Sunteți pe pagina 1din 5

Evaziunea fiscal in Romania

1. Notiunea de evaziune fiscala


Juristii romni au fost preocupati nc de la nceputul secolului de definirea evaziunii fiscale, n acest scop dndu-se diferite definitii cum ar fi de exemplu: totalitatea procedeelor licite si ilicite cu ajutorul crora cei interesati sustrag n totalitate sau n parte averea lor, obligatiunilor stabilite prin legile fiscale, sau sustragerea de la plata obligatiunilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele si veniturile impozabile. Evaziunea fiscal este rezultant logic a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum si a neprevederii si nepriceperii legiuitorului a crui fiscalitate excesiv este tot att de vinovat ca si cei pe care i provoac prin aceasta la evaziune. Art.1 din legea 87/1994 defineste evaziunea fiscal ca fiind sustragerea prin orice mijloace, n ntregime sau n parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurrilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de ctre persoanele fizice sau juridice romne sau strine, denumiti n continuare contribuabili. n art.3 din aceast lege sunt prevazute obligatiile contribuabilului, si anume: declararea n termen de 5 zile de la nregistrare 19519u203t a datelor n legtura cu subunittile constituite n sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazii si cu orice alte locuri n care se desfsoar activitti producatoare de venituri, bncile si conturile bancare n lei sau n valut, indiferent de locul unde functioneaz, n tar sau n strinatate;
declararea organului de control a bunurilor sau valorilor impozabile depozitate n orice alte locuri; declararea oricror schimbri cu privire la sediu, filiale, depozite, conturi bancare n termen de 15 zile de la data cnd au avut loc. Declaratia se va comunica organelor fiscale competente; evidentierea veniturilor realizate si cheltuielilor efectuate din activittile desfsurate, prin ntocmirea registrelor sau a oricror alte documente prevzute de lege; plata la termen a sumelor datorate statului ca urmare a obtinerii de venituri, detinerii de bunuri imobile sau mobile ori a desfsurrii de activitti supuse taxelor si impozitelor.

1. FORMELE EVAZIUNII FISCALE


Dup modul cum se procedeaz n activitatea de evitare a reglementrilor fiscale se face diferentierea ntre evaziunea fiscal legal si evaziunea fiscal ilicit. a) Evaziunea fiscal legal reprezint actiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgnd la o combinatie neprevazut a acesteia. Aceast form de evaziune nu este posibil dect atunci cnd legea este lacunar sau prezint inadvertente. Evaziunea fiscal legal se realizeaz atunci cnd o anumit parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, este sustras de la impozitare datorit modului n care legislatia fiscal dispune stabilirea obiectivului impozabil.

Contribuabilii gsesc anumite mijloace, si exploatnd insuficientele legislatiei le eludeaz n mod legal, sustrgndu-se n totalitate sau n parte pltii impozitelor, tocmai datorit unei insuficiente a legislatiei. n acest fel contribuabilii rmn n limita drepturilor lor, fr putinta de a li se imputa ceva, iar statul nu se poate apra dect printr-o legislatie clar, precis. Cele mai frecvente cazuri de evaziune n care se uzeaz de interpretarea favorabil a legislatiei fiscale, n practica trilor cu economie de piat, sunt: a) constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerv, n cuantum mai mare dect cel ce se justific din punct de vedere economic, micsornd astfel veniturile impozabile; b) practica unor societti comerciale de a investi o parte din profitul realizat n achizitii de masini si echipamente tehnice pentru care statul acord reduceri ale impozitului pe venit, msur care este menit s stimuleze acumularea; c) asocierile de familie, precum si societtile oculte dintre sotia si copiii ntreprinztorului si acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separat a acestora, repartizarea separat a venitulor pe fiecare asociat ducnd la micsorarea sarcinilor ficale; d) venitul total al membrilor familiei poate fi mprtit n mod egal ntre acestia, indiferent de contributia fiecruia la realizarea lui, pe aceast cale obtinndu-se o diminuare a cuantumului impozitului pe venit, care este datorat statului; e) constituirea unor depozite de pstrare si administrare de ctre printe (tutore) a unor fonduri n favoarea copilului minor. n acest caz desi venitul aferent depozitului este supus impunerii, impozitul pltit este mai mic n comparatie cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat; f) folosirea n anumite limite, a prevederilor legale cu privire a donatiilor filantropice, indiferent dac acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei prti din veniturile realizate de la impunere; g) un contribuabil are posibilitatea s opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, fie pe sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporatie. Optnd pentru cel de al doilea regim fiscal, contribuabilul realizeaz o important sustragere din venitul impozabil deoarece sistemul de impunere al corporatiilor cuprinde numeroase facilitti care duc la o substantial reducere a sarcinilor fiscale; h) luarea n considerare a unor facilitti legale cu privire la excluderea din masa impozabil a cheltuielilor cu munca vie, cu pregatirea profesional si practica n productie, a sumelor pltite pentru contracte de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes national ; i) scderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclam sau publicitate, indiferent dac au fost fcute sau nu ;

