1

Drept roman 03.12.2010 Curs 4 prof. Emil Molcut

Persoane
In zilele noastre , conceptual de personae desemneaza subiecte de drept sau subiecte ale raportului juridic. Caci oamenii participa la viata juridical, fie individual in calitate de personae fizice, fie in cadrul unor colectivitati in calitate de persoane juridice. Iar aptitudinea fintei umane, a omului de a participa la viata juridical se numeste CAPACITATE , CAPACITATE JURIDICA sau PERSONALITATE. In zilele noastre toti oameni sunt persoane, subiecte de drept, pe cand la romanii erau persoane numai oamenii liberi, intrucat sclavii erau asimilati cu bunurile si prin urmare nu erau subiecte ci obiecte de drept. Pe de alta perte , in epoca moderna capacitatea juridical este judiciara. La romani era foarte diversificata, astfel oamenii liberi se clasificau in CETATENI si NECETATENI. NECETATENI la randul lor se clasifiocau in LATINI si PELEGRINI. Si CETATENI si NECETATENI puteau fi INGENUI sau DEZROBITI. INGENUI sunt acei care au fost intotdeauna oamenii liberi , DEZROBITI erau sclavi eliberati. In dreptul roman, capacitatea juridical era denumita CAPUT, si pentru ca o persoana sa aiba capacitate deplina trebuia sa intruneasca trei conditi: STATUS LIBERTATIScalitate de om libere. STATUS CIVITATIS- calitate de cetatean roman. STATUS FAMILIAE- calitate de sef al unei famili civile romane. Prin urmare aveau capacitate deplina numai cetatenii romani care erau sefi de familie. Toate celelelte categorii de persoane aveau capacitate limitata. Personalitatea incepea in momentul nasteri, insa de la aceasta regula exista o exceptie conform caruia :INFANS CONCEPTUS PRO NATO HABETUR QUOTIENS DE COMMODIS EIUS AGITUR.copilul conceput se considera nascut atunci cand e vorba de interesele sale. In virtutea acestei excepti, copilul conceput va veni la succesiunea tatalui sau, deoarece este in interesul lui sa fie considerat nascut. In mod simetric , persoana inceteaza odata cu moartea, insa si de la aceasta regula exista exceptie conform caruia:HEREDITAS IACENS SUSTINET PERSONAM DEFUNCTI-mostenirea deschisa dar neacceptata, insa prelungeste personalitatea defunctului. Acceasta exceptie sa admis deoarece la romani functioneaza un principiu de maxima generalitate conform caruia nu exista patrimoniu fara titular. Incat se pune intrebarea cine este titularul patrimoniului in intervalul de timp cuprins intre momentul mortii unei persoane si momentul acceptari succesiuni acelei persoane. Defunctul nu poate fi titular al patrimoniului, pentru ca nu mai este in viata. Nici mostenitorul nu pot fi titular al patrimoniului pentru ca pentru ca nu a acceptat inca succesiunea. De acea sa admis ca in acest interval de timp titular al patrimoniului este chiar defunctul, a carui personalitate se prelungeste pana in momentul acceptarii succesiuni. Asa cum am vazut, oameni liberi se clasifica in cetateni si necetateni, insa in epoca foarte veche cetatenia romana se confunda cu libertatea, deoarece cateva secole (doua-trei secole) s-a aplicat principiul caruia orice strain vcenit la Roma cadea automat in sclavie. Prin urmare in aceste conditi numai cetateni romani se bucurau de libertate. Cu timpul, odata cu dezvoltarea economiei de schimb romanii au inceput sa-I tolereze pe straini. Mai intai in calitate de oaspeti si client, iar mai tarziu ca pelegrini. Cu toate acestea numai cetateni romanii se bucurau de toate drepturile politice si civile , astfel ei aveau: -IUS CONNUBII dreptul de a incheia o casatorie civila romana. -IUS MILITIAE dreptul de a fii soldati.

