Roberto Zucco Bernard-Marie Kolts

I. Evadarea Curtea unei inchisori, la nivelul acoperisurilor. Acoperisurile inchisorii, pana la varf. La ceasul cand gardienii, de prea multa liniste si obositi sa fixeze intunericul, sunt cateodata victimele unor halucinatii. Primul gardian: Ai auzit ceva? Al doilea gardian: Nu, absolut nimic. Primul gardian: Tu n-auzi niciodata nimic. Al doilea gardian: Dar tu, ai auzit ceva? Primul gardian: Nu, dar mi s-a parut ca aud ceva. Al doilea gardian: Ai auzit sau n-ai auzit? Primul gardian: N-am auzit cu urechile, daram avut impresia c-aud ceva! Al doilea gardian: Impresia? Fara ajutorul urechilor? Primul gardian: Tu n-ai niciodata nici o impresie, de aia n-auzi si nu vezi niciodata nimic. Al doilea gardian: N-aud nimic ca nu e nimic de auzit si nu vad nimic pentru ca nu e nimic de vazut Prezenta noastra aici este inutila, de asta ajungem sa ne certam tot timpul. Complet inutila; pustile, sirenele surde, ochii nostri deschisi cand, la ora asta, toti ii au inchisi. Gasesc ca e inutil sa ai ochii deschisi fara sa fixezi nimic, si urechile ciulite fara sa prinzi nimic, cand la ora asta urechile noastre ar trebui sa asculte vuietul universului nostru interior iar ochii nostri sa contemple privelistile noastre interioare. Tu crezi in universul interior? Primul gardian: Eu cred ca nu e inutil ca suntem aici. Noi impiedicam evadarile. Al doilea gardian: Dar aici nu exista evadari. E imposibil. Inchisoarea e mult prea moderna. Nici macar un prizonier foarte mic n-ar putea sa evadeze. Nici macar un prizonier mic cat un sobolan. Dac-ar reusi sa treaca de grilajele mari, mai exista apoi altele mai fine ca o strecuratoare, si-apoi altele si mai fine, ca o sita. Ar trebui sa fii lichid ca sa poti sa trezi. Si o mana care a injunghiat, un brat care a strangulat, nu pot fi facute din lichid. Dimpotriva, ele trebuie sa devina grele si-mpovaratoare. Cum crezi tu ca cineva poate sa aiba ideea sa-njunghie si sa stranguleze, mai intai ideea, si-apoi sa treaca la actiune?

Primul gardian: Pur viciu. Al doilea gardian: Eu care sunt gardia de sase ani de zile, i-am privit mereu pe ucigasi cautand sa vad unde se gaseste lucrul acela care-i deosebeste de mine, gardian de inchisoare, incapabil sa injunghii sau sa strangulez, incapabil chiar sa am ideea sa fac asa ceva. Am meditat, am cautat, i-am privit chiar si sub dus pentru ca mi s-a spus ca instinctul ucigas e localizat in sex. Am vazut mai mult de sase sute, ei bine, nu exista nici un punct comun intre ele; exista sexuri mari, sau mici, sau subtiri, sau mici de tot, sau rotunjite, sau ascutite, sau enorme, n-ai ce concluzie sa tragi din asta. Primul gardian: Iti spun eu, e viciu pur. Nu vezi ceva? Al doilea gardian: Apare Zucco, mergand pe varful acoperisului. Primul gardian: Nu, absolut nimic. Al doilea gardian: Nici eu, dar am avut impresia ca vad ceva. Primul gardian: Vad un individ mergand pe acoperis. Trebuie sa fie efectul lipsei noastre de somn. Al doilea gardian: Ce-ar putea face un individ pe acoperis? Ai dreptate. Din cand in cand ar trebui sa-nchidem ochii spre universul nostru interior. Primul gardian: As zice chiar ca s-ar zice ca e Roberto Zucco, cel care-a fost adus in dupa-masa asta pentru ca si-a ucis tata. Un monstru furios, o bestie salbatica. Al doilea gardian: Roberto Zucco, n-am auzit de el. Primul gardian: Dar vezi si tu ceva acolo, sau mi se pare mie? Al doilea gardian: Zucco avanseaza in continuare, netulburat, pe acoperis. Primul gardian: Am impresia ca vad ceva . Dar ce este? Al doilea gardian: Zucco incepe sa dispara in dosul unui cos. Primul gardian: E un prizonier care evadeaza. Al doilea gardian: Zucco a disparut. Primul gardian: La dracu, ai dreptate; e o evadare. Impuscaturi, reflectoare, sirene.

II. UCIDEREA MAMEI Mama lui Zucco, in camasa de noapte in fata usii inchise.

Mama: Roberto, sunt cu mana pe telefon, acum il ridic si chem politia. Zucco: Deschide-mi. Mama: Niciodata. Zucco: Daca-i dau un umar sparg usa, stii asta foarte bine, nu face pe proasta. Mama: Ei bine fa-o atunci, dementule, fa-o si-o sa trezesti toti vecinii. Erai mai in siguranta la-nchisoare, aici, daca te vad, te linseaza: aici nu se admite sa-ti ucizi tatal. Chiar si cainii, in cartierul asta, se uita urat la tine. Zucco loveste in usa. Mama: Cum ai scapat? Ce inchisoare mai e si aia? Zucco: Niciodata n-or sa ma tina mai mult de cateva ore in inchisoare. Niciodata. Deschide iti spun; si o molusca-si pierde rabdarea cu tine. Deschide sau daram sandramaua. Mama: Ce cauti tu aici? De unde-ti vine evoia asta sa te intorci?eu nu mai vreau sa te vad, nu mai vreau sa te vad. Nu mai esti fiul meu, s-a terminat. Nu mai contezi pentru mine nici cat o musca de rahat. Zucco sparge usa. Mama: Roberto, nu te apropia de mine. Zucco: Am venit sa-mi iau uniforma. Mama: Ce sa-ti iei? Zucco: Uniforma: camasa kaki si pantalonii camuflaj. Mama: Porcaria asta de costum militar. La ce-ti trebuie porcaria asta de costum militar, spune-mi si mie? Esti nebun, Roberto. Trebuia sa ne dam seama de asta cand erai inca in leagan si sa te aruncam la gunoi. Zucco: Hai misca-te, baga viteza, adu-mi-l imediat. Mama: Iti adu bani. De fapt de bani ai nevoie. Iti vei cumpara ce haine vrei. Zucco: N-am nevoie de bani. Am nevoie de uniforma mea militara. Mama: Nu vreau, nu vreau. Chem vecinii. Zucco: Am nevoie de uniforma mea.

Mama: Nu tipa, Roberto, nu tipa, ma sperii; nu tipa, o sa trezesti vecinii. Nu pto sa ti-o dau, e imposibil: e murdara, e scarboasa, nu poti s-o porti in halul asta. Lasa-ma sa tio spal, sa ti-o usuc, sa ti-o calc. Zucco: Rezolv asta singur. O sa ma duc la spalatoria automata. Mama: Deraiezi, nenorocitule. Esti complet smintit. Zucco: E locul care-mi place cel mai mult de pe lumea asta. E calm, e liniste, sunt femei. Mama: Nu ma intereseaza. Nu-ti dau nici o uniforma. Nu te-apropia de mine, Roberto. Inca port doliu dupa taica-tu, o sa ma omori ca pe el? Zucco: Nu-ti fie frica de mine, mama. Intotdeauna am fost dragut si bu cu tine. De ce sa-ti fie frica de mine? De ce sa nu-mi dai uniforma? Am nevoie de ea, mama, am nevoie. Mama: Nu fa pe dragutul cu mine, Roberto. Cum ai vrea sa uit ca l-ai ucis pe tatal tau, ca l-ai aruncat pe fereastra ca pe-o tigara? Si acum esti dragut cu mine. Nu vreau sa uit ca l-ai ucis pe tatal tau. Si blandetea ta m-ar face sa uit, Roberto, m-ar face sa uit de tot. Zucco: Uita, mama. Da-mi uniforma, camasa kaki si pantalonii camuflaj; asa cum sunt, murdare, sifonate, da-mi-le. Dupa asta plec, iti jur. Mama: Eu te-am nascut, Roberto, eu te-am nascut oare? Din mine ai iesit? Daca nu te-as fi nascut aici, daca nu te-as fi vazut iesind din mine si nu te-as fi urmarit cu privirea pana in leagan; si daca te-as fi slabit din ochi inca din leagan si n-as fi urmarit fiecare modificare a corpului tau pana-ntr-acolo incat n-am mai vazut modificarile care te-au facut asa cum esti, aici in fata mea, la fel cu cel care a iesit din mine in patul asta, as crede ca nu fiul meu sta aici in fata mea. Si cu toate astea te recunosc, Roberto. Recunosc forma corpului tau, inaltimea, culoarea parului, culoarea ochilor, forma mainilor, mainile astea mari si puternice care nu ti-au folosit vreodata decat ca sa mangai gatul mamei tale, sa strangi mana tatalui tau, pe care l-ai ucis. De ce copilul asta, atat de cuminte vreme de douazeci si patru de ani, a-nnebunit brusc? Cum de-ai deraiat, Roberto? Cine a pus un trunchi de copac pe drumul tau atat de drept ca sa te faca sa cazi in prapastie? Roberto, Roberto, nimeni nu mai repara o masina care-a cazut in prapastie. Nime nu-ncearca sa repuna pe sine u tren care a deraiat. Ramane abandonat acolo, uitat. Te uit, Roberto, te-am uitat. Zucco: Inainte sa ma uiti, spune-mi unde-mi este uniforma. Mama: E-acolo, in cos. Murdara si sifonata. (Zucco scoate uniforma) S-acum pleaca, mi-ai jurat. Zucco: Da, ti-am jurat.

Se apropie, o mangaie, o imbratiseaza, o strange; ea geme. O lasa sa cada, strangulata. Zucco se dezbraca, isi pune uniforma si iese.

