INSTITUII FINANCIARE INTERNAIONALE

Miscarea internationala a mijloacelor banesti si sistemul pietei monetar financiare internationale dispune de o structura institutionala adecvata, prin intermediul careia se realizeaza, n mod concret, fluxurile monetare si se asigura efectuarea operatiunilor specifice activitatilor monetar - financiare internationale. Aceasta structura include institutii specializate localizate la nivelul economiilor mondiale (banca centrala si bancile comerciale), bursele si societatile financiare, agentii economici nonbancari, institutiile guvernamentale, institutii monetar - financiare internationale si cele regionale. La oricare dintre aceste niveluri distingem: institutii care efectueaza nemijlocit operatiuni monetar -financiare internationale; institutii care organizeaza, sprijina si supravegheaza.

Principii de baza pentru functionarea eficienta a institutiilor Toate institutiile financiare internationale se ghideaza dupa cel putin trei principii de baza: promovarea libertatii comertului international si a tranzactiilor de capital; asigurarea asistentei de specialitate n fiecare tara n vederea mentinerii stabilitatii economice si monetare interne si externe; elaborarea politicilor economice lund n considerare interesele tuturor tarilor membre ale acestor institutii.

Este foarte important ca institutiile sa fie capabile sa-si pastreze seriozitatea pe pietele financiare, la adevarata lor valoare. Majoritatea institutiilor financiare internationale sunt solide din punct de vedere financiar. O trasatura esentiala a institutiilor financiare internationale este solidaritatea ntre tarile membre ale acestor institutii. Pentru functionarea eficienta a acestor institutii, pe langa valoarea contributiei financiare important este si dorinta politica de cooperare ntre tarile membre bazata pe ncredere reciproca. Institutiile ntocmesc rapoarte detaliate asupra activitatii lor, n care apar si comentarii critice. Analiza introspectiva si autocritica au un rol benefic n readaptarea si mbunatatirea activitatii n scopul pastrarii ncrederii cu care au fost nvestite institutiile din partea tarilor membre, partenere. Pentru a-si putea desfasura activitatea independent este foarte important ca institutiile internationale sa aiba propriile surse de venituri. Un alt factor important n asigurarea succesului institutiilor internationale este modalitatea n care se iau deciziile. . Majoritatea institutiile financiare adopta proceduri n care voturile depind de puterea economica si financiara a fiecarei tari membre. Votul este adesea legat de contributia financiara a tarii respective, n acest fel fiind asigurat

faptul ca tarile cu cea mai mare putere economica vor avea si cea mai mare contributie financiara, primind n schimb o mai mare putere de decizie n cadrul institutiei Pentru infapuirea noii ordini monetare internationale in urma conferintei de la BrettonWoods au fost create un numar de institutii cu caracter monetar si financiar. Acestea sunt: Fondul Monetar International (FMI) , Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Rolul lor depaseste cu mult pe acela al unei simple banci, printre obiectivele lor figurnd dezvoltarea si organizarea cooperarii monetar - financiare a statelor, asigurarea de asistenta si sprijin financiar pentru dezvoltarea schimburilor, mentinerea stabilitatii si echilibrului pe plan valutar, a echilibrului balantelor de plati, sustinerea financiara a cresterii economice n tarile membre si cu deosebire n cele mai putin dezvoltate.

