna grâu pe þarinã, ºi el, cum îi spusese nevasta d-acasã cã la moarã a dus douã bãniþi, zicea mereu ca sã nu uite: — Douã bãniþi, douã bãniþi. Când îl auzi omul care semãna, crezu cã zice sã nu facã mai mult de douã bãniþi. Se necãji foc ºi îl înhãþã la bãtaie ºi-i trase o chelfãnealã de o þinu minte multã vreme. — Sã ºtii de la mine, maþe-pestriþe, când îi mai vedea pe altul sã zici ºi tu: Sporeºte, Doamne, sporeºte, iar nu sã cobeºti aºa. Pãcalã mergând mai-nainte ºi vãzând pe doi inºi trãgându-se de pãr ºi întinzându-se de se fãcuse una cu pãmântul, începu sã zicã: — Sporeºte Doamne, sporeºte. Ãi oameni ai mei, de unde pânã atunci se bãteau între ei, sãrirã la el ca niºte zãvozi ºi-i dãdurã de cheltuialã pânã peste graniþã. — Sã ºtii, mãi frige-linte, îi ziserã ei, când îi mai vedea pe alþii ca noi, sã le zici: Desparte-i, Doamne, iar nu sporeºte, sporiþi-ar Dumnezeu pãcatele.

C

P{CAL{ LA MOAR{ 

#

Snoave populare

Merse el ce merse ºi iacã îi ieºi în cale o nuntã. Cum o vãzu începu sã zicã cum îl învãþase oamenii ce se bãteau: — Desparte-i, Doamne, desparte-i. — Despãrþi-te-ar Dumnezeu de suflet, sã te despartã, îi rãspunserã nuntaºii mâniaþi pe el ºi mi-1 luarã pe Pãcalã al meu ºi-1 învãþarã cum trebuie sã vorbeascã altã datã. — Zi ºi tu, teºmenitule, altfel de vorbe, nu aºa cum ziseºi. Du-te la ginere ºi zii-i: ia-o-n braþe ºi-o sãrutã, dacã vrei sã-þi mulþumeascã omul ºi sã te cinsteascã. N-apucã sã treacã vreme ca de când vã povestesc eu dumneavoastrã ºi întâlni un om ducând târ⺠dupã el o mortãciune. Pãcalã începu sã-i zicã: — Ia-o-n braþe ºi-o sãrutã, ia-o-n braþe ºi-o sãrutã. Aoleo, sãracul Pãcalã, ce credeþi dumneavoastrã cã i-a pãþit oscioarele? Cât mi-i câmpul de mare, mi l-a dat tava pânã nu mai putea sã-ºi tragã nici sufletul. — Sã mai zici altã datã aºa, dacã-þi mai trebuie. Om fãrã cap ce eºti, nu puteai sã zici ºi tu: Zvârle-o-ncolo cã pute, dar nu aºa! Hai te carã ºi þine minte. Bietul Pãcalã, rupt de bãtaie, abia îºi miºca picioarele þinându-se de ºale, cã-1 cotonogiserã, sãracul. Mergea încet spre moarã ºi când aproape sã intre în sat, vãzu un om cu o slãninã mare în spate. — Zvârle-o-ncolo cã pute, îi zise el, iar omul începu sã râzã. — O fi, vericule, cã e lumea rea... Þi-ar plãcea s-o gãseºti plãcintã de-a gata în mijlocul drumului. Nu e vorbã, rãu nu þi-ar fi, dar pânã una alta, ia mai pune-þi pofta-n cui. Când ajunse Pãcalã la moarã, ce sã vezi dumneata, toate pãsãrile se strânserã ciucure pe sacul cu porumb ºi îl înjumãtãþiserã. Îl macinã ºi el, bietul, pe ãl care-i mai rãmãsese ºi apoi se întoarse liniºtit ºi cotonogit acasã, iar pãþitaniile lui rãmaserã de poveste pânã în ziua de azi. 

$

PRAMATII +I OBR{ZNICII

ra odatã un om ºmecher, Pãcalã-i zicea. ªi avea el trei copii. Într-o zi de sãrbãtoare s-a pomenit cã nu avea nimic de mâncat. Ce sã facã? Vede cã-n ogradã la nãnaº-sãu iese fum pe hogeag... — Mãi femeie, zice, eu m-oi face cã te bat, iar tu sã fugi la nãnaºul sã te jelui. Oi veni ºi eu din urmã cu copiii... Aºa ºi fac. Femeia aleargã vãitându-se la nãnaºi, bãrbatu-sãu, cu copiii — din urmã. Acolo nãnaºul începe sã-i povãþuiascã sã nu se batã, dar ei se sfãdesc ºi se sfãdesc. — Hai nu vã mai sfãdiþi. Treceþi la masã ºi-þi mânca
plãcinþele ferbinþele, —

E

PL{CINTE M~NCATE CU SFAD{

zice nãnaºa ºi pune pe masã o tava cu plãcinte tãiate în bucãþi. Finul cu fina ºi copiii au mâncat repede toate bucãþile din partea lor. ªi, ca sã mãnânce ºi dinspre nãnaºi, finul zice cu supãrare femeii sale: — Fa! De-ai sã mai fugi la alde nãnaºul sã te jelui, am sã-þi sucesc capul uite-aºa! — ºi întoarce repede tavaua cu bucãþile de plãcinte ale nãnaºilor înspre dânsul. Le-au mâncat ºi pe acelea º-au mântuit sfada. BINE AI +TIUT A LE FACE, DA R{U AI +TIUT A LE PUNE...

rau odatã doi cumãtri: Pãcalã ºi Tândalã. Trãiau în vecinãtate ºi tare bine se-mpãcau, dar de la un timp Tândalã o cam îndesea cu vizitele la cumãtru-sãu. Cum vedea cã a

E 

&

P[cal[ =i T`ndal[

stat de ieºit fumul din hogeagul casei lui Pãcalã, îi ºi pãºea pragul. Cumãtrul n-avea încotro — îl punea la masã de fiecare datã. Iatã cã-ntr-o zi Pãcalã pune la masã un strãchinoi cu zeamã ºi carne de pasãre. Tândalã din zamã nu ia nici o lingurã, dar din carne — bucãþile cele mai mari. — Poftim, cumãtre, de ia ºi din zamã. — Las’, cumãtre, cã ºi carnea-i bunã... A mâncat Tândalã, s-a sãturat º-a plecat acasã, dar Pãcalã s-a pus pe gânduri: cum sã i-o facã mãcar o datã lui cumãtru-sãu. Se duce el la Tândalã ºi-i spune: — Cumãtre, vino mâine la mine la lucru. — Am sã merg, cumãtre; am sã merg, numai ceva mai bunã mâncare sã fie. — Mâncarea o va aduce femeia, dupã ce ne-om apuca de lucru. A doua zi s-au dus ei ºi s-au apucat sã prãºeascã porumbul. Prãºesc ei, prãºesc; iatã soarele-i la prânz — cumãtra nu-i cu mâncarea. — Ce-i, cumãtre, cu cumãtra, de ne þine azi fãrã de mâncare? zice Tândalã. — Tu, cumãtre, dã-i cu prãºitul înainte, da eu mã repãd spre casã: de-o-ntâlnesc pe drum, îi arãt eu, cum sã þinã prãºitorii flãmânzi! Se suie Pãcalã pe cal ºi pleacã. O-ntâlneºte pe femeie, se aºazã la umbra unui copac, mãnâncã bine; femeia se întoarce acasã, iar el — la Tândalã. — Ei, ce-ai fãcut, cumãtre? întreabã Tândalã de departe. — Apoi, ce sã fac?! I-am ars o mamã de bãtaie, c-am stricat ºi oala cu mâncare, ºi plãcintele i le-am aruncat... Da nu-i nimic, cumãtre, nu te scârbi; desarã am sã te ospãtez, ca sã fii mulþãmit. Ai sã-þi scoþi pârleala pentru toatã ziua. S-a fãcut sarã. Au plecat ei acasã. Când acas㠗 femeia rãstoarnã o mãmãligã mare, pune o strachinã cu zer de oaie... Tândalã, flãmând ca vai de dânsul, nu mai aºteaptã poftit — se aºazã la masã ºi, pânã sã mai vinã 

'

Snoave populare

toþi, pânã sã mai punã cumãtra ºi altceva pe masã, umflã un pântece de mãmãligã ºi zer, cã de-abia mai putea rãsufla. Da cumãtra aduce la masã carne prãjitã, plãcinte...
— Hei, cumãtrã, zice Tândalã, bine-ai ºtiut a le face, da rãu ai ºtiut a le pune...

ªi, ca sã-ºi scoatã pârleala, Tândalã bagã o bucatã-n gurã ºi douã-n sân. Pãcalã vede, dar tace... — Ei, cumãtre, zice Pãcalã, ai mâncat, te-ai sãturat— sã ne veselim oleacã. Eu þi-oi cânta, da tu sã joci o bãtutã de-a noastrã. Tândal㠗 ba sã joace, ba nu... Da era bun jucãuº! — trebuie sã joace, n-are încotro. Joacã el, joacã, da bucãþile de plãcintã ºi carne cad pe jos ba ici, ba colo. Pãcalã-i zice: — Da ce maþe ai tu, cumãtre, cã þin la mãligã ºi zer, dar se rup la carne ºi plãcinte?... ªi din seara aceea s-a cam stricat cumãtria lui Tândalã cu Pãcalã.

-a dus Pãcalã la cumãtru-sãu din satul vecin. ªi, cum erau timpurile pe-atunci, acela îl pofteºte ca sã mãnânce mãlai cu sare:
— Poftim, cumãtre, la mãlai cu sare, c-aiasta ne este toatã mâncarea.

S

FUDULIA CUM{TRULUI

— Nu..., cã nu mi-i foame, nu mi-i foame... Cei de casã au mâncat, iar el n-a vrut sã mãnânce — o fãcea pe fudulul. A-nnoptat, s-au culcat... Pe la o bucatã de noapte Pãcalã cel fudul simte cã-l loveºte stomacul în cap — i-i foame... Da i-i foame aºa de tare, cã nu poate dormi. Începe el a se vãicãra, a ofta. Cumãtru-sãu se trezeºte: 

P[cal[ =i T`ndal[

— Ce-i, cumãtre? Ce te vãicãrezi? — Of... Am visat ceva urât de tot: parcã...
mã gonea un urs grozav de mare, ca sã-mbuc ºi eu mãlai cu sare.

Se gândea cã poate s-a scula cumãtru-sãu ºi i-a da ceva de mâncare, dar acela numai cât i-a zis:
— Dormi, cumãtre, fãrã fric㠗 ºtiu, cã nu þi-a fi nimicã.

n om îl pofteºte pe Tândalã la masã. Se aºazã Tândalã ºi, cum era pe masã carne ºi borº, începe sã înfulece numai carne. — Mãi Tândalã, da mai mãnâncã ºi borº, zice omul. — Dacã ºi carnea-i bunã. — Bunã-bunã, mãi Tândalã, da-i scumpã. — Dacã ºi face.

U

T~NDAL{ }N OSPE|IE

ãcalã, om cam sãrac, argãþea la cumãtru-sãu, mai înstãrit. Într-o zi de sãrbãtoare cel sãrac se duce la cumãtru-sãu pe ospeþe. Acela i-a pus de mâncare: întâi borº, apoi urdã, iar dupã urd㠗 plãcinte ºi, la urmã, un purcel fript. Dupã ce-au mâncat, cel bogat, vrând sã se fãleascã, zice: — Ei, cum, mãi cumãtre?.. Îs bune bucatele mele? — Cumãtre, zice, dã!..
Bucatele-s... bune bucate, da-s cam rãu date. Întâi trebuiau purcelate, apoi plãcintate, dup-aceea — urdãturã ºi la urmã... borºiturã.

P

DOI CUM{TRI 

Snoave populare

ândalã odatã trecea printr-un sat ºi i-a dat în nas a plãcinte. Amirosea a plãcinte proaspete, a copturã. Da el ce ºi-a fãcut socotealã? Sã se ducã sã cearã nu se hotãra. A stat la fântânã sã adape calul. A prins a bate calul. Bate calul, bate calul, iese omul acela. — Ia stai, mãi omule! De ce baþi mãta calul degeaba? — Dacã..., nu ºtii, am avut o bucãþicã de mãlai ºi pe aceia mi-a mâncat-o! — Lasã, bre, cã þi-oi da eu mãlai. — Eu ºtiu cã mãta mi-i da ºi o bucãþicã de plãcintã, da eu îl învãþ sã nu aibã nãrav.

T

T~NDAL{ +I PL{CINTELE

oarele dãduse în asfinþit, când cãlãtorul Pãcalã ajunse într-un sat sãrãcãcios; ºi ca sã-ºi urmeze cãlãtoria, era peste putinþã. De teamã sã nu înnopteze pe câmp ori în vreo pãdure, se hotãrî darã a mânea noaptea aici; ºi pentru aceasta trase la casa unui þãran. — Bun gãsit, vericule! — Bun venit, jupâne. Dupã ce sãteanul îl primi sã mâie la dânsul, Pãcalã începu sã se îngrijeascã oarecum de cinã. Merindele le sfârºise pe drum; prin urmare trebui sã cumpere de la gazdã. Darã care fu mirarea lui, când i se spuse cã nu va putea gãsi nici de unele, fiindcã erau prea sãraci. S-ar fi lipsit el de cinã, darã stomacul îi aducea aminte cã de la amiazã nu primise nici o hranã. Se vãzu darã nevoit a alerga la mijloace pieziºe ºi începu: — ª-ai zis, neiculiþã, cã n-aveþi nici de unele? — Nici. — Bine. Adã resteul încoace, cã-mi fac eu de mâncare acum. Þãranul, de-a minunea, voind sã vadã, ce mâncare are sã fie aceea din resteu, se grãbi a i-l aduce.

S

MINUNEA RESTEULUI 

P[cal[ =i T`ndal[

Pânã atunci Pãcalã adunase niºte aºchii de lemne ce putu afla prin bãtãturã ºi aþâþase un focuºor bunicel, punând ºi pirostriile. Þãranul sta ºi se uita ºi, din ce în ce, nerãbdarea lui creºtea. A cerut Pãcalã un ceaun cu apã ºi sare ºi-l aºezã pe pirostrii. A mai cerut o tigãiþã ºi a aºezat-o ºi pe dânsa pe foc. Apoi, întorcându-se cãtre þãran ºi femeie, care cãscau gura la dânsul, zise: — Ia vezi, mã rog, vreun pumn de fãinã, aºa ceva, n-aveþi? Cã am sã vã fac sã vã cruciþi! Þãranca aleargã, scuturã covata ºi aduce fãinã. Dupã ce-o puse în ceaun, cãlãtorul mai adaugã: — Ia vezi, aºa, mã rog, puþintel unt, cam aºa, ºtii, fie oricum a fi. Þãranul, din ce în ce mai mirat, fãcu semn femeii sã caute ºi, dupã ce femeia hodorogi prin toate ulcelele, aduse ºi unt. Pus ºi acesta în tigãiþã, Pãcalã zise iarãºi: — Ia cãtaþi acum, doar de-þi da peste vreo douã cuibare de ouã, c-am sã fac ceva sã se ducã vestea. Femeia sãri ºi, scotocind prin coteneaþã ºi prin cuibare, aduse patru ouã. Cum le vãzu, Pãcalã zise: — Aºezaþi-vã acum, sã vedeþi minunea. Ei zgâirã ochii mari, iar el mestecã mãmãliga, fãcu scrob ºi începu sã mãnânce. — Da bine, jupâne, aºa ºtiam sã facem ºi noi, zise þãranul, care înþelese cã a fost amãgit. Unde-i minunea resteului? — Uite-o! rãspunse Pãcalã, scoþând un leu ºi punându-i-l în mânã. Cu minunea asta un drumeþ ca mine se poate pune totdeauna la cale.

ine odatã Pãcalã la un om, când acesta taman vroia sã se aºeze la masã. κi freacã Pãcalã mâinile ºi zice:

V

OASPETE NEPOFTIT 

!

Snoave populare

— Ian te uitã, cât de bine! Mâncarea — gata! Amu ne-om aºeza ºi om mânca! Da omul zice: — Da, om mânca, numai nu toþi. Se holbeazã Pãcalã ºi întreabã: — Da mata ce, nu vrei sã stai la masã?!

-a dus odatã Pãcalã cãlare la un þãran ºi-a nimerit taman la mâncare. Femeia fãcuse borº cu peºte ºi mâncau mai întâi borºul, da peºtele era pus de-o parte într-o farfurie. Iatã cã stãpânul casei îl pofteºte pe Pãcalã la masã. Acela se aºazã, trage farfuria cea cu peºte dinainte ºi prinde a mânca. Da stãpânu-i zice: — Poftim ºi la borº, Pãcalã. Da el zice: — Dacã ºi peºtele-i bun. Da stãpânul zice: — Bun, da scump. Da Pãcalã: — Scump, dacã ºi face! ªi-i zice atunci þãranul: — Eeei, da gros de obraz mai eºti, bre... Da el zice: — Ei, eu încã am mai zãcut, da sã-l vezi pe frate-meu! Atunci stãpânul ia ºi-l amãgeºte pe Pãcalã, cã i s-a slobozit calul de la gard: — Ian ieºi repede afarã ºi vezi cã þi s-a dezlegat calul. Pãcalã se porneºte, dar ia ºi peºtele cu dânsul. Da þãranu-i zice: — Apoi... lasã peºtele — unde-l ei? Da Pãcalã zice: — D-apoi când m-oi întoarce, l-oi mai gãsi parcã?!

S

P{CAL{ +I FARFURIA CU PE+TE 

"

P[cal[ =i T`ndal[

enea odatã Pãcalã din armatã. ªi spre sarã flãmânzise el, de nici nu vedea lumea. A avut mare noroc cã a ajuns într-un sat. Chiar în marginea satului zãreºte prin fereastra unei case, cum o mãtuºicã aºazã pe masã un hârgãu1 cu colþunaºi. «Aicea-i de mine» se gândeºte Pãcalã ºi intrã în casã. Da femeia — nici una, nici dou㠗 hap! hârgãul ºi-l pune sub masã. — Bunã seara! — Bunã seara. Femeia, de la început cam speriatã, da pe urm㠗 tare bucuroasã, a început sã-l întrebe pe bãiat, cum e acolo, în armatã, cãci are ºi ea un fecior soldat ºi pe zilele ce vin trebuie sã pice ºi el. — Povesteºte mai multe, cãci îmi pare cã stau de vorbã chiar cu feciorul meu, zice femeia, dar nici gând sã punã ceva pe masã. — Apoi iatã cum îi în armatã, începe soldatul Pãcalã ºi scoate hârgãul ºi-l pune pe masã, aºazã câþiva colþunaºi mai mici în rând, da mai de-o parte îl pune pe unul mai mare: Iatã, de-o vorbã, aiºtia-s soldaþi, da aista, mai mare, îi comandant; ºi fac — iatã aºa-ia, în rând, instrucþie în toatã dimineaþa. Mãtuºa tace ºi ascultã. ...— Pe urmã se întâmplã cã sunã alarma. Atuncea fug cu toþii în tranºee, ºi ia Pãcalã toþi colþunaºii ºi-i pune repede la el în raniþã. Dupã ce se terminã alarma, ne ducem cu toþii spre cazarmã, zice soldatul, se scoalã ºi, cu raniþa în mânã ieºind afarã, numãrã: Un’, doi! Un’, doi! — D-apoi colþunaºii de ce nu-i laºi, bãiete? — Mãtuºo, în stroi2 nu se poate de vorbit, zice soldatul ºi se duce mai departe...
1 2

V

SOLDATUL P{CAL{ +I COL|UNA+II

Hârgãu (pop.) — hârdãu. În stroi — în front. 

#

Snoave populare

ra odatã un omulean, Tândalã, care mai în toatã ziua mânca la nãnaºul sãu Pãcalã. Iatã cã odatã se gândeºte finul Tândalã sã-l pofteascã pe nãnaº-sãu Pãcalã la dânsul ºi sã-l puie la masã... A venit nãnaºul Pãcalã. Finul Tândalã a fiert un ou ºi i-a dat nãnaºului sã mãnânce, da copiii au început sã plângã, cã vor ºi ei mâncare. Atunci finul a zis: — Tãceþi, mãi, cã nãnaºul nu-i porc, sã mãnânce tot oul. Nãnaºul Pãcalã, dacã a auzit una ca asta, s-a dus acasã. Iatã cã a doua zi vine finul la nãnaº. Nãnaºul îl ospãteazã cu colþunaºi. Finul —- de-aici mânca, da de-aici, pe-ascuns, punea în sân. Nãnaºul se face cã nu vede, dar dupã ce se saturã finul, îi zice cã dupã masã se cuvine ca toþi sã joace. Finul a început a se vãicãri, cã nu poate juca, da nãnaºul face ce face ºi-i scoate cãmaºa din pantaloni! Da finul strigã:
— Vãleu, naºule! Vãleu, naºule, mi-a crãpat burta ºi-mi ies colþunaºii!

E

LA FIN +I LA N{NA+

ãcalã era bucãtar la un boier. Într-o zi boierul a lãsat cuvânt ca bucãtarul sã facã pentru boier colþunaºi boiereºti, de-acei mãrunþei, iar pentru bucãtar — de-acei þãrãneºti, mai mari. I-a dat în scris câtã fãinã sã punã ºi câtã brânzã. Pãcalã ia fãinã, bagã mâinile în aluat, boþeºte aluatul ºi-l întinde; îl taie cu cuþitul, începe a face colþunaºii ºi grãieºte, sã nu tacã: — Aista-i al boierului, aista-i al meu; aista-i al boierului, aista-i al meu... Pãcalã îi face boierului colþunaºi mulþi ºi mãrunþei, aºa cum a vrut el, da lui îºi face câþiva, mai mari. Pune la fiert. Ai boierului, mãrunþei, s-au fiert repede. Pãcalã, flãmând, nici n-a luat sama când i-a mâncat, dupã aceea îi mãnâncã ºi pe ai sãi.

P

COL|UNA+I BOIERE+TI 

$

P[cal[ =i T`ndal[

Vine boierul ºi-l întreabã: — Unde-s colþunaºii? — Cucoane, am fãcut totul cum mi-ai spus — ºi brânzã, ºi fãinã; ºi mari, ºi mãrunþei — numai c-acei mari, ai mei, i-au mâncat pe-ai dumitale, cei mãrunþei...

iindcã veni vorba de asta, sã vã mai spun una. Tot aºa odatã Pãcalã, ca un om nevoiaº, cãruia îi bãtea vântul în pungã, îl cuprinse o foame de-l punea pe frigare. Se duce la un han, cere ceva de-ale mâncarii ºi un pãhãrel de vin. În timp ce mânca, hangiul, neavând cu cine sta de vorbã, vine la masa lui Pãcalã. Din una, din alta, ce spune Pãcalã cel nevoiaº: — Jupâne. Þi s-a întâmplat ca sã mãnânce cineva ºi sã nu-þi plãteascã? — Încã câþi! Unii aveau, dar nu la dânºii, ºi-mi plãteau pe urmã; alþii nu aveau, erau nevoiaºi, ºi nu le mai luam nici o platã. — Foarte bine! Dar dacã acuma, bunãoarã, vine un nevoiaº ca mine ºi fãrã de-ale mâncãrii, i-ai da? — Cu toatã inima. — Dar dacã n-are bani? — Ce-are-a face? îmi fac o pomanã. — Foarte bine zici, jupâne! Fã-þi dar o pomanã ºi cu mine, cãci nu am cu ce-þi plãti ce-am mâncat.

F

F{-|I DAR POMAN{ +I CU MINE!

n om avea un fin cam gros de obraz. În fiecare searã, cum numai se potolea fumul din hogeag la nãnaº’su, el sosea pe ospeþe, mânca bine ºi rãmânea pe noapte, ca sã mãnânce ºi dimineaþa. Azi aºa, mâine aºa... Într-o searã omul cu femeia mãnâncã mai devreme ºi, când vine finul, da nãnaº’su îi zice:

U

FINUL GROS DE OBRAZ 

%

Snoave populare

— Finule, azi am avut mult de lucru ºi n-am dovedit sã facem mâncare, aºa cã nu prea am cu ce te primi; da poate sã-þi dau niºte lapte acru?.. — De lapte acru îs sãtul, nãnaºule, de-acasã. Da nãnaºul nu i-a mai zis a doua oarã. Se culcã finul la nãnaº’su, dar nu poate adormi de foame. Pe la o vreme de noapte se face cã vorbeºte prin somn ºi începe a striga: — Auleu! Auleu! Nãnaºul îl întreabã: — Da ce-i, finule?
— Am visat c-a sãrit un turc cu un harhadãu ºi vroia sã-mi taie capul — cã de n-am mâncat lapte acru?..

Naºul a luat ºi i-a dat finului pe’ntuneric niºte zãr acru — finul a mâncat ºi a adormit; dar dupã ce-a tras un somn, omul îl întreabã: — Ei, finule, ce mai face turcul? Da finul zice:
— Naºule, de când lapte acru am mâncat parcã s-a mai depãrtat. 

&

AVARI|II P~CLI+ITE

ând îi dai, îi fatã vaca. Când îi ceri, îi moare viþelul. Zgârcitul, când a fãcut clacã ºi-a vãzut atâta lãcustã de oameni împânzindu-i lanul ºi mântuindu-i treaba cât ai bate din palme, a zis bucuros: — E-hei, sãracile mâini multe, tare-s bune!... Da când s-a fãcut seara ºi-a-ntins masa clãcaºilor, sta posomorât ºi se uita chior⺠cum piere udãtura, de parcã s-ar fi dus pe gura lupului, º-atunci s-a-ntors cu ciudã: — Dã dracului, cã nu-s de soi gurile multe!... PE CINE NU-L LA+I S{ MOAR{, NU TE LAS{ S{ TR{IE+TI

C

R{ZG~NDIRE

n zgârcit, pierzând o sumã însemnatã de bani, s-a necãjit astfel încât în deznãdãjduire s-a spânzurat în odaia lui. Din întâmplare, venea Pãcalã, sluga lui, ºi vãzând pe stãpânul sãu spânzurat, a tãiat îndatã funia în douã ºi i-a scãpat astfel viaþa. Dupã trecere de vreo câteva luni, ceru Pãcalã sã iasã din slujba stãpânului sãu. Zgârcitul îi mulþumi pentru cã i-a slujit cinstit ºi credincios, însã îi opri douãzeci ºi cinci de parale din simbria lui, sub cuvânt cã funia cu care s-a fost spânzurat era încã de tot nouã ºi cã ar fi trebuit sã dezlege biniºor nodul, dar nu sã-l taie în douã.

U 

!

P[cal[ =i T`ndal[

n bãrbat iabraº1 din cale-afarã þinuse vreo ºase femei, ºi pe toate le bãgase în mormânt. În sfârºit, ce mai la deal, la vale, era aºa de amarnic, încât nimenea nu voia sã-ºi mai puie capul sub evanghelie cu dânsul, dar era putred de bogat. O hantuºcã de femeie din satul vecin, auzind cã-i aºa de bogat, nu se sfii de amãrnicia lui ºi se hotãrî a þine casã cu dânsul. Bãtrânul acesta, însã, avea obiceiul lui. Prinse o vrabie, o tãie ºi, dându-i-o nevestei noi, îi spuse ca sã-i facã zamã, rasol, iar picioarele ºi maiul — fripte. Femeia fãcu cum i-a spus. Dar uitai sã spun cã femeia nu mânca cu dânsul, ci totdeauna deosebit, cãci îi fãcea rãu zgârcitului sã-i facã asemenea pagubã. Azi aºa, mâine aºa, femeia se cam sãturase de hazul lui ºi ce casã era aceea dacã într-o zi se îndestula cu o vrabie. „Tot vrabie am mâncat la casa lui tat-meu. Ia lasã, cã-i fac eu boala!“ Cãci bãrbatul, când îºi tãia pasãrea, îi spunea sã i le dea pe numãr toate la mâncare, sã nu cumva sã lipseascã ceva. Ea de la o samã nu mai cãta de rânzã, de mai, cãci doar e de vrabie, ci-l lãsa sã se irojascã2 aºa. Când colo, la masã bãrbatul zise: — Mãi nevastã, unde-i maiul ºi rânza? — De, bãrbate, s-au pierdut. — Cum, zise zgârcitul furios, le-ai mâncat tu? — De, fie º-aºa, zise femeia, s-o scoatã la capãt. — Ai mâncat maiul, rânza? Tot, tot? — Tot, omule, cã doar nu era de rãmas. — Tot? zise avarul îngãlbenit, ºi rãmase leºinat pe scaun lângã masã, tot murmurând cu spume la gurã: tot, tot, tot...?

U

TOT, TOT, TOT

1 2

Iabraº (ºi abraº) — rãu, al dracului. (A se) iroji — a se irosi, a se pierde. 

!

Snoave populare

Femeia, dacã vede una ca asta, cheamã vecinii sã-i þinã lumânarea ºi trimise ºi la primar. Când veni primarul, femeia îl chemã deoparte, zicându-i: — Iaca, domnule primar, bãrbatul meu, din nenorocire, trage sã moarã, ºi pentru credinþa ce i-am pãstrat, îmi lasã mie tot avutul sãu. Fã toate formele, ca sã iscãleascã înainte de a închide ochii. Bãrbatul se pierdea zicând mereu: „Tot, tot, tot...“ iar primarul, dupã ce fãcu formele, puse dinaintea zgârcitului ºi le iscãli, tot murmurând: „Tot, tot tot”. ªi muri zgârcitul, iar femeia huzurea de bine, cãci avea cu ce, ºi ºtiuse sã-i dea de leac.

femeie avea un bãrbat zgârcit-zgârcit. Nu avea pereche pe lume de zgârcit. Când punea la copt, el alerga la cuptor ºi numãra tot ce-a pus în vatrã. Vine el odatã, se uitã, numãrã: ºapte pâini º-un lipii1. Dupã ce a scos din cuptor, femeia — ce-a fãcut, ce-a dres — a rupt o pâine în câteva bucãþi º-a dat de pomanã la niºte copii din mãhalã. Vine el, numãr㠗 ºase pâini º-un lipii! — Femeie! Erau ºapte pâini º-un lipii! — Nu, cã ºase au fost. — Zi «ºapte», cã mor, dacã nu zici! — Ba sã crãpi tu, cã tot ºase am sã zic. — Nu-þi parã ºagã, femeie. Eu chiar mor. ªapte pâini º-un lipii, zice ºi se prãvale... Moare — moare. De-acu ea-ncepe a-l boci: — Omule, omule... Când se dã mai aproape de dânsul, da el încã mai spunea: — ªapte pâini º-un lipii, ºapte pâini º-un lipii... ª-a murit de tot.
1

O

MOARTEA ZG~RCITULUI

Lipii — lipie, pâinicicã. 

!

P[cal[ =i T`ndal[

Când aproape de groapã, femeia boceºte:
— Omule, omule... ºapte pâini º-un lipii, da de-un rãu mã mântuii.

u fost zgârciþi pe lume — care ºi de tot felul, dar cum a fost unul la Trãsneºti, nu cred sã se fi aflat lumea împrejur. Tândalã-i zicea. Avea el douã rânduri de cireºi în capãtul pãmântului. ªi de mare teamã sã nu-i fure cineva vreo cireaºã, a suflecat copacii de crengi pânã hãt sus ºi a uns trunchiurile cu dohot. Când prindeau a se coace cireºele, grebla pe sub copaci, ca sã cunoascã urma. ªi nu-ºi gãsea clipã de somn nici zi, nici noapte. Nimeni nu-ºi mai punea mintea sã se anine de cireºele lui, cãci nimeni nu vroia sã-ºi înnegreascã mâinile cu dohot ºi sufletul de blestemurile zgârcitului. Odatã, de unde nu s-a luat o cioarã, a venit ºi a înºfãcat o cireaºã. Zgârcitul zvârr! cu barda dupã dânsa s-o taie. Cioara zburã ºi se porni într-o parte, el — dupã dânsa; cioara — pe sus, el — pe jos; mânã ºi mânã, cã biata pasãre nu-ºi mai gãsea clipã de popas, da þinea cireaºa în clanþ. Aºa a zburat cioara ºi el a fugit pân’ a dat cu picioarele în Prut. Când a simþit cã apa îl ajunge la gât ºi mai se îneacã, se uitã în urma pãsãrii, cum trecea apa, ºi zice: — Fie cireaºa aceea de sufletul tatãlui meu! ªi s-a întors înapoi.

A

ZG~RCITUL

rau doi zgârciþi. Unul Pãcalã ºi unul Tândalã. Intrarã-n bufet. Vãzând la o masã doi funcþionari cu niºte muºtar dinainte, ei s-au gândit: «Se vede cã aceea-i o mâncare foarte bunã». Întreabã, cât costã.

E

M~NCARE DE DOU{ COPEICI 

!!

Snoave populare

— Douã copeici. — Ieftinã ºi bunã. Comandã câte-o farfurie ºi se aºazã la masã... Pãcalã ia o lingurã ºi o bagã-n gurã. I-au dat lacrimile ºi-a început: puf!, puf!, puf! Tândalã îl întreabã: — Pãi de ce plângi? — Plâng, c-a murit mama ºi tata ºi tocmai acum mi-am adus aminte. Tândalã ia ºi el o lingurã. ªi-ncepe ºi el: puf!, puf!, — plânge. — Pãi tu de ce plângi? — Pãi plâng, c-a murit tatã-tãu ºi mã-ta, da mai bine mureai tu ºi nu veneam cu tine sã cheltuiesc atâtea parale. 

!"

TIC{LO+II MANGOSITE

e plângea Pãcalã cãtre Tândalã, spunându-i: — Mãi, am fost asarã la o nuntã, ºi aºa palme mi-a tras unul, de mai-mai era sã-mi sminteascã fãlcile. Dar ºi eu l-am înjurat straºnic! Tândalã îl întreabã: — Da te-a auzit? Iar Pãcalã-i rãspunde: — Ba nu, cã eram trecut dealul.

S

VITEJIE

ãcalã s-a gândit cât s-a gândit — hai sã meargã el într-o noapte la pãdure sã mãnânce mere. S-a dus. A gãsit un mãr cu mere, s-a suit în copac ºi s-a apucat de mâncat. Noaptea. Pe lunã. Iatã cã vine un urs. Urcã ºi ursul tot în copacul cela. ªi se apucã ºi ursul de ronþãit la mere chiar la spinarea lui Pãcalã. De fricã, Pãcalã înþepenise cu totul. Nu mai fãcea nici o miºcare. Numai cât cu coada ochiului trãgea înspre umbra ursului. Da umbra labei ursului se îndrepta spre umbra lui, parcã vroia sã-i dea mere. De fricã Pãcalã rãspundea ursului în ºopot: — Nu vreau, mãi. Nu vreau... ªi le-a trecut aºa mai toatã noaptea. Când de-odatã, din greºealã, ursul cade jos ºi se omoarã. Pãcalã, dacã vede cã-i mort ursul, repede se coboarã din copac, scoate cuþitul ºi-l jupoaie. Ia pielea ursului, o pune pe umãr ºi pleacã fudul acasã...

P

CU-NDR{ZNEAL{ +I CU FRIC{ 

!$

P[cal[ =i T`ndal[

Aruncã pielea într-un cui din faþa casei ºi, obosit cum era, se culcã sã se odihneascã: sã închidã mãcar un ochi pânã-n ziuã. Da nevasta îi tot bate capul sã-i spunã, unde-a fost: — Unde-ai îmblat tu, mãi, toatã noaptea?.. Ãi?! Unde-ai îmblat? Pãcalã, supãrat: — Taci, fa, cã acuºi te jupoi ºi ne tine, de vie, ca pe urs! Numai aþipeºte oleacã Pãcalã, încep sã latre câinii pe afarã. Pãcal㠗 la nevastã: — Ia vezi, fa, cine-i acolo! Nevasta, ºmecherã ºi ea, dupã ce se uitã pe afarã, îi spune lui Pãcalã: — O-of, a venit ursoaica ºi întreabã de urs. Pãcalã zice: — Du-te ºi-i spune cã nu eu l-am ucis — era gata mort.

ãcalã s-a dus la pãdure s-aducã pe ascuns lemne uscate, în de sarã. ªi umbra lui era mare. El nu credea cã-i umbra lui. — Mãi, ce sã fie aºa mare? Ofiþer, maior?.. Nu. Îi prea mare. Ia uitã-te, cât se vede! Mãi, da sã nu fie arhanghelul Mihail, care-a arhanghelit toþi arhanghelii de pe lume?... Da pãdurarul era-n dosul unui copac, acolo... ªi cum acela grãia singur — când i-a ars una între umeri! — pe fugã! A fugit, sãracul, pânã a ieºit din pãdure. Dar când ieºea din pãdure, se-ntâlneºte c-o babã. Se ducea ºi-aceea dupã lemne. — Mãi bãiete, ai vãzut lemne uscate în pãdure? Pãcalã zice: — Mãtuºã, dacã mã crezi, eu nici verzi n-am vãzut.

P

LA P{DURE 

!%

Snoave populare

datã Tândalã trecea noaptea printr-o pãdure întunecoasã c-o cãldare la spinare. ªi era singur, singurel. Dar cu cât mergea ºi se afunda mai mult în pãdure, cu atât i se fãcea mai tare fricã ºi tremura mai avan. Acum el tremura cum tremura, dar de la o bucatã de vreme, bagã de seamã, cã tremurã ºi cãldarea din spinarea lui. Ce sã-i facã?
S-o azvârl㠗 nu se îndura, s-o bat㠗 nu se putea.

O

VOINICIA FRICOSULUI

Aºa, îºi ia ºi el inima în dinþi ºi zice: — Ho, fricoaso! Ce tremuri aºa, cã doar eºti cu mine?! 

!&

TR~ND{VELI TR{SNITE

ntr-un sat era un þãran, care avea de fin pe Tândalã, un... leneº, de mucezea locul unde sta. Pe vremea seceriºului þãranul îl tocmeºte pe finul sãu la coasã. De cu sarã au pregãtit ei coasele, cutia, batca, ciocanul — ºi, când se luminã de ziuã, erau amândoi în capãtul pãmântului. Bun. Trage nãnaºul o brazdã ºi croieºte o postatã sãnãtoasã. Tândalã, finul, leneº, sta ºi se uita. — Haide, finule, înfige coasa! — Nãnaºule, mã uit ºi-mi pare cã merge cam greu. — Ei ba... — Ia hai sã încercãm ca la fierãrie — mata trage cu coasa, iar eu oi face: «Ha! ha!» — sã vezi: n-o sã meargã mai uºor?! Ascute þãranul coasa, apucã altã brazdã ºi-i zice iar: — Prãvale ºi tu una, mãi finule! Þi-ai gãsit! Leneºul de Tândalã sã se apuce de lucru! Cum începu þãranul sã coseascã, leneºul s-a dat la spatele lui ºi, când acela trãgea coasa, el fãcea: «I-i... ha! I-p... ha!» — Coseºte, mãi finule. — Nãnaºule, eu mai tare mã opintesc decât mata. Vede þãranul cã n-are cui îi citi carte ºi-l lasã sã meargã din urmã ºi sã ihneascã. La vremea prânzului þãranul aduce traista ºi se aºazã la masã. — Cã bine o mai chitii, nãnaºule. Curat mi se limpezeºte inima, face Tândalã ºi cade jos lângã traistã. Þãranul îºi drege musteþile, rupe un cãlcâi de pâine, o bucatã de brânzã ºi mãnâncã, iar finului nici de gând sã-i deie.

I

LENE+UL LA COAS{ 

"

P[cal[ =i T`ndal[

— Ia aruncã, nãnaºule, ºi la mine vreo hrincã de pâine ºi ceva brânzã. — Finule, îmi pare cã-i greu de mâncat în doi. Lasã cã eu oi mesteca, iar tu înghite. ªi cosaºul mânca, iar leneºul înghiþea noduri.

icã era odatã într-un sat un om grozav de leneº; de leneº ce era, nici îmbucãtura din gurã nu ºi-o mesteca. ªi satul, vãzând cã acest om nu se dã la muncã nici în ruptul capului, hotãrî sã-l spânzure, pentru a nu mai da pildã de lenevire ºi altora. ªi aºa, se aleg vreo doi oameni din sat ºi se duc la casa leneºului, îl umflã pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimþitor, ºi hai cu dânsul la locul de spânzurãtoare! Aºa era pe vremea aceea. Pe drum se întâlnesc ei cu o trãsurã în care era o cucoanã. Cucoana, vãzând în carul cel cu boi un om care semãna a fi bolnav, întrebã cu milã pe cei doi þãrani, zicând: — Oameni buni! Se vede cã omul cel din car e bolnav, sãrmanul, ºi-l duceþi la vro doftoroaie undeva, sã se caute. — Ba nu, cucoanã, rãspunse unul dintre þãrani; sã ierte cinstitã faþa dumnevoastrã, dar aista e un leneº care nu credem sã fi mai având pãreche în lume, ºi-1 ducem la spânzurãtoare, ca sã curãþim satul de-un trândav. — Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; pãcat, sãrmanul, sã moarã ca un câine, fãrã de lege! Mai bine duceþi-l la moºie la mine; iacã-tã curtea pe costiºa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia aºa, pentru împrejurãri grele, Doamne fereºte! A mânca la posmagi ºi-a trãi ºi el pe lângã casa mea, cã doar ºtiu cã nu m-a mai pierde Dumnezeu pentr-o bucãþicã de pâine. Dã, suntem datori a ne ajuta unii pe alþii. — I-auzi, mãi leneºule, ce spune cucoana: cã te-a pune la coteþ, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre sãteni. Iaca peste ce noroc ai dat, batã-te întunerecul sã te batã, urâciunea

C

POVESTEA UNUI OM LENE+ 

"

Snoave populare

oamenilor! Sai degrabã din car ºi mulþãmeºte cucoanei, cã te-a scãpat de la moarte ºi-ai dat peste belºug, luându-te sub aripa dumisale. Noi gândeam sã-þi dãm sãpun ºi frânghie. Iar cucoana, cu bunãtatea dumisale, îþi dã adãpost ºi posmagi; sã tot trãieºti, sã nu mai mori! Sã-ºi puie cineva obrazul pentru unul ca tine ºi sã te hrãneascã ca pe un trântor, mare minune-i ºi asta! Dar tot de noroc sã se plângã cineva... Bine-a mai zis cine-a zis c㠄Boii arã ºi caii mãnâncã“. Hai, dã rãspuns cucoanei, ori aºa, ori aºa, cã n-are vreme de stat la vorbã cu noi. — Dar muieþi-s posmagii? zise atunci leneºul, cu jumãtate de gurã, fãrã sã se cârneascã din loc. — Ce-a zis? întrebã cucoana pe sãteni. — Ce sã zicã, milostivã cucoanã, rãspunde unul. Ia, întreabã, cã muieþi-s posmagii? — Vai de mine ºi de mine, zise cucoana cu mirare, încã asta n-am auzit! Da’ el nu poate sã ºi-i moaie? — Auzi, mãi leneºule: te prinzi sã moi posmagii singur, ori ba? — Ba, rãspunse leneºul. Trageþi mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijã pentru astã pustie de gurã! Atunci unul dintre sãteni zise cucoanei: — Bunãtatea dumnevoastrã, milostivã cucoanã, dar degeaba mai voiþi a strica orzul pe gâºte. Vedeþi bine cã nu-l ducem noi la spânzurãtoare numai aºa, de flori de cuc, sã-i luãm nãravul. Cum chitiþi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mânã de la mânã ca sã poatã face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împãrãteasã mare, ce-þi baþi capul! Cucoana atunci, cu toatã bunãvoinþã ce avea, se lehãmeteºte ºi de binefacere ºi de tot, zicând: — Oameni buni, faceþi dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar sãtenii duc pe leneº la locul cuvenit ºi-i fac felul. ªi iaca aºa au scãpat ºi leneºul acela de sãteni, ºi sãtenii aceia de dânsul. Mai pofteascã de-acum ºi alþi leneºi în satul acela, dacã le dã mâna ºi-i þine cureaua. 

"

BRA+OAVE BE|IVITE

femele se duce la crâºmã sã caute pe bãrbatu-sãu. — Nene Neculai, mã rog, a fost Pãcalã-al meu pe aici? — Fost-a, lele Pâchiþicã. — ªi ce a fãcut? — A bãut ºi el un pãhãrel de rachiu. — Ardã-l para focului sã-l ardã, zice femeia bãtând cu piciorul în pãmânt, dã-mi ºi mie o litrã... Haide mai degrabã, cã mã duc sã-l caut!

O

HAIDE MAI DEGRAB{!

ra la noi în sat unul Pãcalã. El, de câte ori se îmbãta, bãtea femeia. Da altã bãtaie nu — pãruialã. Ea-i ºtia nãravul: când îl vedea cã vine bãut, se ºi dezbrobodea sã nu-i rupã tulpanul. ªi-avea semnele ei — cam pufnea ºi era cu ochii schimbaþi. Atunci venea, intra în casã, îºi fãcea obiceiul ºi ieºea degrabã afarã. Femeia, sãraca, nu credea cã-i numai atâta: ieºea dupã el ºi-l întreba: — Mã mai baþi, ori sã mã leg la cap? Numai aºa scãpa tulpanul. Da altã datã o lua pe ne veste ºi, nemaiavând cu ce sã-ºi cumpere mereu broboadã, a început a se purta cu capul gol. Vrând-nevrând acum se pieptãna. În toate zilele îºi da codiþele în jurul capului, le lega frumos, aºa cã îþi era mai mare dragul sã te uiþi la ea. Sã vedeþi, minune! Pãcalã nu se mai îndura acum s-o ee de pãr. Îi gãsise leacul...

E

UN LEAC 

""

P[cal[ =i T`ndal[

ândalã se duse odatã la crâºmã ºi ceru de bãut. Crâºmarul i-a dat un pahar, douã, trei... ºi i-a spus: — Þi-ajunge, omule. Du-te acasã. — Ba mai dã-mi, bade, cã mi-i sete. Crâºmarul îi mai toarnã un pahar. — Mai dã unul, ceru beþivul. — Nu-þi dau, cã o sã cazi aici jos. — Toarnã, frate, cã ºtiu eu drumul acasã! Crâºmarul i-a mai dat un pahar ºi Tândalã se prãvãli buºtean la pãmânt. Vãzându-l dormind ºi fãrã ºtiinþã, crâºmarul l-a apucat de dupã cap ºi l-a târât hãt încolo de la crâºmã. Dupã o habã de vreme s-a trezit Tândalã din somn ºi, vãzând crâºma hãt într-o parte, se minunã: — Ia uite: bietul crâºmar tocmai unde a mutat crâºma de rãul meu!...

T

BE|IVUL

ergeau Pãcalã ºi Tândalã beþi-criþã pe calea feratã. Pãcalã zice: — Mãi, ce scarã lungã! Dar Tândalã: — Mãi, ce corlate joase are scara asta!

M

P{CAL{ +I T~NDAL{ BE|I

ergeau Pãcalã ºi Tândalã chercheliþi pe drum, noaptea. Au vãzut luna pe cer ºi au început a se sfãdi: unul zicea cã-i luna, altul zicea, cã-i soarele. S-au înþeles aºa: pe care l-or întâlni pe drum — sã-l întrebe. S-au întâlnit cu Terinte, beat, ºi-l întreabã: — Spuneþi, vã rugãm, ce-i asta: soarele ori luna? Da acela le rãspunde: — Eu nu ºtiu, cã nu-s din satul ista.

M

SOARELE ORI LUNA? 

"#

Snoave populare

— e mai faci, mãi Pãcalã? — Ce sã fac?! Ia... rãu, cã nu mi-i bine. — Da ce pãcate au dat peste dumneata? — Apoi, ce sã deie, mãi nepoate? M-a împins necuratul, se vede, ºi m-am pus astã noapte, toatã noaptea, ºi-am mâncat ºi am bãut... ªi-acuma nu mi-i bine. — Da, mã rog, unde-ai petrecut aºa? — Acasã la mine. — Ei, cum aºa? — Bine, cum sã fie! Nu þi-am spus? Am bãut tutun ºi am mâncat bostan copt toatã noaptea, ºi acuma nu mi-i bine.

C

BOALA 

"$

BENGHIURI NEGHIOBE+TI

veau Prosteºtii în sat o fântânã afundã de tot, în care însã numai la fund mai era apã. Vrând ei o datã sã ºtie cât de afundã e, ce le trãsneºte-n gând? Hai sã o mãsoare cu oameni! Sã vadã de câþi oameni li-e fântâna de afundã. Se dau ei ºi pun de-a curmeziºul gurii fântânii un lemn, ºi Tândalã, care era mai spãtos, se lãsã în fântânã prinzându-se de lemn, apoi un altul coboarã ºi se prinde de picioarele lui, apoi un altul ºi altul... De la o vreme însã, lui Tândalã-i era greu de tot. Ce sã facã? Oamenii sunt grei, ºi el nu-i mai poate þine. În sfârºit, îi vine un gând bun ºi strigã celor de jos: — Oameni buni, þineþi-vã acuma mai bine de mine, c-am sã scuip una-n palme, sã mai capãt puteri! ªi se lãsã de mâini ca sã scuipe, dar atunci: „buf“ cu toþii în fântânã, de unde nici pânã azi nu i-a mai putut scoate nimeni.

A

CUM AU M{SURAT AD~NCIMEA F~NT~NII

ãcalã, negustor de la þarã, a cumpãrat un cal de la iarmaroc, pe lângã cel de la trãsurica lui. ªi cum venea obosit spre casã, cãtre sarã, cu calul cel nou legat dinapoia trãsurii, n-a bãgat de seamã ce se întâmplã pe lângã dânsul. Când îºi aruncã privirea într-un târziu sã-ºi vadã calul, dã cu ochii de un popã ce mergea cu frâul în cap, legat de trãsura lui. — Vai de mine, ce-i asta, unde e calul meu? — Nu te teme, fiule, eu sînt calul ce l-ai cumpãrat, zise popa. Am fost blestemat sã fiu cal timp de ºapte ani, ºi acuma mi s-a

P

IAR TE-AI F{CUT CAL? 

"&

P[cal[ =i T`ndal[

împlinit termenul ºi sînt iarãºi ce am fost; fã cu mine ce vrei, cãci ai dat bani pe mine! — Mergi sãnãtos, pãrinte, n-am crezut c-am sã pierd aºa de uºor o mulþime de bani... Ce se întâmplase în realitate? Dascãlul încãlecase pe cal ºi fugise, ºi rãmãsese popa, sã se descurce în chip onorabil... Peste câtãva vreme, îºi vede Pãcalã calul din nou la iarmaroc, cum îl vindea cineva. Zâmbind, se apropie de urechea calului ºi îi ºopteºte: — Pãrinte, iar te-ai fãcut cal... Acuma nu te mai cumpãr.

n orb umbla pe drum noaptea, þinând într-o mânã un felinar aprins, ºi într-alta un baston. Întâlnindu-l Pãcalã, dete peste el ºi-l întrebã: — Bine, bastonul pentru pipãit, dar felinarul pentru ce trebuinþã? Cã nimic îþi foloseºte la orbirea ochilor! Orbul îi rãspunse: — Felinarul nu-l þin pentru mine, ci pentru neghiobi ca tine, ca sã nu dea peste mine... ªi tu tot dãduºi.

U

}N|ELEPCIUNEA ORBULUI

ãcalã se întorcea o datã de la târg, cãlare pe mârþoaga lui. El aducea cu sine o pereche de desagi plini cu marfã, pe care, în loc de a-i lãsa ca lumea pe cal, îi luase în spinare. Demonii de copii, când l-au vãzut în starea aceasta, au început a se întreba unii pe alþii: — Oare de ce va fi luat moº Pãcalã desagii pe spinare? — I-am luat pe spinare, dragii moºului, ca sã-i fie calului mai uºor, le rãspunde moº Pãcalã.