III. SUB MASA In bucatarie. O masa, acoperita de o fata de masa pana la pamant. Intra sora pustoaicei. Se duce spre fereastra, o intredeschide. Sora: Intra, nu fa zgomot, scoate-ti pantofiil aseaza-te si taci. (pustoaica sare pe fereastra in camera) Asa deci, la o asemenea ora din noapte, te gasesc ghemuita lana un zid. Fratele tau traverseaza orasul cu masina si pot sa-ti spun ca, atunci cand te va gasi, o sa mananci o mama de bataie sora cu moartea, dupa cate griji si-a facut. Mama ta a stat ore intregi la fereastra facandu-si tot felul de ganduri, de la violul in grup pana la corpul taiat in bucati gasit intr-o padure, fara a mai vorbi de sadicul care te-ar fi imobolizat intr-o pivnita; nimic n-a scapat. Iar tatal tau e asa de sigur ca n-o sa te mai revada vreodata ca s-a-mbatat crita si sforaie pe canapea cu sforaitul acela tipic de deznadejde. Cat despre mine, eu ma-nvart prin tot cartierul ca o nebuna ca sa te gasesc ghemuita acolo, pur si simplu, langa un zid. Cand u trebuia decat sa traversezi curtea ca sa ne linistesti. Tot ce-ai castigat este ca o sa mananci o mama de bataie de la fratele tau, si sper din tot sufletul sa-ti faca fundul rosu. (Pauza) Dar vad ca te-ai hotarat sa nu-mi raspunzi. Ai hotarat sa taci malc. Malc. Malc. Lumea se agita in jurul meu, dar eu nu scot o vorba. Avem gura cusuta. O sa vedem noi daca o sa mai ai gura cusuta cand fratele tau o sa-ti inroseasca fundul. Cand o sa-ti desclestezi gura ca sa-mi explici si mie de ce, cand ti se daduse voie sa iesi pana la miezul noptii, te-ai intors acasa asa de tarziu? Ca daca nu-ti deschizi pliscul, o sa-ncep si eu sa-mi fac tot felul de ganduri. Hai puisorul meu, spune-i sorei talem sunt capabila sa ascult tot, si-o sa te apar, iti jur, de furia fratelui tau. (Pauza) Ti s-a intamplat o chestie din aia ca la toate pustoaicele de varsta ta, ai cunoscut un baiat, si el a fost idiot ca toti baietii, a fost neindemanatic, si te-a bruscat? Cunosc toate astea, turturica mea, si eu am fost pustoaica de varsta ta, am fost la petreceri unde baietii sunt niste imbecili. Chiar daca te-ai sarutat cu unul, ce conteaza? O sa te mai saruti de mii de ori cu niste imbecili, chit ca-ti place sau nu; si-or sa-ti puna mana pe fund, chit ca vrei sau nu. Fiindca baietii sunt iste imbecili, si tot ce stiu sa faca este sa puna mana pe fundul pustoaicelor. Sunt morti dupa asta. Nu stiu ce placere gasesc in chestia asta; de altfel, cred ca nu gasesc nici o placere. E o chestie de traditie. N-au ce sa faca. Sunt fabricati odata cu imbecilitatea. Dar nu e cazul sa faci o drama din asta. Esentialul e sa nu-ti fure ceea ce nu trebuie furat inainte sa sune ceasul. Dar eu stiu ca tu o sa astepti ceasul ala, ca vom alege cu totii impreuna si mama ta, si tatal tau, si fratele tau, si eu, si chiar si tu cui se cuvine sa te dai. Daca nu, ar fi trebuit sa fii violentata, si cine-ar indrazni sa-ti faca una ca asta, unei fete ca tine, atat de pura, atat de virgna? Spune-mi ca nu te-a violentat nimeni. Spune-mi, spune-mi te rog din suflet, ca nu ti s-a furat, ca nu ti s-a furat ceea ce nu trebuie furat. Raspunde.

Raspunde sau ma supar. (Zgomot) Ascunde-te repede sub masa. Am impresia ca tocmai s-a intors frati-tu. Pustoaica dispare sub masa. Intra taatl, in pijama, pe jumatate adormit. Traverseaza bucataria, dispare cateva secunde, retraverseaza bucataria si se intoarce in camera lui. Sora: Esti o pustoaica, esti o mica fecioara, esti mica fecioara a sorei tale, a fratelui tau, a tatalui si a mamei tale. Nu-mi spune chestia aia ingrozitoare. Taci. Innebunesc. Esti pierduta, si noi odata cu tine. Intra fratele, cu mare tambalau. Sora se precipita spre el. Sora: Nu tipa, nu te enerva. Nu e-aici adr am gasit-o. Am gasit-o dar nu e aici. Calmeaza-te sau o sa-nnebunesc. Nu vreau toate nenorocirile astea deodata pe capul meu si, daca tipi, ma omor. Fratele: Unde e? Unde e? Sora: E la o prietena. Doarme la o prietena, in patul prietenei ei, la adapost, la cald, nu i se poate intampla nimic, nimic. S-a intamplat ceva groaznic, un mare necaz. Nu tipa, te impllor, caci s-ar putea dupa aia sa regreti si sa plangi. Fratele: Nimic n-ar putea sa ma faca sa plang, doar daca sorei mele mai mici i s-antamplat o mare nenorocire. Dar am vegheat tot timpul asupra ei, si doar in noaptea asta mi-a scapat. Mi-a scapat cateva ore dupa ce ani si ani de zile am vegheat asupra ei. Nenorocirea are nevoie de ceva mai mult timp ca sa se abata pe capul cuiva. Sora: Nenorocirea nu cere timp. Ea vine cand vrea, transforma totul intr-o clipita. Distruge intr-o clipa un obiect pretios pe care-l pastrezi de ani de zile. (ia un obiect sil lasa sa cada) Si nu poti sa lipesti cioburile la loc. Nici daca plangi, nu poti sa lipesti cioburile la loc. Intra tatal. Traverseaza bucataria ca prima data si dispare. Fratele: Ajuta-ma, surioara, ajuta-ma. Esti mai puternica decat mine. Eu nu suport nenorocirile. Sora: Nimeni nu suporta nenorocirea. Fratele: Imparte-o cu mine. Sora: Deja dau pe dinafara. Fratele: Vreau sa beau ceva. (iese) Tatal revine. Tatal : Plangi, fetita mea? Mi s-a parut ca aud pe cineva ca plange. (Sora se ridica)

Sora: Nu. Fredonam un cantec. (iese) Ai dreptate. Asta alunga nenorocirea. (iese) Dupa un timp, pustoaica iese de sub masa, se apropie de fereastra, o intredeschide lasandu-l sa intre pe Zucco. Pustoaica: scoate-ti pantofii. Cum te cheama? Zucco: Spune-mi cum vrei. Si pe tine? Pustoaica: Eu n-am nume. Mi se dau tot timpul nume de mici zburatoare: puisor, cintezoi, vrabiuta, ciocarlie, graurel, turturica, privighetoare. As prefera sa mi se spuna fie sobolan, fie sarpe cu clopotei, fie purcelus. Tu ce faci invata? Zucco: In viata? Pustoaica: Da, in viata: ce meserie ai, cu ce te ocupi, cum castigi bani si toate chestiile astea pe care le face toata lume? Zucco: Eu nu fac ce face toata lumea. Pustoaica: Pai tocmai de aia, zi-mi ce faci. Zucco: Sunt agent secret. Stii ce-i aia agent secret? Pustoaica: Stiu ce-i aia secret. Zucco: Un agent, pe langa ca e secret, calatoreste, strabate lumea, are arme. Pustoaica: Tu ai arma? Zucco: Fireste ca am. Pustoaica: Arata-mi-o. Zucco: Nu. Pustoaica: Atunci, n-ai arma. Zucco: Priveste. (scoate un pumnal) Pustoaica: Asta nu e arma. Zucco: Cu asta poti sa ucizi la fel de bine ca si cu oricare alta arma. Pustoaica: Pe langa ca omoara, altceva ce mai face un agent secret? Zucco: Calatoreste, merge in Africa. Cunosti Africa? Pustoaica: La perfectie.

Zucco: Stiu niste locuri, in Africa, niste munti atat de inalti ca ninge tot timpul. Nimeni nu stie ca ninge in Africa. Asta-mi place mie cel mai mult pe lumea asta: zapada din Africa, atunci cand ninge peste lacurile inghetate. Pustoaica: mi-ar placea sa merg sa vad zapada in Africa. Mi-ar placea sa ma dau cu patinele pe lacurile inghetate. Zucco: Mai exista si rinoceri albi care traverseaza lacul, sub zapada. Pustoaica: Cum te chema? Spune-mi numele tau. Zucco: N-o sa spun niciodata numele meu. Pustoaica: De ce? Eu vreau sa-ti stiu numele. Zucco: E un secret. Pustoaica: Stiu sa pastrez secretele. Spune-mi numele tau. Zucco: l-am uitat. Pustoaica: Sa se faca-atat cine minte. Zucco: Andreas. Pustoaica: Nu-i adevarat. Zucco: Angelo. Pustoaica: Nu face misto de mine ca m-apuc sa urlu. Nu e niciunul din numele astea. Zucco: De unde stii, de bine ce nu-l stii? Pustoaica: E imposibil. L-as recunoaste imediat. Zucco: Nu pot sa-l spun. Pustoaica: Chiar daca nu poti sa-l spui, spune-mi-l totusi. Zucco: Daca ti l-as spune, as muri. Pustoaica: Chiar daca o sa mori, spune-mi-l totusi. Zucco: Roberto. Pustoaica: Roberto si mai cum? Zucco: Multumeste-te cu atat. Pustoaica: Roberto si mai cum? Daca nu-mi spui urlu, si frate-miu, care e foarte furios, o sa te omoare.

Zucco: Mi-ai spus ca stii ce-i aia un secret. Stii oare cu adevarat? Pustoaica: E singurul lucru pe care-l stiu la perfectie. Spune-mi cum te cheama, spune-mi cum te cheama. Zucco: Zucco. Pustoaica: Roberto Zucco. N-o sa uit niciodata numele asta. Tu, batrane, mi-ai luat fecioria, acum s-o pastrezi. Acum nimeni altcienva n-o sa mi-o mai poata lua. O s-o ai pana la capatul zilelor tale, o s-o ai chiar si-atunci cand o sa ma uiti sau cand vei muri. Esti insemnat de mine ca de o cicatrice dupa un caft. Eu nu risc sa uit, caci nu mai am alta s-o dau altcuiva. Gata, s-a terminat, pana la sfarsitul zilelor mele. E data o data pentru totdeauna, si tu esti cel care o are.

IV. Melancolia inspectorului La receptia unui hotel de curve din Petit Chicago. Inspectorul: Sunt trist, patroano. Imi simt inima grea si nu stiu ce de. Mi se-ntampla des sa fiu trist dar, de data asta, e ceva care nu merge. De obicei, atunci cand ma simt asa, cu chef sa plang sau sa mor, caut cauza acestei stari. Ma gandesc la tot ce mi s-a-ntamplat in ziua aia, in noaptea precedenta si-n ziua dinainte. Si descopar intotdeauna un eveniment lipsit de importanta care, pe moment, nu mi-a atras atentia dar care, ca o porcarie de microb, s-a asezat in sufletul meu si mi-l intoarce pe toate fetele. Si-atunci, cand reperez care e evenimentulala lipsit de importanta care m-a facut sa sufar atat, ma distrez, microbul e strivit ca un paduche sub unghie si totul merge bine. Dar astazi, am tot cautat, m-am intorc chiar cu trei zile in urma, cand intr-un sens cand intr-altul, si iata-ma de unde am plecat, fara sa stiu de unde vine raul asta, care ma face sa fiu trist si sa am inima grea in continuare. Patroana: Prea va bateti capul cu toate cadavrele si toate povestile astea cu proxeneti, dominspector. Inspectorul: Nu-s chiar asa de multe cadavre cum crezi. Dar proxeneti, slava Domnului, avem intotdeauna, prea multi chiar. Ar fi mai bine s-avem mai multe cadavre si mai putini proxeneti. Patroana: Mie-mi plac mai mult proxenetii, ma fac sa traiesc si-s foarte vii si ei. Inspectorul: Trebuie sa plec, patroano. Adio. Zucco iese dintr-o camera, inchide usa cu cheia. Patroana: Nu-i bine sa spui niciodata adio, inspectore. Inspectorul iese, urmat de Zucco. Dupa cateva clipe o prostituata, innebunita, intra.