BANCA MONDIAL(BM)
Banca Mondiala reprezinta una dintre cele mai mari surse de finantare si de asistenta pentru tarile aflate in tranzitie si dezvoltare. Scopul ei principal este ajutorarea celor mai sarace populatii si state, folosindu-si resursele financiare si umane, precum si experienta bogata, pentru a reduce saracia din tarile n curs de dezvoltare, crescnd nivelul cresterii economice si mbunatatind nivelul de trai. Grupul Bancii Mondiale cuprinde 5 agentii cu functii distincte pentru ndeplinirea misiunii Grupului : Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), Asociatia Internationala de Dezvoltare (IDA), Corporatia Financiara Internationala (IFC), Agentia de Garantare Multilaterala a Investitiilor (MIGA) si Centrul International de Reglementare a Diferentelor din Domeniul Investitiilor (ICSID) .Termenul generic de Banca Mondiala se refera n principal la BIRD si IDA. Fiecare institutie are un rol distinct n lupta mpotriva saraciei si mbunatatirea conditiilor de viata pentru populatia din statele n curs de dezvoltare. Organul suprem de conducere al Bancii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor format dintr-un reprezentat al fiecarui stat membru care, de regula, este ministrul finantelor. Acest organism se ntruneste n sedinta cel putin odata pe an, cnd are loc o sedinta comuna cu cea a Consiliului Guvernatorilor FMI. Conducerea curenta a Bancii revine unui Consiliul de Administratie numit si Consiliul Directorilor Executivi format din 24 de membri. Consiliul de Administratie conduce si intitutiile financiare afiliate ( CFI, AID). Acesta este format din reprezentantii Statelor Unite ale Americii, Frantei, Marii Britanii, Germaniei, Japoniei si din 19 directori reprezentnd grupurile de state. Conducerea Consiliului revine unui presedinte ales pe 5 ani, care conduce si administratia Bancii. De regula, presedintele Bancii este un reprezentant al SUA. Votul n cadrul organismelor de conducere este proportional cu cota de participare la Banca. Elaborarea politicii bancii revine unui Comitet de Dezvoltare, ( care nu este institutionalizat), format din ministrii de finante ai tarilor care au reprezentanti in Consiliul Directorilor Executivi. Comitetul de Dezvoltare se ntlneste in sedinta de 2 ori pe an, una din sedinte desfasurndu-se nnaintea ntrunirii Consiliul Guvernatorilor

si urmarind sa stabileasca volumul transferului de resurse catre tarile n curs de dezvlotare. Banca Mondiala are de trei ori mai mult angajati decat FMI, acestia desfasurndu-si activitatea att la sediul central, ct si la reprezentantele deschise n ntreaga lume ( la mijlocul anilor 1990 existau circa 40 de reprezentante). Banca Mondiala acorda mprumuturi guvernelor si agentiilor guvernamentale care pot obtine garantii solide din partea statului. Printre acestea se pot numara oricare din cele 156 de tari membere care nregistreaza un venit anual pe cap de locuitor sub pragul minim de creditare.Acordarea de mprumuturi statelor membere mprumuturile sunt destinate finantarii unor proiecte ce duc la dezvlotarea economica, rezulatele proiectului dnd posibilitatea rambursarii creditului. Banca ofera valuta doar pentru finantarea proiectului, componenta interna a investitiei - salariile, consumurile, intermediare fiind finantate din resursele financiare ale tarii beneficiare. Resursele Bancii Mondiale sunt formate din participatiile statelor membere la capitalul Bancii, care este majorat periodic. Din contributia statelor membere, numai 6 % se varsa, ramne in permanenta la dispozitia ei, putnd fi solicitat n orice moment. Aceasta este una din conditiile ce stau la baza credibilitatii Bancii, a doua conditie fiind aceea ca mprumuturile nu pot depasii capitalul subscris de membri, la care se adauga rezervele. Cota de participare varsata, in moneda nationala a tarilor membere, are o pondere redusa in totalul resurselor Bancii. Principala resursa de finantare o formeaza lichiditatile obtinute de Banca pe piata internationala de capital, aceasta reprezentnd 85% din totalul pasivului Bancii. Resursele de pe pietele internationale se atrag prin emisiunea de obligatiuni pe termen mediu si lung si plasarea hartiilor de valoare pe termen scurt guvernelor, bancilor centrale sau comerciale. De mentionat ca circa 50% din resursele mprumutate colectate de Banca Mondiala provin din lansarea de titluri pe termen scurt, aspect riscant in vedere ca creditele acordate sunt pe termen lung. Astfel pot sa apara neconcordante la scandenta, precum si diferente de dobanzi ce pot afecta profitul Bancii.

FONDUL MONETAR INTERNAIONAL (FMI)

Conferinta Monetara si Financiara din iulie 1944 de la Bretton Woods a prevazut nfiintarea a doua institutii: Fondul Monetar International (FMI) si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) - FMI urmnd sa detina rolul principal n cadrul noului sistem monetar international. Institutie specializata a O.N.U. Statutul FMI, adoptat de cele 45 de state participante la conferinta, a intrat n vigoare la 27 decembrie 1945, activitatea oficiala a Fondului ncepnd la 1 martie 1947. FMI are urmatoarele obiective: sa promoveze cooperarea monetara; sa faciliteze expansiunea comertului international;

sa nlature restrictiile valutare din calea comertului international si a fluxurilor financiare internationale; sa acorde tarilor membre credite pe termen scurt si mijlociu, n vederea reducerii dezechilibrelor temporare de balanta de plati; sa promoveze stabilitatea cursurilor valutare si evitarea devalorizarilor monetare ca mijloc de concurenta internationala.