P

C{LARE PE CAL CU DESAGII PE SPINARE 

"'

Snoave populare

emeia lui Pãcalã tare proastã era. Aveau ºi o fiicã ºi ea-i semãna mâne-sa. Tot proastã. Fiica era de-amu fatã mare. A pus un drob de sare pe sobã, dar era vremea ploioasã ºi nu se usca sarea. Femeia avea copil mititel ºi l-a pus lângã sobã, la cald. Vine de afarã ºi când se uitã pe sobã, vede drobul de sare ºi începe sã plângã, sã rãcneascã! Rãcneºte! Fata aleargã: — Ce plângi, mamã? — Ai, ce nu vezi? Ia uite, cum stã drobul cel de sare! Numai sã pice! ªi dacã picã, îl ucide pe bãieþel. Începe ºi fiica sã plângã. Plânge tare! Þipã! În timpul acela vine bãrbatu-sãu, Pãcalã. — Ce plângeþi? Ce rãcniþi? — Apoi nu vezi? rãspunde femeia. Ia uite, cum ºede drobul cel de sare, numai sã pice peste copil ºi-i gata. — Mãi, tare proaste mai sînteþi! Ia copilul. Amu du-te ºi ia sarea de acolo. Mã duc de la casã. Dacã mai gãsesc proaste ca voi, mã întorc înapoi. Dacã nu gãsesc, mã duc înainte. Merge el, merge. În alt sat trãia un om. Tot cu o femeie proastã. Pe dânsul îl chema Nane, da femeii îi zicea Anãnoaei! Da era proastã! Avea vacã. A legat-o la iesle ºi s-a pus pe prispa casei. Omul era dus la deal. S-a pus pe prispã ºi mânca pâine. Vaca rugumã la iesle. Ea se uitã la vacã ºi zice: — Joianã, nu mã strâmba, cã am sã-þi tai capul! Vaca rugumã, rugumã mai departe. Femeia mãnâncã, dar se înciudã mai tare. — Joianã, nu mã strâmba, cã-þi tai capul! Vaca rugumã, nu ascultã. — Dacã îþi mai zic o datã, îþi tai capul! strigã femeia. Vaca rugumã. Se duce atunci ºi ia toporul, îi taie capul, o taie bucãþi ºi o pune într-un poloboc. Avea un câine. A legat câinele de cepul la poloboc, ca sã nu vie alþi câini sã mãnânce carnea, ºi se pune pe prispã. ªede ºi aºteaptã. Vine omul, se uitã:

F

DROBUL DE SARE 

#

P[cal[ =i T`ndal[

— Ce-i? Ce-ai fãcut? — D-apoi ce! Eu mâncam, da ea mã strâmba! Cât i-am zis sã nu mã strâmbe, ea totuna mã strâmba. I-am tãiat capul, am pus-o în poloboc, am legat câinele... Câinele a târâit carnea, a împrãºtiat-o. Omului i-i ciudã. Ce sã-i facã? O lasã sã doarmã pe prispã afarã. El se duce în casã, se culcã. Când la o bucatã de noapte, s-a gândit cã ea doarme strâns, se duce ºi o tunde, îi unge capul cu niºte smoalã ºi intrã înapoi în casã, încuie uºa ºi se culcã. Femeia se trezeºte, se achipuie, vede cã n-are pãr în cap, cã-i unsã nu ºtiu cu ce, îi terfoasã, murdarã. — Cine sã fie? Unde sã fiu? zice. Ian sã întreb, cine trãieºte în casa aceasta. — Anane, Anane! Anãnoaei este acasã? — Nu-i. — Nu-i acasã, dar mã duc mai departe. Se duce, întreabã la unul, la altul, pânã s-a fãcut ziuã. De-amu Pãcalã umbla ºi el prin lume. Intrã în casã la Nane ºi-l întreabã: — Ce eºti aºa supãrat ºi necãjit? Da Nane zice: — Aºa cu o proastã iaca trãiesc. A tãiat vaca, a... Pãcalã atunci se gândeºte: „E-ei, sînt ºi mai proºti decât a me. Mã duc eu înapoi acasã“. ªi s-a dus înapoi la casa lui.

ãseºte Pãcalã o comoarã. Înainte comorile le luau boierii. Ce sã facã el? Dacã i-a spune femeii, apoi are sã-i ia comoara boierul. Se gândeºte: femeia mea aºa-i limbutã, cã toate celea înºirã. Da, hai, cã tot am sã-i spun, cum sã nu-i spun, dacã mi-i pereche. Pãcalã se duce, cumpãrã niºte peºte ºi-l aninã prin copaci aºa, pe unde era sã treacã la ogorul lor.

G

PE+TE }N COPAC +I GARD DE C~RNA| 

#

Snoave populare

Pe acolo trãia ºi un boier. ªi boierul acela avea gardul din nuiele împletite. Pãrea cã-i fãcut din cârnaþ rotund. Într-o duminicã, dimineaþã tare, dupã ce au mâncat, omul zice: — Femeie, ºtii ce? Ia haidem la pãmântul nostru ºi om vedea cum îi popuºoiul, cum îi rãsãrita. — Haide, omule. Se duc ei la deal sã vadã ogorul... El se mai face a se uita pe jos, da ea se uitã pe sus. Când colo — peºte în copac. Zice: — Omule! Ia uite — peºte în copac! — Ei, sui, femeie, ºi-l culege! Se suie ea ºi culege peºtele cela. Mai mergând, trec pe lângã casa boierului. Se uitã femeia la nuielele rotunde de la gard ºi întreabã: — Omule, da ce-i acesta? — Femeie, gard de cârnaþ! — Ian catã, omule! Se duc ei ºi vãd popuºoii, vãd rãsãrita la deal. Haide — vin înapoi. Femeia: — Haide, omule, sã facem mâncare, sã dregem peºtele. — Hai, femeie, drege peºtele biniºor ºi-om mânca. Dupã ce au gãtit mâncarea acolo, pun peºtele cela la masã ºi mãnâncã. Au mâncat ei peºtele cela ºi la masã el i-a spus. — Femeie, eu am sã-þi spun ceva. Da tu nu cumva sã spui cuiva. — Nu te teme, omule, cã nu spun nimãnui. — Da dacã-i spune? — Doamne fereºte! — Femeie, eu îþi spun þie, cã, de, îmi eºti pereche — am gãsit o comoarã. Da sã nu spui, cã aude boierul ºi are sã ne-o eie. — Nu te teme, omule, nu te teme. — Ei, haide... A doua zi Pãcalã se duce la deal. Da femeia ce sã facã? Dacã aºa era nãravul ei. Nu putea þine nimic. Se duce la cumãtrã. 

#

P[cal[ =i T`ndal[

— Cumãtrã, hãi, da ºtii, omul meu a gãsit o comoarã. — E-e-e, chiar, cumãtrã? — Iaca a gãsit. ªi o þine ascunsã sub dulap. Cumãtra se duce la alta ºi-i spune: — Cumãtrã, ºtii ce? Iaca nevasta lui Pãcalã mi-a spus cã omul ei a gãsit o comoarã. — Chiar? Ia uite! — Da sã nu spui nimãnuia! — N-oi spune. Cealaltã spune mai departe. Aºa cã s-a rãspândit vestea. Aude boierul, ia ºi cheamã, cum era atuncea, la primãrie. — De unde ºtii cã a gãsit o comoarã? întreabã. — Iaca cutare cumãtru mi-a spus. Îl cheamã pe cela. — Da þie cine þi-a spus? Aºa s-au depãnat vreo nouã. Când, la urmã, o întreabã pe femeia care auzise prima. — Cine þi-a spus? — Iaca femeia lui Pãcalã, care a gãsit comoara. Cheamã boierul pe femeia aceea. — Cine þi-a spus? — Omul meu mi-a spus. Ei, de-amu îl cheamã pe Pãcalã acolo. — Omule, tu ai gãsit o comoarã? — N-am gãsit. Cine þ-a spus? — Iaca cutare, cutare... Pânã ajunge la femeia lui. Bãrbatul atunci o întreabã: — Când, femeie, am gãsit? — Ei, omule, d-apoi nu ºtii? Când ne-am dus la deal ºi am mers pe lângã casa unui boier ºi era gardul de cârnaþ. N-ai vãzut peºte în copac? Doar am cules peºtele cela ºi am venit acasã, ºi l-am dres. Bãrbatul zice: — Auziþi, oameni buni, poate sã fie peºte în copac ºi gardul de cârnaþ? 

#!

Snoave populare

Atunci au luat ºi au stupit-o pe femeie ºi au paºolit-o afarã. A rãmas Pãcalã cu comoara.

datã Tândalã a cumpãrat o bucatã de cârnaþ. Pânã atunci el nu mâncase cârnaþ ºi s-a dus la un vânãtor sã-l înveþe, cum sã mãnânce. Vânãtorul i-a scris pe o hârtie cum sã mãnânce cârnaþul ºi Tândalã s-a dus acasã. Ajuns acasã, Tândalã a pus cârnaþul jos, a scos hârtia ºi a început sã citeascã. În vremea asta de undeva sare un câine, înhaþã cârnaþul ºi fuge. Tândalã liniºtit se uitã în urma câinelui ºi zice: — Degeaba l-ai luat, cã nu ºtii cum sã-l mãnânci, hârtia a rãmas la mine.

O

C~RNA|UL

ãcalã n-o trimitea niciodatã la târg pe nevastã-sa — se temea sã n-o amãgeascã cineva. Într-o zi Pãcalã a vrut sã se ducã la târg cu niºte gâºte. — Lasã, bãrbate, cã mã duc eu, zice nevasta. Pãcalã nu prea vrea sã dea gâºtele pe mâna ei, dar pânã la urmã a lãsat-o sã se ducã ºi i-a spus: — Cum a da târgul, aºa sã le dai ºi tu. Se duce nevasta cu cãruþa ºi cu douãzeci de gâºte în cãruþã. Pe aproape de târg se întâlneºte cu niºte oameni ºi-i întreabã: — Oameni buni, cum îi azi târgul? Da oamenii ceia, dacã au vãzut-o pe femeie cã-i proastã, i-au spus: — Apoi iatã, mãi nevastã: azi dai marfa, da cealaltã duminicã primeºti banii. S-a împãcat femeia cu dânºii, le-a dat gâºtele ºi i-a întrebat: — Da cum o sã vã cunosc eu, oameni buni?

P

CUM D{ T~RGUL 

#"

P[cal[ =i T`ndal[

— Apoi iatã cum: dã-ne ºuba matale, noi om îmbla cu ºuba pe mânã; cum ne-i vedea cu ºuba, ni-i cunoaºte. Le-a dat femeia ºi ºuba. A venit ea acasã, ºi Pãcalã o întreabã: — Cum ai dat gâºtele? — Cum le-a dat ºi târgul, bãrbate: azi am dat marfa, da duminica cealaltã trebuie sã mã duc dupã bani. Ca sã-i cunosc mai uºor pe oamenii ceia, le-am dat ºi ºuba. Pãcalã numai ºi-a pus mâinile-n cap...

n surd se duse ºi el o datã la bisericã ºi, dupã ce se aºezã la o parte liniºtit, ca tot creºtinul, uitându-se încoace ºi încolo, deodatã dã cu ochii de un biet om care stãtea cu buzele þuguiate, cãci era buzat de felul lui. Surdul, neºtiindu-i meteahna, când îl vãzu aºa, crezu cã fluierã. De aceea, nu-l rãbdã inima ºi strigã la el destul de tare, încât fu auzit de toþi: — Nu þi-i teamã de pãcat, mãi creºtine, sã ºuieri în bisericã? Bietul om, când se vãzu luat aºa din scurt, rãspunse amãrât: — Nu ºuier, mã! Lasã-mã-n pace, cã aºa-s eu, buzat! Surdul, neauzind bine rãspunsul, înþelese cã i-a spus sã-l lase în pace, cã e om bogat. De aceea, supãrat, i-o ºi trânti în nas: — ªi tata a fost om bogat, da-n bisericã n-a ºuierat!

U

SURDUL +I BUZATUL

-au ajuns trei cãlãtori: unul surd, unul rupt ºi unul chior. ªi merg prin pãdure. ªi acel surd zice: — Îmi pare cã vuieºte pãdurea. Vin tâlhari! Da cel chior zice: — Îmi pare ºi mie cã-i zãresc printre copaci.

S

TREI C{L{TORI 

##

Snoave populare

Da acel rupt zice: — Hai ºi-om fugi sã nu ne dezbrace! ªi au terminat cãlãtoria.

ãcalã a cumpãrat odatã din târg douãzeci de covrigi. ªi era flãmând ca un lup. S-a pus el sã-i mãnânce... Când — îi mai rãmâne un covrig ºi nu-l poate mânca, mãcar crapã! ªede el ºi-ºi bate mintea-n cap: «Ptiu, mãi, om prost ce sînt ºi eu! N-am putut dintru-ntâi sã-l mãnânc pe aista!..»

P

LA ULTIMUL COVRIG 

#$

RENGHIURI CO|C{RE+TI

ãcalã se duse la târg cu o pereche de curcani. Fostul lui stãpân îl întâlneºte ºi-i zice: — Ei, pungaºule! Care va sã zicã, furi mereu! De unde ai ºterpelit curcanii ãºtia? — I-am cumpãrat ºi i-am plãtit. Pe Dumnezeul meu! — Nu te cred!... N-ai putut sã-i plãteºti, pentru cã n-ai niciodatã un ban în buzunar. — ªi eu îþi jur cã i-am plãtit! — Dacã e aºa, vrei sã mi-i vinzi cu acelaºi preþ pe care tu i-ai cumpãrat? — Cu plãcere, domnule, dacã asta-þi place... Pe mine m-au costat patru bastoane zdravene cãpãtate în spinare. Cu dumneata nu vreau sã câºtig.

P

PRE|UL CURCANILOR

ãcalã era un sãrac ca toþi sãracii. Dar pe lângã alte pãcate, mai era ºi bãtrân. Într-o noapte, iaca vin hoþii ºi încep sã bâjbâie prin ladã ca sã caute bani. — Cine-i acolo? — Noi, ziserã hoþii, taci din gurã, cã dai de dracu! — Dar ce cãutaþi pe acolo, ha? — Stt... Parale! — Mãi, da proºti mai sînteþi voi! Eu caut ziua ºi nu gãsesc, ºi voi noaptea ºi fãr’ de lumânare, ºi o sã gãsiþi? Cãtaþi-vã de treabã ºi lãsaþi-mi sãracia-n pace!

P

P{CAL{ +I HO|II 

#&

P[cal[ =i T`ndal[

n tâlhar s-a dus sã fure linte de la un om. Omul a simþit ºi s-a pus de pândã în linte. A ajuns tâlharul la linte ºi zice: — Bunã ziua, linte! — Mulþãmesc, mãi Terinte. Atunci tâlharul zice:
— Te-aº pãstãri — m-oi zãbovi, dar mai bine te-oi însãrcina ºi m-oi cãra.

U

TERINTE LA FURAT LINTE

Stãpânul, auzind acestea, zice:
— Mãi Terinte, te-aº chicui — m-oi zãbovi, mai bine te-oi ciomãgi ºi m-oi mântui.

e duce un fecior al lui Tândalã la un om, în poiatã. (Cred cã ºtia unde-s ouãle.) S-a dus, da omul l-a vãzut ºi — þac! din urmã ºi-i pune cuitoarea. Se duce la tata bãiatului, la Tândalã, în casã ºi zice: — Bre, bre, om de Dumnezeu, þi-am prins bãiatul în poiatã. Da el zice:
— Hee! Iaca ce nebunie poate sã mai fie!

S

LA FURAT OU{

I-a pus cuitoarea ºi l-a «prins». Ian dã-i drumul pe deal ºi-i vedea, cum l-îi prinde! 

#'

Snoave populare

ãcalã ºi Tândalã au intrat într-un coteþ. Gãinile au început a cotcodãci. Stãpânul casei iese afarã, tuºeºte o datã, de douã ori, se apropie de coteþ ºi întreabã: — Care-i acolo? — Noi, cucoºul ºi gãinile...

P

CEI DIN COTE|

-a dus Pãcalã la pãdure ºi s-a apucat sã-ºi taie niºte lemne. Da pãdurarul l-a vãzut ºi l-a luat la fugãrit: — Stai, mãi! Da el zice: — Stai tu, cã eu din pricina ta fug.

S

STAI, M{I!

ãcalã a nimerit la judecatã. ªi-l întreabã judecãtorul: — De ce ai nimerit aici, pe scaunul ista? — Pentru un capãt de funie. — Cum, bre, pentru un capãt de funie sã te aducã pe tine aici?! — Apoi... de cel’lalt capãt era legat un viþel.

P

PENTRU UN CAP{T DE FUNIE

ra un moºneag ºi ºedea în pãdure într-un bordei de casã. Era iarnã ºi ger. Omul s-a sculat la o vreme de noapte º-o fãcut foc. Tâlharii au vãzut luminã ºi-au venit — ºedeau pe-afarã, pe lângã bordei... Da cel mai mare tâlhar era ºtirb de dinþi — îl chema ªtirbul. ªi ceaunul moºneagului — tot ºtirb era.

E

ZECE +I CU +TIRBUL — UNSPREZECE 

$

P[cal[ =i T`ndal[

Moºneagul a-ncãlþat un picior ºi-a zis: — Amu pe cinci i-am legat. Încã pe cinci sã-i leg ºi deacolo oi pune pe ªtirbul... pe foc. El avea, bietul, sã punã ceaunul la foc, da cei de-afarã (erau zece ºi cu ªtirbul — unsprezece) au crezut cã de dânºii îi vorba, ºi-au fugit în lume. Da moºneagul n-avea de unde sã ºtie, cã stãteau tâlhari pe la ferestre; el grãia cu ceaunul.

n fecior de tâlhar mergea cu tatã-sãu printr-un sat. Înserase de-acum ºi niºte gâºte rãtãcite se pituliserã lângã un gard. Bãiatul, cum vede gâºtele, zice: — Tatã, sã le iau ori sã le las? Iar tat’su-i rãspunde:
— Le-i lua sau le-i lãsa, tu de tata nu-ntreba; tatãl tãu îi om bogat, din furat el n-a mâncat, numai — din ce i-a picat.

U

O LEC|IE DE EDUCA|IE P{RINTEASC{

icã s-a dus odatã Pãcalã la furat prãsade. A sãrit gardul încetiºor, a pus câteva prãsade în sân. Iatã cã-l vede paznicul. Da ºi Pãcalã îl observã pe paznic venind spre dânsul; sare gardul înapoi ºi — tulea! Fuge, fuge, da ºi paznicul — din urma lui! Vede paznicul cã nu-l poate ajunge ºi-l strigã: — Mãi Pãcalã, mãi! Ian stai, mãi! Da Pãcalã unde face: — Stai mata, cã pe mata nu te fugãreºte nime!

C

P{CAL{ LA PR{SADE 

$

Snoave populare

rau doi vecini: unul — stãruitor (avea acasã de toate ce trebuie), da altul — nu prea iubea sã lucreze, mai mult de-ar fi fost sã tragã la mãsea. Ei, ce se întâmplã într-o primãvarã! Cel leneº se uitã în grãdinã la cel harnic, vede niºte ceapã verde, crescutã frumos. „Bunã ar fi o salatã cu ceapã verde acum“, se gândeºte el. Când a-nserat, se duce el, cam pe lunã, c-un sac în grãdina vecinului. Începe a smulge. Smulge, smulge... Da stãpânu-l vede: „Mãi, mãi, ce om... Ian stai, cã pun eu mâna pe dânsul“ — ºi de-odatã-l ºi prinde! — Mãi vecine, d-apoi ce faci tu aici, bre? Acela zice: — Iatã: bãtea vântul tare — m-a luat pe sus, am cãzut aici ºi mã þin de ceapa asta, sã nu mã ducã vântul mai departe. — Bine, bre omule, da în sac de ce bagi mereu? — Iatã de asta mã mir ºi eu.

E

DUP{ CEAP{ LA VECIN 

$

GOGONELE GOGONATE

icã era într-un sat un om tare nevoiaº. De nevoiaº ce era, ºi-a lãsat casa ºi a plecat sa-ºi cerce norocul în lume. Mergând el încotro îl duceau ochii, deodatã îl apucã o foame nebunã. A tras la un han sã caute de-ale mâncãrii, însã nu avea la el nici o para chioarã. — Jupâne, fã-þi milã ºi-mi dã colea de-ale halelii, cã-mi ghiorãie stomacul, ducã-se ºi el la naiba! Bani nu am; însã când mã întorc din drum, îþi plãtesc. Hangiul a fiert cinci ouã, a tãiat o bucatã de pâine ºi a dat omului. Dupã ce ºi-a pus stomacul la cale, a plecat în lume. Dupã vreo douãzeci de ani, s-a întors acasã ºi a dat pe la hanul unde ospãtase el. Intrã în han ºi spuse hangiului: — Jupâne, îþi mai aduci aminte cã am ospãtat aicea, acum vreo douãzeci de ani, ºi nu þi-am plãtit? Ei, acuma am venit sã-þi plãtesc ºi vreau sã ºtiu cât costã. — Da, da. Îmi aduc aminte. Ai mâncat cinci ouã ºi o bucatã de pâine. — Da, întocmai. Cât costã? — Apoi, masa aceea costã douã mii de lei. — Cum vine asta, jupâne? — Da, aºa vine. Cãci dacã nu-þi dãdeam dumitale acele cinci ouã, eu scoteam cinci gãini, care creºteau mari. Gãinile, la rândul lor, scoteau pui, ºi dacã socoteºti de-a fir-a-pãrul, iese întocmai douã mii de lei. — Nu se poate asta, eu nu-þi dau dar nimica. — Dacã nu dai, sã ºtii cã te trag la judecatã.

C

P{CAL{ AVOCAT 

$"

P[cal[ =i T`ndal[

Omul a ieºit, ºi mergea posomorât spre casã, când numai ce se întâlneºte cu Pãcalã. — Da ce ai, române, de-þi plouã aºa? — De, ca omul; fiecare cu necazurile lui. — Se poate sã ºtiu ºi eu? Pe mine mã cam intereseazã toate fleacurile. Omul îi înºirã de la început toate câte se întâmplaserã ºi cum, în cele din urmã, îl dase în judecatã. — Fii pe pace! Pentru asta trebuie sã fii tu aºa posomorât? Ia-mã pe mine avocat. — Te iau; însã eu n-am fost niciodatã la judecatã. — Nu-i nimic. Dã-mi mie hârtie la mânã. Zis ºi fãcut! Dupã o bucatã de vreme, numai ce se pomeneºte Pãcalã cu citaþie, însã nu se duce la judecatã. Vine a doua citaþie. Acum lãsã toate treburile baltã ºi se duse. Când se înfãþiºã în faþa judecãtorului, judecãtorul, cam rãstit, îl întrebã: — De ce nu ai venit la primul proces, domnule? — Sã vedeþi de ce nu am venit, domnule judecãtor. Tocmai fierbeam niºte grâu ca sã-l samãn, ºi nu puteam sã las grâul pe foc, cãci se strica. — Da cum vine asta? Tu fierbi grâul, ºi pe urmã îl sameni? — Da, îl fierb. — ªi rãsare? — Da, dupã cum ºi ouãle care le-a fiert jupânul au scos pui, ºi puii s-au fãcut gãini, ºi gãinile au fãcut iar ouã ºi aºa mai departe. Judecãtorul, auzind asta, a achitat procesul.

ândalã, având o droaie de copii, s-a hotãrât sã-i dea la fel de fel de meºteºuguri, ca sã le asigure un viitor. Pe unul l-a dat la ciubotãrie, cu urmãtoarele condiþii: anul întãi îi dã tatãl de mâncare; al doilea nu plãteºte nimic, ºi al treilea an va plãti maistrul lucrul copilului.

T

UCENIC LA CIZM{RIE 

$#

Snoave populare

Dupã ºase luni, bãiatul fuge acasã, la þarã. Tatãl sãu lucra ceva prin ogradã, ºi cum îl vede îi ºi iese înainte cu un bãþ. — Da ce-i asta, fârtate? Eu te-am dat pe trei ani, ºi tu vrei sã mã faci de râs? — Tatã, nu mai pot... — Nici o vorbã! Sã pleci numaidecât înapoi! Dar bãiatul se pune jos ºi începe a plânge. Între timp soseºte ºi mama, întrebându-l: — Ce s-a întâmplat, dragul mamei? — Apoi, uitaþi-vã, tãtucã ºi mãmucã! Cum m-aþi dus la maistru, mi-a mers bine o bucatã, însã i-a pierit o caprã ºi am mâncat din ea douã sãptãmâni. I-a pierit o vacã ºi-am întins-o din ea vreo patru sãptãmâni... ªi acuma i-a pierit soacrã-sa ºi nu mai pot, tãtucã ºi mãmucã, cã tare era a dracului...

ãcalã era un zidar din cei cãrora le place sã facã lucrul mai mult de isprãvealã, fãrã a se gândi la trãinicia lui. Se tocmeºte într-un rând la un gospodar ca sã-i lucreze un coº de cãrãmidã (hogeag) la casã. Da românul se vede cã-i cam cunoºtea nãravul zidarului Pãcalã; de aceea, când terminarã tocmeala, îi mai atrase o datã atenþiunea: — Vezi sã-mi faci lucru bun, meºtere, cã-þi plãtesc cinstit, dupã tocmealã, îndatã ce isprãveºti! — Despre asta n-avea nici o grija, creºtine, cã-mi cunosc eu meseria, rãspunse Pãcalã-zidarul. ªi, fãrã multã zãbavã, se apucã de treabã.
Cãrãmidã ia, trânteºte, cu mistria dã-i, suceºte, ºi hogeagul îl porneºte.

P

ZIDARUL ME+TER

Cu gândul ca sã isprãveascã treaba mai repede, pentru ca sã-ºi primeascã plata, Pãcalã, zidarul nostru nici nu mai 

$$

P[cal[ =i T`ndal[

îndreaptã cãrãmida la þãnchi1, dupã cum trebuia. Ba pe câte una uita s-o mai dea ºi prin bruftuiala de nisip, ºi la încheieturã fãrã legãturã îi dã mereu zor înainte. Cu izbealã ºi sucealã, în sfârºit, terminã hogeagul. Dar când se uitã Pãcalã-meºterul la el, vede cã... de bine ce era lucrat, se prãbuºise într-o parte, gata sã se prãvale. Dacã vãzu una ca asta, se întoarse repede ºi-l propti cu spatele, strigând de zor pe stãpân: — Hei, creºtine, hai de-þi vezi hogeagul gata! Omul veni în curând sã-i vadã isprava, mirat ºi el de silinþa zidarului. — Gata, meºtere? — Gata, precum vezi! Acum trebuie sã-mi plãteºti. — Bine, dã-te jos ºi vino sã-þi plãtesc! Cum nu s-ar fi dat zidarul de Pãcalã jos la parale, dar ºtia cã dupã el porneºte ºi hogeagul. — Nu, nu vreau! Aici am lucrat, aici sã-mi plãteºti! — Da bine, meºtere, mã ºtii pe mine om de bucluc, ca sã nu-þi plãtesc? De ce sã mã mai urc eu sus la tine degeaba, când ºi tu trebuie sã te dai jos, cã doar n-ai fi având de gând sã dormi acolo. ªi apoi, ce mai la deal, la vale, aici jos ne-am tocmit, iar nu acolo! — Aºa? Dacã nu vrei, rãspunse Pãcalã zidarul, supãrat, eu l-am lucrat, eu îl dãrâm. Pãzea! ªi ridicându-ºi în grabã spatele, pânã sã mai rãspundã gospodarul ceva, hogeagul se ºi prãvãli devale, nãruindu-se cu totul.

n om, cumpãrându-ºi postav ca sã-ºi facã o hainã, s-a dus cu dânsul la croitorul Pãcalã. Acesta-i spune cã n-ajunge postavul pentru haina ce voieºte sã i-o facã. El iese de acolo, ºi vizavi vede o altã tablã de croitor. Era croitoria lui Tândalã.
1

U

CROITORUL

Þãnchi (ºi þenchi) — hotar, limitã, margine. 

$%

Snoave populare

Merge acolo, intrã în vorbã, ºi croitorul primeºte. Dupã câteva zile, venind sã-ºi ia haina, vede la bãiatul lui Tândalã o micã hainã fãcutã din materialul sãu. Întreabã pe croitor: — De ce dincolo a zis cã n-ajunge, ºi aici nu numai cã a ajuns, ci încã a mai rãmas ºi pentru copil? — Ei! domnule, rãspunse Tândalã-croitorul, eu am numai pe miºelul ãsta, dar ãla are trei.

oi cumnaþi îºi cumpãraserã amândoi o vacã, cu învoialã între ei ca laptele sã-l împartã pe jumãtate. Dar când a fãtat vaca un viþel ºi trebuia mulsã, cei doi cumnaþi începurã sã se certe, spunând fiecare cã laptele trebuie sã-l ia numai el. O rubedenie de-a casei îi învãþã cã dreptatea adevãratã nu poate sã le-o facã decât numai Pãcalã. Aºa cã oamenii noºtri îl ºi aduserã la locul cu pricina. Apropiindu-se cu toþi de vacã, Pãcalã le spune: — Mãi Ioane! Tu zici cã laptele vacii s-ar cuveni þie? — Da, domnule, rãspunse bietul þãran necãjit. — ªi tu, Stane, pe de altã parte, zici cã e al tãu. — Da, domnule, rãspunse al doilea român. — Pãi dacã e aºa, apucã tu, Ioane, de coarne, dar apucã bine ºi tu, Stane, de coadã, ºi trageþi amândoi din toate puterile voastre! ªi acum, în timpul ãsta, eu s-o mulg cât oi putea, iar voi trageþi înainte, cãci cum tragi, aºa ajungi.

D

DREPTATEA LUI P{CAL{

n supleant de judecãtorie þinea într-o zi locul judecãtorului de instrucþie. Aºteptând sã vie inculpaþii pentru a-ºi face depunerile, între mai mulþi alþii intrã ºi un nevinovat, Pãcalã. Îndatã ce-l vede, junele judecãtor îl întreabã: — Cum te cheamã?

U

„JUR C{ VOI SPUNE DREPT!“ 

$&

P[cal[ =i T`ndal[

— Ion Pãcalã. — De câþi ani eºti? — De douãzeci ºi nouã. — Eºti însurat? — Da. — Unde locuieºti? — Aici în târg. — Pune mâna pe cruce ºi zi dupã mine: „Jur în numele lui Dumnezeu cã voi spune drept, fãrã urã, fãrã pãrtinire... Aºa sã-mi ajute Dumnezeu. Amin!“ Acuma spune ce ºtii. — Ce sã ºtiu, coconaºule? M-a trimis coconiþa (stãpânã-mea) sã vã poftesc la masã la dumneaei, pe desearã.

ãcalã avea un proces la tribunal, ºi cum adversarul lui angajase avocat, angajeazã ºi el doi, ca sã fie mai presus. Dupã ce se înfãþiºarã, vorbirã avocaþii. Cum se face cã acesta cu doi avocaþi pierde procesul, ºi când sã iasã afarã, iese ºi unul din avocaþii lui dupã el ºi-i zice la uºã: — Da bine, bre omule, de ce ai mai bãgat ºi p-ãllalt avocat, cã el a încurcat procesul. Dacã nu era el, nu pierdeai. Pãcalã, îndesându-ºi cãciula pe urechi, îi zise avocatului: — Pãi sã vezi, tatã, eu ºtiu cã dacã pui doi boi la cãruþã, trag mai bine ca unul. D-aia am bãgat ºi eu doi. Avocatul întoarse spatele, iar publicul fãcea haz mare de spusele lui Pãcalã.

P

DOI BOI TRAG MAI BINE CA UNUL

oi avocaþi se certau cu furie. —- Nu vã temeþi, zise Pãcalã cãtre cei ce-i priveau, cãci avocaþii sînt ca tãiºurile foarfecelor: unul pe altul nu se taie, darã vai de cel ce intrã la mijloc!

D

C~ND SE CEART{ AVOCA|II 

$'

Snoave populare

— cum aº vrea sã ºtiu cât vã sînt dator. — Pentru cã am cunoscut de mult pe tatãl dumitale ºi am fost prieteni buni, sã fie numai douã sute lei. — Îmi pare bine cã nu ai cunoscut ºi pe bunicul meu.

A

P{CAL{ LA AVOCAT

ândalã, care fusese de douãzeci de ori închis, se prezentã într-o zi dinaintea tribunalului corecþional. El n-avea mai mult de douãzeci ºi doi de ani. — Cum se poate la vârsta ta, îi zise preºedintele, sã ajungi la asemenea punct de depravaþiune? Se înþelege cã din cauza oamenilor cu care te afli în contact ºi cu care te aduni. — Ce fel de oameni, domnule preºedinte? Eu mi-am petrecut viaþa numai cu magistraþi!

T

PUNGA+UL

— scultã, doctore, de ce întrebi totdeauna pe clienþii d-tale ce mânâncã? Vrei sã stabileºti diagnosticul dupã importanþa poftei lor de mâncare, sau vrei sã-þi faci numai o idee despre meniuri? — Nici una, nici alta. Vreau sã-mi dau pur ºi simplu seama de cifra onorariului pe care îl pot cere.

A

P{CAL{-DOCTOR

ãcalã se facu pescar ºi plimba o datã un om învãþat, cu luntrea pe Dunãre. Asta era într-o searã de varã. Cum pescarul Pãcalã trãgea vârtos din lopeþi, numai iatã cã-l întrebã învãþatul, care tot sta cu ochii la stele:

P

P{CAL{-FILOZOF 

%

P[cal[ =i T`ndal[

— Mãi omule, ºtii ce e în steaua aceea? ºi arãtã cu degetul o stea luminoasã pe cer. — Nu, domnule, rãspunse luntraºul Pãcalã de colo. — He-hei, þi s-a dus un sfert din viaþã, zise omul tobã de carte, fudulindu-se cu ºtiinþa lui. — Da-n inima pãmântului ºtii ce-i? întrebã învãþatul din nou. — De unde sã ºtiu eu? îi rãspunse cam înþepat Pãcalã-luntraºul. Eu atâta ºtiu, sã trag la luntrea asta, ca sã te plimb pe dumneata. — He-hei, þi s-a mai dus încã un sfert din viaþã dacã nu ºtii. În vremea asta s-a pornit un vânt straºnic. Valuri peste valuri se repezeau în luntre, gata s-o rãstoarne ca pe-o jucãrie. Pãcalã întrebã atunci pe învãþat: — Hei, domnule cãrturar, ºtii sã înoþi? — Nu ºtiu, vai de mine, rãspunse omul cu carte, îngrijorat. — Atunci, sã ºtii cã þi s-a dus toatã viaþa, zise Pãcalã cu glas apãsat ºi batjocoritor.

ergea un þãran prin piaþã, da un boier, nitam-nisam, îi trage o palmã. ªi râde. Þãranul — cautã dreptate: îl dã pe boier în judecatã. Da boierul ºtia cã n-are sã-i facã judecãtorul parte þãranului. Se duc la judecatã. Þãranul spune: — Domnule judecãtor, mi-a tras boierul o palmã degeaba. Judecãtorul zice: — O palmã costã un galben. Atunci boierul spune: — Mã duc s-aduc galbenul, cã nu am bani la mine. Aºteaptã þãranul un ceas-douã, acolo, în faþa judecãtoriei (c-aºa i s-a spus: s-aºtepte-afarã); aºteaptã, aºteapt㠗 boierul nu mai vine. A înþeles þãranul cã ºi-au bãtut joc de dânsul — ºi boierul, ºi judecãtorul... Intrã el înapoi:

M

PRE|UL PALMEI 

%

Snoave populare

— Domnule judecãtor, zice þãranul, eu nu mai am când aºtepta. Ia daþi-vã mai aproape sã vã spun ceva, ºi-i trage judecãtorului o mamã de palmã, zicându-i: Când a veni boierul, sã vã luaþi galbenul.

ntr-un sat au venit odatã turcii º-au luat toate femeile. Bãrbaþii erau pe deal la pãscut caii. Când au dat cã nu-s femeile, au început a plânge, a se boci. Da Pãcalã, despre care se ºtia cã trãieºte rãu cu femeia, rãcnea mai tare decât toþi. Rãcnea, de tocmai se desfãcea. — Ce rãcneºti tu, bre, aºa de tare? îl întreabã vecinu-sãu. — Dac’ a mea s-a ascuns ºi n-au furat-o turcii...

I

SC~RB{ PESTE SC~RB{ 

%

P{T{R{NII V~N{TORE+TI

ãcalã s-a dus la baltã sã vâneze raþe... La câteva zile dupã aceea le povesteºte unor prieteni, c-a venit acasã cu un sac de raþe... — Ca mine, zice, nu-mpuºcã nime — încã º-a doua zi picau raþele de sus. Ploua cu raþe!

P

LA V~NAT RA|E

-a dus Tândalã la vânãtoare. ªi de-odatã zãreºte el sub un tufar un iepure. Se uitã la iepure ºi îºi face socotealã: «Am sã-l împuºc ºi carnea am s-o mãnânc, dar pelicica am s-o vând ºi am sã-mi cumpãr un purcel; purcelul am sã-l cresc mare, am sã-l vând ºi am sã-mi cumpãr o viþicã; am sã cresc din viþicã o vacã, am s-o vând ºi am sã-mi cumpãr o iapã; iapa va avea un mânz, mânzul a creºte ºi eu i-oi înhãma pe amândoi!» De mare bucurie a început sã sarã în sus ºi sã chiuie. Iepurele a ºi sãrit de sub tufar ºi a fugit, iar vânãtorul nepriceput a rãmas numai cu planul.

S

DE MARE BUCURIE

ândalã s-a pornit în lume. Merge el printr-o pãdure ºi vede un iepure dormind. S-apropie ºi-ncepe a spune: — Prind iepurele, îl duc acasã. Iepuroaica are sã fete iepuraºi. Iepuraºii au sã creascã ºi-au sã se înmulþeascã. O sã am mulþi iepuri. Vând iepuri ºi-mi cumpãr o gãinã. Gãina are sã se ouã. Din ouã au sã iasã puiºori. Puiºorii au sã creascã ºi s-or preface în gãini. Gãinile am sã le vând. Am sã-mi iau o gâscã.

T

T~NDAL{ +I IEPURELE 

%"

P[cal[ =i T`ndal[

Gâsca are sã scoatã boboci. Bobocii or creºte. Am sã-i vând ºi-mi iau o caprã. Capra are sã facã ieduþi. Îi cresc ºi-i vând. ªi-mi iau o viþicã. Vaca are sã fete tot o viþicã. Le vând ºi-mi cumpãr o casã. Eh, ce bogat am sã fiu! ªi loveºte o datã în palme. Iepurele se trezeºte — ºi fuga! Tândalã îºi zice: — Prost am fost, prost am rãmas.

ãcalã s-a dus la vânãtoare. S-a-ntâlnit cu Tândalã ºi-i povesteºte: — Am fost odatã la vânãtoare ºi vãd un urs. Bah! ºi-n torbã. Vãd o vulpe — bah! ºi-n torbã. Vãd un iepure — bah! ºi-n torbã... — Bre, frate, zice Tândalã, mare torbã trebuie sã fi avut! Unde a ’ncãput ºi ursul, ºi vulpea, ºi... — Mãi omule, eu împuºcam, iar cartuºele goale le luam — ºi-n torbã! Da tu ce-ai crezut?!

P

BAH! +I-N TORB{

-au întâlnit niºte vânãtori. Unul, mai isteþ, Pãcalã, a’nceput a spune, ce fel de vulpe a vânat: — Ia, bre oameni buni, eu am vânat o vulpe — coada patru metri avea! Unul, de alãturi, îi zice: — Bre, cam mare. — Drept cã patru n-o fi avut, dar doi ºi ceva — numaidecât! — Tot îi mare. — Drept cã doi ºi ceva poate nu avea, dar unul jumãtate avea. — Tot îi mare. — Ia taci, bre, cã ºtiu cã n-a mai fost vulpea fãrã coadã. Drept cã eu am vãzut-o cam de departe...

S

V~N{TORUL +I VULPEA 

%#

Snoave populare

e duce Pãcalã la pãdure. Merge el, când, deodatã, dã peste un lup. Venea înspre el cu o falcã în cer ºi cu una în pãmânt. Pãcalã dã sã tragã. Trage o datã, de douã ori — nu ia foc. Deschide puºca, se uit㠗 n-are cartuºe! Pãcalã zice: — Nu mi-am pierdut curajul. Îmi rãsuflec eu mânecile pânã la umãr ºi, cum venea lupul cu gura cãscatã înspre mine, îi bag mâna în gurã pânã la coadã ºi, când trag mâna înapoi, întorc lupul pe dos ºi-i schimb direcþia. Spre pãdure!

S

V~N{TORUL +I LUPUL

-au pornit Pãcalã ºi Tândalã la vânat lei. Au ajuns ei într-o câmpie, unde erau mulþi lei. Au fãcut ei acolo un cort. Pãcalã s-a dus sã vâneze lei, da Tândalã a rãmas în cort — bucãtar. Pãcalã a vãzut un leu ºi a rupt-o la fugã. Când a ajuns la cort, ºi-a fãcut vânt ºi a ieºit prin ceea parte de cort. Da leul l-a vãzut pe bucãtar ºi s-a pornit spre el. Pãcalã, dupã ce a trecut prin cort, îi zice bucãtarului: — Þine leul ista, cã eu mã duc s-aduc altul!

S

LA V~NAT LEI

n boier l-a luat pe Pãcalã la vânãtoare ºi-i zice: — Dacã-i vâna un iepure, þi-oi da o para; dacã-i vâna doi — douã parale. De fiecare iepure — o para. Cum mergea Pãcalã prin pãdure, numai ce vede într-o scorburã doi iepuri. Atunci el — haþ! ºi-i prinde pe amândoi. ªi strigã: — Iatã, cocoane, am prins doi iepuri! Boierului nu i-a dat prin minte sã zicã: «Dã, mãi omule, unul la mine, cã þi-i greu sã-i duci pe amândoi», da a lãsat sã-i ducã omul la cãruþã. Când a ajuns omul la cãruþã, un iepure s-a zmuncit ºi a scãpat.

U

LA V~N{TOARE DE IEPURI 

%$

P[cal[ =i T`ndal[

Când a venit boierul la cãruþã ºi a vãzut numai un iepure, s-a fãcut foc ºi parã ºi a prins a þipa: — Nici o para n-am sã-þi dau, ticãlosule! Ian spune, cum l-ai scãpat?! Pãcalã, dacã a vãzut cã boierul îl ocãrãºte degeaba, îi aratã ºi zice: — Iatã aºa l-am scãpat! ªi i-a dat drumul ºi celuilalt iepure.

ãcalã ºi Tândalã s-au dus odatã la vânãtoare. Nimerind într-o pãdure, se cam îndepãrtaserã unul de altul, ºi Tândalã, pe neprins de veste, se pomeni în braþele unui urs. — Mai Pãcalã! rãcni el atunci. Am prins un pui de buhoace. — Adã-l încoace. — Dacã nu pot. — Atunci lasã-l. — Dacã el nu mã lasã.

P

PUIUL DE BUHOACE

-am dus eu mai dãunãzi la vânãtoare. Am ºezut pân㠗 a intrat luna în nori. Mã uit, vãd douã luminiþe. Când mã uit mai bine — sînt doi iepuri. Îi iau la ochi cu puºca, trag — ºi-n straistã, trag — ºi-n straistã. Vin acasã, lepãd straista-n tindã ºi-i povestesc femeii, cum a fost vânãtoarea. — Eh, ce mai fripturã vânãtoreascã am sã-þi fac eu, bãrbate! zice femeia ºi se apucã de lucru la bucãtãrie. Eu, flãmând ºi obosit, aºtept minunea. Când colo — îmi toarnã în strachinã douã cartuºe goale. — Poftim, bãrbate! Ce-ai adus, aceea ºi mãnâncã!

M

FRIPTUR{ V~N{TOREASC{ 

%%

Snoave populare

vea obiceiul Tândalã sã intre pe la niºte vecini, care din când în când se ocupau cu vânãtoarea. ªi altã vorbã nu avea decât sã le spunã: — Eh, cã bunã-i carnea de cãprioarã!.. Când mã gândesc la ea, îmi lasã gura apã... Eh, cã bunã-i carnea de cãprioarã... Azi aºa, mâine aºa... Într-o zi nu rabdã unul ºi-l întreabã: — Da când ai mâncat tu, bre Tândalã, carne de cãprioarã?
— De mâncat, n-am mâncat, dar spuneau niºte cãlãtori c-au mâncat niºte vânãtori...

A

CARNE DE C{PRIOAR{ 

%&

GIUMBU+LUCURI NEBISERICOASE

enise protopopul sã cerceteze despre faptele unui cuvios preot Înºalã, pârât de enoriaºi cã nu face slujbã ca alþi popi ºi cã nu ºtie carte. Stã protopopul la stranã, popa-n altar, sã-l vazã cum slujeºte, iar oamenii, adunaþi ciopor, înãuntrul bisericii. Începe popa, pe nas, sã cânte: — Pe-o baltã latã, o pasãre-naltã... — O fi stârcu, pãrinte! rãspunde tot pe acelaºi glas protopopul. Apoi, popa: — Am ºase cãluºei. — Doi ai mei ºi patru ai tãi... ªi multe de astea... — Vedeþi, mã, zise protopopul, spuneþi cã popa nu ºtie carte. ªi el e ãl mai prima. Sã nu vã mai împingã pãcatul sã vã mai plângeþi de el, cã focul o sa vã înghitã! ªi eu o sã vi-l iau de-aici, cã nu este de nasul vostru.

V

AM +ASE C{LU+EI

ând moare unul bogat, clopotul cel mare cântã: — Îi dã o oaie... Îi dã o oaie... Când moare unul sãrac, clopotul cel mic cântã: — Nu-i dã nimic... Nu-i dã nimic...

C P

CUM C~NT{ CLOPOTELE

P{RINTELE +I PRAZNICELE

ãrintelui, se zice cã-i erau tare dragi praznicele; mânca, nu se-ncurca, ºi de aceea, pesemne, într-o bunã zi a pãþit pocinogul. 

&

P[cal[ =i T`ndal[

Era dupã al ºaptelea praznic, numai iatã cã-i plesneºte pântecele. Dascãlii, n-au de lucru, prind a se cãina: — Pãi, ce ne facem acu, pãrinte, cã mai avem un praznic. — Unde, taicã? — Peste pârâu. — Coasã-mã, cã merg ºi eu, zise repede pãrintele nostru iubitor de praznice, spre mai marea uimire a dascãlilor, a mea ºi a dumneavoastrã.

opa acela era un beþiv fãrã pereche. Seca paharele pe unde trecea. Pe la praznic, mânca, nu mânca, dar de bãut zvânta. Un gospodar anapoda din sat, Pãcalã, se gândeºte sã i-o facã popii, de sã-l þie minte. — Pãrinte, sã vii la mine mâine, cã fac pomanã. — Viu, taicã. — Cu ce-oi putea ºi eu, ca omul nevoiaº. — Da ce-are-a face?! Omul dã de pomanã ce are cã Dumnezeu le primeºte pe toate. Vezi numai sã nu lipseascã vinul! ªtii tu... Mâncarea-i fudulie... ªi-apoi, pomana fãrã sângele Domnului e ca nunta fãrã lãutari... — Oameni sîntem, lasã, pãrinte, ºtim noi ce ne calcã datoria! Dar Pãcalã se gândise sã puie la masã tot bucate care taie pofta de vin. A doua zi, pomanã în toatã regula! Pe masa întinsã ºi aºternutã cu prosoape albe, sta o sticlã mare, plinã c-un vin ca chihlimbarul. S-adunã oamenii din sat, vine ºi popa, ºi s-aºazã cu toþii cuvioºi. Popa îºi freca mâinile din capul mesei ºi fãcea semne pofticioase cãtre clondir. — Aºa, taicã, aºa, brava!...

P

BUCATELE VINULUI 

&

Snoave populare

Încep sa se aducã bucatele. La început se pune un castron larg, plin cu lapte fiert, din care se ridicã aburul ca de pe o jertfã. — Poftim, pãrinþele, ia din lapte, cã, dã, ºtii... dupã putere ºi cu ce avem... ªi românul ºiret se preface îngrijorat. — Luãm, taicã, luãm... Popa ia ce ia din lapte ºi, ca ºi când ar fi scãpat din cine ºtie ce încurcãturã, pune mâna pe sticla de vin. — Grozav mai merge vinul dupã lapte dulce! ªi aici îºi mângâie barba cu mâna stângã, ºi cu dreapta îºi toarnã în pahar. Gazda noastrã, Pãcalã, o sfeclise în prag când a vãzut cã popa bea vin ºi dupã lapte dulce. Dupã lapte dulce aduse pe masã borº acru de ºtevie. Pãcalã râde pe înfundate ºi-ºi dã coate cu cunoscuþii, crezând cã aici a înfundat pe popã. — Poftim, pãrinte, ia din masã, cã ºtevia e buruiana lui Dumnezeu! — Iau, tãiculiþã, iau... Mie-mi place borºul. Dupã borº beau ca dupã peºte... Eu când oi vrea sã fac chef, beau borº crud mai înainte. Lumea se crucise, ºi gazda nu mai ºtia ce sã creadã de poftele popii. Popa mânca ºi bea pe întrecute. La lingura de borº rãsturna ºi paharul de vin. „Cu popa nu se glumeºte“, îºi zise în minte gazda, care crezuse c-o sã-l pãcãlescã sã nu bea vin mult. Sticla însã se golea dinaintea popii, de parcã n-ar fi avut fund. Dupã borº, Pãcalã aduce la masã lapte acru, socotind cã mãcar acesta sã taie pofta popii de vin. Popa, când vede venind farfuria cu lapte acru, îºi freacã mâinile cu mulþumire ºi, netezindu-ºi apoi barba, zice astfel: — Aha!... Uite ºi bucatele vinului! 

&

P[cal[ =i T`ndal[

POPA CU CADELNI|A —
ri ai, Ori n-ai, Trebuie sã dai.

O

e zice despre un pop㠗 rabin, hoge sau ce-o fi, din cei ce au grijã de sufletul turmei — cã numai cuvântul „þine“ sau „poftim“ îl înþelege, dar cuvântul „dã-mi, pãrinte“ nu-i vine la socotealã. Acu, cicã, un preot umblând cu ajunul, ostenise ºi nu mai putea sfinþia-sa sã urmeze mai departe. Având sã treacã un pârãu, cum era bietul pãrinte greoi ºi bãtrân, alunecã de pe punte ºi cãzu în gârlã. Dascãlii, cum vãzurã primejdia, se azvârlirã cum erau în apã ºi începurã sã-l caute. Dând de sfinþia-lui, îl îndemnarã sã dea mânã, sã-l scape de înec. — Da dã odatã mâna, pãrinte, sã scãpãm pe sfinþia-ta! Popa nici habar n-avea. Ostenindu-se aºa, n-au putut altfel decât sã-l scoatã mort. Îl duserã acasã, ºi dupã ce preoteasa îl boci îndeajuns, ceru sã-i spunã împrejurarea. — Bine, bre... Voi nu ºtiþi cã popa nu dã niciodatã? zice preoteasa, dupã ce le ascultã întâmplarea. Ia sã fi zis „þine“ sau „poftim“, pãrinte, sã fi vãzut cum ar fi întins mâna! Dascãlii tãcurã, neºtiind cã zice proverbul: „Mâna popii de luat s-a îngrãºat, iar cea de dat s-a subþiat“. ªi de atunci se pomeneºte vorba asta bãtrâneascã.

S

NU D{ POPA

e vrei, pãrinte, sã-þi dau: dulceaþã, ori cafea? zice unul — care vrea sã-i dea ori una, ori alta. — Apoi... de, taicã, zice popa, ºi dulceaþã, ºi cafea, una dupã alta!...

C

CE VREI, P{RINTE? 

&!

Snoave populare

ãrintele Pafnutie, cântãreþ bun la mânãstirea Neamþ, s-a rãtãcit o datã pe la un schit de maici. ªi o cucernicã l-a gãzduit ca pe un frate întru Domnu ce era. Seara, l-a culcat într-o odaie la cãldurã ºi, din greºalã, a uitat uºa cam deschisã, de se auzea la odaia ei. ªi dase Dumnezeu o sarã frumoasã, ca aceea, ºi luna privea cu ochi de aur din înãlþime, încât pãrintele prinse gust de cântec ºi începu o 1 „podobie” : „...Aaad-o, Doamne!... aaad-o Doamne...“

P

AD-O, DOAMNE!