Prostituata: Doamna, doamna, niste forte diabolice tocmai strabat Micul Chicago. Tot cartierul fierbe, prostituatele nu mai lcreaza, proxenetii stau gura casca, clientii si-au luat talpasita, totul s-a oprit, totul a impietrit. Doamna, ati adapostit demonul in casa dvs. Baiatul asta care-a sosit de curand, care nu deschide gura, care nu raspunde la intrebarile doamnelor, ca te si intrebi daca-are o voce si-un sex, baiatul asta, cu o privire totusi atat de blada, baiatul asta frumos, pe onoarea mea va spun, ca s-a vorbit mult despre el intre dame uite ca iese acum in urma inspectorului. L-am observat bine, noi fetele, ne-am amuzat, ne-am gandit in fel si chip. Merge in urma inspectorului care pare scufundat intr-o meditatie profunda; merge in urma lui ca o umbra; si umbra se micsoreaza ca in plina amiaza, e din ce in ce mai aproape de spatele aplecat al inspectorului, si deodata, scoate un pumnal lung dintr-un buzunar al hainei si-l infige in spatele bietului om. Inspectorulul se opreste. Nu se intoarce. Clatina icet capul, ca si cum meditatia profunda in care era cufundat tocmai si-ar fi gasit rezolvarea. Dupa care tot trupul sau se clatina si se prabuseste pe caldarim. Ici unicagsul si nici victima nu s-au privit o clipa. Baiatul avea ochii atintiti pe revolverul inspectorului; se apleaca, il ia, il pune-n buzunar si pleaca, in liniste, cu linistea demonului, doamna. Caci nimeni nu s-a miscat, toata lumea, imobilizata, s-a uitat la el cum pleaca. A disparut in multime. Doamna, sub acoperisul dvs. A stat diavolul. Patroana: In orice caz, odata cu omorarea inspectorului, baiatul asta e pierdut.

V. FRATELE Bucataria. Pustoaica e cu spatele la perete, terorizata. Fratele: Nu-ti fie frica de mine, puisor. N-o sa-ti fac rau. Sor-ta e tampita. De ce crede ca te-as fi snopit in bataie? De-acum, tu esti o femela; n-am snopit niciodata in bataie o femela. Mie-mi plac femelele, e ceea ce prefer. E mult mai bine decat o sora mai mica pe care trebuie s-o supraveghezi tot timpul, sa fii cu ochii pe ea. Ca sa-i aperi ce? Virginitatea? Cat timp trebuie sa supraveghezi virginitatea unei surori? Tot timpul in care-am vegheat asupra ta e timp pierdut. Imi pare rau de timpul ala. Imi pare rau de fiecare zi, fiecare ceas pe care le-am pierdut stand cu ochii dupa tine. Pustoaicele ar trebui deflorate cat sunt inca pustoaice, in felul asta fratii lor mai mari ar fi lasati in pace si n-ar mai avea ce sa supravegheze si si-ar putea pierde timpul cu altceva. Miemi pare bine ca ti-a tras-o unul, pentru ca acum nu-mi mai bat capul. Tu-ti vezi de drumul tau, eu de al meu, nu te mai tarai dupa mine ca pe-o ghiulea. Hai mai bine sa bei un pahar cu mine. De-acum va trebui sa-nveti sa nu-ti mai lasi ochii-n jos, sa nu mai rosesti, sa indraznesti sa-i privesti pe baieti in ochi. Gata, s-a terminat cu chestiile astea. Fii obraznica. Sus capul, priveste barbatii in ochi, uita-te n ochii lor, le place la nebunie chestia asta. Nu foloseste la nimic sa mai fii modesta. Fa-ti de cap, fetito, fati de cap numaidecat. Da-ti drumu-n natura, du-te-n Micul Chicago printre prostituate, fa-te prostituata; vei castiga bani si nu vei mai depinde de nimeni si poate ca te voi intalni in barurile unde se fac agatamente. Iti voi face un mic semn, vom fi tovarasi la

bar; o sa vezi, nu e-asa nasol ca atunci cand esti frate si sora, te distrezi mult mai bine. Nu-ti mai pierde timpul sa-ti lasi ochii-n jos si sa-ti strangi cracii, puisor, n-ajuta la nimic. In orice caz, casatoria, acum, s-a terminat. Mai avea un rost sa te supraveghez pentru casatorie, mai avea un rost sa-ti lasi ochii in jos timida pana-n ziua casatoriei, dar de-acum s-a terminat cu casatoria, asa cum s-a terminat si cu celelalte. Dintr-o singura lovitura, gata, totul s-a terminat: casatoria, familia, taicatu, maicata, sorta; iar mie mi se rupe. Taica-tu sforaie-n mizeria lui, maica-ta se smiorcaie, lasa-i dracu sa se smiorcaie si sa sforaie si sterge-o de acasa. Poti sa faci si copii; ni se rupe. Poti sa nu-i faci, iar ni se rupe. Poti sa faci ce vrei. Am incetat sa te mai supraveghez, iar tu ai incetat sa mia fii o pustoaica. Tu nu mai ai varsta; poti sa ai cinspe sau cinzeci de ani, e-acelasi lucru. Esti o femela si lumii i se rupe de asta. Poti sa faci ce vrei. Am incetat sa te mai supraveghez, iar tu ai incetat sa mai fii o pustoaica. Tu nu mai ai varsta; poti sa si cinspe sau cinzeci de ani, e-acelasi lucru. Esti o femela si lumii i se rupe de asta.

VI. METRO Sub un afis pe care scrie cautat de politieavand in centru poza lui Zucco, fara nume; asezati unul langa altul pe banca unei statii de metrou, dupa ora inchiderii, un batran si Zucco. Batranul: sunt un batran si am intarziat mai mult decat este rezonabil. Ma bucuram co sa prind ultimul metrou si la un moment dat, la una din rascrucile acestui labirint de coridoare si scari, n-am mai recunoscut statia, pe care o frecventez cu toate acestea atat de regulat incat as putea spune ca o cunosc ca pe propriu-mi buzunar. Ignoram faptul ca ea ascunde, dincolo de traiectoria limpede pe care o urmez zi de zi, o lume obscura de tunele, de directii necunoscut pe care as fi preferat sa le ignor dar pe care stupida-mi neatentie m-a fortat sa le cunosc. Iata ca brusc luminile se sting si nu raman sa lumineze decat aceste mici felinare albe carora le ignoram existenta. Asa ca merg, drept in fata mea, intr-o lume necunoscuta, cat mai repede cu putinta, ceea ce nu vrea sa zica mare lucru pentru batranul care sunt. Si cand, la capatul interminabilelor scari mecanice mi se pare ca zaresc o iesire, zdrang, un grilaj imens interzice accesul. Asa ca iata-ma aici, intr-o situatie destul de fantezista pentru un om de varsta mea pedepsit de neatentia si-ncetineala pasului meu, asteptand nici eu nu prea stiu ce si nici nu prea vreau sa stiu, caci astfel de noutati sunt greu de suportat la varsta mea. Fara-ndoiala c-astept, exact, astept zorii in aceasta statie ce-mi era la fel de familiara precum bucataria si care, acum, ma nelinisteste. Fara-ndoiala astept sa se aprinda luminile obisnuite si sa vina primul metrou. Dar sunt tare ingrijorat caci nu stiu cum voi revedea lumina zile dupa o aventura atat de nastrusnica, statia asta nu mi se va parea niciodata la fel, nu voi mai putea sa ignor prezenta acestor mici felinare albe care nu existau inainte, si-apoi, o noapte alba, nu stiu cum poate transforma o viata, n-am facut niciodata o noapte alba, pesemna ca totul e decalat, zilele nu mai alterneaza cu noptile asa ca-nainte. Sunt foarte ingrijorat de toate

acestea. Dar dumneata, tinere, care ai, pare-mi-se, picioare foaret agile, si mintea treaza, da, iti vad privirea treaza si nicidecum cetoasa si stupida precum cea a batranului care sunt, e de necrezut ca ai fost si dumeata pacalit de aceste coridoare si grilaje inchise; nu, chiar si-un grilaj inchis, un tanar cu mintea treaza ca a dumitale ar trece prin el ca o picatura de apa printr-o sita. Lucrezi aici de noapte? Vorbeste-mi de dumneata, asta-mi va face bine. Zucco: Sunt un baiat normal si rezonabil, domnule. Nu m-am facut remarcat nicidoata. M-ati fi remarcat daca nu era asezat langa dvs? M-am gandit mereu ca cel mai bun mod de a trai in liniste este sa fii la fel de transparent ca un geam, ca un cameleon pe piatra, sa treci prin zid, sa n-ai nici culoare nici miros; privirea oamenilor sa treaca prin tine si sa-i vada pe cei din spatele tau, ca si cum n-ai fi acolo. E o sarcina gera sa fii transparent; e o meserie, e un vis foarte, foarte vechi acela de a fi invizibil. Eu nu sunt un erou. Eroii sunt niste criminali. Nu exista eroi ale caror haine sa nu fie manjite de sange, iar sangele e singurul lucru de pe lumea asta care nu poate trece neobservat. E lucrul cel mai vizibil din lume. Cand totul va fi distrus, cand ceata sfarsitului lumii se va asterne peste pamant, hainele majite de sange ale eroilor vor fi singurele lucruri care vor ramane. Eu am studiat, am fost un elev bun. Nu tentorci inapoi cand te-ai obisnuit sa fii un elev bun. Sunt inscris la universitate. Pe bancile Sorbonei, locul meu e rezervat, printre alti elevi buni in mijlocul carora eu nu ma fac remarcat. Va jur ca trebuie sa fii un elev bun, distrecct si invizibil pentru a fi la Sorbona. Nu e ca universitatile alea de periferie in care sunt derbedei si cei ce se cred eroi. Coridoarele universitatii mele sunt tacute, strabatute de umbre carora nu li se aud pasii. De maine ma voi intoarce sa urmez cursul de lingvistica. Aine e ziua cursului de lingvistica. Voi fi acolo, invizibil printre invizibili,tacut si atent in ceata deasa a vietii obisnuite. Nimic n-ar putea schimba cursul lucrurilor, domnule. Sunt ca un tren care traverseaza o campei in liniste si pe care nimic n-ar putea sa il deraieze. Sunt ca un hipopotam inglodat in mocirla care se deplaseaza foarte incet si pe care nimic nu l-ar putea deturna de la drumul sau de la ritmul pe care a decis sa le urmeze. Batranul: Poti deraia oricand, tiere, da, acum stiu ca oricine poate deraia oricand. Eu care sunt batran, eu care credeam a cunoaste lumea si viata ca pe propria-mi bucatarie, zdrang, iata-ma inafara lumii, la ora asta care nici macar nu e ora, sub o lumina straina, si mai ales cu nelnistea pentru ce se va-ntamce primul metrou, si cand niste oameni obisnuiti cum eram si eu vor napadi aceasta staiti; iar eu, dupa aceasta prima noapte laba, va trebui sa ies, sa trec de grilajul in fine deschis, sa vad ziua atunci cand eu n-am vazut noaptea. Si nu stiu nimic acum din ce-o sa se intample, de felul cum voi vedea lumea si cum lumea ma va vedea sau nu. Caci eu nu voi mai sti ce este zi si ce este noapte, nu voi mai sti ce sa fac, ma voi invarti-n bucataria mea in cautarea orei si toate astea ma sperie, tinere. Zucco: Aveti intr-adevar de ce sa va speriati.