FMI are doua categorii de membri: membri originari sunt considerate acele tari care au ratificat acordul de creare a FMI pna la intrarea lui n vigoare; alti membri sunt socotite toate celelalte tari care au aderat la FMI dupa intrarea n vigoare a acordului. Aceasta delimitare a membrilor FMI are, n principal, caracter onorific, dar uneori se tine cont de acest lucru n desfasurarea activitatii Fondului. Numarul tarilor membre ale FMI a crescut rapid, de la 29 de tari n anul 1945, la 125 n 1973, 151 n 1989 si 184 de tari membre n anul 2004. Romnia este membra a FMI din decembrie 1972. Calitatea de membru al FMI da Romniei, ca de altfel oricarui stat membru, posibilitatea de a beneficia de toate drepturile ce i revin potrivit statutului si reglementarilor de functionare cu ndatorirea de a-si ndeplini obligatiile asumate prin semnarea acordului, precum si dreptul de a se retrage oricnd din FMI pe baza unui aviz scris. Structura organizatorica a FMI Organizarea si functionarea FMI se bazeaza pe asa numitele "cote parti " subscrise de tariile care adera la aceasta organizatie, adica pe volumul resurselor pe care statele membre le pun la dispozitia FMI si care determina inclusiv numarul de voturi de care dispune fiecare stat membru in organele de conducere, precum si importanta mprumuturilor de care poate beneficia fiecare tara. Cotele parti au fost exprimate in dolari si se fixeaza n functie de valoarea comertului exterior si de valoarea productiei statelor membre in raport cu o serie de conditii politice , favorabile , cel mai des , SUA si Marea Britanie. Organele de conducere ale FMI sunt: Consiliul guvernatorilor, Consiliul executiv si Directorul general. Pentru desfasurarea activitatii sale, FMI este organizat pe comitete si departamente specializate. Consiliul guvernatorilor constituie organul suprem si stabileste liniile directoare ale activitatii Fondului(cu rol de adunare generala). Fiecare stat membru este reprezentat de un guvernator (Ministrul de finante sau Guvernatorul bancii centrale si detine un drept de vot a carui importanta difera in functie de cota parte de capital subscrisa de statul respectiv) si un supleant numit de fiecare tara. Dintre membri Consiliului guvernatorilor unul este ales presedinte. n sfera atributiilor sale intra: primirea de noi membri, excluderea membrilor, modificarea statutului, revizuirea cotelor de participare, ncheierea de aranjamente valutare cu alte institutii etc. De regula, n luna septembrie a fiecarui an, Consiliul guvernatorilor se ntruneste ntr-o sesiune ordinara, n cadrul careia se examineaza activitatea Fondului n cursul anului

financiar ncheiat (1 aprilie - 31 martie) si se stabilesc liniile directoare ale activitatii viitoare. Consiliul executiv este format din 23 directori executivi, din care 7 sunt numiti si 16 alesi. Directorul general este numit de Consiliul executiv pe o perioada de 5 ani. El prezideaza ntlnirile Consiliului executiv, nu voteaza dect n situatia n care exista egalitate de voturi si poate participa si la sedintele Consiliului guvernatorilor, dar fara drept de vot. Comitetul interimar a fost nfiintat n anul 1974 ca un organ consultativ compus din 24 membri, care da avize si face rapoarte catre Consiliul guvernatorilor pe probleme privind gestionarea si adaptarea sistemului monetar international. Comitetul dezvoltarii constituit n acelasi an este un comitet ministerial reunit al Consiliului guvernatorilor FMI si al Bancii Mondiale, care analizeaza transferurile de resurse catre tarile n curs de dezvoltare. La nivelul FMI sunt organizate departamente geografice (Africa, Asia-Pacific, Europa, Orientul Mijlociu, Emisfera Occidentala) si departamente functionale si servicii speciale (Departamentul de finante publice, Departamentul juridic, Institutul FMI, Departamentul monetar si valutar, Departamentul de studii, Departamentul de statistici si Departamentul de trezorerie). Constituirea si utilizarea resurselor FMI Resursele FMI se pot grupa n general n patru categorii: a). cote subscrise de tarile membre; b). dobnzi si comisioane; c). vnzari de aur contra valute convertibile; d). mprumuturi. a). Cotele de participare constituie partea cea mai importanta din capitalul FMI, fiecare tara, odata cu aderarea la Fond, fiind obligata sa subscrie o anumita cota. Pna n anul 1978 aceasta cota era formata din 25% aur si 75% moneda nationala indiferent daca este convertibila sau neconvertibila. . n trecut, aurul corespunzator fractiunii de 25% se depunea la unul din cei patru depozitari acreditati ai Fondului (Sistemul Federal de Rezerve al SUA, Banca Angliei, Banca Frantei si Banca de Rezerva a Indiei). Moneda nationala este pastrata ntr-un cont special la dispozitia FMI, la banca centrala sau o alta banca din tara respectiva. Periodic, aceste cote sunt revizuite, de regula n sensul maririi lor. Sporirea cotelor de participare este determinata, n principal, de nevoia de resurse a Fondului pentru a face fata solicitarilor sporite de finantare ale membrilor. Revizuirea generala a cotelor se face la intervale de pna la 5 ani, dar fiecare membru poate solicita, atunci cnd se