-IUS SUFFRAGII dreptul la vot. -IUS HONORUM dreptul de a fi alesi magistrate. -IUS COMMERCII dreptul de a incheia acte potrivit dreptului civil roman. Tot odata ei aveau anumite semen distinctive. Spre exemplu numai cetateni romani aveau dreptul sa poarte TOGA. De asemenea numele cetatenilor romanii era atat de bine elaborate incat tinea loc si de adresa. Numele cetatenilor romani era formata din cinci elemente: TRIA NOMINA, INDICATIUNEA FILIATIUNII, INDICATIUNEA TRIBALA. Tria nomina cuprindea: PRAENOMEN, NOMEN GENTILICIUM si COGNOMEN. Praenomen inseamna prenumele cetateanului prin care se individualiza in societate. Nomen gentilicium inseamna numele ginti din care facea parte cetateanul roman. Cognomen insemna porecla. Indicatiunea filiatiunii arata care este prenumele tatalui. Indicatiunea tribal indica cartierul in care locuia cetateanul roman. Exemplu: cel mai mare avocet al antichitati se numea: MARCUS-(prenume) TULLIUS-(nomen gentilicium) MARCI filius-(indicatiunea filiatiuni) CORNELIA tribu-(indicatiunea tribal) CICERO-(porecla). Cetatenia romana se dobandea mai intai prin nastere, intrucat la romani cel nascut in sanul casatoriei dobandea conditia juridical a tatalui sau, din momentul in care era conceput. Cel nascut in afara casatoriei dobandea conditia juridical a mamei sale , din momentul in care era nascut. In al doilea rand cetatenia se dobandea prin LEGE, fiindca romanii votau legi special prin care acordau cetatenia unei persoane sau unei persoane determinate. In al treilea rand cetatenia se dobandea prin BENEFICIUL LEGII, intrucat anumite legi romane (Legea celor douasprezece table) prevedeau care sunt conditile necesare pentru dobandirea cetateniei, astfel incat toti acei care intruneau conditile legii deveneau cetateni. In fine , sclavul DEZROBIT de un cetatean dobandea si el cetatenia. Cetetenia se pierde in primul rand prin pierderea libertati, de vreme ce libertatea era cea dintai premiza a cetateanului. In al doilea rand, cetatenia se pierdea prin efectul inadmisibilitatii dublei cetateni, prin urmare acel care dobandea cetatenia altui stat pierdea automat cetatenia romana. In al treilea rand pierdeau cetatenia cei care erau exilati. Multa vreme romanii au pastrat numai pentru ei avantajele care decurg din cetatenia romana.

Organizarea familiei romane

Cuvantul familia vine de la famulus, famulus in vechea limba latina inseamna SCALV. Aceasta etimologie a cuvantului familia se explica prin faptul ca multa vreme , romanii nu au facut distinctive intre familia ca forma de proprietate si familia ca forma de comunitate umana. Dovada ca in textele juridice romane, cuvantul familia este utilizat cu trei sensuri: In primul rand prin familia romana intelegem totalitatea sclavilor care se aflau in proprietatea unei persoane. In al doilea rand cuvantul familia desemna totalitatea persoanelor si bunurilor care se aflau sub puterea aceluias PATER FAMILIAS in al treilea rand familia desemna totalitatea persoanelor care se aflau sub puterea aceluias PATER FAMILIAS. La origine , in epoca foarte veche puterea pe care pater familias o exercita asupra persoanelor si bunurilor avea un caracter unitar si era desemnata prin cuvantul MANUS(mana, putere). Mai tarziu in dreptul evoluat, aceasta putere unitara s-a descompus in mai multe puteri distincte, astfel in dreptul evoluat cuvantul MANUS desemna numai puterea pe care barbatul o exercita asupra femeii maritate. Puterea asupra sclavilor era denumita

