Cursul nr. 11 21.05.

2012
Functia publica

Geneza institutiei prefectului trebuie raportata la functionarea administratiei publice in unitatile administrativ teritoriale, pe baza unor principii in centrul carora se afla autonomia locala, precum si eligibilitatea, care face ca administratia publica sa fie infaptuita de autoritati publice alese de colectivitatile locale, pe criterii care nu vizeaza in preponderenta pregatirea profesionala, ci increderea, prestigiul de care se bucura in fata celor care le-au ales. Asa se explica faptul ca s-a creat un instrument al statului, al centrului, care sa vegheze asupra modului in care autoritatile locale alese respecta legea in activitatea pe care o presteaza, rol denumit traditional tutela administrativa, denumire inspirata din dreptul familiei drept civil, potrivit actulului Cod Civil, unde tutela este o forma de protectie a unei persoane lipsita de capacitate juridica. Sintagma tutela administrativa are ca element comun activitatea de supraveghere a modului in care interesele cetatenilor sunt slujite in mod legal prin practica autoritatilor autonome locale, iar titularul acestei institutii poarta fie denumirea de prefect, in sistemul romano germanic, fie alte denumiri. Un asemenea rol face ca prefectul sa fie reprezentat in Constitutia Romaniei in cap. V al titlului III consacrat administratiei publice, art. 123, din interpretarea caruia rezulta urmatoarele elemente ale statutului constitutional al prefectului.
Este numit in fiecare judet si in municipiul Bucuresti de catre Guvern.

Este reprezentantul Guvernului pe plan local.

Conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe locale, ale administratiei publice locale din unitatile administrativ teritoriale. Asa se face ca legea recunoaste posibilitatea pentru ministri si ceilalti conducatori ai organelor centrale de specialitate de a delega prefectului una din atributiile lor de conducere si de control, cu privire la activitatea acestor servicii deconcentrate. Prefectul este garantul respectarii legii si al ordinii publice la nivel local. Rolul de garant al respectarii legii tutela administrativa in sens clasic, este concretizat prin dreptul pe care insasi Constitutia, prin art. 123, alin. 5 il recunoaste pentru prefect, de a ataca in fata instantelor judecatoresti de contencios administrativ actele emise sau adoptate de Consiliul Judetean, Consiliul Local sau Primar, daca le considera nelegale, ceea ce atrage suspendarea de drept a actului astfel atacat. Regimul juridic al dezvoltarii si exercitarii acestui drept se regaseste in legile organice nr. 340/2004 privind Prefectul si Institutia Prefectului, nr. 5542004 a contenciosului administrativ, nr. 215/2001 a administratiei publice locale. Raportand prevederile constitutionale la legea organica, rezulta ca prefectul, in calitatea sa de reprezentant al Guvernului, este un organ central, iar, in virtutea atributiilor pe care le exercita, a competentei pe care o exercita, este un organ local, in sensul larg al termenului, exprimand astfel principiul deconcentrarii in administratie, in sensul ca centrul sau Guvernul transfera atributia sa de a controla legalitatea actului de administrare unui organ care functioneaza in teritoriu si care se afla in raport de subordonare fata de centru. Existenta acestui organ reprezinta si o consecinta si un instrument al rolului Guvernului de a exercita conducerea generala a administratiei publice, consfintit in articolul 102 din Constitutie.

 Intre Prefect, ca reprezentant al Guvernului pe de o parte si autoritatile administratiei publice locale asupra carora isi exercita dreptul de a veghea la respectarea localitatii CJ, CL, Primar si Presedinte de Consiliu Judetean pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare. Daca ar exista astfel de raporturi, in virtutea lor, prefectul ar putea el insusi sa anuleze actele lor ilegale. Neexistand asemenea raporturi, el nu poate decat sa solicite puterii judecatoresti sa dispuna anularea lor. Prefectul face parte in prezent din categoria inaltilor functionari publici, carora le este interzisa apartenenta politica, sub sanctiunea destituirii din functie. O atare modificare a statutului sau s-a facut resimtita, in contextul in care pana in 2003, cand s-a modificat legea privind functionarii publici, a facut sa inlocuiasca statutul de demnitar politic a prefectului in cel de functionar public si implicit, profesionalizarea functiei de prefect. In practica, din pacate se resimte in continuare perceptia, in primul rand din partea guvernantilor care o vad tot ca pe o functie de sorginte politica si de aici, instabilitatea acestei categorii de functionari, care se resimte cu orice modificare intervenita in structura politica a Guvernelor.