considera ndreptatit, modificarea singulara a cotei sale. La data de 30 ianuarie 2003, Consiliul executiv a realizat ultima revizuire a cotelor de participare (a 12-a), lasnd neschimbata valoarea acestora de 213,7 miliarde DST. Cota de participare are o importanta deosebita din punctul de vedere al tarii membre, deoarece de marimea acesteia depinde: puterea de vot a tarii, volumul ajutorului financiar care i se poate acorda si valoarea alocarilor de DST. In cadrul FMI se aplica un sistem de vot ponderat cu cota de participare. Fiecarei tari membre i sunt acordate 250 de voturi, la care se adauga cte un vot suplimentar pentru fiecare fractiune de 100.000 dolari din cota de participare a tarii respective, astfel ca participarea statelor membre la luarea deciziilor este proportionala cu numarul total de voturi. Totusi, pentru anumite hotarri de importanta deosebita (de exemplu, modificarea cotelor de participare) este necesara unanimitatea. Cotele de participare cele mai mari le au tarile dezvoltate, care detin 3/4 din total si, deci, din voturi: SUA - 17,08%, Japonia - 6,13%, Germania - 5,99%, Franta - 4,95%, Marea Britanie - 4,95%. b). Dobnzile si comisioanele reprezinta o alta resursa a FMI, a carei marime depinde de volumul creditelor acordate si de evolutia ratelor dobnzii. c). Vnzarile de aur erau destinate, n formula vechiului statut, sa mareasca resursele Fondului ntr-o anumita valuta pentru a face fata solicitarilor deosebit de mari ntr-o moneda. d). mprumuturile se utilizeaza n cazul n care disponibilitatile FMI devin insuficiente comparativ cu solicitarile de finantare ale tarilor membre si se obtin de la statele membre, de la alte organizatii sau pe baza unor aranjamente. Dreptul de a primi ajutor financiar n valuta si alocari de DST de la FMI este proportional cu cotele-parti varsate, fapt care creeaza diferentieri accentuate n redistribuirea resurselor Fondului. Astfel, tarile cu o buna situatie economica si financiara au si posibilitati mai mari de a apela la finantarile FMI si, n plus, primesc cele mai mari alocari de DST, ceea ce constituie un paradox, deoarece nevoi suplimentare de resurse manifesta tarile n curs de dezvoltare, tari cu situatie financiara slaba, reflectata si n marimea cotei lor subscrise si varsate la Fond. O tara membra poate utiliza DST pentru a obtine moneda straina de la alti membri si pentru a face plati catre FMI. O astfel de utilizare nu constituie un mprumut, statelor membre ale FMI fiindu-le alocate DST pentru rezolvarea unor dezechilibre de balanta de plati, fara ndeplinirea unor masuri de politica economica si fara obligatia de rambursare. O tara membra care si foloseste alocarile de DST plateste Fondului o dobnda la o rata anuala de 1%-5%, n timp ce un stat care detine DST peste alocarile sale ncaseaza o astfel dobnda. Tragerile obisnuite pot fi efectuate n doua categorii: transele propriu-zise;

facilitatile de finantare.