Batranul: Ai un usor balbait; imi place asta. Ma linisteste. Ajuta-ma, la ora cand zgomotul va napadi acest loc. Aduta-ma, du-l pe batranul pierdut care sunt pana la iesire, si poate si dincolo de ea. Luminile statiei se aprind. Zucco il ajuta pe batran sa se ridice si pleaca impreuna. Trece primul metrou.

VII. DOUA SURORI Sora: Iti interzic sa pleci. Pustoaica: N-ai ce sa-mi intezici. De-acum sunt mai batrana ca tine. Sora: Ce spui tu acolo? Esti o vrabiuta aninata pe-o craca. Iar eu sunt sora ta mai mare. Pustoaica: Esti o fecioara prelungita, nu stii nimic din viata, ai vegheat asupra mea, te-ai aparat bine. Eu sunt batrana, sunt violata, sunt pierduta, iau singura hotarari. Sora: Nu esti tu surioara mea, care-mi facea confidente? Pustoaica: Nu est tu o fata batrana, care habar n-ai de nimic, si care ar trebui sa taca in fata experientei mele? Sora: Despre ce experienta vorbesti tu acolo? Experienta nenorocitii nu ajuta la nimic. E buna doar s-o uiti cat mai repede. Numai experienta fericirii ajuta la ceva. Iti vei aminti intotdeauna de frumoasele seri linistite in compania parintilor tai, a fratelui si sorei tale; iti vei amintit de astea pana la batranete. In timp ce nenorocirea care s-a abatut asupra noastra o s-o uiti foarte repede, turturica mea, sub privirea sorei tale, a fratelui si a parintilor tai. Pustoaica: Ce voi uita sunt parintii, fratele si pe sora mea, pe care-i uit deja, dar nu nenorocirea mea. Sora: Fratele tau o sa te ocroteasca, pitulicea mea; o sa te iubeasca asa cum nimeni nu te-a iubit, caci el mereu te-a iubit asa cum n-a iubit pe nimeni. Vei gasi in el toti barbatii de care vei avea nevoie. Pustoaica: Nu vreau sa fiu iubita. Sora: Nu vorbi asa. In viata asta nu-i nimic altceva care sa merite mai mult. Pustoaica: Cum indraznesti sa spui asa ceva? N-ai avut niciodata vreun barbat. N-ai fost niciodata iubita. Toata viata ai stat singura si ai fost nefericita. Sora: Niciodata n-am fost nefericita, decat de nefericirea ta.

Pustoaica: Ba da. Stiu ca ai fost tare nefericita. De cate ori nu te-am surprins plangand dupa perdea. Sora: Plang fara motiv, la ore fixe, ca sa-mi fac norma. De-acm n-ai sa ma mai vezi plangand; am depasit binisor norma. De ce vrei sa pleci? Pustoaica: Vreau sa dau de el Sora: N-ai sa dai de el. Pustoaica: Ba am sa dau de el. Sora: Doar stii ca frate-tu a incercat zile si nopti la rand, ca sa te razbune. Pustoaica: Eu, una, nu vreau s ama razbun, asa ca voi da de el. Sora: Si ce-ai sa faci, cand ai sa dai de el? Pustoaica: Am sa-i spun ceva. Sora: Ce? Pustoaica: Ceva. Sora: Unde crezi c-ai sa-l gasesti? Pustoaica: In Micul Chicago. Sora: Te duci la pierzanie, porumbita mea nevinovata. Nu ma parasi, nu ma lasa singura. Nu vreau sa raman singura cu frate-tu si cu parintii tai. Nu vreau sa raman singura-n casa asta. Fara tine, viata mea nu valoreaza nimic, nimic nu mai are sens. Nu ma parasi, te implor, nu ma parasi. Il urasc pe frate-tu si pe parintii tai si casa asta; numai pe tine te iubesc, porumbito, porumbito, numai pe tine. Pustoaica: Intra tatal, furios. Tatal: Iubita voastra mama mi-a ascuns berea. Am s-o bat asa, ca pe vremuri. Oare de ce am incetat mai demult s-o bat? Imi obosise mana, dar ar fi trebuit sa fac un efort, sa m-antrenez, sa pun pe altu-n locul meu. Ar fi trebuit sa o bat in continuare, ca pe vremuri: zi de zi, la ore fixe. Uite, dac-am fost delasator, acum imi ascunde berea si sunt sigur ca voi doua ii sunteti partase. (priveste sub masa) mi-au mai ramas cinci sticle. O s-o-ncasati de cinci ori fiecare daca nu dau de ele. Pustoaica: Iese. Sora: Turturica mea in Micul Chicago! Trebuie ca esti tare nefericita si-o sa tot fii deacum incolo. Pustoaica: Intra mama.

Mama: Tatal vostru e din nou crita. A dat pe gat toata berea, dintr-o suflare. Cum puteti, voi doua, sa fiti atat de-ngaduitoare cu nebunul asta batran? Ma lasati sa ma bat singura cu betivul. Va doare-n cot, ii lasati sa ne duca de rapa, cu atata alcool. Trancaniti toata ziua ca doua porstanace ce sunteti, va arde numai de aiurelile voastre si ma lasati pe mine singura cu betivanul. Ce-i cu rucsacu-asta? Sora: Se duce si ea la prietena ei, in noaptea asta... Mama: Prietena ei, prietena ei...ce mai e si cu prietena asta? Ce mai e si cu legaturile astea intre fete? Ce nevoie are ea sa se duca la prietena ei in noaptea asta? Are paturile mai bune ca la noi? Intunericul e mai putin intunecos ca la noi? Sa fi avut voi varsta si eu puterea de-altadata, ce mama de bataie v-as fi tras la amandoua! Iese. Sora: Nu vreau sa fii nefericita. Pustoaica: Sunt nefericita si sunt fericita. Mult am mai suferit, dar mult mi-a mai placut suferinta asta. Sora: Iar eu am sa mor daca ma parasesti. Pustoaica isi ia rucsacul si iese.

VIII.

CU PUTIN INAINTEA MORTII

Un bar de noapte. O cabina telefonica. Zucco e aruncat prin fereastra, intr-un mare zgomot de sticla sparta. Strigate dinauntru. O gramada de oameni la usa. Zucco: Am fost adus pe lume, sa-i tin piept vitejeste, Iar azi inversunarea-ti groazava ma-ntregeste. O, mare, datorita maririi tale-s mare, Ce in zadar imi musca din soclu, sub picioare. Puternic, gol, cu fruntea pierduta-n ceata grea. O prostituata: I-al naibii de frig. Il cam paste moartea pe baiatul asta. Un tip: Nu-ti face griji pentru el. Dupa cum transpira, ii e destul de cald pe dinauntru. Zucco: Invaluit de zgomot, de grindina, de nea,

De noapte si de vanturi, care se-nvalmasesc, Mi-nalt ambele brate-n vazduhul cel funest. Un tip: Asta-i beat crita. Un tip: Dade unde! N-a baut nimic. O prostituata: E pur si simplu diliu. Totu-i sa-l lasi in pace. Malacul: Ce vorbesti? Cum sa-l lasi in pace? Dupa ce ca ne bate la cap de ore-ntregi... sa se ia numai de mine inca o data si ii sparg fata. O prostituata: (apropiindu-se de Zucco, ca sa-l ridice) N-o mai tot cauta si tu cu lumanarea, pustiule. Nu-i pacat de mutrita ta nostima? N-o sa se mai uite nici o fata la tine. Pai asa o mutrita e lucru delica, mai copile. Crezi ca te tine toata viata si unadoua vie de ti-o poceste un tampit care n-are nimic de pierdut. Pe care tu, poti sa pierzi mult. Daca-ti poveste mutra, ai incurcat-o pentru toata viata: ca si cum ti-ar taia cineva coada. Pana n-o patesti, nici ca-ti pasa, dar si ce-o sa-ti mai pese dup-aia, mama-mama! Ce te uiti asa la mine, vrei sa-mi dea lacrimile? Tu esti unul din aia care fac omu sa planga numa cand se uita le ei. Zucco se apropie de malac si ii da un pumn. O prostituata: O iau de la capat. Malacul: Lasa-ma-n pace, pustiule, lasa-ma-n pace, n-auzi? Zucco ii da un al doilea pumn. Malacul risposteaza. Se bat. O prostituata: Doamne, eu chem caraliii. O sa-l omoare. Un tip: In nici un caz, caraliii nu. Un tip: Oricum, asta de jos nu se mai ridica. Zucco se ridica si se ia dupa balezul care tocmai plecat. Il prinde si il loveste in fata. Malacul: Nu-l lua in seama, lasa-l in pace, nici nu se mai tine pe picioare. Zucco: Hai, lupta, lasul, ramolitule, impotentule! Malacul ii zboara un pumn. Malacul: Data viitoare il strivesc ca pe-un tantar. Zucco se ridica din nou cu chef de cearta. O prostituata: (catre malac) nu te-atinge de el, nu te-atinge de el, nu-l nenoroci.