ãmãsese un biet popã de sat vãduv de tânãr. A stat popa vãduv o lunã, douã, nouã ºi n-a mai putut râbda urâtul aºa singur, ºi scriind la lege cum cã popa sã nu se mai însoare de apucã de-i moare preoteasa, ce se face?... A început a se da pe lângã muierile oamenilor din sat. S-a dat pe lângã una, s-a dat pe lângã alta, nu se prindeau vorbele popii neam, cã era ºi urât al spaimei. Într-o zi se dã pe lângã una d-alea ºirete, alde Pâcliþa, de-i place sã-ºi batã joc de sufletul omului. I-a spus el unele, altele, cum s-o fi priceput, ºi numai iacã femeia cã-i zice: — Sã stai disearã pe lângã casã, ºi de-i auzi cã fac „mi-hoho!“, sã ºtii cã sînt singurã ºi sã vii. Se prinse popa cã vine. Nevasta, cum auzi cã vine, se duse la bãrbatul sãu, Pãcalã, — cã era nevastã-sa — ºi-i spuse cum ºi ce fel vorbise cu popa ºi se vorbirã cum sã facã sã-ºi râdã de el. Seara, popa da târcoale primprejurul casei, când auzi încetinel: — Mi-ho-ho! „Uf! Bine cã mihãhãiºi!“ gândi popa, cãruia i se urâse aºteptând.
Podobie — melodie dupã care se intoneazã, la sãrbãtorile mari, unele cântãri bisericeºti.
1

R

MI-HO-HO! 

&"

P[cal[ =i T`ndal[

ªi intrã în casã, puse potcapul jos pe masã, îºi netezi barba ºi se dãdu sã ia muierea de mijloc sã o sãrute ºi el niþel. Când s-o sãrute, aude colo la uºã: — Toc, toc! — Aoleu, bãrbatul! începu a se tângui muierea. Ne-a luat dracul! — Bâr!... Atâta zise popa, ºi prinse a tremura de gândeai cã se prãpãdeºte. — Ascunde-te, pãrinte. — Uuunde? — Dupã uºã, dã fuga. „Aoleu, acum vãd eu pe dracu“, gândi popa. ªi se ascunse dupã uºã. Deschise femeia, intrã Pãcalã înãuntru, se suci, se învârti ºi dãdu, aºa ca din întâmplare, cu ochii de popã, pitulat dupã uºã. — Dar asta... — Un cãlãtor, bãrbate, zise nevasta. Ne-a cerut sãlaº pânã mâine. — Pãi, ieºi d-acolo, omule, ce stai dupã uºã? Ieºi popa. — Mãre, urmã bãrbatul a zice, dar ce eºti aºa neþãsãlat ºi nepieptãnat? Nevastã, fã de adã sãpun ºi pune oala sã spãlam creºtinu ãsta! Ad’ ºi ãl ciomag, sã-l scuturãm niþel. Cum îi aduse nevasta ce ceruse, zise Pãcalã popii: — Ia te-ntoarce, nene, sã te scutur! — Lasã, lasã, om bun, lasã, zãu, cã mã scutur eu. — Nu, nu, las’ sã te scutur eu, cã nu poþi la spate. — Pãi, dacã-i aºa, sã-mi scot haina. — N-o mai scoate, cã n-am cui, s-o prind. Se mai ciorovãirã ei, acela cã sã-l scuture, celãlalt cã nu, pânã iaca nevasta cu apa în clocote. — Ei, dar întâi sã te rad, ºi te-oi scutura pe urmã, zise Pãcalã. — Vai de mine, pãi eu sînt popã, fiule, spuse popa de frica rasului. 

&#

Snoave populare

— Popã eºti? — Popã, zãu. — Apoi, ce sa-þi fac dar?... Sã te scutur nu vrei, sã te rad nu vrei... — Ce-i vrea, fãtul meu, numai nu mã rade. — Atunci, sã ne râºneºti o baniþã de fãinã. — Sã vã râºnesc. ªi râºni popa ºi îi dãdu Pãcalã drumul. Fugea popa, când a scãpat, de-i sfârâiau cãlcâiele, iar câinii se luaserã dupã el de sculaserã satul cu lãtrãturile. Peste vreo câteva zile, se întâlneºte popa cu femeia, la fântânã. — Mi-ho-ho, pãrinte! îi zise femeia zâmbind. — Mihohoi-te-ai, taicã... Se vede c-aþi isprãvit fãina!

-a dus Pãcalã la un popã. — Dã-mi, pãrinte, ºi mie ãl mãgar, sã duc niºte mãlai la oi! — Pãi, zice popa, scãrpinându-se în cap, nu e aici. — Da ãla ce-i, pãrinte, ãla legat de gard? — Apoi, mãgarul, ce sã fie? Da aºa zic eu când nu vreau sã-l dau.

S

M{GARUL POPII

n popã a pierdut o iapã, tocmai spre sfânta duminicã. Popa se duse la bisericã, dar zise preutesei sã se ducã sã caute iapa. Preuteasa umblã vreo douã ceasuri cãutând iapa, ºi n-o gãseºte. Apoi se duce la bisericã ºi intrã tocmai când popa ieºea cu sfintele daruri. Popa pomeneºte pe toþi poporenii vii ºi pe cei adormiþi, apoi vede pe preuteasã º-o întreabã: — Gãsit-ai iapa, preoteasã? — N-am gãsit-o, pãrinte. — S-o ia dracu!... ªi pe voi pre toþi, bine-cinstiþilor ºi de Hristos iubitorilor creºtini, acum ºi totdeauna ºi în vecii vecilor... Amin!

U

POPA +I IAPA 

&$

P[cal[ =i T`ndal[

n boier trecea într-o duminicã dimineaþa pe lângã o bisericã. — Stai, mã Ioane, zice vizitiului. Du-te ºi dã popii o liturghie! Pãcalã se duce-n bisericã ºi nu gãseºte pe popã acolo, dar l-a gãsit acasã, la masã. Popa, auzind cã-i un boier... venea scobindu-se la dinþi spre boier. — Bunã dimineaþa, cucoane! — Sãrut mâna, pãrinte! Dar vãzând cã se scobea în dinþi ca dupã mâncare: — Nu liturghisiþi, pãrinþele? — Ba da. — Cine? — Eu. — Da pare c-aþi ºezut la masã. — Niºte fripturã de purcel mâncai ºi eu. — Vai, pãrinþele, ºi pe urmã slujeºti? — D-apoi... da. Mai bine sã ºadã sfintele daruri peste purcel decât purcelul peste sfintele daruri.

U

PURCELUL +I „SFINTELE DARURI“

ãcalã, argatul unui preot din sat, era foarte amãrât. Preotul, cam strâns, nu-i da niciodatã de mâncare pânã sã se sature bine, sub cuvânt cã un om nu trebuie sã se închine burþii. El zicea cã omul este mai uºor când mânâncã mai puþin, este mai deºtept ºi mai harnic la lucru; iar cel ce se îmbuibeazã cu mâncare multã se face greoi, leneº, ºi lucrul nu-i sporeºte. La toate acestea se îndupleca bietul Pãcalã. Când venea timpul de platã, uita toate neajunsurile. El vedea cã i se plãteºte cinstit; îºi primea dreptul sãu pânã într-atâta! Sãtenii, de câte ori îl întâlneau la cârciumã ori la horã, îl luau peste picior, zicându-i cã vine acolo cu burta plinã de colaci.

P

LAS’ S{ ZIC{, NUMAI EU S{ NU-|I DAU 

&%

Snoave populare

Într-una din zile, Pãcalã-argatul se înfãþiºeazã înaintea preotului ºi îi zice: — Pãrinte, eu o sã fiu nevoit sã ies de la sfinþia-ta! — Darã de ce, bãiete? Nu te mulþumeºti pe simbria ce þi-o dau eu? Ai gãsit într-altã parte simbrie mai multã? — Ba nu, de simbrie, chipu’ n-aº avea ce zice. Îmi plãteºti destul de cinstit. Dar uite, sãtenii, de câte ori mã întâlnesc, mã iau în râs. Ei îmi zic cã merg pe la dânºii tot cu burta plinã de colaci, ºi sfinþia-ta ºtii bine cã eu le duc dorul. — Bãiete, rãspunse preotul, ce-þi pasã þie de lume? Lasã sã-þi zicã ei cât or vrea, numai eu sã nu-þi dau!

e... Sã zici cã popa din Volintiri avea vreun cusur, nu puteai. Era popã în lege. Doar l-auziserã toþi drept-credincioºii zicând cu glas desluºit dupã carte ºi cântând cât îl lua gura, când cerea trebuinþa... Dar cu morþii ce avea?... Cã cicã de-i venea vreun mort sã-l slujeascã, da afarã pe toatã lumea din bisericã ºi se închidea cu el ºi-l slujea în tainã. — Mã, cã ce sa fie?... — Mã, cã ce-i face popa mortului?... — N-o fi ºtiind slujba morþilor, mai ºtii?! zicea altul. Într-o zi se hotãrârã câþiva flãcãi din sat sã vadã ce e. Se fãcu unul mort, îl duserã cu alai la bisericã, ºi dupã ce-l aºezarã, popa dãdu afarã pe toþi ºi rãmase singur cu ãl de se prefãcuse mort. κi puse odãjdiile pe el, luã cadelniþa în mânã ºi începu a se învârti împrejurul lui, zicând întruna:
— De la cap pân’ la picioare, de la cap pân’ la picioare...

D

MORT-NEMORT

Pasãmite, vezi dumneata, drept nimerise ãl de zisese cã nu ºtie popa slujba morþilor. Flãcãul, vãzând cã n-o mai conteneºte cu „de la cap pân’ la picioare“, nu se mai putu þine ºi pufni de râs în coºciug. Popa... 

&&

P[cal[ =i T`ndal[

o datã se opri locului, º-apoi mi se repezi la un sfeºnic mare ºi puse mâna pe el, ºi dã-i, ºi dã-i în capul flãcãului cu el, pânã-l omorî de-a binelea. Pe urmã, ieºi supãrat în tinda bisericii ºi zise rãstit ãlor de aºteptau sfârºitul slujbei: — Mã, ia ascultaþi! Mort-nemort sã nu vã puie dracul sã-mi mai aduceþi, cã ce-am pãþit cu ãsta pânã l-am omorât, numai eu ºtiu.

n satul Crãpãtureni se fãcuse popã, pe vremea lui Papurãvodã, pãrintele Catavasie, care, de, cum era obiceiul pe vremea aia, cine se ducea de douã ori la moarã ºi o datã la râºniþã era om umblat prin lume ºi-l punea mai-mare-n sat, iar cine ºtia pe de rost Tatãl nostru ºi sã poftoreascã fãrã greºalã de 40 de ori Doamne miluieºte îl fãcea popã din douã vorbe. În chipul ãsta ajunse popã ºi rãposatul, acum întru fericire, Catavasie. De, popã se fãcuse el cum biata se fãcuse, dar o ducea greu cu enoriaºii, cã-l tot întreba mãtuºa Neaga de câte zile sunt pânã la Paºti, alta — câte sunt pânã la Sânt-Petru ºi câte! Ca sã-i împace, se puse o datã ºi numãrã zilele cu boabe pânã la Paºti ºi le puse în buzunar, lepãdând în fiecare zi care trecea câte o boabã. ªi când îl întreba câte o mãtuºã de câte zile sunt pânã la Paºti, pãrintele bãga degrabã mâna în buzunar ºi numãra boabele. ªi rãspunsul era gata. Preoteasa — adicã, cum s-ar zice, consoarta sfinþiei-sale —, vãzând cã popa al dumneaei tot þine boabe în buzunar, socoti cã-i plac sfinþiei-sale boabe, sã le mânânce, ºi vãzându-le o datã cã s-au împuþinat, îi mai trânti în buzunar încã un pumn de grãunþe, peste ãle care mai erau. Pãrintele, fãrã sã bãnuiascã de aºa întâmplare, plecã la bisericã, ºi când sã iasã, oamenii începurã a-l întreba ba de una, ba de alta, pânã o babã îl întrebã: — Nu-þi fie cu supãrare, pãrinþele, ia spune: câte zile mai sînt pânã la sfintele Paºti?

I

NU MAI E PA+TI 

&'

Snoave populare

Popa bãgã degrabã mâna în buzunar ºi numãrã ce numãrã din boabe, dar vãzând cã e sumã mare, rãspunse: — Pãi, dupã socoteala mea, mi se pare cã anul ãsta n-o sã mai fie Paºti, babo.

n popã, nu ºtiu de pe unde, sã vedeþi pentru ce învãþase de minune rotãria... Aºa de bine ºi repede lucra roatele, cã pe datã ce trecea ziua, da ºi roata gata. ªi da gata tocmai ºase roate pe sãptamânã, iar pe-a ºaptea n-o lucra, cãci trebuia sa se ducã la bisericã, fiind duminicã. Ãsta era calendarul lui; cãci el, sã mã credeþi, nu ºtia rostul zilelor sãptãmânii decât dupã fiecare roatã lucratã... Ce se întâmplã însã odatã? Cine-cine, în toiul sãptãmânii, i-a furat o roatã; bag seamã, vreunul cãruia îi trebuia, iar popa, care avea calendarul scris pe... roatele de car, le-o fi numãrat el, nu zic, ºi vãzând cã nu sunt o lucrat mereu înainte, aºa cã l-o apucat duminica cu a ºasea roatã... Se trage clopotul de dimineaþã, poporenii aºteaptã la uºa bisericii, iar el habar nu avea de astea. El ºtia una ºi bunã: cã mai avea o roatã de lucrat ºi apoi trebuia sã meargã la bisericã... Dacã vãd ºi vãd oamenii cã nu miºcã popa, ce se vorbesc ei? Zic: — Ia hai, mãi oameni, vreo doi-trei inºi la popa, sã vedem ce face! ªi s-au dus la el, ºi-l gãsesc croind obezile... — D-apoi bine, pãrinte, tocmai astãzi lucrezi sfinþia-ta, duminica? — Cum aºa? Cum duminica? Astãzi nu este sâmbatã? — Nu, pãrinte! Ai uitat ºirul zilelor din sãptãmânã... Fã-þi socoteala!

U

SOCOTEAL{ POPEASC{ 

'

P[cal[ =i T`ndal[

— Ce socoteala, oameni buni? Nu vedeþi câte roate sînt gata? Uite-le rezemate de perete: una, douã, trei, patru, cinci... ºi cu asta ce-o croii, ºase. Mâine e duminicã. Ce tot spuneþi voi? ªi dã-i înainte cu lucrul... κi pierduse popa socoteala zilelor, cã el, sãracul, nu ºtia carte..., taman ca ãla cu boabele de porumb, care, pe datã ce trecea ziua, arunca ºi el o boabã din buzunarul anteriului... pânã s-a pomenit cu Paºtile trecute fãrã veste...

n popã cumpãrase o cruce ºi vrea s-o ducã s-o aºeze dincolo de apã, spre rãsãrit, sã se închine la ea oricine, ca creºtinu... Hai!... Popa ia crucea la spinare, se descalþã, mai cheamã câþiva oameni ºi... intrã-n apã. Da tocmai aproape de mal, crucea gata-gata sã cazã la fund. — Sus, mã, sus! zice popa. Ce staþi ºi vã uitaþi? Nu vedeþi cã se duce crucea la fund? Ce? Vã jucaþi cu lucrul dracului?

U

LUCRUL DRACULUI

n popã nu prea ºtia sã caute evangheliile din deosebitele duminici ºi sãrbãtori. Grija asta cãdea tot pe capul bietului dascãl, care învãþase, pesemne, carte mai multã. Într-un rând, dascãlul, necãjindu-se pe sfinþia-sa, se face cã-ºi uitã sã caute evanghelia ce era sã se ceteascã. Se-ncepe slujba, trece utrenia, se-ncepe liturghia, vine rândul evangheliei, ºi popa începe, ca de obicei, cu glas tãrãgãnat: — Zis-a Domnul!... În vreme ce rãsfoia prin carte sã gãseascã semnul dascãlului... Zis-a Domnul!... zis-a Domnul!... — Da ce-a zis? întreabã de la stranã afurisitul de dascãl. — A zis sã te dau dracului, cã nu mi-ai pus semn la evanghelie.

U

ZIS-A DOMNUL! 

'

Snoave populare

datã, protopopul unui judeþ soseºte în inspecþie la un popã. ªi cum vrea sã se încredinþeze dacã acesta mai citeºte prin ale cãrþi bisericeºti ori dacã hârtiile ºi cãrþile ºi le mai þine scuturate, pândeºte când era în casã numai preoteasa. — Nu cumva ai dumneata pe undeva puþin praf d-ãla de se pune pe cãrþi? Mã dor grozav ochii. O sã rãmân orb ºi mi-au spus doftorii ca e bun prafu ãsta!... — O, o! Avem berechet, pãrinte protopoape!... Þi-aduc eu acum cât pofteºti; îl aduc cu cãrþi cu tot, cã popa-al meu parcã a ºtiut de doftoria asta ºi nu a mai pus mâna pe ele de când s-a popit... Parcã numai de cãrþi i-a mai ars lui!...

O

AVEM BERECHET

ãcalã, un sãtean de treabã, dar ºiret nevoie-mare, dusese un car de lemne pãrintelui Doroftei. Pãrintele, ca de obicei, dupã descãrcarea lemnelor îl omeni pe badea Ion cu un pahar de vin. Avea un vin minunat pãrintele, de-i mersese vestea peste douãsprezece sate, însã nu da decât câte un pahar, douã la fiecare din cei care veneau la sfinþia-sa. Dar badea Ion Pãcalã ºi el ºmecher: — Haide, creºtine, ºi ia un pahar de vin! — D-apoi lasã, pãrinte, cã dacã sfinþia-ta îi da la toþi care deºchid uºa sfinþiei-tale, cu ce-i mai rãmâne? — Haide-haide, ia un pahar! ªi Pãcalã face voia pãrintelui. Pãrintele avea însã boala cã-i plãcea ca toatã lumea sã-i laude vinul, deºi era bun, nu vorbã! Oamenii îi cunoºteau cusurul ºi-l lãudau pânã nu-l duceau la gurã. Dupã primul pahar îl luã: — Ei, ce zici, mãi nene, de vinul meu? E bun? Dar Pãcalã: — Apoi de, pãrinte, ce poate cunoaºte omul dintr-un pahar? Pãrintele umplu ºi pe-al doilea pahar ºi i-l întinse.

P

P{CAL{, DEGUST{TOR DE VINURI 

'

P[cal[ =i T`ndal[

— Ei, ce zici, bade, e bun vinul meu? Dar badea Pãcalã de colo: — Apoi ce sã zic, pãrinþele, ce poate cunoaºte omul din douã pahare? Ce era sã facã pãrintele, îi umplu ºi pe-al treilea, deºi acesta era lucru rar de tot la casa pãrintelui. — Ia întinde, bade, poate îi cunoaºte acuma! Badea Pãcalã îl dãdu ºi pe acesta pe ºoseaua gâtului, dar tãcea chitic când era vorba de calitatea vinului. — Îþi place, bade, ce zici? Dar badea Pãcalã, iarãºi: — Nu poþi ºti, pãrinte, numai din trei pahare. Pe pãrinte îl cam umpluse ciuda, dar îi mai puse unul. Vroia cu orice preþ sa-i spunã ºi badea Pãcalã cã are vin minunat, cãci pânã acum nu se întâmplase sã guste vreunul din vinul sfinþiei-sale ºi sã nu spunã cã-i bun. Dar fiindcã vinul era foarte tare, badea Pãcalã cam începuse a face ochii mari. Dupã ce bãu ºi pe-al patrulea, pãrintele iar: — E bun vinul, bade? — Apoi!... de, pãrinte!... Ce sfat poate lua sfinþia-ta de la un om beat? Sã-l mai probãm o datã mâine!

ãcalã, simþind cã i se apropie sfârºitul, cheamã preotul sã-l spovedeascã. Preotul e grãbit. Îl pune pe Pãcalã în genunchi, el se aºazã pe un scaun, ºi spovedania începe. Dar pentru cã obiºnuinþa este o a doua naturã, tot înºirându-ºi pãcatele vechi, el fãcea unul nou, luându-i pe furiº ceasul preotului. ªi dupã ce îºi mãrturisise toate pãcatele, adãugã: — Pãrinte, am furat un ceas! — Foarte rãu, fiule! Trebuie sã-l dai înapoi. — Atunci, trebuie sã vi-l dau, pãrinte. — Dar nu mie trebuie sã mi-l dai.

P

CEASUL P{RINTELUI 

'!

Snoave populare

— Bine, pãrinte... ªi, adãugã el dupã o clipã de gândire, dacã persoana cãreia i l-am furat nu vrea sã-l primeascã? — Atunci, fiule, n-ai decât sã-l pãstrezi! — Mulþumesc, pãrinte! Daþi-mi binecuvântarea!

n duhovnic avea obiceiul sã ia de la cei ce se spovedeau câte-un irmilic1 de fiecare pãcat. Odatã se duce la el un buncuperje2 alde Pãcalã, sã se mãrturiseascã. — Ei, fiule, omu-i om, ºi pãcatele-s pe oameni; spune tot ce ai pe suflet, cã Dumnezeu iartã greºelile pocãitului. Ai furat vreodatã? — Nu. — Poate ai clevetit. — Nici. — Aºa, prin muieri n-ai umblat? — Nu. — Cum, n-ai greºit nimic, n-ai fãcut nimic? — Nimic, pãrinte. — Adã-þi aminte bine, nu se poate om sã nu ºchiopãteze o datã-n viaþã. Poate te-ai gândit mãcar sã faci un pãcat. — Nici n-am visat. — Cum asta? ªtii, bre, ce?... Zi c-ai furat doi boi! — Da un’ se pomeneºte? — Nu zic c-ai furat, fereascã Dumnezeu de aºa gând, da spune ºi tu aºa... Fã-mi ºi tu un hatâr! — Ei bine, pãrinte, am furat... — Cum se poate? Mþþþ... Da Dumnezeu e mare, m-oi ruga lui ºi te va ierta. Dã-mi irmilicul! — Cã nu-l am la mine, da þi l-oi aduce. Mai aºteaptã-mã.
1 2

U

HAT~R PENTRU HAT~R

Irmilic — veche monedã turceascã de metal. Buncuperje — om pe care nu poþi pune temei. 

'"

P[cal[ =i T`ndal[

Cela amãrât de poznaº se duce ºi curmã dintr-un capãt de retevei o roticicã tocmai cât un irmilic de mare, o înveleºte într-o peticuþã, ºi la o rãscruce, întâlnind pe popã, i-o pune în mânã. — Þi-am adus, pãrinte, juruita. — Bine, bine, fiule! ªi fãr’ sã se mai uite, îi dã drumul în buzunar. Mai încolo, scoate iute peticuþa cu irmilicul. Sã turbe, nu alta! Dã repede înapoi. — Pãi bine, mã, tu fãr’ de lege! Cum îþi baþi joc de darul meu? Irmilic îi acesta? — ªtii ce, pãrinte? Fã-mi un hatâr ºi mie!... Zi cã-i irmilic!

n popã tânãr sta de vorbã cu mai mulþi la o cârciumã în sat, într-o duminicã dupã-prânz. Iacã ºi Pãcalã. Popa, de colo, hai sã râdã de Pãcalã. Pãcalã, bãtrân, venea încet-încet înspre cârciumã. Când se apropie de tot, popa îl chemã la el. — Noroc, Pãcalã! îi zise când se apropie. — Sãrut mâinile, cinstite pãrinte! — Mãi, ºtii tu Tatãl nostru? îl întrebã popa, fiind încredinþat cã Pãcalã nu-l ºtie. Pãcalã înþelese cã-l chemase sã râdã de el. Rãspunse: — Ba ºtiu ºi pã moºul vostru. Era unul cu barba lungã ºi albã ºi cam prost la minte. ªi se depãrtã, de rãmase popa cu gura cãscatã...

U

+TIU

e duce Pãcalã la popã sã se spovãduiascã. Între alte pãcate, mãrturiseºte duhovnicului cã într-o vreme, pe când

S

}NRUDIRE 

'#

Snoave populare

argãþea la un schit de mãicuþe, l-ar fi împins Neprielnicul sã aibã de-a face cu o cãlugãriþã. Popa, foc de tot la el: — ªi nu þi-a fost fricã de urgia Atotputernicului, nespãlatule, câine fãrã de lege, spurcãciune blãstãmatã! Ai sã þii în spinare talpa iadului! Cum de-ai nãzuit tu la o sorã de-a lui Hristos? Pãcalã se încruntã. — Sora lui Dumnezeu? Atunci, fãr’ de lege eºti tu. ªi smuncind ceaslovul îl aruncã în capul popii. — Da ai înnebunit, Sarsailã? — Tacã-þi gura, rãtãcitule nesocotit ce eºti! Cum de cutezi sã blestemi ºi sã huleºti pe cumnatul lui Hristos?

ntr-un sat erau doi preoþi lacomi, sã fereascã Dumnezeu! De ajunul Crãciunului se luaserã la întrecere. Care alerga mai iute, acela cãpãta colacul cel mai mare. Unul, din iuþealã, a cãzut aproape gata la pãmânt, ºi dascãlii, bieþii, nu mai ºtiau de spaimã. Tocmai atunci trecând pe acolo, tot iute, se înþelege, ºi celãlalt, el se scoalã puþin pe foale ºi face: — Hei, dascãlilor! Vedeþi voi cum aleargã?... lume lacomã, fraþilor!... — Lacomã, da!

I

LUME LACOM{

n popã venea cu Pãcalã de la oraº spre casã. Tot vorbind ei de una, de alta, la marginea unui sat prin care trecuserã, iacã un purcel rãtãcit. — Haoliu, haþin-te, pãrinte, sã-l prindem, cã nu ne vede nimeni! — Fugi d-acolo, mã Pãcalã, ca e pãcat... — Lasã pacatu, parinte, ºi ajutã sa prindem purcelul, cã huite, fuge, îl scãpãm.

U

VISUL CEL FRUMOS 

'$

P[cal[ =i T`ndal[

Popa se uitã repede în toate pãrþile ºi, vãzând cã într-adevãr nu e nimeni, se mlãdie. Se aþinu cu poala anteriului la un colþ ºi puse mâna pe purcel. Cum ajunserã acasã, îl tãiarã ºi puserã sã-l gãteascã. Când fuse numai bun, colo, rumen, ºi mirosea frumos, popa, hoþ, ce-i veni în gând? Sã-l mânânce el pe tot ºi sã nu-i dea ºi lui Pãcalã, dar nu-i venea sã-l ia aºa cu ºoalda, cã-i era cã-l dã Pãcalã de gol în sat. — Mãi Pãcalã, ºtii tu una? — ªtiu, dacã mi-i spune, pãrinte. — Eu zic cã purcelul ãsta prea e mic sã-l mai împãrþim, abia ne mai aþâþãm pofta, ºi de sãturat, nici gând. Hai mai bine sã facem vreo prinsoare ori ceva, ºi care-o câºtiga, ãla sã mãnânce purcelul tot. — Ce prinsoare sã facem, pãrinte? — De, eu ºtiu?... se gândi popa niþel. Eu zic sã ne culcam, ºi care o visa vis mai minunat ºi mai frumos, al ãluia sã fie purcelul. Vrei? — Vreau, pãrinte. Dãdu popa o saltea lui Pãcal㠗 cã erau acasã la popa —, o întinse Pãcalã jos ºi se culcarã. Popa se gândi niþel ce sã spunã cã a visat, ºi, gãsind ce-i trebuia, se lãsã somnului. Pãcalã nu lipi pleoapã de pleoapã, ºi când auzi pe popã sforãind — cã sforãia de tuna —, se sculã biniºor, se duse la vatrã, alãturi cu odaia unde se culcaserã, puse mâna pe purcel ºi mi þi-l îmbucã tot. Apoi se duse de se culcã ºi el. Când se deºteptã popa, hop, jos din pat. — Scoal’, Pãcalã! Ce-ai visat! Spune, sã vedem care mânâncã purcelul. — Spune dumneata dintâi, pãrinte, cã al meu e vis prost, de om pãcãtos. — Se fãcea, mã, cã se deschisese cerul, începu popa, ºi se vedeau numai îngeri ºi sfinþi, ºi se auzeau, mã, cântând heruvimii de-þi mergea la inimã. Pe când mã uitam în sus cu gura cascatã la aºa frumuseþi, numai iacã se coboarã din cer, 

'%

Snoave populare

singurã, pânã la mine, o scarã lungã, ºi un înger mã pofteºte sã mã urc pe ea. M-am urcat, mã, pân’ la cer, ºi de acolo am pornit spre rai ºi mi-a deschis sfântu Petru porþile, mã. ªi dupã ce le-a închis dupã mine, ca sã nu intre care cumva vreun pãcãtos, m-a luat, mã, ºi mi-a arãtat toate minunile raiului, pânã m-am deºteptat. — Hauleo, frumos, pãrinte, frumos hai visat, da ºi io, pãrinte, vezi cum s-a fãcut, c-am vãzut ce þi s-a întâmplat dumitale, ºi când te-a-ncuiat sfântul Petre, am gândit cã nu-þi mai dã drumul din rai ºi am mâncat ºi io purcelul, barem, zic, sã mã haleg ºi eu cu hatâta.

ãcalã ducea un junc de bou la târg, legat cu o funie. Juncul se smuncea în toate pãrþile, încât bietul om întindea cât putea de el, cu amândouã mâinile. Pe când mergea el tot întinzându-se cu boul, se întâlneºte în drum cu popa, pe care el nu-l putu saluta scoþându-ºi cãciula, fiindcã-i scãpa dobitocul. Popa însã, fãrã a þine seamã de nevoia omului, îi zise: — Da bine, mã mocofane, tu treci pe lângã mine ºi nici mãcar cãciula nu þi-o iai? — Cã bine zici, pãrinte, dar fii bun ºi þine sfinþia-ta dobitocul ãsta afurisit, pânã mi-oi scoate eu cãciula sã dau sfinþiii-tale bunã dimineaþa, cum se cuvine.

P

„|INE, SFIN|IA TA, DOBITOCUL AFURISIT“

icã odatã, demult, un popã avea obiceiul de a lua fãrã sã mai cearã. ªi-apoi avea ºi tovar㺠bun ºi potrivit la duh ºi la mânã, ca sfinþia-sa: pe rãposatul biet dascãl Stan. Poate o fi cel pãþit. Umblau ei odatã cu ajunul Bobotezei, când crapã ouãle corbului de ger. Pãcalã, poporãn credincios de altfel, ºtiind obiceiul lui taica pãrintele, se hotãrî c㠗 nici una, nici dou㠗 sã-i facã pocinogul.

C

„O +TERSEI +I M{ FRIPSEI“ 

'&

P[cal[ =i T`ndal[

Când popa era aproape de casa lui, Pãcalã aruncã o daltã de fier în foc ca sã se înfierbânte, ºi apoi, cum vede pe taica pãrintele cã i-a pãºit poarta, o scoate în grabã ºi i-o pune la îndemânã, în cale, pe o ladã. Pãrintele, cum intrã în casã, zãrind dalta, începe:
„În Iordane, ªterge dalta, Stane. Închinarea treimei...“

Dascãlul rãspunse:

„Închinarea treimei, O ºtersei ºi mã fripsei, ªi în traist-o aruncai. Traista mi s-a spart, ªi dalta jos a picat“

ãcalã a þinut el cât a þinut, acasã, un câine la legãturã. ªi câinele cela, cât a scormonit acolo, a dat peste o oalã cu galbeni. Ia Pãcalã galbenii ceia — ºi-a fãcut avere, ºi-a fãcut tot... Amu, a pierit câinele cela. Pãcal㠗 ce sã facã? Pentru cã i-a gãsit galbenii ceia — hai sã se ducã la popa, sã-l roage sã i-l îngroape. Se duce ºi spune: — Pãrinte! Iatã aºa, aºa... Câinele ista, al meu, de mititel — la legãturã. ªi, zice, cât a sãpat el acolo, a dat peste-o oalã cu galbeni. ªi eu, fiindcã am fãcut bunã avere, m-am gândit sã-l îngrop ca pe oameni, cu popã. Da popa face: — Da-ai sã-mi dai ºi mie galbeni? Zice: — Îþi dau! ...Ia popa galbenii, se duce ºi-ngroapã câinele.

P

DAC{-I T{RCAT, NU-I P{CAT! 

''

Snoave populare

Da lumea... — când a auzit, cã se-ngroapã ºi câinii ca oamenii, au prins a râde ºi a vorbi prin sat: — Mãi, popa nostru a-ngropat un câine! Amu, de unde ºi pânã unde protopopul aude de-aºa ceva ºi zice: — Ne-aþi fãcut legea noastrã de ruºine! Noi trebuie sã fim religioºi! Ce, am ajuns sã îngropãm ºi câinii? Îl cheamã pe popã. Da popa se duce pe la Pãcalã. — Mãi, mã cheamã acolo... De-amu cine ºtie ce-ar sã-mi facã, zice. Mare încãlcare am fãcut. Pãcalã zice: — Las-cã merg ºi eu. Merge ºi el. Au ajuns acolo. Îl întreabã protopopul pe popa: — Cum, mãi, de-ai stricat tu legea noastrã, cã, zice, ai ajuns sã-ngropi ºi câinii? Da popa zice: — Iatã întrebaþi-l pe þãranul ista cum s-a întâmplat. Protopopu-l întreabã pe Pãcalã, cum s-a întâmplat. Da Pãcalã tot dãdea drumul la câte-un galben pe jos... ªi zice: — Iatã, pãrinte, câinele meu, cum ºedea în legãturã, cât a scormonit acolo, a dat peste-o oalã cu galbeni... Mi-am fãcut avere ºi, zice, m-am gândit sã-l îngrop cu popã, cum se-ngroapã toatã lumea. — Mãi, ºi ai mulþi galbeni? Zice: — Aproape-o oalã. — Da la tine ai?.. Zice: — Am. Buzunarele mi-s pline. Zice: — Dã-i încoace. Ia ºi-i dã galbenii ceia. ªi-amu-l întreabã pe Pãcalã: 

P[cal[ =i T`ndal[

— Da cum era câinele, mãi? Zice: — Tãrcat. — Apoi, zice,

dacã-i tãrcat, nu-i pãcat!

datã un dascãl, vãzând-o pe matuºca frumoasã, se cam da în dragoste cu dânsa... Într-o zi de primãvarã au ieºit la arat — ºi popa, ºi dascãlul; fiecare la pãmântul sãu, dar nu departe unul de altul. Popa avea un bou tãrcat ºi unul negru, iar dascãlul — unul negru ºi unul alb. Venind matuºca la deal cu demâncare, dascãlul aruncã o flanea neagrã ne boul cel alb ºi se face ºi acela tãrcat; ºi în loc sã meargã la popa, matuºca vine la dascãl. Se aºazã ei, mãnâncã sarmale, mãnâncã plãcinte. Da popa arã. S-apropie Pãcalã, argatul popii, de dascãl ºi matuºcã, vede ce se face, mãnâncã ºi el oleacã, ia câteva bucãþi de plãcintã ºi le semãnã pe jos în drum spre popa. ªi-i spune popii aºa: — Pãrinte! Te-a rugat dascãlul sã ei toporul ºi sã mergi sã-i dregi plugul. Pânã mai cautã popa toporul, Pãcalã vine repede la dascãl ºi-i zice: — Dascãle! Pãzeºte-te, cã vine popa sã te taie, cã faci dragoste cu matuºca... Venind, popa vede bucãþi de plãcintã pe jos, se tot apleacã ºi le strânge. Matuºca întreabã de Pãcalã: — Oare ce strânge preotul acolo? Pãcalã-i spune: — Strânge pietre sã te dezveþe a te iubi cu dascãlul. Matuºca o rupe de fugã spre sat. Vine popa ºi întreabã de Pãcalã: — Da unde fuge matuºca? — Ea fuge acasã, pãrinte. Fugi ºi tu, cã vi s-a aprins casa...

O

ARGATUL POPII 

Snoave populare

ntr-un sat era o femeiuºcã tare drãgãlaºã. Multor bãrbaþi le era pe plac, dar nu îndrãzneau sã intre în vorbã cu dânsa, pentru c-o ºtiau de femeie cumsecade. Iatã cã s-au gãsit mai îndrãzneþi niºte cãlugãri de la mãnãstirea din marginea satului. Azi o vorbã, mâine-o vorb㠗 pânã ce, într-o zi de iarmaroc, umblând femeia prin piaþã, unul din cãlugãrii ceia îi zice: — Dragã nevãstuicã, tare bine-ar fi sã ne întâlnim într-o noapte, ca sã nu mai ºtie nime. Femeia se face cã n-aude ºi merge mai departe. Îi iese în cale alt cãlugãr: — Cã frumoasã mai eºti, nevãstuico! Cum am face sã ne întâlnim? Femeia merge ºi tace. Iatã º-al treilea cãlugãr:
— Nevãstuicã preafrumoasã, când sã vin la tine-acasã?..

I

C{LUG{RII NECURA|I

Femeia îi spune bãrbatului, lui Pãcalã, cã iatã: aºa ºi aºa — «nu mã pot rãcori de trei cãlugãri». — E-he-he! D-apoi le gãsesc eu leacul! zice Pãcalã. Spune-le sã vinã joi seara, cã eu m-oi duce, chipurile, la moarã. Aºa ºi fac. Joi seara soseºte unul: — Bunã seara! Bine te-am gãsit!.. Mai o vorbã, mai o glum㠗 s-aude altul bãtând la uºã. — Of, ce sã fac? îmi pare cã-i bãrbatu-tãu... — Nu te teme. Vârã-te sub laiþa ceea. Intrã celãlalt. N-apucã bine sã spunã «bunã seara», cã bate cineva la uºã. — Of, unde sã mã ascund? Se vârã ºi-al doilea sub laiþã. Simte, cã mai este cineva acolo, dar tace chitic. Intrã al treilea cãlugãr ºi... tot aºa: pânã sã-ºi mai ia de semã, se trezeºte ºi el, tremurând de fricã, lângã ceilalþi doi de sub laiþã. 

P[cal[ =i T`ndal[

Intrase de-acum gospodarul. S-aºazã el la masã, mãnâncã bine, trage vreo douã cãni de vin, ia o coadã de topor încã necioplitã cum trebuie ºi zice cãtre femeie:
— Mãi nevastã, ia lucru de mirare: ori cã-mi pare, ori mi se nãzare, dar aud sub laiþ-o rãsuflare!

Bagã mâna sub laiþã, îl apucã pe unul de plete, îl trage în mijlocul casei ºi strigã cât ce poate: — Uite-l necuratul!!! — ºi dã-i bãtaie, dã-i bãtaie! Dupã ce l-a ameþit bine, îl scoate pe-al doilea ºi — tot aºa! Apoi ºi pe-al treilea. — Treci la rând, necurate! Dupã ce i-a nãsãdit bine ºi-ndesat, i-a bãgat în niºte saci ºi i-a scos în tindã. — Of, bãrbate, oare ce-om face cu dânºii, dac-or muri din spaima ºi bãtaia asta?
— Am sã-i duc colo-ntr-o bortã sã-i îngrop fãrã de popã!

Cum sfãtuiau ei aºa, aud bãtând la poartã niºte þigani veniþi cu ºatra; cãutau de câºtig pe la casele gospodarilor: — Linguri, piepteni, cãldãri, bãrdiþe!.. Iese Pãcalã afarã: — Mãi oameni buni, nu-mi trebuie nici linguri, nici pieptene..., dar am sã vã dau ceva de lucru ºi dupã ce-l isprãviþi, vã plãtesc ºi vã cinstesc, ca sã rãmâneþi mulþãmiþi: sã mi-l duceþi de la casã pe necuratul! — E-he, bãdie. Þi-l ducem ºi pe tat-su, numai dã-l încoace! — Iacã-tã-l în sacul ista, ºi le dã un sac din tindã. — Aoleu, da-i negru-al dracului! strigã un þigan, care era mai voinic, strânge repede sacul la gurã, îl opinteºte pe spinare — ºi la râpã cu el! Îl duce ºi-l aruncã mai departe de sat, într-o râpã cu spini, c-acolo-i locul dracilor! 

!

Snoave populare

Vine þiganul voios dupã platã, dar omul scoate al doilea sac, îl reazemã de prispã ºi-i zice þiganului:
— Mãi Pintilii, sã nu îmbli cu ºmecherii. Dacã-l duci — dus sã fie, nu-naintea ta sã-mi vie!

Þiganul, cam supãrat, înºfacã sacul ºi — la râpã! îl aruncã, unde-i pãru locul mai prãpãstios, ºi fuga înapoi — sã nu mai dovedeascã «necuratul» sã i-o ia înainte. Pânã vine Pintilii gâfâind, gospodarul i-l aºazã pe-al treilea ºi-i zice: — Mãi þigane, cum îl duci tu, cã el tot vine înaintea ta? — Las-cã n-a mai veni! Îi dã þiganul
vreo doi pumni ºi trei ghioldumi,

înºfacã sacul în spinare ºi — la râpã! îi mai face º-acolo «necuratului» de petrecanie, îl aruncã ºi, când se uitã mai bine— se crapã de ziuã. «Ei, de-acu n-a mai veni!» zice þiganu-n sinea lui ºi vine încetiºor dupã rãsplatã. Când — aproape de sat — stareþul mãnãstirii! «E-he-he! De-aiºtia-mi eºti! Mi te-ai prefãcut în stareþ?!» — ºi-l înºfacã ºi pe stareþ în spinare ºi — la râpã! — Lasã-ne stareþul! Lasã-ne stareþul! strigau babele de prin ogrãzi, da þiganul: — Aista nu-i stareþul. Aista-i necuratul. De trei ori l-am dus la râpã ºi tot vine înapoi! ªi numai dupã aceasta ºi-a luat bietul Pintilii rãsplata, iar bãrbatul cu nevasta s-au mântuit de rãul cãlugãrilor.

nei femei îi murise bãrbatul. Când sã-l ducã la þintirim, femeia întinde poduri1 ºi boceºte:
1

U

BOCETUL FEMEII +I C~NTECUL POPII

Pod — pomanã (dar) la o oprire a cortegiului funerar. 

"

P[cal[ =i T`ndal[

— Ionicã, Io-nicã... Cum te-ai îndurat, cum de m-ai lãsat?..

Da popa citeºte ca din carte:
— Pace tuturor cu-nþelepciune... Nu te cãina, c-om avea grijã de tine...

La altã odihnire1 femeia iar boceºte:
— Ionicã, Io-nicã... Cine-a alerga ºi mi-a cumpãra rochiþe ºi pestelcuþe?..

Popa iar «citeºte»:
— Pace tuturor cu-nþelepciune... Toate podurile de la toate morturile câte le-oi cãpãta — þie þi le-oi da...

Femeia, ca sã-l atingã pe popa, boceºte: — Ionicã, Io-nicã... Cum duceai cu carul tot ce-aveam la casã ºi-mpãrþeai la mândre cu ele la masã... Popa, pricepându-se, citeºte mai scurt:
— Pace tuturor, pace tuturor...

Da ºi dascãlul adaugã:
— Pace tuturor ºi duhului tãu, pãrinte... Prinde-te ºi cu aceasta cum te-ai prins ºi mai-nainte...

-a dus Pãcalã în postul mare la spovedanie, da popa i-a dat canon sã zicã «Tatãl nostru» de câte zece ori dimineaþa ºi seara...
1

S

CANON SUP{R{TOR

Odihnire — popas al cortegiului funerar. 

#

Snoave populare

A doua zi se întâlnesc pe drum. — Bunã ziua, pãrinte. — Bunã ziua, fiule. — Bunã ziua, pãrinte. Popa crede cã acela nu l-a auzit ºi-i rãspunde mai tare: — Bunã ziua, fiule! Da Pãcalã-i zice mai departe: «Bunã ziua, pãrinte. Bunã ziua, pãrinte. Bunã ziua...». Preotului nu-i place. — Ia du-te dracului ºi nu-mi spune de-atâtea ori «bunã ziua»; îi destul sã spui o datã. Da Pãcalã unde face: — Ei vezi, pãrinþele... Eu numai de câteva ori þi-am zis «bunã ziua» ºi te-ai supãrat pe mine, da cum s-ar simþi Cel de Sus dacã i-aº zice «Tatãl nostru» de câte zece ori dimineaþa ºi seara?!

ra un preot. Trãia sãrac, pentru cã satul lui era mic ºi nu putea sã se hrãneascã numai cu preoþia. ªi s-a apucat de vrãjit. ªi dacã se furau la unul caii sau boii, el spunea cã ghiceºte. El era vorbit cu hoþii ºi ei îi spuneau unde vor ascunde caii sau boii. Când venea omul la preot, el lua banii ºi-l trimitea la un loc anumit sã ia boii. ªi aºa, oleacã câte oleacã, el s-a îmbogãþit. S-a nimerit cã tocmai atunci unui împãrat i s-a furat casa cu bani. Auzind cã în cutare loc este un preot, care ghiceºte, a venit împãratul la popã ºi i-a spus sã-i ghiceascã de bani, dar popa nu putea sã ghiceascã. Alþi hoþi furaserã banca. Atunci împãratul l-a închis pe popã într-o casã ºi i-a spus cã dacã nu ghiceºte în astã noapte, are sã-i taie capul. Preotul s-a pus pe rugãciuni. Când se ruga, a venit un hoþ din acei care furaserã banii împãrãteºti. S-a oprit drept fereastrã ºi s-a uitat înãuntru. Era ora unu. ªi preotul a zis: — Gata unul, mai am doi. Hoþul, când a auzit, s-a dus în pãdure ºi le-a spus tovarãºilor sãi despre asta. Al doilea hoþ n-a crezut ºi s-a dus ºi el. Pânã a

E

POPA C{R{BU+ 

$

P[cal[ =i T`ndal[

ajuns acolo se fãcu ora douã. Numai a ajuns, s-a uitat prin geam ºi popa a strigat: — Gata doi, mai am unu. A plecat ºi hoþul acesta în pãdure ºi a spus tovarãºilor sãi, cã ºi pe el l-a ghicit... Atunci al treilea s-a dus ºi el sã vadã. Când a ajuns la fereastrã, i-a spus popii: — Pãrinte, nu ne spune, cã noi îþi punem o desagã de bani. — Bine, zi-mi unde aþi pus banca ºi, când vine împãratul, eu am sã-i spun. ªi tâlharul a spus totul, iar când a venit împãratul, popa i-a spus, cã banii sunt în cutare loc. Aºa ºi-a scãpat popa viaþa. Împãratul a adus banii ºi i-a dat o desagã popii. El a plecat acasã cu banii. Pe drum a vãzut un cãlãreþ. Cãlãreþul, când l-a vãzut pe popã, a zis: — Oare acesta nu-i popa care ghiceºte? Mergând cãlare, s-a dat pe lângã lanul de secarã, a luat în mânã un cãrãbuº ºi a spus: — Pãrinte, dacã ghiceºti ce am în mânã, scapi cu viaþã, dacã nu, îþi iau capul. Dar pe popã îl chema Cãrãbuº. Popa dacã nu ºtia sã ghiceascã, a oftat o datã ºi a zis:
— Of, sãrmane Cãrãbuº. Într-a cui mânã-ncãpuºi, Nu ºtiu dacã îi scãpa?

Atunci cãlãreþul a zis: — Ptiu, c-ai ghicit. A deschis mâna ºi a dat drumul cãrãbuºului. ªi i-a dat ºi bani, ºi popa s-a dus acasã la preoteasã. Au fãcut planul cum sã scape de oameni, sã nu mai vinã la el cu ghicitul. ªi i-a spus: — Noi de-acum avem cu ce trãi, avem bani ºi putem face altã casã. Eu am sã dau foc la casa noastrã ºi sã luãm tot ce-avem mai bun. ªi tu sã strigi: «Of, doamne, arde casa», da eu am sã rãcnesc: «Of, ce mã fac, mi-a ars ºi cartea, cu care ghiceam». Oamenii au sã audã ºi n-au sã mai vinã sã le ghicesc. ªi aºa cu ºmecherie a scãpat popa ºi tot cu ºmecherie trãieºte ºi azi. 

%

Snoave populare

ra odatã un flãcãu leneº. Da leneº, de nu avea pereche pe lume. Nu destul cã era leneº, dar ºi urât ºi rãu. ªedea sub un pãr culcat ºi: «Doamne, dã-mi o parã în gurã». Ei, da asta a fost tare demult, pe când umbla Dumnezeu cu Sfântul Petrea pe pãmânt. — Doamne, dã-mi o parã în gurã! zice flãcãul. Ei, puterea i-a dat o parã în gurã, da el: — Doamne, rugumã-mi-o. L-a ajutat ºi i-a rugumat-o. Merge pe acolo Dumnezeu cu Sfântul Petrea. — Bunã ziua, voinice! El nu ridicã capul, bolmojeºte: — Bunã ziua. — N-ai olecuþã de apã? Flãcãul întinde piciorul ºi: — Ia, ia, fântâna, ia! le aratã cu piciorul. Merge mai departe Dumnezeu cu Sfântul Petrea. Da o fatã harnicã, frumuºicã, cu mânecile rãsuflecate, cu poalele prinse în brâu, secera la grâu. — Doamne ajutã, copilã! — Mulþumim dumilorvoastrã. — N-ai vro leacã de apã? — Vã-ã, am, da-i caldã. — Noi vom bea ºi caldã. — Eu tot amu vã aduc apã rece. Ia burluieºul, îl apucã de fund ºi cu gura în jos, varsã apa cea caldã ºi cât ce poate ia ºi se duce fuguliþa la fântânã, ºi le aduce apã rece. — E-e, bodaproste, copilã. Merg mai departe. Sfântul Petrea îl întreabã pe Dumnezeu: — Doamne, cu ce dar ai sã dãruieºti fata aceasta? — Petre, l-ai vãzut pe omul acela leneº de sub pãr? zice, îi perechea ei.

E

B{IATUL LENE+ +I FATA HARNIC{ 

&

P[cal[ =i T`ndal[

— Ei, doamne, nu faci cu dreptul. Dã-mi voie sã mã duc sã-i dau mãcar o palmã. — Du-te, da pentru o palmã ai sã ei o sutã. — Ei, zice, oi lua, da mã duc. Se întoarce Sfântul Petrea — hraºti! hraºti! — îi dã douã palme, da el, de leneº ce era, nici n-a clintit, pic n-a zis nimic. Merge Dumnezeu cu Sfântul Petrea mai departe. S-au depãnat anii. Leneºul ºi urâciosul s-a însurat ºi a luat fata cea harnicã. A ieºit în marginea satului ºi ºi-a fãcut casã. Au trecut anii, avea de-amu vreo doi-trei copilaºi. Da ea muncea!... Da el ºi beþiv încã! Toate le avea, toate cele rele le avea. Ea, sãraca, harnicã, muncea din zori ºi pânã în noapte. Iaca sã se împlineascã porunca, a ajuns Dumnezeu cu Sfântul Petrea prin satul acela. Ba ici se roagã sã-i primeascã sã doarmã, ba aici, ba aici — nu-i primeºte nimeni. Au ajuns la casa leneºului. Era prin postul mare. Nevasta hrãnise copilaºii, da el nu-i acasã. — Primeºte-ne, sã mânem, cã iaca am întrebat ºi nu ne primeºte nimeni. — Ei, oameni buni, v-aº primi, da am un om aºa de rãu ºi-i dus la bãut. ªi mã tem cã a veni ºi vã va bate. — Da noi nu ne suim pe laiþã! Femeia repede se duce afarã ºi strânge vreo doi cioclejei uscaþi, vine, pune, face o mãmãliguþã, mujdei, moricicã ºi îi pune la masã. Mãnâncã Dumnezeu cu Sfântul Petrea, da ea zice: — Nu vã mai culcaþi jos, ian suiþi-vã pe laiþa asta. Dumnezeu se culcã la perete, da Sfântul Petrea — la margine. Ea s-a suit cu copilaºii pe cuptor. Numai ce aud: u-u-u, zdup! La uºã. Trânteºte. Femeia: —- Ia taci, omule, mai încet, cã iacãtã doi drumeþi la noi, n-au gãsit, sãracii, unde sã doarmã ºi i-am primit eu. — E-e, femeie! Eu la bãut, da mata þi-ai primit drãgãlaºii în casã! Ia stai cã întru eu! Intrã, merge la laiþã, cum era Sfântul Petrea la margine, bate pe Sfântul Petrea, bate! 