a. Mecanismul transelor, destinat finantarii deficitelor generale ale balantelor de plati, prevede 5 transe, fiecare de marime egala cu 25% din cota de participare a tarii respective. Tragerea n prima transa, denumita "transa rezerva" se face automat, n momentul n care doreste taramembra. Pe lnga aceasta transa exista 4 "transe de credit", tragerile n cadrul lor putndu-se face succesiv, dupa epuizarea disponibilitatilor din "transa rezerva" si dupa examinarea situatiei concrete din tara solicitatoare de catre expertii FMI. n acordarea transelor de credit, FMI aplica principiul conditionalitatii: cu ct sumele trase cumulativ de o tara membra sunt mai mari comparativ cu cota de participare, cu att FMI va trebui sa se asigure ca politica dusa de statul respectiv permite echilibrarea balantei de plati si rambursarea fondurilor mprumutate. Prin mecanismul transelor, o tara poate obtine maxim 125% din cota sa de participare, dar transele de credit superioare se obtin cu o conditionalitate sporita.In limbaj tehnic , operatiunile de imprumut se numesc trageri , iar rambursarile se numesc rascumparari. Imprumuturile ingajate de un stat membru se pot derula sub forma "cumpararilor directe" si a "asigurarilor de trageri" Cumpararile directe reprezinta un imprumut acordat in moneda convertibila pe gaj de moneda nationala (swap) Asigurarile de trageri sunt decizii prin care FMI da siguranta unui stat ca va putea sa efectueze cumparari de moneda convertibila , in cursul unei perioade precizate si pana la un nivel determinat . Asadar asigurarile de trageri sunt linii de credit deschise pentru o perioada de 12 luni. Tragerile n mecanismul transelor se pot face fie sub forma cumpararii directe si imediate cu moneda nationala a sumei corespunzatoare, fie sub forma unor facilitati speciale: Aranjamentul "stand-by", pe baza caruia tara solicitatoare poate sa obtina sumele cuvenite, atunci cnd are nevoie, ntr-un interval stabilit de 1-3 ani. El a fost creat n anul 1952 n scopul de a ajuta pe termen mediu tarile cu dezechilibre temporare de balanta de plati, acestea putnd obtine 100% din cota anual si 300% din cota cumulat. n prezent, majoritatea creditelor acordate de FMI au la baza aranjamente "stand-by" ncheiate de statele membre.[1] Facilitatea de credit extinsa (EFF - Extended Fund Facility) a fost instituita n anul 1974 si a permis Fondului sa furnizeze statelor membre ajutoare echivalente cu un procent mai mare din cota lor de participare (100% din cota anual, 300% din cota cumulat) si pentru o perioada mai lunga dect prin mecanismul transelor de credit (3 ani). Principalul obiectiv al acestei facilitati l reprezinta ajutorarea statelor membre pentru a depasi dificultatile de origine structurala ale balantei de plati, care necesita n general o perioada de ajustare mai mare.

b. Tragerile n cadrul facilitatilor de finantare pot fi obtinute n situatii bine specificate, de deficite ale balantelor de plati, n special de catre tarile n curs de dezvoltare, astfel fiind create: Facilitatea de finantare compensatorie (CFF - Compensatory Financing Facility) creata n anul 1963, vine n sprijinul statelor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o scadere temporara a ncasarilor din exporturi (n special de materii prime, semifabricate) sau o crestere temporara a costurilor importurilor de cereale. Aceste tari care suporta majorari ale deficitelor balantelor de plati au posibilitatea sa traga asupra FMI pna la 75% din cota de participare. Din anul 1988 este inclusa n Facilitatea finantarii compensatorii si contingentarii, care pastreaza elementele esentiale ale finantarii compensatorii, dar cuprinde si elemente legate de contingentarea exporturilor sau a importurilor. Facilitatea de finantare a situatiilor neprevazute (USFF - Uncertain Situations Financing Facility) ajuta statele membre sa mentina dinamica reformelor, n cazul producerii unor socuri externe. Dreptul total de tragere este de 80% din cota de participare: 30% pentru deficitul ncasarilor din export, 30% pentru situatii neprevazute si 20% o transa de credit facultativa. Facilitatea de finantare a stocurilor tampon (BSFF - Buffer Stock Financing Facility) a fost creata n anul 1969 pentru tarile care nregistreaza dezechilibre de balanta de plati cauzate de participarea lor la acorduri sau aranjamente internationale privind formarea si functionarea stocurilor de materii prime, tragerile putnd atinge 50% din cota. Facilitatea petroliera a functionat temporar n perioada 1974-1975 si a fost destinata sa finanteze tarile membre care au nregistrat deficite ale balantelor de plati ca urmare a majorarii pretului titeiului, consecinta a primului soc petrolier. Facilitatea "Witteveen" a fost creata n anul 1980 n scopul sprijinirii tarilor membre care se asteapta sa nregistreze deficite importante ale balantelor de plati si care au epuizat celelalte posibilitati de tragere asupra FMI.[2] Facilitatea de ajustare structurala (SAF - Structural Adjustment Facility) si Facilitatea de ajustare structurala extinsa (ESAF - Enhanced Structural Adjustment Facility) au fost instituite n perioada 1986-1987, avnd ca scop acordarea de fonduri n conditii de favoare (termen de 10 ani din care 5,5 ani perioada de gratie, dobnda de 0,5% pe an) tarilor n curs de dezvoltare cu venituri mici, pentru programe de reforma economica si pentru probleme repetate ale balantei de plati. Cuantumul total al unei astfel de facilitati este echivalent cu 50% din cota de participare a tarii, platibil n trei anuitati. Facilitatea pentru transformare sistemica (STF - Systemic Transformation Facility) a functionat n perioada aprilie 1993-decembrie 1995 si a constat n acordarea de asistenta financiara tarilor n tranzitie cu dezechilibre ale balantei de plati datorate gravelor perturbatii ale sistemului comercial si de plati. Au beneficiat de aceasta facilitate 20 de tari, cea mai importanta transa (0,5 miliarde DST) revenind Ucrainei. Facilitatea liniilor de credit preventive (CCL - Contingent Credit Lines) a fost creata n anul 1999 n vederea acordarii de credite pe termen scurt tarilor membre a caror economie este fundamental sanatoasa si bine gestionata, dar care se pot confrunta cu