j) interpretarea favorabil a dispozitiilor legale care prevd importante facilitti pentru contributiile la sprijinirea activittilor sociale, culturale, stiintifice si sportive. Legea 12/1991 privind impozitul pe profit (M.O. nr.25 din 31.01.1991) reglementeaz cheltuielile care se scad din veniturile ncasate n vederea diminurii profitului. Aceast list a fost modificat n anexa 1, la Hotrrea guvernului nr. 804 din 30.11.1991. Interpretarea favorabil a acestor dispozitii ce acord scutiri de impozit pe diferite perioade de la infiintarea societtii n functie de profil a dus la infiintarea unui numr deosebit de mare de societti cu profil comercial n scopul evaziunii fiscale. b) Evaziunea fiscal ilicit, spre deosebire de cea legal, se svrseste prin clcarea flagrant a legii, profitndu-se de modul specific n care se face impunerea. n acest caz contribuabilul violeaz prescriptia legal cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului. Evaziunea fiscal este frauduloas cnd contribuabilul, obligat s furnizeze date n sprijinul declaratiei n baza creia urmeaz a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor ci de sustragere de la plata impozitului. n general este greu s se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind practic nelimitate. n activitatea fiscal exist ns forme care se regsesc mai frecvent: - ntocmirea de declaratii false ; - ntocmirea de documente de plti fictive ; - alctuirea de registre contabile nereale; - nedeclararea materiei impozabile; - declararea de venituri impozabile inferioare celor reale; - executarea de registre de evidente duble, un exemplar real si altul fictiv; - diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de prin nregistrarea n cheltuielile unittii a unor cheltuieli neefectuate n realitate; afaceri

- vnzrile fcute fr factur, precum si emiterea de facturi fr vnzare efectiv, care ascund operatiunile reale supuse impozitrii; - falsificarea bilantului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o conventie ntre patron si contabilul sef, ei fiind astfel tinuti s rspund solidar pentru fapta comis. Micsorarea ncasrilor bugetare din impozite, datorit evaziunii fiscale, este n

mai multe state o problem acut si frecvent, mrimea acestora nefiind deloc neglijabil. Pentru a intelege cum functioneaza economia subterana economistul canadian Arthur Laffer incearca sa explice relatia dintre rata de impozitare si nivelul veniturilor fiscale. Conform Curbei lui Laffer cu cat o prelevare fiscala se bazeaza pe rate de impozitare crescute cu atat incasarile fiscale ale statului cresc, dar dincolo de un anumit prag de impozitare incasarile incep sa descreasca. Pentru o rata de impozitare zero, incasarile statului sunt nule. Pentru o rata de impozitare de 100%, incasarile sunt tot nule, deoarece la acest pret nimeni nu munceste sau in orice caz nimeni nu declara nici cel mai mic venit. Intre cele doua puncte extreme, apare o colina in al carei varf se gaseste venitul cel mai mare pe care poate conta statul. In prezent multe state se confrunta cu probleme grave in nerealizarea veniturilor bugetare. Romania este din pacate in categoria tarilor care nu au adoptat politici fiscale, iar rezultatele sunt evidente in ceea ce priveste proliferarea unei economii subterane importante si in consecinta, colectarea insuficienta a veniturilor statului. Curba Laffer reflecta rezultatele pe plan macroeconomic a unei crestere a prelevarilor obligatorii, descurajarea dorintei de a munci si de a economisi.Aceasta deoarece marirea ratei de impunere de la un anumit punct limita stimularea agentilor economici, descurajeaza realizarea de investitii, ingusteaza bazele de impozitare; totodata printr-o rata de impozitare peste o anumita limita, se pot antrena si actiuni de evaziune fiscala ca si oreientarea spre activitati ce beneficiaza de avantaje fiscale, fraude fiscale, diminuarea PIB si scaderea incasarilor fiscale. Aceasta teorie, desi controversata, in unele tari a avut un real succes. In literatura de specialitate se disting cateva tipuri de fraude fiscale:
a. Frauda pe termen lung un agent economic care si-a creat in timp o buna reputatie prin comportament si rezultate inceceteaza brusc platile, se declara in faliment dupa ce in prealabil a transferat profitul in alta tara. Frauda pe termen scurt o noua ntreprindere infiintata inainteaza organelor fiscale o cerere justificata de rambursare de TVA, insa dupa rambursare intreprinderea isi inceteaza activitatea, iar platitorul dispare. Sindromul Phoenix o firma ce avea obligatia de plata a TVA se declara in faliment, dar apare o alta firma cu acelasi director. Sindromul companiilor multiple se inregistreaza mai multe firme, printre care si una fantoma. Manipularile insignifiante omiterea de la insumare a unor pagini din registrele contabile, inregistrare repetata a unor facturi de intrare, reportare gresita, decont de TVA incorect etc.

b.

c. d. e.