Sustineam optiunea legiuitorului de a profesionaliza aceasta functie, ca un fenomen de profesionalizare a insasi administratiei publice si necesitatea respectarii statutului prefectului, astfel cum el este reglementat de actuala lege nr. 188/1999 pentru categoria inaltilor functionari publici. Emite acte numite ordine, care pot avea caracter normativ sau individual. Reglementare in legislatie: Art. 73 Constitutie; legea nr. 188/1999 privind statutul functiei publice, la care se adauga mai multe legi speciale, statute speciale pentru diverse functii publice speciale cadre militare (functii militare), politistul. Legea nr. 188/1999 reprezinta cadrul general de la care se poate deroga prin anumite functii cu statut special. O functie publica reprezinta, intr-o viziune mai larga, totalitatea persoanelor care au fost investite cu prerogativa de putere, autoritate publica, in exercitarea activitatilor pe care le deruleaza intr-o institutie publica. Pe aceasta viziune, ar intra foarte multe ocupatii din sectorul bugetar, nu numai functiile publice clasice, ci si demnitatile publice calitatea de parlamentar, dar si anumite profesii unde persoana in cauza isi desfasoara meseria pe baza unor contracte de munca. In viziunea legii nr. 188/1999, este functie publica doar cea care are la baza un act administrativ emis de superiori pentru angajarea subordonatilor. Au existat multiple teorii privind administratia si functia publica.
Functia publica ar avea un statut legal. Nu se incheie niciun contract intre stat si individ, ci functia publica este ocupata doar in baza actului unilateral administrativ, emis de autoritatea administrativa competenta. In prezent, unele functii sunt reglementate in baza contractului de munca, altele, pe

baza statutelor generale sau speciale.

In unanimintate, specialistii considera ca functia publica reprezinta o institutie fundamentala, ce apartine dreptului administrativ.

In baza legii nr. 188/1999, art. 1, 2, avem urmatoarele definitii: Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilittilor, stabilite n temeiul legii, n scopul realizrii prerogativelor de putere publica de ctre administratia publica centrala, administratia publica local si autorittile administrative autonome.

Functionarul public este persoana numita, n conditiile legii, ntro functie publica. Persoana care a fost eliberata din functia publica si se afla n corpul de rezerva al functionarilor publici isi pstreaz calitatea de functionar public. Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis n conditiile legii. Legea reglementeaza regimul general al functiei publice, dar precizeaza la art. 5 si anumite statute speciale. Legea nu se aplica pentru anumite cazuri, reglementate la art. 6. Clasificarea functiilor publice realizata in capitolul II din legea nr. 188/1999; facuta pe diverse criterii:
Specificitatea atributiilor functii publice generale: consilier juridic, consilieri, contabilit si specifice intalnite doar in anumite sectoare: penitenciare, politie inspector, comisar

Nivelul de studii cerute functiile publice se impart in trei clase:

I studii superioare, de lunga durata, cu diploma; pot ocupa si functii de

conducere, spre deosebire de celelalte clase

II studii superioare, de scurta durata, cu diploma

III studii medii

Tipul de administratie ori de institutie in care functionarul public este incadrat: de stat, teritoriale, locale

Nivelul de atributii, de statutul inalti functionari publici (art. 12), functii publice de conducere (art. 13), functionari publici de executie de clasa I, II, III (art. 14)

Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice art. 3: legalitate, impartialitate si obiectivitate, subordonare ierarhica, transparenta, eficienta si eficacitate etc. Conditiile generale pentru ocuparea unei functii publice art. 54 din lege: cetatenie romana, domiciliu in Romania, capacitate deplina de exercitiu, stare de sanatate corespunzatoare, cerintele de studiu prevazute pentru functie, precum si alte cerinte speciale, lipsa unei condamnari penale pentru anumite infractiuni contra autoritatii, umanitatii, statului, de serviciu, fals, coruptie sau alte infractiuni savarsite cu intentie, care ar face persoana in cauza incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea. Recrutarea prin concurs & principii ce stau la baza probei de concurs Numirea act administrativ individual, emis de conducatorul autoritatii administrative Stagiu clasa I: 12 luni; clasa a II a: 8 luni; clasa a III a: 6 luni Fise de post cuprind atributii Exista dreptul la cariera, legea prevazand si existenta unui dosar profesional pentru fiecare functionar public. Se realizeaza o evaluare anuala a functionarilor publici, aceasta fiind necesara in cazul in care se doreste avansarea in gradele de salarizare, promovarea intr-o functie superioara, dar chiar si eliberarea dintr-o functie publica. Cu ocazia acestei evaluari, se acorda si calificative.

Legea prevede si conditii specifice pentru avansare, ce se poate face pe acelasi grad de salarizare, in cadrul aceleiasi functii sau avansarea pe o treapta profesionala superioara. Regula pentru promovare sustinerea unui examen sau a unui concurs. Art. 87 92 operatiuni de modificare