dezechilibre exceptionale ale balantei de plati, generate de miscari necontrolate ale pietelor de capital sau de propagarea efectelor unei crize financiare internationale. Facilitatea de reducere a saraciei si crestere (PRGF - Poverty Reduction and Growth Facility) a fost introdusa n noiembrie 1999 pentru a ajuta tarile cele mai sarace sa faca fata dezechilibrelor de balanta de plati. Pe baza strategiei de reducere a saraciei a tarii n cauza se adopta programe pe 3 ani si se poate obtine pna la 140% din cota de participare, n cazuri exceptionale chiar 185%. Consiliul guvernatorilor a hotart n anul 2000 ca termenul de creditare sa fie de 2-4 ani pentru Acordul "stand-by" si de 4-7 ani pentru Facilitatea de credit extinsa, n timp ce pentru Facilitatea de reducere a saraciei si crestere perioada de rambursare sa fie extinsa la 10 ani cu 5 ani perioada de gratie.

Banca Internationala Pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD)

BIRD este o institutie de finantare,infiintata in anul 1945 in urma Conferintei de la Bretton-Woods , cu scopul sprijinirii refacerii economiilor dupa razboi. Ea include 184 de membri si corespunde mesajului promovat la Bretton-Woods de organizare, armonizare si extindere a schimburilor internationale precum si de o mai eficienta utilizare a resurselor internationale. Obiectivul BIRD este reducerea saraciei n tarile n curs de dezvoltare, solvabile si cu venituri medii, promovnd dezvoltarea durabila, prin mprumuturi, garantii si servicii nelegate de mprumuturi - inclusiv servicii de analiza si consultanta. Tipurile de programe sustinute de BIRD se mpart n 2 categorii: programe pentru proiecte de infrastructura economica si sociala si programe de ajustare sectoriala, ca element de sustinere a reformei economice, promovate prin programele de macrostabilizare ale FMI (ajustare programatica structurala - PAL si ajustarea sectorului privat - PSAL). In statutul BIRD au fost inscrise cinci obiective principale care aveau sa fie urmarite de acest organism: Sprijinirea reconstructiei economiilor; Participarea la dezvoltarea statelor member,inclusive a celor mai putin dezvoltate; Promovarea investitiilor private in strainatate pe baza garantiilor si a investitiilor directe; Promovarea expansiunii armonioase pe termen lung a schimburilor internationale, a echilibrarii balantelor de plati ca si a factorilor de dezvoltare,care sa duca la imbunatatirea productivitatii muncii si a calitatii vietii; Finantarea mixta, din resurse interne si externe a proiectelor utile si urgente, tinand cont de consecintele economice ale investitiilor internationale.

