Sunteți pe pagina 1din 5

Gelu Ruscanu

~Caracterizarea

personajului~
Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, caracterizata prin ilustrarea vietii reale printr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit. Drama are o mare varietate tematica: sociala, istorica, mitologica, psihologica. Limbajul solemn alterneaza cu cel familiar, fiind deseori presarat cu elemente cornice. Camil Petrescu, adept al modernismului lovinescian, este cel care, prin opera lui, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literature europeana, prin aducerea unor noi principii estetice (autenticitarea, substantialitatea, relativismul) si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in opozitie cu ideile samantoriste ale vremii. Camil Petrescu este un autor analitic atat in romane, cat si in piesele de teatru, construind personaje framantate de idealuri ce raman la stadiul de teorie, traind in lumea ideilor pure, imposibil de aplicat in realitatea concreta. Gelu Ruscanu, personaj principal al dramei Jocul Ielelor , este tipul intelectualului lucid, insetat de absolut, dar in acelasi timp orgolios, inadaptat. Director la ziarul Dreptatea Sociala, fiu de magistrat, Gelu Ruscanu agreaza ideile socialiste, pledeaza cauza proletariatului supus nedreptatilor sociale si politice exercitate de un capitalism imperfect. Portretul fizic, realizat in mod direct de catre autor prin intermediul didascaliilor, reprezentand un mijloc artistic modern, rareori utilizat in teatru, infatiseaza un barbat ca de 27-28 de ani, de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire, chiar cand face acte de energie. Are nervozitatea instabila a animalelor de rasa. Priveste totdeauna drept in ochi pe cel cu care vorbeste si asta-i da o autoritate neobisnuita. Destul de elegant imbracat, desi fara preocupari anume. Aceasta infatisare a personajului sugereaza indirect numeroase trasaturi morale: autoritatea de lider asupra celorlalti, conferita de franchetea cu care abordeaza pe oricine, nobletea provenita de la tatal sau, si de asemenea inclinatia spre mediatie, spre o gandire profunda, sugerata de acea melancolie in privire. Portretul moral al acestui personaj reiese in mod indirect din zbuciumul sufletesc, din trairile interioare, conturate printr-o analiza psihologica a tuturor starilor traite in profunzime de catre acest intelectual insetat de absolut, chinuit de incertitudini si de neglijentele societatii, aceste modalitati fiind cuprinse in formula artistica de construire a personajului modern.