'

Snoave populare

— Da mai stai, cã mã dor mâinile, sã mã duc afarã, sã-mi aduc un bãþ. Se duce afarã sã aducã bãþ, da Sfântul Petrea zice: — Doamne, dã-te la margine, cã are sã vinã ºi are sã mã mântuie de ucis. Da Dumnezeu zice: — Fie voia ta, Petre! Ia ºi se dã la margine. Sfântul Petrea — la perete. Omul vine ºi achipuie. — Stai, cã pe aista de la marginã l-am bãtut. Ia stai sã mai dau ºi la acel de la perete. Îi dã tot lui bietul Sfântul Petrea. Se scoalã ei dimineaþa. Zice Sfântul Petrea: — Doamne, ce am greºit eu, de am primit ucigania aceasta aºa mare? — Petre, acesta e acel leneº de sub pãr. ªi þi-am spus cã pentru o palmã ai sã ei o sutã. Iaca, ai luat. — Apoi, Doamne, n-ai fãcut pe drept. O fatã aºa de harnicã, frumoasã ºi ai împerecheat-o cu puturosul ista ia, cu rãul ista ia. — Da, Petre: un bou ºi o bele. Dacã vor fi doi harnici ºi cuminþi, ar trãi de nici nu s-ar crede cã trãiesc, da aºa: unul harnic, ºi unul leneº.

rãiau într-un sat un popã, Pãcalã ºi un boier. Într-o bunã zi se sfãtuieºte popa cu Pãcalã: — Mãi Pãcalã, tu ai o casã de copii, da n-ai cu ce-i hrãni. Haidem la boier ºi i-om fura buhaiul. — Haidem, pãrinte. S-au dus ei amândoi ºi au furat buhaiul de la boier. Unde sã-l împartã? Unde sã-l taie? S-au dus în bisericã ºi l-au tãiat... L-au jupuit. Au împãrþit carnea. Când sã împãrþeascã pielea, ce s-au gândit ei? Popa apucã de coarne, da Pãcal㠗 de coadã.

T

POPA +I BUHAIUL BOIERULUI 

P[cal[ =i T`ndal[

Când a tras Pãcalã de coadã mai tare, s-a rupt coada ºi a rãmas toatã pielea la popa. A luat carnea Pãcalã ºi a dus-o acasã. Popa a luat-o pe a lui. A mâncat Pãcalã repede cu copiii carnea. Se duce la popa: — Pãrinte, dacã nu-mi mai dai carne ºi mie, mã duc la boier ºi te spun. Popa ia ºi-i dã. Când ... s-a dus Pãcalã ºi a doua oarã. — Pãrinte, dacã nu-mi dai carne, te spun. Popa zice: — De-amu poþi sã mã spui, cã eu nu-mi mai bat capul. Se duce Pãcalã la boier. — Cucoane, ºtii cine þi-a furat buhaiul? — Cine? — Popa þi l-a furat. — Da tu îi fi martor? — D-apoi cum sã nu-þi fiu? Dacã-mi dai cinci sute de lei, eu am sã-þi fiu martor. Îi dã boierul cinci sute de lei. Pãcalã se duce acasã, îºi face ce-i trebuie. Boierul îl dã pe popa în judecatã. La judecatã îl întreabã: — Ai furat buhaiul boierului! — N-am furat! Eu, ca preot, sã mã apuc de furat?! — Mãi Pãcalã, da tu ce ºtii? — Da ce ºtiu? Ne-am sfãtuit amândoi biniºor cu preotul ºi ne-am dus ºi am furat buhaiul de la boier. Ne-am dus în bisericã, l-am tãiat, l-am împãrþit. Când sã împãrþim pielea, preotul a apucat de la coarne, eu am apucat de coadã. ªi, când am tras eu mai tare, gândeam, cã s-a rupe mai mult la mine. S-a rupt coada º-am picat cu capul de perete, ºi m-am trezit. 

Snoave populare

fost odatã ca nici odatã, cã de n-ar fi, nu s-ar povesti. Au fost odatã trei fraþi, care au rãmas orfani de pãrinþi. ªi dacã au dat piept cu nevoia, ce erau sã facã? S-au pornit ºi ei sã argãþeascã. Întâi s-a dus cel mai mare la popa ºi l-a întrebat: — Pãrinte, nu-þi trebuie un argat? — Tocmai cã-mi trebuie. — Cu luna, cu anul? — Cum þi-i voia, dar sã fie fãrã ciudã ºi supãrare, cã la mine aºa-i: cine se supãrã ºi se înciudã, îi tai nasul ºi o ureche. — Bun, pãrinte, fãcu fratele cel mai mare ºi se apucã de argãþie. Lucreazã el o zi, lucreazã douã, iar popa nici de gând n-avea sã-l hrãneascã. — Pãrinte, s-ar cuveni sã stau ºi eu la masã. — Na-þi-o bunã, am uitat ºi eu ºi preoteasa sã te hrãnim. Da ce, poate te-ai supãrat? — D-apoi, pãrinte, cine nu s-ar supãra, dacã l-ai þine flãmând ºi însetat?! Popa n-a gândit mult ºi i-a tãiat argatului nasul ºi o ureche. Nu mult dupã aceea a venit sã argãþeascã la popã fratele cel mijlociu. Înþelegerea a fost ca ºi cu cel mai mare: «Cine se supãrã, i se taie nasul ºi o ureche». Se apucã acesta de lucru ºi munceºte, frate, nu încurcã. Aleargã ca focul dupã treburi, dar popa nici de gând sã-l hrãneascã. Dupã vreo trei zile argatul îndrãzneºte sã cearã: — Pãrinte, dã-mi ceva sã mãnânc, cã mã curmã foamea. — N-am mâncare, da ce, nu cumva te-ai supãrat? — În locul meu oricine s-ar supãra, dacã l-ai pune zile la rând sã lucreze flãmând ºi însetat. Popa îi taie nasul ºi o ureche ºi la acesta. Mai în scurt au câºtigat-o bine argaþii. Este o vorbã, cine pune boii în plug cu popa, îi scoate fãrã coarne. Vãzându-ºi fraþii la nenorocire, Pãcalã, fratele cel mai mic, zise:

A

CINE SE SUP{R{ I SE T{IE NASUL +I O URECHE! 

P[cal[ =i T`ndal[

— Mãi, amu mã duc eu sã argãþesc la popã. — Lasã-te de gândul acesta, cã dacã noi n-am putut-o scoate la capãt, atunci tu nici atâta. — Ba o sã mã duc, fãcu fratele cel mai mic ºi pe loc o porni drept la popa. — Pãrinte, nu-þi trebuie un argat? — Bine m-ai nimerit, fiule, tocmai cã-mi trebuia. Batem mâna, dar sã ºtii, eu am un cusur. Îmi plac oamenii veseli, nu-mi plac argaþii morocãnoºi, care poartã mânie. Ne înþelegem din capul locului: cine se mânie întâi, i se taie nasul ºi o ureche. — Bine, pãrinte, pe câtã vreme ne împãcãm? — O sã argãþeºti pânã a cânta cucul. Dacã s-au împãcat, l-a trimis popa pe Pãcalã cu plugul cu ºase boi la arat, dar de mâncare nu i-a dat fãrmãturã de nimic. Pãcalã, însã, nici cã-i pasã. Cântã, îmbrãzdeazã, iar pe la vremea prânzului, când a venit timpul de stat la masã, Pãcalã a luat doi boi, s-a dus cu ei la un han din apropiere, i-a vândut ºi a bãut cât i-a poftit sufletul. Seara a venit acasã cu patru boi. Popa, cum l-a vãzut, l-a ºi întrebat: — Unde-s, Pãcalã, doi boi? — I-am vândut, pãrinte. — Cum aºa? — Dimineaþa preoteasa se vede cã a uitat sã-mi deie de mâncare. La plug, ºtiu cã nu eram sã stau flãmând. Am luat doi boi, i-am vândut, iar banii i-am dat pe mâncare ºi bãuturã. — Batã-te sã te batã, afurisitule ce eºti!.. — Da ce, poate te-ai supãrat, pãrinte? — Ei ba, fiule, zic ºi eu aºa. A doua zi popa i-a schimbat locul. L-a pus la turma de oi. — Sã mi le paºti, Pãcalã, cum mai bine. — Le pasc, pãrinte. Se duce Pãcalã cu turma popii la pãºune ºi acolo întâlneºte niºte mocani de munte, care cântau din fluiere ºi cimpoaie, ºi lui i s-a deschis inima sã aibã un cimpoi. 

!

Snoave populare

— Cât sã vã dau pe un cimpoi, sã mi-l daþi mie? îi întreabã Pãcalã. — Zece oi ºi cimpoiul e al tãu, i-au rãspuns mocanii. — Iatã turma, alegeþi-vã, care vã sunt pe plac. Au fãcut schimbul, ºi Pãcalã, apucând cimpoiul, l-a umflat ºi a început sã cânte. De la cântarea lui au prins oile a sãri în sus ºi jucau, de nu atingeau pãmântul. ªi fiindcã îi plãcea lui Pãcalã sã cânte, a cântat ºi a tot cântat toatã ziua, iar oile n-au contenit jocul, pânã n-a mântuit el de cântat. Seara oile erau flãmânde, însetate ºi cãzute, de-þi era milã sã te uiþi la dânsele. Când a venit Pãcalã acasã, popa s-a speriat. — Da ce-i cu oile acestea, Pãcalã? — Ce sã fie, pãrinte, au jucat toatã ziua. Eu le-am cântat, iar ele au sãrit în sus cât a fost ziua de mare. — Unde s-a mai pomenit una ca asta?! — Ba, pãrinte, cã nici de crezut nu este. Am cãpãtat astãzi de la niºte mocani un cimpoi fermecat ºi cântã de rãsunã vãile. — Cum l-ai cãpãtat? — Le-am dat zece oi într-ales pe dânsul. — Blestematule! — Da ce, poate te-ai supãrat, pãrinte? — Nu, Pãcalã, nu m-am supãrat. Fãrã cimpoi nici nu-þi stãtea bine. Vai de inima popii la ce parã de foc fierbea ea amu. A treia zi l-a trimis pe Pãcalã cu oile la pãºune, iar popa s-a dus pe altã parte, s-a ascuns în niºte porumbrei ºi-l pândea pe Pãcalã, iar Pãcalã când s-a vãzut în largul câmpului, l-a cuprins dorul de cântãri ºi, umflând cimpoiul, a prins a hori. Amu ce vezi, ochilor sã nu crezi. Sãreau oile în sus pe întrecutele, iar din porumbrei a prins a sãlta popa ºi tropotea de fãrâma pãmântul. Când l-a vãzut Pãcalã pe popa, a cãpãtat ºi mai mult curaj de cântat ºi zi-i, frate, cu cimpoiul, zi-i, iar popa de colo sãrea, cât putea. De atâta joc ºi-a fãcut rasa ferfeniþã. Pãcalã însã n-avea de gând sã lase cimpoiul — þinea una în ºir. Bietul popã rãmãsese numai 

"

P[cal[ =i T`ndal[

cu gulerul de la rasã, iar picioarele i se fãcurã chisoagã. Pãcalã ia tot zis din cimpoi pânã pe la chindii. Când s-a vãzut popa slobod, a luat-o la fugã spre casã, de parcã-l fugãrea ucigã-l toaca din urmã. Jupuit de piele, cu barba smulsã, a intrat popa în casã ºi a cãzut din picioare. — Preoteaso, argatul ista o sã ne mântuie de zile. — Ce þi-a fãcut? Te-a bãtut, te-a târâit pe jos? — Mi-a cântat toatã ziua din cimpoi ºi, iatã, mai nu mi-am dat sufletul jucând. — Sireacul de tine, da ce te-a apucat sã joci pe dealuri? îl întrebã preoteasa. — Are Pãcalã un cimpoi fermecat, ºi când cântã, te saltã de la pãmânt. — Se vede cã ai ajuns în mintea copiilor ori þi-au sucit minþile vârcolacii, de ai jucat tu singur atâta vreme pe deal, vorbi preoteasa. Mã rog, cine ar fi crezut cã poate sã fie aºa un cimpoi. Omul câte odatã vede ceva ºi nu crede, d-apoi când nu vede... Popa prinse jumalþi la inimã ºi s-a gândit cã seara, când va veni Pãcalã cu turma de la pãºune, sã-l cheme sã cânte din cimpoi, sã vadã ºi preoteasa. Cum gândi, aºa ºi fãcu. Seara l-a poftit pe Pãcalã în casã ºi l-a rugat sã ia cimpoiul ºi sã mai cânte oleacã. — Am cântat, pãrinte, astãzi de ajuns. — Cântã-ne mãcar oleacã. Vãzând cã-l roagã popa pânã la atâta, s-a dus Pãcalã dupã cimpoi sã-i facã chef pãrintelui. Popa, ca sã nu mai pãþeascã ceea ce pãþise, ºi-a legat douã pietre de moarã de picioare, iar preoteasa s-a urcat în vremea asta în pod dupã un ºtiubei. Nu mult la mijloc a venit Pãcalã cu cimpoiul, l-a umflat cum se cade ºi când a prins a cânta, fermeca locul nu alta. De la cântãrile lui prinse popa a ridica petrele de moarã ºi zdupãia ºi se învârtea, iar preoteasa juca în pod, parcã dase toate bucuriile peste dânsa. Nu era scãpare de muzica lui 

#

Snoave populare

Pãcalã, te gâdilea la inimã ºi te fãrâma aºa, pânã te rãpunea cu totul. ª-apoi dã aºa un cimpoi pe mâna lui Pãcalã! A cântat Pãcalã pânã a ameþit preoteasa ºi a cãzut din pod cu tot cu ºtiubei. Vãzând-o popa cu un pic de suflet, a prins a rãcni: — Ajunge, Pãcalã! Da Pãcalã parcã nici n-ar fi auzit. — Ajunge, blestematule! — Da ce, poate te-ai supãrat, pãrinte? — Vorbã sã fie! Dupã ce s-a dus Pãcalã, popa ºi-a dezlegat petrele de moarã de la picioare, a pus capul între pumni ºi se gândea, cum sã se mântuie de argat. Alegând el gânduri dintre gânduri, i-a venit în minte sã-i deie lui Pãcalã un lucru, pe care sã nu-l poatã isprãvi, ºi atunci sã-l alunge acasã. L-a chemat îndatã pe argat ºi i-a zis: — Pãcalã, demult tot chiteam eu sã fac o punte din pragul casei pânã la poartã, cã nu poþi umbla de glod, da nu m-am învrednicit. Aº vrea sã mi-o faci tu. Dar sã mi-o faci dupã cum mi-i placul. Când oi cãlca cu un picior sã fie tare, când oi cãlca cu celãlalt, sã fie moale. — Bine, pãrinte, fac. Noaptea, dupã ce adormise popa ºi se liniºtise lumea din sat, Pãcalã a apucat o secure ºi a prins a tãia capetele ºi picioarele la oi, apoi le aºezã una cu spinarea în sus, alta cu spinarea în jos, ca sã se potriveascã la mers: o cãlcãturã tare ºi una moale. Dupã aceasta a astupat oile cu pãmânt, ca sã nu vadã din ce-i fãcut podul, iar capetele ºi picioarele le-a îngropat. Dimineaþa popa s-a sculat ºi l-a întrebat pe Pãcalã. — Ai fãcut puntea, Pãcalã? — Fãcut, pãrinte, fãcut. Popa s-a coborât din cerdac ºi când a pornit pe punte, cãlca o datã pe vârtos ºi o datã pe moale. — Aferim argat. Se pricepe bine la treburi. Bravo, Pãcalã. Amu ia oile ºi du-te cu ele la pãºune. — Pãrinte, n-am de unde le lua, cãci le-am tãiat ºi am fãcut puntea dintr-însele. 

$

P[cal[ =i T`ndal[

Când s-a uitat popa mai bine, le-a vãzut cum stãteau una cu spinarea în sus ºi alta cu spinarea în jos. — Afurisitule ce eºti, m-ai fãcut fãrã oi! — Pãi cum era sã-þi fac altfel puntea? Da ce, poate te-ai supãrat, pãrinte? — Nu, Pãcalã, parcã am de ce mã supãra? Amu vãzuse popa cã-i nevoie, ce sã facã cu el? Auzise de prin lume cã undeva la Codrii vineþi au dracii o moarã ºi cine se duce acolo, nu se mai întoarce. ªi dacã i-a venit în minte gândul acesta, a umplut noaptea doisprezece saci cu cenuºã, i-a pus în car, a înjugat boii ºi l-a sculat pe Pãcalã în puterea nopþii. — Scoalã, argate, ºi du-te la moara dracilor, cã n-avem fir de fãinã în casã. — Mã duc, pãrinte. «Du-te, se gândi popa în mintea sa, nici numele sã nu-þi vie». Nu i-a mai dat în cap lui Pãcalã cã popa i-a pus în loc de grâu cenuºã. A luat boii de funie ºi a mers cale lungã, ca-n poveste, pânã la Codrii vineþi ºi acolo s-a oprit la moara dracilor. — Bine v-am gãsit sãnãtoºi, morarilor! — Bine ai venit, om gospodar. — Uite, v-am adus doisprezece saci de grâu, sã-mi faceþi fãinã picluitã. — Culcã-te ºi te odihneºte. Pânã îi trage un somn, noi îþi facem fãina ºi þi-o punem în car. — Bravo morari, aºa-mi place ºi mie, fãcu Pãcalã ºi se culcã fãrã grijã. Poate a trecut un ceas, da poate cã douã. Trimite Talpa Morii un drac sã dezlege sacii lui Pãcalã ºi sã-i toarne în coº. Când colo, dau peste cenuºã. S-au strâns toþi dracii, iar Scaraoþchi trece cu coada pe lângã Pãcalã ºi-l plesneºte peste nas. — Ho, mãi, ce vã este? rãcni Pãcalã. — Scoalã, netrebnicule! — Gata fãina? — Ce fãinã? Ai adus cenuºã ºi vrei fãinã? Ie-þi sacii ºi carã-te de la noi, cât e lucru cu cinste. 

%

Snoave populare

Când a vãzut Pãcalã cenuºa, a crezut cã i-au fãcut dracii bucata. — Staþi, cornoraþilor, cã vã arãt eu cine-i Pãcalã. Voi nu sînteþi morari, da niºte hoþi. Sã-mi împleþi chiar amu sacii cu fãinã, cã o moarte vã ia pe toþi. — Dacã te-ai gândit sã ºuguieºti, ºuguieºte, numai nu cu noi, i-au rãspuns dracii. Pãcalã nu gândi mult, îi apucã pe vreo trei draci de coarne ºi buf! cu ei sub o piatrã de moarã, de-i fãcu turtã pe trustrei. Ceilalþi au umplut lumea, s-au ascuns în toate borþile. «Staþi, cã vã ºtie el Pãcalã harul», a zis argatul ºi a adus o sarcinã mare de paie sã dea foc la moarã. Vãzând dracii cã-i nevoie, au ieºit cu Scaraoþchi în frunte ºi au zis: — Stai, om bun, cã-þi umplem doisprezece saci cu fãinã, numai nu ne da foc la moarã. — Aºa trebuia sã faceþi de odatã. Au cãutat dracii fãinã picluitã prin hambarele lor, i-au încãrcat lui Pãcalã carul, numai sã scape de pojar. Dupã ce a plecat Pãcalã, s-au strâns dracii la judeþ. «Cã bunã ne-a fãcut-o aista!» se cãinau dracii. — Amu, le-a zis Scaraoþchi, sã vã duceþi în calea lui, sã-i rupeþi roatele ºi proþapul de la car ºi pânã a aduce el alt car în loc, noi i-om lua fãina. — Bun! Se duc dracii în calea lui Pãcalã, se ascund sub poduri ºi aºteaptã. Pãcalã mergea cu carul cu fãinã, habar de grijã nu avea. Când ajunge la un pod, iese un drac ºi se izbeºte de o roatã s-o rupã. Pãcalã îi vorbeºte cu biniºorul: — Mãi drace, nu fãrâma roata, cã o sã te pun pe tine în locul ei. Þi-ai gãsit dracul sã se astâmpere! S-a izbit de câteva ori, a frânt roata. Pãcalã atunci a sãrit din car, a legat dracul burduf ºi l-a pus în locul roþii. 

&

P[cal[ =i T`ndal[

La alt pod iese al doilea drac ºi frânge ºi acela o roatã. Pãcalã îl face ºi pe dracul ista colac ºi-l pune la osie. Peste o bucatã de loc, la al treilea pod, iese alt drac înainte ºi se apucã de tãiat proþapul cu un topor. Pãcalã se uitã din car ºi-i zice: — Nu tãia, drace, proþapul, cã o sã te pun pe tine în loc. Dracul, însã, se þinea tare ºi mare. A tras de câteva ori cu toporul ºi a rupt proþapul. Dacã ºi Pãcalã nu era din cei de-l pasc bobocii. L-a apucat biniºor pe drac de coarne, l-a trântit la pãmânt, apoi l-a legat de jug ºi de car ºi proþãpea carul de minune. Pe la mijloc de cale s-a gândit Pãcalã sã facã popas. Cum stãtea el de lãturea drumului ºi se odihnea, au venit doi lupi ºi s-au repezit la boi sã-i sfâºie. — Lãsaþi boii în pace, dacã nu vreþi sã trageþi voi în locul lor. Lupii nici cã-ºi bãteau capul. — Hai, hai, sã nu ziceþi pe urmã, cã n-aveþi noroc. Când au mântuit lupii de mâncat boii, Pãcalã i-a prins biniºor ºi i-a pus la jug. — Ia amu sã fiþi buni ºi sã-mi duceþi carul acasã, cã n-o sã stau cu sacii în mijlocul drumului, fãcu Pãcalã, ºi când a prins a croi cu biciuºca, trãgeau lupii, de li se îngropau picioarele în pãmânt. Când a amurgit de-a binelea, a intrat Pãcalã în ogradã. Popa a încremenit de necaz. Fiind vreme târzie, nici n-a ieºit din casã, a întrebat din uºã: — Ai fãcut fãinã, Pãcalã? — Fãcut, pãrinte. — Atunci dejugã boii, dã-i în ºopron ºi du-te la culcare. Pãcalã a fãcut, dupã cum a poruncit popa. Când au vãzut lupii vitele în ºopron, le-au cãpãtuit pe toate, apoi au mâncat pânã s-au sãturat ºi s-au culcat în iesle. În zori de zi popa s-a sculat sã dezlege sacii cu cenuºã, sã-i arãte lui Pãcalã, ce fãinã a fãcut, apoi sã umple lumea cu dânsul. Când a dezlegat... fãinã, 

'

Snoave populare

prima-întâi. Doisprezece saci de fãinã picluitã. Popa a dat sã meargã împrejurul carului ºi a zãrit dracii. Tii, mãi tatã, mãi, l-a fript spaima nu alta. — Pe cine mi-a adus la casã blestematul! Cred cã mi-a împlut ºopronul cu necuraþi. Când a deschis uºa la ºopron, mai n-a cãzut din picioare. Vitele erau toate sfâºiate, iar în iesle dormeau doi lupi. — Pãcalã, mãi Pãcalã! — Ce este, pãrinte? — Ce mi-ai adus tu la casã? — Sã vezi, pãrinte, câte am pãþit cu moara asta, la care m-ai trimis, rãspunse Pãcalã ºi-i înºirã cu de-amãnuntul toatã povestea. — Afurisitule ºi netrebnicule! M-ai fãcut fãrã vite, fãrã car, mi-ai împlut casa cu draci. Sã ei sã te cari de la mine. — Nu, pãrinte, trebuie sã mai argãþesc, cã încã n-a cântat cucul. Da ce, poate te-ai supãrat? — Nu, Pãcalã, de ce sã mã supãr! — Asta mã gândeam ºi eu, pãrinte. A vãzut popa cã nu-i de ºagã cu Pãcalã. A chemat el preoteasa, a chemat-o pe soacrã-sa ºi s-au pus la cale cum sã scape de Pãcalã. — Iatã ce om face noi, a zis soacra, mâine dimineaþã la zori eu m-oi sui în copacul de la poartã ºi oi prinde a cânta «cu-cu» iar voi sculaþi-l ºi spuneþi-i sã plece, cã i s-a împlinit sorocul. Bun. A doua zi în zori se suie soacra în copac ºi prinde a cânta: «Cu-cu! Cu-cu!» Popa iese afarã ºi strigã: — Scoalã, Pãcalã, ºi du-te, cã þi s-a împlinit slujba. — Încã nu s-a împlinit, pãrinte. — Ia ascultã, cum cântã cucul. — Unde-i, pãrinte? — Uite colo pe copacul de la poartã. 

P[cal[ =i T`ndal[

— Parcã nu-mi vine a crede. Ian sã-l vãd cum zboarã, vorbi Pãcalã ºi zvârrr! cu o piatrã în copac, de o pãleºte pe babã drept în tâmplã ºi o omoarã. Mã miram eu sã cânte cucul aºa devreme. — Netrebnicule, talpa iadului... — Nu cumva te-ai supãrat, pãrinte? — Ba nu m-am supãrat, Pãcalã. De ce sã mã supãr, zise popa. Temându-se de mai rãu, popa s-a sfãtuit cu preoteasa sã ia într-un sac ce au mai scump ºi sã fugã de la casã. Pãcalã însã nu stãtea el numai de-a argãþitului. A prins ce-i socoteala ºi pe ascuns s-a bãgat în fundul sacului, pe care l-a pregãtit popa. În puterea nopþii popa a luat sacul în spate, preoteasa de mânã ºi s-au pornit. Au mers, au mers peste un deal, peste douã ºi au ajuns la un iaz. Dacã au ajuns la apã, s-a dezbrãcat popa, a aburcat sacul mai sus ºi s-a pornit cu Dumnezeu înainte. Pe la mijlocul iazului sacul s-a cufundat oleacã în apã ºi Pãcalã, simþind udealã, vorbi de acolo. — Sus, pãrinte, cã se udã evanghelia! Popa ºi-a ascuþit urechile. — Tu ai auzit ceva, preoteasã? — Parcã mi s-a pãrut cã a vorbit cineva. Popii îi înþepenise mâinile ºi iar scapãtã sacul. Pãcalã de acolo iar vorbeºte: — Sus, pãrinte, cã se udã evanghelia. — Ia! Iar s-a auzit. — Evanghelia noastrã-i sfântã. — Ei nu-i prieºte apa ºi iatã ne spune. La mal popa a dezlegat sacul sã caute evanghelia ºi dã de Pãcalã. — Ptfu! lua-te-ar naiba, nici aici n-am putut scãpa de tine. — Da ce, poate te-ai supãrat, pãrinte? — Nu, Pãcalã, nu m-am supãrat, mã mir ºi eu de unde te-ai luat. — ªtiu cã nu eram sã rãmân de tine ºi sã nu împlinesc slujba. Obosiþi fiind de drum, s-au culcat toþi trei pe malul iazului. Pãcalã s-a culcat dinspre apã, preoteasa la mijloc, iar popa în partea de la deal. Popa se apropie de urechea preotesei ºi-i ºopteºte încet: 

Snoave populare

— Când a adormi Pãcalã mai strâns, hai sã-i facem vânt în apã, sã-l înecãm ºi sã scãpãm odatã de dânsul. Pãcalã ce avea, avea, dar de auzit, auzea bine. Aflând planul, i-a lãsat pe popã ºi preoteasã sã adoarmã bine, a mutat-o pe preoteasã în locul lui ºi i-a dat ghiont popii: — Amu, pãrinte! Popa sare somnoros, o apucã pe preoteasã ºi huºtiuliuc! o aruncã tocmai în mijlocul iazului. — Cred cã amu am scãpat de dânsul, a zis popa ºi iar s-a culcat. Când s-a fãcut ziuã, s-a sculat popa ºi în loc de preoteasã îl vede pe Pãcalã alãturi. — Unde mi-i preoteasa? — Da astã noapte pe cine ai dat în apã? — Blestematule, netrebnicule! M-ai fãcut ºi fãrã preoteasã. — Da ce, poate te-ai supãrat, pãrinte? — Cine nu s-a supãra? Averea mi-ai irosit-o, casa mi-ai împlut-o cu draci, soacra mi-ai omorât, preoteasa mi-ai înecat, talpa satanei ce eºti! — Aºa-i vorba, pãrinte, atunci stai, zise Pãcalã ºi scoase un cosor. Cred cã n-ai uitat, cum ne-a fost înþelegerea. ªi hârºti! îi taie nasul ºi o ureche. Popa a luat lumea în cap ºi s-a dus el ºtie unde, iar argatul s-a întors în sat ºi s-a apucat de gospodãrit în casa popii.

datã Pãcalã ºi Tândalã s-au prins sã argãþeascã la un popã. Da popa cela era rãu ºi zgârcit, de le seca zilele bietelor slugi. Într-o bunã zi prind Pãcalã ºi Tândalã niºte raci, le lipesc la fiecare pe nas câte o lumânare subþire ºi, aprinzând lumânãrile, le-au dat drumul racilor în casa cea mare, la popa. Ei s-au îmbrãcat în veºminte albe ºi au pus mâna pe niºte lumânãri groase ºi, umblând din ungher în ungher, cântau:

O

POPA }N «RAI»

P[cal[ =i T`ndal[

— Suntem trimiºi de la Dumnezeu, ca sã-i luãm pe preot ºi pe preoteasã în împãrãþia cerului!.. Popa a sãrit, a deschis uºa ºi s-a minunat. I s-a pãrut cã au coborât pe pãmânt cerul cu stelele, soarele, îngerii. — Mare este mila ta, Doamne! fãcu popa ºi alergã îndatã la preoteasã: Hai gãteºte-te, cã ne ducem în rai! Gãtiþi-negãtiþi, aºa cum îi apucase vremea, s-au dus popa ºi preoteasa în casa cea mare, sã porneascã în rai. — Sunteþi gata? — Gata, preacurate duhuri! — Atunci vârâþi-vã amândoi în sacul ista, cã n-aveþi aripi sã zburaþi, ºi vã vom duce noi acolo, în rai. S-au bãgat popa ºi preoteasa în sac, iar Pãcalã ºi Tândalã au legat îndatã gura sacului, cum au ºtiut ei mai bine, ºi au prins a-i târâi pe podele, peste praguri, sã-i scoatã afarã. — Of, Doamne, de hurducatul ista mã dor coastele, fãcu preoteasa. — Taci, preoteasã. Amu cred cã zburãm prin nouri, rãspunse popa. Afarã, Pãcalã ºi Tândalã au legat sacul de cumpãna fântânii sus ºi au scris: «Cine a trage în sacul ista trei beþe i se iartã un pãcat...». Veneau care mai de care. La urmã au venit argaþii popii ºi, când au prins a croi toþi la rând, sãreau câlþii din sac. — Vãleu! Mi-au rupt toate oasele! rãcni popa. Iar preoteasa o þinea una ºi una: — Cu ce am greºit noi, Doamne, de ne pedepseºti aºa de rãu? Când a pãlit cel din urmã argat, sacul s-a rupt cu totul, iar popa ºi preoteasa au cãzut jos. Buimãciþi ºi îngroziþi ca de coasa morþii, popa ºi preoteasa se uitau în toate pãrþile speriaþi ºi nu puteau sã-ºi vie în fire. — Pãrinte! fãcu Pãcalã. Ia spune-ne ºi nouã, cum îi acolo, în cer, unde tot ne sfãtui sã ne ducem ºi noi?!

!

Snoave populare

ãºteau doi ciobeni oile. Iatã cã merge un popã cu cãruþa pe ºleah. A stat la o fântânã s-adape caii. — Pãrinte, zice Pãcalã, eu de când îs nãscut, la bisericã n-am fost. Ce sã-þi dau dumitale, sã mã pomeneºti în bisericã? — Iatã, îl sfãtuieºte tovarãºul de papurã Tândalã, dãi un hãzman de vreo doi ani ºi te-a lua-n scris ºi te-a citi la slujbã. — Cum te cheamã? — Ion! A luat hãzmanul ºi a-nscris numele ciobanului. A pus scrisoarea-n buzunar ºi zice: — Mai rãmâneþi sãnãtoºi, cã de-amu la toatã slujba de trei ori te-oi citi! Ciobanul a pãscut oile... Trece popa la lunã pe ºleah. — Hei! zice Pãcalã. Pãrinte, m-ai pomenit la slujbã? — Da cum?! în toatã dimineaþa, în toatã duminica — de trei ori te pomenesc. Da ciobanul face: — Da cum mã cheamã pe mine, pãrinte? Da popa zice: — Parcã Gheorghe, parcã Tãnasã, ori Neculai... — Ba Ion mã cheamã, ºi-l ia la blãnit cu dârjaua. D-apoi cum l-a pomenit dupã asta?!

P

CIOBANUL +I POPA

ra un cioban. ªi el carte nu avea. A stat toatã vremea la oi. A auzit cã într-un sat era nevoie de preot. S-a dus el ºi l-au ales preot. Iatã vin oamenii la bisericã. El iese: — Oameni buni, ºtiþi ceva?

E

CIOBANUL-POP{

"

P[cal[ =i T`ndal[

— ªtim. — Dacã ºtiþi, nu vã mai spun. S-a dus lumea acasã. A doua duminicã: — Oameni buni, ºtiþi ceva? — Nu! — Dacã nu ºtiþi, nu vã mai spun. Avea un cap de cal ºi-l tot bãtea: «Ce-ai fãcut pân-acuma, sã fie de capul tãu; ce-i face de-acuma — de capul meu!» A vãzut lumea cã nu-i lucru curat cu popa lor. Ceva dã de bãnuit. Iatã cã s-a prefãcut un om mort. Pune mâinile pe piept. Trag clopotele. L-au dus la bisericã. Da popa îi scoate pe toþi afarã ºi-l ia la bãtut cu capul cel de cal. Acela se scoalã: — Aºa se înmormânteazã? Da el zice: — Da aºa se moare? La un moment iese popa afarã, plin de sânge, ciomãgit: — Oameni buni! De-acum înainte sã lãsaþi morþii trei zile: sã moarã bine, acasã. De atunci se þine mortul trei zile.

mblau odatã un popã ºi un dascãl cu Ajunul prin sat. Intrând în casa unui om, au zãrit în pod slãninã pusã la afumat. Dascãlul îi zice popii: — Vai, ce porc, pãrinte dragã! Uitã-te dumneata: ºi slãninã, ºi costiþe afumate!... Dascãlul s-a gândit cã dupã ce vor termina de umblat cu Ajunul prin sat, el se va întoarce pe aici, va intra în casã pe când stãpânul va dormi, se va urca pe scarã în pod, la slãninã, va tãia slãninã ºi costiþe ºi le va pune în traistã. Iar ca omul sã nu creadã cã cineva îi furã slãnina, cât va umbla pe acolo, are sã vorbeascã de cele sfinte, sã creadã omul cã-i vreun sfânt prin pod.

U

DASC{LUL +I SL{NINA

#

Snoave populare

Dacã s-a gândit în acest fel, dupã ce a terminat de umblat cu Ajunul ºi s-a fãcut mai întuneric, dascãlul s-a dus drept la omul cu slãnina. A deschis încetiºor uºa, a intrat în tindã ºi a-nceput sã zicã urmãtoarele vorbe sfinte:
— Biruind puterea morþii, poarta iadului ai sfãrâmat ºi întrarea-n rai, Hristoase, celor drepþi ai arãtat.

Zicând aceste vorbe, dascãlul pipãie prin întuneric un loc de pus scara ºi începe a se sui în pod, spunând:
— Înãlþatu-te-ai la ceruri, Doamne, ºi te-ai proslãvit, ºi pre noi din stricãciune ºi pãcat ne-ai mântuit.

Dacã s-a suit în pod, s-a îndreptat înspre slãninã. Nefiind de loc luminã, a mai scos din gurã urmãtoarele vorbe sfinte:
— Paºii mei îndreaptã-i, Doamne, întru sfânta voia Ta ºi ca orbul — slavã Þie glasul meu îþi va cânta.

Prin pod el dã de niºte oale, strãchini ºi alte lucruri. Îi pãrea cã trece peste lei ºi balauri. Cotrobãind mai departe, dã de cahlã, de ursoaic㠗 se împiedicã de ele, cât pe ce sã cadã. Dupã acestea dã ºi de slãninã. O pipãie ºi iar zice vorbe sfinte. Bucuros, scoate cuþitul din brâu ºi dã sã taie, zicând iarãºi vorbe sfinte. Iar când trage cu cuþitul în slãnina spânzuratã, nimereºte-n aþ㠗 slãnina cade jos cu putere, de se cutremurã podul! Cad bucãþi de lut în casã. Omul sare de pe pat ºi, apucând un bãþ în mânã, se urcã pe scarã în pod. Dascãlul cãuta în grabã pe unde sã fugã, zicând iarãºi cuvinte sfinte:
— Ridicatu-s-au asuprã-mi limbile cu poftã mare ºi spre mine nãvãlit-au; Doamne, eºti a mea scãpare.

$

P[cal[ =i T`ndal[

Dar neavând altã scãpare, dascãlul dã fuga la streaºina casei. De nevoie ºi de fricã pune mâinile ºi ridicã în sus streaºina casei. κi face loc pe sub streaºinã ºi se aruncã jos. Începe iar cu vorbe sfinte, dar când vede cã sare ºi stãpânul casei dupã dânsul, o ia la picior, zicând:
— Îndeseºte-mi, Doamne, paºii, Tu-mi eºti pacea ºi hodina, cã m-ajunge uite-acuma omul cela cu slãnina... Aºa cu dascãlul s-a întâmplat, când a fost dupã furat.

icã trãia odatã un popã ºi un dascãl. ªi, uite-aºa, trecând vremea, hai c-ajung ei într-o sâmbãtã a paºtilor. Da-n sâmbãtapaºtilor fiecare preot, dascãl se gândeºte cã trebuie pe sarã sã se ducã la slujba învierii — slujba slujbelor, cum i se mai spune... ªi iatã: la o rãscruce de drum se-ntâlneºte popa ºi cu dascãlul. Popa zice: — Hai noroc, dascãle! — Noroc, pãrinte! — E, totu-i în regulã. Matuºca mea ºi dãscãliþa ta fac gãluºte, rãcituri, una-alta; da ºtii cã ne trebuie º-o fripturã pe mâine dimineaþã, da noi n-avem. Uite ce sã faci: eu mã duc desarã la liturghie, da tu-ncalecã pe cal ºi du-te la stânã. Înhaþ-un cârlan, care þi-a pãrea mai grãsuþ, mai frumos, ºi pe urmã om vedea noi ce-om face. Nu ne-om mai sfãdi poate. Ei, aºa ºi se-ntâmplã: popa se duce la liturghie, dascãlul se duce la stânã. Da acolo — ciobanii — îl prind pe dascãl, îi dau o mamã de batcã, îi iau calul ºi cârlanul ºi-l lasã sã se ducã. Hai, se duce el la bisericã... Preotu-l vede. Mãi, cum sã afle ce-a fãcut dascãlul acolo? Prin mijlocul slujbei el începe:
— Dascãle Pascãle, fãcut-ai ceva la stâna ceea?

C

CU LUCRU DE FURAT NU AJUNGI DEPARTE

%

Snoave populare

Da lumea ºede-n genunchi ºi se roagã: «Doamne, Maica Domnului... Pãzeºte, sfinte...» C-aºa merge slujba. Da dascãlul rãspunde:
— Pãrinte, pentru biahahaua ta! am dat ºi mihahaua mea!

Uite-aºa s-a întâmplat... Pãi ce sã-i faci?
Lãcomia pierde omenia ºi cu lucru de furat nu departe ajungi...

fost odatã un om cu numele Pãcalã. ªi pe când îi vremea de împãrtãºire, s-a dus ºi el ca toþi creºtinii la bisericã. Când vine rândul lui, popa îl întreabã: — Ce rãu, ce necinstire ai fãcut în faþa lui Dumnezeu, fiule? — N-am fãcut nici un rãu decât am furat un jambon dintr-un pod. — Cum? Unde? De la cine? întreabã popa. — Apoi m-am dus noaptea, am sãrit peste gard, am rupt o scândurã de la fundul casei, am întrat, l-am luat ºi am fugit. — De la cine l-ai furat? — De la Mihãlache... — Da mai era acolo vreo unul? — Mai era, pãrinte, unul, da l-am lãsat. — Bine, zice popa, sã-þi ierte Dumnezeu pãcatele ºi sã fii curat,
cum maicã-ta te-o fãcut, ca Dumnezeu, ce te-a lãsat.

A

IERTAREA P{CATELOR

Trec vreo câteva zile. Se întâlneºte Pãcalã cu Mihãlache. — Mãi, da mare nelegiuire este pe faþa pãmântului, zice Mihãlache. Apoi iatã: am avut în pod douã jamboane. Mai înainte mi-au furat unul ºi astã noapte mi l-au luat ºi pe al doilea.

&

P[cal[ =i T`ndal[

— Da cine a ºtiut de dânsele? — Nimeni, omule. Iar Pãcalã se gândeºte cã numai el a ºtiut ºi popa, care l-a luat pe al doilea. Vine vremea la un an de se duce iar Pãcalã la popa, la împãrtãºit. — Ce rãu, ce necinstiri ai fãcut în faþa lui Dumnezeu, fiule? — Apoi n-am fãcut nimicã rãu altã decât m-am dus la o nevastã. — Cum? Cine-i aceia? Da Pãcalã unde face: — Da ce, pãrinte, gândeºti, cã aista-i jambonul cel din anul trecut?

ra un popã, ºi nu avea venit de la bisericã. Da el le-a spus oamenilor — ca o sfântã amãgitur㠗, cã cine a da o carboavã, Dumnezeu îi va da zece. Iatã oamenii au prins a da: care o carboavã, care cinci, care zece — care cât a avut. Da un sãrac n-a avut nici o carboavã. A venit acasã, a prins a plânge cãtre femeie: — Iatã, femeie, sãraci am fost — sãraci om fi! nicicând n-om avea nimic... — Da ce-i, mãi omule? El a rãspuns: — Iatã: preotul a spus cã cine a da o carboav㠗 Dumnezeu îi va da zece... Da noi n-avem nimic, n-avem ce da. Avea sãracul o viþicã, ºi femeia zice: — Mãi omule, hai º-om da viþica, ºi Dumnezeu ne-a da zece. A luat sãracul viþica de funie ºi i-o duce popii. Popa-i zice: — Închide-o în ocol, cã Dumnezeu þi-a da zece. El a închis-o în ocol, da acolo erau zece viþei-buhãieºi, ai popii. ªi când au prins a alerga dupã viþica ceea! da viþica peste gard! Viþeii — dupã dânsa!

E

VI|ICA S{RACULUI +I VI|EII POPII

'

Snoave populare

Pân’ a ajuns sãracul acasã, i-a fost ocolul plin cu viþei. Femeia s-a mirat: — Cum de aºa degrabã Dumnezeu te-a ascultat? Da bãrbatul a zis: — Eu m-am rugat bine. Iar popa a alergat înspãimântat: — Mãi Ioane, dã-mi viþeii! — Pãrinte, nu þi-i mai dau, c㠒neata singur mi-ai spus, cã... cine a da unul —
Dumnezeu i-a da zece. ªi Dumnezeu m-a ascultat ºi zece mi-a dat. ’Neata ai cuvântat — n-ai lãtrat!

— Îi drept, mãi Ioane. ªi s-a dus popa plecat.

ra un popã într-un sat. El a trãit în viaþa lui cu matuºca aºa de bine!... ªi s-au înþeles ei, unul cu altul, pânã la adânci bãtrâneþe, fãrã nici o gâlceavã, fãrã nimic... Când a ajuns el mai târziu, aºa, a vãzut, cã nu are puteri. Îi spune matuºcãi într-o zi: — Matuºcã, îmi pare mie cã am sã mor. ªi dacã voi muri ºi þi-a fi dor de mine, sã vii la rai, cã eu, cât bine am fãcut pe lumea aceasta, numaidecât trebuie sã mã duc în rai. Au trecut vreo trei-patru ani de zile dupã ce l-a înmormântat. Amu, ea, matuºca, îl tot visa noaptea, îl tot vedea pe dinaintea casei. ªi zice: «Am sã mã duc sã-l vãd. Tot am juruit cã am sã mã duc la dânsul sã-l vãd. Ia sã mã duc». Ia o straistã, pune vreo douã pâini într-însa, ceapã, usturoi... Pune în buzunar parale ºi se duce... Merge, merge... Ajunge la rai. Când la rai, acolo vede un preoþel:

E

POPA }N IAD

!

P[cal[ =i T`ndal[

— Blagosloviþi, pãrinte. — Ce cauþi, surioarã, aici? — Da ce sã caut — iatã: eu îs matuºca preotului «cutare», zice. A murit el ºi mi-i dor de dânsul sã-l vãd. Cautã preotul cela într-un catalog, acolo — nu-l gãseºte. Se duce pe la morminte — zice: — Cu pãrere de rãu, matuºcã, nu-i aici preotul. — D-apoi unde sã fie? — D-apoi prin tinereþile lui poate o fi fãcut vreun pãcat mare. Trebuie sã fie în iad. — Da unde-i iadul? — Iatã: pe valea aceasta, într-o râpã, acolo, între salcâmi. Se porneºte matuºca. Ajunge. Când acolo — un drãcuºor ºedea; cu codiþã ºi cu niºte corniþe: — Ce cauþi aici? — Iatã: eu îs matuºca... Mi-a murit bãrbatul, preotul. Nu-i pe aici? Cautã el într-un catalog. Zice: — Este. — Da cum se poate sã-l vãd? — Cum? Hai cu mine. ªi se duce matuºca acolo ºi îl vede pe preot. Da preotul era în smoalã pânã la barbã. Face (matuºca): — Pãrinte-pãrinte... Tare adânc mai eºti! Vãleu-vãleu; mari pãcate mai ai! — E-hei, matuºcã! încã stau cu picioarele pe umerii arhiereului! Dacã n-aº fi cu picioarele pe umerii lui, nici nu m-ai vedea.

ãcalã s-a sfãtuit cu tatã-sãu sã se însoare. Tat-su l-a trimis la popa sã tocmeascã cununia. Acasã, popa s-a gândit sã râdã de þigan:

P

TOCMIREA CUNUNIEI

!

Snoave populare

— Te-aº cununa — nu-þi ajung ani, mãi bãiete! — Am douãzeci ºi unu de ani, pãrinte! — Ei bine. Dacã îmi spui «Tatãl nostru», te cunun cu douã sute de lei: dacã nu — vei plãti cinci sute de lei. — Oi cãta sã-l spun, pãrinte. — Acum sã-l spui! Pãcalã s-a gândit oleacã ºi a început a spune:
— Tatãl nostru... l-am lãsat acasã ºezând la masã º-aºteaptã fiul sã-i vie cu bucurie — «Ce i-a spune popa despre cununie?!» Popa nu-l cununã, nu cã nu i se ajung ani — cã nu-l saturã dracul de bani! Dar deie Domnu-o noapte mare º-un viscol tare, sã-i dau popii cinci în frunte, sã mã cunune cu cinci sute!

ergea odatã un þigan, bunãoarã Hanul-þiganul, ºi cam pe la pãdurea Iarovei s-a întâlnit cu popa Scridon. El venea într-o cãruþã de un cal ºi era numai cu matuºca. Da Hanulþiganul, ca de obicei, pe jos, cu desaga în spinare. Se gândeºte þiganul: «Ian uitã-te: jgheab bãtrân! El merge în cãruþã, da eu pe jos. Lasã-l, cã ºtie nenea,
cum s-o potcoveascã, cum sã-l amãgeascã».

M

CUNUNIA |IGANULUI

Ajunge el drept popã ºi... dã!, ca creºtinul, îi zice: — Sãrut mâna, pãrinte. ªi duniatale, cucoanã preoteasã.

!

P[cal[ =i T`ndal[

Popa,

care îmblã dupã sãrutat, îndatã mâna i-a întins ºi ca un cuvios l-a întrebat, dacã-i sãnãtos, ca sã le fie de folos.
— Pãrinte, sfinþia ta, fie-þi milã ºi nu te îndura în drum a mã lãsa. Poate mã-i cununa — Zece lei þi-oi da.

Þiganul nu gândeºte mult ºi-i zice popii:

— Da cu cine, mãi þigane? îl întreabã popa. — Chiar cu iapa de la cãruþa dumitale.
Popa nu mult s-a gândit, cã era vorba de câºtig

ºi îndatã începe slujba dupã obicei: — Se cununã roaba lui Dumnezeu Surica, cu robul lui Dumnezeu Hanul. Preoteasa rãspunde: — Amin!
Dupã ce rânduiala s-a terminat ºi þiganul cu popa s-a achitat, mâna popii i-a pupat, ºi-i zice încruntat: — Ei, pãrinte, m-ai cununat ºi de iapã m-ai legat; ºi, dupã obicei, sã nu fie cu pãcat, lasã-mã sã mã primbl puþin cu ea.

Popa cu preoteasa au coborât din cãruþã ºi s-a suit þiganul, iar acesta, meºter bun, strânge iapa-n frâu ºi pe aici þi-i drumul! Popa cu preoteasa au rãmas cu gurile cãscate în urmã ºi atât l-au mai vãzut.

!!

Snoave populare

ra un þigan bãtrân. A picat la o boalã îndelungatã, a slãbit º-a murit. I-au rãmas trei feciori. S-au dus ei la preot, cã sã vorbeascã sã-l înmormânteze pe tatãl lor. Au început sã se târguiascã cu popa: cât le-a lua pe îngropãciune. Popa le cere douãzeci de ruble. Da feciorii: — Da nu face, pãrinte, douãzeci, cã-i slab, urât ºi al dracului. Preotul: — Dacã nu daþi douãzeci — nici nu vi-l îngrop. Aceia s-au pornit acasã, zicând: — Dacã nu vrei, pãrinte, mai mult nu te rugãm, cã nu face. ª-au stat pãnã seara. L-au luat pe tat-sãu în spinare, l-au dus la preot, l-au trântit pe prispã º-au luat-o la fugã. Când sã iasã pe poart㠗 au început a hãmãi câinii; popa iese afarã ºi vede mortul. A-nceput a striga: — Staþi, mãi! Ce aþi lepãdat mortul aicea?! — L-am lepãdat, cã spui cã face mai mult. De-i lua mai mult, câºtigul ’neatale, pãrinte! Popa a fost nevoit sã caute oameni, sã-l îngroape... A plãtit la gropari ºi masã le-a fãcut...

E

}NMORM~NTARE CU BUCLUC

oi þigani tineri ºi unul bãtrân ºedeau la o masã afarã, da un popã ieºise de la bisericã. (Era aºa obicei: când trecea popa de la bisericã, oamenii sã se scoale ºi sã-i sãrute mâna). Acel mai bãtrân se scoalã, dar ceilalþi ºed. Popa: — Da ’neavoastre, mãgarilor, de ce nu vã sculaþi? — Nu ne sculãm, cã ne minunãm, cum de la ’neata, pãrinte, au crescut aºa de mari urechile? — Apoi, mãi bãieþi, haina îi sfântã. ªi eu pot sã fiu chiar mãgar, cã tot una trebuie sã vã sculaþi ºi sã-mi sãrutaþi mâna. — Apoi, mãi fraþilor, a zis unul din oamenii ceia, lasã cã om avea noi popa nostru, numai haine sã-i cumpãrãm!

D

HAINE POPE+TI PENTRU M{GARUL |IGANILOR

!"