Malacul il doboara pe Zucco c un pumn. Un tip: l-a terminat, gagiul. O prostituata: Era si simplu. Are dreptate sa spuna ca sunteti niste lasi. Malacul: Nu te lasa muscat de doua ori de-acelasi caine. Intra cu totii in bar. Zucco, ramas singur, se ridica, se apropie de cabina. Apuca receptorul, formeaza un numar, asteapta. Zucco: Vreau sa plec. Trebuie sa plec imediat. E prea cald in porcaria asta de oras. Vreau sa plec in Africa, acolo unde ninge. Trebuie sa plec, pentru ca am sa mor in curand. Oricum, nimanui nu-i pasa de nimeni. Nimanui. Barbatii au nevoie de femei si femeile au nevoie de barbati. Dar dragostea, asa ceva nu exista. Eu , unul, umblu cu femeile numai din mila. As vrea sa ma nasc din nou caine, ca sa fiu mai putin nefericit. Caine vagabond, care scotoceste prin gunoaie; nimeni nu m-ar baga in seama. I-ar placea sa fiu un caine galbejit, plin de raie, de care indepartezi fara sa-ti pese. Mi-ar placea sa scotocesc prin gunoaie la nesfarsit. E cred ca nu exista cuvinte, ca n-avem nimic sa ne spunem. Cuvintele n-ar mai trebui invatate. Ar trebui inchise scolile si deschise cimitirele. Oricum, un an, o suta de ani, totuna. Mai devreme sau mai tarziu, toti murim. Toti. Si asta le face pe pasari sa cante, asta le face pe pasari sa raad. O prostituata:(la usa barului) v-am zis eu ca-i nebun. Vorbeste la un telefon care nu merge. Zucco lasa receptorul sa cada, se asaza pe jos in cabina. Malacul de apropie de Zucco. Malacul: La ce te gandesti, pustiule? Zucco: Ma gandesc la nemurirea crabului, a melcului si a carabusului. Malacul: Sa stii ca de fapt, mie nu-mi place sa ma bat. Dar atat te-ai luat de mine, pustiule, ca nu pot nici eu sa-nghit prea multe. De ce-ai cautat-o cu lumanarea? S-ar zice ca vrei sa mori. Zucco: Nu vreau sa mor. O sa mor. Malacul: Ca toata lumea, pustiule. Zucco: Asta nu-i un motiv. Malacul: Probabil. Zucco: In ce priveste berea, este ca nu se poate cumpara, ci doar inchiria. Ma duc sa ma usurez.

Malacul: Du-te, pana nu e prea tarziu. Zucco: Asa-i ca pana si cainii or sa se uite chioras la mine? Malacul: Cainii nu se uita niciodata chioras la nimeni. Cainii sunt singurele fiinte in care poti avea incredere. Ca te iubesc sau ca nu te iubesc, ei nu te judeca nicidoata. Si cand toata lumea te-o parasi, pustiule, mereu va fi un caine prin partea locului, care sa-ti linga talpile. Zucco: Morte villana, di pieta nemica, Di dolor madre antica, Giudicio incontentabile gravoso, Di te blamar la lingua saffatica. Malacul: Du-te sa te usurezi. Zucco: Prea tarziu. Se ridica zorii. Zucco adoarme.

IX. Dalila Un comisariat de politie. Un inspector, un comisar. Intra pustoaica, insotita de fratele ei. Acesta ramane in umbra usii. Pustoaica inaintea spre portretul lui Zucco si-l arata cu degetul. Pustoaica: Il stiu pe-asta. Comisarul: Ce stii tu, ma? Pustoaica: Pe baiatul asta. Il stiu foarte bine. Inspectorul: Cine e? Pustoaica: Un agent secret. Un prieten de-al meu. Inspectorul: Cine-i tipul ala , din spatele tau? Pustoaica: Frate-meu. M-a insotit pe drum. El mi-a zis sa vin la dumneavoastra, pentru ca am recunoscut poza asta pe strada. Inspectorul: Da stii ca este cautat? Pustoaica: Da. Si eu il caut. Inspectorul: Si zi, ti-e prieten?

Pustoaica: Da, da, prieten. Inspectorul: Unul care omoara politisti. Ai sa fii arestata si acuzata de complicitate, detinere ilegala de arma si tainuirea raufacatorului. Pustoaica: Frate-meu mi-a zis sa vin sa va spun ca-l cunosc. Nu tainuiesc nimic, nu denunt pe nimeni, il cunosc si atata tot. Inspectorul: Spune-i lu frate-tu sa iasa. Comisarul: N-auzi? Iesi afara! Fratele iese. Inspectorul: Ce stii despre el? Pustoaica: Totul. Inspectorul: Francez? Strain? Pustoaica: Avea un usor accent strain tare nostim. Comisarul: Germanic? Pustoaica: Nu stiu ce-nseamna germanic. Inspectorul: Asa deci, ti-a zis ca e agent secret. Ciudat. In principiu, un agent secret trebuie sa ramana secret. Pustoaica: I-am spus ca voi pastra acest secret orice s-ar intampla. Comisarul: Bravo. Daca toate secretele ar fi pastrate ca asta, ar fi usoara meseria noastra. Pustoaica: Mi-a spus ca are de indeplinit misiuni in Africa. In munti, acolo unde ninge mereu. Inspectorul: Un agent neamt in Kenya. Comisarul: La urma urmei, ipotezele politiei nu erau chiar atat de eronate. Inspectorul: Erau exacte, comisare. Si acum, numele lui. Il stii? Trebuie sa-l stii, ca doar ti-era prieten. Pustoaica: Da, il stiu. Comisarul: Spune-l. Pustoaica: Il stiu foarte bine. Comisarul: Iti bati joc de noi, fetito. Vrei sa-ti carpesc cateva palme?

Pustoaica: Nu vreau. Il stiu, dar nu reusesc sa-l spun. Comisarul: Cum asa, nu reusesti sa-l spui? Pustoaica: Il am pe varful limbii. Comisarul: Pe varful limbii, pe varful limbii. Vrei sa-ti carpim palme si pumni si sa te tragem de par? Avem aicea camere amenajate cu tot ce trebuie pentru asta. Pustoaica: Nu, nu. Il am aici, o sa-mi vina. Inspectorul: Barem prenumele. Pe asta trebuie sa ti-l amintesti, de cate ori nu i l-ai mieunat la ureche. Comisarul: Un prenume, un prenume oarecare, ca de nu, te tarasc pana-n camera de tortura. Pustoaica: Andreas. Inspectorul: Noteaza, Andreas. Esti sigura? Pustoaica: Nu. Comisarul: O omor. Inspectorul: Varsa odata porcaria aia de nume, sau iti expediez una in mutra de nu te vezi. Mai repede , ca de nu, o sa ma pomenesti. Pustoaica: Angelo. Inspectorul: E spaniol. Comisarul: Sau italian, sau brazilian, sau portughez, sau mexican. Am cunoscut chiar si un berlinez pe numele Julio. Inspectorul: Da stiu ca te pricepi, comisare. (pustoaicei) Imi pierd rabdarea. Pustoaica: Il simt, il am pe limba. Comisarul: Vrei una peste gura, sa iasa mai repede? Pustoaica: Angelo, Angelo, Dolce sau cam asa ceva. Inspectorul: Dolce? Adica dulce? Pustoaica: Da, dulce. Mi-a spus ca numele lui seamana cu un cuvant strain care inseamna dulce, ca zaharul. (Plange) Era atat de dulce, atat de dragut. Inspectorul: Sunt multe cuvinte care inseamna dulce ca zaharul, cred. Comisarul: Azucarado, zuccherato, sweetened, gezuckert, ocukrzony.

Inspectorul: Da, da, stiu, comisare. Pustoaica: Zucco. Zucco. Roberto Zucco. Inspectorul: Esti sigura? Pustoaica: Sigur ca sunt sigura. Comisarul: Zucco. Cu cati de z? Pustoaica: Cu un singur z. Roberto, cu un singur z. Inspectorul: Condu-o sa-si depuna declaratia. Pustoaica: Si frate-meu? Comisarul: Frate-tu? Care frate? Ce nevoie ai de frate? Suntem noi aici. Ies.

X. Ostaticul

In gradina publica, in plina zi. O doamna eleganta sta pe o banca. Intra Zucco. Doamna: luati loc langa mine. Vorbiti-mi. Ma plictisesc. Hai sa facem conversatie. Detest gradinile publice. Pareti timid. Va intimidez cumva? Zucco: Nu sunt timid. Doamna: Totusi, va tremura mainile ca unui puti in fata primei sale iubite. Aratati bine. Suntet baiat frumos. Sigur va plac femeile? Mai ca sunteti prea frumos ca sa va placa femeile. Zucco: Imi plac mult femeile, da, tare mult. Doamna: Trebuie ca va plac pustoaice din alea de 18 ani. Zucco: Mie imi plac toate femeile. Doamna: V-ati purtat vreodata urat cu o femeie? Zucco: Niciodata. Doamna: Dar dorinta? Trebuie sa fi simtit vreodata dorinta de a fi violent cu o femeie, nu-i asa? Ca doar barbatii simt dorinta asta intr-o buna zi; toti. Zucco: Eu nu. Eu sunt pasnic si bland.

Doamna: Sunteti un tip ciudat. Zucco: Ati venit cu taxiul? Doamna: A, nu. Nu pot sa sufar soferii de taxi. Zucco: Atunci ati venit cu masina. Doamna: Evident. N-am venit pe jos. Locuiesc in capatul celalalt al orasului. Zucco: Ce marca e masina? Doamna: Poate credeati c-o fi vreun Porsche. Nu, n-am decat o rabla mica, acolo. Barbatu-meu e un zgarie-branza. Zucco: Ce marca? Doamna: Mercedes. Zucco: De care? Doamna: 280 SE. Zucco: Nu-i chiar o rabla mica, acolo. Doamna: Poate ca nu. Dar barbatu-meu ramane un zgarie-branza. Zucco: Cine e tipul ala? Va priveste intruna. Doamna: E fi-meu. Zucco: Fiul dumneavoastra? E mare. Doamna: 14 ani, nici mai mult, nici mai putin. Nu-s chiar o gaina batrana. Zucco: Pare sa aiba mai mult de 14 ani. Face sport? Doamna: Cat e ziua de lunga. Ii platesc cotizatia la toate cluburile din oras, la toate cursurile de tenis, de hochei, de golf si cu toate astea face el ce face si obliga sa-l insotesc la antrenamente. E un papa-lapte. Zucco: Pare dezvoltat pentru varsta lui. Dati-mi cheile de la masina. Doamna: Desigur, desigur. Probabil vreti si masina. Zucco: Da, vreau masina. Doamna: Luati-o. Zucco: Dati-mi cheia.

Doamna: Ma scoateti din sarite. Zucco: Dati-mi cheile. (isi scoate pistolul, il pune pe genunchi.) Doamna: Sunteti nebun. Cu scule din astea nu-i de glumit. Zucco: Chemati-l pe baiat. Doamna: Nici nu ma gandesc. Zucco: (amenintand-o cu pistolul) chemati-l pe baiat. Doamna: Esti sarit. (strigand catre fiul ei) sterge-o de aici. Du-te acasa. Descurca-te singur. Baiatul se apropie, femeia se ridica. Zucco ii pune pistolul in gat. Doamna: Trage odata, nataraule. Nu-ti dau cheile, fie si numai pentru ca ma crezi idioata. Barbatu-meu ma crede idioata, fi-miu ma crede idioata, fata-n casa ma crede idioata poti sa tragi va fi o idioata mai putin pe lume. Dar cheile nu ti le dau. Cu atat mai rau pentru dumneata, pentru ca e o masina superba, cu scaunele de piele si bordul din lemn de nuc. Cu atat mai rau pentru dumneata. Termina cu scandalul. Ia uite, acum se apropie tampitii astia, acum incep comentariile, acum cheama politia. Ia uite-i: de pe acum le sticlesc ochii. Atat asteapta. Eu nu pot sa sufar comentariile unora ca ei. Nu vreau sa-i aud, nu vreau s-aud. Zucco: (copilului) stai pe loc. Un barbat: Ia uite cum tremura. Zucco: Stai pe loc, dumnezeii ma-tii. Culcat! O femeie: De copil ii e lui frica. Zucco: Si-acum, bratele pe langa corp. Vino-ncoace. O femeie: Da cum o vrea sa se tarasca cu bratele pe langa corp? Un barbat: Se poate, se poate. Eu as fi in stare. Zucco: Usurel. Mainile la spate. Capul jos. Opreste-te. (copilul face o miscare) Nu misca, sau o omor pe maica-ta. Un barbat: Ar fi in stare. Un barbat: Sigur. O s-o omoare. Bietul copil. Zucco: Promiti ca nu te mai misti? Copilul: Promit.