Structura si organizarea BIRD

Potrivit statutului BIRD, toate statele, indifferent de organizarea politica, pot adera la acest organism. Singurul drept de veto revine, insa, SUA, care detine mai mult de 20% din voturi. Exista, totusi, o conditie imperativa pentru ca un stat sa devina membru al BIRD , si anume sa fie deja membru al FMI, adica sa accepte codul de conduita al acestuia, in ceea ce priveste schimburile si accesul la informatiile economice esentiale. In momentul adeziunii la BIRD, noul stat membru subscrie o fractiune de capital. Partea de capital afectata fiecarui stat deriva din cota parte afectata de catre FMI si se stabileste in funtie de importanta relativa a tarii in economia internationala. Volumul subscrierii determina numarul voturilor fiecarei tari, astfel: fiecare stat membru primeste 250 de voturi in momentul adeziunii, indifferent de marimea subscrierilor la care se adauga cate un vot pentru fiecare parte de capital subscrisa. BIRD este condusa de catre Consiliul guvernatorilor format din "guvernatorii" si "viceguvernatorii" numiti de fiecare tara. "Guvernatorul" fiecarui stat (care poate fi Ministrul de Finante , Guvernatorul Bancii Centrale, etc.) dispune de ansamblul voturilor tarii respective. Consiliul guvernatorilor se reuneste o data pe an in adunarea generala pentru a luadeciziile cele mai importante privind activitatea BIRD : admiterea de noi membri, modificarea capitalului social, ratificarea acordurilor cu alte organisme internationale, repartizarea venitului net anual, etc.. Toate atributiile Consiliului guvernatorilor , altele decat cele enumerate sunt delegate administratorilor care conduc operatiunile zilnice ale BIRD. Administratorii , in numar de 21, isi au sediul laWashington si reprezinta principalul organism de directie format din reprezentantii permanenti ai statelor member. Fiecare administrator ales dispune de un numar total d voturi , iar deciziile se iau de obicei prin "consens" , dupa discutii ample si detaliate asupra fiecarei probleme. In 1974 a fost creat Comitetul de Dezvoltare, amanatie comuna a Consiliului guvernatorilor a FMI si a Consiliului guvernatorilor Bancii Mondiale. Rolul sau este sa studieze toate aspectele transferului de resurse catre tarile cu economie in curs de dezvoltare sis a faca propuneri pentru imbunatatirea eficientei. Una dintre prerogativele administratorilor este de a numi presedintele BIRD care coordoneaza ansamblul activitatilor, alaturi de care exista un numar de vicepresedinti din care doi prim vicepresedinti. Unul dintre vicepresedinti coordoneaza sectorul finantelor, (i.e. a imprumuturilor, structura capitalului, trezoreria, cheltuielile effectuate) in timp ce , cel de-al doilea vicepresedinte coordoneaza sectorul operatiunilor ( i.e. aspectele economice si tehnice privind imprumuturile acordate de BIRD). Conditii generale de imprumut mprumuturile acordate de BIRD revin, de regula, direct guvernelor tarilor beneficiare iar, atunci cnd se finanteaza proiecte private, este obligatorie garantia guvernamentala.

Prima conditie pentru a obtine un imprumut de la BIRD este ca tara beneficiara sa fie membra a acestei institutii. Creditele sunt acordate statelor, organismelor publice si private cu conditia sa detina garantii guvernamentale. Daca in primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial creditele s-au acordat preponderant pentru refacerea economiilor apartinand tarilor din Europa Occidentala, dupa 1950 ele au fost indreptate covarsitor catre tarile cu economie in curs de dezvoltare. Pana in iulie 1982 creditele acordate erau remunerate cu o rata fixa a dobanzii de 11,6%. Pentru ca BIRD sa poata avea acces la refinantarea pe termen scurt, in conditii mai putin oneroase , a fost nevoita sa reintroduce un mecanism care sa ii permita ajustarea costului resurselor la rata dobanzii perceputa la creditele pe termen scurt. De aceea, incepand cu 1982 , se practica rate variabile ale dobanzilor in functie de costul ponderat al imprumuturilor angajate de BIRD pe o durata de 12 luni care preced data acordarii creditului.Durata si intervalele de amortizare a creditelor acordate, precum si perioada de gratie se fixeaza in functie de tipul imprumutului si calitatea debitorului. BIRD acorda cu prioritate credite pentru imbunatatirea infrastructurii, pentru eradicarea saraciei, pentru agricultura si energie, adesea procedand la cofinantare , impreuna cu guvernele tarilor care beneficiaza de credite. Pentru a beneficia de credite pentru dezvolatre, debitorul trebuie sa depuna un proiect de dezvoltare care parcurge mai multe etape numite "ciclul proiectelor". Etapele successive sunt urmatoarele: Identificarea obiectului proiectului pentru a constata daca intra in programul de finantare al BIRD; Pregatirea proiectului de catre debitor, cu asistenta din partea BIRD; Evaluarea proiectului presupune reexaminarea de fond a tuturor aspectelor cuprinse in proiect si definirea cadrului de executie; Negocierea si supunerea proiectului aprobarii administratorilor se finalizeaza cu intocmirea "contractului" intre debitor si BIRD denumit "Acord de imprumut" Executarea si supravegherea .Debitorul poarta responsabilitatea derularii proiectului, BIRD limitandu-se numai la rolul de supraveghere, fara sa intervina direct; Evaluarea finala care apreciaza daca obiectivul proiectului a fost atins; incidenta economica si sociala; gestionarea proiectului; rezultatele financiare, etc.