P[cal[ =i T`ndal[

ªi s-au dus la Chiºinãu ºi au vrut sã cumpere haine, da vânzãtoru-i întreabã: — Da ce mãrime are popa vostru? Da ei rãspund: — Apoi tot îi mare, cã Eºanca noastrã a mai fãtat o datã dupã ce l-a fãtat pe dânsul, da noi o avem de vreo ºase ani.

e-i veni în gând unui turc, de trecu la legea noastrã; ºi vãzându-se creºtin odatã, se ºi cãlugãri, schimbându-ºi numele din Mahomed, sau cum îl chema, în Paisie. Merse sfinþia-sa pãrintele Paisie la o mãnãstire, luându-ºi cu dânsul în chilie ºi un cucoº cu numele Fasolã. «Tot va rãmânea mâncarea de la mine ºi n-am cui o da», se gândea pãrintele când îºi aduse cucoºul. Trec posturi peste posturi, ca la mãnãstire. Azi îi post, cã-i Macovei; mâine — cã-i Ziua-Crucii; ºi aºa o ducea pãrintele tot în posturi. Iatã cã cu greutate trece ºi «postul cel mare». Era în «sãptãmâna patimilor» ºi pãrintelui Paisie, fiindu-i acuma greu de atâta post, ce-i veni în gând, cãci tãie cucoºul ºi-l puse la fiert. Se întâmplã cã veni tocmai atunci alt sfânt pãrinte la pãrintele Paisie ºi, vãzând carnea cea de cucoº fierbând în oalã, se mirã foarte ºi, nici una-douã, într-o fugã se duse ºi-l pârî la stareþ. Acesta îl cheamã la dânsul. — Ce fierbeai în oalã, frate? îl întreabã stareþul. — Fasolã, rãspunse turcul. — Cum fasolã, cãci fratele zice, cã era cucoº. — Cucoº, da-l cheamã Fasolã, ºi mie, fiindu-mi dor de fasole, l-am pus la fiert. — Nu ºtii cã noi n-avem voie de mâncat în post nici lapte, darmite carne? — ªtiu, dar eu n-am mâncat carne, ci fasolã. Puþin îmi pasã ori de-a fost cucoº sau gãinã. Eu ºtiu cã-l chema Fasolã; ºi cum

C

MAHOMED-PAISIE +I CUCO+-FASOL{

!#

Snoave populare

mi-aþi schimbat voi numele în Paisie, aºa i-am schimbat ºi eu numele din cucoº în fasolã. ªi cum nu sînt eu ce am fost mai înainte de a mã cãlugãri, aºa nu-i nici el cucoº, ci fasolã. ªi doar ce-i mânca în post, dacã nu fasole? rãspunse turcul mânios, plecând hodorogind spre chilia sa.

ra un turc, pe care îl chema Niazi. Legile mahomedane îi dãdeau dreptul sã aibã mai multe femei, însã din pricina sãrãciei el nu putea þine nici una. Atunci a hotãrât turcul sã treacã la creºtinism ºi sã se facã cãlugãr, mai ales cã Niazi odatã a dat peste niºte cãlugãri ortodocºi, care tare îºi mai lãudau legea lor creºtinã: cã ei trãiesc fãrã femei, cã tot ce le trebuie mãnãstirea le dã, doar se cere sã cânþi ºi sã te închini. De altceva, de nimic n-ai bãtaie de cap. Niazi hotãrât s-a dus la sfinþia-sa mitropolitul Nicodim ºi i-a spus dorinþa sa, rugându-l sã-l primeascã ºi pe el în turma lui Hristos. Mitropolitul, bucuros cã un pãgân se lasã de turma lui Mahomed ºi trece la turma lui Hristos, îndatã i-a ºi fãgãduit cã-l primeºte. — Dar, înainte de a te cãlugãri, fiule, zise mitropolitul, trebuie sã treci printr-o curãþire sufleteascã. Trebuie sã posteºti timp de trei luni într-un schit de pustnici, unde n-ai voie sã mãnânci carne, ouã, lapte, peºte ºi alte mâncãruri omeneºti. Dar va trebui sã trãieºti numai cu ierburi ºi rãdãcini. Aceasta este o încercare, ca sã vedem, dacã nu te dai ispitei diavolului. Niazi a primit propunerea mitropolitului ºi a fost botezat, schimbându-i-se numele din Niazi în Ilie. Dupã aceasta Ilie a luat drumul mãnãstirii, vreme de trei luni sã ducã viaþã de pustnic, trãind într-o chilioarã micã ºi întunecoasã, mâncând numai ierburi ºi rãdãcini. Peste câteva luni se fãcuse ca pistolul, aºa de tare slãbise. De acuma îl dãdea vântul jos. ªi se gândea: «Oare cum pot rãbda alþii?!» ªi, cu toate cã era pãcat sã te uiþi pe la geamuri, Niazi-Ilie într-o sarã

E

NIAZI-ILIE +I G{IN{-R{D{CIN{

!$

P[cal[ =i T`ndal[

s-a zgâit prin ferestrele altor pustnici. Lui nu-i venea sã creadã ce a vãzut înaintea ochilor. Toþi înfulecau de le pocneau fãlcile, care carne, care brânzã, care peºte, ba unii — ºi rachiu beau! Turcul, când a vãzut asta, s-a dumerit cum pot sã rabde toþi ceilalþi. Îndatã a pornit-o spre sat ºi a furat o gãinã. Dar, taman când puse gãina în oalã ºi ea începuse sã clocoteasc㠗 hop! cã soseºte ºi sfinþia-sa mitropolitul pe neaºteptate, sã controleze, ce fac pustnicii ºi cum þin posturile. Ilie n-a ºtiut despre sosirea mitropolitului ºi se trezeºte cu acesta în chilioara lui. Dar turcul nu s-a pierdut cu firea. L-a primit pe mitropolit cu toatã cuviinþa, i-a sãrutat mâinile ºi poala rasei ºi i-a cerut blagoslovenia. Mitropolitul cercetã cum o duce Ilie, dacã face regulat rugãciuni, ce mãnâncã º. a. m. d. De odatã picioarele gãinii ies la ivealã din oalã. Mitropolitul a tresãrit. ªi s-a repezit sã vadã ce este în oalã. — Ce-i asta, mãi Ilie? Ce fierbi tu aici?! — Niºte rãdãcini, sfinþia-ta. Mitropolitul a luat lingura ºi când a rãscolit prin oalã, a vãzut cã-i pasãre ºi a sãrit în sus de mânie: — Ce-i asta, nelegiuitule?! Acestea-s rãdãcini, ha?! — Rãdãcini, sfinþia-ta! rãspunde turcul hotãrât. Mitropolitul, furios cã-l mai ºi chiorãºte, apucã gãina de picioare ºi o scoate din oalã. — Cum?! Rãdãcini?! întreabã mitropolitul plin de mânie. — Da, rãdãcini, rãspunse turcul. — Ptiu, ucigã-te-ar crucea!... Tu eºti nebun ori n-ai mult?! Ce, nu vezi cã asta-i gãinã? — Ba vãd. Drept cã-i gãinã, dar eu am botezat-o rãdãcinã. — Cum aºa? întreabã mitropolitul. — Uite aºa... Ce, parcã sfinþia-ta erai nebun, când m-ai botezat ºi ai fãcut din Niazi — Ilie? Tot aºa am fãcut ºi eu din gãin㠗 rãdãcinã. Aºa cã... dacã am pãcãtuit, înseamnã cã de la sfinþia ta am învãþat. Da sã mãnânc de frupt am învãþat de la ceilalþi pustnici.

!%

Snoave populare

ra odatã într-un sat un flãcãu cu numele de Gheorghe. Mai de voie, mai de nevoie... intrã el la o mãnãstire ºi, cãlugãrindu-se, îºi schimbã numele în Gheronte. Viaþa ceea, plinã de canoane ºi posturi, îi scotea sufletul din oase bietului cãlugãr. Vãzând cã necazurile ºi greutãþile nu mai au vad, a lãsat mãnãstirea ºi s-a pornit înapoi la satul lui. Trecând printr-o pãdure, a dezbrãcat rasa, a agãþat-o pe creanga unui copac ºi a zis: «De acu... rãmâi, Gheronte, cã Gheorghe se duce!»

E

R{M~I, GHERONTE, C{ GHEORGHE SE DUCE

rãiau într-un sat un popã ºi un crâºmar — Iancu. Popa, cam sãrac, n-avea bani ca sã bea la Iancu, da Iancu n-avea colaci... Se întâlnesc ei la crâºmã ºi se jeluie unul altuia. Într-un timp se gândeºte Iancu la o ºmecherie: — Pãrinte, nu s-ar gãsi prin podul bisericii vreo icoanã de cele vechi, de demult? — Am sã caut, Iancule, poate oi gãsi. A cãutat ºi a gãsit o icoanã cu chipul Maicii Domnului. Iancu a lipit patru lumânãri mari pe la colþurile icoanei ºi a coborât-o în fântânã. Se duce un creºtin, mai de dimineaþã, sã ia apã. Când se uit㠗 minune! începe a striga: — Mãi Gheorghe! Mãi Vasile! Ia veniþi încoace, mãi! Au venit ei: — Asta-i minune mare! Strigã ei la popa. A venit popa, s-a uitat: — Trebuie de fãcut rugãciune. Au scos crucile din bisericã, au fãcut rugãciune la fântânã. Au început oamenii a lua apã de la fântâna ceea... Unii spuneau cã ºi mãliga-i mai bunã cu apã de aceea; alþii ziceau

T

MINUNEA DE LA F~NT~N{

!&

P[cal[ =i T`ndal[

cã apa ceea, dacã o beai, apoi îþi ajutã cât o sutã de grame de rachiu. De-acuma popii îi mergea venitul: care bea apã de acolo, punea ºi câteva copeici. S-a zvonit ºi prin satele din jur. Veneau la fântânã, intrau ºi pe la Iancu: — Ia mai dã o sutã de grame! Dã o gustãricã, dã ceea... Mergea treaba ºi la Iancu de-acum. A-mbogãþit popa, a-mbogãþit ºi Iancu... Iatã cã într-o zi vin niºte oameni dintr-un sat de mai departe, sã vadã minunea. Trag mai întâi la Iancu, sã bea câte o sutã de grame... — Jupâne Iancu, am auzit cã s-a-ntâmplat o minune la o fântânã, aici-ia, la dumneavoastrã. — Da, da, da! Mare minune! Mare minune s-a-ntâmplat în sat la noi. — Da..., jupâne Iancu, apa ceea ajutã ceva? — La alþii — nu ºtiu, da la doi — tare le-a ajutat!

n popã bãtrân, neavând unde-ºi pãstra laptele de la cele cinci vaci, pe care le hrãnea cu cele adunate de la credincioºi, s-a hotãrât sã-l ducã în altarul bisericii, acolo fiind mai rãcoare. Dar clopotarul Pãcalã ... de câte ori curãþea sfeºnicele de mucuri de lumânãri, mai da ºi prin altar ºi înmuia câte o bucatã de nafurã în smântânã, ca sã meargã mai uºor pe gât. Ba, fiind bun la suflet, îi miluia ºi pe sfinþi, ungându-i pe la gurã. Duminicã dimineaþa, când a venit popa la slujbã, a vãzut cã toate oalele erau smântânite. — Pãcalã! a strigat popa. Cine a smântânit oalele? — ...Nu ºtiu, pãrinte, a rãspuns clopotarul. Popa a ridicat mâinile sã-l afuriseascã, dar, când s-a uitat în sus, a vãzut cã toþi sfinþii erau plini de lapte pe la gurã. S-a uitat el mai întâi la Maica-Domnului ºi-i zice:

U

LAPTELE DIN ALTAR

!'

Snoave populare

— Ei, despre tine — mai treacã-meargã; ai copil mic, dar tu, sfinte Neculai, calic bãtrân, cum te-a lãsat inima sã te lãcomeºti la muncã strãinã?...

icã a fost odatã ca nici odatã; dacã n-ar fi fost, nu se vorbea: A fost la biserica din Lozova un popã cu numele de Vrabie, iar dascãlul — nu rãmânea nici el în urmã; îi spunea Piþigoi. Erau ei cum erau, la înfãþiºare, dar când venea vorba sã se întâlneascã cu ghiurghiuliul, fãceau vârf! Uneori se întâmpla ºi în timpul slujbei sã mai tragã câte o duºcã. Odatã cetãþenii din Stejãreni i-au poftit la hram. Oamenii i-au primit cu mare alai . ªi au închinat ei în numele Domnului câte-o duºcã, câte-o duºc㠗 pânã când înaintea ochilor, în loc de oameni, li se pãreau haragi. Spre sear㠗 hai s-o ia la vale spre Lozova. Pe dealul Lozovei, deal înalt, era gheaþã ca sticla. Au încercat ei sã porneascã la vale, dar nu era chip; pãrintele la primul pas a dat cu fruntea la pãmânt, închinând mãtãnii. Dascãlul, fiind oleacã mai tare, spune: — Pãrinte! Mi-a venit o idee, cum sã ajungem noi teferi în vale. — Da cum, dascãle? întreabã pãrintele. — Iatã sfânta icoanã. O aºezãm cu faþa în jos, ne suim pe dânsa ºi ne ducem pânã în vale ca pe sanie. Cât ai zice «Doamne miluieºte», ei erau în valea lui Avram. Când au ajuns în vale, se uitã dascãlul pe faþa icoanei ºi vede cã chipul lui Hristos nu se cunoºtea deloc. A rãmas scândurica goalã ºi curatã. — Pãrinte! Vezi cã chipul Domnului s-a ºters?! zice dascãlul. — Da, dascãle. Sã ne închinãm Domnului, cã s-a jertfit pentru noi.

C

PE DEALUL LOZOVEI

"

P[cal[ =i T`ndal[

-a pornit odatã un popã într-o cãlãtorie în pustiu. S-a stârnit o furtunã ºi popa a început a se ruga la Dumnezeu sã-l scape, cã a vinde calul, iar banii îi va împãrþi la sãraci. Dupã ce s-a terminat furtuna, s-a întors popa acasã. S-a pus pe gânduri: sã vândã calul, ori nu. «Trebuie sã-l vând», s-a gândit el. A trimis-o pe matuºcã la târg cu calul de vânzare, dar i-a dat ºi un cucoº pe de-asupra ºi i-a spus aºa: — Calul sã-l vinzi c-o rublã, da cucoºul — c-o sutã de ruble. Când a ajuns matuºca la piaþã, oamenii o întreabã: — De vânzare-i calul? — De vânzare, da nu-l dau fãrã de cucoº. — Da cum îi dai? — Calul — c-o rublã, da cucoºul — c-o sutã. Un om a dat o sutã ºi-o rublã, a luat calul ºi cucoºul ºi s-a dus în treaba lui. Preoteasa, ajungând acasã, a dat popii rublele de pe cucoº, dar de pe cal — le-a împãrþit la cei sãraci.

S

H~TRIA POPII

ntr-o noapte întunecoasã un flãcãu s-a uns cu funingine pe faþã ºi s-a dus la o fatã, cu care se împãca tare bine. A dat o burã de ploaie ºi nu s-a mai întors acas㠗 a adormit alãturi de fatã. Se luminase de zi, dar ei nu se trezeau. Mama fetei a crãpat uºa sã vadã, de ce nu se scoalã fata. Când a vãzut faþa bãiatului, a crezut cã-i ducã-se pe pustii — s-a dus repede ºi-i spune bãrbatului: — Mãi omule, lângã fata noastrã doarme necuratul. S-a dus ºi moºneagul sã vadã. Ucigã-l crucea ºi altã nimicã! S-a dus omul la popa... — Îi cam cu primejdie, zice popa, dar dacã-mi dai o mie de ruble, mã duc sã-l alung. Zis ºi fãcut.

I

ALUNGAREA NECURATULUI

"

Snoave populare

Popa a luat cadelniþa, evanghelia, s-a suit cãlare pe iapã ºi s-a dus la omul cu nevoia. A cerut o lopatã, a pus evanghelia pe lopatã, a crãpat uºa... Întinde lopata printre uºã ºi începe a cânta din tindã cuvinte sfinte. Tot cântând popa aºa, bãiatul s-a trezit, s-a speriat ºi a sãrit din pat, da popa, când l-a vãzut, a scãpat lopata din mânã ºi zmac! pe iapã cãlare. A rãmas numai cu cadelniþa. Când a dat în iapã cu cadelniþa, da º-aceea s-a ’nvãlãtucit în coada iepei. Popa trãgea cât putea de cadelniþã ºi striga: — Dã drumul, drace, de cadelniþã, cã-i bisericeascã...

n biet drumeþ þinea lungul ºleahului. Prinzându-l oboseala, s-a gândit sã poposeascã. ªi trage alãturea cu drumul, tãman lângã o rãstignire mare de lemn. Acolo, a mâncat ce a mâncat ºi s-a culcat sub cruce sã se odihneascã. Numai cât a adormit ºi s-a stârnit o viforniþã mare de vânt, care a rãsturnat crucea peste drumeþ ºi i-a rupt mijlocul. Prinde acesta a se vãieta, prinde a geme. ªi, trecând unul cu cãruþa, a vãzut pacostea vântului. L-a luat pe drumeþ ºi l-a dus în sat. Da de rãtuit, în satul cela n-a avut cine sã-l rãtuiascã. Hai, s-au gândit neamurile, sã-l cheme pe popa, sã-l pristuiascã. Vine popa cu evanghelia, citeºte ce a avut sã citeascã, ºi la urmã îi întinde nenorocitului o cruce micã s-o sãrute. Cela face ochii mari ºi-i spune: — Of, pãrinte, fugi cu crucea de aici, cã ºi asta, când a creºte mai mare, a fi tot aºa de pãgânã ca ºi aceea din marginea drumului, care mi-a rupt mijlocul.

U

DRUME|UL +I R{STIGNIREA

-au întâmplat odatã la un loc un fecior de popã ºi unul al unei femei din sat. Nici una, nici dou㠗 s-au luat la bãtaie... Ei, ºi acesta, al femeii, mai voinic, l-a chelfãnit pe al popii.

S

CITIREA SCRIPTURII +I COLACII

"

P[cal[ =i T`ndal[

Acela — unde face printre lacrimi: — Las’ c-a veni ea, mama ta, la biseric㠗 am sã-i spun tatei sã nu-i citeascã din scripturã! Da º-acesta, tot nu era prost, îi zice: — Las’ c-om vedea, ce-a citi tatã-tu, dacã nici mama nu i-a mai duce colaci!

ntr-o zi un argat — Pãcal㠗 îl întreabã pe popa: — Pãrinte, ce înseamnã cuvântul «mersi»? — U-ha! Acest cuvânt îi scump, fiule, zice popa, ca sã-l prosteascã pe argat. Acest cuvânt face cât cinci zloþi. Peste vreo douã luni a murit tatãl argatului... S-a dus Pãcalã la popa ºi l-a rugat sã i-l înmormânteze pe tatã-sãu. — Tu n-ai bani, fiule, îi zise popa. — N-avea grijã, pãrinte, îi fi mulþãmit. Popa a venit la înmormântare ºi, ca la cei sãraci, a zis ºi el de douã ori «Doamne miluieºte». Dupã înmormântare, argatul i-a strâns mâna popii ºi i-a zis: — Mersi, mersi ºi un mersi de la mine, pãrinte!

I

MERSI

n om îl ducea pe popa în cãruþã la târg. Mergând pe drum, înspre dânºii venea altã cãruþã, în care un om îl ducea pe un boier. Omul acesta, de îl ducea pe popa, nu da la o parte, da nici acela nu da din drum. Atunci omul cela rãcneºte la acesta: — De ce, mãi, nu dai din drum? Nu vezi cã la mine în cãruþã îi boierul?! La care acesta rãspunde: — Da aista cine-i — dracul?

U

LA DRUM

"!

Snoave populare

ra odatã un popã, care nu se mai sãtura de colaci. La fiecare sãrbãtoare le bãtea obrazul oamenilor: — Oameni buni! Tare-s mititei colacii iºtia, de mi-i aduceþi la bisericã. S-au sfãtuit oamenii ºi au fãcut un colac aºa de mare, cã nu încãpea pe uºa bisericii. L-au chemat ei pe popã ºi i-au arãtat colacul. Popa s-a uitat ºi le-a spus: — Oameni buni! Colacul nu-i mare — uºa bisericii îi cam micã.

E

COLACUL POPII

L

CUM C~NT{ POPA LA MORT
— Pe cel gard cârcâia, ºufureºte-te º-o ia... — Al-iluia, pãrinte, n-o pot lua... — Cam de cap, cam de picioare, sã nu cârâie mai tare...

a mort popa zice:

(Aºa-i zice dascãlului). Da dascãlul:

ergea odatã Pãcalã cam beat pe drum. A cãzut într-un bulhac ºi-a ’nceput a se ruga:
— Sfinte Pintilei-de-Varã, scoate-mã din iaz afarã, cã þi-oi da o lumânare cât o oiºte de mare.

M

RUG{ LA SF~NTUL PINTILEI-DE-VAR{

Tândalã, trecând pe acolo, îl întreabã: — Da de unde ai sã ei aºa lumânare? — Dã-i pace sã mã scoatã, c-apoi nu mai vede el nimic.

""

P[cal[ =i T`ndal[

datã, la uºa unei biserici, Tândalã vindea icoane. Se apropie o bãtrânicã de dânsul ºi-l întreabã: — Ce sfânt îi aista? — Sfântul Neculai. — Da cât costã? — O sutã. — Da aista cine-i — Sfântul Gheorghe. — ªi cât costã? — O sutã. — Da cel de colo cine-i? — Sfântul Trifan. — ªi cât face? — Tot un drac.

O

C~T COST{ SF~NTUL

n preot venea din Anglia cu vaporul. Pe la o jumãtate de cale s-a început o furtunã grozavã. Valurile mãrii aruncau corabia de pe o creastã de val pe alta. Popa, speriat de moarte, îl întreabã pe cãpitan: — Domn cãpitan, oare mult va mai þine aºa? — Dacã mai þine vreun ceas tot aºa, ne ducem cu toþii în rai, a glumit cãpitanul. — Sã ne fereascã Dumnezeu de aºa nenorocire! a rostit preotul cu spaimã în suflet.

U

PREOTUL LA SPAIM{

rãia odatã un popã cu casa alãturea de-a unui þigan. Într-o zi popa îi spune þiganului:

T

SC~RBA POPII +I BUCURIA |IGANULUI

"#

Snoave populare

— Mãi Lulea, de ce nu vii sã te împãrtãºeºti? Iatã cã va trece postul-mare, ºi tu ai sã rãmâi nepristuit. — Bun, pãrinte. M-oi duce duminica asta. Iatã îi zice þiganul þigãncii sã-i coacã colaci, cã el s-a duce duminica asta sã se pristuiascã. I-a copt þiganca colaci, iar þiganul s-a dus sâmbãtã seara la spãvãdane, ca sã-ºi spuie pãcatele înaintea pãrintelui. A intrat þiganul în bisericã, a luat o luminã ºi a pus-o în sfeºnic. Stã ºi aºteaptã sã-i vie rândul sã se spãvãduiascã. Când i-a venit rândul, s-a pus în genunchi înaintea popii ºi popa îl întreabã, ce pãcate a fãcut. Þiganul îi spune câte ºi mai multe, de toate ce-a fãcut. Popa îl povãþuieºte: — Trebuie sã faci numai bine, sã ajutorezi omul la nevoie; cã Domnul aºa spune: «Dacã dai ras, iei cu vârf». Þiganul întreabã: — Da cum vine asta, pãrinte, «dai ras ºi iei cu vârf»? — Asta, fiul meu, aºa-i: de pildã, tu ai o vacã ºi o dai la altul de pomanã; pentru asta Dumnezeu are sã-þi deie mai multe. Cum se duce þiganul acasã, îi spune þigãncii: — Fa Glaºã, tu ºtii, ce mi-a spus popa?! — Nu ºtiu, mãi, nu ºtiu, cã eu stam pe cuptor cu copiii, nu eram cu tine la bisericã. — Mie mi-a spus popa cã, dacã eu oi da vaca de pomanã, mie Dumnezeu mi-a da mai multe. — ªtiu eu, mãi, cum om reuºi noi cu treaba asta?.. Se duce þiganul duminicã-dimineaþa la bisericã sã se pristuiascã. ªi cum vine de acolo, ia vaca de funie ºi o duce la fratele sãu, sã i-o dea de pomanã. — Iatã, mãi frate, îþi dau vaca mea þie, de pomanã! — Mulþãmesc, mãi frate. Mulþãmesc. Vine þiganul acasã ºi se culcã. Adãuza, de dimineaþã, se apucã þiganul sã facã un ocol mare, ca sã-i încapã vacile, pe care i le va da Dumnezeu. A tãiat toþi salcâmii, pe care i-a avut în grãdinã, ºi-a fãcut ocol.

"$

P[cal[ =i T`ndal[

Dupã ce a mântuit de fãcut ocolul, a venit în casã, s-a aºezat pe laiþã, la fereastrã, ºi aºteaptã sã-i vie vacile. El gard împrejurul grãdinii nu avea. Stând aºa þiganul, cu ochii la fereastrã, numai ce vede cã îi intrã vacile popii în grãdinã. Sare þiganul de pe laiþã ºi strigã la þigancã: — Glaºa, hai ºi mi-i ajuta sã închid vacile! Au sãrit amândoi ºi au dat vacile în ocol. Când se uitã popa — vacile nu-s! Vacile trântiserã poarta, cum o mai fãcurã ºi altãdatã, ieºiserã din ogradã ºi se duserã la þigan în grãdinã... Se duce popa la þigan ºi-i zice: — Mãi Lulea, de ce mi-ai închis vitele? Da þiganul unde face: — Pãrinte, eu nu pe-a dumitale vite le-am închis! — pe care Dumnezeu mi le-a dat. N-aþi zis singur la spãvãdane cã, dacã oi da vaca mea la altul de pomanã, Dumnezeu mi-a da mai multe?! ªi iatã cã eu stam pe laiþã. Când mã uit — vacile vin în grãdinã. Eu le-am închis ºi atâta tot... Popa a stat, a ascultat... — n-are ce face. Apoi se mai gândeºte ºi zice: — Mãi Lulea, cine s-a scula mâine mai devreme ºi i-a da celuilalt «bunã dimineaþa», a’ aceluia vor fi vitele. Stã þiganul ºi se gândeºte... Popa s-a dus acasã, da þiganul îºi frãmântã creierul: cum sã facã ca sã-i deie el mai întâi «bunã dimineaþa». S-a gândit cât s-a gândit ºi i-a venit ceva în cap. Când s-a întunecat, se duce þiganul la popa în ogradã ºi se suie pe un copac de mãr, ce era dinaintea casei, în faþa ferestrelor. ªi de acolo, prin fereastrã, îl vede pe popa — ºi când se culcã, ºi când se scoalã. Popa, cu mare grijã în cap, se scoalã dimineaþã tare, aprinde lampa, se îmbracã ºi iese repede afarã. Da þiganul, cum a vãzut prin fereastrã cã iese popa afarã, a ºi sãrit din copac ºi stã dinaintea uºii. Popa numai a crãpat uºa, da þiganul:

"%

Snoave populare

— Bunã dimineaþa, pãrinte! Popa a încremenit, când l-a vãzut pe þigan înaintea lui... Se uitã scârbit ºi zice: — Bunã dimineaþa, mãi Lulea...

ãcalã s-a dus la popa sã doarmã. Popa n-avea unde-l culca ºi i-a aºternut în casa cea mare, unde þinea cârnaþul ºi slãnina afumatã. Pãcalã s-a fãcut a nu ºti ce-s acelea ºi vru sã se culce. Popa îi zice: — Aista-i Dumnezeu, ºi aratã la slãnina afumatã, iar aiºtia-s sfinþii, ºi aratã la cârnaþ. Pãcalã a dormit pânã la ziuã, s-a sculat, a luat cârnaþul, l-a sculat ºi pe popã ºi i-a zis: — Mai rãmâi sãnãtos cu Dumnezeu, cã eu mã duc cu sfinþii. Popa, nebãnuind nimic, a zis: — Drum bun, mãi Pãcalã! Dimineaþa popa a dat cã nu-i cârnaþul, dar Pãcalã era departe.

P

SFIN|II

ãcalã se duse la popa sã se spovedeascã. — Ce pãcate ai fãcut? îl întreabã popa. — Sã fie cu iertare, cinstite pãrinte, eu n-am fãcut pãcate, fãrãdecât numai cu gândul. — Cum s-o înþeleg? — Apoi uite cum: de multe ori aº fi pus mâna pe câte ceva, dar n-am furat niciodatã, cã îmi era fricã de pãruialã. — Ei, Pãcalã, apoi ãsta tot pãcat rãmâne, cãci trebuie sã ºtii cã gândul ºi fapta totuna e. Una nu este mai bunã decât alta. ªi pãrinþelul îi dete canon lui Pãcalã sã plãteascã trei liturghii ºi sã ajuneze douã zile una dupã alta.

P

A+A MI-AI SPUS...

"&

P[cal[ =i T`ndal[

Nu mult ºi iatã cã într-o zi sluga popii se duse cu caii stãpânusãu sã-i adape la vâlceaua ce curgea pe lângã bordeiul lui Pãcalã. Caii, dupã ce bãurã, îºi ridicarã capetele ºi începurã a cãta spre ogorul lui Pãcalã semãnat cu porumb. Cum îi zãri din uºa bordeiului, se ºi repezi la ei, îi luã zãlog, îi duse în ogradã ºi-i închise. Sluga îi spuse popii ce s-a întâmplat ºi popa îndatã îl ºi trimise dupã Pãcalã. — De ce mi-ai închis caii, bre Pãcalã? — Cum sã nu-i închid, cinstite pãrinte, dacã au mâncat din holda mea? — Ce sã mãnânce, nebunule, dacã nu s-au miºcat de lângã vâlcea? — Ei, ei, de miºcat nu s-au miºcat, dar s-au uitat spre pãpuºoiul meu. — ªi dacã s-au uitat? — Dacã s-au uitat, e dovadã cã aveau de gând sã mi-l strice. ª-apoi gândul ºi fapta e totuna, aºa mi-ai spus sfinþia ta!

rãia odatã un bãiat sãrac ºi i-a venit ºi lui ziua, când s-a gândit sã se ducã la mãnãstire. A trãit acolo o vreme ca vai de lume: vreo cinci sãptãmâni a pãscut ºi a îngrijit porcii;
de lucru nu se plângea, da mâncare — din cer lua.

T

MINTE DE LA M{N{STIRE

Iatã cã i-a venit rândul sã se cãlugãreascã; i-au dat o rasã, un potcap ºi i-au schimbat numele din Gheorghe în Gheronte. Acum îi era ºi mai rãu. Vãzând cã nu mai poate îndura canoanele, s-a gândit sã fugã acasã... Pe drum, trecând printr-o pãdure, a azvârlit rasa cãlugãreascã. Dar mai departe îi apar în cale niºte oameni cunoscuþi ºi-i zic:

"'

Snoave populare

— Bunã ziua, frate Gheronte! — E-he, mãi oameni buni, Gheronte a rãmas la mãnãstire sã slujeascã Domnului, da eu sînt Gheorghe, cum am fost... Merge mai departe. Ajunge-n sat. Vede un om bãtând un câine, care scheuna ºi schiorlãia ca vai de dânsul. — Ce faci, bre om de Dumnezeu?! — Iatã: vreau sã-nvãþ minte câinele ista, cã tare stricãtor s-a mai fãcut. — Pãi nu-l bate, dacã vrei sã-l înveþi minte — mai bine du-l la mãnãstire.

#

TOANE BOIERE+TI

datã Pãcalã stãtea la marginea unei pãduri ºi se gândea ce sã mai facã. ªi când se uitã pe drum, vede venind spre el o trãsurã. Repede ia un trunchi mare de copac ºi-l ridicã cu un capãt drept în sus. În trãsurã era boierul, cucoana ºi vizitiul, care mâna caii. Boierul, vãzând pe Pãcalã, spuse vizitiului sã opreascã trãsura ºi zice: — Bunã ziua! Pãcalã rãspunse: — Mulþumim! — Dar ce faci aici? — D-apoi, cucoane, ia, am pus ºi eu lemnul acesta sã se odihneascã olecuþã, cã apoi îl duc acasã. Da dumneavoastrã unde vã duceþi? — Am auzit de unul Pãcalã, care pãcãleºte oamenii, ºi mã duc sã-l gãsesc, sã mã pãcãleascã ºi pe mine. Pãcalã zice boierului: — Nu te mai duce, cucoane, mai departe, cã eu-s Pãcalã! Dar acum nu pot sã vã pãcãlesc, cã am uitat pãcãlitorul acasã. Dacã voiþi sã vã pãcãlesc, mã duc pânã ici în sat, acasã, sã-mi aduc pãcãlitorul, ºi apoi am sã vã pãcãlesc. Cucoane, þine lemnul bine, sã nu se clatine nici într-o parte, cã eu vin îndatã. Se dau jos cucoana ºi vizitiul. Boierul þine cât ce poate trunchiul sã nu se clatine. Pãcalã se suie în trãsurã, ºi pe ici þi-i drumul! Se lasã amurgul, se face noapte. Pãcalã nu mai vine. Stau ei aºa toatã noaptea ºi a doua zi pânã dupã-amiazã. Iatã cã trece un om pe acolo. — Bunã ziua, zice omul. — Bunã ziua, îi rãspunde boierul. — Dar ce staþi dumneavoastrã acolea?

O

P{C{LITORUL UITAT ACAS{

#

P[cal[ =i T`ndal[

Boieru-i spune omului cã þine copacul în picioare, „pânã ce-a veni Pãcalã de-acasã cu pãcãlitorul sã ne pãcãleascã“. — Mi-a spus cã vine degrabã cu trãsura, ºi nu mai vine. Atunci omul zice boierului: — D-apoi, cucoane, nu-i destulã pãcãlealã asta, cã s-a dus cu trãsurã ºi cu cai cu tot?

— cu, cicã, într-un sat trãia un gospodar, Pãcalã. De unde ºi pânã unde, gospodarul nostru se îmbolnãveºte, iar într-o bunã dimineaþã îl gãsesc ai casei þapãn ºi rece, mort de toþi morþii. Îi fac toate rânduielile creºtineºti ºi-l pornesc spre cimitir. Când sã-l dea în groapã, minune dumnezeiascã: mortul se scoalã din sicriu ºi începe a-ºi face cruce ºi a povesti celor din jurul lui cele ce vãzuse pe ceea lume. Ce se întâmplase? Pãcalã fusese numai leºinat. Auzind ºi moºieriþa satului, cãreia îi murise soþul, de cele întâmplate ºi de cele ce povesteºte Pãcalã cel înviat, l-a chemat la curte ºi l-a întrebat sã-i spunã dacã a vãzut ºi pe boierul ei. — Hei, cocoanã, cum sã nu-l vãd, l-am vãzut ºi pe coconaºul. ª-acolo-i tot boier! — Bine, dar cum, ce fãcea? mai întrebã cocoana, plinã de bucurie când auzi cã ºi pe ceea lume boieru-i tot boier. — Pãi, ce sã facã? Coconaºul ºedea culcat pe-un crivat1 de fier, în mijlocul unei vãpãi de foc, iar eu, tot slugã, puneam lemne ºi-i dam foc pe dedesubt. Vezi cã, oriunde, boieru-i tot boier!

A

BOIERU-I TOT BOIER

n boier zgârcit avea obiceiul ca la masã sã mãnânce totdeauna numai jumãtate de ou. Ca pentru toatã lumea, veni
1

U

HRAM S{ FIE!

Crivat — pat

#!

Snoave populare

ºi pentru dânsul ziua de hram. Musafiri aleºi începurã sã-i curgã din toate pãrþile. Dupã dulceaþã, slujnica se gândi sã punã masa. Avea bucãtãreasa pregãtite de toate ºi pentru toþi, dar boierul era ºtiut cã mânca jumãtate de ou. Îi veni numaidecât în minte slujnicei cã la o masã aºa de mare n-o sã aibã boierul cinste cu jumãtate de ou pe farfurie, ºi dãdu fuga sã-l întrebe: — Cuconaºule, azi e hram, aveþi musafiri, ce sã vã pun la masã? Tot jumãtate de ou? Dacã n-ar fi hram... Boierul rãmase gânditor, puse mâna la tâmplã, se gândi lung ºi zise hotãrât: — Apoi, dacã-i hram... Încaltea hram sã fie; pune-l întreg!

n boier plecã cu argatul sãu, Pãcalã, amândoi cãlãri, la moºie. Pe drum, boierul, vãzând o câmpie întinsã, zise: — Aoleo, mãi Pãcalã, ce mai loc bun de iarmaroc! — O fi, cucoane, rãspunse argatul cam cu îndoialã. — Dacã e aºa, ia stai sã facem noi un iarmaroc aici! — Cum sã-l facem, cucoane? — Uite cum se mirã prostul! Stai sã te învãþ eu cum se face iarmarocul. Descalecã! Pãcalã descalecã. — Acum ia ºaua de pe cal ºi pune-o colea, jos! Scoate chinga ºi pune-o alãturi! Adaugã pofilul1; mai pune ºi scãrile ºi frâul ºi ipingeaua2 ta! Acum ia ºaua ºi de pe calul meu, ºi toate câte se mai þin de ºea, ºi aºterne-le înºiruite peste drum de ale tale! Ia ºi caii amândoi ºi leagã-i de cel pom de lângã tine, ca sã fie ºi obor de cai! Pãcalã fãcu tot ce i se zise. — Ei, nu e iarmaroc ãsta? întrebã boierul.
Pofil — cureaua hamurilor care trece pe sub coada calului. Ipingea — manta cu glugã pentru vreme de ploaie, fãcutã din dimie sau din postav.
1 2

U

IARMAROC BOIERESC

#"

P[cal[ =i T`ndal[

— Ba e iarmaroc, cucoane, rãspunse argatul scãrpinându-se dupã ureche. — Acum, hai sã ne plimbãm prin târg, mãi Pãcalã, zise boierul. — Hai, cucoane, rãspunse bietul argat, care nu mai putea de cãldurã ºi de ostenealã. Plecã boierul înainte, ºi Pãcalã dupã dânsul, sã se plimbe prin iarmarocul fãcut de ei; dar pe când se plimba, argatului îi veni o datã bine ºi-i ºterse o palmã la ceafã boierului. Se întoarse boierul supãrat ºi întrebã þinându-se de ceafã: — Ce e asta, Pãcalã? — Nu ºtiu, cocoane, poate vreun beþiv din ãst iarmaroc mare sã se fi obrãznicit!

— scultã, Pãcalã! Zici cã-þi sînt copiii bolnavi ºi o duci rãu... Pãi, dacã-i þii goi ºi nemâncaþi... Eu sã fiu în locul tãu aº avea grijã de ei, i-aº spãla, i-aº îmbrãca frumos, ºi sã vezi pe urmã cum ar merge... — Apãi, zãu, boierule, aº face ºi eu tot aºa dac-aº fi în locul matale. FRUNZ{ VERDE PORUMBRIC{, DE BOIER N-AM NICI O FRIC{

A

SFATURI

ãcalã se purta alene prin ogorul stãpânului sãu ºi azvârlea din când în când din traistã câte-o mânã de pãpuºoi. ªi ca sã-i mai treacã de cele aleanuri, Pãcalã cânta cât îl þinea gâtlejul, cam aºa:
Frunzã verde porumbricã, De boier n-am nici o fricã! Frunzã verde scânteioarã, Când m-oi duce eu la moarã,

P

##

Snoave populare

Fie bine, fie rãu, N-o sã cred pe Dumnezeu! ª-apoi, frunzuþa de linte, Iapa mea îi mai cuminte Decât moº popa Arvinte!

ªi cântecele, dupã ce le zicea o datã, le mai zicea o datã, º-apoi iar, º-apoi iarãºi, ºi tot aºa de dimineaþã, de pe la cântãtori, ºi pânã noaptea, când închidea ochii. Într-o zi se întâmplã ca boierul Mihãluº, stãpânul lui Pãcalã, sã meargã prin þarina lui, ca sã-ºi mai vadã de semãnãturi. ªi iaca, deodatã, aude cântând înaintea lui pe Pãcalã cântecele ce vi le-am spus. Stã boierul pe loc ºi se gândeºte: „Mãi, ce sã însemne vorbele acestea ale argatului? De ce nu se teme el de mine ºi nu crede nici pe Dumnezeu? ª-apoi mai zice cã iapa lui îi mai cuminte decât popa Arvinte?” Tace boierul ºi se duce acasã. Acolo pune sã i se pregãteascã un harapnic, ºtii colea, de sã rupã bucãþica unde va lovi; º-apoi trimite de aduce pe Pãcalã la curte. Când ajunge Pãcalã la cerdac, iese cuconul Mihãluº înainte ºi începe a mi þi-l lua la dopros1. — Ian ascultã, mã mogârlane! Da ce cântece cântai tu azidimineaþã pe lan, de se rãsuna în toate pãrþile, mã? Ce cuvinte boscorodeai tu acolo, mã? Ha? Rãspunde! — Pãi, da, cocoane... cinstita faþa ‘mitale, cântam ºi eu sã-mi mai treacã de cele aleanuri... — Da nu erau cântece de alean cele ce cântai tu, þopârco, cântai mai întâi cã n-ai teamã de mine nicidecum. Cum de nu þi-e teamã de mine, mã? Ha? Rãspunde, ori îþi rup carnea de pe tine cu harapnicul! — Þi-oi rãspunde, cocoane. Fi-þi-ar faþa cinstitã! Apoi, cum sã am teamã de ‘niata, dacã eu mi-oi face totdeauna toatã treaba
1

Dopros — anchetã, interogatoriu.

#$

P[cal[ =i T`ndal[

ce-mi orânduieºti ºi nu þi-oi da niciodatã pas de bãnuialã, de ce dracu sã mã tem de dumniata, cã doarã nu eºti hoþ de codru, sã schingiuieºti oamenii degeaba, rãspunse Pãcalã. — Ei, brava þie, mã Pãcalã! îi zise boierul. Dar ºtii tu cã eºti deºtept, bre! Aºa-i, cã dacã vei face treaba cum se cade, la ce dracu sã te temi de mine, cã doar nu-s mama-pãdurii! — Aºa-i, cocoane, aºa-i! — Ei, da vezi tu, rãspunde acu: de ce nu crezi tu pe Dumnezeu, mã, când te duci la moarã? Hã? — Apoi sã vezi, boierule. Mai astã-toamnã era o zi frumoasã ºi seninã ºi m-am pornit tocmai la moara cea mare, de dincolo de codru, fãrã sã iau cojocul în spinare, cã asudam de cald ce era. ªi unde dã dracul peste noapte de se iscã o givorniþã a naibei, ºi un ger, ºi o ninsoare, de mi-o-ngheþat pânã ºi mãduva inimii în mine. Apoi sã te mai încrezi în Dumnezeu ºi sã pleci la drum fãrã cojoc, cocoane? Ha? — Apoi, cã ºi aici ai dreptate, Pãcalã. Câteodatã ºi Dumnezeu îi tare schimbãcios. Da ian spune — cu cântecul al treilea: cum de iapa ta îi mai cuminte decât popa? — Pãi sã vezi, cocoane, cinstita faþa dumitale! Cumpãrasem de la iarmaroc un dalac de iapã ºi avea nãrav de zvârlea cum se apropia cineva de dânsa. Eu m-am apucat ºi i-am tras de vreo douã-trei ori niºte ceseli1 zdravene cu ceatlãul2, ºi iapa s-a lasat de nãrav. D-apoi, pe moº popa l-am prins de vreo cinci-ºase ori la nevastã-mea ºi l-am otânjit3 ºi cu þãpoiu, ºi cu hârleþul, ºi tot, batã-l toaca sã-l batã, de nãravul lui nu s-o lasat. ªi mai ieri, l-am zãrit rupând-o de goanã când m-apropiam de casã. — Batã-te norocul sã te batã, cã mare hâtru mai eºti! zise boierul, þinându-se cu mâna de pântece de atâta râs. ªi ca sã te mulþumesc, mã Pãcalã, ia harapnicul cã-l pregãtisem pentru tine. Acu þi-l dãruiesc, cã dacã-l mai prinzi pe moº popa pe la
Cesal㠗 þesalã. Ceatlãu — bãþ gros, bâtã, ciomag. 3 (A) otânji — a bate.
1 2

#%

Snoave populare

nevasta ta, ºi dacã nu-l vei deznãrãvi ºi cu sfinþiºorul ista cu ºapte ºfichiuri, pe mine sã dai pãcatul, Pãcalã. ªi aºa s-a întâmplat cã de atunci Pãcalã ºi-o schimbat cântecul al treilea aºa:
Frunzã verde lemn scobit, Marghioliþa m-o-ndrãgit, ªi mã pupã, ºi mã scaldã, Sfântul ºfichi sã nu-l mai vadã. Iar moº popa, preasfinþit, Chiar din sat s-o tãlpãºit.

ra odatã un boier bogat, care tot auzea pe unul ºi pe altul spunând: se þin belelele de mine, sau am dat de altã belea º.a. Boierul tot întreba cum e beleaua aceea sau cum este când dai de belea, întrebare la care i se rãspundea: — De, boierule, dã ºi dumneata o datã de ea, ºi-ai sã vezi cum e. Pasãmite, acel boier era cam prostuþ, cãci, dupã ce a vãzut cã oamenii de pe moºia lui nu-l pot face sa cunoascã beleaua, a plecat în lume sã dea de ea. Pe unde trecea, nu întreba de altceva decât unde poate sa gãseascã ºi sã cunoascã ºi el beleaua. Într-o zi a ajuns la o apã; a descãlecat, a lãsat calul ºi hainele pe mal ºi a intrat sã se scalde în gârlã. În timpul acela a venit Pãcalã, i-a luat calul ºi toate hainele ºi a plecat. Când a ieºit, ia hainele ºi calul de unde nu-i! A mers bietul om, în pielea goalã, pânã-n satul vecin, de unde a cerut niºte haine, povestind oamenilor ce i s-a întâmplat. — Ei, beleaua dracului! spuse Pãcalã care era printre ei. — Apoi tocmai dupã ea plecasem, rãspunse boierul; unde aº putea s-o gãsesc? — Apoi, n-ai gãsit-o, ce mai îmbli dupã ea? îi spuserã sãtenii. Se duse acasã, vesel cã a dat ºi el de belea.

E

BELEAUA DRACULUI!

#&

P[cal[ =i T`ndal[

lugile unui boier foarte avar venirã într-o zi ºi se plânserã cã n-au cãmãºi. Boierul chemã pe vãtavul sãu de curte ºi-i zise sã scrie arendaºului moºiei sale sã semene iute cânepã, ca sã facã cãmãºi slugilor. Slugile începurã sã râdã. — ªtrengarii, zise boierul, ia vezi-i ce mulþumiþi sînt acum, c-o sã aibã cãmãºi!

S

BUCURIA SLUGILOR

ãcalã, un român mai nevoiaº, s-a fost dus într-o zi la prãºit, la altul mai chiabur, ºi se împãcase sã-i dea pe ziua ceea o dimerlie1 de fãinã. Prãºeau amândoi. Într-amurg, Pãcalã, prãºitorul cu ziua, vede cã stãpânul ogorului nici gând n-avea sã se lase de treabã, cã era hârsit2 al naibii ºi ahtiat dupã câºtig. — Pãi, sã ne lãsãm, mãi cumãtre, c-a asfinþit soarele! zice dupã un rãstimp Pãcalã cel cu ziua. — Ba, putem sã-i dãm mai înainte, cumãtre, cã iaca fratele soarelui, rãspunde celãlalt arãtând pe cer luna, care rãsãrise. Pãcalã a tãcut. Au lucrat pânã mai într-un târziu. Când la platã, a doua zi, Pãcalã vine cu un sac mare ºi cu unul mai mititel — o traist㠗 ºi dupã ce-i turnã în cel mare o baniþã de fãinã, el întinde pe cel mic. — Pune ºi ici, mãi cumãtre! — Da nu þi-am dat o dimerlie, cum ne-a fost vorba? Ce mai umbli ºi cu traista? — Pãi, îi fratele sacului, mãi cumãtre. Pune ºi-aici! I-a mai pus oleacã, n-a avut încotro.
1 2

P

FRATELE SOARELUI +I FRATELE SACULUI

Dimerlie — veche mãsurã de capacitate pentru cereale, baniþã. Hârsit — zgârcit, neînþelegãtor.

#'

Snoave populare

ãcalã avea el la sufletul lui numai un boboc. Într-o zi taie bobocul ºi se duce la boier. Boierul îl întreabã: — Ce-i, bre, cu tine? — Mie, cocoane, nu-mi ajunge de mâncare. Te rog sã-mi schimbi bobocul pe grâu. Boierul avea doi bãieþi ºi douã fete. — Mãi omule, zice boierul, bobocul trebuie împãrþit. — Bine, cocoane, acuºica îl împart. El ia coada ºi i-o dã cocoanei, cã ea e rãdãcina economiei, boierului i-a dat capul — stãpânul economiei. La fete le-a dat câte o scurmãturã sã fie tari de picior. Bãieþilor le-a dat câte o aripã, ca sã fie adunãtori. Trupul bobocului l-a luat Pãcalã, zicând: — Asta-i partea mea, cocoane. Se întoarce el acasã, dar în cale-i iese Tândalã ºi îl întreabã: — Mãi, ce-ai fãcut tu acolo la boier? — Apoi am tãiat ºi eu bobocul, ce l-am avut, l-am dus boierului ºi i-am cerut pâine. Tândalã vine a doua zi la boier cu poclon: — Poftiþi cocoane, v-am adus ºi eu cinci gâºte. — Bine, mãi creºtine, da ele trebuie împãrþite. Tândalã n-a putut împãrþi gâºtele ºi boierul, vãzându-l cã-i prost, i-a zis: — Du-te ºi-l trimite pe celãlalt. Pãcalã, hâtru, merge pe drum ºi se gândeºte, cum sã facã împãrþeala gâºtelor. Cum a ajuns, el l-a pus pe boier ºi pe cocoanã alãturea, pe bãieþi ºi pe fete la fel. Pãcalã pune dinaintea boierului ºi cocoanei o gâscã ºi spune: — Iatã, cocoane, dumneavoastrã sînteþi doi ºi cu gâsca veþi fi trei. Bãieþii doi ºi cu gâsca vor fi trei ºi fetele douã ºi cu o gâscã tot fac trei. Au mai rãmas douã gâºte ºi Pãcalã le pune sub cele douã subþiori ºi zice: — Iatã ºi noi tot trei sîntem.

P

P{CAL{ +I BOBOCUL

$

P[cal[ =i T`ndal[

ra un boier, care avea moºii mari ºi mulþi argaþi. Argaþii lucrau cât îi ziulica de mare, dar boierului îi pãrea cã ziua tot e micã. Ce se gândeºte el? Dã vorbã prin argaþi, cum s-ar putea sã facã ziua mai mare. Dar printre argaþi era ºi Pãcalã: — Cocoane, eu îþi fac ziua mare. — Cum ai sã faci tu ziua mare? Pãcalã ia niºte instrumente ºi face o moriºcã. Când a terminat-o, îl cheamã pe boier: — Uite, cocoane, e gata. Acum fã ziua cum îþi place de mare. — Cum? — Ai sã învârteºti la moriºcã ºi cu cât vei învârti mai tare, cu atât va fi ºi ziua mai mare. A luat boierul ºi a învârtit un ceas, a învârtit douã, iese afarã ºi se uitã la soare. Soarele se ridicase puþin, dar el obosise de acum. «Dacã am învârtit pânã acuma ºi soarele numai atâta s-a ridicat, apoi dacã am sã învârtesc toatã ziua, probabil, ºi ziua mai mare are sã fie». S-a fãcut searã. Boierul a învârtit toatã ziua, s-a dus la cocoanã ºi-i spuse: — Sã vezi, nici bani n-am cheltuit, ºi ziua am fãcut-o mare. Am învârtit puþin ºi m-am dat la umbrã, d-apoi celora ce lucreazã toatã ziua la soare, sãrmanii, cred cã li-i greu. Ar trebui de cãutat un alt om ºi de pus, dacã s-ar putea, sã învârteascã, fiindcã mie mi-i greu sã învârtesc. Îl cheamã pe Pãcalã, care fãcuse moriºca, ºi-l întreabã: — Nu s-ar putea de plãtit un om, ca sã învârteascã? — S-ar putea, dar n-are sã învârteascã aºa ca mata, el va învârti mai încet ºi atunci ziua s-a face mai micã. Fã încercare ºi plãteºte... Boierul a pus un om pe o zi ºi acela a învârtit, cât a stat el de faþã. Dupã ce a plecat boierul, omul s-a culcat sã se odihneascã, da ziua cât este ea tot atât de mare trebuia sã fie.

E

ZIUA MARE...

$

Snoave populare

Boierului i se pãru cã ziua tot e micã. Îl scoate pe om ºi se apucã el de învârtit moriºca. Învârteºte o zi, învârteºte douã, învârteºte o sãptãmânã, pânã a crãpat lângã moriºcã. Aºa a fãcut boierul ziua mare...

datã Pãcalã intrase slugã la un boier. Vãzându-l boierul cumsecade la treburi, îl cheamã într-o bunã zi ºi-l întreabã: — Bre Pãcalã, tu eºti om cinstit? — Cinstit, cocoane, cinstit. — Dacã s-ar întâmpla sã gãseºti punga mea, ce ai face cu dânsa? — M-aº face ºi eu boier, cocoane.

O

CINSTEA LUI P{CAL{

fost odatã unul, aici în sat, la noi; numele nu i-l ºtiu, cã a trãit tare demult ºi nici în cartea satului nu stã scris. Noi i-om zice Pãcalã. ªi acum ascultaþi cele trei nãzdrãvãnii ale lui Pãcalã. Întâi trebuie sã ºtiþi cã þãranul nostru era aºa de calic ºi de vai de el, cã rar puteai gãsi pe altul sã-i batã în feleºag. Trãgea el, nu-i vorbã, nãdejde, sã se mai îndrepte vremurile, dar degeaba, a aºteptat norocul pânã i-a trecut pãrul prin cãciulã ºi cum i-a ieºit, fuga la crâºmar ºi tãinuieºte cu el. Aºa ºi aºa. Bun. Într-o zi iaca vine un boier bogat din altã parte. Lucru mare? Pãcalã îºi pune cãciula în cap, îºi trage pãrul prin cãciulã, ia pe boier cu el la crâºmã. Cã, vedeþi, aºa era pe atunci obiceiul, când venea un strãin în sat, unul mai de seamã îl ospãta ºi-l cinstea în lege. ªi cum spusesem, îl ia pe boier ºi-l duce la crâºmã, pentru o pricinã tare la locul ei: cã ce avea sã facã Pãcalã cu boierul acasã la dânsul? La crâºmã, crâºmarul ºtia vorba. — Mãi crâºmare, zice Pãcalã, sã ne dai mâncare tot pe alese, cã plãteºte cãciula mea!