Zucco: Pune capul pe pamant. Intoarce-te usor pana ajungi cu fata in partea cealalta. Intoarce-te, nu vreau sa ne vezi. Copilul: Dar de ce va e frica de mine? Nu pot sa fac nimic. Sunt un copil. Nu vreau s-o omorati pe mama. N-aveti de ce sa va fie frica de mine: sunteti mult mai puternic decat mine. Zucco: Da, sunt mai puternic decat tine. Copilul: Pai atunci de ce va e frica de mine? Pot eu sa va fac ceva? Sunt asa de mic... Zucco: E, nu esti chiar asa de mic, si nici frica nu imi este. Copilul: Ba da, tremurati de frica. Vad bine ca tremurati. Un barbat: Vin caraliii. O femeie: Acum o sa abia de ce sa tremure. Un barbat: Mama, ce-o sa mai radem! Zucco: (copilului) Inchide ochii. Copilul: Bine, inchid tot ce vrei. Dar esti fricos ca un iepure. O femeie ti-ai gasit tu sa bagi in speriati? O femei ti-ai gasit sa ameninti tu cu pocnitoarea aia? Zucco: Ce masina are maica-ta? Copilul: Poate ca un Porsche. Zucco: Taci. Gura. Taca-ti fleanca. Inchide ochii. Fa pe mortul! Copilul: Nu stiu cum se face pe mortul. Zucco: O sa afli-ndata. O s-o omor pe maica-ta si-o sa vezi ce-i sa faci pe ortul. O femeie: Bietul copil. Fac pe mortul, fac pe mortul. Caraliii nu vin mai aproape. O femeie: Le e frica de mor. Un barbat: Aiurea! E o stratagema. Stiu ei ce fac. Au niste metode pe care noi nu le cunoastem. Dar stiu ei ce fac, credeti-ma. S-a zis cu individul. Un barbat: Dar si femeia-i terminata. Un barbat: Nu poti sa faci omleta fara sa spargi oua.

O femeie: numai sa nu se-atinga de copil, mai ales de copil, o , Doamne. Zucco se apropie de copil impingand-o pe doamna, tinandu-i in continuare pistolul in gat. Apoi isi pune piciorul pe capul copilului. O femeie: O, Doamne, ce mai grozavenii vad copiii-n ziua de azi. Un barbat: Si noi am vazut destule in copilaria noastra. O femeie: Nu cumva si pe dumneavoastra v-o fi amenintat vreun nebun? Un barbat: Da razboiu, cucoana, de razboi ati uitat? O femeie: Hai nu zau?! Ca nu cumva nemtii va puneau picioru-n cap si va amenintau mama? Un barbat: Inca mai rau , cucoana, inca mai rau de-atat. O femeie: In orice caz, vad ca ati ajuns teafar la o varsta de toata lauda si cu un burdihan de toata lauda. Un barbat: Doamna, sunteti vulgara. O femeie: Mie nu mi-e decat de copil, atata tot. Un barbat: Da mai terminat odata cu copilu asta! Pistolul e-n gatul femii! O femeie: Da, da copilul are de suferit. Un barbat: Si-asa deci, domnu , astea va erau tehnicile speciale ale politiei? Ce spui, Frant, de-asa tehnici. Caraliii au ramas in capatul strazii. Fac pe ei de frica. Un barbat: Eu v-am zis ca-i vorba de o stratagema. Un barbat: Stratagema lu peste! Caraliii: (de la distanta) arunca arma! O femeie: Bravo, baieti. O femeie: Uf, am scapat. Un barbat: A naibii stratagema. Un barbat: Pun ei ceva la cale, ascultati-ma pe mine. O femeie: Eu una doar pe-asta de aici il vad ca pune ceva la cale. Un barbat: Dealtfel totul e aranjat dinainte. O femeie: Bietul copil.

Un barbat: Auzi, cucoana? Eu te pocnesc daca mai sufli o vorba de copilul ala. Un barbat: Tocmai acum v-ati gasit sa va certati? Putin bun simt. Suntem martori la o drama. Suntem muti in fata mortii. Caraliii (de la distanta) : Iti ordonam sa arunci arma. Esti inconjurat. (asistenta izbucneste in ras) Zucco: Spuneti-i sa-mi dea cheile de la masina. E un Porsche. Doamna: Idiotule. O femeie: Dati-i cheia, dati-i cheia. Doamna: Nicidoata. N-are decat sa si-o ia singur. Un barbat: O sa-ti gaureasca scafarlia, duduie. Doamna: Cu atat mai bine. Asa n-am sa-ti mai vad scafarlia dumitale. Cu atat mai bine. Un barbat: Femeia asta e ingrozitoare. Un barbat: Este rea. Sunt atatia oameni rai si cruzi pe lume. Un barbat: Luati-i cheile cu forta. Nu se gaseste nici un barbat pe aici in stare s-o scotoceasca prin buzunare si sa-i ia cheile? O femeie: Dumneata de colo, care-ai suferit atata-n copilarie, dumneata caruia-ti puneau nemtii picioru-n cap si-ti amenintau mama, arata-ne ca ai coaie-n tine, aratane ca ti-a mai ramas barem unul mic, prapadit acolo. Un barbat: Cucoana, ati merita niste palme zdravene. Aveti noroc ca sunt un om civilizat. O femeie: Atuncea scotociti-o prin buzunare. Luati-i cheile si dup-aia trageti-i o palma. Barbatul se apropie tremurand, intinde mana, cauta in buzunarul doamnei si scoate cheile. Doamna: Idiotule. Un barbat: (triumfator) ati vazut? Ati vazut? Aduceti Porsche-ul incoace. (Doamna rade) O femeie: Rade. Ei ii arde de ras si fi-su e pe moarte. O femeie: Ingrozitor! Un barbat: E nebuna.

Un barbat: Dati-le cheia politistilor. Sa faca si ei macar atata treaba. Sper ca masina cel putin stiu s-o conduca. Barbatul revine in fuga. Un barbat: Nu-i un Porsche. E un Mercedes. Un barbat: Ce model? Un barbat: 280 SE, cred. Foarte frumos. Un barbat: Mercedesu-i o masina buna. O femeie: Dar aduceti-o odata, orice marca o fi. Asta ne omoara pe toti. Zucco: Eu vreau un Porsche. Nu-mi place sa fiu dus de nas. O femeie: Vorbiti cu caraliii sa gaseasca un Porsche. Si fara comentarii. Te pui cu nebunul? Trebuie sa gasim un Porsche. Un barbat: La asta cel putin se pricep caraliii. Un barbat: Mergeti sa-i intrebati. Tot acolo au ramas. Se duc catre politisti. Un barbat: Uite la noi, astilalti, civilii. Suntem mai curajosi ca ei. O femeie: (copilului) Bietul copil. Nu te simti rau sub piciorul ala nesuferit? Zucco: Taceti din gura. Nu vreau sa-i spuna nimeni nimic. Nu vreau sa deschida gura. Inchide ochii, tu de colo. Nu misca. Un barbat: Si dumeata, cucoana? Cum te simti? Doamna: Bine, multumesc, bine. Dar m-as simti cu mult mai bine daca v-ati tine gurile si v-ati vedea fiecare de ograda voastra si v-ati sterge la fund copiii vostri. O femeie: I-a luat tare. I-a luat tare. Un caraliu: (de cealalta parte a multimii) Astea-s cheile masinii. E un Porsche. Uite-l acolo. Puteti sa-l vedeti de-aici. (catre oameni) Dati-i cheile. Un barbat: De ce nu i le dai dumneata? Voi va ocupati cu ucigasii. Un caraliu: Avem motivele noastre. Un barbat: Aveti pe dracu. Un barbat: Eu nu pun mana pe cheile astea. Nu e treaba mea. Eu sunt tata de familie.

Zucco: O omor pe femeie, dupa care imi trag un glont in cap. Imi bag picioarele in viata asta. Zau daca nu-mi bag picioarele. Incarcatorul are sase gloante, impusc cinci oameni si apoi ma-mpusc pe mine. O femeie: Asta e-n stare s-o faca. Sa plecam de aici. Un caraliu: Nu va miscati. O sa-l enervati. Un barbat: Da voi ne enervati pe noi ca nu faceti nimica. Un barbat: Nu-i mai bate la cap. Lasa-i, au ei cu siguranta un plan. Un caraliu: Nimeni nu misca! (pune cheile pe jos si, cu un bat, le impinge printre picioarele oamenilor pana in fata lui Zucco. Zucco se apleaca incet, ia cheia, o pune in buzunar.) Zucco: Iau femeia cu mine. Faceti loc. O femeie: Copilul e salvat. Multumescu-ti, Doamne. Un barbat: Si femeia? Ei ce are sa i se intample? Zucco: Faceti loc. Toata lumea se da la o parte. Tinand cu o mana pistolul, Zucco se apleaca, ia capul copilului de par si ii trage un glont in ceafa. Urlete, fuga. Tinand pistolul atintit asupra gatului femeii, Zucco, in parcul aproape pustiu, se-ndreapta spre masina.

XI. Gheseftul La receptia hotelului din Micul Chicago. Patroana in fotoliul sau si pustoaica in asteptare. Pustoaica: Sunt urata. Patroana: Nu spune prostii, puicuto. Pustoaica: Sunt grasa, am barbie dubla, burta dubla, sanii ca doua mingi de fotbal. Cat despre fese, din fericire sunt la spate, asa ca macar nu se vad. Dar sunt sigura ca arata ca doua sunci care mi se balangane la fiecare pas. Patroana: Mai taci din gura, prostuto. Pustoaica: Sunt sigura de asta. Sunt sigura . imi dai seama cum ma urmaresc cainii pe strada cu limba scoasa si cu balele curgandu-le din gura. Daca i-as lasa, ar fi in stare sa-nfulece ca din vitrina macelariei.