La fel ca toti eroii lui Camil Petrescu, inadaptati superior si inflexibili, cu o nemasurata sete de absolut, orgoliosi in aspiratii, Gelu Ruscanu este infrant, mistuit de propriile idealuri ce nu puteau fi infatisate in mod concret in realitatea sociala. Obisnuit fiind intr-o lume a ideilor pure, Gelu Ruscanu este incapabil sa ramana apatic la imperfectiunile vietii pline de compromisuri, dominat fiind de o mandrie iesita din comun. Acest orgoliu fara limite conduce la nasterea unor iluzii, care sustinute cu incapatanare, nu pot duce la o solutie existenta, incontestabila. Praida afirma in acest sens: Tovarase Ruscanu, ia seamadezmeticeste-tenu te lasa dus de suvoiul intrebarilor si raspunsurilor fara sensE aici o mentalitate individualistaDelirul acesta ideologic este foarte periculosNu parasi terenul solid al camaraderieNu te aventura pe apele tulburi ale intrebarilor fara raspunsAi vanitatea de a pricepe si de a hotariE grav, tovarase. In acest sens, Gelu Ruscanu intruchipeaza personajul modern, inclinat catre poetizarea valorilor umanitatii, iubirea, dreptatea, pe care le percepe in mod absolut, traind astfel drama unei inflexibilitati ale constiintei, a unei pasiuni investigate cu luciditate, amplificand astfel catastrofal semnificatiile unui simplu gest, unei simple priviri: Eu lupt pentru cauza muncitoreasca si ii sunt devotat atat de multnumai si numai fiindca socot ca dreptatea este cu ea. Mi-as da viata pentru muncitorime, numai si numai fiindca ea este sub steagul dreptatii si nu dimpotrivaAm socotit totdeauna ca dreptatea e absoluta. Daca lupt pentru o cauza, aceasta este dreptatea insasi . Conflictul dintre idealul de justitie si neputinta de a o aplica in viata reala conduce la drama de constiinta a personajului. Ravnind desavarsirea, neconditionatul, Gelu Ruscanu aspira la concretizarea in existenta a ideilor pure, incercand sa creeze o societate perfecta, careia sa ii lipseasca orice fel de compromis, intrand intr-o continua lupta cu ordinea sociala, afacerismul, cat si mondenitatea si politica: Dar in lumea asta, asa cum e alcatuita ea, nu te poti izola decat cu ingaduinta celor raiLumea asta din care iti tragi hrana este atat de abjecta, incat nu te accepta si nu te tolereaza decat cu pretul complicitatiiA te izola este intotdeauna a fi sperjur prin tacereAstepti, cu ochii intr-alta parte, sa ti se trimita, in plic inchis, la domiciliu, cota cuvenita. Se remarca aici autenticitatea, ca formula artistica moderna specifica lui Camil Petrescu, constituind esenta noului, si anume perceperea realitatii numai prin propria constiinta. Traind cu aceeasi obsesie pentru o lume impecabila, o lume a perfectiunii, Gelu Ruscanu este dezamagit de ordinea sociala nedreapta, hotarat fiind sa isi duca planul pana la capat, chiar daca aceasta ar insemna patarea memoriei tatalui sau: Adica sa acoperim faradelegile trecute cu una noua? Lasa matusa, acolo in groapa sa-si primeasca tata pedeapsa si sa indure memoria lui daca e nevoie ca un pic de adevar sa iasa deasupra...Nu e nimic daca sufera putin fotografia lui. De aceea, ignorand cu incapatanare insistentele Irenei, Te-ai gandit bine la rusinea de care ne acoperi, de care te acoperi? N-ai sa indrepti tu lumea Gelu este convins de rolul sau in acea societate, de ceea ce e nevoie sa infaptuiasca: M-am ganditnu stiu daca am sa indrept lumea, dar daca n-as abate omenirea din calea raului, decat atat cat abate un bob de nisip albia unui fluviu, si totusi datoria mea e limpedeprecisa. Indaratnic si inversunat, acesta refuza sa se lase induplecat de restul personajelor, continuand in aceeasi idee, si anume demascarea ministrului Justitiei. Cu toate ca este implorat, in numele iubirii, de catre Maria Sinesti sa nu publice scrisoarea care i-ar putea pune in pericol statutul de

mama, barbatul ramane inflexibil in hotararea sa, sustinandu-si idealul de dreptate : Scrisoarea nu mai are nici o importanta in ea insasiCrima lui Sinesti e in constiinta mea, ca un astru negru ratacit pe cer in plina ziAlte legi il pot scoate de acolo decat propria noastra vointa. . Motivat sa lupte mereu pentru o cauza buna, punandu-si in practica dreptatea absoluta, Gelu Ruscanu tine sa-si aduca ordinea mai ales in randul proletariatului, categorie umana vazuta ca fiind cea mai neindreptatita : Ei, Praida are dreptateOamenii sunt, cei mai multi, rai numai fiindca n-au imaginatieIi cutremura doar cazul la care sunt de fataNu vad decat ceea ce pipaie cu ochii lor de melc. De asemenea, conceptia sa despre dreptate este una inalta, considerand-o pentru toata lumea si toate timpurile, simtindu-se dator sa aminteasca fiecare amanunt esential in aceasta cauza: Dati-mi voie sa va atrag luarea aminte asupra faptului ca termenul dreptatea nici nu are plural. [] Curios este ca nedreptatea are plural: nedreptatile pe care le sufera muncitorimea, de pildaToata puterea noastra de a spune ceea ce spunem vine din constiinta acestei dreptati absolute...Un singur caz de exceptie ar anula-o, precum daca o singura data doi si cu unu ar face patru, toata matematica ar fi nula. Aparand ca un personaj modern, Gelu Ruscanu, sensibil si lucid, analizeaza minutios fiecare cuvant, fiecare gest, fiecare miscare, atribuind acestora semnificatii dincolo de orice gandire rationala. Astfel, surprinzand scena din biblioteca: unde credeam ca nu e nimenierai totusi tu, la fereastra in picioare, iar langa tine, apropiat, acel Gaian, care-ti saruta mainile si tu radeai, Gelu intelege din acest gest nevinovat o apropiere plina de intensitate, si de aceea inceteaza orice legatura amoroasa cu Maria Sinesti, careia ii dezvaluie adevaratele sale motive abia dupa trei ani: Rasul tau alaturi de un barbat strain nu exista pe lume, iar de atunci incoace existaL-ai creat tu acest ras, strain de mine. Este evidentiat, indirect, faptul ca setea de absolut este manifestata si in iubire, ilustrand conceptia barbatului despre aceasta: Aici nu poate fi gresealaAici nu se poate repara nimicFaptul insusi ca nu intelegi ca iubirea nu poate admite greseala imi explica si ceea ce ne-a adus unde suntemTi-am spus ca iubirea e un tot sau nu e nimic. Ceea ce a infaptuit, lucruri considerate initial de o inalta puritate morala, i se par acum nepotrivite, dictate de un orgoliu fara limita. Rememorand toate erorile savarsite in viata, Gelu Ruscanu imagineaza o sincera convorbire intre el si acel alter ego, constientizand instabilitatea sa in respectarea pricipiilor absolute: Ei, daca s-ar intampla sa ma intalnesc cu acest uitat alter ego pornit spre toate rafuielile, ma intreb ce i-as putea spuneSau i-as explica prea multeDa, in atotputernicia lui Dumnezeu nu am crezutCutezanta mea a fost fara marginiMemoria parintilor nu mi-am cinstit-o. Am dorit femeia aproapelui si am mintitam mintit multam silit si pe altii la minciunacuvantul dat mi l-am calcatam mahnit adanc pe cei din jurul meuIertarea nu am stiut ce esteam lovit crancenfara indurare. Judecata care pare a fi cea mai dreapta si categorica privind modul de a fi si comportamentul lui Gelu Ruscanu este formulata de catre Penciulescu, reprezantand simbolic structura unei asemenea conceptii: Dar tocmai asta eCine a vazut ideile devine neom, ce vrei? Trece flacaul prin padure, aude o muzica nepamanteasca si vede in luminis, in lumina lunii, ielele goale si despletite, jucand hora. Ramane inmarmurit, pironit pamantului, cu ochii la ele. Ele dispar si el ramane neom. Ori cu fata stramba, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului . In aceeasi idee, tulburat, si simtindu-se dator sa-si exprime parerea asupra starii