A

TREI N{ZDR{V{NII

$

P[cal[ =i T`ndal[

Crâºmarul gata cu toate: dintru-ntâi câte un pãhãruþ pe inima goalã, apoi mâncãruri: rãsol, sarmale, fripturi, plãcinte ºi câte bunãtãþi, toate. A mâncat boierul mai dihai ca acasã, da Pãcalã îl întrecea. — Acuma, strigã din nou þãranul, sã ne aduci, crâºmarule, oleacã de vin de cel bun, de care ai dumneata mai vechi ºi mai scump. Adã vreo zece ocale deocamdatã ºi pe urmã om mai vedea ce-a mai fi, adã, cã-þi plãteºte cãciula mea! Boierul ascultã, se uitã la crâºmar, se uitã la þãran ºi se uitã ºi la cãciula lui. Cãciula sta în capul lui Pãcalã ºi Pãcalã aºa de prãpãdit, cã-i ieºise pãrul prin cãciulã. — Cum, mãi bade, atâta cheltuialã, fãcu boierul de colo. — Ce-þi pasã, cocoane? Plãteºte cãciula mea. Boierul se mirã ºi bea în cinstea lui Pãcalã ºi Pãcalã în cinstea boierului ºi a cãciulii, care plãteºte toatã cheltuiala. A fost atunci un chef, de s-a dus vestea. Boierul bea ca din darul altuia ºi Pãcalã trãgea ca din darul cui s-a întâmpla. Mã rog, nãzdrãvãnie ºi pace! La urmã, cãtre searã, boierul prinde întâi a cam clipi din ochi, apoi a cam prinde la urechi ºi mai de apoi iacã-i lemn, turtã ºi clei, ºi tun, cum vreþi dumneavoastrã. Da mintea tot nu ºi-o prãpãdise. Când sã-ºi ia cinstea curmare, iese þãranul din crâºmã fãrã sã dea o para; iese apoi ºi boierul, iar bãtrânul crâºmar le mulþumeºte pentru vânzare. Stã boierul oleacã ºi se gândeºte. Se gândeºte ºi, cum se îndepãrteazã de crâºmã ca de o bãtaie de puºcã, se opreºte locului, se uitã la Pãcalã ºi la cãciula lui ºi zice: — Cum mãi om bun, cum îi povestea cu «cãciula mea plãteºte»? — Hm! Þãranul afurisit, cum, necum, aºa-i: cãciula mea plãteºte ºi pace. Cã dacã beau undeva, dacã mãnânc, dacã vine omul primãriei la dãri ºi zapciul boieresc, cãciula mea plãteºte ºi eu îmi caut de treabã! — Ei, dar atunci trebuie sã fii mare bogat! — Bogat ºi nici prea tare, aºa cum îi mai bine!

$!

Snoave populare

— Mãi, cã minune ca asta n-am mai auzit! ªi zici cã plãteºte oriºice? — Sã fie aºa, cine-þi spune minciunã! — Apoi, mãi Pãcalã, o vorbã, mãi, nu mi-o vinzi mie? Vindemi-o mie cãciula ta ºi þi-oi plãti cât îi cere! Þie puþine îþi trebuie. Îþi dau bani, sã ai cu ce trãi, pe când mie, mãi omule, câte nu-mi vin pe cap, cã-s plin de datorii pe la toþi negustorii ºi pe la toþi oamenii. Eu aº avea mai mare folos de cãciulã decât tine. Vine cutare perciunat ºi-mi cere mia de galbeni, eu scurt: «cãciula mea plãteºte!» Vine altul: «cãciula mea plãteºte!» ºi repede mã scutur de datorii ºi fac la loc avere. Atunci îþi fãgãduiesc cã-þi aduc cãciula înapoi. Iaca atâtea sute de galbeni! — Puþin, puþin, Pãcalã de dincolo. Zãu puþin! — Îþi pare puþin? Mai na, iaca de trei ori ca pe atâta? Te învoieºti? — De trei ori pe atâta? Pãcalã cumpãnindu-se cu gândurile. ªtii una, boierule? Pentru altu n-aº da-o nici cu treizeci de ori mai multe parale! Dumitale þi-o dau, cã zici cã ai nevoie, ºi eu unul cred omului nevoiaº. Na-þi-o! Unul numãrã banii, altul þine poala sumanului ºi amândoi pe urmã îºi dau «într-un noroc ºi ceasul cel bun». Stãtea Pãcalã la cumpene sã afle dacã nu-i chip sã-i vândã ºi cãmeºa de pe el, dar îndatã îºi aduse aminte de vorba cântecului: «nemulþumitului i se ia darul». Tãcu, luã paralele, dãdu cãciula ºi el se întoarse acasã cu capul gol. — Ce, mãi omule, ai înnebunit, de îmbli în sat aºa? — Tu, femeie, ce ºtii? Scurt. ªi-a plãtit Pãcalã datoria zaiafetului de la crâºmã, ºi-a cumpãrat pãmânt, ºi-a fãcut casã nouã, ºi-a întocmit, cu un cuvânt, gospodãrie þapãnã ºi s-a pus pe trai. Acum vedea el limpede cã scãpase de nevoie ºi de sãrãcie. Boierul cela mersese bun-bucuros înainte, ajunsese acasã ºi spuse întâmplarea cu cãciula ºi jupânesei. Dupã asta, iaca ºi argaþii, venind sã le plãteascã simbria.

$"

P[cal[ =i T`ndal[

— Cãciula mea plãteºte! — Când, boierule? — Când, necând, cãciula mea plãteºte. A doua zi iar cãciula lui plãteºte. A treia zi tot aºa. Argaþii, dacã vãd cã boierul îºi bate joc de dânºii, îl pândesc a patra zi în câmp ºi-i trag o sfântã de bãtaie sorã cu moartea. Chiu ºi vai pe boier ºi cucoanã, þipete la vizitiu sã punã caii; vizitiul înhamã, boierul se trânteºte mânios în trãsurã, cela de pe caprã dã bici ºi caii fug în goana mare ºi nu se opresc decât în satul lui Pãcalã. Pãcalã vede ºi pricepe comedia ºi cum pusese toate la cale, iaca iese boierului înainte vesel ca la o zi mare. ªi fãcea boierul o gurã de se auzea la cer. — Lasã, cucoane, cã nu-i nici o primejdie: nu se prãpãdeºte pãmântul. Ia mai poftim în casã! Intrã boierul înãuntru ºi vede lucru nemaipomenit: vede pe nevasta lui Pãcalã moartã în pat cu lumânarea la cãpãtâi. Se uitã la þãran ºi þãranul vesel se uitã în cotruþã la cele ºapte ploduri, care trãgeau motanul de coadã ºi râdeau nevoie mare. — Mãi, mare minune ºi asta! — Mare, cã-i mare! Nevasta mea trebuia sã moarã acum zece ani, cã i se împlinise veleatul ºi pace! Cum moare m-apuc sã cânt din fluierul ista, ºi cum cânt vreo douã cântece, iaca nevasta mea se scoalã. Vie-teafãrã! Atunci mi-am spus cã fluierul are putere ºi l-am pãstrat. Mai trece un an dupã asta ºi iaca pe nevastã-mea dând ochii peste cap din nou. Iau fluierul, cânt douã-trei cântece ºi nevastã-mea iar se scoalã. ªi de atunci cumãtrie la tot anul, când se împlineºte. Anul ista e al zecelea. De asta nu-s trist, de asta. Da dumneata, cum o mai duci cu sãnãtatea? Cocoana, feciorii sãnãtoºi? — Sãnãtoºi! — Da câmpul, livezile, viile merg? — Merg. Boierul uitase ºi de cãciulã ºi de toate. El vroia acuma sã vadã minunea cu fluierul ºi pace. Þãranul pricepe ºi sare:

$#

Snoave populare

— A, iaca, uitasem! Ia adã, mãi Vasile, fluierul! ªi cum i-l aduce, începe una de jale, sã pice frunza codrului toatã. ªi zice cântecul întreg, ºi cum îl isprãveºte, porneºte altul mai îndrãzneþ, ºi apoi pe cel al treilea, de-þi venea sã mori, rar, rar ºi cu vorbele:
«Veniþi, fraþi, veniþi, surori, De mã-mpodobiþi cu flori».

ªi cum sfârºeºte, rãposata nevastã a lui Pãcalã deschide ochii mari, ofteazã ºi se freacã la ochi ºi pe urmã se scoalã. Când vede boierul minunea aceasta, sã-ºi mai aducã aminte întâmplarea cu cãciula? Aºi! Cum nu-mi aduc aminte de câte bãtãi mi-au mâncat coastele! — Nu, mãi Pãcalã, da fluierul tãu e nemaivãzut! — Mda! — Zãu, o vorbã! Dã-mi-l mie, cã þi-l plãtesc! Iaca atâþia ºi atâþia bani! Vrei? — Mdã, ce sã zic! Dar dacã þi-l dau dumitale, cu ce o sã mai înviez pe nevastã-mea la anul? — Pãi sã vii sã-l ceri de la mine! — Ba nu, boierule, lasã-mã sã-i cânt dinainte nouãzeci ºi nouã de cântece pentru treizeci ºi trei de ani; are acuma cinzeci ºi ºapte de ani ºi cu treizeci ºi trei fac tocmai nouãzeci. La nouãzeci de ani, moarã! Þi-l dau, dar cam puþine-mi par paralele. — Ei, mai na pe atâtea! ªi negustoria e gata: Pãcalã ia paralele ºi boierul fluierul. Pãcalã mai cumpãrã pãmânt, mai face case feciorilor, însoarã ºi mãritã, iar boierul se porneºte acasã ºi spune jupânesei minunea minunilor. Bun! Peste puþinã vreme moare cocoana boierului. O scaldã, o gãteºte, o întinde pe pat ºi începe sã-i cânte rãposatei, îi cântã un cântec, îi cântã al doilea, i-l cântã ºi pe al treilea — cocoana nici gând sã se scoale. O mai ia boierul de la început, pace! Mai mare comedie. ªi dupã trei zile boierul a rãmas

$$

P[cal[ =i T`ndal[

cu fluierul în brâu ºi cu jupâneasa la þintirim. Jalea ca jalea, dar ciuda cu carul. Repede caii la trãsurã ºi mânã în satul cutare, la Pãcalã. Pãcalã, care-l aºtepta pe micã pe ceas, plecã la pãdure, în deal, cu un pui de iepure în traistã, cã avea doi ºi pe celãlalt îl lãsase acasã. Cum vine boierul ºi intrã în casã, întâlneºte pe nevasta omului ºi repede la ea: — Unde-i bãrbatu-tãu? — La pãdure, în deal! — ªi când vine? — Desarã. Dar dacã ai treabã cu el, îl chem îndatã, cã nu-i decât o jumãtate de poºtã pânã acolo. — Trimite iute pe cineva, cã am oleacã de furcã cu dânsul. ªi femeia ia puiul de iepure în braþe, iese la marginea satului, îi dã drumul ºi strigã: — Sã spui omului sã vinã în grabã, cã-l aºteaptã boierul. Auzi? Da sã vinã repede! Boierul se uitã ºi nu-i vine sã creadã ochilor. Sã cheme pe un om un iepure? Mare minune! îºi uitase ºi de fluier ºi de tot, când iatã cã intrã ºi femeia. — Vine acum, boierule, acuºica, am trimis argãþelul ºi vine! ªi aºa nu trecu la mijloc decât de când începui eu minciuna asta ºi iaca pe Pãcalã cu iepuraºul în braþe. Boierului i se fãcea când negru, când albastru, când verde înaintea ochilor. — Mãi, drãcia dracului! — Ce-i, cucoane? — Bine, mãi, sã te cheme pe tine un iepure tocmai de la pãdure? — Aferim! Dar nu-l ºtii câtu-i de ascultãtor ºi harnic. Tii, nevoie mare! ªtie toate locurile ºi toate ascunziºurile, mã rog, mai vrednic ºi mai de folos ca un bãtrân. Mai îndrugã Pãcalã una, mai trânteºte alta ºi boierul pe toate le credea curate. Sã-ºi mai aducã aminte pentru ce venise? Ce, era nebun?

$%

Snoave populare

— ªtii una, Pãcalã? — ªtiu, dacã mi-i spune! — Sã-mi vinzi iepurele mie! — ªi eu cu ce o sã mã slujesc? — Þi-l plãtesc, mãi omule, nu degeaba. Iaca îþi dau atâþia bani, sã-þi tocmeºti ºapte slugi pe câte ºapte vieþi. — Mdã, boierule, bunã-i ºi sluga, dar vezi, omul ca omul: mai ciupeºte de ici, mai piºcã de dincolo, mai împrãºtie o vorbã, mai cârteºte de mâncare ca cel strãin; iepuraºul, dimpotrivã: câte o varzã pe zi, sã aibã ce roade, încolo — hãrnicie ºi folos, sã-þi pui mâinile în cap! Boierul aºi! El cumpãrã iepurele ºi pace, dã cât a da ºi fãrã iepure nu se întoarce. Pe urmã bat palmele în ceasul cel bun ºi se despart cu «sã ne mai vedem sãnãtoºi». Pãcalã îºi vede de treabã, iar boierul ajunge acasã. Repede îºi cheamã toate slugile ºi le trimite: una la apã, una la vie, una la primãrie, pe una în deal, pe alta la vale, pe alta o trimite la dracu, pe alta la tatã-sãu, mã rog, în toate pãrþile. κi fãcuse aºa socotealã, sã punã iepurele la încercare: sã-l trimitã dupã slugi ºi slugile sã le adune de odatã ºi din toate pãrþile. Mai lasã sã mai treacã oleacã de vreme ºi, când socoteºte cã slugile au ajuns fiecare la locul poruncit, prinde iepuraºul ºi-i spune: — Sã te duci ºi sã-mi aduci pe Ilie, pe Pãlie, pe Sanda, pe Manda, pe Catina, pe Dobrina, pe Costache, pe Nãstache, pe toþi din toate pãrþile. ªi cum îl muºtruluieºte, iese afarã ºi-i dã drumul. Iepuraºul þup! din braþele boierului ºi tunde-o la vale. ªi boierul nu mai putea de bucurie. A trecut iepuraºul valea ºi a început a ridica pe coastã la deal ca un glonþ, scãpat din puºcã, ºi boierul nu mai putea de bucurie. Dar când sã ajungã argãþelul pe spinarea dealului, se auzirã de odatã dupãind copoii boiereºti dupã dânsul. Pe datã l-au ajuns ºi cât te-ai ºterge la un ochi, l-au frecat pe bietul iepuraº, de n-a mai rãmas un fir de pãr de pe dânsul.

$&

P[cal[ =i T`ndal[

ªi boierului i-a fost ciudã mare! Asta-i vestita poveste cu cele trei nãzdrãvãnii. Cum am auzit-o aºa v-am spus-o, dar dupã puterile mele. Acum mai ºtiu eu una cu ºase nãzdrãvãnii ºi alta cu nouã, dar le las pentru mai de apoi, pe urmã, alta cu un ºoarece ºi cu o mâþã cu ochelari, care citea în zodiac. Aceea-i grozavã, dar de spus nu v-o spun ºi n-o mai spun decât o datã, povestind-o la o masã mare, atâta s-a fost tãvãlit norodul pe jos ºi a râs, cã au rãmas ºapte inºi cu gurile strâmbe.

ra odatã o babã ºi un moºneag. Ce-i dã-n gând moºneagului într-o zi: — Babã, hai sã ne facem mire ºi mireasã. — Hai, bre moºnege! S-au fãcut ei mire ºi mireasã. Baba a luat o cãldare ºi s-a dus la fântânã dupã apã. În vremea aceasta pe drum trecea boierul cu cocoana lui. Cocoana, cam somnoroasã, scapã din mâini poºeta cu bani ºi merge mai departe. Baba-mireasã ia poºeta, o duce acasã: — Iatã: am gãsit o poºetã cu bani. ªi-au dezbrãcat moºnegii hainele de mire ºi mireasã ºi s-au apucat sã numere banii. În vremea asta boierul a vãzut, cã nu-i poºeta cocoanei — o întreabã: — Cocoanã, cine a mers din urma noastrã? — Era o mireasã. Se întorc înapoi, umblã pe la case, intrã ºi pe la moºnegi ºi-i întreabã: — Mãi moºnegilor, n-aþi gãsit o poºetã cu bani? — Am gãsit, bre cocoane! Când eram eu mire ºi baba mea mireasã. N-a mai zis nimic boierul ºi a plecat pãcãlit.

E

BABA-MIREAS{ +I CUCOANA SOMNOROAS{

$'

Snoave populare

l cheamã odatã boierul pe Tândalã, cã-l avea de slugã cu nãdejde, ºi-i dã un coº cu raci ºi o scrisoare. — Na! Ia-le, îi zice boierul, ºi sã mi le duci la curtea pârcãlabului drept dar din partea mea. Ai înþeles? — Am înþeles, cocoane, fãcu Tândalã. Strângând scrisoarea cu grijã, aburcã Tândalã coºul cu raci în spate ºi porneºte la drum. Fiind calea cam departe ºi racii grei, s-a gândit el sã poposeascã ºi s-a oprit sub un copac pe malul unei ape. Trudit de umereala coºului, a adormit Tândalã, iar racii, simþind apa aproape, unul câte unul au ieºit din coº ºi s-au ascuns în apã. Când s-a trezit — ia racii de unde nu-s. Tare s-a mai amãrât el ºi se pune pe cãutat. Cautã prin iarbã, cautã prin ap㠗 nici pomenealã de raci. Ce sã facã? Se duce aºa la pârcãlab, sã-i ducã mãcar scrisoarea. Pârcãlabul a citit scrisoarea º-apoi s-a uitat la Tândalã. — Aici, în scrisoare, este un coº cu raci... — Alei! Ia te uitã! Da eu i-am cãutat toatã valea ºi n-am ºtiut cã-s în carte. — Racii ar trebui sã fie în coº! — Bine cã sînt în scrisoare! Da eu am crezut cã nu-i mai gãsesc deloc...

I

CO+UL CU RACI

Într-o zi i s-a fãcut boierului poftã de gâscã friptã. Cheamã bucãtarul, care era Tândalã, ºi îi zice sã-i pregãteascã o gâscã. Tândalã-bucãtarul — nici una, nici dou㠗 prinde o gâscã, o jumuleºte ºi o pune la frigare. Cât a pregãtit-o, i s-a fãcut poftã ºi lui de gâscã friptã ºi, nefãcând multã socotealã, — haþ! un picior de gâscã ºi-l înfulecã... Dupã ce gãteºte gâsca de fript — o duce boierului. Da boierul, cum era pretenþios la mâncare, întoarce gâsca pe o

Era odatã un boier...

BUC{TARUL +I BOIERUL

%

P[cal[ =i T`ndal[

parte ºi pe alta, ca sã vadã dacã este friptã bine. De odatã observã cã lipseºte un picior. Îl întreabã pe bucãtar: — Unde-i încã un picior? Tândalã, negândindu-se mult, rãspunde: — Sã trãiþi, cocoane! Numai unul a avut. — Cum, bre?! Tu nu ºtii cã gâsca are douã picioare? — Sã trãiþi, cocoane! Numai unul a avut. Vãzând boierul cã nu-l poate îndoi pe Tândalã, tace ºi mãnâncã gâsca. Între timp bucãtarul se gândeºte: cum sã facã, sã-l convingã pe boier cã numai un picior a avut gâsca. ªi-i vine lui în minte cã la baltã gâºtele stau într-un picior. Se duce la boier ºi-i spune: — Cocoane, dacã nu crezi cã sînt gâºte numai cu un picior, atunci hai la baltã ºi am sã-þi arãt cã-i adevãrat. Boierulu-i era cam greu sã meargã, fiindcã mâncase o gâscã întreagã, dar s-a unit ºi pe la o vreme se pornesc spre baltã. Ajungând la baltã, vãd ei un cârd de gâºte, stând toate într-un picior. Tândalã-i aratã boierului: — Uite! Vezi dumneata cã gâºtele au numai câte un picior? Dar boierul — nu vroia sã rãmânã pãcãlit — aruncã o piatrã ºi face: — Huºi! Gâºtele au slobozit ºi celãlalt picior. Boierul îi aratã bucãtarului cã gâºtele au câte douã picioare, dar Tândalã zice: — Apoi de ce n-ai fãcut ºi la cea fiartã «huºi!»? Avea sã scoatã ºi aceea celãlalt picior...

ra un boier ºi a înãimit el odatã pe Pãcalã sã-i pregãteascã bucatele. Într-o zi l-a pus sã-i frigã o gãinã. Dar boierul era tare lacom ºi mânca carnea cu tot cu oase. Un os i s-a oprit în gât.

E

BOIERUL DESC~NTAT DE BAB{

%

Snoave populare

S-a dus boierul pe la doctorii cei mai buni, dar nici unul nu i-a putut scoate osul din gât. Doctorii, ca sã se mântuie de dânsul, i-au spus cã aceastã boalã numai prin babe se poate lecui. Venind acasã, boierul a vãzut o babã sãracã, pe care o cheamã la el ºi-i spune: — Mãtuºã Tandã, îþi dau ce vrei, numai, te rog, sã mã vindeci. Baba i-a rãspuns: — Se poate, cocoane. Luni dimineaþa s-a sculat baba ºi a gãsit o lingurã pãrãsitã ºi douã buruiene de nalbã; s-a dus la boier ºi le-a legat cu o aþã roºie. ªi a început a-l descânta pe boier:
— Baba n-are ce mânca, baba n-are ce-mbrãca. Dacã baba a vrãji, osul din gâtul boierului a sãri — baba a avea ce mânca, baba a avea ce îmbrãca.

Boierul vroia sã râdã de babã, cum îl descântã, ºi, când a fãcut o datã: «Hâc!», atunci osul din gât i-a sãrit...

n boier avea barbã surã ºi, vãzând pe Pãcalã cu barba neagrã, îl întreabã, ce poate sã facã el, ca sã aibã barbã neagrã. — Foarte simplu! îi rãspunse în doi peri Pãcalã. Vino cu mine ºi-i avea-o. Boierul se duce bucuros dupã Pãcalã. Acela se duce ºi cumpãrã pe banii boierului o strachinã mare cu smoalã ºi-i spune boierului sã-ºi punã barba în strachinã ºi sã stea aºa pânã când el se va întoarce. — Cum te cheamã? îl întreabã boierul pe Pãcalã. — Ca-ºi-Mine, rãspunse þãranul ºi se duce. Aºteaptã boierul cât aºteaptã, da Pãcalã nu se întoarce. Încearcã el sã-ºi scoatã barba ºi nu poate, cã smoala îºi fãcuse lucrul ei. Atunci se porneºte boierul prin sat ºi-i întreabã pe trecãtori:

U

BARBA BOIERULUI

%

P[cal[ =i T`ndal[

— Nu l-aþi vãzut pe Ca-ºi-Mine? Trecãtorii rãspundeau: — Mulþi oameni am vãzut, da ca tine încã nu. Boierul atunci a înþeles cã a fost pãcãlit...

n boier bogat, dar foarte zgârcit, s-a dus la oraº cu treburi... Mergând pe stradã, el ºi-a adus aminte cã nu-i bãrbierit... Ajungând în faþa unei frizerii ºi vãzându-l pe frizer, zgârcitul l-a întrebat: — Cât luaþi pentru bãrbierit? — Doi bani, îi rãspunde frizerul. — Dar gratis nu bãrbieriþi? Frizerul, mãsurându-l cu ochii, a priceput cu cine are a face ºi i-a zis: — Poftim! ªedeþi. A pus mâna pe brici ºi, fãrã sã-l spumuiascã, a început a trage, de suna briciul! Un bãieþel al frizerului se juca în camera din fund cu un cãþeluº. Fãrã sã vrea, bãieþelul a cãlcat coada cãþeluºului, care a început sã schelãlãiascã, de rãsuna camera. — Ce i-ai fãcut, Nicuºor? întreabã frizerul. — Mi se pare cã-l bãrbiereºte gratis, a rãspuns boierul.

U

}L B{RBIERE+TE GRATIS

ra odatã un boier ºi argãþea la dânsul Pãcalã. Ei, ºi boierul îi spune lui Pãcalã: — Mãi Pãcalã, noi ne culcãm, da mâine dimineaþã, dacã va fi vreme seninã, sã mã scoli sã punem vrav; da dac㠗 a ploaie, sã ne ducem în pãdure sã tãiem nuiele. A doua zi Pãcalã s-a sculat, a ieºit afarã, a vãzut timpul: a intrat înapoi ºi i-a spus boierului:

E

BOIERUL P{C{LIT DE ARGAT

%!

Snoave populare

— Nouri printre stele — nici de vrav, nici de nuiele.

Boieru-i spune lui Pãcalã: — Ei, dacã-i aºa — apoi mai odihneºte-te azi. Când s-a sculat, a vãzut cã l-a pãcãlit argatul.

orbindu-se la o adunare de una ºi de alta, a venit vorba ºi de un negustor foarte bogat, care era vestit de zgârcit; aºa cã nu s-ar fi îndurat sã dea cuiva mãcar o fãrâmiturã de pâine. Un tânãr pehlivan Pãcalã, auzind aceasta, a zis: — Eu mã apuc la rãmãºag, cã zgârcitul vostru, fãrã a mã cunoaºte, mã va pofti la masã. Dupã fãcutul rãmãºagului a mers Pãcalã, pe vremea mesei, la zgârcit, pe care l-a aflat ºezând cu familia la prânz. — Ce pofteºti? a zis stãpânul casei. — Eu am o treabã, din care dumneata poþi câºtiga o mie de galbeni, dar mã rog de iertare, cã fac supãrare; eu oi veni cu alt prilej, cã mã duc ºi eu la mâncare. Zgârcitul, bucuros a câºtiga acea mie de galbeni, a zis: — Te poftesc! ªezi cu noi. De ce sã te trudeºti altã datã? Pehlivanul nu s-a lãsat îmbiat mult — s-a aºezat ºi a mâncat biniºor. Dupã masã, luându-l zgârcitul în altã odaie, l-a întrebat de pomenita treabã... Pãcalã a zis: — Eu am auzit cã dumneata ai o fiicã de mãritat ºi-i dai o zestre de zece mii de galbeni. Eu îþi propun sã mi-o dai mie. Eu o voi lua cu nouã mii; ºi iatã: într-adevãr câºtigi o mie de galbeni.

V

C~+TIGUL DE O MIE DE GALBENI

n boier avea o desetinã de pãpuºoi. ªi se duce Tândalã la el ºi-l întreabã, de ce nu prãºeºte pãpuºoii. Boierul i se jeluie cã n-are cine i-i prãºi. Tândalã îl sfãtuie sã se ducã la Pãcalã.

U

LA BOIER LA PR{+IT

%"

P[cal[ =i T`ndal[

Aºa ºi face boierul. Ia ºi se duce la Pãcalã. Îl gãseºte ºi-l roagã sã-i prãºeascã pãpuºoii. Pãcalã îl întreabã, ce-i va da pentru aceea. — Trei colaci ºi trei carboave... Da sã nu-i prãºeºti tare — numai pe la margini sã le arãþi sapa. Lui Pãcalã atâta i-a trebuit. Se duce la deal ºi la marginea pãpuºoilor pune sapa pe umãr ºi zice: — Iatã! Vedeþi sapa?! Mai merge el ºi, pe la mijlocul pãpuºoilor boierului, iar le aratã sapa... Pe urmã vine acasã. Dupã câteva zile copiii boierului vãd pãpuºoii neprãºiþi. Vin acasã ºi-i spun... Boierul rãmâne trãsnit. Îl cheamã pe Pãcalã ºi-l întreabã, de ce nu i-a prãºit pãpuºoii. Iar Pãcalã îi zice: — Care pãpuºoi, cocoane? — Acei de la deal. — D-apoi, cocoane, mi-ai zis sã le arãt sapa numai la capãt, dar eu — ºi la mijloc le-am arãtat-o!

icã odatã Pãcalã îl ducea pe un boier cu cãruþa la târgul Akermanului. În drumul lor au grãit ei cât au grãit ºi, de la o vreme, tãceau. Pe boier, apucându-l urâtul, a spus într-o doarã: — Hai sã mai grãim ceva, mãi creºtine! — Da ce sã mai grãim, cocoane? — Ei, mãcar sã zicem aºa, cã dumneata îmi eºti dator cu o mie de carboave. — Cum aºa, cocoane? — Aºa, sã zicem, ca o vorbã, sã ne mai treacã din vreme. — Ce vorbã poate sã fie asta, când eu n-am luat de la dumneata nici o para! — Da zi ºi tu aºa, de urât, cã doar nu plãteºti bani pe vorbã. Pãcalã, ca sã-i facã pe chef boierului, intrã cu el în vorbã. ªi ce-l tãia pe boier în cap de spunea, acesta îi þinea hangul, socotind sã se ia cu sfatul ºi sã mai alunge urâtul drumului.

C

P{CAL{ +I BOIERUL LA JUDECAT{

%#

Snoave populare

— Amu, zice boierul, dacã ai luat banii, trebuie sã mi-i dai înapoi. — Apoi oi cãta sã þi-i dau, cocoane, ce sã fac. — ªi când o sã mi-i dai? — Aºteaptã, cocoane, la anu, la celãlalt an. — Nu te pot aºtepta cu anii. Ori îmi dai banii, ori te dau în judecatã. — Dã-mã mãcar ºi în judecatã. Cu vorba asta au ajuns ei în târgul Akermanului ºi boierul face ce face, sare din cãruþã, se duce la judecãtor ºi-l dã pe Pãcalã în judecatã. — Cheamã-l încoace, zice judecãtorul. Boierul vine la Pãcalã ºi prinde a-l stropºi, sã meargã la judecatã. Pãcalã încolo, Pãcalã încoace, dar boierul rãcneºte, se face foc ºi parã. Vãzând cã nu-i lucru de ºagã, Pãcalã se cumpãneºte ºi zice: — Aº merge, cocoane, da n-am o hainã mai ca lumea pe mine, cum sã merg aºa la judecatã? — Îþi dau eu îmbrãcãminte, fãcu boierul, ºi unde aduce o manta bunã-bunuþã. — Na, încinge-te ºi hai! La judecatã prinde boierul a spune, cã iatã i-a dat lui Pãcalã atâtea ºi atâtea parale ºi el nu vrea sã i le întoarcã. — Ce parale, cocoane? fãcu Pãcalã. — Acele, care le-ai luat de la mine. — Ba lasã-mã, cocoane,-n pace. Acum îi spune, cã ºi mantaua aceasta am luat-o de la tine ºi nu vreau sã þi-o dau. — Pãi chiar îi a mea. Eu þi-am dat-o! Dezbracã-te ºi dã-mi-o chiar amu! — Ei, vezi, judecãtorule, în faþa dumitale boierul vrea sã mã dezbrace, da singur taci ºi te uiþi. Pune mâna pe hoþ, cã pradã lumea ziua în amiaza mare. Judecãtorul a poruncit slugilor sã-l puie pe boier la închisoare...

%$

P[cal[ =i T`ndal[

ãcalã slujea la un boier ºi odatã i-a venit un dor de ducã, dar nu ºtia cum sã scape... Se apucã el ºi plânge noaptea. Plânge, plânge, plânge. Vine boierul: — De ce plângi, mãi Pãcalã? — Dacã nu ºtiu «Tatãl nostru». — Ian zi: «Tatãl nostru, care eºti în cer, facã-se-n voia ta..» — «Tatãl nostru, care eºti în cer», facã-se-n voia mea! — Nu aºa, mãi Pãcalã, — «facã-se-n voia ta»! — Facã-se-n voia mea. — Nu aºa, mãi! — Facã-se-n voia mea! S-a sãturat boierul de dânsul ºi-i zice: — Ei, fie-n voia ta! Pãcalã ia din grajd un cal, se duce ºi se rãzbunã pe primar, pe notar, pe secretar. Se duce-napoi la boier, dar boierului îi era ciudã cã a rãmas pãcãlit. «Sã-l gãsesc — îl ucid!” Dã ordin poliþiei sã-l prindã ºi sã-l omoare. Pãcalã se duce-n grãdina boierului, se-aninã cu brâul de-o creangã, ca ºi cum s-ar fi spânzurat. ªede-n copac. Îl vãd niºte poliþiºti. Cheamã boierul. Da boierul zice: — Ian te uitã... Pãcalã! Dacã n-ar fi murit, l-aº ierta... Da Pãcalã, din copac, rãspunde: — Facã-se în voia ta, cucoane!

P

„DAC{ N-AR FI MURIT, L-A+ IERTA...“

n boier l-a trimis pe Pãcalã sã-i cumpere o cãruþã. Pãcalã a fost pe unde a fost, vremea a trecut, banii i-a cheltuit ºi s-a întors fãrã cãruþã. Boierul, cum îl vede, îl întreabã: — Mãi Pãcalã, unde-i cãruþa? — Am mâncat-o, boierule. — Bine, omule, cãruþa nu se mãnâncã. — Dacã nu se mãnâncã, apoi am bãut-o.

U

C{RU|A BOIERULUI

%%

Snoave populare

— Bre, Pãcalã, nici nu se bea.
— Dacã nici nu se bea, înseamnã cã n-a fost ea!

n boier a trimis o slugã cu douã oi, sã le ducã la alt boier. I-a dat ºi hârtie — a scris boierului cã-i trimite douã oi. Pe drum, sluga, ce-o fi fãcut cu o oaie, cã a ajuns numai cu una. Boierul vede ce-i scris în hârtie ºi ’ntreabã de slugã: — Unde-i o oaie? — Asta-i o oaie, cucoane! — Pãi nu asta, zice. Aceea. — Asta-i aceea! — Mãi, perechea la asta unde-i? — Asta-i perechea la aceea! N-a avut boierul ce-i face.

U

OILE BOIERULUI

n boier ºi-a luat de argat pe Pãcalã. Într-o zi, trimiþându-l la muncã, nu i-a dat lui Pãcalã de mâncare. Pãcalã, necãjit, întreabã: — Bine, cucoane, da ce vom mânca de amiazã? Boierul îi rãspunde: — Un fleac, mãi bãiete. — Bine, boierule, asta — dumneata, dar eu?..

U

M~NCAREA BOIERULUI

imerise odatã într-un han Pãcalã cu un boier la aceeaºi masã. Au cerut amândoi bucatele — de!, dupã pungã: boierul — o gãinã friptã, iar Pãcal㠗 pâine ºi... ce a gãsit mai ieftin.

N

LA MAS{ CU BOIERUL

%&

P[cal[ =i T`ndal[

S-au aºezat amândoi pe mâncat; fiecare din bucãþica lui. Boierul, cum desciolãnea carnea, aºeza oasele în faþa lui Pãcalã. Pãcalã se uita ºi tãcea. Dupã ce a mâncat toatã gãina ºi a pus oasele movilã în faþa lui Pãcalã, boierul s-a rezemat de speteaza scaunului ºi s-a gândit: «Ia sã mi-l iau în râs oleacã pe þãran». — Mãi, Gurã-Flãmândã, zice boierul, psãne þi-i pântecele sac fãrã fund, de ai fãcut aºa grãmadã de oase. Pãcalã, isteþ din fire, îi rãspunde: — De, luminãþia voastrã, oi fi mâncat eu mult, dar mãcar am mâncat omeneºte. N-am mâncat ca lupii, cum mãnâncã alþii, cu tot cu oase.

enea odatã Pãcalã de la târg ºi îl ajunge un boier cu trãsura, întrebându-l: — Pe unde ai îmblat, opincã? — Ia... la iarmaroc, boierule, cu nevoile ºi durerile mele. Atunci boierul, vrând sã-ºi batã joc de el, îl întreabã: — Mãi mojicule, dacã ai fost la iarmaroc, ia sã-mi spui, cum se vând proºtii? — ...Se plãtesc — care ºi cum; dacã îi din prostime — apoi dau preþuri de nimic, iar dacã-i de neam boieresc — apoi poþi lua bani buni.

V

CUM }I +I PROSTUL

n boier l-a înãimit pe glumeþul Pãcalã sã-i spunã pãtãrãnii. Într-o zi Pãcalã a lipsit de la boier; a fost la iarmaroc. Seara, când a trimis dupã dânsul, el a venit. — Mãi þãrane, unde ai fost tu azi? — La iarmaroc, cucoane. — Ce era la iarmaroc?

U

CA LA IARMAROC

%'

Snoave populare

— Ce vrei am vãzut, cucoane. — Da perechea de nebuni — cum se vindea? — Unul, aºa, ca mine, se vindea cu 500 de lei,
da ca dumneata — nici c-o mie nu-i lua!

ucându-se la vânãtoare, un boier cu un vizir, a luat ºi pe Pãcalã de slugã, care mergea din urmã, pe jos. Era tare cald. Boierul ºi vizirul ºi-au scos hainele grele aurite, le-au aruncat pe umerii slugii. Boierul se lãuda vizirului cã Pãcalã duce pe umeri cât duce un mãgar, iar sluga l-a auzit ºi i-a zis: — Ba mai mult, mãria ta. Greutatea asta îi de pe doi mãgari.

D

GREUTATEA DE PE DOI M{GARI

ãcalã se ducea c-o oaie la piaþã. Pe drum se-ntâlneºte el cu un boier. Acela-l întreabã: — Unde duci tu oaia asta? — La piaþã, cucoane. — ªi cât vrei tu pe dânsa? — Ca pe-o vacã, cucoane. — D-apoi de ce aºa scump, bre? — Apoi, cucoane, oaia asta mãnâncã lupi! Boierul, dacã aude aºa ceva, ia ºi plãteºte oaia ca pe-o vacã. Pe urmã se duce el cu vizitiul în pãdure ºi lasã oaia pânã dimineaþa, sã mãnânce vreo doi lupi. A doua zi, dimineaþa, se duce boierul voios la pãdure. Când ajunge el la loc, gãseºte numai capul oii. Îi spune vizitiului: — Breee... da puternicã oaie! A mâncat toþi lupii! Din lupi n-a rãmas nimic, da dintr-însa a rãmas capul.

P

OAIA CARE M{N~NC{ LUPI

&

P[cal[ =i T`ndal[

e timpurile acelea înãimea lucrãtori boierul: cu luna, cu anul. La un tâlhar de boier zgârcit ºi rãu... lui Tândalã i se împlinea anul. Se duce: — Iaca, boierule, am împlinit sorocul. Zice: — Încã în astã searã sã lucrezi. — D-apoi ce sã fac, boierule? Zice: — Eu oi dormi, da tu sã mã înveleºti, când m-oi dezveli. Ei, ºede bietul om pe scaun la picioarele boierului. Acesta scoate afarã ba un picior, ba o mânã, ºi Tândal㠗 ce sã facã? — îl înveleºte. Dar iatã ca a adormit ºi el — trudit, sãracul, de la muncã. Când dimineaþa, boieru-i zice: — Rãu ai lucrat. Am dormit dezvelit! Eu am degerat! ªi îi opreºte jumãtate de leafã. Între timp Pãcalã, care pãºtea vacile aceluiaºi stãpîn, îl întreabã pe Tândalã: — Ce, bre? Ce este? — Mãi, zice, m-a pus sã-l învelesc ºi am adormit. ªi jumãtate de bani mi-a oprit. — Apoi lasã-l... cã l-oi învãþa eu! A ajuns seara, a dat vitele la ocol, le-a dat paznicului cu numãr. — Iaca, boierule, vitele le-am dat la numãr, totu-i cum trebuie, hai, zice, sã facem socoteala. — Nu, cã încã în astã searã sã lucrezi. — Voi lucra în astã searã, dacã zici mata. Intrã el în casã, da intrã cu tot cu bulauca ceea, cu care a pãscut vitele. — Mãi bãiete, du mãciuca aceea în tindã. — Nu, boierule, eu cu ce am lucrat toatã vara, cu aceea am sa te slujesc pânã la urmã... ªi zice boierul:

P

BOIERUL +I ARGA|II

&

Snoave populare

— Iacã eu mã culc, da tu sã mã înveleºti. S-a culcat. Pãcalã ºede, zice: «N-oi dormi toatã noaptea, da l-oi învãþa eu!» Scoate boierul picioarele. ªi când i-a tras o mãciucã la picioare! Da el a strâns picioarele ºi se gândeºte: «D-apoi sã fi scos capul...» îmi crãpa capul!» A ºezut Pãcalã, n-a dormit toatã noaptea. S-a sculat dimineaþa boierul: — Bravo, bine ai lucrat. I-a plãtit tot ºi a terminat slujba.

n boier avea un câine flocos, care mânca dintr-o strachinã cu dânsul. ªi aºa de alintat era câinele cela, cã de-amu nu vrea sã mãnânce nimic. Da pe boier l-a apucat grija — dacã i-a pieri câinele?.. La curtea boierului lucra un ciubotar, Pãcalã, care se mai ocupa ºi cu descântatul. Boierul a venit ºi-i spune ciubotarului: aºa ºi aºa, se teme cã odrasla lui de câine s-a prãpãdi. Ciubotarul unde face: — Boierule, dacã dupã trei zile câinele neatale n-a mânca ºi pãdureþe, sã nu-mi zici pe nume. — Mãi omule, zice boierul, tu nu fii prost, aici nu-i lucru de ºagã: el carne nu vrea sã mãnânce, nu tocmai pãdureþe. — Dã-l pe mâna mea, boierule, i-a zis ciubotarul Pãcalã. Boierul i-a adus câinele acasã, cu faetonul, ºi i l-a dat în primire, dar i-a hotãrât cã, dacã îi piere câinele, apoi îi pune ciubotarului pielea pe grindã. Pãcalã a închis câinele cela într-un ºopron ºi nu i-a dat nici apã, nici mâncare trei zile. Câinele schielãlãia de-l luau dracii. Dupã trei zile ciubotaru-l cheamã pe boier ºi-l duce la câine. Îi dã câinelui niºte pãdureþe, da acela când le-a vãzut — s-a repezit la dânsele ºi aºa le mai mânca, de tocmai le mergea colbul!

U

CUM C~INELE BOIERULUI A M~NCAT P{DURE|E

&

P[cal[ =i T`ndal[

— Mãi omule, zice boierul, dacã ai fãcut tu lucrul ista, apoi sã ºtii, cã mare doftor mai eºti tu pe lumea asta. Ce vrei sã-þi dau pentru doftoriile pe care le-ai dat câinelui? — Apoi..., cucoane, mãcar pe trei zile de mâncare la copiii mei... — Dar dacã mã îmbolnãvesc ºi eu de boala câinelui meu, apoi tu îi avea cu ce sã mã lecuieºti? — U-u! cucoane, zice Pãcalã, te lecuiesc când vrei de-aºa boalã, cã doftorii de-aiestea am cât lumea ºi pãmântul; numai sã te-audã Cel-de-Sus!..

datã un boier, cu slugile sale, se întorcea de la oraº cu trãsura. Avea în trãsurã multe lucruri scumpe. Pãcalã a hotãrât sã-i ia trãsura cu tot cu lucruri. S-a dus la pârãu, aproape de un pod, pe care trebuia sã treacã boierul, s-a dezbrãcat ºi s-a bãgat în apã, fãcându-se cã dibuie ceva. Boierul, cum ajunge la pod, îl întreabã pe Pãcalã: — Ce cauþi, lighioanã, în pârãul de pe pãmântul meu? — Da iatã, mãria ta, caut un boþ de aur, pe care l-am scãpat o clipã în urmã. Boierul atunci se dezbracã repede, strigã ºi la slugi sã se dezbrace ºi intrã cu toþii în apã, sã caute aurul, iar pe þãran îl alungã din pârãu. Pãcalã se îmbracã, se suie în trãsurã ºi... pe aici þi-i drumul!..

O

„CAUT UN BO| DE AUR“

ãcalã ajunse om bogat ºi ºedea în odaie, lungit pe canapea. ªi-a fãcut ºi clopoþel pentru chemat servitorii. Numai apãsa pe un bumb ºi clopoþelul suna în bucãtãrie, ca servitorul sã vie! Aºa cum se cade unui domn ca el. Odatã fiindu-i sete, sunã clopoþelul. Sunã o datã, servitorul nu vine; mai sunã, nimic.

P

DE+TEPT{CIUNEA ST{P~NULUI

&!

Snoave populare

Supãrat, Pãcalã alergã la bucãtãrie. — De ce nu vii, când auzi clopoþelul? — Pãi... n-am auzit. — Eºti un prost, dragul meu. Când n-auzi, vino de-mi spune, ca sã sun mai tare!...

— acã te iau, zice cucoana, dar sã ºtii, niciodatã sã nu faci treaba pe jumãtate. — Bine, cucoanã, chiar aºa am sã fac. Într-o zi cucoana se îmbolnãveºte. Boierul trimite pe Pãcalã sã cheme doctorul. Pãcalã aduce doctorul, dar ºi pe preot, ºi tâmplarul care face coºciuge. — Da unde ai zãbovit atâta? întrebã boierul, mânios. — Pãi de, cucoane, mi-aþi spus sã nu fac niciodatã treaba pe jumãtate. Iaca am adus doctorul, preotul ºi pe cel ce face coºciuge, sã ia mãsura cucoanei!

I

„S{ NU FACI TREABA PE JUM{TATE!“

se urâse ºi lui Pãcalã sã tot umble rãzleþ prin lume, aºa fãrã nici o treabã, numai ca sã încurce treburile altora ºi sã râdã de prostia oamenilor. Se hotãrî dar sã se facã ºi el om aºezat ca toþi oamenii de treabã, sã-ºi întemeieze casa lui, sã-ºi agoniseascã o moºioar㠗 vorbã scurt㠗 sã se astâmpere odatã. ªi fiindcã þãranul zice cã nu e nicãieri mai bine ca în satul lui, Pãcalã se întoarse ºi el în satul lui, ºi începu cum încep oamenii, care n-au nimic, adicã fãcu ce fãcu de-ºi agonisi o viþeluºã ºi o trimise la pãºune în izlazul satului. Cãci aºa se face averea. Pãscând, viþeluºa se face viþea, viþeaua se face junincã, juninca se face vacã, vaca fatã, iar vaca cu viþelul o vinzi ca din preþul ei sã cumperi ºapte viþeluºe ºi sã le trimiþi ºi pe ele la pãºune în izlazul satului.

I

P{CAL{ }N SATUL LUI

&"

P[cal[ =i T`ndal[

De ce e oare izlazul izlaz, dacã nu pentru ca sã-l pascã viþeluºele oamenilor? Pãºtea dar viþeluºa lui Pãcalã, pãºtea, ºi cu cât mai mult pãºtea, cu atâta mai vârtos creºtea, încât nu era-n tot satul alta, care s-o întreacã, iar când ajunse ºi ea viþea, nici juncile nu se puteau potrivi cu ea. — Mãi! ziceau vecinii lui Pãcalã, ce lucru sã mai fie ºi acesta? Viþeaua asta le întrece pe toate! Ce-i va fi dând oare sã mãnânce! Ce soi o fi, de creºte aºa de frumos? Nu era nici soiul vreun soi deosebit, nici hrana mai de-a cãtarea1; viþeaua era însã viþeaua lui Pãcalã, iar Pãcalã îºi cãuta de treabã, n-avea vreme s-o mai pãzeascã ca sã nu rupã câte odatã ºi din holdele oamenilor. Ajungând junincã, viþeaua lui Pãcalã se fãcu stãpânã pe întregul hotar. Umbla ºi ea, cum umblase ºi stãpânul ei mai înainte de a se astâmpãra ºi unde n-o cãutai, acolo dãdeai de ea, mai prin lanul de grâu, mai prin porumbiºte, mai ºtii pe unde. Iarã Pãcalã li se plângea oamenilor cã prea i s-a fãcut rãzleaþã juninca ºi cã are treabã ºi nu poate umbla dupã ea. Nu-i vorbã, oamenii s-ar fi plâns ºi ei, dar nu mai aveau cui sã i se plângã, când Pãcalã îi lua pe dinainte ºi li se plângea de te prindea mila de el. Când vãzurã dar cã juninca lui Pãcalã în curând are sã fie vacã, oamenii se puserã pe gânduri. ªtiau ei cum au sã urmeze lucrurile mai departe. Vedeau parcã cele ºapte viþeluºe, cum se fac viþele, juninci, cum ajung în cele din urmã vaci ºi ele, ºi cum le vinde Pãcalã ºi pe ele ºi se întoarce de la târg cu o spuzã2 de viþeluºe, toate flãmânde, toate pornite din fire sã se facã viþele, juninci ºi vaci în cele din urmã. — Mãi! strigarã ei, acesta ne mãnâncã ºi urechile din cap cu viþeluºele lui, ne seacã, ne face întregul hotar bãtãturã.
1 2

De-a cãtarea — deosebitã. O spuz㠗 o mulþime.

&#

Snoave populare

Dar ce puteau sã-i facã lui Pãcalã? El nu era de vinã ºi avea treabã, nu putea sã-ºi piardã vara, umblând dupã coada junincii. Se sfãtuirã dar între dânºii ºi iar se sfãtuirã, se tot sfãtuirã, pânã ce n-ajunserã a se dumeri cã toatã carnea, pe care a pus-o viþeluºa ca sã se facã viþea ºi din viþea junincã, e carnea adunatã din nutreþul de pe hotarul lor, adicã dupã toatã dreptatea carne din carnea care ar fi fost sã fie a lor ºi numai pielea a lui Pãcalã, fiindcã piele avuse juninca ºi când venise ca viþeluºã în sat. Dumeriþi odatã astfel, tãiarã juninca, îi luarã carnea ºi o mâncarã, iar pielea o aruncaserã peste gard în curtea lui Pãcalã. Nu-i vorbã, a fost cam scurtã socoteala aceasta, dar în satul lui Pãcalã multe se întâmplã. Pãcal㠗 de! Ce sã facã! Dacã ar fi voit, ar fi gãsit el ac pentru cojocul sãtenilor; el însã nu voia. Avea tragere de inimã pentru oamenii din satul lui. Nu! Pe oamenii din satul lui nu putea sã-i încurce, cum ar fi încurcat, bunãoarã, pe oamenii din satul lui Tândalã. Întinse dar pielea sã se usuce, iar dupã ce se uscã, o luã în vârf de bãþ ºi plecã cu ea la târg, ca s-o vândã. Aºa ajunse Pãcalã iar pe drumuri. Se duse ºi se tot duse mereu, de dimineaþã pânã la prânz ºi de la prânz pânã seara. Când era pe înserate, se opri într-un sat de la marginea drumului ºi se uitã împrejurul sãu, ca sã-ºi gãseascã vreo casã la care sã mâie. ªi gãsi Pãcalã chiar la marginea satului o femeie, al cãrei bãrbat se dusese la pãdure sã aducã lemne. Nu-i vorbã, muierea îi spunea mereu cã teacã, cã pungã1, cã nu-i bãrbatul acasã, cã ce va zice lumea; Pãcalã þinea ºi el sã rãmânã aºa într-un unghi al casei, într-un ºopron, în pridvor, unde o fi, numai ca sã nu fie casa pustie. N-avea biata muiere încotro, trebui sã-l primeascã dar, ºi îi spuse sã se culce ºi sã doarmã, c-o fi ostenit de pe drum, sãrmanul de el! — Ce-o sã mai fie ºi asta? grãi Pãcalã.
1

Cã teacã, cã pung㠗 ba una, ba alta.