Patroana: De de unde le scoti, gasculito? Esti draguta, esti rotunda, esti durdulie, ai forme. Crezi ca barbatilor le plac betigase din alea uscate de ti-e frica sa nu le frangi cand le iei in brate? Lor le plac formele, fetito, le plac formele care le umplu palmele. Pustoaica: As vrea sa fiu slaba. As vrea sa fiu o ramura uscata pe care ti-e frica sa n-o frangi. Patroana: Ei bine, eu n-as vrea. Si-apoi, azi esti rotunda, maine poti fi slaba. O femeie se schimba la viata ei. Nu-i nevoie sa-ti faci griji din asta. Cand eram pustoaica asa, ca tine, eram slaba, slaba, aproape ca vedeai prin mine, doar un pic de piele si niscaiva oase. Nici urma de vreun sa, acolo. Pieptul ca de baiat. Chestia asta ma oftica, fiindca pe vremea aia nu-mi placeau baietii. Visam sa ma rotunjesc, visam sa am sani frumosi. Atunci mi-i confectionam eu insami punandu-mi un piept de carton. Dar baietii se prinsesera si, de cate ori treceau prin fata mea, imi trageau cate un cot din ala zdravan in san, de mi-l zdrobeau de tot. Dupa cateva coate din astea, am pus un an intr-unul din sani, ca al de s-a dat pe urma la mine a urlat din toti rarunchii, zau asa. Si pe urma, cum vezi, totul cu timpul s-a rotunjit, s-a implinit si am fost multumita. Linsteste-te, pitigoi; esti rotunda astazi, poti fi slaba maine. Pustoaica: Putin imi pasa. Astazi sunt urata, grasa si nefericita. Intra fratele, de vorba cu un peste. Nici nu se uita la pustoaica. Pestele: (nerabdator) E prea scump. Fratele: E o chestie care nu are pret. Pestele: Totul are un pret. Iar al tau e prea mare. Fratele: Cand se poate pune pret pe ceva, inseamna ca nu valoreaza mare lucru. Inseamna ca se poate discuta, sa poate lasa sau ridica din pret. Eu unul am fixat pretul in mod abstract, pentru ca e o chestie care nu are pret. E ca un tablou de Picasso, ai mai vazut pe careva sa spuna ca-i prea scump? Ai mai vazut vanzator sa lase pretul unui Picasso? Pretul fixat in astfel de cazuri e o abstractie. Pestele: Pana una-alta, e o abstractie care-o sa iasa din buzunarul meu si-o sa intre-n al tau, iar golul pe care-o sa-l lase-n buzunarul meu n-o sa fie prea abstract pentru mine. Fratele: Un gol ca asta se umple la loc. O sa-l umpl iute, crede-ma, si vei uita de pretul pe care l-ai platit intr-un timp mai scurt decat toata discutia asta. Dar eu, unul, nu discut. Batem palma sau salut! Faci cea mai buna afacere a anului sau ramai in mizerie. Pestele: Nu te enerva, nu te enerva. Ma gandesc. Fratele: Gandeste-te, gandeste-te, dar nu pierde prea mult timp. O sa trebuiasca s-o duc pe sora-mea inapoi la mama.

Pestele: S-a facut, o cumpar. Fratele: (pustoaicei) ai nasul rosu, puisor. Ar fi cazul sa-ti dai cu putina pudra. (pustoaica iese. Ei se privesc) Ce zici de Picasso-ul meu? Pestele: Oricum mi se pare scump. Fratele: Te va pricopsi cu atatia bani, ca vei uita de cheltuiala. Schimb de bani. Pestele: Cand o sa fie disponibila? Fratele: Nu te enerva, avem tot timpul. Pestele: Nu, n-avem deloc tot timpul. Ai banii, vreau fata. Fratele: O ai, o ai, e ca si cum ai avea-o. Pestele: Acum ca ai banii, iti pare rau. Fratele: Ba nu-mi pare rau deloc. Ma gandesc. Pestele: La ce te gandesti? Nu-i momentul sa stai pe ganduri. Asadar, cand? Fratele: Maine dupa-amiaza. Pestele: De ce nu astazi? Fratele: Chiar. De ce nu astazi? Deseara. Pestele: De ce nu chiar acum? Fratele: Nu te enerva, nu te enerva. (se aud pasii pustoaicei) Chiar acum, s-a facut. (fratele o zbugheste si se ascunde intr-o camera) Intra pustoaica. Pustoaica: Unde-i frate-meu? Pestele: M-a insarcinat pe mine sa-ti port de grija. Pustoaica: Vreau sa stiu unde-i frate-meu. Pestele: Haide, vino cu mine. Pustoaica: Nu vreau sa merg cu dumneata. Pestele: Ba taci si asculta, gasco. Ordinele unui frate nu se discuta. Pustoaica si pestele ies. Fratele iese din camera si se asaza in fata patroanei.

Fratele: N-a fost ideea mea, sefa, zau asa. Ea a tot insistat, ea a vrut sa vina-n cartierul asta si sa faca lucrul asta. Cauta ea pe cineva, nu stiu pe cine si e sigura c-o sa-l gaseasca aici. Eu unul nu voiam . am supravegheat-o cum nici un alt frate ai mare nu si-a supravegheat vreodata sora. Puisorul meu dragalas, pe nimeni n-am iubit vreodata cum am iubit-o pe ea. N-am ce sa-i fac. Enorocirea s-a abatut asupra noastra. Ea a vrut-o, n-am putut sa ma-mpotrivesc. N-am putut niciodata sa mampotrivesc surioarei mele. De vina-i doar nenorocirea asta: i s-a casunat tocmai pe noi. Patroana : Mare lichea mai esti.

XII. GARA Intr-o statie de cale ferata. Zucco: Roberto Zucco. Doamna: De ce repeti intruna numele asta? Zucco: Mi-e frica sa nu-l uit. Doamna: Nimeni nu-si uita numele. E ultimul lucru pe care-l poti uita. Zucco: Ba eu il uit. Il vad intiparit la mine-n creier, apoi din ce in ce mai necitet, din ce in ce mai neclar, ca si cum s-ar sterge; trebuie sa ma apropii tot mai mult de el, ca sa reusesc sa-l citesc. Mi-e frica sa n-ajung sa nu mai stiu cum ma cheama. Doamna: Eu nu voi uita. Voi fi memoria dubitale. Zucco: (dupa un timp) iubesc femeile. Iubesc prea mult femeile. Doamna: Niciodata nu sunt iubite prea mult. Zucco: Eu le iubesc, le iubesc pe toate. Nu ma mai satur de femei. Doamna: Asadar ma iubesti. Zucco: Da, bine-nteles, doar esti femeie. Doamna: De ce m-a adus aici cu dumneata? Zucco: Pentru ca o sa iau trenul. Doamna: Si Porsche-ul? De ce nu pleci cu Porsche-ul? Zucco: Nu vreau sa fiu remarcat. In tren nu ma vede nimeni. Doamna: Si sa-nteleg ca vin si eu cu dumneata?

Zucco: Nu. Doamna: De ce nu? N-am nici un motiv sa nu vin cu dumneata. De cand te-am vazut, pot spune ca nu mi-ai displacut. Am sa vin cu dumneata. Dealtfel, asta si doresti, altminteri m-ai fi omorat sau m-ai fi pus pe liber. Zucco: Am nevoie de banii dumitale ca sa iau trenul. Nu am bani. Maica-mea trebuia sa-mi dea bani, dar a uitat. Doamna: Mamele mereu uita sa dea bani. Unde vrei sa mergi? Zucco: La Venetia. Doamna: Venetia? Ce idee! Zucco: Cunosti Venetia? Doamna: Bine-nteles. Toata lumea cunoaste Venetia. Zucco: Acolo m-am nascut. Doamna: Bravo. Dintotdeauna am crezut ca la Venetia nu se naste nimeni, ca acolo toata lumea moare. Copiii trebuie ca se nasc prafuiti si acoperiti de panze de paianjen. In orice caz, se vede ca Franta te-a mai spalat. Nu vad nici urma de praf. Franta e un detergent excelent. Bravo. Zucco: Trebuie sa plec, neaparat; trebuie sa plec. Nu vreau sa fiu prins. Nu vreau sa ma inchida. Mor de frica intre toti oamenii astia. Doamna: Frica? Ce barbat esti dumneata? Ai o arma: ii pui pe fuga numai ce tragi putin din buzunar. Zucco: Tocmai pentru ca-s barbat mi-e frica. Doamna: Uite ca mie nu mi-e . cu toate cate le-am tras de pe urma dumitale, tot nu mi-e frica si nici nu mi-a fost vreodata. Zucco: Pai tocmai, pentru ca nu esti barbat. Doamna: Esti un tip complicat, domle. Zucco: Daca ma prinde, ma-nchide. Daca ma-nchide, innebunesc. De altfel inebunesc chiar acum. Sunt caralii peste tot, sunt oameni peste tot. De pe acum sunt inchis in mijlocul oamenilor astora. Nu te uita la ei, nu te uita la nimeni. Doamna: Arat eu ca si cum as vrea sa te denunt? Prostule. As fi facut-o de mult. Dar tembelii astia ma scarbesc. Dumeata, dumneata chiar imi placi.

Zucco: Uita-te la toti nebunii astia. Uita-te ce rai sunt. Ucigasi. N-am mai vazut in viata mea atatia ucigasi la un loc. Ar incepe sa se omoare intre ei la cel mai mic semnal care li s-ar declansa in creier. Ma si intreb de ce nu se declanseaza acum, aici, pe loc. Ca doar toti sunt gata sa omoare. Sunt ca sobolanii din borcanele laboratoarelor. Ar avea chef sa se ucida, se vede pe fata lor, se vede dupa mersul lor; le vad pumnii inclestati in buzunare. Eu recunosc un ucigad din prima, au hainele pline de sange. Aicea, misuna peste tot: trebuie sa stai linistit, sa nu te misti, si sa nu te uiti in ochii lor. Nu trebuie sa ne vada, trebuie sa fii transparent. Ca de nu, daca te uiti in ochii lor, daca se prind ca ii privesti, daca incep si ei sa se uite la noi si sa ne vada, in creierul lor se declanseaza semnalul si omoara, omoara tot. Si e de ajuns sanceapa unul, ca pe urma toti or sa se omoare intre ei. Ei n-asteapta decat semnalul din creier. Doamna: Termina. Iti provoci singur o criza de nervi. Ma duc sa cumpar cele doua bilete de tren. Dar linisteste-te, altfel or sa ne gaseasca. (dupa catva timp) De ce l-ai omorat? Zucco: Pe cine? Doamna: Pe fi-meu, tampitule. Zucco: Pentru ca era un papa-lapte. Doamna: Cin ti-a zis? Zucco: Dumneata. Dumneata ai zis ca-i un papa-lapte. Dumneata ai zis ca te ia de idioata. Doamna: Si daca mie-mi placea sa ma ia de idioata? Si daca mie-mi plac oamenii papa-lapte? Si daca-mi plac mai mult decat orice pe lume, mai mult decat prostii facuti gramada? Si daca nu pot sa sufar nimic pe lume, decat pe papa-lapte? Zucco: Trebuia sa-mi fi spus. Doamna: Dar ti-am spus, tampitule, ti-am spus. Zucco: Trebuia sa-mi fi dat cheile atunci cand ti le-am cerut. Nu trebuia sa ma umilesti. Eu nu voiam sa-l omor, dar totul a pornit de la povestea cu Porsche-ul. Doamna: Mincinosule. Nimic n-a pornit de nicaieri; totul a mers de-a-ndoaselea. Cu pistolul pe mine ma amenintai. Atunci de ce l-ai impusca pe el in cap de-a tasnit sange peste tot? Zucco: Ar fi putut sa tasneasca si din capul dumitale tot sangele asta. Doamna: Dar nu l-as fi vazut, tampitule, nu l-as fi vazut! Ma doare undeva de sangele meu, tot nu-mi apartine mie. Dar sangele fiului meu, eu i l-am bagat acolo, in prapaditele alea de vene, era lucrul meu, doar al meu, si n-am lucruri de imprastiat