amicului sau, Praida afirma: Tovarase, prietene, dezmeticeste-teAltfel esti pierdut. Chinuit de aceasta foiala de indoieli, de intrebarile care tasnesc din toate partile, ca focurile de arma, intr-un sat, in care se dau prin surprindere lupte de noapte, Gelu Ruscanu este constient de pozitia sa, de locul pe care il ocupa intr-o lume care-i sta impotriva: Jocul Ielelor?...Un jocun jocsi eu sunt victima acestui jocVictima acestui negot cu idei . Sigur de faptul ca toate conceptiile trebuie sa se adapteze imprejurarilor si situatiilor individuale si, golit sufleteste, fara alte repere existentiale, protagonistul se sinucide, repetand astfel destinul tatalui sau. In incheiere, Praida afirma ca drama lui Gelu Ruscanu a fost cauzata numai si numai de orgoliul sau nemasurat , care l-a condus astfel spre un destin tragic: A avut trufia sa judece totulS-a departat de cei asemeni lui care erau singurul lui sprijinEra prea inteligent ca sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el. Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana aziL-a pierdut orgoliul lui nemasurat . Cu toate acestea, Marian Popa, istoric si critic literar, este insa de parere ca Gelu Ruscanu nu este un invins: ar fi fost invins daca ar fi continuat sa traiasca, dar moartea sa este moartea cauzei sale. Aceasta afirmatie sustine ideea ca Ruscanu este un invingator, prin faptul ca nu renunta la idealurile sale, prin atitudinea sa inflexibila fata de imperfectiunile societatii, prin refuzul constant de a face vreun compromis. Recurgand la sacrificiul de sine, datorita unui ideal fara de care protagonistul se simte inutil, Gelu Ruscanu constientizeaza neputinta umana de a atinge culmile absolutului: Raul e in noitotul in lume este coruptibilNimic nu e intreg si frumossi nici nu poate deveniToate se indeplinesc numai pana la o palma de pamant. Totul e altfel de cum era asteptatCel mai frumos mar are viermele in elMai merita viata asta sa fie traita, daca totul ti se da atat de carpit si de indoielnic? . In concluzie, Camil Petrescu a creat un personaj dramatic, o traire mereu tensionata, o constiinta zbuciumata, datorata nepotrivirii trairii interioare cu realitatea exterioara. Conflictul dramei se manifesta in constiinta personajului, generat de imposibilitatea de aplicare a ideilor absolute ce il domina si, de asemenea, ii determina destinul tragic. Asadar, eroii lui Camil Petrescu sunt invinsi de propriul ideal, din cauza principiilor care nu se pot pune in practica, intr-o societate in care domina imperfectiunea.

BiaaGee