&$

P[cal[ =i T`ndal[

El ºtie cã muierile sunt ºi vorbãreþe, ºi doritoare de a le ºti pe toate câte sunt în cer ºi pe pãmânt; iar muierea aceasta nici nu-i povestea nimic, nici nu-l întreba de unde vine, cum a umblat, ce-a mai fãcut, ce mai ºtie... aici trebuia dar sã fie ceva la mijloc, ºi Pãcalã în loc de a dormi, trãgea când cu ochiul drept, când cu cel stâng, ca sã vadã ce se petrece în casã ºi împrejurul casei. Nici nu se înserã bine, ºi muierea începu sã fiarbã, sã frigã, sã coacã, sã gãteascã fel de fel de mâncãruri ºi plãcinte, ºi un purcel fript, ºi o coastã opãritã, cu varzã cãlitã. ªi apoi rachiuri ºi apoi vinuri. Ospãþ nu alta. N-ar fi fost Pãcalã om pãþit, dacã n-ar fi ºtiut cã toate acestea nu pentru bãrbatul ei le fãcea muierea cea harnicã, fiindcã mai era ºi ea gãtitã ca de nuntã. Nici nu le fãcea pentru bãrbatul ei, ci pentru vornicul1 satului, pe care-l aºtepta nevasta cum îºi aºteaptã fetele mari peþitorii ieºind mereu în uºã ºi în portiþã, ca sã vadã dacã vine, dacã nu mai vine, dacã întârzie, dacã soseºte. Nu care cumva sã creadã cineva cã Doamne fereºte ce! Nu! Ci fiindcã vornicul era cel mai de frunte om din sat ºi nu putea sã nu-l primeascã la casa ei ca pe oriºicine, iar peste zi vornicul, om cu multe treburi, nu putuse sã vie, ci le fãcea cinstea acum, mai pe sarã. Alt nimic nu era la mijloc. Doamne fereºte! Era gata nevasta cu toate: purcelul era frumos ºi rumen de-þi pocnea ºoricul în dinþi, costiþele erau sparte, varza era cãlitã, plãcintele abureau, rachiul era aºezat pe masã, vinul stãtea în apã rece — nu mai lipsea decât dumnealui, vornicul. Numai vornicul lipsea, când de odat㠗 sã te miri, nu alta — se întoarse bãrbatul. I se frânsese, sãrmanul de el, o osie în drum, ºi nu-i rãmãsese decât sã se întoarcã, sã punã altã osie la car ºi sã plece mâine din nou la pãdure.
Vornic — în trecut, sãtean ales sã se ocupe cu treburile satului, primar.
1

&%

Snoave populare

Muierea bunã ºi credincioasã îºi cunoaºte bãrbatul dupã mers, din tuºite ºi strãnutãri, ba chiar ºi din pocnetele biciului, iar nevasta la care îºi luase Pãcalã conac1 era ºi ea muiere bunã ºi credincioasã. Ea îºi cunoscu bãrbatul din scârþâitul roþilor de la car, iar scârþâitul roþilor se auzea de departe, destul de departe pentru ca o muiere harnicã, precum era dânsa, sã-ºi rânduiascã treburile. Ea luã purcelul cel frumos ºi rumen ºi-l ascunse iute-iute dupã cuptor, luã plãcinta ºi o puse iute-iute pe cuptor, luã costiþele cu varzã cãlitã ºi le vârî în cuptor, mai vârî iute-iute ºi rachiul sub perna de la cãpãtâiul patului, iar vinul sub pat, ºi pe când carul cu boi întrã în curte, toate erau în cea mai bunã rânduialã. De, tot era mai bine sã nu afle bãrbatul. Vãzându-se acasã, bãrbatul, ca tot omul pãgubaº, începu sã se plângã, nevasta, ca toatã muierea bunã ºi credincioasã, îl mângâia cu vorbe bune, iar Pãcalã, ca tot omul cumsecade, ieºi ºi el din unghiul lui, ca sã-i spunã stãpânului de casã cã e ºi el aici, sã-i cearã iertare cã a îndrãznit ºi sã-l mai roage ºi pe el de conac. — Fã muiere, grãi bãrbatul, dupã ce se mai încãlzi în cuibul lui, mie mi-e foame; tu n-ai ceva de mâncare? De! Ce sã-i faci? Omul flãmânzeºte la drum. Nu-i vorbã, mai era în traistã merindea pe care o luase la drum, dar acasã la el omul nu mãnâncã bucuros merindea cu care se întoarce din drum. — Vai, sãraca de mine! rãspunse nevasta. Dar de unde sã am? Eram sã te aºtept pe mâine. O sã-þi fac, însã, o mãmãliguþã bunã ca s-o mãnânci cu o zãmuþã de usturoi. — Mãmãliguþã sã fie! grãi bãrbatul. Când e flãmând, omul se bucurã ºi de mãmãligã. Om umblat prin lume, Pãcalã ºtia cã o sã-l pofteascã ºi pe el la cinã, ca sã mai steie de vorbã ºi nici cã-i pãrea rãu lui Pãcalã,
1

Conac — aici cu sensul de adãpost, gazdã.

&&

P[cal[ =i T`ndal[

fiindcã tot drumeþ era ºi el, tot flãmând — ca oriºice om sosit din drum. ªi cum stãteau de vorbã în vreme ce nevasta gãtea mãmãliguþa, Pãcalã, care nu era cap sec, se gândea mereu cum sã facã el ca sã nu mãnânce mãmãligã, ci purcel fript, frumos ºi rumen, de-þi pocneºte ºoricul în dinþi, costiþe cu varzã cãlitã ºi plãcinte de cele bune; cum ar face, ca sã bea o gurã de rachiu ºi sã guste mãcar o datã vinul cel vechi. ªi lasã pe Pãcalã, cã nu e nici el de ieri, de alaltãieri! Simþise odatã mirosul — ºi grija lui mai departe. Ca om drumeþ îºi þinea bãþul la îndemânã, iar pielea cea de junincã, marfa lui, toatã averea lui, îi era la picioare. El se încruntã odatã ºi trase cam aºa pe furiº cu bãþul în piele. Bãrbatul se cam mira, cã ce va fi având cu pielea, dar nu zise nimic. Al lui era bãþul, a lui era pielea: treaba lui era ce fãcea cu ele. Peste câtva timp, Pãcalã iar trage cu bãþul, ba mai se rãsti la piele: — Þine-þi gura, sluto! Bãrbatul iar tãcu. Pãcalã dete a treia oarã ºi acum se rãsti ºi mai rãu. — Ce ai cu pielea aceea? întrebã omul nostru. Pãcalã mai dete din umeri, mai se codi, mai se rugã de iertare, cã nu poate sã spunã. — Apoi, grãi el cam cu anevoie în cele din urmã, piele — ar fi de piele, dar, aºa cum o vezi, nu e piele, ci proroc, care ºtie toate cele neºtiute ºi vrea mereu sã spunã lucruri de nespus: — ªi ce vrea sã spunã? întrebã mirat bãrbatul. — Uite! grãi Pãcalã ºi puse urechea la piele. Mare minune! Zice sã cauþi la cãpãtâiul patului, c-o sã gãseºti rachiu. Bãrbatul cãutã ºi gãsi. — Mare minune! Cine l-o fi pus oare? — E tainã!.. rãspunse Pãcalã. Asta nu se poate ºti. — ªi ce mai zice prorocul?

&'

Snoave populare

— Sã cauþi dupã cuptor, cã vei gãsi un purcel fript, zise Pãcalã, dupã ce puse iar urechea la piele. — Auzi dumneata lucru ciudat! Ce mai zice prorocul? — Cautã sub pat ºi gãseºte vinul. Astfel înainte — pânã ce nu ieºirã la ivealã costiþele ºi plãcintele, încât numai de-un drag sã te uiþi la masa încãrcatã ºi sã te aºezi la ea. Se mira bãrbatul, se mira mai vârtos nevasta, s-ar fi mirat satul întreg, dacã ar fi fost de faþã; numai Pãcalã nu se mira, fiindcã el îºi cunoºtea marfa ºi ºtia de ce e bunã. — Apoi de! zicea el mereu, aista-i proroc, nu fleac, ºi-þi scoate ºi cârtiþa din fundul pãmântului! Va fi fost ori nu aºa, destul cã Pãcalã s-a sãturat ca un paºã turcesc, încât abia-l mai þineau curelele. — Bunã treabã prorocul ista! grãi bãrbatul nevestei, dupã ce se sãturã ºi el. Nu cumva þi-e de vânzare? — Doamne fereºte! îi rãspunse Pãcalã. Cum aº putea eu sã vând un lucru ca acesta? Se poate? — Dar dacã þi-aº da un preþ bun? — Auzi vorbã! Preþ bun! Un proroc ca acesta e lucru nepreþuit! Doritor cum era de a se hrãni bine ºi de a ºti cele ce se pregãtesc în casa lui, omul nostru îl apucã pe Pãcalã la târg. Îi dete de la început o pungã de galbeni, apoi douã, apoi trei ºi aºa mereu înainte pânã la ºapte pungi, bani frumoºi chiar ºi pentru un om mai bogat decât Pãcalã. — Fiindcã vãd ºi vãd cã þii cu orice preþ sã cumperi prorocul, grãi Pãcalã muiat, o sã-þi fac dupã dorinþã, dar nu pentru bani, ci fiindcã m-ai primit în casã, m-ai poftit la masã ºi mi-ai zis o vorbã bunã. Noroc sã ai de ea. Aºa grãi Pãcalã ºi-i dete pielea ceea de junincã, pentru ca sã eie cele ºapte pungi de galbeni — mulþi bani chiar ºi pentru un om mai bogat decât Pãcalã. ªi nu era pe lumea aceasta om mai fericit decât bãrbatul nevestei, fiindcã putea de aici înainte sã ºtie toate cele ce se petrec în casa lui ºi sã se mai ºi hrãneascã bine.

'

P[cal[ =i T`ndal[

Iar Pãcalã, dupã ce-ºi vându pielea ºi puse bine banii, se culcã sã doarmã, cã avea drum lung pânã acasã în satul lui. Ziua urmãtoare îºi luã Pãcalã rãmas bun ºi plecã iar acasã. ªi cum mergea pe drum ºi cum se simþea aºa încãrcat cu bani, cum nu mai fusese nici odatã în viaþa lui, îºi puse tare ºi cu adevãrat de gând cã de aici înainte nu mai miºcã nici la dreapta nici la stânga, ci merge drept înainte, nu mai umblã cu minciuna, nu mai cautã sã tragã folos din partea altora, nu! nu! nu! — ci se face om ca toþi oamenii, care vor sã aibã obrazul curat, se astâmpãrã, se pune în rând cu fruntea satului. Numai dacã n-ar fi fost la mijloc muierea cea harnicã. Ea, sãrmana, nu mai avea astâmpãr, ºi parcã i se rãsturna casa în cap când se gândea cã prorocul a rãmas la paza ei. Ea fãcu dar ce fãcu ºi-ºi trimise bãrbatul iar la pãdure, apoi, dupã ce rãmãsese singurã, puse, ca muiere harnicã ce era, furca în brâu ºi porni în urma lui Pãcalã ºi grãbi ºi alergã, ca sã-l ajungã ºi sã-l întrebe, ce are sã facã ºi cum sã dreagã ca sã facã din piele, piele ca toate pieile, ºi cum sã-i eie darul prorociei? Pãcalã, de! Ce sã facã el? De pagubã se fereºte omul, dar de câºtig nici odatã: mai luã ºi de la femeie ºapte pungi ºi îi spune cã nu are decât sã opãreascã pielea cu apã de izvor strecuratã prin o sitã deasã, ºi-ºi urmã calea ca ºi când nimic nu s-ar fi întâmplat. — Acum, zãu, cã mã fac om aºezat, încât o sã ajung chiar vornic în satul meu! grãi el dupã ce sosi acasã. Se ºi fãcu. κi zidi o casã frumoasã de nu era în tot satul casã ca a lui — colea cu pridvor aºezat pe stâlpi ºi cu cerdac mare — îºi cumpãrã pãmânturi, car cu patru boi, cal de cãlãrit, vacã cu lapte, oi de prãsil㠗 în sfârºit — toate câte se cuvin la casa unui om cu dare de mânã, toate erau la casa lui Pãcalã. ªi nu era în sat om mai aºezat decât Pãcalã. Numai oamenii din satul lui, dacã n-ar fi fost tocmai aºa de proºti cum erau! Vãzând cum zideºte Pãcalã, cum cumpãrã, iar cumpãrã ºi tot cumpãrã, cum dã mereu, fãrã ca sã eie, vecinele începurã

'

Snoave populare

sã ºopteascã între dânsele ºi sãtenii deterã cu socotealã cã va fi având mulþi bani Pãcalã ºi cã banii aceºtia îi va fi gãsit undeva, îi va fi cãpãtat ori îi va fi luat de la cineva. Destul cã voiau sã ºtie de unde are Pãcalã banii. — Mãi Pãcalã, îl întrebã dar unul dintre oameni, dar de unde ai atâta spurcãciune de bani, de tot dai ºi nu mai sfârºeºti? Pãcalã ºedea în cerdacul casei cu pipa în gurã ºi privea la carul cel cu patru boi, care intra în curtea cea largã ºi plinã. — De unde am atâþia bani? rãspunse el. De unde, pãcatele mele, aº putea sã am, dacã nu din preþul moºiei, pe care am vândut-o? — Ce moºie, mãi Pãcalã, cã tu n-ai avut moºie? — Apoi vorbã! Dar pielea junincii a cui a fost, mãi?! N-a fost a mea? Asta mi-a fost toatã averea: am vândut-o ºi am luat bani, ca sã-mi fac altã avere în locul ei. — Atâþia bani pentru o piele de junincã? — Mãi, dar greu mai eºti de cap! grãi acum Pãcalã, care þinea sã nu mai umble cu minciuna. Nu înþelegi tu cã juninca aceia era junincã de prãsilã? Dacã o mai þineam, fãta, ºi viþelul creºtea ºi el se fãcea vacã ºi aveam douã vaci, ºi douã vaci fãtau doi viþei ºi se fãceau patru vaci, iar din patru vaci se fac opt, din opt ºaisprezece ºi cu timpul o întreagã cireadã de vite. Aºa se face socoteala, când mergi la târg ºi ºtii sã-þi vinzi marfa. O avere întreagã nu se vinde numai iac-aºa! Omul dete din cap, ºi deterã din cap ºi se puserã pe gânduri toþi oamenii din satul lui Pãcalã. Aveau ºi ei viþele de prãsilã. De ce adicã numai Pãcalã sã-ºi vândã pielea cu preþ? De ce sã fie ei mai proºti decât dânsul? De ce sã deie o avere întreagã pentru un preþ de nimic? Se puserã dar degrabã, îºi tãiarã cu toþii junincile de prãsilã, mâncarã cât puturã din carnea lor, iar pieile le duserã la târg sã le vândã ºi ei, cum a vândut Pãcalã pe a lui. Numai cã nu se nimereºte totdeauna ºi nu ºtiu toþi oamenii sã-ºi vândã marfa ca Pãcalã.

'

P[cal[ =i T`ndal[

Degeaba spuneau ei cã pielea e piele de junincã de prãsilã, cãci nimeni cu voia sã le deie preþul la care râvneau, ºi s-au întors ca vai de ei acasã. Vai de ei! Dar vai ºi de Pãcalã! Când se vãzurã ºi cu pagubã ºi cu batjocura, oamenii se adunarã iarãºi, se sfãtuirã între dânºii, ce sã facã ºi cum sã dreagã ca sã scape de Pãcalã, fiindcã nu mai rãmânea nici o îndoialã cã-i va prãpãdi pe toþi, dacã va mai rãmâne cu zile. — O sã-ºi deie foc la casã, ca sã ne dãm ºi noi la ale noastre, grãi unul dintre cei mai prevãzãtori. — O sã-ºi frângã vreun picior, ca sã ne frângem ºi noi pe ale noastre! grãi altul. — O sã sarã în fântânã, ca sã sãrim cu toþii dupã el! strigarã cu toþii. Nu mai rãmânea nici o îndoialã cã trebuiau sã scape de el, dacã nu voiau sã piarã cu toþii ca vai de ei. Dar cum sã scape? Asta era vorba. Sã-i taie boii, ºi vaca, ºi oile, ºi calul de cãlãrit, sã-i deie foc la casã ºi sã-l goneascã din sat? Asta s-ar fi putut. Dar cine putea sã ºtie, dacã nu se va mai întoarce? Luarã dar hotãrârea sã-l omoare pe Pãcalã; fiind, însã, cã nu voiau sã facã nici o vãrsare de sânge, nici moarte de om chiar cu mâna lor, se sfãtuirã din nou între dânºii, ºi dupã sfat chibzuirã sã-l arunce în Dunãre, unde va fi apa mai adâncã, pentru ca nici neam din neamul lui sã nu mai poatã ieºi la lumina zilei. ªi dacã tot ar scãpa Pãcalã chiar ºi din fundul Dunãrii? Asta era! ªi dacã tot ar scãpa!? Ce era atunci!? Nu mai rãmânea nici o îndoialã cã trebuia sã facã ce vor face, ca Pãcalã sã nu poatã scãpa, dar deloc sã nu poatã scãpa. Se puserã dar din nou ºi se sfãtuirã, ºi dupã multã sfãtuire, mai chibzuirã sã-l bage pe Pãcalã într-un sac, sã strângã gura sacului ºi sã lege sacul, cu Pãcalã cu tot, de o piatrã de moarã, pentru ca piatra de moarã rotundã cum este sã meargã de-a dura pânã la fundul Dunãrii ºi sã ducã ºi sacul cu Pãcalã.

'!

Snoave populare

Înþelegându-se astfel ei, toþi oamenii din satul lui Pãcalã, cu mic, cu mare, cum erau, luarã sacul, luarã sfoarã pentru gura sacului, luarã funia, ca sã lege sacul de piatrã, luarã cea mai mare dintre pietrele de moarã pe care le puturã gãsi cale de trei zile de jur-împrejur, ºi pornirã, cu mic, cu mare, cum erau, asupra casei lui Pãcalã, ca sã-l eie, sã-l ridice, sã-l ducã ºi sã nu se opreascã cu el decât în fundul Dunãrii. Pãcalã ºedea cu pipa în gurã în cerdacul casei ºi se uita la carul cel cu patru boi, care intra în curtea lui cea largã ºi plin㠗 ºedea Pãcalã cu pipa în gurã ºi se uita, când se pomeni cu tot satul întreg, mic ºi mare, de nu mai încãpea în curtea cea largã a lui. Ce sã facã? Sãrmanul de el, ce sã facã?! Nu-i rãmânea decât sã se dea prins legat dacã n-a putut sã rãmânã pe unde fusese mai înainte, ci l-a pus pãcatul sã se întoarcã în satul lui — sã se facã om aºezat ºi sã nu mai umble cu minciuna. Dar o viaþã are omul ºi o moarte. — Mi-a fost, se vede, rânduit, grãi Pãcalã, sã mor în satul meu ca om de treabã. Cãci mai de treabã de cum era, nu se putea face Pãcalã; asta o simþea ºi el. Îi pãrea cu toate aceste cam rãu, cã trebuia sã moarã tocmai acum, când avea ºi el casa lui, masa lui, carul lui cu patru boi, curtea lui larg㠗 ºi ar fi voit Pãcalã sã scape, dacã se poate fãrã minciunã, cãci era hotãrât odatã sã nu mai umble cu minciuni; dar nu se putea fiindcã oamenii erau neînduraþi ºi vicleni. Se lasã dar Pãcalã, se lasã, fiindcã n-avea încotro, sã-l vâre ca pe un motan în sac, sã-l eie pe sus ºi sã-l ducã la pierzare. El în frunte, piatra de moarã dupã el, fruntea satului în urmã ºi satul întreg, cu mic, cu mare, mai în coadã, ieºirã din curtea cea largã, trecurã prin sat ºi o luarã spre câmpul nisipos drept spre Dunãrea cea mare ºi adâncã. — Staþi, mãi! strigã cel mai cu socotealã dintre oamenii din satul lui Pãcalã.

'"

P[cal[ =i T`ndal[

Se oprirã în loc cu toþii, cu mic, cu mare, cum erau. — Am uitat un lucru, grãi omul cel cu socotealã. — Ce am uitat? întrebarã ceilalþi. — Prãjina, ca sã cãutãm fundul Dunãrii. — Aºa-i, ziserã oamenii din satul lui Pãcalã, am uitat prãjina ca sã cãutãm fundul Dunãrii. Îl aveau acum pe Pãcalã: cum puteau ei sã-l arunce, fãrã ca sã ºtie unde-l aruncã? Se întoarserã dar în sat, cãutarã cea mai lungã dintre toate prãjinile ºi numai apoi îl duserã pe Pãcalã la Dunãre — prãjina în frunte, sacul cu Pãcalã, piatra de moarã, fruntea satului ºi apoi satul întreg, cu mic, cu mare, cum erau. — Staþi, mãi! strigarã iar omul cu socotealã. Iar se oprirã cu toþii. — Sã-l legãm de piatra de moarã ca sã nu fugã, în vreme ce noi cãutãm cu prãjina fundul Dunãrii. — Sã-l legãm, strigarã cu toþii, ca sã nu fugã! Îl legarã dar pe Pãcalã de piatra cea mare, apoi plecarã ca sã caute cu prãjina unde e mai afundã Dunãrea, ca acolo sã-l arunce. Cel mai cu socotealã dintre oamenii din satul lui Pãcalã luã el însuºi prãjina, dete o datã cu ea în valuri, o izbi cât nu mai putu de jos, dar nu atinse cu ea fundul. — Aici, zise el, Dunãrea nu are fund. Trebuie sã cãutãm alt loc. — Aºa e, strigarã cu toþii, trebuie sã cãutãm alt loc, unde are Dunãrea fund. Nici cã se putea vorbi altfel. Vorba era ca piatra de moarã sã meargã de-a dura ºi sã se opreascã tocmai în fundul Dunãrii: unde se oprea piatra, dacã Dunãrea nu avea fund? Ei trebuiau sã ºtie unde are sã se opreascã piatra cu sacul ºi cu Pãcalã cel din sac. Pornirã dar cu toþii ca sã caute fundul Dunãrii, pentru ca nu cumva sã-l arunce la loc nepotrivit ºi sã-l scape acum, dupã ce îl aveau prins ºi legat.

'#

Snoave populare

Iar Pãcalã, vai de capul lui, rãmase în sac, legat de piatra cea de moarã, cea mai mare, pe care oamenii din satul lui o puturã gãsi cale de trei zile de jur-împrejur. — Staþi! — strigã omul cel cu socotealã. Iar se oprirã cu toþii. Ce era la mijloc? Ca oameni chibzuiþi trebuiau sã fie cu mare bãgare de seamã ºi sã cerceteze bine mai ’nainte de a-l arunca pe Pãcalã în Dunãre. Unde sã-l arunce? Mai la deal, de unde vine apa? Ori mai la vale, unde se duce? Unii dãdeau cu socotealã, cã mai la deal e mai multã apã, fiindcã de acolo vine apa ºi n-ar veni, dacã n-ar fi destulã. Alþii însã, erau de pãrere cã la vale e mai multã, fiindcã acolo se strânge apa, care vine de la deal, ºi dacã l-ar arunca mai la deal, cum vine apa ºi tot vine, se scurge ºi tot se scurge, s-ar pomeni cã Pãcalã rãmâne pe uscat, iese din sac ºi — vai de capul lor. Se adunarã dar cu toþii de se sfãtuirã, ca nu cumva sã facã vreo prostie, ºi dupã multã sfãtuire se înþeleserã sã caute locul cât mai la vale, pentru ca toatã apa sã se strângã în capul lui Pãcalã. Pe când oamenii din satul lui Pãcalã umblau sã caute fundul Dunãrii cu prãjina cea lungã, iatã cã vine un jelepar de vite1, care ducea o cireadã de o mie de boi la târg, ºi cum mergea jeleparul de-a lungul malului, dã de sacul lui Pãcalã ºi se mirã cum s-ar mira tot omul, când ar vedea în calea lui asemenea lucru. — Dar tu, mãi, întrebã jeleparul, cum ai întrat în sac ºi ce cauþi în el? — N-am întrat, rãspunse Pãcalã, ci m-au vârât alþii în el. — ªi de ce te-au vârât? — Ca sã mã arunce în Dunãre. — ªi de ce sã te arunce? — Iatã, pãcatele mele! rãspunse Pãcalã, fiindcã vor sã mã facã vornic ºi eu nu vreau sã primesc. — ªi de ce nu vrei, mãi?
1

Jelepar de vite — cel care þine socotealã de numãrul vitelor din sat.

'$

P[cal[ =i T`ndal[

— Apoi de! zise Pãcalã. Fiindcã nu e satul de a-i fi vornic. — ªi de ce nu e? — Fiindcã are neveste multe, ºi bãrbaþii pleacã cu toþii la lucru de nu se mai întorc cu sãptãmânile ºi vornicul rãmâne el singur cu nevestele. — ªi de ce nu vrei sã rãmâi cu nevestele? — Fiindcã sînt multe ºi toate tinere ºi sprintene ca furnicile ºi nu pot sã le stãpânesc. Când auzi asemenea vorbe, jeleparul se mirã prea mult, fiindcã el bucuros ar fi vornic într-un sat ca satul lui Pãcalã. — Mãi, dar prost mai eºti tu, mãi! grãi el. Un om mai cu minte ar primi cu amândouã mâinile. — Un om mai cu minte e mai cuminte ºi poate, când nu poate prostul, îi rãspunse Pãcalã. Haid! Dacã te simþi destoinic, întrã în sac ºi când vei vedea cã voiesc sã te arunce în Dunãre, spune-le cã primeºti sã le fii vornic. — ªi ei mã vor primi oare pe mine? — Mai ales! îi rãspunse Pãcalã. Cu amândouã mâinile! Atât îi trebui jeleparului. El dezlegã sacul, ca sã iasã Pãcalã, apoi se vârî el însuºi în sac. Pãcalã rãsuflã odatã uºor de tot, strânse gura sacului, o legã bine, apoi pe aici îi fu drumul — nici cã se mai opri decât la cireada cu boi, pe care o mânã acasã la el, în curtea cea largã, care putea sã-i încapã pe toþi. Însã jeleparul din sac râdea ºi el când se gândea, cum are sã-i înºele pe proºtii din satul lui Pãcalã, care nu ºtiau, bieþii de ei, cã nu mai e tot un prost ca dânºii în sac. Râdea însã, mai ales când simþea cã ei îl ridicã pe sus, ca sã-l ducã sã-l arunce în Dunãre la locul pe care-l gãsiserã mai bine înfundat. Numai atunci când simþi cã-i dau vânt, ca sã-l arunce, abia atunci el strigã tare cât putu: — Staþi, mãi! Toþi se oprirã cuprinºi de spaimã ºi de mirare, fiindcã înþelegeau ºi ei, cã glasul care rãsuna din sac nu era glasul lui Pãcalã.

'%

Snoave populare

— Lãsaþi-mã, grãi jeleparul, cã primesc sã vã fiu vornic. — Auzi vorbã! strigã cel mai cu socotealã dintre oamenii din satul lui Pãcalã, care era chiar el vornic în sat. κi preface glasul, ca sã nu-l mai cunoaºtem, voieºte sã ne mai fie ºi vornic, ba te pomeneºti c-o sã ne spunã cã el nu e Pãcalã! — Apoi, cã nici nu sînt! rãspunse jeleparul. Când auzirã vorba asta, oamenii se supãrarã, mare minune cum se supãrarã, fiindcã îl vãzuserã ei înºiºi cu ochii lor când îl vârâserã în sac ºi ei înºiºi cu mâinile lor legaserã gura sacului — ºi, supãraþi cum erau, nãvãlirã cu toþii asupra lui, îl ridicarã cu piatrã cu tot ºi — una! douã! trei! bâldâbâc! — îl aruncarã în Dunãre, ca nici neam din neamul lui sã nu mai poatã ieºi la luminã. ªi, Doamne! cât se simþeau de uºuraþi când vãzurã cã merge drept spre fundul Dunãrii, cã nu mai iese la ivealã ºi cã apa curge mereu de la deal la vale ºi se îngrãmãdeºte asupra lui. Iar Pãcalã ºedea în cerdacul casei ºi se uita la carul cel cu patru boi, care intra în curtea lui cea largã ºi plinã de vite frumoase. — Staþi, mãi! strigã omul cel cu socotealã. Staþi! strigã încã o datã. — Ho! Staþi! strigarã toþi oamenii din satul lui Pãcalã, când le vãzurã ochii ceea ce mintea nu putea sã le înþeleagã, ºi se oprirã cu toþii ºi rãmaserã încremeniþi pe loc. — Da tu, mãi, cum ai ajuns aici? întrebã vornicul. — Aºa-i, ziserã cu toþii, cum ai ajuns tu aici? — Mare lucru?! rãspunse Pãcalã. Cum sã fi ajuns, dacã nu tot cum aþi ajuns ºi voi, venind de acolo pânã aici? — Dar tu eºti mort, mãi? Te-am aruncat în Dunãre! — Aºa! grãi Pãcalã. Apa Dunãrii e rece ºi te face mai sprinten de cum ai fost. — Mare minune! strigarã oamenii. Cu acesta nu e chip s-o scoþi la capãt. Îl arunci legat de o piatrã de moarã în Dunãre, ºi se întoarce mai degrabã decât tine acasã. — Dar vitele cele multe ºi frumoase de unde le ai? întrebarã ei.

'&

P[cal[ =i T`ndal[

— De unde sã le am, rãspunse Pãcalã, dacã nu de acolo, de unde m-aþi lãsat voi? — Dar cine þi le-a dat? — Cine sã mi le dea? Le-am luat eu: ia omul cât poate ºi ce nu poate lua, mai lasã ºi pentru alþii. Atât le trebui oamenilor din satul lui Pãcalã! Aºa cum erau adunaþi la casa lui Pãcalã, plecarã cu toþii înapoi la Dunãre ºi nu mai steterã la sfat, ci se aruncarã ca broaºtele — bâldâbâc! bâldâbâc! care mai de care mai iute în valuri, ca sã ia fiecare cât poate, iar nevestele lor rãmaserã pe þãrmure, aºteptându-ºi fiecare bãrbatul cu turma de vite. Era, se înþelege, ºi popa între dânºii, ºi fiindcã popii sunt mai lacomi decât toþi oamenii, el se repezi mai tare decât ceilalþi ºi sãri, unde era mai afundã apa, dar potcapul îi tot rãmase pe deasupra. Preoteasa, care stãtea pe þãrmure, lacomã ºi ea, vãzând potcapul, credea cã n-are popa destulã virtute ca sã se cufunde, ºi cã vor lua alþii toate vitele mai înainte de a fi ajuns ºi el la fund. — Mai la fund, pãrinte! striga, mai la fund! cãci acolo sunt cele coarneºe! ªi a intrat popa cât de afund, dar nici nu s-a mai întors nici el, cum nu s-au mai întors nici ceilalþi. Aºa a rãmas Pãcalã cel mai harnic, cel mai de treabã, cel mai vrednic om în satul lui. Cine o ºtie mai departe, mai departe are s-o spunã.

rãia odatã un boier, care avea o mulþime de coteþe de pãsãri — ºi gãini, ºi raþe, ºi gâºte. ªi a rânduit el un argat, pe Pãcalã, care le purta de grijã, iar boierul — la douã-trei zile — trecea pe la coteþe ºi fãcea numãrãtoarea. Bietul Pãcalã nici sufletul n-avea când îºi trage de multã muncã; ºi sã zici cã mãcar o datã s-a înfruptat cu o bucãþicã de carne de pasãre. De unde? Numai boierul se ghiftuia.

T

P{CAL{ +I BOIERUL

''

Snoave populare

S-a gândit Pãcalã, cât s-a gândit, ºi odatã prinde o gâscã, o trece prin oalã ºi o pune drept inimã. Când a numãrat boierul cele o sutã de gâºte pe care ºtia cã le are, a gãsit numai nouãzeci ºi nouã. — Mãi Pãcalã, lipseºte o gâscã! — Ba-s toate, cocoane! — Cum îs toate, când îs numai nouãzeci ºi nouã? — Nu, cã-s o sutã, þine acesta morþiº. Mai numãrã boierul o datã. Dacã nu-i, de unde s-o ia? — Mãi argate, gâscã sã te faci! — Ba dã-mi pace, cocoane, cã-s toate. ªi tot aºa: unul — da, altul — ba — se ciondãnesc ei pânã se apucã boierul sã-i deschidã ochii argatului. Aduce el la coteþ o sutã de argaþi, îi numãrã. — Îs o sutã? — O sutã. — Dacã zici tu cã-s o sutã de gâºte, apoi fiecãruia îi vine câte o gâscã, aºa este? — Aºa este. Boierul porunceºte slugilor sã prindã fiecare câte o gâscã. Aceia prind a le fugãri, a le roti ºi îndatã le gãbjesc pe toate. Nouãzeci ºi nouã ºedeau cu gâºtele subþioarã, iar unul rãmãsese cu mâinile goale. — Spune, afurisit ce eºti, de ce a rãmas acesta fãrã de gâscã? — Apoi, dã, cocoane, cine i-i de vinã, dacã nu s-a învârtit mai repede sã-ºi prindã ºi el o gâscã?!

!

VORBE DE DUH +I DE N{DUH

n boier se pornise la drum ºi avea vizitiu pe Pãcalã. Ajung ei cu cãruþa la o apã care, nefiind prea adâncã, aveau chip a o trece de-a dreptul. Pe la mijlocul apei, vãzând boierul cã apa prinde a intra ºi în cãruþã, a zis lui Pãcalã, dându-i de grijã: — Mãi argate, de mã-i îneca, sã fiu al dracului de nu te-oi împuºca! Iar Pãcalã de colo, nu prost, zice: — Cocoane, de mã-i împuºca, sã fiu al dracului de te-oi mai sluji! C-aºa se vinde cel prost, dracului, de pomanã...

U

S{ FIU AL DRACULUI DAC{ TE-OI MAI SLUJI

arecine zicea despre un boier bãtrân cã e unul din rãmaºii stâlpi ai þãrii. — Adevãrat, rãspunse altul, însã cam tremurã ºi acela.

O P

ST~LPUL |{RII

FOCUL }N PIVNI|{

ãcalã era un oaspe glumeþ al unei crâºme ºi odatã a vãzut cum birtaºul carã apã în pivniþã. Iese afarã în uliþã ºi strigã cât îl slujesc plãmânii: — Foc! Vecinii aleargã speriaþi ºi-ntreabã ce arde. — Arde în pivniþã la birtaº, cã l-am vãzut de douã ori ducând apã în ea.

!

P[cal[ =i T`ndal[

— unã ziua, domnule primar! — Rãspunde-i tu, Pârvule!

B

DE LA MOAR{

ntr-un oraº s-a fãcut o halã nouã pentru mãcelari, însã dânºii ziceau cã uºa era prea strâmtã, aºa cã un bou gras nu putea sã intre. Primarul veni acolo sã vazã ce trebuie de fãcut ºi, intrând pe uºã cu braþele deschise, zise: — Vedeþi cã aici intrã foarte bine un bou?

I

PRIMARUL CARE SPUNE DREPT

i dat jalba mea primarului? — — Da. — ªi ce þi-a spus? — Sã mã duc la dracu. — ªi ce-ai fãcut? — Am venit la dumneata.

A

JALBA

rimarul unui sat avea un bou foarte mare ºi frumos, cu care se fudulea, nevoie mare, cãtre toþi. Aºa cã mulþi veneau sã-l vazã. Primarul dãdu ordine strãjerului primãriei ca oricând va veni sã-l vazã cineva, sã-l cheme ºi pe dânsul. ªi ori de câte ori venea cineva, strãjerul chema pe primar afarã, zicându-i: — Ieºi pânã afarã, domnule primar, cã a venit lumea sã vazã boul!

P

PRIMARUL +I BOUL

Notarul:

DE NU G{SESC PORC, TE DUC PE DUMNEATA

— Mãi Pãcalã, mãi! Du-mã acasã cu cãruþa ta!

!!

Snoave populare

Pãcalã: — Te-aº duce bucuros, domnule notãraº, dar aº vrea sã-mi cumpãr un porc. De cumva nu gãsesc porc, atunci bucuros te duc pe dumneata.

„ as toatã averea mea unei case de nebuni. De la nebuni am câºtigat-o, nebunilor o dãruiesc.“ }NTRE CER +I P{M~NT AL DRACULUI OAMENI MAI S}NT!

L

TESTAMENTUL AVOCATULUI P{CAL{

datã Pãcalã, Tândalã ºi Înºalã s-au dus la târg. Ajungând aici la o orã cam înaintatã, li-era tare foame. Merserã deci cu toþii la un restaurant. Cum intrarã înãuntru, cerurã câte o ciorbã. Chelnerul aduse repede cele cerute. Ciorba era însã cam fierbinte. Cum luã Pãcalã, se fripse, ºi ca sã nu se dea de gol, ridicã ochii în sus, zicând: — Mãi, da sus e cerul! Tândalã cum luã, iarãºi se fripse, ºi ca sã nu se dea ºi el de gol, voi sã dea jos ceea ce luase în gurã, însã, ca sã nu bage ceilalþi de seamã, zise: — Mãi, da jos e pãmântul! Cum luã ºi Înºalã, se fripse ºi el, ºi vãzând cã ceilalþi n-au voit sã-i spunã cã frige, zise: — Mãi-mãi-mãi-mãi!... Între cer ºi pãmânt al dracului oameni mai sînt!

O

ntr-o bunã zi Pãcalã ca un om pofticios se duce la o stânã sã mãnânce jintiþã1.
1

I

P{CAL{ +I JINTI|A

Jintiþ㠗 produs lactat.

!"

P[cal[ =i T`ndal[

— Bunã ziua, mãi mocane! — Bunã ziua. — Mãi mocane, voi aveþi jintiþã? Zice: — Da... ªi acela nu i-a dat jintiþã, da i-a dat din putinã dubalã. Mãnâncã el, mãnâncã la dubalã cu un codru de pâine. S-a sãturat ºi îi vine rãu... Se cam pricepe el ce-i treaba ºi zice: — Mãi mocane, tat-tu trãieºte? — E... Demult a murit. — Da mã-ta? — ªi mama a murit. — Mãi, dacã le-ai fi dat ºi lor tot jintiþã de asta, de ce n-ai murit ºi tu înaintea lor?..

ergea un popã pe drum ºi a vãzut o fatã, fãcutã la trup biniºor. Zice: — Doamne, sã nu mã duci într-o ispitã! Da ea, auzind cã grãieºte cineva din urmã, zice: — Doamne, sã mã izbãveºti de cel viclean!

M

S{ M{ IZB{VE+TI DE CEL VICLEAN

-a dus finul la nãnaº-sãu ºi zice: — Bunã dimineaþa, nãnaºule, º-un rachiu. Ei, nãnaºul... dã! ca nãnaºul — trebuie sã-i poarte-n cinste; i-a dat, acolo, o sutã de grame... A doua zi — tot aºa, a treia — tot aºa... Pânã când nãnaºul Pãcalã s-a gândit: «Cât am sã-i dau finului în fiecare dimineaþã câte o sutã de grame?!» Cam în ºagã, cam într-adins, a luat ºi i-a tras o mamã de bãtaie ca sã-l þinã minte; ºi s-a mai rãcorit de dânsul.

S

BUN{ DIMINEA|A +I MAI MULT... NIMIC!

!#

Snoave populare

Când la vreo sãptãmân㠗 iar vine finul ºi zice: — Bunã dimineaþa, nãnaºule, ºi... mai mult — nimic!

ãcalã þinea o caprã, zi ºi noapte, în marginea pãdurii. În fiecare dimineaþã se ducea sã vadã, dacã n-a mâncat-o lupul. Îi da apã ºi-i schimba locul. Când într-o zi — i-a gãsit numai copitele. Vine acasã ºi-i spune femeii: — Ia caprã tare-am mai avut ºi noi! Din lup — nici bucãþicã, dar din caprã au rãmas toate copitele!

P

CAPRA DIN P{DURE

!$

VORB{-NTOARS{

ãcalã, cãlare pe un mãgar, trecea pe dinaintea unui colegiu, tocmai pe când ieºeau ºcolarii. Fiindcã mãgarul începuse a zbiera, ºcolarii ziserã lui Pãcalã: — Mãi nãtãrãule ºi mojicule ce eºti! De ce nu-þi înveþi dobitocul minte sã nu ragã aºa de tare? — Domnilor, rãspunse Pãcalã, bietul meu dobitoc rage ºi el de bucurie, vãzându-se acum între atâþia camarazi ai sãi. DE LA V{I LA MUNTE, P{CAL{ +I CINCI SUTE

P

M{GARUL ZBEAR{ DE BUCURIE

mu, odatã Pãcalã, fiind cioban, suia cu oile la munte, când se întâlneºte cu doi învãþaþi tobã. Unul din aceia, voind sã-l ia la vale pe cioban, îl întreabã repede: — De unde, unde, cum, câte? Da flãcãuaºul de Pãcalã era un tâlhar isteþ ºi-un poznaº de n-avea pereche; nici nu stã mult pe gânduri ºi rãspunde:
— De la vãi la munte, Pãcalã ºi cinci sute.

A

n bugecean bogat, stãpân de oi, avea un cioban pe care îl chema Pãcalã. Peste vreo douã zile, dupã ce-i dãdu oile în seamã, se duse sã vadã cum merg lucrurile. Oile pãºteau rãspândite pe o culme.

U

CIOBAN NOU

!&

P[cal[ =i T`ndal[

Pãcalã sta sus, tocmai în vârful culmii, rezemat în toiag. Stãpânul îl strigã de jos: — Pãcalã, mãi Pãcalã! — O, tu! îi rãspunse Pãcalã. — Au vint-a lupu? — Cã doar n-o vint popa! — Au luat-au vreo oaie? — No, cã doar n-o vint s-aducã! — Albã, ori neagrã? — Cã doar n-o stat s-aleagã! — ªi încotro a apucat: cãtrã câmp, ori cãtrã crâng? — Cã doar nu s-o dus la bisericã, fire-ar pielea lui a dracului!

ãcalã ºi Tândalã, ca doi fraþi, stau într-o zi la vorbã. Unul zice celuilalt: — Mãi frate-mio, ia hai sã vorbim ºi degeaba, cã destul vorbirãm d-ale bune! — Hai, mã frate-meu, sã luãm olanele de pe casa ta ºi sã le punem pe bordeiul meu. Ce zici, nu e bine? — Adevãrat cã asta-i vorbã degeaba...

P

VORB{ DEGEABA

e întâlnesc odatã Pãcalã ºi Tândalã în drum. Întreabã Pãcalã: — Din ce trãieºti tu? Ai pãmânt, vite? — Nu. Am oi ºi capre. — Multe oi? — Am o oaie. — ªi capre? — Capre am mai puþine.

S

CAPRE, MAI PU|INE DEC~T OI

!'

Snoave populare

ãcalã plecã într-o zi la târg, cu douã cucoane în cãruþã. Pe la jumãtatea drumului, ºi pe când trecea prin mijlocul unui sat, i se rupe o roatã. Pãcalã, când vãzu buclucul, alergã la preotul satului, cu care cam astfel se dete în vorbã, cerându-i ajutorul: — Pãrinte roatã, n-ai un hleab1 de popã acasã? Mi s-a stricat drumul în mijlocul cãruþei ºi stau cucoanele înhãmate, ºi caii în cãruþã.

P

P{RINTE ROAT{...

— º vrea foarte mult sã-mi cunosc ºi eu viitorul. — Eu nu. — Cum? Nu te-ar interesa sã ºtii ce þi s-ar putea întâmpla mâine? — O! Eu, ºtii tu, de fapt, nu prea mã sinchisesc... Totuºi, nu aº vrea sã ºtiu decât un singur lucru: locul unde am sã mor. — ªi data? — O! Data, puþin îmi pasã! — Atunci, pentru ce vrei sã ºtii locul? — Ei, ca sã nu mã duc niciodatã pe acolo! Ce naiba?!

A

CE-I BINE DE +TIUT?

ãcalã, bãtrânul cerºetor, este ridicat de pe trotuarul unei strãzi, unde adormise, dupã ce trãsese cam mult la mãsea, ºi dus la poliþie pentru vagabondaj. Comisarul îi face interogatoriul. — Vãd cã eºti însurat. Aºa scrie în dosar. — Da, domnule comisar.
1

P

VORB{ }NTOARS{

Hleab -— lucru rãu, hârb, vechiturã.

!

P[cal[ =i T`ndal[

— Cu cine? — Ei, cu cine?! Cu o femeie. — Sigur cã cu o femeie, rãspunde comisarul. Ai mai vãzut pe cineva care sã fie cãsãtorit cu un om? — Da, domnule comisar! — I-auzi! Pe cine? — Pe nevastã-mea, domnule!

— ãi frate, împrumutã-mã cu 20 de lei. — Bucuros, dragã, dar n-am la mine acum. — Dar acasã? — Mulþumesc de întrebare, acasã sînt toþi sãnãtoºi.

M

UNDE DAI...

ândalã mergea prin sat ºi asupra lui s-au nãpustit, mai sã-l rupã, câinii. Apãrându-se de câini, Tândalã se tot da înapoi, înapoi pânã când se pomeni în bisericã. Taman se fãcea slujba. Vãzând mai multã lume, Tândalã îºi zise: — Ia, mãi, câini rãi, pe câþi oameni i-au fugãrit încoace!..

T

C~INI R{I

ui Tândalã i s-a îmbolnãvit femeia. El îl trimite pe un fecior la popa: — Sã vie s-o împãrtãºeascã pe maicã-ta, cã eu i-oi oþãli un topor. Când iese bãiatul pe poartã, tatã-sãu îi strigã din urmã: — Sã nu uiþi sã cei ºi un capãt de lumânare!.. Când a intrat bãiatul la popa a zis: — Bunã lumânarea, capãt de popã. M-o trimis tata sã mergeþi s-o oþãliþi pe mama ºi tata vã va împãrtãºi un topor.

L

CAP{T DE POP{

!

Snoave populare

-a întâlnit Tândalã cu Pãcalã. Tândalã îl întreabã: — Unde mergi, Pãcalã? — La iaz, Tândalã. — Ce sã faci, Pãcalã? — Sã scald mâþa, Tândalã. — Ar’ sã moarã, Pãcalã. — Nu moare, Tândalã. — Hai c-ar’ sã moarã, Pãcalã. — Nu mai moare, Tândalã. Pãcalã, venind de la iaz, iar se întâlneºte cu Tândalã. — Unde þi-i mâþa, Pãcalã? — A murit, Tândalã. — Nu þi-am spus c-are sã moarã, mãi Pãcalã? — Dacã n-a murit, Tândalã, când am scãldat-o, da când am stors-o...

S

M~|A LUI P{CAL{

ãcalã venise de la deal. Femeia lui gãtise mâncarea ºi el mânca. Mãnâncã, mãnâncã ºi zice: — Vin la masã, mãi femeie. Da ea mai avea de porãit pe afarã ºi nu venea. — Mãi femeie, vin la masã! a repetat omul. Ea vine ºi se apucã de mâncat. Da omul zice supãrat: — Eu de când îþi spun sã-mi aduci o canã de vin la masã!?

P

VIN LA MAS{

fost ºi Pãcalã vreo câteva zile în Turcia ºi s-a învãþat a cere pâine pe turceºte... Îl întreabã unul: — Bre, ai fost în Þara Turceasc㠗 trebuie sã ºtii bine turceºte...

A

P{CAL{ TURC

!

P[cal[ =i T`ndal[

— I-hai, bãdicã! Am învãþat tot, gheaþã! — Da cum se cheamã pâinea la turci? — Ecmec! — Bravo, turc voinic! — Da oul?
— Ei, apoi... aºa lucru mic nici nu vreau ca sã-l mai zic.

— Da boul?
— Ei, aºa lucru mare ºi cornorat, cui oare-i mai vine-n cap?!

— Ei, bine. Da «pâine rece»? — Apoi, bade, parcã mai are când se rãci?!
Cum o scot din foc, o ºi ’nghit, caldã, pe loc!

— Ei, da oaia cum se cheamã? — Bãdicuþã, sã mã crezi — îþi spun drept: tãman când ieºeam eu din Þara Turceascã, atunci strângeau oamenii oile la primãrie, ca sã le punã nume.

-a dus Tândalã în ospeþie la un om. ªi neavând despre ce vorbi, acela taman l-întreabã: — Mãi Tândalã, despre ce sã mai vorbim? — Mãi cumãtre, iapa cea care-a pierit anþãrþ, mai trãieºte?

S U

IAPA CEA CARE-A PIERIT

C~INELE +I CALUL

n cal avea sã moar㠗 ºedea trântit la pãmânt, iar un câine aºtepta alãturi, ca sã moarã calul mai degrabã ºi sã se apuce de mâncat. — Du-te, câine, acasã, zise calul, cãci eu am sã mor mai înspre searã.

!!

Snoave populare

Câinele a rãspuns:
— Dacã eu... nici acasã n-am de coasã aºa cã pot sã mai aºtept...

n bãieþel ºedea în drum ºi se juca în colb. Trece pe lângã dânsul un om în vârstã ºi-l întreabã: — Al cui eºti tu, mãi bãieþele? — Al mamei! rãspunse el. — Dar cum te cheamã, bre? — Ca pe tata! — Bravo! ªi câþi sunteþi voi acasã? — Câte linguri avem. — ªi câte linguri aveþi? — De fiecare câte una, a rãspuns bãieþelul...

U

FIU DE-AL LUI P{CAL{

!"

PEPELEA +I AL|I NEF~RTA|I

datã s-a dus Pepelea cu cãruþa în pãdure dupã lemne. Ajungând la pãdure, a chitit o creangã mare ºi groasã, s-a urcat pe dânsa ºi a început s-o taie de lângã tulpinã. În vremea aceasta a trecut un drumeþ, care, vãzându-l nesocotit, tãindu-ºi creanga de sub picioare, i-a spus: — Ce faci, mãi omule? — Ia — tai ºi eu niºte lemne de foc. — Dacã ai sã tai creanga ceea aºa, o sã cazi jos ºi o sã-þi frângi gâtul. — Da tu ce, eºti proroc, de ºtii cã eu o sã cad jos ºi o sã-mi frâng gâtul? — Poate cã nu-s proroc, dar ºtiu... Drumeþul a luat calea înainte, vãzându-ºi de nevoi, iar Pepelea se puse pe tãiat ºi...
tãia, nu încurca!

O

PEPELEA

N-a trecut mult la mijloc ºi s-a dus Pepelea cu capul în jos. Acum ºi-a adus el aminte de spusele de odinioarã ºi s-a luat fuga dupã drumeþ. — Într-adevãr proroc ai fost! Uite cât de bine ai ºtiut cã o sã cad jos, fãcu Pepelea... Dacã ºtii aºa de bine toate, spune-mi atunci, când o sã mor? Drumeþul, vãzând cu cine are de a face, spuse ºi el: — Când a necheza iapa ta de trei ori. A încãrcat Pepelea lemne ce a încãrcat, a înhãmat iapa ºi s-a pornit acasã. Da grija îi sfredelea inima. Aproape de sat era un drum drept ca pe palmã ºi iapa, simþind hamul uºor, a nechezat o datã de zburdãciune. Lui

!$

P[cal[ =i T`ndal[

Pepelea i-a fugit inima în cãlcâie. Nu mult dupã aceea, iapa mai necheazã o datã. Pepelea prinse a se crãmãlui ºi a ofta: «De a mai necheza o datã, mã mântuie de zile». Iapa, dacã se pornise pe nechezat, a nechezat ºi a treia oarã. Bietului Pepelea i s-au lãsat aripile la pãmânt; s-a dat jos din cãruþã, a sãpat o groapã, s-a culcat într-însa pe spinare, a pus mâinile pe piept ºi a spus: — Atâta þi-a fost, Pepele, sã trãieºti. Acu þi s-a încheiat veleatul. Pe la o bucatã de noapte vine un lup ºi mãnâncã iapa. Pepelea de colo aude ºi zice: — De n-ar fi stãpânu-tãu mort, te-ar apãra, da aºa nu-i nici un chip! Lupul a mâncat iapa, de au rãmas numai ciolanele. Dimineaþa au trecut niºte oameni ºi, vãzându-l pe Pepelea, l-au întrebat: — Ce stai, mãi, lungit în groapã? — Pãi nu vedeþi cã-s mort? — Scoalã, leneºule, ºi du-te acasã, de te apucã de treburi. — Mort îs ºi gata. Vãzând cã Pepelea se face într-o ureche, pune unul dintre ei mâna pe un ciolan ºi prinde a-l croi pe unde nãpãdeºte. — Scoalã, mãi, mânca-te-ar cioarele! ºi du-te la lucru! Simþind Pepelea cã-l rãzbate cu bãtaia, a sãrit din groapã, a deschis ochii ºi a întrebat: — Da cum m-aþi înviat? — Cu ciolanul ista. — Mare minune! Daþi-mi-l mie sã fac ºi eu vreo pomanã pe lumea aceasta cu dânsul. — Na-þi-l. Pepelea, dacã a luat ciolanul, s-a pornit spre sat. Cum mergea el aºa, pe drum, a întâlnit o mulþime de oameni, care duceau un mort la groapã. Pepelea a ieºit înaintea lor ºi le-a spus:

!%

Snoave populare

— Ia staþi, mãi oameni buni! — Ce este? — Staþi, cã eu o sã înviez mortul, ºi ridicã ciolanul sã tragã în mort. Oamenii ºi aºa erau scârbiþi de cel mort, darmite, vãzând una ca aceasta, s-au înfuriat ºi, când au pus mâna pe Pepelea, i-au fãcut o ºcoalã, sã þinã minte. — Sã nu mai faci nici odatã aºa! — Da cum? — Când îi vedea altã datã suflet mort, sã-þi ei cuºma din cap ºi sã zici:
«Sã-i fie þãrâna uºoarã; sã-l pomeniþi, cât îþi fi ºi îþi trãi; faptele lui bune sã fie de învãþãturã ºi pentru alþii».