asa, oricum, intr-o gradina publica, la picioarele unei adunaturi de cretini. Acum nu mai am nimic al meu. Oricine poate sa calce acum in singurul lucru pe care-l detineam. O sa-l curete ingrijitorii maine dimineata. Ce-mi ramane mie acum pe lumea asta, ce-mi ramane? Zucco se ridica. Zucco: Eu plec. Doamna: Vin si eu cu dumneata. Zucco: Ramai pe loc. Doamna: N-ai nici macar din ce sa-ti iei bilete de tren. Nici nu mi-ai lasat timp sa-ti dau. Nu-i dai voie nimanui sa te-ajute. Esti ca un pumnal cu opritor, pe care-l strangi din cand in cand si-l pui in buzunar. Zucco: N-am nevoie de ajutor. Doamna: Toata lumea are nevoie de ajutor. Zucco: Nu-ncepe acum sa plangi. Arati a femeie care sta sa izbucneasca-n plans. Nu suport asa ceva. Doamna: Mi-ai spus ca ihbesti toate femeile, toate, chiar pe mine. Zucco: Numai cand stau sa izbucneasca-n plans nu. Doamna: Iti fagaduiesc ca n-am sa plang. Plange. Zucco se indeparteaza. Doamna: Si numele tau, tampitule? Esti in stare sa-l zici acum? Cine o sa-si mai aminteasca de el? L-ai si uitat, sunt sigura. Am ramas doar eu care si-l mai aminteste. Ai sa pleci fara memoria ta. Zucco iese. Doamna ramane asezata si priveste trenurile.

XIII. Ofelia Acelasi loc, noaptea. Gara e pustie. Se aude zgomotul ploii. Intra sora. Sora: Unde e porumbita mea? In ce porcarie ati bagat-o? In ce cusca mizerabila ati inchis-o? De ce animale perverse si puturoase e inconjurata? Te gasesc eu, turturica mea, am sa te caut pana am sa cad lata. (Pauza) Barbatul e animalul cel mai respingator dintre animalele respingatoare de pe pamant. Barbatul are un miros care imi face greata. E mirosul sobolanilor din canale, al porcilor din cocina, miros de apa

statatoare in care putrezesc cadavre. (Pauza) E un animal murdar. Barbatii nu se spala, lasa sa se adune pe ei mizeria si toate sercretiile lor dezgustatoare, le strang cu mare grija de parca ar fi un bun de valoare. De aceea nu se sufera barbatii intre ei, fiindca duhnesc cu totii la fel. De aceea se cauta mereu intre ei, de aceea le cauta si pe tarfe, pentru ca tarfele, pentru bani, le suporta mirosul. Am spalat-o iar iar am spalat-o pe asta mica. Fa-i baie inainte de cina, fa-i baie dimineata.

PAGINA LIPSA

Linistit din oras. Primul politist: Mereu e foc pe sub cenusa. Al doilea politist: Foc? Ce foc? Unde vezi tu foc? Chiar si domnisoarele sunt calme si linistite ca niste negustori; musteriii se plimba ca-n gradina publica, iar pestii mai dau cate-o raita pe parcela lor, ca niste librari care verifica sa fie toate cartile in raft si sa nu fi disparut vreuna. Unde vezi tu foc? Tipul nu va mai veni pe-aici, pun pariu cu tine, pun pariu pe un pahar la patroana. Primul politist: Dar acasa a mai venit dupa ce l-a omorat pe taica-su. Al doilea politist: Pentru ca avea treaba. Primul politist: Ce treaba? Al doilea politist: S-o omoare pe maica-sa. Dupa asta, nu s-a mai intors. Si cum aicea nu mai e nici un inspector de omorat, n-o sa se mai intoarca. Ma simt ca un cretin; simt ca imi cresc radacini si frunze pe maini si pe picioare. Primul politist: Simt ca ma afund in asfalt. Hai sa dam o raita pan la patroana. E liniste peste tot; lumea se plimba linistita. Vezi tu pe cineva care aduce a criminal? Al doilea politist: Criminalul nu aduce niciodata a criminal. Criminalul merge sa se plimbe linistit in mijlocul celorlalti, ca si mine si ca tine. Primul politist: Ar trebui sa fie nebun. vCriminalul este nebun prin definitie. Primul politist: Nu e sigur, nu e sigur. Si mie mi se-ntampla sa am chef sa omor pe cineva. Al doilea politist: Atunci, si tie ti se intampla sa fii putin nebun.

Primul politist: Tot ce se poate, tot ce se poate. Al doilea politist: Sunt sigur de asta. Intra Zucco. Al doilea politist: Dar niciodata, chiar daca as fi nebun, chiar adca as fi criminal, nu mas plimba linistit la locul crimei mele. Primul politist: Ia uita-te la tipul ala. Al doilea politist: Care? Primul politist: Ala care se plimba linistit acolo Al doilea politist : Toata lumea se plimba linistita aici. Micul Chicago a devenit gradina publica unde pana si copiii ar putea sa se joace cu gloantele. Primul politist : Ala imbracat intr-un costum militar din panza de sac. Al doilea politist : Da, il vad. Primul politist : Nu-ti aminteste de cineva ? Al doilea politist : Tot ce se poate, tot ce se poate. Primul politist : S-ar zice ca e el. Al doilea politist : Imposibil. Pustoaica (zarindu-l pe Zucco): Roberto (se repede la el si-l saruta) Primul politist : El e. Al doilea politist : Fara doar si poate. Pustoaica : Te-am cautat Roberto, te-am cautat, te-am tradat, am plans, am plans pana am devenit o insulita in largul marii si acum ultimele valuri sunt pe cale sa ma inece. Am suferit intr-atat, ca suferinta mea ar putea sa umple prapastiile pamantului si sa inunde vulcanii. Vreau sa raman cu tine, Roberto ; vreau sa-ti veghez fiecare bataie a inimii, fiecare rasuflare a pieptului, cu urechea lipita de tine, am sa aud zgomotul masinariei corpului tau, am sa-ti supraveghez trupul asa cum un mecanic isi supravegheaza masinile. Am sa-ti pastrez toate secretele, am sa fiu valiza ta cu secrete ; am sa fiu geanta in care sa-ti asezi tainele. O sa am grija de armele tale, o sa le feresc de rugina. Tu o sa fii agentul meu si secretul meu, iar eu, in calatoriile tale o sa fiu bagajul tau, hamalul tau si dragostea ta. Zucco : Eu sunt ucigasul tatalui meu, al mamei mele, al unui inspector de politie si al unui copil. Sunt un ucigas.

Politistii il ridica.

XIV.

Zucco la soare

Virful acoperisului inchisorii, la amiaza. Nu se vede nimeni, in timpul intregii scene, in afara de Zucco cand se catara pe varful acoperisului. Glasuri amestecate de paznici si detinuti. O voce : Roberto Zucco a evadat. O voce : Din nou O voce : Dar cine-l pazea ? O voce : In sarcina cui era ? O voce : Suntem niste caraghiosi. O voce : Voi da, sunteti. (rasete) O voce : Liniste. O voce : Are complici ? O voce : Nu, tocmai fiindca n-are complici izbuteste mereu sa evadeze. O voce : De unul singur. O voce : De unul singur, ca un erou. O voce : Trebuie cautat in toate ungherele de pe coridor. O voce : Trebuie sa fie undeva la adapost. O voce : Sta ghemuit intr-o camaruta si tremura. O voce : Totusi nu de frica voastra tremura el. O voce : Nu tremura Zucco de frica noastra, dari si baga picioarele in voi. O voce : Zucco isi baga picioarele in toata lumea. O voce : N-o sa ajunga departe. O voce : E o inchisoare moderna. Nu se poate evada.

O voce : Imposibil. O voce : Absolut imposibil. O voce : S-a zis cu Zucco, dar deocamdatase catara pe acoperis si isi baga picioarele in voi. Zucco cu trunchiul gol si picioarele goale, ajunge in varful acoperisului. O voce : Ce cauti acolo ? O voce : Coboara imediat. (Rasete) O voce : S-a zis cu tine, Zucco (Rasete) O voce : Zucco, Zucco, zi-ne si noua cum faci tu de nu stai o ora-n inchisoare ? O voce : Cum faci ? O voce : Pe unde te-ai strecurat ? Vinde-ne si noua pontul. Zucco : Pe sus. N-are rost sa-ncerci sa treci de ziduri, pentru ca, dincolo de ele, sunt alte ziduri, e tot inchisoare. Trebuie sa iesi pe acoperis, catre soare. Nu se va pune niciodata un zid intre soare si pamant. O voce : Si paznicii ? Zucco : Paznicii nu exista. Ajunge sa nu-i vezi. Oricum, eu as putea sa iau cinci intr-o mana si sa-i strivesc pe toti odata. O voce : De unde-ti vine tie puterea, Zucco, de unde ? Zucco : Cand merg, ma reped inainte, nu vad obstacolele si, cum nu le-am privit, cad singure la pamant in calea mea. Sunt singuratic si puternic, sunt un rinocer. O voce : Dar taica-tu si maica-ta, Zucco. De parinti n-ai voie sa te-atingi. Zucco : E normal sa-ti ucizi parintii. O voce : Dar un copil, Zucco, nu omori un copil. Iti omori dusmanii, omori oameni in stare sa se apere. Dar nu un copil. Zucco : Eu nu am dusmani si nu sar la atac. Pe celelalte animale le strivesc nu din rautate ci pentru ca nu le-am vazut si am pus primul piciorul deasupra. O voce : Ai ceva bani ? Pusi bine undeva ? Zucco : N-am bani nicaieri. N-am nevoie de bani. O voce : Esti un erou Zucco.

O voce : E de-a dreptul Goliat. O voce : E de-a dreptul Samson. O voce : Cine e Samson ? O voce : Un bandit din Marsilia. O voce : L-am cunoscut in puscarie. O adevarata fiara. Putea sa sparga mutra la zece oameni deodata. O voce : Mincinosule. O voce Numai cu pumnii. O voce : Ba nu, cu un maxilar de magar. Si nu era din Marsilia.