DOMINICA POTESTAS, puterea asupra altori bunuri era denumita DOMINIUM, puterea asupra descendentilor era denumita PATER POTESTAS, iar puterea cumparatorului asupra fiului vandut de tata era denumit MANICIPIUM. In familile romane persoanele erau impartite in doua categorii: unele persoane erau SUI IURIS, iar celelalte erau persoane ALIENI IURIS. Se numeau SUI IURIS acele persoane care nu se aflau sub puterea cuiva. Practic era persoana SUI IURIS numai PATER FAMILIAS, dar prin PATER FAMILIAS nu trebuie sa intelegem tata de familie , ci sef de familie intrucat putea fii PATER FAMILIAS si un barbat necasatorit, care avea o familie constand in bunuri. Pe cand fii, fiicele, femeia maritata se aflau sub puterea lui PATER FAMILIAS si fireste deveneau SUI IURIS dupa ce PATER FAMILIAS murea. Totodata in familia romana se stabileau relatile de rudenie, iar rudenia era da doua felurii: RUDENIA CIVILA AGNATIUNEA RUDENIA DE SANGE COGNATIUNEA. Agnatiunea se intemeia pe idea de putere si existau trei categoriide agnatii sau trei cercurii de agnatiunti: Din prima categorie faceau parte toti acei care la un moment dat se aflau sub puterea aceluias pater familias. Exempleu: fratii cat timp traia tatal lor. Din a doua categorie de agnati faceau parte toti acei care s-au aflat in trecut sub puterea aceluias pater familias, dar ulterior au devenit persoane SUI IURIS. Exemplu: fratii dupa moartea tatalui lor. Din a treia categorie fac parte persoanele care s-ar fi aflat sub aceasi putere, daca pater familias ar mai fi trait in momentul nasterii lor. Exemplu: doi verii primari care s-au nascut dupa moartea bunicului lor. Fixarea acestor categorii de agnati prezinta o importanta deosebita in dreptul roman, deoarece vreme de cinci secole, agnatiunea a fost unicul fundament al succesiuni, in sensul ca numai agnati se mosteneau. Iar succesiunea era acordata in ordinea celor trei categorii de agnati. Pe de alta parte cele trei cercuri ale agnatiuni nu sunt fixe , ci mobile. In sensul ca doua persoane ideale puteau face parte din oricare cerc al agnatiunii in functie de anumite imprejurari. Exemplu:doi frati cat timp traieste tatal lor fac parte din prima categorie. Doi frati dupa moartea tatalui sunt in categoria a doua (se mostenesc numai daca n-au copii), daca unul dintre fratii s-a nascut dupa moartea tatalui sunt in categoria a treia. Pe cand COGNATIUNEA este de doua feluri: - COGNATIUNEA REALA - COGNATIUNEA FICTIVA. COGNATIUNEA REALA este rudenia de sange si izvoraste din natura umana , intrucat este legatura dintre persoane care au un autor comun. La randul lor rudenia de sange se clasifica in doua categorii: RUDENIA DE SANGE IN LINIE DIRECTA: este legatura dintre persoane care descend una din alta. RUDENIA DE SANGE IN LINIE COLATERALA: este legatura dintre persoane care nu descend una din alta , dar au un autor comun. Pentru a stabili gradul de rudenie , la rudenia in linie colaterala, trebuie sa enumeram generatile la persoana care ne intereseaza pana la autorul comun si coboram apoi pana la cealalta persoana care ne intereseaza. Exemplu: fratele si sora sunt colaterali in gradul doi. Pe langa cognatiunea reala romanu au cunoscut si COGNATIUNEA FICTIVA, care izvoraste dintr-un text al Legii celor douasprezece table, conform caruia toti AGNATI sunt COGNATI. Iar daca admitem ca toti AGNATI sunt COGNATI, trebuie sa mai admitem ca anumiti COGNATI nu sunt rude de sange. Exemplu: fiul adoptat trece sub puterea adoptatorului , devinenind cognat cu el. Fiind agnat potrivit legi devine si cognat si totusi el nu este ruda de sangecu adoptantul. Prin urmare se numesc COGNATI FICTIVI cei care nu sunt rude de sange. Asa cum spuneam puterea pe care PATER FAMILIAS o exesrcita asupra descendentilor se numea PATRIA POTESTAS sau puterea parinteasca. Prin descendenti intelegem fii, fiice si

nepoti din fii nu si nepotii din fiice pentru ca ei se afla in alta families i sub alta putere, adica sub puterea tatalui. Aceasta putere prezinta doua caractere: In primul rand CARACTER PERPETU, in sensul ca fiul de familie ramana sub puterea parinteasca pana la moartea lui pater familia, indiferent de varsta sau puterea pe care o avea. De accea in DOMENIUL PRIVAT la romani nu exista institutia majoratului, in sensul ca fiul de familie nu dobandea capacitate deplina la implinirea anumei varste ci la moartea lui pater familia, intrucat fiul de familie putea sa aiba 50-60, sa fie consul etc. Cea ce insemna ca nu avea capacitate juridical in domeniul privat. In al doilea rand puterea parinteasca avea CARACTER NELIMITAT, care se exprima in dreptul de viata si de moarte, dreptul de expozitiune si dreptul de a vinde. Dreptul de expozitiune, dreptul de abandon care se exercita in sapte opt zile, maxim noua. In al treilea rand potrivit Legii celor douasprezece table, pater familias putea sa-si vanda fiul de trei ori, fiecare vanzare fiind valabila cinci ani. Dupa a treia vanzare fiul de familie iesea de sub puterea parinteasca. Aceste drepturi au fost restranse printr-o serie de reforme care s-au dat in epoca clasica. Dar caracterul nelimitat al puteri parintesti se manifesta si asupra bunurilor , in sensul ca fiul de familie nu avea patrimoniu. Pe de alta parte , fiul de familie nu putea incheia acte juridice de drept privat in nume propriu, ci numai IMPRUMUTAND capacitatea lui pater familias, printr-un act special si cu conditia ca prin efectul acelor acte juridice situatia lui pater familias sa devina mai buna. Puterea parinteasca putea fi create prin cale naturala prin CASATORIE sau CALE ARTIFICIALA. La origine, casatoria a fost actul prin care femeia trecea sub puterea barbatului. Si intrucat puterea barbatului o exercita asupra femeii maritate, era denumita MANUS si aceasta forma de casatorie a fost denumita CASATORIA CU MANUS. Cu timpul insa sub influenta legii femeile romane au inceput sa traiasca in simple uniuni, de accea romanii au admis o noua forma de casatorie, in cazul careia femeia maritata nu mai trece sub puterea barbatului, ci ramane sub puterea lui pater familia. Aceasta casatorie era denumita casatorie fara manus. Casatoria cu manus presupunea anumite conditi solemne, pa cand casatoria fara manus nu presupunea conditi de forma la instalarea femei in casa barbatului se dadea o petrecere.