— Bine. Aºa oi face. Se porneºte Pepelea mai departe la drum, ajunge la o casã ºi vede: niºte oameni tãiau un porc.
«Uite, mãi, colo — un porc; a fost viu ºi-acuma-i mort» —

fãcu Pepelea, se apropie de oameni, îºi ia cuºma din cap ºi potriveºte ºi el vorbele învãþate o clipã în urmã:
— Sã-i fie þãrâna uºoarã, sã-l pomeniþi, cât vieþi fi ºi vieþi trãi...

— Batã-te sã te batã, netrebnicule! D-apoi aºa se vorbeºte?! sãrirã oamenii... ªi au prins a-l lua la rost: Sã nu mai vorbeºti aºa, cã te punem pe fugã din sat. — Da cum sã vorbesc? Vãzând o minte ca a lui, îi dãdurã un sfat: — Sã spui aºa:
«Sã trãiþi, sã fiþi sãnãtoºi, sã-l mâncaþi tot cu bine ºi cu poftã

!&

P[cal[ =i T`ndal[

cu femeile ºi cu copiii, ºi cu toþi mahalagiii».

— Bine. Aºa oi spune de-amu înainte, rãspunse Pepelea ºi se cam duse, cãci nu mai era chip de zãbavã. Mergând aºa, vede un podgorean, rãsturnând tescovina dintr-un teasc. «Ia sã-i spun eu un cuvânt în pofta inimii stãpânului de casã», se gândi Pepelea ºi, apropiindu-se de podgorean, îi spuse:
„Sã fii sãnãtos, s-o mãnânci tot cu bine ºi cu poftã cu casa întreagã, cu toþi mahalagiii!“

Vãzând podgoreanul cã se îngroaºã gluma, sãri înainte: — Nu þi-i ruºine obrazului, porc de câine ce eºti! D-apoi aºa se vorbeºte? — Da cum? — Tu cu vorbele tale nu trebuie sã strici pofta oamenilor, ci sã spui:
«Ceea ce s-a scurs ºi s-a revãrsat, sã fie bãut cu poftã ºi cu bucurie, sã fie cheful deplin ºi amu, ºi la sãrbãtori».

— Aºa oi spune. Mai merge Pepelea ce mai merge ºi vede pe o prispã douã femei, ce-ºi împleteau pãrul dupã lãutoare. Pepelea, ca «om de treabã», se apropie ºi le spune:
„Ce s-a scurs ºi s-a revãrsat, sã-l beþi cu poftã ºi cu bucurie amu ºi la sãrbãtori!“

— Mãi netrebnicule, d-apoi aºa vorbe sã ne spui tu nouã? — Da ce trebuia sã spun? — Trebuia sã întinzi capul ºi sã spui:
«Laþi-mã ºi spãlaþi-mã ºi pe mine!»

au rãspuns ele ºi l-au alungat cât colo.

!'

Snoave populare

Scãpând de ocara femeilor, Pepelea ºi-a luat tãlpãºiþa pe alt drum ºi vede într-o ogradã o hãrmãlaie de câini ce se mâncau. Pepelea s-a uitat ºi s-a gândit: «Uite: bieþii câini... S-au lãut ºi acum se piaptãnã unul pe altul. Bine ar fi sã mã spele ºi sã mã pieptene ºi pe mine». ªi, pitulindu-se lângã un par, vârã capul printre scânduri ºi se roagã:
„Laþi-mã, spãlaþi-mã!“

Câinii, când l-au zãrit, i-au fãcut o pãruialã, de-i era lui Pepelea de-a scãpãrii. Zdrenþuit, rupt, a întins-o Pepelea de fugã
ºi fugea, de nici umbra nu-l ajungea, iar în urmã i-a mers vestea ºi povestea.

ªi astãzi vorbeºte lumea de isprãvile lui Pepelea.
M-am suit pe o ºa ºi v-am spus povestea aºa.

epelea a fost un om frumos ºi isteþ, iar cuiul lui Pepelea a fost cui de lemn, bãtut în peretele casei pãrinteºti, pe care Pepelea a vândut-o unui om. Omul cela avea o fatã cuminte ºi mândrã, nevoie mare; sã cumperi douã lumânãri de cearã curatã ºi s-o cununi cu Pepelea! Pepelea ar fi vrut, nu-i vorbã; ºi fata nu s-ar fi dat în lãturi, dar tatãl fetei... — Mãi moºule, dã-mi pe fiicã-ta de nevastã, zicea Pepelea. — Mai puneþi pofta-n cui, bãiete! îi rãspundea tatãl fetei. — Atunci, dacã-i aºa, am sã-mi vând ºi eu casa ºi-am sã mã duc în lume. — Þi-o cumpãr eu!

P

CUIUL LUI PEPELEA

!

P[cal[ =i T`ndal[

— Bine. Þi-o vând toatã, din cheutoare-n cheutoare, fãrã numai un lucru nu: cuiul din peretele din rãsãrit. Pe acela sã mi-l laºi mie. — Ei, ºi de ce? — Sã am ºi eu moºtenirea asta de la pãrinþi. Scoate banii ºi — sã facem hârtiile. Omul a scos banii, hârtiile s-au fost întãrit ºi omul cu fata cea frumoasã s-a mutat în casa lui Pepelea. ªi era bine acolo, în odãile celea încãpãtoare, în casa cea împrejmuitã cu livadã ºi acareturi frumoase. Le era dragã casa lui Pepelea; ºi lui Pepelea îi era drag încã mai mult cuiul de lemn, bãtut în peretele din rãsãrit. A doua zi — Pepelea la om. — Ce vrei, Pepeleo? — Am venit sã-mi pun cãciula-n cuiul meu! Omul cam strâmbã din nas, dar ce putea sã facã, dacã aºa scria la învoialã? A treia zi — iar. — Ce vrei, Pepeleo? — Am venit sã-mi iau cãciula din cuiul meu. ªi azi aºa, mâine aºa — Pepelea avea întotdeauna câte ceva de pus, ori de luat din cuiul de lemn, bãtut în peretele de rãsãrit. ªi... acestea se întâmplau mai întotdeauna când omul lipsea de acasã; când rãmânea numai fata singurã. ªi fata avea mare grijã sã nu iasã cumva cuiul din perete ºi sã nu se piardã... Lucrurile au rãmas aºa: casa în picioare ºi cuiul în perete. Pepelea — îndrãgostit de cuiul de lemn ºi fata — tot aºa. Dar mult nu. Cã într-o zi, auzind cã Pepelea s-a însurat cu fata cea frumoasã ºi cuminte, ºi cã stã în casa cea nu demult vândutã, m-am dus la omul cela ºi l-am întrebat: — Bine, omule, ce te fãcu sã-þi mãriþi fata tocmai cu unul de care nici nu vrei sã auzi?

!

Snoave populare

— Ce m-a fãcut? Blestematul de cui al lui Pepelea, nepoate, mi-a rãspuns omul. ªi atât.

oi prieteni s-au întâlnit dupã o vreme îndelungatã de nevedere ºi unul îl întreabã pe celãlalt: — Cum îþi merge, mãi Nichita? — Cum sã-mi meargã?! Ia — m-am însurat. — Apoi dar bine-þi merge, mãi Nichita! — Bine ºi nu prea, c-am luat femeie slutã. — Apoi dar... rãu îþi merge, mãi Nichita? — Rãu ºi nici prea, c-am luat avere multã! — Apoi dar, bine-þi merge, mãi Nichita?! — Bine ºi nici prea, cã oile mi-au pierit. — Apoi dar... rãu îþi merge, mãi Nichita? — Rãu ºi nici prea, cã ºi sluta a murit...

D

NICHITA

-au gândit niºte þigani sã-i ducã un bacºiº lui vodã. S-au sfãtuit vreo doi ani de zile: ce sã-i ducã ei lui vodã? Unul zice, sã-i ducã bani — bani are ºi vodã. — Sã-i ducem niºte cai — cai are ºi vodã. — Sã-i ducem niºte covoare — covoare are ºi vodã. În sfârºit, se gãseºte unul: — Mãi! Sã facem o putinã cu covaºã, cã numai covaºã vodã n-are, da nici n-a avut, zice. Ei bun. Au fãcut ei covaºa ceea. Îl pun pe bulibaº înainte, cu putina, sã meargã ºi sã strige: «Trãiascã vodã!» Al doilea þigan: «Sã trãiascã mãria sa vodoaia!» Al treilea þigan sã zicã: «Sã trãiascã ºi vodã cel mititel!» ªi toþi þiganii în cor sã rãcneascã: «ªi tot neamul vodesc!»

S

BAC+I+ LUI VOD{

!

P[cal[ =i T`ndal[

Ei, merg ei. Când ajung în cancelarie la vodã, cum ºedea vodã la masã, bulibaºul îi întinde putina cu covaºã, dar i se dezlegase o aþã la opincã ºi þiganul al doilea îi calcã aþa ºi se prãvale bulibaºul cu tot cu putinã. Da bulibaºul: — Fire-al naibii sã fie! Al doilea þigan: — ªi mãria sa vodoaia!! — ªi vodã cel mititel!! strigã al treilea. ªi toþi þiganii rãcnirã în cor: — ªi tot neamul vodesc!!!...

ra un boier ºi un þigan. Boierul era bogat, da þiganul — sãrac. Avea boierul moºie mare ºi avea ºi þiganul un petec de pãmânt lângã moºia boierului. Într-o primãvarã þiganul a semãnat pãpuºoi. Când au legat, s-a dus þiganul sã vadã pãmântul. Acolo era ºi boierul. ªi zice boierul: — Bunã ziua, mãi þigane! — Mulþãmesc, cocoane! Þigan, da nu prea þigan, cã am ºi eu un petec de pãmânt lângã þarina dumitale. — Bine, mãi þigane. Bine.
— E bine, cocoane, da nu-i prea bine, cã mãnâncã câinii pãpuºoii de la mine.

E

|IGANUL DE VORB{ CU BOIERUL

— E rãu, mãi þigane. Rãu.
— Rãu, cocoane, da nu prea rãu, cã împuºc ºi eu mereu.

— E bine, mãi þigane, e foarte bine.
— E bine, cocoane, da nu prea bine, cã mã trag ºi pe mine.

!!

Snoave populare

— Las-o dracului, mãi þigane, cu vorba asta, cã n-o terminãm nici odatã. Ia spune, zice boierul, cât costã perechea de nebuni ca tine? — Ca mine — un leu, da ca dumneata — câte cinci lei.

ra odatã un împãrat. El avea de toate ce-i trebuia, dar nu era fericit. S-a pornit el prin þarã sã gãseascã pe vreun om fericit, cã-l sfãtuise o babã sã se îmbrace cu cãmaºa unui om fericit ºi va fi ºi el fericit. A mers el cât a mers prin þarã ºi iatã cã în de searã a ajuns lângã o colibã ºi-l aude pe Pãcalã dinãuntru, cum a rãsuflat uºurat ºi a zis: — Astãzi îs mulþumit ºi fericit... Împãratul, cum a auzit, — repede a dat buzna în colibã sã ia cãmaºa fericitului, dar acela nici cãmaºã nu avea.

E

C{MA+A FERICITULUI

!"

P[cal[ =i T`ndal[

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE
„Cine s-au amestecat pintre fl[c[i =i fete la clac[, sau la =ez[toare, =i n-au petrecut ceasuri de mul\[mire auzind glumele tinerilor, p`c`lirile lui P`cal[ =i T`ndal[, pove=tile lui Sfarm[-Piatr[, Str`mb[-Lemne =i ale lui Statu-Palm[-Barba-Cot, istoria vacariului care s-a m`niet pe sat, =i mai ales cimiliturile propuse fetelor ca s[ le g`ceasc[?“ Vasile ALECSANDRI, Rom`nii =i poezia lor. D-lui A. Hurmuzachi, redactorul foaiei Bucovina. Poezii populare ale rom`nilor, adunate =i ]ntocmite de Vasile Alecsandri. II. — Bucure=ti; Editura pentru literatur[, 1965. — P 323 . „O seam[ de pove=ti din ale lui P[cal[ se afl[ ]n basmele lui Andersen =i-n alte colec\ii. Ceea ce e original, e modul de a le spune..., sunt modifica\iunile locale, potrivite cu spiritul =i cu datinile noastre...“ Mihai EMINESCU, — Conform: Creang[ I. Opere. Ed. II. — Ch.: Cartea moldoveneasc[, 1978. — P 376 . „La v`rsta de dou[ sute optzeci de ani, tat[l meu, v[z`ndu-se fl[c[u tomnatic, se ]nsur[ cu jup`neasa M[rica, minunat[ femeie, groas[ =i frumoas[, dar cam prostan[, zic`nd adese ni=te vorbe chisnovate, la care tat[-meu r[spundea: „Tronc, M[rico!“ La patru luni dup[ ce se m[rit[ n[scu o fat[. Ast[ n[scare f[r[ vreme cam sup[r[ pre tata, dar popa ]l lini=ti, spun`ndu-i c[ asta se-nt`mpl[ uneori, ]ns[ numai la facerea dint`i. Sor[-mea n-a tr[it, precum nici al\i dou[ sute de fra\i =i surori ce am avut. }n sf`r=it m-a n[scut pre mine =i v[z`ndu-m[ a=a mic =i ovilit, mi-au pus numele T`ndal[. Na=terea mea cost[ via\a mamei, iar tat[l meu, sim\indu-se c-a ]mb[tr`nit, chem[ pre na=u-meu P[cal[, m[ ]ncredin\[ lui, =i apoi muri dup[ ce m`nc[ trei oi fripte =i b[u o balerc[ de pelin, zic`nd c[ nu trebui s[ se duc[ pe ceea lume fl[m`nd =i ]nsetat. El era atunci de patru sute optzeci =i trei de ani. Na=u-meu P[cal[ era un om foarte de duh: avea r[spuns la orice vorb[. El m[ puse ]nt`i la buchi, dar v[z`nd c[ ]ntr-o zi era s[ m[-

!#

Snoave populare

n[du= c-un Tverdu ce mi se prinsese ]n g`t, hot[r] a-mi spune singur tabla pre care trebuia s[ o deprind pe dinafar[. Asta mi-a fost ]nv[\[tura“. Constantin NEGRUZZI, Scrisoarea XII (P[cal[ =i T`ndal[). Alb =i negru. — Ch.: Litera (Colec\ia „Biblioteca =colarului“), 1996. — P 232. . „A. Cihac, DEDR, II, 236, asemuia substantivul P[cal[ cu o baz[, care apare ]n astfel de cuvinte slave, ca: ceh. pikal „dieu de l’enfer“; polon. pikol, „dieu de l’enfer“...; slov. peklenec „satan[“, pekliti „tourmenter“ — toate aceste elemente lexicale cu ]n\eles de „drac“, „diavol“, „satan[“ afl`ndu-se ]n leg[tur[ etimologic[ cu vechiul slav ïúêëú „p[cur[“; „infern“: „iad“ (de aici =i ]mprumutul nostru „p`cl[“). Materialul adus ]n discu\ie de acest autor ar putea fi completat cu alte fapte, cum ar fi forma s`rb[ paklenic „drac“, „diavol“: „om, locul c[ruia e ]n iad“, I. Tolstoi, CXPC, 597 =.a. +i totu=i, oric`t de numeroas[ ar fi categoria de cuvinte citate, nimic nu ar ]ndritui o apropiere etimologic[ ]ntre vreunul din ele =i substantivul nostru P[cal[, c[ci o atare interpretare ar fi for\at[. S. Pu=cariu, Dacorom`nia, I, 237, a vrut s[ mearg[ pe alt[ cale, pornind de la ideea c[ denumirea P[cal[ nu e un ]mprumut, ci un derivat de la verbul a p[c[li, acesta la r`ndul s[u provenind de la slavicul ïîêàëèòè „a c[li pu\in“, ]ntrebuin\at — datorit[ unor fenomene de transfer — cu sens figurat, c[ci, constat[ autorul pomenit, pentru no\iunea de „a ]n=ela“ sau „a p[c[li“ ]n toate limbile avem expresii figurate. A. Scriban, DLR, 946, sus\ine: pentru provenien\a elementului lexical ]n discu\ie trebuie pus[ ]n leg[tur[ cu o baz[ slav[ de est, variantele c[reia le putem descoperi ]n graiurile ruse: ïàêèëà, ïàêóëà, ïàêóøà, ïàêøà =.a. „st`ngaci“, „nedibaci“, „ne]ndem`natic“, „cel ce face totul pe dos“ =.a., V Dali, ÒÑÐß, III, 5; forma cu prefixul o — . îïàêóøà „om lipsit de dib[cie“, „cel ce scap[ totul din m`ini“, „st`ngaci“ =.a., V Dali, ÒÑÐß, II, 697. . Potrivirea semantic[ ]ntre substantivul nostru =i cuvintele slave notate nu pune vreo problem[, c[ci nu pare s[ existe deosebire esen\ial[ ]ntre ideea de „persoan[ ce face totul pe dos“, „st`ngaci“, „nedibaci“ =i P[cal[, pe care A. Candrea, DEICR, 883, ]l define=te astfel: „tip din basm =i snoave din fire netrebnic, prost, =iret, care face toate pe dos =i-=i bate joc de toat[ lumea; are un tovar[= pe T`ndal[ sau pe Pepelea, cu care se aseam[n[ =i se identific[ de multe ori“; „om glume\, pozna=“. S-ar putea doar observa, c[ pe teren romantic

!$

P[cal[ =i T`ndal[

sensul comun al acestui nume a primit contururi noi, mai complexe =i mai concrete, ceea ce a f[cut, ca P[cal[ s[ devin[ substantiv propriu. S-ar cere de asemenea de specificat c[ partea ini\ial[ a denumirii P[cal[ nu e izolat[ ]n limba noastr[. O constat[m =i ]n alte ]mprumuturi, venite de data aceasta din idiomele slave meridionale: pacoste (v. sl. ïàêîñòü), a op[ci (reg.) „opri ]n loc“, „a re\ine de la lucru sau din drum“, „a ]mpiedica“, „a nec[ji“, „a buim[ci“, „a n[uci“, „a z[p[ci“, DLRM, 564 (srb. îïà÷èòè „a schimonosi“, „a strica“, I. Tolstoi, CXPC, 543; bg. îïà÷à, S. Mladenov, ÅÐÁÅ, 382) =i a z[p[ci (acesta provenind de la o baz[ neatestat[ ]n graiurile slave çàïà÷èòè). Ideea general[, ce st[ la temelia familiilor de cuvinte slave discutate, e „]nd[r[t“, „pe dos“, „invers“: v. sl. ïàêû, ïàêü, ïàêî, „]nd[r[t“, „pe dos“ =.a.; îïàêî, îïàêû „dimpotriv[“ =.a., I. Sreznevskii, ÌÑÄß, II, 866—868; hec. act. îïàê, . îïàêî „înd[r[t“, „înapoi“, „pe dos“, „invers“ =.a., V Dali, ÒÑÐß, II, 697. Fiind vorba despre P[cal[, s-ar cuveni s[ aducem în discu\ii =i chestiunea originii substantivului T`ndal[. DLRM, 863, =i alte lucr[ri lexicografice ]l socot derivat de la verbul a t`nd[li, iar pe acesta ]l deduce din germanicul tandeln „a glumi“. Nu intr[m ]n am[nunte, limit`ndu-ne doar la constatarea c[ forme cu aspect similar, probabil, ]nrudite cu cea germanic[, exist[ =i ]n graiurile ruse; òåíäåðèòü „a z[bovi cu ceva“, „a se codi“, „a t[r[g[na“; „ a spune lucruri ne la locul lor“ =.a.; òåíäåðÿ „om nehot[r`t“, V Dali, IV 408. Referirea la un etimon . , din rus[ ar fi cu at`t mai ]ndrept[\it[, cu c`t a=a ]n\elesuri ale lui a t`nd[li, ca „a lucra cu migal[“ i-ar g[si o explicare deplin[. }n cazul acesta nel[murit[ ar r[m`ne nepotrivirea -r- (òåíäåðèòü) -l- (a t`nd[li)“. RAIEVSCHI N. Etimologii. P[cal[ — a p[c[li, T`ndal[ — a t`nd[li. Limba =i literatura moldoveneasc[, 1969. — Nr.1. — P 61—62 . „Snoav[ — Termenul provine din v. sl. iz nova „din nou“; denume=te o specie a literaturii populare, cu multiple =i str[vechi infiltra\ii ]n cea cult[, const`nd ]ntr-o scurt[ nara\iune cu inten\ii umoristicosatirice, ]n care elementele realiste (=i, uneori, naturaliste) sunt ]mpinse c`teodat[ p`n[ la limita verosimilului, f[r[ ]ns[ a se trece dec`t rareori la fantastic. }nrudit[ =i c`teodat[ chiar contaminat[ cu basmul =i cu povestirea, ea circul[ la noi sub diverse nume: anecdot[ — care se deosebe=te ]n principal de snoav[ prin aceea c[ relateaz[ mai ales fapte =i ]nt`mpl[ri legate de persoane celebre; tradi\ie — al c[rei distinguo ]l constituie referirea la fapte istorice =i sociale certe; poveste glumea\[, palavr[, taclale, poroj[nii, glum[ deosebit[ de snoav[ prin faptul c[ pune accentul pe ]ntors[tura lexical[ de spirit, pe simpla poant[ final[, ca =i bancurile etc. Mul\imea de sinonime par\iale atest[

!%

Snoave populare

vechimea =i circula\ia aproape f[r[ egal a snoavei ]n ]ntreg spa\iul rom`nesc. Prezent[ ]n toat[ medievalitatea occidental[, face\ia (cum i se spune snoavei ]n lat.) s-a infuzat ]n Decameronul lui Boccaccio, ]n Povestirile din Canterbury ale lui Chaucer, ]n opera lui Hans Sachs =i ]n cea a lui Cervantes, ]n fabulele lui La Fontaine ca =i ]n piesele lui Molière, ]n unele scrieri ale lui Goldoni, Ariosto, Balzac =i Tolstoi, la Twain, Charles de Coster, Ha=ek, Jerome K. Jerome etc. La noi, culegerile =i cataloagele de p`n[ acum (]ntre care fundamentala La tipologie bibliografique des faceties roumaines, 2 vol., 1969, de Sabina C. Stroescu) semnaleaz[ cca 4000 de tipuri de snoave, ceea ce duce la concluzia bog[\iei celei mai mari din lume pe acest teren. Snoavele au ]n vedere via\a social[ =i familial[, diverse defecte =i rela\ii dintre oameni, nu ocole=te aspectele licen\ioase ale vie\ii =i iau ]n r[sp[r felurile autorit[\i =i prejudec[\i, apuc[turi =i forme de asuprire intern[ =i extern[, vehiculeaz[ ]n forme multiple setea de dreptate =i libertate, idei =i idealuri ce sunt cu at`t mai considerate cu c`t multe vin — ]n ]nf[\i=area lor ini\ial[ sau u=or adaptate — din vremuri str[vechi. Cercet[rile mai recente au adus la concluzia c[ snoavele cunoscute ast[zi sunt rezultatul poligenezei, at`t ]n timp, c`t =i ]n spa\iu, al unei circula\ii planetare =i al unei selec\ii continue, toate popoarele contribuind, ]n diverse grade, la tezaurul mondial al acestei specii. }n cultura noastr[, ea se semnaleaz[ de timpuriu, prin cronicari (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Popescu etc.), prin calendare, almanahuri =i alte publica\ii de popularizare, intr`nd ]n compozi\ia unor opere precum |iganiada, scrierile lui Anton Pann, ale lui Ion Creang[, M. Sadoveanu, Marin Preda, Eugen Barbu etc., snoava put`nd fi depistat[ ]n aproape ]ntreaga literatur[ rom`neasc[. Paralel, de prin 1860, ea a fost culeas[ =i prelucrat[ de Petre Ispirescu, T. Speran\ia, Ion Pop-Reteganul, Petre Dulfu =i de mul\i al\ii care au contribuit la ]nregistrarea, cunoa=terea larg[ =i proliferarea ei“. Dic\ionar de termeni literari. — Bucure=ti; Editura Academiei Rom`ne, 1976. — P 407—408 . „Snoava este o scurt[ nara\iune cu func\ie moralizatoare. Ea se caracterizeaz[ prin maximum de conciziune, viz`nd situa\ii al c[ror deznod[m`nt nea=teptat provoac[ hazul, ceea ce determin[ for\a ei educativ[, moralizatoare sau protestatar[... Nu oricine poate s[ povesteasc[ snoave, dup[ cum nu oricine =tie s[ c`nte frumos. Povestitorul trebuie s[ fie ]nzestrat cu anumite calit[\i, ]n primul r`nd cu umor, ca s[ poat[ ]nsufle\i textul printr-o \inut[ actoriceasc[ de bun[ calitate, s[ =tie s[ selecteze pasajele cele mai pline de via\[.

!&

P[cal[ =i T`ndal[

Prezen\a pasajelor lungi ]ngreuiaz[ expunerea =i apropie snoava de celelalte specii ale prozei folclorice =i ]n special de istorioar[. De aceea se produc uneori confuzii ]ntre cele dou[ specii, ceea ce face ca adesea ]n colec\ii ele s[ fie grupate laolalt[, ]n cadrul unei singure rubrici, de obicei la snoave. Faptul este determinat =i de tematica — ]n majoritatea cazurilor — comun[. Deosebirile dintre ele sunt totu=i sesizabile, mai ales ]n privin\a structurii =i a dimensiunii pieselor. Snoava este mai concis[ =i organizeaz[ materialul faptic ]n a=a fel ]nc`t s[ creeze un anumit =i singur moment, care coincide cu deznod[m`ntul nea=teptat sau cu a=a-numita poant[, dup[ care piesa se ]ncheie. Personajul care urmeaz[ sa fie criticat este condus spre momentul respectiv, preg[tit cu mult[ inventivitate. Odat[ personajul negativ nimicit, continuarea ac\iunii nu mai are sens. Cu c`t momentul pomenit este ales ]ntr-o form[ mai inedit[ =i apare spontan, cu at`t piesa este mai izbutit[. Istorioara are, dimpotriv[, o structur[ mai complex[, ]n sensul c[ poate acumula diferite fapte =i personaje, iar factorul narativ ocup[ un spa\iu larg. De multe ori personajele sunt descrise cu migal[, tinz`ndu-se spre individualizarea lor, iar portretiz[rile =i caracteriz[rile nu reies numai din confruntarea dramatic[ a eroilor, ca ]n cazul snoavelor, ci sunt ]ntregite prin dese interven\ii ale naratorilor. }n jurul unor personaje bine distincte, care se bucur[ de o mare popularitate ]n r`ndul maselor, se grupeaz[ anumite variante sau cicluri de povestiri. De pild[, ]n folclorul nostru sunt cunoscute ciclurile despre P[cal[, despre T`ndal[, despre v[duva frumoas[, despre femeia care ]n ]n\elegere cu b[rbatul p[c[le=te pe preot, pe dasc[l, pe primar etc. Snoava nu trebuie confundat[ nici cu anecdota, nici cu gluma, de=i st[ foarte aproape de acestea, diferen\iindu-se de ele printr-un material de construc\ie mai acentuat tradi\ional folcloric. Astfel, ]n cuprinsul anecdotei se resimt de multe ori interven\ii ale unor oameni de litere. }n acela=ti timp, ea s-a r[sp`ndit =i pe calea scrisului“. De-ale lui P[cal[. Snoave populare. Edi\ie ]ngrijit[ de V Ad[sc[li\ei . =i P Ursache. Prefa\[ de P Ursache. — Biblioteca pentru to\i. — . . Editura pentru literatur[, 1964. — P XVIII . „Eroi tradi\ionali ai snoavelor =i anecdotelor sunt P[cal[, T`ndal[, Pepelea, Nastratin Hogea =. a. Uneori o semnifica\ie concret[ are chiar =i numele eroului. P[cal[ e h`tru, dibaci, ager la minte. Lui ]i place s[-=i bat[ joc de boieri, popi, negustori. C`nd boierul ]ng`mfat ]=i ]ncearc[ iste\imea cu P[cal[, r[m`ne ]ntotdeauna p[c[lit“. Schi\e de folclor moldovenesc. — Ch.: Cartea Moldoveneasc[, 1965. — P 171 .

!'

Snoave populare

„Exist[ totu=i snoave ]n care ]n centrul aten\iei st[ personajul pozitiv, dar acesta este de obicei figura care ]ntruchipeaz[ iste\imea popular[ menit[ s[ dejoace planurile impilatorilor de toate categoriile, pedepsind f[r[ cru\are chiar exponen\ii claselor dominante din trecut. Ace=tia sunt personificarea aspira\iei necurmate a straturilor populare spre dreptate =i echitate social[, ]ntruchipate ]n P[cal[ (Pepelea) la noi, Giufa, ]n folclorul italian, Till Eulenspiegel, ]n cel german, Cioha ]n „O mie =i una de nop\i“ etc. }n repertoriul nostru, figura lui P[cal[ (Pepelea) se v[de=te mai complex[, rezultat[ din suprapuneri =i contamin[ri. El apare ]n unele snoave ca ]ntruchipare a prostiei funciare care, dup[ p[reri unanime, fac parte din stratul cel mai arhaic, prezent =i la popoarele primitive, unde eroul civilizator este ]n acela=i timp =i personaj bufon, manifest`ndu-se ]n formele tipice ale neghiobiei, care ]n fapt se dovede=te aparent[ dup[ atare viziune arhaic[. La noi, P[cal[ uneori simuleaz[ prostia prin faptul c[ ispr[vile s[v`r=ite presupun o iste\ime subteran[, tr[dat[ de ]mprejurarea c[ exploateaz[ sensul propriu al unor exprim[ri figurate sau chiar cuvinte, numai cu inten\ia de a provoca r`setele cele mai nest[vilite. Prin extensiune, P[cal[ a p[truns =i ]n unele variante ale basmelor despre dracul cel prost, contaminarea fiind prilejuit[ de ]ndem`narea lui exemplar[ ]n a p[c[li, aici, pe zmeul (dracul) mai tare, dar mai slab de minte. }n c`teva snoave, P[cal[ e secundat de T`ndal[, aparent destinat a fi victima celui dint`i, ]n fapt un fel de alter ego al acestuia, p[c[lirea dovedindu-se reciproc[, iar colaborarea lor sporind sensibil eficien\a iste\imii de grad maxim. Incidental, P[cal[ (Iano=, Ivan) este chiar r[spl[tit dup[ modelul basmelor propriu-zise, ajung`nd succesorul prezumptiv al tronului ]mp[r[tesc ]n atari variante din grupa mixt[ a basmelor-snoav[“. B~RLEA, Ovidiu, Snoava. — Folclorul rom`nesc. Momente =i sinteze. I. — Bucure=ti: Minerva, 1981. — P 235—236 . „Declan=atoare de haz =i voie bun[ sunt vorbele =i faptele iste\e ale lui Pr`slea, Pepelea, P[cal[, T`ndal[, Terinte, Toadere, precum =i ale altor personaje foarte populare — toate simboliz`nd firi glume\e, ]n stare a r`de de sine =i de al\ii, dar av`nd ca scop eviden\ierea situa\iilor comice. Din punctul de vedere al viziunii populare, P[cal[, Pepelea, T`ndal[ sunt nume diferite ale unuia =i aceluia=i personaj creat de ingeniozitatea comic[ a poporului pentru a demasca sl[biciunile unor oameni =i ale societ[\ii. Acest personaj poate fi numit =i Arvinte, Dominte, un om, un mo=neag, Nastratin (ca la popoarele

!!

P[cal[ =i T`ndal[

orientale), Petrea (ca la bulgari). Dintre diferitele forme de nume, ]ns[, P[cal[, este cea mai frecvent[. Printr-un astfel de personaj poporul ]=i exprim[ atitudinea, ]n form[ comic[, fa\[ de felurite neajunsuri sociale. C`nd ]l prezint[ ca pe un sincer nepriceput, poporul biciuie=te nepriceperea unora ca d`nsul, iar c`nd ]l prezint[ ca pe un fals nepriceput sau ca pe un iste\, poporul ]i opune nepriceperii unora mai mari, cu mai mult[ putere, dec`t el. Judec`nd dup[ textele adunate p`n[ acum, mai frecvent apare P[cal[ ]n postur[ de fals nepriceput — o face pe prostul pentru a divulga =i mai conving[tor adev[ratele prostii ale altora. Simularea prostiei apare ca o tactic[ de comportare special[ a oamenilor de=tep\i, con=tien\i de superioritatea lor intelectual[ ]n anumite medii sociale. „A=e socotesc eu cu firea me aceast[ proast[...“ — se t`nguie Neculce, afi=`ndu-=i „prostia“ firii ]nainte de a exprima o cugetare, de care e convins c[ e profund[ =i de=teapt[. Sunt bine cunoscute istoriei literare cazuri de simulare a nepriceperii de c[tre Creang[ — el, care a publicat =i o snoav[ despre P[cal[ ]n masc[ de om greu de cap, singur folosea aceast[ masc[, fiind, dup[ cum spune G. C[linescu, „printre oameni un P[cal[ statornic, care nu mai poate ie=i din gesticula\ia tipic[ a rolului s[u simbolic“. CIRIMPEI, V Snoavele, anecdotele, glumele. Crea\ia popular[. ., Curs teoretic de folclor rom`nesc din Basarabia, Transnistria =i Bucovina. — Ch.: +tiin\a, 1991. — P 484—485 . „}n mentalitatea popular[, comicul are o dubl[ valen\[: pe de o parte, el reprezint[ o expresie mascat[ a iste\imii =i inteligen\ei omului simplu, pe de alt[ parte, un mod de satirizare a defectelor morale =i a nedrept[\ii sociale. Prima modalitate este specific[ bogatului ciclu al snoavelor despre P[cal[ =i T`ndal[. Sub aparen\a prostiei, eroul popular dezv[luie, prin faptele =i atitudinile lui, mari calit[\i morale, dar =i o deosebit[ agerime a min\ii. Av`nd ca personaje opuse lui P[cal[ figuri apar\in`nd claselor dominante sau administra\iei satului ]n capitalism, snoavele din acest ciclu con\in =i puternice elemente de satir[ social[. Aceea=i iscusin\[ mascat[ a omului simplu o reg[sim =i ]n ciclul snoavelor despre dracul p[c[lit, ]n special de femeie, care cunosc o r[sp`ndire mai larg[ ]n folclorul european. Folclori=tii sunt, ]n general, de acord c[ aceste snoave au ap[rut spre sf`r=itul evului mediu, atunci c`nt teama omului de diavol a ]nceput s[ sl[beasc[...“ POP Mihai, RUX{NDOIU, Pavel. Snoava. Folclor literar rom`nesc. — , Bucure=ti: Editura didactic[ =i pedagogic[, 1976. — P 275 .

!!

Snoave populare

„Acest Tr[snea cu toate cele ]i neam de-al lui Arvinte, Pr`slea =i Pepelea. Care-i din Albura =i care-i din Negura o poate =ti numai P[cal[, T`ndal[ =i Terinte, fiindc[ d`n=ii au fost =i mai ]nainte... Iar acum s[ v[ prezent[m c`teva „tandemuri“ (tandemuri — cic[ de la Tanda, gemene cu Manda). De aici zicala, cum e Tanda, a=a e =i Manda. +i dac[ Tanda-i rud[ cu T`ndal[, atunci trebuia s[ fi existat =i unul M`ndeal[, v[r de-al lui Manda, =i altul P`c[, frate cu P[cal[. Tot a=a s-au pierdut =i urmele lui Terchea-Berchea, cel care tr[gea la aghioase, parc[ era ucenicul lui Teleleu T[nase... Dac[ unele snoave-s de pe timpul lui Papur[-vod[, cum ne m[rturise=te Vasile Alecsandri, care-i surprinde pe P[cal[ =i T`ndal[ ]nc[ de pe vremea c`nd erau =i mini=tri la cabinetul gogonat al lui Papur[-mp[rat, atunci alte snoave cvasi-supra-arhi-amuzante sunt ]nc[ din vremea lui Pazvante. Unele-s cu barb[, altele — cu coad[...“ HAD~RC{, Ion. Povestea snoavei. Ace pentru cojoace. Glume, anecdote, snoave. Selec\ie, prelucrare-literar-=tiin\ific[ =i comentarii de Victor Cirimpei. — Ch.: Literatura artistic[, 1985. — P 6—7 . „Snoavele =i taclalele despre P[cal[ =i T`ndal[ formeaz[ un adev[rat epos comic, a c[rui satir[, temperat[ totdeauna de umor, de haz =i voie bun[, \inte=te s[ dea ]n vileag efectele dezastruoase ale prostiei omene=ti. P[cal[, de obicei, ]mbrac[ masca omului greu de cap, a prost[nacului, =i aceasta ]i d[ putin\[ s[ ]ntind[ capcane adev[ra\ilor neghiobi, ]ng`mfa\i, nesocoti\i =i gur[-casc[. El iese totdeauna biruitor din ciocnirile ce le are cu frunta=ii sau bog[ta=ii satului, cu popi, boieri =. a.“ COROBAN, V Arma satirei. Pagini de satir[ =i umor moldovenesc. ., Alc[tuitor I. Josul. — Ch.: Cartea Moldoveneasc[, 1972. — P 5 .

!!

P[cal[ =i T`ndal[

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{
Snoave =i anecdote. Alc[tuirea, articolul introductiv =i comentariile de V A. Cirimpei. — Ch.: „+tiin\a“, 1979 . Ace pentru cojoace. Glume, anecdote, snoave. Selec\ie, prelucrare literar-=tiin\ific[ =i comentarii de Victor Cirimpei. — Ch.: „Litertura artistic[“, 1985 P[cal[ =i T`ndal[. Snoave populare. Alc[tuire, ]ngrijire =i prelucrare de A. Hropotinschi. — Ch.: „Literatura artistic[“, 1977 P[cal[ =i T`ndal[. Alc[tuirea =i ]ngrijirea de: G. Botezatu, N. B[ie=u, A. Hropotinschi. Desene de Igor D. Vieru. — Ch.: „Lumina“, 1967 De-ale lui P[cal[. Snoave populare. Edi\ie ]ngrijit[ de V Ad[sc[li. \ei =i P Ursache. Prefa\[ de P Ursache. — Bucure=ti; Editura pentru . . literatur[, 1964 P[cal[. Snoave populare =i prelucr[ri. Antologie de Sabina Cornelia Stroescu. — Bucure=ti: Editura Minerva, 1975 Petre Dulfu. Ispr[vile lui P[cal[. — Bucure=ti, 1894

!!!

Snoave populare

CUPRINS
Ciclul de snoave cu P[cal[. A. Hropotinschi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 POZNE DIN COPIL{RIE C`nd era P[cal[ mic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 De unde =tiai c[ nu-mi place pl[cinta? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 BAZACONII DIN JUNIE M`r`iala cu m`ng`ierea-n coad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 C[p[\`ni de m[gari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Afurisit[ grebl[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Plin de fumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Disput[ filozofic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 M[car pop[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 N{ZDR{V{NII DIN ARMAT{ Dai? Ai! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Scrisoarea lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 }ntre grade . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 Patru oameni =i-un c[prar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 Ras-neras . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Doi ofi\eri se ceart[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Din ordin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Colonelul la cafenea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Colonelul la libr[rie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 T`ndal[ la recrutare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Poate n-am voie s[-mi fac v`nt?! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Sergentul grijuliu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Tot despre sergen\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Ura p[c[tosului... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 La manevre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 La b[t[lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 La p[t[lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

!!"

P[cal[ =i T`ndal[

S[ =tii c[ m-a dat dezertor! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Numai ofi\erii pot avea dureri de stomac . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 +OLTIC{RII FAMILIALE Cofa cu aur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 Fata cu p`r\ag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 Biciul din cui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 P[cal[-clo=c[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 P[cal[ dup[ ]nsur[toare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 C[scatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 R[zbunarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 Nevasta =i vaca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Femeia mai =ireat[ dec`t dracul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 A=ternut sub clo=c[ =i sub car . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 Femeia ]nd[r[tnic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Soacra =i moartea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Seam[n[ cu tat[-s[u... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 Nevasta cea istea\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 La voi tot ca la noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 P{CAL{ +I T~NDAL{ Unul spune =-altul o drege . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 Fra\i de cruce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 Lup ]mpu=cat ]n urechea dinainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 Popasul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 „}mi lipse=te nu numai o doag[, ci =i fundul!“ . . . . . . . . . . . . . . . 59 „Dac[-\i trebuie vreun bou, g`nde=te-te la mine!“ . . . . . . . . . . . . 62 Brutarul =i br`nzarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62 Socoteala lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 Halea-palea, s-apuc valea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 „Tu dou[ p`ini, eu dou[...“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 A=teapt[ s[ se moaie plugul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65 „Trebuia s-o vinzi c`nd era cald[...“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65 „T`ndal[ nu crede dec`t ]n ceea ce vede...“ . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 Chior de-a binelea! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 G`ndeam c[-i vineri! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 De-i sf`nt[, sf`nt[ s[ fie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 S[ vad[ lumea! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Rasa popii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 T`ndal[ se ]nsoar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

!!#

Snoave populare

Sc[rpinatul coastei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 Lapte =i sm`nt`n[-n p[l[rie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 R[bdarea lui T`ndal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 Ca de la un prieten . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 M`nia lui T`ndal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 +ase m[gari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 De la Cr[ciun la Pa=te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 Cui cu cui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 A luat-o Dumnezeu... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76 El crede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Testamentul lui T`ndal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Anecdota lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78 NEROZII DE PUS }N PASC{ Bucate ca la mama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80 Ia-\i mai bine un b[rbat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Acul ]n f`n =i plugul ]n c[ciul[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Cu-nsuratul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 F[r[ r`=chitor la cas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 „C`nd oi dezlega eu sacul, ai s[ dai mata de dracul!“ . . . . . . . . . 85 T`ndal[ gospodar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 GOGOM{NII DE-ALE CASEI Fiic[ de-a lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 Caut nevoia de s[pun s[ sp[l salata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 +i mare, =i mic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 Fata cea harnic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 Poreclele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 Fata «gr[bit[» . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93 Se culc[ seara cu soare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93 Copiii =i chiro=tile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 Feciorul lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 P{C{LISME }n c`t timp se ]nconjur[ p[m`ntul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 P[c[leala c`rciumarilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 Perceptorul p[c[lit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 „Ca s[ nu auz[ caii!“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 +pi\erul p[c[lit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 Doftorul =i astronomul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99

!!$

P[cal[ =i T`ndal[

P[cal[ cel iste\ =i Cuza-vod[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Vorb[ prin semne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101 Am s[ fac ca tat[l meu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 Obielele lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 Diavolul =i P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 +aua veche . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104 P[cal[ =i Moartea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 Cojocul turcului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106 „Caii vo=tri =i-au suflecat picioarele...“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 P[cal[ =i zarz[rii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 Poft[ de vorb[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 Harabagiul =i negustorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 Vizitiul, nou[ popi, nou[ protopopi =i nou[ boieri mari . . . . . . . 111 }mp[ratul =i P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 Contabilul bancherului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113 Sfatul lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 P[cal[ la ministru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 P[cal[ la moar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 PRAMATII +I OBR{ZNICII Pl[cinte m`ncate cu sfad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118 Bine ai =tiut a le face, da r[u ai =tiut a le pune... . . . . . . . . . . . . 118 Fudulia cum[trului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 T`ndal[ ]n ospe\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Doi cum[tri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 T`ndal[ =i pl[cintele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122 Minunea resteului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122 Oaspete nepoftit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 P[cal[ =i farfuria cu pe=te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124 Soldatul P[cal[ =i col\una=ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125 La fin =i la n[na= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126 Col\una=i boiere=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126 F[-\i dar poman[ =i cu mine! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 Finul gros de obraz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 AVARI|II P~CLI+ITE R[zg`ndire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130 Pe cine nu-l la=i s[ moar[, nu te las[ s[ tr[ie=ti . . . . . . . . . . . . . 130 Tot, tot, tot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 Moartea zg`rcitului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132

!!%

Snoave populare

Zg`rcitul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 M`ncare de dou[ copeici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 TIC{LO+II MANGOSITE Vitejie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136 Cu-ndr[zneal[ =i cu fric[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136 La p[dure . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 Voinicia fricosului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 TR~ND{VELI TR{SNITE Lene=ul la coas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140 Povestea unui om lene= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 BRA+OAVE BE|IVITE Haide mai degrab[! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144 Un leac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144 Be\ivul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 P[cal[ =i T`ndal[ be\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 Soarele ori luna? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 Boala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146 BENGHIURI NEGHIOBE+TI Cum au m[surat ad`ncimea f`nt`nii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148 Iar te-ai f[cut cal? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148 }n\elepciunea orbului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149 C[lare pe cal cu desagii pe spinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149 Drobul de sare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150 Pe=te ]n copac =i gard de c`rna\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151 C`rna\ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154 Cum d[ t`rgul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154 Surdul =i buzatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 Trei c[l[tori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 La ultimul covrig . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156 RENGHIURI CO|C{RE+TI Pre\ul curcanilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158 P[cal[ =i ho\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158 Terinte la furat linte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 La furat ou[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 Cei din cote\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160

!!&

P[cal[ =i T`ndal[

Stai, m[i! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 Pentru un cap[t de funie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 Zece =i cu +tirbul — unsprezece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 Surcica nu sare departe de trunchi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 O lec\ie de educa\ie p[rinteasc[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 P[cal[ la pr[sade . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162 Dup[ ceap[ la vecin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162 GOGONELE GOGONATE P[cal[ avocat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164 Ucenic la cizm[rie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 Zidarul me=ter . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166 Croitorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167 Dreptatea lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168 „Jur c[ voi spune drept!“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168 Doi boi trag mai bine ca unul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 C`nd se ceart[ avoca\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 P[cal[ la avocat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170 Punga=ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170 P[cal[-doctor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170 P[cal[-filozof . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170 Pre\ul palmei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171 Sc`rb[ peste sc`rb[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172 P{T{R{NII V~N{TORE+TI La v`nat ra\e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174 De mare bucurie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174 T`ndal[ =i iepurele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174 Bah! +i-n torb[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175 V`n[torul =i vulpea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175 V`n[torul =i lupul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176 La v`nat lei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176 La v`n[toare de iepuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176 Puiul de buhoace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177 Friptur[ v`n[toreasc[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177 Carne de c[prioar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178 GIUMBU+LUCURI NEBISERICOASE Am =ase c[lu=ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180 Cum c`nt[ clopotele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180 P[rintele =i praznicele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180

!!'

Snoave populare

Bucatele vinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 Popa cu c[delni\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 Nu d[ popa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 Ce vrei, p[rinte? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 Ad-o, Doamne! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184 Mi-ho-ho! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184 M[garul popii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186 Popa =i iapa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186 Purcelul =i „sfintele daruri“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187 Las’ s[ zic[, numai eu s[ nu-\i dau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187 Mort-nemort . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188 Nu mai e Pa=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189 Socoteala popeasc[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190 Lucrul dracului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191 Zis-a domnul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191 Avem berechet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192 P[cal[, degust[tor de vinuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192 Ceasul p[rintelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193 Hat`r pentru hat`r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194 +tiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195 }nrudire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195 Lume lacom[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196 Visul cel frumos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196 „|ine, sfin\ia ta, dobitocul afurisit“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198 „O =tersei =i m[ fripsei“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198 Dac[-i t[rcat, nu-i p[cat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199 Argatul popii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201 C[lug[rii necura\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202 Bocetul femeii =i c`ntecul popii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204 Canon sup[r[tor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205 Popa C[r[bu= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206 B[iatul lene= =i fata harnic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208 Popa =i buhaiul boierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210 Cine se sup[r[ i se taie nasul =i o ureche! . . . . . . . . . . . . . . . . . 212 Popa ]n «rai» . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222 Ciobanul =i popa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224 Ciobanul-pop[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224 Dasc[lul =i sl[nina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225 Cu lucru de furat nu ajungi departe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227 Iertarea p[catelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228

!"

P[cal[ =i T`ndal[

Vi\ica s[racului =i vi\eii popii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229 Popa ]n iad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230 Tocmirea cununiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231 Cununia \iganului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232 }nmorm`ntare cu bucluc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234 Haine pope=ti pentru m[garul \iganilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234 Mahomed-Paisie =i cuco=-fasol[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235 Niazi-Ilie =i g[in[-r[d[cin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236 R[m`i, Gheronte, c[ Gheorghe se duce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238 Minunea de la f`nt`n[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238 Laptele din altar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239 Pe dealul Lozovei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240 H`tria popii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241 Alungarea necuratului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241 Drume\ul =i r[stignirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242 Citirea scripturii =i colacii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242 Mersi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243 La drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243 Colacul popii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244 Cum c`nt[ popa la mort . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244 Rug[ la sf`ntul Pintilei-de-Var[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244 C`t cost[ sf`ntul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245 Preotul la spaim[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245 Sc`rba popii =i bucuria \iganului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245 Sfin\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248 A=a mi-ai spus... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248 Minte de la m[n[stire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249 TOANE BOIERE+TI P[c[litorul uitat acas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252 Boieru-i tot boier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253 Hram s[ fie! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253 Iarmaroc boieresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254 Sfaturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255 Frunz[ verde porumbric[, de boier n-am nici o fric[ . . . . . . . . . 255 Beleaua dracului! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258 Bucuria slugilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259 Fratele soarelui =i fratele sacului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259 P[cal[ =i bobocul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260 Ziua mare... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261

!"

Snoave populare

Cinstea lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262 Trei n[zdr[v[nii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262 Baba-mireas[ =i cucoana somnoroas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269 Co=ul cu raci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270 Buc[tarul =i boierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270 Boierul desc`ntat de bab[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271 Barba boierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272 }l b[rbiere=te gratis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273 Boierul p[c[lit de argat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273 C`=tigul de o mie de galbeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274 La boier la pr[=it . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274 P[cal[ =i boierul la judecat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275 „Dac[ n-ar fi murit, l-a= ierta...“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277 C[ru\a boierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277 Oile boierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278 M`ncarea boierului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278 La mas[ cu boierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278 Cum ]i =i prostul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279 Ca la iarmaroc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279 Greutatea de pe doi m[gari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280 Oaia care m[n`nc[ lupi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280 Boierul =i arga\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281 Cum c`inele boierului a m`ncat p[dure\e . . . . . . . . . . . . . . . . . 282 „Caut un bo\ de aur“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283 De=tept[ciunea st[p`nului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283 „S[ nu faci treaba pe jum[tate!“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284 P[cal[ ]n satul lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284 P[cal[ =i boierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299 VORBE DE DUH +I DE N{DUH S[ fiu al dracului dac[ te-oi mai sluji . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 302 St`lpul \[rii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 302 Focul ]n pivni\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 302 De la moar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303 Primarul care spune drept . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303 Jalba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303 Primarul =i boul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303 De nu g[sesc porc, te duc pe dumneata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303 Testamentul avocatului P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304 }ntre cer =i-ntre p[m`nt al dracului oameni mai sunt! . . . . . . . . 304

!"

P[cal[ =i T`ndal[

P[cal[ =i jinti\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304 S[ m[ izb[ve=ti de cel viclean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305 Bun[ diminea\a =i mai mult... nimic! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305 Capra din p[dure . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 306 VORB{-NTOARS{ M[garul zbear[ de bucurie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308 De la v[i la munte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308 Cioban nou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308 Vorb[ degeaba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309 Capre, mai pu\ine dec`t oi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309 P[rinte roat[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310 Ce-i bine de =tiut? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310 Vorba ]ntoars[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310 Unde dai... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311 C`ini r[i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311 Cap[t de pop[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311 M`\a lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312 Vin la mas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312 P[cal[ turc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312 Iapa cea care-a pierit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313 C`inele =i calul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313 Fiu de-al lui P[cal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314 PEPELEA +I AL|I NEF~RTA|I Pepelea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316 Cuiul lui Pepelea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 320 Nichita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321 Bac=i= lui Vod[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322 |iganul de vorb[ cu boierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 323 C[ma=a fericitului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324 Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 325 Bibliografie selectiv[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333

!"!

Snoave populare

!""

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->