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare(BERD)

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a fost infiintata in data de 29 mai 1990, iar activitatea a fost inceputa, de facto, la data de 17 aprilie 1991. La intalnirea inaugurala Consiliul Guvernatorilor a ales Presedintele si Directorii BERD si a adoptat Rezolutia nr.8 prin care banca se autorizeaza sa inceapa operatiunile. Sediul BERD a fost stabilit la Londra.

BERD este condusa de catre Consiliul Guvernatorilor, in care se regaseste un guvernator numit de fiecare tara (in persoana Ministrului de Finante sau echivalent). Consiliul guvernatorilor deleaga cea mai mare parte din atributii Consiliului Directorilor care raspunde de politicile si operatiunile generale ale bancii. Conducerea executive este asigurata de catre Presedintele bancii sub indrumarea Consiliului Directorilor. BERD este proprietatea tarilor member, care au calitatea de actionari in urma subscrierii unei cote parti din capitalul bancii. Cota parte de capital subscrisa da dreptul tarii respective la un numar de voturi. Capitalul total subscris este de 20 de miliarde de euro din care s-au varsat 5 miliarde. Soliditatea capitalului bancii, politicile financiare si operatiunile prudente fac ca BERD sa fie cotata ca o banca sigura (rating AAA). BERD acorda credite tarilor care prezinta pentru proiecte de investitii viabile. Pentru finantarea proiectelor si pentru propriile nevoi operationale BERD nu utilizeaza direct capitalul actionarilor, ci, beneficiind de un rating inalt, contracteaza imprumuturi pe pietele internationale de capital prin emisiunea de obligatiuni proprii si altor instrumente de credit. Deoarece BERD poate obtine fonduri in conditii favorabile, poate sa isi structureze imprumuturile in asa fel incat sa raspuna cerintelor clientilor sai. Titlurile emise de BERD sunt achizitionate de investitori diferiti, cum ar fi bancile centrale, fondurile de pensii, companiile de asigurari, etc. Banca Europeana de Investitii este institutia financiara a Uniunii Europene si a fost stabilita n conditiile Tratatului de la Roma. Prin promovarea unei dezvoltari echilibrate a ntregului spatiu comunitar BEI contribuie la coeziunea economica, sociala si teritoriala a UE. BEI, ai carui actionari sunt cele 27 de state membre ale UE, este condusa de Consiliul Guvernatorilor, alcatuit din cei 27 de ministri de finante. BEI are personalitate juridica si autonomie financiara, avnd rolul de a prelua finantarea pe termen lung a unor proiecte concrete, a caror viabilitate economica tehnica, ecologica si financiara este garantata. Resursele necesare pentru acordarea mprumuturilor provin n mare parte din obligatiuni plasate pe pietele de capital; BEI dispune nsa si de resurse proprii. n perioada 1994-1999 activitatile BEI s-au axat n mare parte pe urmatoarele sectoare: transporturi, telecomunicatii, energie, apa, nvatamnt. n urma apelului lansat de Consiliul European la Lisabona pentru sprijinirea mai puternica a IMM-urilor s-a nfiintat Grupul bancar EIB, alcatuit din EIB si Fondul European de Investitii (FEI), cu scopul cresterii competitivitatii economiei europene. n cadrul initiativei "Inovatia 2000" banca promoveaza spiritul antreprenorial si inventiv si dezvoltarea resurselor umane cu credite pe termen mediu acordate IMM-urilor, garantii bancare si disponibilizarea capitalului de risc. n afara UE banca sustine strategiile de aderare ale tarilor candidate si ale celor din vestul peninsulei balcanice. Banca aplica de asemenea aspectele de natura financiara prevazute n tratatele ncheiate n cadrul politicii europene de colaborare cu tarile n curs de dezvoltare. n acest context, banca desfasoara activitati n spatiul mediteranean si n tarile din Africa, Caraibe si Pacific (statele ACP).